Formarea Conceptiei Ecologice In Invatamantul Primar. Modalitati de Realizare

Cuprins

Cuprins …………………………………………………………………………………………………………….. 3

Introducere – Motivarea lucrării din punct de vedere științific și pedagogic ……….. 4

Capitolul I. Particularitățile psihofizice ale școlarului mic ……………………………………… 7

Capitolul II. Formarea concepției ecologice în învățământul primar. Modalități de realizare

II1. Educația ecologică și protecția mediului – delimitări conceptuale …………………….. 20

II 2. Formarea concepției ecologice în învățământul primar. Modalități de realizare …. 32

A. Științele naturii – componenta principală a educației ecologice la vârsta școlară mică ………………………………………………………………………………………………………………………. 33

B. Valorificarea conținutului învățării școlare pentru formarea concepției ecologice …. 42

b1. Educația civică și ecologia …………………………………………………………..…. 42

b2. Educația tehnologică și materialele refolosibile ………………………………………… 45

C. Activitățile extrașcolare – căi pentru formarea concepției ecologice …………………. 47

c 1.Proiecte educaționale ……………………………………………………………..…. 47

c 2.Drumeții și excursii ………………………………………………………………….… 51

D. Materiile opționale – modalități de a forma și dezvolta obișnuințe ecologice ……….. 54

d 1. Educația pentru sănătate și mediul înconjurător ……………………………………. 54

d 2. Natura în ochi de copil, opțional ecologic ………………………………………..… 58

Capitolul III. Elemente ale mediului natural – Comuna Sinești ……………………………… 64

III.1. Caracterizarea zonei – A. Câmpia Română ………………………………….…….. 64

B. Comuna Sinești …………………………………………………………………….…….. 67

III 2. Tipuri de risc ce se pot manifesta în zona comunei ……………………..………….. 77

A. Riscuri naturale, tehnologice, biologice, sociale, riscuri de incendiu …………………. 77

B. Riscuri provocate de om – probleme ecologice……………………………………………. 82

Capitolul IV Cercetarea pedagogică ……………………………………….……………………… 88

IV 1. Ipoteza și obiectivele cercetării ……………………………………………………….. 88

IV 2. Metodologia cercetării – metode, tehnici, instrumente …………………………….… 89

IV 3. Desfășurarea experimentului – etapa inițială, cea formativ-ameliorativă, etapa finală …………………………………………………………….……………………………..….. 89

Concluzii ……………………………………………………………………………………….. 138

Bibliografie ………………………………………………………………………………….…. 140

Anexe ………………………………………………………………………………………………………………………. 142

Motivarea lucrării din punct de vedere științific și pedagogic

Ion Simionescu spunea: ,, Învățând pe copii să iubească natura nu numai că le dăm viața întreagă o îndrumare nouă, veșnic senină a minții și a sufletelor, dar le punem la îndemână și ceea ce constituie temelia legilor de ocrotire a naturii, conștiința că o plantă este o ființă ca și animalul, iar ceea ce pare neînsuflețit, un munte, un râu poate avea influență asupra mediului.’’

Silit de împrejurări – producerea unor catastrofe naturale (inundații, incendieri de păduri și pajiști, surpări, erupții vulcanice) ori invazia altor cete de oameni – omul a înaintat în ținuturi mai puțin prielnice, mai aride sau cu ierni geroase, dovedind o mare capacitate de adaptare, diferențiindu-se ca ocupații și ca unelte folosite, ca mod de viață, îmbrăcăminte, hrană de zona anterior locuită. În felul acesta, limitele spațiului locuit de specia umană (oicumena) s-au extins necontenit. Puterea omului de adaptare, mai mare decât a tuturor animalelor, s-a datorat tocmai rațiunii, care l-a dus la cunoașterea calitativă a mediului înconjurător, la aprecierea posibilităților lui pentru existența speciei umane și la explicarea – mai naivă sau mai exactă – a fenomenelor din jur. În felul acesta, s-a dovedit mai puternic decât toate celelalte viețuitoare.

Dacă și unele animale superioare își aleg mediul de viață, astfel ca acesta să fie prielnic pentru procurarea hranei și pentru adăpostire, încă de pe primele trepte ale preistoriei omul a făcut mai mult: a căutat să cunoască mediul înconjurător, să-i folosească însușirile pentru adăpostire și apărare, pentru procurarea hranei și a materialelor necesare vieții lui (pietre, lemn, scoici). A devenit, cu alte cuvinte, conștient de ceea ce se află în jurul lui, punând în balanță avantajele și primejdiile pe care le pot da la iveală locurile în care trăia, pentru asigurarea celor necesare vieții.

În scurta etapă a istoriei geologice a Pământului, de la apariția omului preistoric până în prezent, s-au produs mari modificări în peisajul geografic al Globului, unele prin cauze naturale (schimbări climatice, transgresiuni marine, erupții vulcanice, cutremure distrugătoare), altele datorate intervenției omului. În vremurile străvechi, schimbările antropice au fost minime (mărunte poieniri în jurul locuinței, gropi – capcane pentru vânătoare, mici construcții pentru adăposturi), natura refăcând prin propria-i vigoare neînsemnatele breșe produse de activitatea omenească.

Când omul preistoric a trecut la agricultură cu 4-5 milenii î. Hr., modificările în mediul înconjurător au început a lua amploare prin despăduriri, prin acumulări de ape pentru irigații (în Egiptul antic, Mesopotamia, China), prin terasarea terenurilor în pantă, creând peisaje specifice, ca în China sudică, Filipine. Dar nici aceste modificări n-au fost prea mari.

Schimbări mult mai mari s-au produs în ultimele două veacuri, din cauza dezvoltării industriei, creșterii numerice tot mai accentuate a populației (,,explozia demografică”), aglomerării crescânde a marilor centre orășenești (peste 250 de orașe au depășit un milion de locuitori), îndesirii căilor de transport (rutiere, cu ample treceri de nivel suprapuse, feroviare, navale, cu vaste incinte portuare și aeriene, cu piste de aterizare), care, pe alocuri devin predominante în peisajul locurilor, defrișărilor pe mari întinderi, ce antrenează eroziunea terenurilor, deversărilor de substanțe nocive în apele curgătoare sau eliminărilor lor în atmosferă.

Mediul natural, care ocupa cu veacuri în urmă întregi zone terestre, a fost treptat înlocuit cu o natură transformată de om, împânzită cu așezări omenești, cu terenuri cultivate, cu exploatări miniere în galerii sau cu mari descopertări la suprafață, cu păduri de sonde, cu mari uzine, cu orașe în care aspectele naturale au dispărut aproape cu totul, piatra, betonul și metalul, plus fumul coșurilor și gazele de eșapament ale autovehiculelor luându-le locul.

În acest context a apărut necesitatea soluționării problemelor legate de ameliorarea solurilor degradate, s-a impus nevoia studierii relațiilor dintre plante și sol, precum și a multiplelor probleme legate de protejarea mediului înconjurător în vederea menținerii sănătății omului și asigurării vieții pe Terra. A luat naștere, astfel, ecologia.

Obiectul de studiu al ecologiei îl constituie studiul relațiilor interacțiunilor dintre lumea vie, ca sistem biologic major, și mediul său de viață natural și / sau modificat.

Educația ecologică are drept scop ameliorarea calității vieții prin asigurarea cunoștințelor, deprinderilor, motivațiilor, valorilor și angajamentelor necesare oamenilor pentru a administra eficient resursele naturale și a-și asuma responsabilitatea pentru menținerea calității vieții.

Deși încă nu este obiect de studiu de sine stătător, ecologia poate fi adaptată la particularitățile de vârstă și intelect ale școlarilor mici. Este necesar să se formeze la copii, încă de la vârste mici, concepția ecologică.

Potrivit DEX-ului, ,,concepția” poate fi definită ca ,,ansamblu de idei despre lumea înconjurătoare și modul de interpretare a acesteia”. Se pot, așadar, forma și dezvolta, prin metode specifice activității instructiv – educative, idei care să stea la baza concepției generale despre lume, concepție care să cuprindă, clar și sigur, metode de protecție a mediului înconjurător, de salvare a resurselor, de reciclare a deșeurilor, de integrare a tuturor activităților omului în ecosistemul din care face parte, astfel încât să se păstreze echilibrul atât de necesar menținerii vieții pe Pământ.

Lucrarea de față – ,,Formarea concepției ecologice în învățământul primar. Modalități de realizare” – își propune să găsească soluții pentru informarea corectă a copiilor, viitori cetățeni ai societății, despre Terra și impactul omului asupra ei, pentru formarea la copii a unor deprinderi și obișnuințe care să ajute la menținerea întregi a ecosistemelor, pentru trezirea și menținerea unor sentimente de iubire a patriei și de protejare, conservare și dezvoltare a mediului, pentru activarea spiritului civic, acest combustibil atât de necesar mersului corect al unei societăți.

Menirea noastră, a educatorilor, este să oferim în mod gradat și în acord cu particularitățile de vârstă cunoștințe științifice necesare formării ecologice și să organizăm activități și acțiuni educative privind mediul înconjurător. Trebuie dezvoltate la elevi înclinațiile pentru protecția naturii, sentimentul răspunderii față de covorul vegetal, al păsărilor și animalelor din împrejurimile școlilor și parcurilor.

Educația în școli, în domeniul protecției mediului, trebuie să se realizeze în activitățile la clasă la toate disciplinele și în activități extraclasă și extrașcolare organizate de școală sau de diverse instituții. Educația ecologică trebuie să aibă un caracter interdisciplinar și pluridisciplinar.

Școlarii trebuie să fie ținuți în contact cu natura fie prin turismul ecologic, fie prin lucrări de literatură consacrate sau creații ale lor, prin expoziții de desene și fotografii, filatelie, prin vizionarea de filme didactice cu tematica adecvată și prin toate mijloacele de informare, prin acțiuni de ecologizare a unor zone, de plantare de copaci și alte plante, de îngrijire a viețuitoarelor.

CAPITOLUL I

PARTICULARITĂȚILE PSIHOFIZICE ALE ȘCOLARULUI MIC

l. Învățarea

Învățarea este un gen de activitate și totodată o formă de cultură care solicită intens operările în plan presupus, convențional, simbolic, bazat pe norme de substituție și mediere, de transfer și transformare, de corespondență. Obiectivele și situațiile reale sunt înlocuite în mare măsură prin semne, reprezentări grafice, simboluri, care devin pentru școlarul mic materia nemijlocită a percepțiilor și instrument al demersurilor cognitive.

Structural, învățarea se compune dintr-o serie de situații și de sarcini de învățare, care, pentru școlarii mici, reclamă efectuarea unor acțiuni ce vor răspunde unor sarcini practice, concrete. Învățarea școlară îl pune pe copil încă din primele clase în situația de a căuta procedee rezolutive generale, comune, pentru o întreagă categorie de sarcini concrete, practice. Ea pornește de la practică, de la viață și ajunge la noțiuni și cunoștințe generale, care vor pregăti contactele ulterioare ale copilului cu alte sarcini practice, din ce în ce mai complexe.

Învățarea la vârsta școlară mică se mai distinge și prin aceea că, spre deosebire de etapele precedente, ea se desfășoară acum pe baza unor acțiuni meticulos segmentate și riguros înlănțuite. Aceste acțiuni pornesc de la contactul școlarului cu obiectul. Școlarul mic se familiarizează cu faptul că aceste acțiuni pot să dispună de conținuturi foarte diferite, în funcție de specificul disciplinelor de învățământ, că unele pot să aibă o aplicabilitate foarte largă, la mai multe categorii de obiecte, la mai multe grupe de noțiuni, altele, o sferă mai restrânsă.

Învățarea la vârsta școlară mică se distinge, de asemenea, prin aceea că îl pune pe copil în fața unor acțiuni de control, de confruntare și comparare a rezultatelor obținute cu modelele corecte. Pe baza concordanței sau neconcordanței rezultatelor cu modelele, cu cerințele situației de învățare, devine posibilă o anumită apreciere, sancționare pozitivă sau negativă a conduitei de învățare.

Învățarea la vârstă școlară mică restructurează gândirea infantilă în numeroase puncte și-i modifică aspectul, lărgind sistemul structurilor ei cognitive. Cunoștințele și priceperile deja însușite se adâncesc, devin mai sistematice, se consolidează structurile noționale și schemele logice, creându-se premisa dobândirii a noi abilități, priceperi și capacități, care depășesc limitele a ceea ce oferă nemijlocit situațiile de învățare momentane. Se produce o generalizare crescândă a activității de gândire, căpătând un puternic impuls înclinația elevului către abordarea reflexivă a propriei activități mintale. Învățarea pune în mișcare traseele interne ale dezvoltării, o propulsează spre noi stadii, introduce în ea mutații, făcând să crească nivelul vârstei mentale a copilului și, o dată cu aceasta, și posibilitatea lui de a realiza noi acumulări în ordinea însușirii cunoștințelor care i se predau.

Toate aceste achiziții, bazate pe transferuri, treceri, extinderi, aplicări, conștientizări, care prefigurează o învățare autonomă, creatoare, nu se realizează în limitele unui singur an școlar. Ele comportă, uneori, parcurgerea multor ani de școlaritate, instalarea, mai devreme sau mai târziu, a indicatorului autonomiei creatoare în învățare depinzând, în mare măsură, de cum va rezulta din tratările ulterioare, de componentele modelului de instruire: cuantumul sprijinului pe care educatorul îl acordă fiecărui copil, metodologia introducerii elevului în sarcina de învățare, practicarea unei instruiri problematizate, euristice.

CAPITOLUL II

FORMAREA CONCEPȚIEI ECOLOGIGE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR. MODALITĂȚI DE REALIZARE

,,Dacă te gândești la ziua care va urma – ia-ți de mâncare!

Dacă te gândești la anul care va urma – plantează un copac!

Dacă te gândești la secolul care va urma – educă copiii!

Proverb chinezesc

II. 1. Educația ecologică și protecția mediului – delimitări conceptuale

a. Componentele educației, ,,vechi” și ,,noi”

Societatea contemporană, caracterizată printr-un ritm accelerat de evoluție și, implicit, prin adâncirea interdependențelor dintre componentele sale, cu consecințe dintre cele mai profunde asupra devenirii umane, impune, în mod firesc, prefigurarea unor măsuri și adoptarea unor soluții educative în concordanță cu esența și sensul dezvoltării sale.

De-a lungul evoluției istorice, între societate și educație a existat și funcționat un raport de determinare și influențare reciprocă. Societatea impune un model de personalitate, ale cărui coordonate se regăsesc în idealul educațional.

Idealul educațional al societății românești cere valorificarea și desăvârșirea potențialului uman în vederea formării unei personalități armonioase și creatoare, capabilă să exercite rolurile cu care societatea o va învesti. Dobândirea armoniei interioare prin dezvoltarea și integrarea diferitelor componente ale personalității, concomitent cu asigurarea unei simetrii sociale și a unui schimb continuu de informații cu mediul extern caracterizează acest ideal.

Educația are mai multe componente, fiecare dintre ele vizând o anumită latură a personalității: educația intelectuală, educația morală, cea profesională, estetică, educația fizică sau corporală, la care se adaugă ,,noile educații”.

În anii 1980, la nivelul programelor și a recomandărilor UNESCO, ,,noile educații” s-au constituit ca răspunsuri ale sistemelor educaționale la provocările / imperativele lumii contemporane de natură economică, politică, ecologică, sanitară, etc. Aceste noi educații reprezintă, de fapt, noi conținuturi specifice, raportabile la oricare din cele cinci conținuturi generale ale activității de formare – dezvoltare morală, intelectuală, tehnologică, estetică, psihofizică a personalității umane. Obiectivele propuse dau și denumirea fiecărei structuri de conținut științific, realizată ca disciplină de studiu, concepută în plan disciplinar, dar mai ales interdisciplinar, pluridisciplinar și chiar transdisciplinar.

UNESCO și diferite organizații neguvernamentale au întreprins studii și au avansat mult în conturarea noilor conținuturi sau educații; există, astfel: educația relativă la mediu sau educația ecologică, educația pentru pace și cooperare, cea pentru participare și pentru democrație, educația în materie de populație, cea pentru o nouă ordine economică internațională, pentru comunicare și putere mass-media, pentru schimbare și dezvoltare, educația nutrițională, pentru timpul liber, educația economică și casnică.

b. Educația ecologică – origini și înțelesuri

Ca în cazul multor discipline, numele și definiția conferite ecologiei spun mult pentru cei chemați să-i cunoască conținutul și să-i pătrundă semnificațiile.

În privința denumirii, termenul de ecologie s-a impus în atenția opiniei publice occidentale mai ales după 1970, iar în Europa centrală și de est cu precădere în ultimul deceniu. O serie de evenimente cu un puternic impact social, precum celebrele maree negre ori accidente nucleare în frunte cu cel de la Cernobâl (26 aprilie 1986), au zguduit din inerție opinia publică și au introdus treptat ecologia în rândul preocupărilor individului și al comunității.

Se descoperă, astfel, un nume vechi de peste un secol. Crearea lui este atribuită biologului german Ernest Haeckel (1834-1919), iar data de naștere – 1866. Deși în anul 1865 Riter a definit ecologia, nu a făcut-o mai mult decât înțelesul cuvintelor grecești ,,oikos” – casă, loc de trai și ,,logos” – știință. Definiția lui Haeckel – ,,Prin ecologie înțelegem totalitatea științei relațiilor organismului cu mediul, în sens larg, toate condițiile de existență” – constituie și astăzi fundamentul definițiilor acestei ramuri ale biologiei. Charles Darwin, în cele două lucrări ale sale ,,Originea speciilor” (1859) și ,,Descendența omului” (1871), formula două idei fundamentale ale ecologiei moderne: influența mediului asupra speciilor vii și apartenența speciei umane la lumea naturală. Celebrul naturalist englez a relevat dependențe strânse și o stare de echilibru optim între diferite specii de plante și animale. Pornind de la originea sa, se poate spune că ecologia este știința despre gospodărirea naturii.

Născută ca o ramură a biologiei, nimeni nu prevestea ecologiei un strălucit viitor social. După câteva decenii, dezvoltarea societăților industriale a modificat profund mediul planetar. Apariția și amplificarea poluărilor, dispariția unor specii au fost semnale evidente ale unei crize ecologice profunde. Concluzia relevată de ecologie este fundamentală: omul nu poate să acționeze la nesfârșit asupra mediului său fără a pune în discuție ruperea absolută a echilibrelor ecologice esențiale.

Trecerea ecologiei de la stadiul de simplă disciplină științifică la cea de problemă a conștiinței comune naționale și internaționale reprezintă una din marile cuceriri ale secolului XX.

În România ecologia a pătruns în preocupările biologilor români încă de la apariția ei ca știință. Astfel, Grigore Antipa a fost unul dintre primii savanți care a aplicat principiile ecologiei în studiile sale hidrobiologice.

Ecologia generală este temelia teoretică pentru intervenția rațională a omului în funcționarea vieții pe Pământ, este un corp de principii pe baza cărora au fost elaborate numeroase discipline aplicative ca: protecția mediului, ocrotirea monumentelor naturii, agroecologia, ecologia forestieră, ecologia pescuitului, etc.

Extinderea obiectului ecologiei asupra întregului mod de viață al omului înglobează și domenii extrabiologice. În acest mod s-a constituit o ecologie globală care nu mai e o disciplină biologică, ci o știință interdisciplinară. Prin această lărgire a sferei ecologiei, aceasta devine un fel de ,,supraștiință” greu de definit, cu obiect și metodologie diluată.

Conform DEX, ecologia este știința care studiază interacțiunea dintre organisme și mediul lor de viață.

În concluzie, există multe moduri de a aborda definirea ecologiei. Pentru elevii școlari mici, pentru nivelul lor de dezvoltare psihofizică și de cunoștințe acumulat, ecologia se poate defini ca știința care studiază legătura dintre viețuitoare și locul unde trăiesc, precum și rolul omului în desfășurarea vieții pe Pământ.

c. Protecția mediului – garanție pentru viitor

Mediul înconjurător reprezintă mediul natural care a fost transformat de oameni. El cuprinde relieful, apa, aerul, vegetația și solul. Fiecare element reprezintă un rol deosebit în crearea mediului ambiant. În același timp, toate sunt în legătură unele cu altele. Astfel, relieful influențează clima; la rândul ei, clima, împreună cu relieful, determină răspândirea vegetației, iar aceasta din urmă, a faunei, totul pentru a păstra acea unitate numită mediu natural.

Trebuie subliniat că mediul înconjurător apare ca o realitate pluridimensională care include nu numai mediul natural, dar și activitatea și creațiile omului, acesta ocupând o dublă poziție: de ,,component” al mediului și de ,,consumator”, de beneficiar al mediului.

Pentru a trăi mai bine, oamenii au creat așezări, au cultivat terenuri, au construit drumuri și uzine, adică au transformat treptat mediul natural, incluzând resursele naturale. Acestea, elemente naturale ale mediului înconjurător ce pot fi folosite în activitatea umană, se pot clasifica în:

resurse neregenerabile: minerale și combustibili fosili;

resurse regenerabile: apă, aer, sol, floră, faună;

resurse permanente: energie solară, eoliană, geotermală și a valurilor.

Până nu demult, resursele naturale regenerabile ale Pământului erau suficiente pentru nevoile omenirii. În toate civilizațiile care s-au dezvoltat până în secolul al XVII-lea, de natură predominant agricolă, pământul era baza economiei, vieții, culturii, structurii familiale și politicii. Viața era organizată în jurul satului, economia era descentralizată, astfel că fiecare comunitate producea aproape tot ce îi era necesar. Energia cheltuită corespundea în esență lucrului forței musculare, umană sau animală, rezervelor de energie solară înmagazinată în păduri, utilizării forței hidraulice a râurilor sau mareelor, forței eoliene.

Natura reușea până la urmă să refacă pădurile tăiate, vântul sufla în vele, râurile puneau în mișcare roțile, deci sursele de energie utilizate de societățile agricole erau regenerabile.

Odată cu sporirea populației globului ce a decurs paralel cu perfecționarea organizării sociale și, în special, odată cu dezvoltarea industriei, a transporturilor mecanizate din ultimele două secole, încercarea omului de a domina în lupta aspră cu natura, de a-i smulge lacom bogățiile ascunse, începe să aibă tot mai mult succes. Peste un miliard și jumătate din populația actuală a Terrei aparține civilizației industriale. Industrialismul a însemnat mai mult decât coșuri de fabrică și linii de asamblare. A fost, și încă este, un sistem social multilateral și bogat care a influențat fiecare aspect al vieții omenești. Creșterea economică, enorm accelerată, se bazează în majoritate nu pe surse regenerabile de energie, ci pe energia obținută prin folosirea combustibililor fosili, neregenerabili: cărbuni, țiței, gaze naturale.

În urma tuturor activităților umane apar reziduuri și deșeuri, care sunt în cantități din ce în ce mai mari, depozitarea lor devenind o problemă majoră a omenirii.

Populația Pământului (populația globului pământesc sau populația mondială) reprezintă numărul total de oameni care trăiesc pe Pământ într-un anumit moment. În octombrie 2011 populația globului pământesc era de 7 miliarde. Se preconizează ca populația globală va ajunge la 9 miliarde în 2040, datorită sporului natural pozitiv. Pe planeta noastră trăiesc 7 miliarde de oameni, iar la fiecare cinci zile se nasc încă un milion. În prezent, populația globului este de 10 ori mai mare decât acum 400 de ani. Explozia demografică a avut loc datorită îmbunătățirii standardelor de trai și medicale, ceea ce a permis oamenilor să trăiască mai mult decât în secolele anterioare. În același timp, rata nașterilor – numărul de nou-născuți din fiecare familie – staționează la un nivel ridicat în multe zone ale globului. Până când această rată va scădea semnificativ, populația lumii va continua să crească, putând ajunge în anul 2050 la circa 10,5 mld. loc. Actualmente, creșterea populației are loc cu preponderență în țările în curs de dezvoltare – acele state cu nivel industrial și tehnologic limitat. Majoritatea acestor țări se află în Asia și Africa, și parțial în America de Sud și Centrală.

Multe țări în curs de dezvoltare trebuie să facă față dificultăților privind hrănirea și acordarea asistenței social-medicale pentru populațiile lor enorme. Statele cu industrie și tehnologie avansate sunt cunoscute drept țări dezvoltate. În această categorie se află Japonia, Australia și cele mai multe țări din Europa și America de Nord. Majoritatea populațiilor acestor țări a încetat să crească, în unele constatându-se chiar o scădere.

Cei peste 7 miliarde de oameni de pe Pământ nu sunt repartizați în mod uniform pe suprafața acestuia. Pentru a-și duce traiul, ei preferă anumite zone, în timp ce pe altele le ocolesc. Cei mai mulți dintre locuitorii planetei trăiesc în emisfera nordică. De asemenea, regiunile cu climă temperat-continentală, respectiv temperat-oceanică, sunt mai bine populate decât regiunile cu climă caldă sau rece. Întotdeauna oamenii au avut intenția să se stabilească lângă apele curgătoare sau pe coastele marine. La fel, numărul așezărilor omenești din zona de câmpie este superior celui din zonele de deal, de podiș și de munte. Oamenii preferă să trăiască acolo unde mediul geografic le permite să-și construiască locuințele, să-și asigure hrana cultivând plante tehnice și furajere și crescând animale (bovine, ovine, porcine, caprine, cabaline etc.), sau unde pot desfășura activități industriale sau comerciale

Deci, in urma exploziei demografice, dar și a dezvoltării rapide a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie primă și energie pentru producția de bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensă a resurselor pământului arata, tot mai mult, un dezechilibru ecologic.

„Protecția mediului înseamnă totalitatea mijloacelor și măsurilor întreprinse pentru păstrarea echilibrului ecologic, menținerea și ameliorarea factorilor naturali, prevenirea și combaterea poluării, dezvoltarea valorilor naturale.”* Din această definiție rezultă și rolul protecției mediului în etapa actuală de dezvoltare a statelor lumii.

Protecția mediului este o problemă majoră a ultimului deceniu, dezbătută la nivel

_____________________________________________

* Rojanschi, Vladimir, Protecția și ingineria mediului, 1997, pag. 18

mondial, fapt ce a dat naștere la numeroase dispute între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare. Acest lucru a impus înființarea unor organizații internaționale ce au ca principale obiective adoptarea unor soluții de diminuare a poluării și creșterea nivelului calității mediului în ansamblu.

Pentru protejarea mediului înconjurător, trebuie identificate zonele afectate, evaluat gradul de deteriorare, apoi stabilite cauzele care au produs dezechilibrele respective.

În ce privește modalitățile de protejare, trebuie soluționate trei categorii de probleme:

crearea unui sistem legislativ și instituțional adecvat și eficient care să garanteze respectarea legilor în vigoare;

evaluarea costurilor acțiunilor de protejare a mediului și identificarea surselor de suportare a acestora;

elaborarea unor programe pe termen lung corelate pe plan național și internațional, referitor la protejarea mediului.

c 1. Protecția mediului în Europa

Până spre sfârșitul anilor 1960 niciun stat european nu a avut definită o politică clară a mediului. Pe parcursul ultimilor 30 de ani, însă, s-au înregistrat progrese semnificative în stabilirea unui sistem complet de control al calității mediului în cadrul Uniunii Europene. Această problemă acoperă o gamă largă de aspecte, variind de la zgomotul produs la prevenirea deșeurilor, la produsele chimice ori la rețeaua europeană pentru abordarea dezastrelor din mediu, precum scurgerile de petrol sau incendiile de pădure.

Au existat: Summit-ul de la Paris din 1972, ce a avut ca rezultat concret elaborarea primului plan de protecție a mediului.

În 1987 s-a emis Actul Unic European, în care s-a menționat pentru prima dată într-un tratat al Comunității Europene conceptul de ,,politică de mediu”.

Prin Tratatul de la Maastricht din 1992 s-a conferit politicii de mediu un statut complet în cadrul politicilor europene, iar Tratatul de la Amsterdam din 1999 a consolidat fundamentul legal al politicii vizând protecția mediului, precum și promovarea dezvoltării durabile în cadrul Uniunii Europene.

În prezent, politica Uniunii Europene în ceea ce privește protecția mediului este bazată pe ideea conform căreia standardele ridicate de protecție a mediului stimulează inovația și creează noi oportunități de afaceri. Domeniile economic, social și cel al protecției mediului sunt strâns legate unul de celălalt. Obiectivul Uniunii Europene este să ofere un nivel adecvat de protecție a mediului în întreaga Uniune, fără a neglija circumstanțele locale și restricțiile economice aferente.

Toată politica privind protecția mediului este bazată pe principiul ,,poluatorul plătește”. Astfel, sursa poluantă poate să plătească fie prin intermediul investițiilor efectuate în creșterea standardelor de protecție, fie prin plata unei taxe care acoperă utilizarea produselor poluante, de către industrie sau de către consumatorii obișnuiți. Plata efectuată poate, de asemenea, să includă obligativitatea de a recupera, recicla sau distruge produsele utilizate. Comisia europeană a mai propus ca emisiile ilegale de produse dăunătoare calității aerului, apei sau solului, transporturile ilegale și deversarea ilegală a deșeurilor, precum și traficul ilegal al speciilor aflate pe cale de dispariție să fie considerate fapte penale și să fie pedepsite ca atare. Pașii ce urmează a fi efectuați sunt în discuție.

Programele de acțiune asupra mediului înconjurător, lansate în 1972, au contribuit la integrarea problemelor ecologice și a celor de mediu în cadrul tuturor politicilor comunitare. Al șaselea program – ,,Mediul 2010: viitorul nostru, alegerea noastră”- care se derulează între 2002 și 2012, se axează pe următoarele arii prioritare:

– Abordarea schimbărilor de climă și a încălzirii globale;

– Protejarea habitatului natural și a faunei sălbatice;

– Adresarea problemelor privind protecția mediului și a sănătății;

– Conservarea resurselor naturale și controlul deșeurilor.

De asemenea, scoate în evidență importanța respectării legilor existente de protecție a mediului. Impactul asupra mediului ar trebui luat în considerare în cadrul fiecărei politici europene, de exemplu atunci când se iau decizii care privesc agricultura, energia și transportul. Întreaga societate – agenții economici, cetățenii, ONG-urile, partenerii sociali – ar trebui încurajați pentru a se implica împreună în găsirea soluțiilor pentru problemele de mediu.

În ianuarie 2007 Comisia a propus reducerea cu 20% până în 2020 a emisiilor de gaze cu efect de seră, în comparație cu nivelul celor din 1990. Obiectivul ambițios promovat de Comisie a fost aprobat cu ocazia summit-ului din martie 2007. Uniunea Europeană va trebui să respecte acest obiectiv în mod unilateral, indiferent de obținerea sau nu a unui nou acord ce vizează protecția mediului după ce Protocolul Kyoto expiră în 2012. De asemenea, Uniunea Europeană speră să fie un exemplu de urmat pentru țări ca Statele Unite ale Americii sau China.

Pentru atingerea acestui obiectiv, s-a propus armonizarea completă a piețelor de electricitate și de gaz din cadrul Uniunii Europene. De asemenea, din volumul total al energiei existente, 20% trebuie să provină din surse de energie regeneratoare, precum energia solară sau eoliană, iar din totalul combustibililor folosiți, 10% trebuie să fie de natură bio. Un obiectiv ulterior este reducerea cu până la 20% a energiei consumate.

Păstrarea aerului cât mai curat este una dintre problemele privind protecția mediului și a sănătății, altă arie de interes a Programului European ,,Mediul 2010- viitorul nostru, alegerea noastră”. Comisia Europeană estimează că poluarea aerului cu particule ultrafine de praf și ozon a cauzat moartea a 370.000 de persoane în Uniunea Europeană în 2000. În 2005, Comisia a prezentat Strategia Tematică asupra Poluării Aerului, care se speră că va reduce numărul deceselor din cauza poluării aerului la 230.000 până în 2020.

Costurile acestei strategii sunt estimate a fi de 7,1 miliarde euro anual până în 2020. Totuși, Directoratul General pentru Mediu estimează că beneficiile din punct de vedere al sănătății, incluzând scăderea deceselor premature, mai puține zile de concediu medical și îmbunătățirea productivității muncii, precum și scăderea internărilor în spitale, ar putea ajunge până la valoarea de 42 de miliarde de euro pe an.

Și reciclarea și prevenirea deșeurilor reprezintă o problemă abordată în Programul European privind protecția mediului. În prezent, în Uniunea Europeană aproximativ 1,3 miliarde de tone de deșeuri sunt generate anual. Aproximativ 40 milioane de tone din totalul generat sunt substanțe periculoase. Fiecare cetățean al Uniunii produce în medie aproximativ 500 de kilograme de deșeuri pe an, însă mai puțin de o treime din acestea sunt deșeuri reciclabile, restul ajungând la rampele de colectare a deșeurilor.

În ciuda creșterii volumului de deșeuri, soluțiile europene pentru reciclarea acestora au fost pentru o lungă perioadă de timp destul de fragmentate. În decembrie 2005, totuși, Comisia Europeană a prezentat Strategia Tematică asupra Prevenirii și reciclării Deșeurilor, reflectând o nouă abordare asupra controlului deșeurilor, care ia în calcul întregul ciclu de viață a fiecărui produs. Obiectivul este reducerea producerii de deșeuri, precum și creșterea procentului de reciclare prin crearea unei piețe a materialelor reciclate. Ca prim pas al noii strategii, Comisia a propus revizuirea directivei cadru privind deșeurile din 1975 pentru a include abordarea ciclului de viață în cadrul politicii deșeurilor, a programelor naționale ce privesc prevenirea deșeurilor, îmbunătățirea pieței de reciclare, promovarea instrumentelor economice precum stabilirea unor taxe pentru depozitarea deșeurilor de către statele membre și modernizarea legislației existente în domeniul deșeurilor reciclabile.

În 2006, în timpul discuțiilor privind revizuirea directivei privind deșeurile, Consiliul European al Mediului a subliniat importanța minimizării generării de deșeuri și introducerea prevenirii deșeurilor în domenii precum politica produselor și eco – designul aplicațiilor electrice.

În februarie 2007 Parlamentul European a solicitat introducerea unor obiective obligatorii pentru reducerea deșeurilor, folosirea unei ierarhii a deșeurilor în 5 faze, acordând prioritate prevenirii, reutilizării și reciclării acestora. Parlamentul dorește, de asemenea, stabilizarea până în 2012 a producției de deșeuri la nivelul celei din 2008, sperând ca producția de deșeuri să scadă considerabil începând cu 2020. Până în 2020, 50% din deșeurile municipale ar trebui să fie reciclate.

Discuțiile privind politica europeană în privința deșeurilor vor continua. O problemă dificilă rămâne cea a incinerării deșeurilor și dacă această practică să fie reclasificată de la depozitare la recuperare pentru producerea de energie.

c 2. Protecția mediului în România

Ca o consecință a poziției sale geografice, România este o țară cu o diversitate biologică ridicată, exprimată atât la nivel de ecosisteme, cât și la nivel de specii.

Grija pentru ocrotirea mediului s-a manifestat la poporul nostru din cele mai vechi timpuri. Astfel, în vremea lui Ștefan cel Mare exista ,,legea braniștei”, prin braniște înțelegându-se acel loc în care nimeni nu avea voie să vâneze, să pescuiască, să taie copacii și să pășuneze.

La începutul secolului al XX-lea, datorită unor naturaliști de seamă, precum Grigore Antipa și Emil Racoviță, s-a aprobat prima lege modernă de protecție a naturii (1930). În baza acestei legi, tot în anul 1930, a luat naștere și Comisiunea pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii, care a susținut o vastă campanie de înființare și protecție a parcurilor și rezervațiilor naturale din țara noastră.

Legislația României are ca bază Constituția, care este legea fundamentală, cu forța juridică cea mai mare, constituind un izvor și pentru dreptul mediului. Ca obligații corelative legate de protecția mediului, Constituția prevede obligația statului de a asigura exploatarea resurselor naturale în concordanță cu interesul național, refacerea și conservarea mediului înconjurător, precum și menținerea echilibrului ecologic.

În anul 1973, după prima Conferință Mondială asupra Mediului (Stockholm, 1972), s-a aprobat o nouă lege privind protecția mediului și s-a înființat Consiliul Național pentru Protecția Mediului Înconjurător.

Celelalte acte juridice ce reglementează diverse aspecte privind protecția naturii sunt tratatele, convențiile și acordurile internaționale la care România a aderat sau care au fost ratificate. Legea 137/1995 de protecție a mediului are ca obiect reglementarea protecției mediului, obiectiv de interes major, pe baza principiilor și elementelor strategice ce conduc la dezvoltarea durabilă a societății. Una dintre modalitățile de implementare este instruirea și educarea populației.

În prezent, România încearcă să se alinieze la cerințele Uniunii Europene, a unei societăți extinse, societate în care grija față de mediul înconjurător, cadru pentru dezvoltarea și existența omenirii în viitor, este din ce în ce mai importantă. În această privință, există numeroase programe finanțate din Fondul pentru mediu, dintre care pot fi amintite:

Programul de stimulare a înnoirii parcului auto național 2010;

Programul de stimulare a înnoirii parcului național de tractoare și mașini agricole autopropulsate;

Programul de înlocuire sau completare a sistemelor clasice de încălzire cu sisteme care utilizează energie solară, energie geotermală sau alte sisteme care conduc la îmbunătățirea calității aerului, apei sau solului;

Programul de îmbunătățire a calității mediului prin împădurirea terenurilor agricole degradate;

Programul privind producerea energiei din surse regenerabile: eoliană, geotermală, solară, biomasă, hidro;

Programul național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități.

De asemenea, conform Autorității de Management pentru Programul Operațional Regional, se desfășoară numeroase proiecte finanțate prin POR, dintre care unele au impact asupra mediului înconjurător. Aceste proiecte se derulează cu finanțare europeană și națională, dar și cu alocare regională, în perioada 2007-2013. Fondurile disponibile pentru regiunea Sud-Muntenia, regiune din care face parte și comuna Sinești, sunt împărțite pe domenii/ axe, în funcție de specificul proiectelor: dezvoltare urbană, drumuri, sănătate, afaceri și microîntreprinderi, turism.

În cadrul Programului Operațional Sectorial de Mediu, există proiectul co-finanțat prin Fondul de Coeziune numit: EXTINDEREA ȘI REABILITAREA SISTEMELOR DE ALIMENTARE CU APĂ ȘI DE CANALIZARE ÎN JUDEȚUL CĂLĂRAȘI, cu locații în județul Călărași și în municipiul Urziceni, județul Ialomița. Iată câteva date despre proiect:

– Valoare totală proiect: 370.080.087 lei;

– Contribuția UNIUNII EUROPENE: 302.864.975 lei;

– Autoritatea de Management pentru POS Mediu, MINISTERUL MEDIULUI ȘI PĂDURILOR, Investim în mediu. Credem în viitor;

– Contribuția GUVERNULUI ROMÂNIEI: 67.215.162 lei, din care: contribuția CONSILIULUI LOCAL URZICENI: 1,7 milioane lei;

– Beneficiar proiect: S.C. ECOAQUA S.A. CĂLĂRAȘI;

– Valoare proiect municipiul Urziceni: 86,9 milioane lei;

– Termenul de finalizare a proiectului: 2013.

Conform Strategiei Naționale de Conservare a Biodiversității, adoptată în 2000, România și-a stabilit ca obiective:

A. Protecția, conservarea și refacerea diversității biologice terestre și acvatice, existente în afara ariilor deja protejate prin lege, prin:

– reducerea și eliminarea efectelor negativ cauzate de poluarea mediilor de viață, supraexploatarea resurselor naturale, planificarea, amenajarea și utilizarea necorespunzătoare a teritoriului;

– reconstrucția ecosistemelor și habitatelor deteriorate;

B. Formarea specialiștilor și educarea publicului pentru înțelegerea necesității conservării biodiversității biologice și utilizării durabile a componentelor sale.

c 3. Protecția mediului și școala

Cu toate că practica internațională în acest domeniu nu are o vechime mai mare de 20 de ani, se consideră că o strategie la nivel național de protecție a mediului trebuie să aibă o componentă legislativă, o componentă administrativ – instituțională, componente economico – tehnologice, componente informativ – educative, nefiind neglijat factorul social, precum și colaborarea internațională.

O deosebită importanță pentru succesul activității de protecție a mediului, în prezent și perspectivă, o au elementele de ordin informativ – educativ, care să modifice mentalități și obiceiuri contrare unei bune gestionări a factorilor de mediu.

Se poate avansa ca definiție pentru „strategia de protecție a mediului, totalitatea acțiunilor și măsurilor destinate conservării resurselor naturale și menținerea calității factorilor de mediu la un nivel acceptabil.” *

Componentă importantă a conceptului actual al dezvoltării durabile, strategia de protecția mediului trebuie gândită astăzi în alternativa, acceptată de toate guvernele lumii, că menținerea echilibrului ecologic pe plan global, regional sau local este mai importantă decât scopurile politicii social – economice.

Educația ecologică și protecția mediului în învățământul preuniversitar încep o dată cu învățământul preșcolar și se continuă în învățământul primar, gimnazial și liceal, în școala de arte și meserii și în învățământul postliceal, în cadru instituționalizat – în școală (curricular și extracurricular) și extrașcolar prin cercurile de ecologie și protecția mediului ce se desfășoară în Palatele și Cluburile Copiilor.

Actualele programe școlare au fost elaborate din perspectiva trecerii de la modelul de proiectare curriculară centrat pe obiective – elaborat și implementat în sistemul românesc de învățământ la mijlocul anilor 90 – la modelul centrat pe competențe. Adoptarea noului model de

__________________________________________________

* Rojanschi, Vladimir, ș.a., Protecția și ingineria mediului, 1997, pag. 22

proiectare curriculară este determinată, pe de o parte, de nevoia de a realiza actualizarea formatului și unitatea concepției programelor școlare la nivelul ciclurilor de învățământ gimnazial și liceal. Pe de altă parte, acest demers asigură acordarea la dezvoltările curriculare actuale, centrate pe rezultate explicite și evaluabile ale învățării.

În acest sens, Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene privind competențele cheie din perspectiva învățării pe parcursul întregii vieți (2006/ 962/ EC) conturează, pentru absolvenții învățământului obligatoriu, un ,,profil de formare european” structurat pe opt competențe – cheie:

Comunicare în limba maternă,

Comunicare în limbi străine,

Competențe matematice și competențe de bază în știință și tehnologii,

Competența digitală,

A învăța să înveți,

Inițiativă și antreprenoriat,

Sensibilizare și exprimare culturală.

Competențele sunt definite ca ansambluri de cunoștințe, deprinderi și atitudini care urmează să fie formate până la finele școlarității obligatorii, de care are nevoie fiecare individ pentru împlinirea și dezvoltarea personală, pentru cetățenia activă, pentru incluziune socială și pentru angajare pe piața muncii. Structurarea acestor competențe – cheie se realizează la intersecția mai multor paradigme educaționale și vizează atât unele domenii ,,academice”, precum și aspecte inter- și transdisciplinare, metacognitive, realizabile prin efortul mai multor arii curriculare. Conceptul de competență este un ,,organizator” în relație cu care sunt stabilite finalitățile învățării, sunt selectate conținuturile specifice și sunt organizate strategiile de predare – învățare – evaluare.

Conform programelor școlare din ciclul liceal, din 2004, elaborate de Consiliul Național pentru Curriculum, există profilul Resurse naturale și protecția mediului cu disciplinele Ecologie, Studiul calității mediului și Elemente de tehnologie generală.

Conform ordinului ministrului educației numărul 5959 din 22.12.2006, tot la obiectul Biologie, clasa a XII-a, există obiectivele:

a) Utilizarea și construirea se modele și algoritmi în scopul demonstrării principiilor lumii vii, cu conținuturile:

– Conservarea biodiversității și a resurselor naturale;

– Impactul antropic asupra ecosistemelor naturale.

b) Comunicarea orală și scrisă utilizând corect terminologia specifice biologiei, cu conținutul – Ecologie umană.

Dintre competențe se poate aminti Aplicarea unor reguli de menținere a sănătății omului și a măsurilor de conservare a mediului, cu conținutul – Efectele deteriorării ecosistemelor asupra sănătății umane.

În lista de conținuturi se află Ecologia umană cu:

Caracteristicile ecosistemelor antropizate și modalități de investigare; particularități ale biotopului și biocenozei; relații interspecifice în ecosistemele antropizate.

Impactul antropic asupra ecosistemelor naturale: degradarea habitatelor, introducerea de specii noi, supraexploatarea resurselor biologice (defrișare, pășunat, pescuit, vânătoare, comerț cu specii sălbatice), urbanizare și industrializare, deteriorarea mediului prin poluare chimică, fizică, biologică).

Efectele deteriorării ecosistemelor asupra sănătății umane.

Conservarea resurselor naturale și a biodiversității.

Dezvoltarea durabilă – Convenții internaționale (ex. Conferința O.N.U. de la Rio de Janeiro, 1992, Protocolul de la Kyoto, 1997).

Conform Protocolului de la Kyoto la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice adoptat la 11 decembrie 1997, România și-a luat angajamentul de limitare cantitativă sau de reducere a emisiilor antropice de gaze cu efect de seră, exprimate în dioxid de carbon echivalent în procent de 92. Se urmărește, în acest mod, reducerea emisiilor globale de astfel de gaze cu cel puțin 5% față de nivelul anului 1990 în perioada de angajare 2008 -2012.

Coborând o treaptă în învățământul preuniversitar, se ajunge la ciclul gimnazial de învățământ, unde, de asemenea, sunt tratate problemele de educație ecologică și de protecție a mediului la diverse discipline, ca: Educația tehnologică, clasele V-VIII, Produse alimentare de origine minerală, vegetală și animală, clasa a V-a, Materiale și tehnologii, clasa a VI-a, Tehnologii de comunicații și transport.

Un curriculum la decizia școlii poate fi Educația economică, cu competențele:

Manifestarea responsabilității față de mediu.

Analizarea, în cadrul echipei, a unor căi de acțiune pentru protecția mediului. *

Și în cadrul Geografiei se pot discuta probleme de ecologie, urmărindu-se în programele actuale valorile și atitudinile dobândite pentru Conservarea și ocrotirea mediului de viață din

____________________________________________________

* M.E.C., Programe școlare, 2004

România, din Europa și din lume.

La Biologie s-a făcut orientarea tematicii curriculumului spre Stimularea motivației

pentru protecția naturii și valorizarea acesteia în formarea unor convingeri și competențe

ecologice adecvate pentru antrenarea elevilor în activități de ocrotire a mediului înconjurător.

Iată, așadar, că ecologia se regăsește în numeroase programe școlare, fiind clară hotărârea școlii românești de a instrui și educa elevii și, prin intermediul lor, întreaga populație, în spiritul responsabilității civico-ecologice.

II 2. Formarea concepției ecologice în învățământul primar. Modalități de realizare

Registrul bogat al noilor educații permite deschiderea școlii spre problematica lumii contemporane. Protecția mediului, prioritate a lumii contemporane, regăsită în Strategia de la Lisabona și Strategia de Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene este însușită de Guvernul României, exprimată prin promovarea unor politici sustenabile în ceea ce privește capitalul uman și natural și asumată prin acceptarea principiilor documentului UNESCO ,,Carta Pământului”, ca instrument educațional în contextul Decadei pentru Dezvoltare Durabilă.

În acest context, rolul educației ecologice este evident, el se concentrează pe modelarea viitorului cetățean capabil de a-și forma un punct de vedere obiectiv asupra realității înconjurătoare, de a-l incita la participare, devenind astfel conștient de viitor și de faptul că viața generațiilor de mâine depinde într-o mare măsură de opțiunile sale și pentru a-i face pe elevi să conștientizeze că omul, ca specie biologică, este dependent de natură și nu poate trăi în afara ei.

Educația ecologică sau educația relativă la mediu răspunde acestei cerințe, investind în dezvoltarea gradului de conștiință și a simțului responsabilității tuturor oamenilor față de mediu și de problemele sale; vizează în egală măsură asimilarea de cunoștințe, formarea de atitudini și comportamente dezirabile, clarificarea valorilor, precum și un demers practic eficient.

Pentru elevii școlari mici, pentru nivelul lor de dezvoltare psihofizică și de cunoștințe acumulat, ecologia se poate defini ca știința care studiază legătura dintre viețuitoare și locul unde trăiesc, precum și rolul omului în desfășurarea vieții pe Pământ.

Conform DEX, concepție este ,,modul de a vedea sau ansamblu de păreri sau de idei cu privire la probleme filosofice, științifice, tehnice, literare, etc.” *

În învățământul școlar primar obiectivele vizează în egală măsură cunoștințele, achiziția de atitudini, clarificarea valorilor și demersul practic.

_________________________________________

* DEX, 1998, pag 206

Obiectivele educației ecologice sunt atinse pe parcursul claselor I-IV, prin ariile curriculare ,,Om și societate”, ,,Consiliere și orientare”, dar mai ales prin aria ,,Științelor naturii”.

Totodată, se pot desfășura proiecte educaționale, concursuri (locale și naționale), serbări tematice, acțiuni de ecologizare (igienizare, plantare).

Acțiunile de strângere și valorificare a deșeurilor sunt o altă modalitate atractivă de a propune elevilor să protejeze mediul înconjurător. Materialele refolosibile, deșeurile din hârtie, textile, plastic pot fi utilizate în cadrul ariei curriculare ,,Tehnologii” la fabricarea mărțișoarelor, felicitărilor, machetelor, obiectelor decorative.

Lista ,,noilor educații”, pe care există și educația ecologică, rămâne deschisă, fiind clară tendința lumii contemporane de a căuta, găsi și aplica soluții la problemele cu care se confruntă și se va confrunta. Pentru aceasta, educația rămâne principala cale de formare a cetățeanului responsabil de sănătatea planetei Pământ.

A. Științele naturii – componenta principală a educației ecologice la vârsta școlară mică

În cadrul ariei curriculare Matematică și științe ale naturii se integrează disciplinele Cunoașterea mediului (clasele I și a II-a) și Științe ale naturii (clasele a III-a și a IV-a).

Disciplina Științe ale naturii vizează observarea și perceperea lumii în întregul său, cu elementele componente, procesele și fenomenele caracteristice, precum și învățarea prin înțelegere și aplicare. De aceea demersul didactic se impune a fi deplasat de la ,,ce se învață?” la ,,de ce se învață?” și această deplasare poate genera un dublu beneficiu, respectiv:

– de simulare a interesului de cunoaștere al copilului, care vede utilizarea propriei munci prin competențele pe care le dobândește;

– de creștere a caracterului formativ al învățării.

Are loc transformarea elevului din spectator în actor al activității de natură științifică. Se evidențiază, astfel, necesitatea de a-l pregăti pe elev nu ca pe un cercetător și om de știință, ci ca pe un cetățean care să utilizeze demersul științific în vederea înțelegerii și participării active la viața socială.

La acest nivel, programele școlare propun studiul integrat al științelor naturii. În clasele I – IV se urmărește realizarea obiectivelor cadru:

Înțelegerea și utilizarea în comunicare a unor termeni și concepte specifice științelor naturii

Formarea și dezvoltarea capacităților și abilităților de experimentare și explorare / investigare a realității, folosind instrumente și procedee specifice

Dezvoltarea interesului și a responsabilității pentru menținerea unui mediu natural echilibrat, propice vieții.

Se dorește ca elevul, la sfârșitul clasei a III-a, să fie capabil, după cum sunt stabilite obiectivele de referință:

– să indice asemănări și deosebiri dintre corpuri pe baza unor observații proprii;

– să ordoneze obiecte, organisme, fenomene și evenimente pe baza unor criterii date;

– să comunice în forme diverse observații și comparații asupra corpurilor studiate și asupra experimentelor realizate;

– să conștientizeze efecte ale activității omului asupra mediului înconjurător.

Sunt propuse conținuturile:

– Transformări de stări de agregare (topire, solidificare, vaporizare, condensare). Circuitul apei în natură.

– Omul și mediul.

– Apa, aerul, solul. Surse de apă – tipuri, localizări, utilizări.

– Protejarea mediului. Deșeurile și reciclarea lor.

Exemple din activitatea cu elevii

La clasa a III-a am propus exerciții diverse care să ajute elevul să atingă obiectivele propuse. Se poate lucra individual:

* Notează câteva măsuri pe care le-ai lua pentru ca mediul să nu se polueze.

* Scrie A în dreptul enunțurilor adevărate și F în dreptul celor false:

În toate mediile în care a pătruns omul a făcut transformări. …

Toți factorii de mediu se pot polua. …

În rezervațiile naturale pot fi vânate animalele. …

Viețuitoarele pe cale de dispariție sunt ocrotite de lege. …

* Realizează o colecție de imagini ale unor viețuitoare ocrotite de lege. Notează denumirile lor și informații despre ele. Păstrează-le într-o mapă.

* Scrie trei motive pentru care omul trebuie să lupte pentru protecția plantelor și a animalelor.

____________________________________________________________

____________________________________________________________

____________________________________________________________

* Ce sunt deșeurile? De ce trebuie să le colectăm și să le refolosim?

____________________________________________________________

____________________________________________________________

*Alcătuiește un ,,Jurnal al deșeurilor” pe care le arunci zilnic, pe o perioadă de o săptămână, procedând astfel:

Folosind Jurnalul deșeurilor alcătuiește o listă cu deșeurile care pot fi refolosite.

* Participă la un concurs de afișe și materiale publicitare: ,,Avem un singur pământ”.

În echipă, copiii pot realiza sarcinile:

# Realizează împreună cu colegii o expoziție de desene, reprezentând animale și plante ocrotite de lege.

# Organizează cu echipa ta o expoziție de afișe prin care să convingeți oamenii să păstreze mediul de viață nepoluat.

# Organizați un proces în care să judecați oameni care au poluat mediul. Alegeți-vă roluri de: avocat al apărării, avocat al acuzării, judecător.

De asemenea, se pot efectua experimente simple.

1. Pentru observarea fenomenului de poluare a aerului sunt necesare: o lumânare, o farfurie, chibrituri.

Desfășurare:

– aprinde, cu ajutorul învățătoarei, o lumânare;

– ține o farfurie deasupra flăcării;

– dă farfuria la o parte după câteva secunde și privește-o.

Ce observi pe suprafața farfuriei? Explică.

Ce se întâmplă cu fumul produs de fabrici și automobile?

2. Pentru evidențierea circuitului apei în natură se desfășoară experimentul:

Pune o ceașcă cu apă fierbinte într-un castron cu marginile înalte. Acoperă castronul cu o folie de plastic și pune deasupra foliei 3-4 monede, ținute în prealabil la frigider.

Cu ce transformări ale apei în natură seamănă cele observate?

3. Pentru imitarea formării precipitațiilor e nevoie de: o bucată de sticlă de mărimea unei coli de hârtie, 10-12 cuburi de gheață, un vas (ibric) cu apă fierbinte.

Așează cuburile de gheață pe sticlă și ține-o deasupra ibricului, la o distanță de aproximativ 50 de centimetri.

Ce fenomen s-a produs? Notează observațiile.

4. Pentru un filtru de apă și observarea fenomenului de poluare a apei sunt necesare: o sticlă de plastic, nisip, pietriș, bumbac, cărbune activ, pahar cu apă murdară (poluată).

Desfășurare:

– taie sticla de plastic la mijloc și reține partea superioară care va fi folosită ca pâlnie;

– pune în interiorul pâlniei în straturi succesive: bumbac, pietriș, cărbune special, nisip fin. În stratul astfel obținut toarnă un pahar cu apă murdară.

Observă diferența de culoare și claritate dintre apa murdară și cea filtrată.

Ce rol are tratarea cu clor a apei în instalațiile de filtrare?

În perioada de recapitulare, elevii sunt invitați să lucreze individual.

* Ce s-ar întâmpla dacă ar dispărea toate plantele verzi de pe planeta noastră? De ce?

* De ce viața plantelor și animalelor este în pericol?

* Cum previn oamenii dispariția viețuitoarelor?

* Crezi că oamenii ar avea de suferit dacă ar dispărea celelalte viețuitoare? Argumentează.

* Ce sunt deșeurile? De ce trebuie să le colectăm și să le refolosim?

Pentru a verifica ce știu / pot / simt elevii se propun exerciții variate.

# Completează propozițiile.

Prin activitățile lui, omul transformă … . Viața plantelor și a animalelor este pusă în pericol din cauza … . Viețuitoarele pe cale de dispariție au fost declarate … . Locurile unde trăiesc ele au fost transformate în … .

# Scrie cel puțin două utilizări ale surselor de apă, menționate mai jos:

– râuri și fluvii;

– mări și oceane;

– izvoare subterane.

# Scrie A în dreptul propozițiilor adevărate și F în dreptul celor false.

Prin refolosirea deșeurilor economisim materialele naturale. (…)

Deșeurile nu pun în pericol viața plantelor, animalelor și omului. (…)

Colectarea deșeurilor este o acțiune necesară. (…)

# Enumeră trei motive pentru care este necesară refolosirea deșeurilor.

# Dă exemple de trei acțiuni pe care le poți face împreună cu colegii pentru a economisi materialele naturale.

# Imaginează-ți că ești reporter. Redactează un articol de ziar în care să povestești pe scurt despre poluarea aerului dintr-un oraș cu fumul eliminat de la o fabrică. Precizează ce urmări are acest fenomen asupra plantelor, animalelor și a oamenilor.

# Organizați un concurs de costume confecționate din deșeuri (sticle de plastic, hârtie, carton, textile, cutii de conserve). ,,Parada modei ecologice, primăvară. Vară, 2020” se va desfășura cu ocazia zilei de 1 iunie.

La sfârșitul clasei a IV-a, conform programei școlare a Științei naturii, elevul va fi capabil, pe baza obiectivelor de referință:

– să identifice relații între părțile componente ale unui sistem studiat;

– să descrie relații între sisteme din mediul înconjurător;

– să formuleze ipoteze pe baza utilizării unor procedee de natură științifică;

– să interpreteze succesiunea unor fenomene și procese din natură;

– să realizeze experimente simple pe baza unor ipoteze date;

– să reprezinte prin modele aspecte familiare din mediul înconjurător;

– să conștientizeze efecte ale mediului înconjurător asupra propriului organism.

Printre conținuturi se află:

– Comportamente de adaptare la plante și animale: reacții de apărare și adaptare la lumină, umiditate, vânt, frig.

– Ciclul vieții: naștere, creștere și dezvoltare, înmulțire, moarte. Cicluri de viață ale organismelor (plante, fluturi, broaște, oameni).

– Medii de viață: grădina, pădurea, balta, delta, peștera, mările calde, oceanul. Relații de hrănire.

– Resurse naturale: apă, soluri, roci, minerale, lemn, combustibili, hrană. Protejarea lor.

Exemple din activitatea cu elevii

Pentru atingerea obiectivelor, elevii desfășoară activități variate, de la observări și experimente simple la exerciții, de la lucrul individual la cel în echipă, de la teste la portofolii. Toate acestea ajută pe copii să descopere lumea din jurul lor, precum și locul și rolul fiecărei componente a ecosistemelor studiate.

Mediul înconjurător cuprinde: solul, apa, aerul, plantele, animalele, omul și tot ceea ce este creat de om. Toate viețuitoarele se nasc, se hrănesc, cresc, se înmulțesc și mor. Spre deosebire de celelalte ființe vii, omul gândește, observă, înțelege, comunică, muncește. El este acela care transformă cel mai mult mediul, pentru a-și îmbunătăți permanent condițiile de viață. Totodată, omul este singurul în măsură să ajute natura să-și păstreze echilibrul necesar existenței vieții pe Pământ.

Solul este stratul de la suprafața pământului în care plantele își înfig rădăcinile și de unde își iau apa cu substanțele hrănitoare. Acest strat este închis la culoare. În grăuncioarele de pământ trăiesc miliarde de viețuitoare foarte, foarte mici. Solul conține și resturi de plante și animale putrezite. Toate acestea alcătuiesc substanțele organice din sol. Datorită lor, solul are culoarea închisă.

În sol există și aer, care este necesar respirației rădăcinilor plantelor, precum și animalelor din sol, dar și apă.

Experimente:

# Încălziți o eprubetă cu pământ la flacăra unei lămpi cu spirt. Ce observați? De ce se aburește eprubeta? Ce miros simțiți? Ce culoare are pământul după ce a ars?

# Puneți pământ într-un pahar cu apă. Ce observați? Ce se ridică la suprafață?

Prin solul negru din grădină, sol permeabil, apa trece cu ușurință, ducând și substanțele hrănitoare din ea. Aceste substanțe hrănitoare, împreună cu apa în care sunt dizolvate, sunt absorbite de rădăcinile plantelor și ajung în frunze unde se pregătește hrana plantelor verzi. Solul bogat în substanțe hrănitoare, având și umezeală suficientă, se numește sol fertil. Fertilitatea solului sporește și prin lucrări agricole executate corect și la timp, prin aplicarea îngrășămintelor și prin rotația culturilor. Cele mai bune îngrășăminte sunt cele naturale (bălegarul putrezit).

Există și soluri care nu lasă apa să treacă prin ele, impermeabile. Prin solul argilos apa nu trece.

Teme:

* Precizați rolul solului ca sursă de hrană pentru viețuitoare. Menționați aportul omului în protejarea solului.

* Explicați rolul și importanța irigațiilor în agricultură.

* Motivați de ce este bine ca arăturile pentru semănăturile de primăvară să se facă, pe terenurile argiloase, toamna târziu, iar pe cele nisipoase, primăvara.

* De ce spunem că pădurea este ,,aurul verde” al Terrei?

Apa este un corp care curge și ia forma vasului în care este pus, adică este un corp lichid. Prin apa curată se văd obiectele care se află în apă sau dincolo de ea. Apa curată este transparentă, nu are culoare și nici miros. Este bună de băut. Apa este un bun dizolvant. Trecând prin diferite straturi ale scoarței Pământului, apa dizolvă unele corpuri. Iese la suprafața pământului sub formă de izvoare. Uneori apa izvoarelor este amară sau sărată, în funcție de substanțele minerale dizolvate.

Apa este cel mai lesnicios și mai ieftin mijloc de transport.

Hidrocentralele folosesc forța apei pentru a produce energia electrică atât de necesară omului modern.

Apa este necesară vieții. Fără apă, viața plantelor, a animalelor și a omului nu ar fi posibilă.

Experimente:

# Umpleți cu apă diferite vase. Ce formă ia apa?

# Puneți o linguriță într-un pahar cu apă. Priviți lingurița. Ce culoare are apa? De ce se văd obiectele din ea?

# Mirosiți apa curată. Gustați-o! Apa are gust sau miros? Mirosiți apa murdară. Ce miros are?

Teme:

* Explicați de ce unele izvoare au apa sărată?

* Motivați nevoia păstrării apelor nepoluate.

* Explicați sensul proverbelor: Apa trece, pietrele rămân.

Apele mici fac râurile mari.

Apa lină sapă adânc.

Apa se află în continuă mișcare și transformare. În natură, apa se găsește din abundență, în toate stările de agregare:

– în stare lichidă (formă în care acoperă 2/3 din suprafața pământului; sub formă de mări, oceane, râuri, fluvii, ape subterane);

– în stare solidă (zăpadă și ghețari);

– în stare gazoasă (atmosfera conține o cantitate considerabilă de apă, sub formă de vapori de apă, invizibili).

  Apa urmează un circuit în natură. Căldura Soarelui determină evaporarea apei de suprafață. Vaporii rezultați se ridică în atmosferă. Dacă în atmosfera saturată cu vapori de apă apare o scădere a temperaturii, parte din vaporii condensați iau formă de nori, ceață, ploaie, zăpadă sau grindină. (anexa 1)

În anotimpurile calde, dar cu nopți răcoroase se depune rouă, iar dacă temperatura solului este sub 0C, se depune brumă.

Apele ajunse la nivelul solului sau cele ce rezultă din topirea zăpezilor, în parte umplu din nou lacurile, râurile, fluviile, mările și oceanele. Altă parte străbate straturile de pământ, la diferite adâncimi, formând apele freatice. Apa subterană poate reapărea la suprafață, fie prin izvoare, fie extrasă prin fântâni, puțuri sau sonde. Din nou o parte din apă se va evapora, iar circuitul va fi reluat.

O dată cu apa se mișcă în mediul înconjurător și substanțele întâlnite în cale. Astfel, se pot transporta substanțe poluante care ajung, apoi, în ape, sol, plante, animale, în hrana oamenilor.

Teme:

# Reprezentați prin desen circuitul apei în natură.

# Răspunde la întrebări:

– Cum se realizează circuitul apei în natură?

– De ce este considerată apa o mare bogăție?

– Ce pagube poate provoca o apă poluată asupra viețuitoarelor?

Aerul este un corp gazos foarte răspândit în natură. El formează în jurul Pământului un înveliș numit atmosferă.

Aerul este incolor. Culoarea atmosferei este determinată de prezența vaporilor de apă, a prafului, a microorganismelor.

Este alcătuit din mai multe gaze. Cel mai important gaz care intră în alcătuirea aerului este oxigenul. Oxigenul ocupă cam a cincea parte din aer. El întreține viața. Fără oxigen nu este posibilă viața omului, a plantelor și animalelor.

În aer se află și un alt gaz, dioxidul de carbon. Acesta nu are culoare și nici miros. Dioxidul de carbon nu întreține nici arderea, nici viața.

Viețuitoarele elimină dioxid de carbon în timpul respirației. Mașinile, fabricile, uzinele elimină în cantități mari dioxid de carbon.

Oxigenul este produs de plantele verzi. Acestea folosesc pentru prepararea hranei lor, pe lângă apă și substanțe hrănitoare luate din sol, și dioxidul de carbon luat din aer.

Aerul nu are culoare. Prin el se pot vedea obiectele, ceea ce înseamnă că aerul este transparent. Apa este mai grea decât aerul. În aer se mai află vapori de apă, praf, microorganisme, fum.

Întrebări:

– Ce este aerul?

– Ce gaze intră în componența aerului?

– Ce asemănări și deosebiri există între oxigen, dioxid de carbon și azot?

– De ce în apropierea pădurilor aerul este mai curat?

Prevenirea poluării mediului înconjurător se realizează printr-un control permanent al sănătății sale, prin avertizarea celor care poluează, prin luarea unor măsuri de protejare a lumii înconjurătoare.

Protecția mediului este reglementată prin legi, controlată și supravegheată de instituții administrative de specialitate.

Pentru a repeta noțiunile nou învățate, copiii lucrează individual și în echipă.

* Răspunde la întrebări:

– Ce este solul?

– Care sunt însușirile unui sol fertil?

– Care sunt însușirile apei?

– Sub ce formă apare apa în natură?

– Care este circuitul apei în natură?

– Care sunt însușirile și alcătuirea aerului?

– Cum luptă omul pentru preîntâmpinarea poluării solului, a apei și a aerului?

* Alegeți răspunsul potrivit:

a. Cel mai fertil sol este cel: – argilos;

– negru;

– calcaros.

b. Apa potabilă: – nu are miros;

– are gust;

– nu are culoare;

– este transparentă.

c. Ceața este apa în stare solidă.

Roua e apa în stare gazoasă.

Bruma e apa în stare de vapori.

* Explicați de ce este considerată apa o mare bogăție.

______________________________________________________________

* Prezentați activități ale voastre care pot contribui la prevenirea poluării.

______________________________________________________________

* Ce s-ar întâmpla dacă:

Coșurile fabricilor nu ar fi prevăzute cu filtre?

Fabricile ar vărsa, în apele din împrejurimi, reziduuri toxice?

Oamenii nu ar planta arbori pe terenurile înclinate?

Solurile nu ar fi îngrășate și irigate?

Omul nu ar veghea echilibrul naturii?

Pentru evaluarea capacităților pe care le au elevii, am propus activități variate.

# Răspunde la întrebări:

– Cum se poluează solul?

– Ce contribuie la poluarea apelor?

– Cum simte omul poluarea aerului?

– Cum intervine omul pentru protejarea mediului?

– Ce îndatoriri au copiii pentru păstrarea curățeniei?

# Plantează un copac în curtea familiei sau a școlii. Notează ce schimbări se petrec cu acesta pe parcursul unui an.

# Dă exemplu de trei intervenții nechibzuite ale omului asupra naturii și urmările lor.

_____________________________________________________________

# Realizați cercul ,,Ecologiștii Sineșteni”. Acționați pentru păstrarea curățeniei și a sănătății mediului în care trăiți (casă, școală, stradă, râul Mostiștea, pădurea Sinești).

# Comentați în câteva cuvinte expresia ,,Toate viețuitoarele au dreptul să trăiască”.

# Imaginează-ți cum ar arăta Pământul dacă nu ar exista oameni.

# De ce spunem că ocrotirea mediului este o îndatorire a fiecărui cetățean?

# Scrie o scurtă compunere cu titlul ,,Omul și natura, buni prieteni”.

Prin întreaga sa alcătuire, materia Științe ale naturii introduce copiii în fascinanta lume care ne înconjoară: plante, animale, fenomene ale naturii, ape, păduri, aer, pe scurt, mediul înconjurător. În plus, ajută elevii să înțeleagă importanța protejării mediului înconjurător, a traiului ecologic, a manifestării spiritului civic ce leagă oamenii și îi mențin în societăți care trebuie să aibă unde exista.

B. Valorificarea conținutului învățării școlare pentru formarea concepției ecologice

b 1. Educația civică și ecologia

Demersurile de educare civică propuse prin programa școlară sunt concordante cu spiritul și cu recomandările cuprinse în:

Comunicatul final ,,Coeziune socială și calitate – o provocare pentru educație” adoptat de a patra Conferință a Miniștrilor Europeni ai Educației (București, 18 – 20 iunie 2000);

Convenția privind drepturile copilului, 1989.

Locul disciplinei Educația civică în învățământul primar, la clasele a III-a și a IV-a este justificat de:

– nevoia de a-i iniția pe școlarii mici în practicarea unui comportament civic într-o societate democratică: un comportament activ, liber, responsabil, tolerant, deschis, comunicativ, reflexiv, autoevaluativ;

– posibilitatea de a valorifica experiența specifică vârstei prin accentuarea dimensiunilor afectiv – atitudinale asociate celei cognitive, stimularea participării și a comunicării sociale responsabile.

O dovadă de participare socială responsabilă, de practicare a unui comportament civic într-o societate democratică este respectarea regulilor de viață ecologică. În cadrul orelor de educație civică elevii desfășoară numeroase activități care să îi conducă spre dezvoltarea unui comportament ecologic în societate.

Exemple din activitatea cu elevii

Exercițiile individuale pot varia de la întrebări la ghicitori și texte cu înțeles ecologic.

* Răspunde:

Ce sunt plantele și animalele?

Prin ce se deosebesc acestea de oameni?

* ,,Cireșii nici nu suflă cuprinși de piroteală,

Iar merii pe de lături țin crengile pleoștite,

Pe când caișii gingași cu foile pălite

Se sprijină-n zăplazuri, sfârșiți de oboseală.”

(Vasile Voiculescu – Nucul)

Identificați cuvintele care denumesc plante. Numiți și alte plante cunoscute.

* Răspunde:

De ce cumpără oamenii fructe și legume?

Ce se poate cumpăra din magazinele alimentare?

De unde provin carnea, laptele, ouăle?

Care este importanța acestor produse pentru om?

* Ghicește!

Într-un vârf de pai Ce-i roșu, măr nu-i,

Șade oastea unui crai. Crește-n pământ, ceapă nu-i.

_____________ _______________

– Ce fel de plante sunt cele prezentate în ghicitori?

– Care este importanța lor?

– De ce au nevoie oamenii de plante?

* ,,- Copii, le spuse învățătorul, m-am încredințat că e în adevăr un câine bun… Cine știe cum s-o fi pierdut… Îl opresc aici, al școlii… Să aveți grijă de el și să nu-l necăjiți niciodată cu nimic. Cine știe de ce folos ne poate fi!

– Îl îngrijim, îl îngrijim! strigară toți voioși.

Astfel, Samson, un câine păzitor, intră în stăpânirea școlii și a ogrăzii, cu tot ce se află în ele: suflete și lucruri.”

(Vasile Voiculescu – Ciobănilă)

¤ Ce i-a sfătuit învățătorul pe copii?

¤ Voi cum vă purtați cu animalele?

¤ Realizează un desen în care să-l înfățișezi pe Ciobănilă.

* Scrie o întâmplare din care să reiasă atitudinea ta față de o plantă sau un animal.

Activități pe echipe

# Alcătuiți echipe de câte 4 elevi. Scrieți pe o fișă titluri de opere literare cunoscute, în care personajele sunt plante sau animale.

# Comentați atitudinea celor două fete din povestea ,,Fata babei și fata moșneagului”, de Ion Creangă, față de păr și de cățelușă.

# Scrieți cât mai multe motive pentru care plantele și animalele enumerate trebuie ocrotite. (floarea de colț, bujorul românesc, capra neagră, zimbrul)

# Comentați articolul din Convenția Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului.

,,Educația copilului trebuie să urmărească formarea acestuia în spirit de respect față de mediul natural.”

Foarte interesante sunt jocurile de rol care îi provoacă pe copii să ia locul unei viețuitoare și să trăiască tot ceea ce simte aceasta.

¤ Imaginează-ți un dialog între tine și animalul tău preferat.

¤ Imaginează-ți că ești un bob de grâu. Descrie drumul pe care l-ai parcurge de la însămânțare până la pâinea de pe masă.

¤ Imaginează-ți că ești o plantă. Spune colegilor tăi cum ar dori să se poarte cu tine.

Pentru urmărirea progresului elevilor, dar și pentru activarea lor în propria educație, se alcătuiesc portofolii în care se strâng materiale pe teme ecologice.

# Realizează o colecție de imagini cu diferite plante și animale. Grupează-le pe două categorii.

# Colecționează ilustrații cu produse obținute din plante și animale.

# Caută, în ziare și reviste, articole referitoare la protecția animalelor și a plantelor.

b 2. Educația tehnologică și materialele refolosibile

Școala, unde toți copiii au drepturi egale, este datoare să-i învețe să muncească, prin muncă înțelegând nu neapărat efort mare. Programele școlare, conținuturile curriculare ale educației tehnologic sunt atractive, elevii învățând și exersând fel de fel de tehnici de lucru, utilizarea și prelucrarea unor materiale, în cele mai multe cazuri refolosibile, din care pot obține obiecte decorative ori folositoare.

Pentru clasele I-IV, educația tehnologică are drept obiective cadru:

1. Utilizarea unor tehnici de lucru cu diverse materiale și ustensile

2. Proiectarea, confecționarea și evaluarea unor produse simple

3. Dezvoltarea capacității de cooperare în scopul realizării unui produs

4. Dezvoltarea simțului practic, a celui estetic și a responsabilității pentru modificarea mediului natural, ca răspuns la nevoile și dorințele oamenilor

Conform obiectivelor de referință, la sfârșitul clasei a III-a elevul va fi capabil:

– să stabilească asemănări și deosebiri între corpuri din mediul apropiat, pe baza unor observații proprii;

– să confecționeze produse utile, folosind materiale și tehnici variate;

– să valorifice experiența pozitivă locală în activitățile de prelucrare a mediului;

– să descopere soluții de valorificare optimă a materialelor refolosibile în combinație cu alte materiale;

– să identifice surse de poluare care pot afecta calitatea vieții, atunci când omul modifică mediul;

– să contribuie, prin activități practice, la prevenirea poluării mediului în care trăiesc.

Exemple din activitatea cu elevii

Un prim pas al demersului didactic a fost să întocmim o listă cu materiale refolosibile. Elevii au propus numeroase obiecte, pe care le-au adus de acasă ori le-au descoperit în clasă: recipiente din plastic, borcane din sticlă, ambalaje de la flori, ghivece mici de la flori, pahare din plastic folosite, cutii de bomboane, cutii din carton sau plastic de la diverse produse, hârtie scrisă pe o singură parte, resturi textile, resturi de lână, melană, gheme mici de lână, bețe de la înghețată.

Au găsit, apoi, materiale reciclabile: hârtie scrisă pe ambele părți, resturi de la decupaje, ambalaje de la cornurile primite la școală, pet-uri, fier, sticlă.

În continuare, elevii au observat și comparat compoziția, textura, aspectul materialelor selectate, căutând cele mai potrivite utilizări ale lor.

Copiii au fost solicitați să caute date despre originea materialelor, alcătuirea lor, consumul de energie și alte materiale care a dus la apariția acestora, date pe care să le noteze în tabele și liste.

S-a trecut la folosirea obiectelor adunate. Pe tot parcursul anului școlar, am propus elevilor să confecționeze din materiale refolosibile obiecte folositoare sau decorative. Fiind inventivi și observând de ce obiecte au nevoie, copiii și-au folosit îndemânarea și au făcut numeroase lucrări.

Un obiect îndrăgit și folosit de elevi a fost suportul pentru creioane, stilou, carioci. Unii au luat un borcan din sticlă de la dulceață sau compot și, după ce l-au spălat și uscat, l-au decorat cu bucățele de hârtie, cu flori artificiale de la mărțișoare, cu rafie de la ambalajele de la flori. Alții au folosit ghivece mici de la plante, în care au pus câteva pietre plate pentru stabilitate ori vase din plastic; le-au înfășurat în rafie ori le-au făcut ochi, nas, gură cu resturi din carton.

Cutiile de bomboane au fost suportul potrivit pentru o compoziție din cocoloașe de hârtie creponată. Elevii au lipit în interior hârtia, marginile cutiei fiind rama compoziției. Au alcătuit astfel Copacul îngălbenit, Omul de zăpadă, Ghiocelul, Fluturașul.

Bețele de la înghețată au fost lipite pe suport din carton, rezultând Căsuța, Mașina, Copacul, Gărduțul. (anexa 2)

Din lână ori melană copiii au făcut pui, ursuleți, oameni de zăpadă.

Cutiile din carton au fost folosite pentru confecționarea căsuțelor, mari și mici, pe care ,,meșterii” au lipit bucățele din staniolul de la bomboane sau de la ambalajele de la flori. Căsuțele din cutii de chibrituri au făcut parte din macheta ,,Satul meu”, alături de copăcei din crenguțe cu flori din hârtie creponată.

Tot din cutii de carton, câțiva participanți la Carnavalul Paștelui și-au făcut costumul. Din fâșii de hârtie, scrisă deja, din ambalajele de la flori, se pot alcătui obiecte de îmbrăcăminte, cu care copiii pot organiza concursuri.

Dintre materialele reciclabile hârtia, cartonul, ambalajul de la cornuri au fost strânse în cutii, depozitate apoi, pentru a fi duse la centrele de colectare în cantități mai mari.

Pentru că în clasa a IV-a se studiază geografia, elevii au construit din materiale refolosibile machetele formelor de relief, câmpie, deal, munte, marea. (anexa 3)

Pentru orele de științe ale naturii, copiii au alcătuit machetele anotimpurilor. (anexa 4)

Pentru a arăta că au abilități practice, elevii au construit macheta Sineștiului, precum și obiecte decorative folosind recipiente din plastic ori sticlă, umplute cu semințe diverse. De asemenea, au înfășurat căpătâie de fire textile pe pet-uri, realizând obiecte decorative foarte frumoase. (anexa 5)

Produsele elevilor au fost expuse în clasă în expoziții permanente sau temporare, apoi au fost duse acasă. Toți elevii au lucrat curat și cu simț de răspundere, folosind apoi obiectele cu drag, datorită contribuției proprii la construirea acestora. Urmarea? S-a format la copii obișnuința de a strânge materiale reciclabile, de a le folosi în activitățile din clasă, astfel încât să creeze obiecte utile sau decorative fără a consuma prea multe din resursele materiale existente.

C. Activitățile extrașcolare – căi pentru formarea concepției ecologice

Alături de lecție, care este forma principală de organizare a procesului de învățământ, în practica muncii educative se folosesc și alte forme de activitate, organizate de școală sau de diferite instituții extrașcolare.

Între acestea, munca în afara clasei și extrașcolară ocupă un loc deosebit de important. Rolul acestora din urmă este de a contribui la dezvoltarea personalității elevilor. Contribuția pe care o poate aduce activitatea în afară de clasă și de școală a elevilor la pregătirea lor pentru munca profesională de mai târziu și pentru viață este deosebit de importantă. Prin aceste activități, elevii se familiarizează cu munca și viața societății. Ele oferă elevilor posibilitatea de a aplica în practică cunoștințele dobândite și de a cunoaște mai profund viața, printr-un contact neîntrerupt și organizat cu diferitele ei aspecte.

Astfel de activități pot fi, de exemplu, manifestările culturale din școală (serate, simpozioane, serbări, concursuri, etc.), excursiile și vizitele, muncile de utilitate socială etc.

Conținutul muncii în afară de clasă și de școală trebuie să se lege strâns de conținutul lecțiilor și să se bazeze pe sistemul de cunoștințe, priceperi și deprinderi ale elevilor, lărgindu-l și adâncindu-l.

c 1. Proiecte educaționale

Proiectul este o succesiune de sarcini (acțiuni) planificate, concepute în scopul atingerii unor rezultate așteptate, într-o anumită perioadă de timp și în limita unui buget dat (sumă de bani).

După amploarea lor, proiectele pot fi:

Organizațional;

Local (localitate, județ, grup de județe);

Național;

Regional (de exemplu, Regiunea 3 – Sud Muntenia, care cuprinde județele: Argeș, Călărași, Dâmbovița, Giurgiu, Ialomița, Prahova, Teleorman);

Internațional.

După domeniul obiectivului și activitățile sale, proiectele se pot clasifica în:

Proiecte educaționale;

Proiecte științifice (de cercetare);

Proiecte ecologice;

Proiecte culturale;

Proiecte comerciale;

Proiecte industriale.

PROIECT EDUCAȚIONAL

MOTO:

,,Omul are un drept fundamental la libertate, la egalitate și la condiții de viață satisfăcătoare, într-un mediu înconjurător a cărui calitate să-i permită să trăiască în demnitate și bunăstare. El are datoria solemnă de a apăra și îmbunătăți mediul înconjurător pentru generațiile prezente și viitoare.’’

(,, DECLARAȚIA DE LA STOCKHOLM’’)

DENUMIREA PROIECTULUI: NATURA, PRIETENA MEA

APLICANTUL: Școala cu clasele I-VIII, SINESTI

Coordonator: inst. Șerbulea Mihaela

Din echipa de proiect mai fac parte: inst. Rădoiu Adriana

inst. Tănase Cristina

DESCRIEREA PROIECTULUI:

ARGUMENT:

Atitudinea ostilă față de mediul care ne înconjoară, problemele sale din ce în ce mai grave, cât și falsa impresie a unor persoane că sunt superiorii naturii, m-au îndemnat să inițiez acest proiect educațional.

Dorința mea și a celorlalți colaboratori a fost aceea de a implica elevii în activități multiple și variate, pentru a-i face să conștientizeze ideea că natura este prietena noastră dacă o tratăm ca atare. Cunoașterea responsabilă a mediului înconjurător oferă copiilor posibilitatea de a gândi, de a învăța, de a-și dori un prieten care înseamnă însăși viața.

Natura poate deveni centrul de interes al tuturor disciplinelor de învățământ, dar și al multor activități extracurriculare, toate acestea pentru sensibilizarea copilului, dar și pentru schimbarea mentalităților.

SCOPUL PROIECTULUI:

Proiectul își propune să determine elevii să își reconsidere modul de a trăi în raport cu natura, să o protejeze, pentru a putea beneficia de darurile vitale ce ni le oferă cu atâta generozitate.

OBIECTIVELE PROIECTULUI:

*conștientizarea relației dintre om și natură, a interdependenței dintre calitatea mediului și calitatea vieții;

*promovarea unui mediu sănătos, necesar vieții;

*dezvoltarea capacității elevilor de a desfășura activități variate ecologice în școală, în natură;

*dezvoltarea unei atitudini pozitive față de protejarea naturii care ne înconjoară;

*desfășurarea de activități practic-gospodărești;

*exprimarea propriilor opinii în legătură cu anumite aspecte de mediu prin desene, creații plastice, afișe;

*depistarea efectelor poluării mediului;

*colecționarea unor materiale din natură pentru a servi la realizarea de creații personale;

*realizarea de portofolii;

*realizarea unor albume despre plante și animale.

GRUP ȚINTĂ:

*43 elevi din trei clase de la Școala cu clasele I-VIII Sinești;

*cadre didactice, părinți, cetățeni ai satului Sinești;

PERIOADA DE DESFĂȘURARE:

Septembrie 2008 – iunie 2009;

STRATEGII DE REALIZARE:

Forme: activități comune între elevii claselor implicate în proiect: clasa a III-a, clasa a VI-a, clasa a VII-a;

METODE ȘI PROCEDEE: activități de informare, activități practice, munca în echipe, eseul, portofoliul, desen, chestionare, drumeția, excursia, concursul;

RESURSE MATERIALE: saci din plastic, pomișori, semințe de flori, materiale și unelte necesare activităților, calculatorul, imagini, postere, mape, coli de scris, pliante, acuarele , carioci, culori, markere, vopsea, pensule, aparat foto, mănuși plastic;

RESURSE FINANCIARE: personale, fonduri provenite din sponsorizări ale părinților;

EVALUARE: expoziții cu lucrări ale copiilor, chestionare, diplome, portofoliul, produsele elevilor;

CALENDARUL ACTIVITĂȚILOR

Simpla numire a unui copil în cadrul unei activități nu este suficientă pentru a-l atrage către propria dezvoltare. Implicarea într-un proiect educațional, însă, face ca fiecare elev să participe activ la propria formare ca viitor cetățean al societății care îl crește.

c 2. Drumeții și excursii

Excursia are menirea de a stimula activitatea de învățare, de a întregi și desăvârși ceea ce elevii au acumulat la școală, în cadrul lecțiilor. Ea permite o abordare interdisciplinară, făcând apel la aproape toate disciplinele de învățământ: istorie, geografie, limba română, educație plastică, educație ecologică, educație muzicală, educație religioasă și chiar la matematică. Excursia este și o modalitate de învățare prin cooperare în care elevii pot lucra în echipă, pot primi informații și pot adresa întrebări profesorilor, ghizilor, șoferilor.

Pentru reușita unei excursii aceasta trebuie planificată și pregătită din timp, elevii fiind anunțați de data desfășurării excursiei, itinerariul și tematica acesteia.

În ziua dinaintea plecării se anunță ora și locul de întâlnire, se stabilesc normele de conduită ce vor fi respectate pe tot parcursul excursiei, se întocmește un proces verbal de luare la cunoștință a celor stabilite care va fi semnat de către toți participanții. De asemenea, se stabilesc grupele de cercetători, fiecărei grupe revenindu-i câte o sarcină de urmărit pe tot parcursul excursiei. Aceste grupe se stabilesc în funcție de aptitudinile elevilor și, bineînțeles, în funcție de preferințele lor. Vom avea astfel:

a. grupa geografilor

Sarcina de lucru:

– urmărirea traseului, a localităților prin care trecem și în care ne oprim și însemnarea traseului pe o hartă;

– observarea reliefului, a florei și faunei locurilor vizitate;

Elevii își vor nota într-o fișă de observare:

– formele de relief observate și – eventual – denumirile lor;

– numele localităților și apelor pe care le-am întâlnit;

– vegetația;

– animalele domestice și sălbatice observate în grădinile zoologice, dar și pe traseu;

b. grupa istoricilor

Sarcina de lucru :

– observarea și notarea în fișa de observare a monumentelor istorice vizitate;

– date despre vechimea și întemeietorii acestora;

c. grupa lingviștilor

Sarcina de lucru:

– observarea și descrierea caselor memoriale vizitate;

– culegerea și notarea datelor despre copilăria, viața și opera personalităților respective;

d. grupa distractivilor

Sarcina de lucru:

– antrenarea colegilor în activitățile distractive și în intonarea cântecelor în timpul călătoriei și a imnului clasei noastre;

– crearea unei atmosfere plăcute, de bună dispoziție în timpul excursiei;

e. grupa ecologiștilor

Sarcina de lucru:

– observarea și consemnarea problemelor ecologice întâlnite pe traseu (defrișări, surse de poluare, etc.);

– asigurarea unui comportament adecvat din partea colegilor pe parcursul excursiei;

f. grupa sanitarilor

Sarcina de lucru:

– verificarea respectării regulilor igienice în timpul excursiei, a utilizării celor necesare (șervețele, punguțe…);

– dotarea trusei sanitare de prim ajutor cu cele necesare (pansament, leucoplast, apă oxigenată, aspirină, algocalmin, medicamente pentru rău de mașină, etc.) și utilizarea corectă a acestora în caz de necesitate;

– verificarea respectării regulilor stabilite în procesul verbal: interzicerea consumului de alimente și sucuri în autocar;

– respectarea măsurilor de igienă în timpul servirii mesei;

g. grupa matematicienilor

Sarcina de lucru:

– notarea distanței parcurse – număr de kilometri;

– respectarea orarului de vizitare a diferitelor obiective și încadrarea în timp;

– evidența cheltuielilor: tarifele de intrare la obiectivele vizitate;

h. grupa artiștilor

Sarcina de lucru:

– realizarea de fotografii în timpul excursiei;

– observarea și notarea operelor de artă, a autorilor acestora;

– procurarea de pliante de la obiectivele vizitate;

– realizarea (la întoarcere) a unor desene, picturi care să reliefeze cele văzute în excursie.

La întoarcerea din excursie fiecare grupă își va aduce contribuția la portofoliul excursiei, atașând fișele de observare completate, fotografiile, pliantele, desenele. Totodată, fiecare grupă își va desemna un reprezentant care va prezenta colegilor realizarea sarcinii de lucru avute. Se vor trage concluziile menite să scoată în evidență modul de realizare a obiectivelor propuse, eventualele neajunsuri și modul de rezolvare al acestora pe viitor.

Am mers cu elevii într-o excursie de o zi, la Grădina Botanică din București, pentru a observa mai multe plante într-un singur loc, a afla modalitățile de cultivare și îngrijire a acestora. Copiii au vizitat tot complexul, au ascultat explicațiile îngrijitoarelor, au adunat frunze uscate, au făcut fotografii, au cumpărat pliante și plante în ghivece pe care le-au dăruit familiilor.

Elevii au desfășurat și alte activități în urma excursiei.

* Descrieți planta preferată văzută la Grădina Botanică.

* Arătați modalitatea de îngrijire a unei plante, la alegere.

* Folosind materialul natural adunat în excursie, realizați un colaj cu tema ,,Plantele”.

* Alcătuiți un album și un afiș al excursiei, utilizând fotografii și pliante.

O altă deplasare cu elevii a fost la muzeul Grigore Antipa din București. Copiii au putut vedea o mare varietate de animale și au putut observa diferențele dintre acestea. Au fost impresionați de scheletul dinozaurului, dar și de colecția de fluturi, de dropii sau de ursul brun.

# Descrieți exponatul preferat observat la muzeu.

# Desenați ce v-a plăcut în muzeul Grigore Antipa.

# Alcătuiți un afiș al excursiei, folosind fotografii și pliante.

# Explicați de ce unele viețuitoare mai există doar în muzee.

# Ce modalități de protejare a animalelor pe cale de dispariție găsiți?

# Alcătuiți o compunere cu titlul ,,Noi și viețuitoarele”.

O altă excursie cu copiii a avut, printre alte obiective, ca obiectiv Muzeul cinegetic de la Posada. Au putut vedea trofeele premiate ale României. Au putut înțelege, văzând atâtea ucideri, că e timpul ca animalele să fie protejate, și nu privite ca obiecte pentru lauda omului.

* Desenați exponatul preferat văzut la muzeu.

* Explicați de ce animalele nu trebuie omorâte doar pentru a deveni trofee.

* Alcătuiți un afiș – îndemn pentru ocrotirea animalelor.

* Realizați colaje cu tema ,,Animalele”.

* Alcătuiți un album al excursiei, folosind materiale adunate în excursie.

D. Materiile opționale – modalități de a forma și dezvolta obișnuințe ecologice

d 1. Educația pentru sănătate și mediul înconjurător

Dreptul la sănătate este unul din drepturile fundamentale ale omului. Conform Programului Național ,,Educația pentru Sănătate în Școala Românească”, s-a elaborat o ofertă de curriculum școlar de ,,Educație pentru sănătate” ca disciplină opțională, urmărindu-se promovarea cunoștințelor corecte privind diferite aspecte ale sănătății și formarea de atitudini și deprinderi indispensabile unui comportament responsabil și sănătos.

Starea de sănătate nu poate fi menținută respirând aer poluat, consumând alimente și apă contaminate cu substanțe chimice!

Iată de ce s-a hotărât ca obiectivele cadru pentru clasele I-IV să fie:

1. Utilizarea limbajului specific educației pentru sănătate

2. Dezvoltarea unor comportamente de protejare a sănătății personale și a mediului.

Pentru atingerea acestor obiective, se urmărește ca, la sfârșitul claselor a III-a și a IV-a, elevul să fie capabil, conform obiectivelor de referință:

– să-și formeze opinii referitor la sănătatea personală, a mediului;

– să aplice conștient reguli pentru menținerea sănătății acasă, la școală, în comunitate;

– să manifeste un comportament ecologic responsabil.

Printre conținuturi, se regăsește Sănătatea mediului, cu subpunctele:

– Sănătatea mediului.

– Poluarea aerului – ce este și cine o produce? Cum influențează poluarea sănătatea?

– Pentru o planetă sănătoasă.

– Obiectele noi devin deșeuri. Dar deșeurile, pot deveni obiecte noi?

Exemple din activitatea cu elevii

La clasa a III-a am abordat Sănătatea aerului astfel încât elevii să înțeleagă importanța aerului curat pentru toate viețuitoarele care trăiesc pe Pământ, în general, și pentru oameni, în special.

Aerul se află în continuă mișcare datorită diferențelor de temperatură între diferite zone ale pământului. Aerul cald se ridică, locul lui fiind luat de aerul rece.

Razele soarelui străbat atmosfera fără a o încălzi. Ele încălzesc suprafața pământului (uscat, ape) de la care se încălzește aerul din straturile inferioare și apoi cel din straturile superioare ale atmosferei. Atmosfera se încălzește, deci, de jos în sus.

Dacă atmosfera ar dispărea Pământul ar deveni o planetă a tăcerii înconjurată de un abis întunecat. Temperatura la suprafața pământului ar fi de 100 grade Celsius. Razele soarelui ar pârjoli uscatul, iar apa mărilor ar fierbe. Pe timpul nopții temperatura ar coborî sub -100 grade Celsius, iar gerul ar putea congela fundul oceanelor.

În urma activității oamenilor sunt eliberate în atmosferă uriașe cantități de praf, fum, gaze toxice, gaze de eșapament. Acestea contribuie, alături de vaporii de apă, dioxidul de carbon și ozon la crearea și accentuarea efectului de seră. Din cauza acestui efect, temperatura a crescut cu 30 de grade Celsius, ceea ce dezechilibrează existența tuturor viețuitoarelor de pe Pământ.

Ca activitate individuală, copiii au avut de completat un rebus în care, dacă lucrau corect, obțineau pe verticală (A – B) denumirea procesului de încărcare a mediului cu substanțe dăunătoare vieții.

A

B

1. Planeta noastră.

2. Arbori sau ___________ .

3. Ursul, vulpea, lupul sunt ____________ .

4. Codrul sau _____________ .

5. Lichid care poate fi și potabil.

6. Fără el nu putem trăi.

7. Tot ceea ce ne înconjoară.

* Un alt exercițiu cere elevilor să scrie trei surse de poluare a aerului:

_____________________________________________________

_____________________________________________________

_____________________________________________________

* Pentru verificarea vocabularului ecologic pe care îl au copiii, am pus întrebarea ,,Ce rol are pădurea pentru mediul înconjurător?”

__________________________________________________________________

* Totodată, am cerut scrierea unui text cu tema: ,,Nu opriți bătaia inimii verzi a pădurii!”, pentru care am pus la dispoziția micilor scriitori o pagină întreagă de caiet, astfel încât creativitatea, dar și noțiunile ecologice să aibă unde să fie folosite.

Am desfășurat și activități în grup:

* ,,Dovediți că sunteți prieteni ai naturii. Sădiți un copac în grădina școlii!”

* ,,Decupați din ziare sau reviste articole despre poluarea aerului!”

Despre planeta noastră copiii vorbesc încă de la grădiniță. Se pot desfășura activități în completarea celor din învățământul preșcolar care să sublinieze importanța protecției mediului, a Pământului.

# Scrie cum pot copiii să ocrotească sănătatea planetei noastre.

___________________________________________________________

# Desenează cum îți imaginezi că arată o planetă sănătoasă.

# Caută în dicționar și scrie semnificația cuvintelor:

Ecologie = _________________________________________________________

Ecologic = _________________________________________________________

Ecologist = _________________________________________________________

# Formulează un enunț în care să folosești unul din cuvintele de mai sus.

________________________________________________________________

La clasa a IV-a, am transmis elevilor mesajul: ,,Viața pe pământ depinde de noi!”, pentru întărirea căruia am propus exerciții diverse.

# Ce acțiuni ale oamenilor dăunează mediului?

_______________________________________________________________

# Prin ce acțiuni pot oamenii să protejeze mediul?

_______________________________________________________________

Elevii au fost solicitați să caute date despre mediul înconjurător și oameni, pe care le-au prezentat sub formă de:

Știați că…

apa poluată poate provoca boli, cum ar fi dizenteria, holera, hepatita și numeroase tipuri de intoxicații cu substanțe chimice?

aerul poluat afectează starea de sănătate, cauzând boli ale căilor respiratorii?

oamenii pot supraviețui chiar mai mult de-o lună fără hrană, însă doar câteva zile fără apă?

# Scrie un text în care să argumentezi afirmația: ,,Apa este sursa vieții”.

_________________________________________________________________

# Scrie la ce folosește omul apa …………………………………………………..

# Cum se numește apa bună de consum? ………………………………………

# Putem lua apă de la orice sursă? De ce? ………………………………………

O altă temă este cea despre Deșeuri. Am dat câteva noțiuni despre deșeuri, pentru informarea elevilor.

Deșeurile (resturi de materiale) sunt o sursă de poluare. Ele pot fi ambalaje, hârtie, sticlă, materiale plastice, metale, petrol, textile. Reciclarea deșeurilor (refolosirea lor) are un efect benefic atât pentru protecția mediului, cât și asupra economiei. Oamenii pot sprijini reciclarea deșeurilor, depozitându-le în spații special amenajate.

Într-o gospodărie românească medie, anual, mai mult de o sută de kilograme de hârtie sunt aruncate la gunoi. Mare parte din aceasta ar putea fi refolosită.

În România s-au valorificat 11 milioane de tone de deșeuri în 1999; putem contribui la creșterea acestui număr prin acțiunile noastre și ale părinților noștri.

Copiii au fost, apoi, solicitați să efectueze exerciții, individual.

*Ce efect are reciclarea hârtiei asupra pădurilor? …………………………….. ……………….

* Ce se poate obține din hârtia veche (maculatură) colectată? ………………………………

* Imaginează-ți că stai de vorbă cu o coală de hârtie. Ce ți-ar putea povesti ea ca să te convingă că este important să nu risipești hârtia?

Scrie textul. Găsește-i un titlu potrivit. ……………………………………………………………..

Se pot desfășura activități în grup.

# Dovediți că sunteți prietenii naturii. Strângeți maculatură (caiete, coli, ziare, reviste) și duceți-o la centrele de colectare.

# Confecționați un obiect din materiale refolosibile. Prezentați-l colegilor! (De exemplu: o păpușă din sticlă de plastic, suport de creioane din sulul de hârtie igienică, vază din cutie de aluminiu).

În perioada de evaluare copiii au avut de rezolvat sarcini diverse.

* Încercuiește răspunsurile corecte:

Poluare înseamnă:

curățarea aerului

încărcarea aerului cu substanțe dăunătoare vieții

strângerea gunoaielor

Aerul poluat:

afectează sănătatea

este benefic sănătății

ajută dezvoltarea organismului

Copiii pot ocroti planeta prin:

depozitarea gunoaielor în locuri special amenajate

respectarea naturii

plantarea unui pom

* Răspunde:

– De ce este importantă apa pentru viața omului?

– Cum pot fi transformate deșeurile în materiale folositoare?

d 2. ,,Natura în ochi de copil”, opțional ecologic

Pe parcursul claselor I–IV, în decursul anilor, Școala cu clasele I-VIII Sinești a oferit elevilor și părinților posibilitatea de a alege disciplina opțională ,,Natura în ochi de copil”, opțional care s-a bucurat de succes în anii școlari trecuți.

Obiectivele acestui opțional vizează dezvoltarea capacităților de observare, explorare și înțelegere a mediului înconjurător, formarea unor atitudini pozitive prin stimularea interesului față de păstrarea unui mediu echilibrat și exersarea unor deprinderi de îngrijire și ocrotire a acestuia.

Activitățile de învățare propuse sunt orientate spre contactul nemijlocit al copiilor cu mediul, cu urmările activităților omului asupra naturii.

Acest opțional urmărește dezvoltarea la elevi a spiritului civic, a responsabilității pentru propriile acțiuni, a dragostei și respectului pentru natură.

,,Natura în ochi de copil” reprezintă încă un pas în integrarea copilului în mediul natural, social și cultural.

Așezarea geografică a comunei Sinești a făcut ca obiectivele propuse să fie ușor de atins. Astfel, existența pădurii Sinești, a râului Mostiștea, a dealurilor pe care se găsesc satele Sinești și Lilieci, precum și câmpul mănos care aparține sineștenilor au ajutat la desfășurarea activităților opționalului.

A. Obiective cadru:

1. Dezvoltarea capacității de observare, explorare și înțelegere a relațiilor din mediul înconjurător

2. Dezvoltarea unor atitudini pozitive și responsabile față de natură și mediu, de ocrotire și protejare a mediului înconjurător.

Iată, pentru exemplificare, cum a fost abordat acest opțional la clasa a IV-a:

Obiective de referință și exemple de activități de învățare

Dezvoltarea capacității de observare, explorare și înțelegere a relațiilor din mediul înconjurător

2. Dezvoltarea unor atitudini pozitive și responsabile față de natură și mediu, de ocrotire și protejare a mediului înconjurător

C. Conținuturi

* Mediul și componentele sale:

– plante;

– animale;

– sol, apă, aer;

– echilibrul dintre părțile componente ale mediului înconjurător.

* Omul și mediul:

– activități ale omului ce dăunează mediului înconjurător;

– activități de protejare a mediului;

– importanța unui mediu sănătos;

– activități realizate de copii pentru păstrarea unui mediu curat și a echilibrului în natură.

D. Standarde de performanță

1. Dezvoltarea capacității de observare, explorare și înțelegere a relațiilor din mediul înconjurător

S1. Să înțeleagă relațiile existente în mediul înconjurător

S2. Să observe și să exploreze mediul înconjurător

2. Dezvoltarea unor atitudini pozitive și responsabile față de natură și mediu, de ocrotire și protejare a mediului înconjurător

S1. Să participe cu interes și plăcere la acțiunile de amenajare și protejare a mediului înconjurător

S2. Să manifeste o atitudine pozitivă față de natură

E. Modalități de evaluare

Expoziții cu lucrări ale elevilor.

Analiza produselor realizate.

Realizarea unor panouri, afișe, postere.

Confecționarea unor produse din deșeuri.

Realizarea alfabetului ecologic.

Concursuri pe teme ecologice.

Albume cu fotografii.

Portofolii.

F. Bibliografie

– Andrei, Cosmovici, Luminița, Iacob, ,,Psihologie școlară”, Editura Polirom, Iași, 1999

– Constantin, Cucoș, ,,Pedagogie”, Editura Polirom, Iași, 1999

– Constantin, Bogoescu, Alexandru, Dabija, Emil, Sanielevici, ,,Atlas zoologic”, EDP, București, 1983

– Colecția revistei ,,Descoperă”, editată de PubliMedia Internațional, 2005 – 2006, București

– Emil, Gârleanu, ,,Din lumea celor care nu cuvântă”, Editura Coresi, București, 2003

– Liliana, Cătrună, Gheorghe – Mandiza, Cătrună, ,,Ecosfera – viața și mediul ei natural”, Editura Coresi, București, 2003

– L., Popovici, C., Moruzi, I., Toma, ,,Atlas botanic”, EDP, București, 2002

Exemple din activitatea cu elevii

Pentru obiectivul de referință Să observe componentele unui ecosistem dat și a relațiilor dintre organismele vii și factorii de mediu am desfășurat numeroase activități.

Copiii au mers în drumeție în pădurea Sinești, unde au observat animalele și plantele, au colectat frunze, conuri de brad, ghinde, tot ce au putut găsi pe jos, pe sol. Cu acestea au alcătuit colecții pe echipe, dar le-au și folosit în activitățile la clasă. Fiind în pădure, elevii au observat că aerul este mai curat decât în sat, pe unde trec multe mașini. Totodată, au desenat câte o plantă care le-a plăcut, sau un grup de plante și animalele care se găseau acolo. În finalul activității, copiii s-au jucat într-o poieniță fotbal, volei, cărți, au făcut fotografii, au mâncat și, după ce au strâns toate ambalajele, s-au întors la școală. (anexa 6)

În următoarea oră de opțional, elevii au lucrat în echipă, fiecare cu cerința ei. Astfel, o echipă a avut de alcătuit o listă cu toate elementele componente ale unei zone de pădure. Au înșirat plante, animale (păsări, insecte, mamifere), pietre, solul, aerul, apa. Următoarea echipă a desenat o zonă curată de pădure, în timp ce alta a desenat o zonă poluată. În sfârșit, a patra echipă a realizat afișe ecologice, pe care le-au expus în locuri publice: la primărie, dispensar, la școală, pe stâlpi.

În altă oră de curs, elevii au primit sarcina de a găsi legătura dintre elementele componente ale pădurii Sinești, precum și importanța pădurii. Ei au găsit lanțuri trofice în care fiecare viețuitoare își avea locul, au sesizat importanța pe care pădurea o are în păstrarea unui aer respirabil, în atragerea ploilor, în oprirea vântului prea puternic. De asemenea, elevii talentați la scris au compus scurte scrieri despre drumeția lor, pe care le-au editat în revista de final a clasei a IV-a numită simplu NOI, pe când îndemânaticii au lucrat colaje folosind materiale colectate în pădure.

Intr-o altă drumeție, elevii au mers pe malul Mostiștei, râu care curge la marginea satelor Sinești, Cătrunești, Lilieci, Hagiești. Acolo au observat plantele și animalele acvatice, au simțit mirosul specific de apă multă, s-au jucat, au mâncat, s-au odihnit. În următoarea oră, copiii au avut de desenat plante și animale acvatice, de completat rebusuri, de găsit în atlasele zoologic și botanic viețuitoarele pe care le-au văzut ,,la gârlă”, așa cum i se spune Mostiștei. De asemenea, copiii au avut de găsit lanțuri trofice, în care ei au inclus și vacile care pasc pe malul apei.

Pentru că se mai aruncă deșeuri pe malul apei și în pădure, copiii au răspuns invitației elevilor unei clase mai mari, pe care i-au ajutat să monteze pancarte cu îndemnuri ecologice în toată comuna Sinești: pe marginea pădurii, pe malul apei, lângă școală și grădiniță, în locurile unde era depozitat, în mod nepermis, gunoi.

Concluzii

Privind în urmă, la anii școlari care au trecut, îmi dau seama că toate activitățile cu caracter ecologic propuse s-au bucurat de succes nu numai în rândul elevilor, dar și al părinților. De asemenea, au contribuit la educarea ecologică a elevilor și i-au făcut să dorească să trăiască într-un mediu ambiant plăcut, curat, echilibrat. Copiii au tratat cu seriozitate și entuziasm toate temele propuse spre studiu și au dovedit, prin activitățile desfășurate și rezultatele acestora, că sunt viitori cetățeni ai unei planete Terra în echilibru ecologic.

CAPITOLUL III

ELEMENTE ALE MEDIULUI NATURAL –

Comuna Sinești

III 1. CARACTERIZAREA ZONEI

A. Câmpia Română – caracteristici generale

,,România este o țară carpatică și dunăreană, cu ieșire la Marea Neagră, având un relief variat și armonios repartizat: munții 31%, dealurile și podișurile 33%, câmpiile 36%.

Câmpiile, principalele regiuni agricole ale țării, se desfășoară în sud (Câmpia Română/ Câmpia Dunării de jos, cu altitudini între 300m și 10m) și în vest (Câmpia de Vest, altitudini între 85m și 174m).” *

Câmpia Română este o câmpie din sud-estul Europei, pe cursul inferior al Dunării, cea mai mare parte a ei (cca 80%) situându-se pe teritoriul României. Denumirea ei provine de la fostul principat Țara Românească, iar străinii o numesc ,,Câmpia Valahă” (după Valahia). Câmpia are extensii în Serbia și Bulgaria, unde este denumită Câmpia Dunării.

Relief și subdiviziuni

Este mărginită la sud și est de Dunăre, iar la nord de Podișul Getic, Subcarpați și Podișul Moldovei. Între aceste limite, Câmpia Română apare ca o depresiune – în sens geologic – puternic sedimentată.

Ea este o regiune de platformă, relativ rigidă (platforma Moesică). Fundamentul Câmpiei Române, situat la adâncimi variabile, dar care cresc în fața arcului carpatic, este alcătuit din șisturi cristaline foarte vechi (proterozoice și paleozoice). Acest fundament este o mică placă tectonică aflată într-o ușoară subducție sub placa ce poartă arcul carpatic. Stiva de sedimente este formată din roci mezozoice (în bază) și neozoice, în continuitate de sedimentare, spre suprafață, ceea ce arată că umplerea depresiunii din Câmpia Română s-a făcut relativ continuu. La sfârșitul Pliocenului și în Cuaternar s-au depus nisipuri, pietrișuri, argile și loess care au dus la transformarea lacului pontic în uscat, de la vest spre est și de la nord spre sud. Partea cea mai joasă (10-20m altitudine) se află pe Siretul Inferior, unde, pe un teritoriu de lentă scufundare, s-a format o mare zonă de confluențe, spre care se curbează râurile în evantai. Altitudinea maximă este de 300 m, la Pitești.

Relieful Câmpiei Române se caracterizează prin văi largi și interfluvii netede, numite

_______________________________________

*Matei, Horia C. ș.a., Statele lumii, 1994, pag. 282

popular câmpuri, cu mici depresiuni formate prin tasare și sufoziune (crovuri).

Forma Câmpiei Române, aspectul și adâncimea la care se află fundamentul ei între Focșani și Zimnicea, influențează modul de propagare a undelor seismice, care au epicentrul în Carpații și Subcarpații de curbură, imprimându-le o direcție de la nord-est spre nord-vest. Totodată, aliniamentul Făurei – Urziceni – București – Alexandria este fâșia cu cea mai mare amplitudine termică medie anuală (26grC).

În cadrul Câmpiei Române există trei tipuri genetice de câmpii: câmpii piemontane, câmpii de subsidență și câmpii tabulare (cu interfluvii între văi). Câmpiile piemontane s-au format la ieșirea unor râuri dintr-o zonă mai înaltă, unde, datorită nivelului de bază local și rupturii de pantă, are loc o depunere bruscă a aluviunilor mari, transportate în rețeaua hidrografică sub forma unor câmpii de împrăștiere (sau delte continentale) cu aspect piemontan.

Câmpiile de subsidență se formează datorită coborârii lente (subsidenței) suprafeței topografice și generează cursuri meandrate, băltiri, înmlăștinări, iar râurile au un caracter divagant (rătăcitor).

Câmpiile tabulare au o origine lacustră, sunt în mare parte terasate datorită migrației orizontale și adâncirii râurilor mari și sunt acoperite cu loess (crovuri, găvane, padine). Printre principalele câmpii tabulare se numără și câmpia Vlăsiei.

Subdiviziunile majore ale Câmpiei Române sunt: Câmpia Olteniei, sectorul Olt – Argeș, Câmpia Bucureștilor, Bărăganul, Câmpia Estică, la care se adaugă Lunca Și Bălțile Dunării.

Clima și hidrografia

Câmpia Română are un climat cu medii termice anuale ridicate (10-11 gr. C), înscriindu-se în zona cu cele mai ridicate valori din țară, dar cu precipitații reduse (450 – 600 mm/an) și secete frecvente. Se constată o accentuare a continentalismului climatic de la vest la est, vizibil mai ales în privința precipitațiilor, care scad de la 600 mm la mai puțin de 500 mm în Bărăgan. Continentalismul termic accentuat este dat de diferența dintre temperaturile medii ale lunilor extreme, care, pe aliniamentul Făurei – Urziceni – București – Alexandria au valori de 26 gr. C.

Câmpia Română este străbătută în principal de râurile din grupa sudică, precum și de câteva din grupa estică, toate culese de Dunăre, aproape toate avându-și izvoarele în Carpați și Subcarpați. Întrucât apele râurilor au în majoritate proveniență pluvială (în foarte mică măsură nivală sau subterană), acestea se caracterizează prin mari variații de debit, unele chiar secând vara, consecințe ale climatului continental.

Vegetația, fauna, solurile

Vegetația naturală, în cea mai mare parte înlocuită de culturi, aparține unor trei mari formațiuni: stepa, caracteristică mai ales părții estice, îndeosebi în Bărăgan, cuprinzând pajiști stepice cu graminee (păiușul, colilia, negara, pirul); silvostepa, cu pajiști stepice și pâlcuri de pădure (cuprinzând stejarul pufos și stejarul brumăriu); pădurile de stejar Vlăsia. Are o largă dezvoltare vegetația de luncă cu zăvoaie de sălcii, plopi, îndeosebi în luncile Dunării, Siretului, Ialomiței.

Fauna cuprinde speciile caracteristice stepei, silvostepei și pădurii de foioase; este pe cale de dispariție dropia, ocrotită de lege și păstrată în câteva rezervații.

Solurile: în Câmpia Română predomină cernoziomurile (caracteristice stepei) și cernoziomurile levigate (tipice pentru silvostepă). Ambele tipuri sunt din categoria molisolurilor, bogate în humus de mare fertilitate. Există și soluri brun-roșcate de pădure.

Populația și așezările

Cu excepția în bună măsură a Bărăganului și a Câmpiei Burnazului, cu densități mai reduse, Câmpia Română se înscrie într-o regiune de mare densitate a populației, de regulă între 100-150 locuitori/kmp și chiar mai mult în zonele din jurul marilor orașe. În ceea ce privește sporul natural al populației, se înscrie în zone cu valori apropiate de media pe țară.

Așezările rurale

Predomină satele mijlocii și mari, dar în mod frecvent se întâlnesc și sate foarte mari, îndeosebi în jurul marilor orașe. Caracteristic este satul de tip adunat, cu casele grupate, strânse unele lângă altele, ori adunate cu tendințe de răsfirare de-a lungul drumului și văilor. Ca funcții predomină cele agricole, dar unele au și funcție industrială (îndeosebi legată de exploatarea petrolului și gazelor naturale) sau mixtă.

Așezările urbane

Cele mai vechi orașe din Câmpia Română datează din perioada daco-romană: Drobeta-Turnu Severin (Drobeta) și Turnu Măgurele (Turris). Dintre orașele apărute în perioada feudală, se remarcă București, Târgoviște, Ploiești. În secolul al XIX-lea apar orașe în zone agricole, printre care Slobozia.

Agricultura

Câmpia Română este principala regiune agricolă a țării, fiind cea mai importantă zonă cerealieră. Este, de asemenea, principala zonă de cultivare a unor plante tehnice și industriale. Dintre animale se cresc ovine (merinos cu lâna țigaie și cea cu lână brună), îndeosebi în estul Câmpiei Române, precum și porcine, mai ales pe bază de porumb. În Câmpia Română există unele dintre cele mai mari combinate avicole din țară (Crevedia și Buftea).

Căile de comunicație, transportul și turismul

Câmpia Română este străbătută de principalele magistrale feroviare și rutiere. Acestea sunt strânse de orașul București. De aici cele opt magistrale feroviare, precum calea feroviară internațională București-Giurgiu. Pe Dunăre se dezvoltă un important trafic fluvial, porturi principale: Galați, Turnu Măgurele, Călărași.

Obiectivele turistice sunt concentrate în București, în împrejurimi (Snagov) și orașele mari. În Bărăgan există stațiuni balneo-climaterice, care utilizează apele sărate (Amara, Lacul Sărat).

Câmpia Bucureștilor, situată în partea centrală a Câmpiei Române, cu limite relativ ezitante spre est, cuprinde: Câmpia Târgoviștei, Câmpia Ploieștilor, câmpia de subsidență Titu-Gheorghița și Câmpia Vlăsiei cu Câmpul Calnăului. Are un climat de tranziție, vegetație de silvostepă în alternanță cu stejar (Codrii Vlăsiei). Există resurse de petrol (Titu, Gura Sutei, Jilava), și, mai ales, gaze naturale (Periș, Fierbinți-Târg).

Bărăganul conține Bărăganul Călmățuiului (între Călmățui și Ialomița), la care se poate adăuga Câmpia Mostiștei. Există surse de petrol și gaze naturale în partea nordică (Urziceni, Jugureanu). Printre orașele principale se pot aminti: Slobozia, Urziceni, Fetești. Specificul Bărăganului este dat de o serie de caracteristici geografice: întinderi netede, acoperite cu loess, cu un microrelief de crovuri, climă mai aridă (cu precipitații puține, zile tropicale, geruri iarna), vegetație de stepă, un peisaj de neconfundat, agricultura relativ recentă (de 150 de ani), dar foarte dezvoltată intensiv și extensiv, populația relativ rară, concentrată pe văi.

B. Comuna Sinești

B1. Evoluție

Comuna Sinești este formată din satele Sinești, Boteni (la 9 km Est), Cătrunești (la 1 km Est), Hagiești (la 5 km Est), Lilieci (la 2 km Sud) și Livedea (la 6 km Nord-Est).

Din punct de vedere geografic este situată în Câmpia Mostiștei la o altitudine ce variază între 50-80 m. Pe văile Mostiștei și Livezi care traversează comuna se află numeroase iazuri (Sinești, Cătrunești, Hagiești, Livedea, Boteni). Apele freatice se află la 3-14 m adâncime. Vegetația are caracter de silvo-stepă. Solul predominant pe văi este cel aluvionar.

Condițiile naturale favorabile au dus la dezvoltarea comunităților umane. Prezența văilor și a iazurilor constituie dovada unei modificări a tramei hidrografice care trebuie să fi condus la mutarea vetrelor de sat. Aceasta trebuie să fie motivul pentru care nu există o dovadă certă a culturilor arheologice dezvoltate în acest areal în vechime.

Satul Sinești, reședință a comunei omonime, este situat pe valea Mostiștei. S-a format prin unirea fostelor sate Cloșca, Sineștii Noi și Sineștii Vechi. De la 678 de locuitori, cât înregistra la începutul secolului XX, a ajuns în 1992 la 1231 de locuitori, printr-o creștere continuă.

Atestat documentar încă de la începutul secolului XVII, satul a aparținut în vechime mănăstirii Mislea. Documentul din 1619 face trimitere la o situație mai veche, din timpul lui Alexandru Mircea (1567-1577), prin urmare satul există încă din secolul XVI cu statut de slobozenie – și primul în ordine cronologică (sfârșitul secolului XVI), alături de Vaideei (actualul municipiu Slobozia) și Cetatele (sat dispărut).

În 12 ianuarie 1619 Gavril Movilă acordă slobozenie, adică scutire de dări satului ,,de bir, găleată, fân, dijmă de stupi, goștină (dare care se percepea în oi, porci sau vaci) de oi și porci, de toate dăjdiile și mâncăturile de peste ani, de lucru domnesc, de bani de județ, de miere și de oi”, pentru a fi ,,numai de lucru și poslușanie sfintei mănăstiri”.

La începutul secolului XIX, când încep să se elaboreze primele catagrafii (recensăminte) ale satelor, Sineștiul este înfățișat la 1837 ca un sat cu 16 de familii și 123 de locuitori. Ocupația principală a sătenilor era agricultura. Se cultivau grâu, porumb, orz, mei, la care se adăugau 52 pogoane de islaz. Țăranii creșteau cai, boi, vaci, oi, capre și bivoli. Pomii fructiferi cultivați erau prunii.

În 1855 s-a construit în sat biserica ,,Adormirea Maicii Domnului”, astăzi monument istoric de categoria C, cu număr de inventar general 23B009.

Satul Cătrunești este cel mai timpuriu sat atestat documentar în această zonă. La 27 mai 1510 Vlad cel Tânăr întărea vlastelinului Neagoe al lui Drăghici mai multe sate la munte, printre care și în ,,Cătrunești” ,,trei părți pe care le primise jupânița Preia de zestre de la tatăl său, jupân Stoica Logofăt”. În 25 mai 1532, voievodul Vlad Înecatul întărea mănăstirii Snagov ocina în Cătrunești, în urma unei judecăți cu megieșii din Drăgoiești. Astfel, cel puțin o parte din sat intra, alături de alte sate din Ialomița, în proprietatea mănăstirii Snagov.

Parte din sat trebuie să fi fost dat în proprietate unor boieri, căci la 17 decembrie 1586 aflăm că satul, lăsat zălog de jupânița Elena pentru o datorie către Mihnea Turcitul, fusese pierdut de aceasta. Mihnea Turcitul îl donează, însă, mănăstirii Sfânta Troița din București, danie întărită și în 1588.

Prezența a două mănăstiri mari printre proprietarii satului, ce-i drept la date diferite, nu poate fi explicată decât prin aceea că, fie la un moment dat mănăstirea Snagov a vândut ocina ei din sat (fapt rar întâlnit la o mănăstire, de regulă se practică schimbul de ocini) și documentul nu a mai ajuns la noi, fie că la sfârșitul secolului XVI satul avea două părți mari, așa cum erau și alte sate din Ialomița, dar pentru care nu avem confirmare documentară. Ar mai exista o a treia ipoteză, aceea a părăsirii vetrei de sat și a înființării unui sat nou în apropiere.

Documentele de mai sus dovedesc că tradiția păstrată în sat, aceea că satul a fost înființat de proprietarul Ioan Cătrunescu, nu are nici un suport istoric. În vechime satul purta numele întemeietorului, însă toți cei care descindeau din acel sat își precizau locul de origine, de pildă, Radu de la Afumați, aga Constantin din Brâncoveni, etc., prin urmare, proprietarul Ioan Cătrunescu, poate un moșier din epoca modernă, nu are nicio legătură cu întemeierea satului.

Populația satului a variat de la 543 de locuitori în 1912, la 595 în 1941 și la 355 în 1992. Deși sat mic, a fost comună până în 1968.

Cel mai important obiectiv din zonă este biserica ridicată la 1830.

Localitatea Hagiești este atestată încă din secolul XVI. Între 1624-1636 satul a aparținut mănăstirii Radu Vodă din București. În vechime era un sat mare, dovadă că a fost comună până în 1968. În 1912 avea 948 de locuitori, număr care s-a păstrat cu unele mici diferențe până în 1956. În 1992 satul mai avea 95 de locuitori.

Satul Hagiești se remarcă prin cele două monumente istorice deosebite, biserica din 1704 și castelul Marghiloman.

Biserica cu hramul Sf. Nicolae, ridicată inițial de Radu Dudescu ca biserică a curții domnești, mai păstrează pictura originală doar în pridvor. Refăcută aproape în întregime la sfârșitul secolului XIX și inventariată la nr. 23 BO63, biserica este un monument de categoria C. Deși actualmente este biserică parohială, se află într-un stadiu de degradare înaintat.

Castelul Marghiloman, ridicat între anii 1869-1877 de Ion Marghiloman, a fost construit de meșteri italieni cu funcția inițială de conac. Deși ruinat, conacul păstrează și acum eleganța de castel. Construit pe trei niveluri și pivniță, are un parter compus din șapte camere, etaj cu zece încăperi, hol central și două terase laterale. În total 26 de încăperi. Interesant este că înglobează în zidărie porțiunile unui ansamblu rezidențial boieresc de la sfârșitul secolului XVII, singurul de acest gen care s-ar păstra în județul Ialomița. Remarcabil din punct de vedere arhitectural și artistic, castelul a fost devastat în timpul ocupației germane din timpul primului război mondial. După moartea lui Alexandru Marghiloman, personalitate marcantă a vieții politice românești, liderul Partidului Conservator, castelul rămâne moștenire Suzanei Marghiloman și va fi lăsat în custodie familiei Capra. După 1950 a fost utilizat ca magazie de către C.A.P. Hagiești. Din 1996 se află în restaurare.

Satul Livedea a fost înființat în 1897 de două familii. Numele se trage fie de la așezarea lui pe valea Livezi, fie de la faptul că, în vechime, aici era o ,,livadă de fân pentru cai”. La începutul secolului XX satul avea 231 de locuitori. Maxima dezvoltare a înregistrat-o la mijlocul secolului XX, când a atins cifra de 485 de locuitori în 1966. În 1992 satul mai avea 45 de locuitori.

Satul Boteni este aproape dispărut. Cei 15 locuitori înregistrați în 1992 au fost incluși în comuna Sinești. Între 1912 și 1966 populația satului era de 389 de locuitori, respectiv 462, cu un maxim de creștere la începutul celui de-al doilea război mondial de 550 de locuitori. Numele satului provine de la pădurea din vecinătate care, în secolul trecut avea 250 ha. Probabil satul s-a format în secolul XVIII prin roirea locuitorilor din Sinești sau Cătrunești. În 1820 s-a ridicat aici o biserică prin grija lui Grigore Șuțu.

B2. Elemente ale mediului natural

Date geografice

Din punct de vedere morfologic, comuna Sinești este situată în zona centrală a marii unități denumită Câmpia Română, subunitatea Câmpul Mostiștei.

,,Câmpul Mostiștei se dezvoltă între Valea Mostiștei la Est, terasa veche a râului Argeș la Sud și cea a Dâmboviței la Vest; el are o expoziție cu cote în jur de 100 m în partea de NV, care scad până la 50 m înspre SE. Acest câmp se prezintă, în general, neted, fiind tulburat numai de o serie de crovuri. În partea de est Câmpul Mostiștei este brăzdat de valea cu același nume, caracterizată prin adâncimea talvegului (25-30 m), cu un profil longitudinal foarte slab înclinat, fapt ce determină ca apa provenită din precipitații și din stratul acvifer freatic să stagneze pe parcurs sub formă de bălți înșiruite. După unii autori, Valea Mostiștei ar reprezenta un vechi curs al Ialomiței, ipoteză neconfirmată din punct de vedere geologic, prin lipsa din lunca acesteia a aluviunilor psefitice.

În partea de Vest, Câmpul Mostiștei este ușor fragmentat de obârșia câtorva văi de mică însemnătate.” *

Valea Mostiștei, situată în partea de vest a județului Ialomița este străbătută de râul cu același nume pe o lungime de 92 km. Mostiștea este cel mai mare bazin hidrografic din

Câmpia Română (1390 kmp), are un curs lin, în zilele noastre fiind transformat în întregime în iazuri (circa 150). Pe dreapta se întinde un câmp înalt și neted foarte asemănător Bărăganului (Câmpul Ciornulesei sau Bărăganul Mostiștei), care se termină în terase largi spre Dunăre, iar către nord este fragmentat de văi afluente Mostiștei și Dâmboviței. Pe stânga Mostiștei se află o câmpie, fragmentată de văi, mai bine populată, ce face trecerea spre Bărăganul propriu-zis.

Străbătând ținutul de la nord la sud, această vale a fost în permanență un coridor de

______________________________________

*Geacu, Sorin, Dicționarul geografic al județului Ialomița, 1997

legătură între Carpați și artera de circulație a Dunării. Întreaga vale se revarsă în Iezerul Mostiștea, un mare liman fluvial cu o suprafață de 23,64 kmp, creat în cea mai mare parte de apele de inundație din Dunăre.

În dreptul localității Sinești, Valea Mostiștea formează o baltă care o desparte de satul Lilieci.

Caracteristici climatice

Clima din zonă este de tip temperat-continental cu caracter de ariditate.

Durata de strălucire a soarelui are următoarele valori (ore):

I F M A M I I A S O N D an

67 85,3 136,5 195 247,5 277,2 305,8 293 231,3 185,3 90,3 52,3 2166,8

Temperatura medie lunară și anuală are următoarele valori:

I F M A M I I A S O N D an

-3.3 -1 4,3 11.1 17 20,8 22,8 22,3 17,4 11,4 5,4 -0,4 10,6grC

Temperaturile extreme, înregistrate la Sinești au următoarele valori:

I F M A M I I A S O N D

16,6 19 29,4 31,6 38,2 39,8 40,4 41,2 39,5 36,4 25,6 19,6 – max. abs: +41,1grC

I F M A M I I A S O N D

-28,4 -26,8 -16 -5.8 0,2 5,6 9,2 5,7 -0,7 -8,3 -14,7 -21,5 – min. abs:-30,0grC

Precipitațiile medii anuale înregistrează valoarea de 580 mm, fiind repartizată pe anotimpuri după cum urmează:

Iarna………………………………………………………..109,7mm

Primăvara ………………………………………………….144,5mm

Vara ………………………………………………………..201,5mm

Toamna …………………………………………………….124,3mm

Precipitațiile atmosferice, medii, lunare au următoarele valori:

I F M A M I I A S O N D

31,5 28,8 30,9 38,5 65 76,9 63 44,1 38,3 35,1 36,1 31,1 -1/mp

Cele mai mari cantități de precipitații lunare au fost:

Luna I F M A M I I A S O N D

Cant. mm 116,7 134 105 56 349,5 192,5 209,9 157,9 167,9 59,3 148,1 117,5

Anul 1966 1944 1944 1942 1971 1901 1915 1901 1913 1972 1912 1969

Cele mai mici cantități de precipitații lunare au fost:

Luna I F M A M I I A S O N D

Cant. mm – – – 2,5 2 9 8,5 2,2 – – – –

Anul 1930 1914 1929 1921 1947 1927 1904 1897 1929 1951 1934 1924

Cea mai mare cantitate lunară de precipitații înregistrată la Sinești a fost în luna mai 1970, când a totalizat 349,5 mm.

Cea mai mare cantitate medie anuală de precipitații înregistrată la Sinești a fost de 956,8 mm, în anul 1971.

Direcția predominantă a vânturilor este cea estică (21,1%) și vestică (16,3%). Calmul înregistrează valoarea de 18,9%. Intensitatea medie a vânturilor la scara Beaufort=1,2- 2,4m/sec.

Adâncimea la îngheț este de 0,70 – 0,80 m.

În conformitate cu SR11100/1 -1993, zona Sineștiului aparține macrozonei seismice 8.1. pe scara MKS (indicele 1 corespunde unei perioade de revenire de 50 de ani). În conformitate cu normativul P 100/1/1992 perimetrul se încadrează în zona „C” cu perioada de colț Tc =1,5 sec și coeficientul Ks =0,20.

Din punct de vedere geologic, în zonă apar formațiuni de vârstă cuaternară reprezentată prin pleistocen si holocen.

Pleistocenul superior cuprinde nisipurile de Mostiștea, formațiune neidentificată prin foraje și alcătuită din nisipuri fine gălbui, cu intercalații de concrețiuni grezoase sau calcaroase, totalizând grosimi de 8-20 m și depozitele loessoide din componența teraselor.

Depozitele loessoide sunt alcătuite din prafuri nisipoase argiloase gălbui cu concrețiuni calcaroase, având intercalate prafuri argiloase. Grosimea depozitelor loessoide însumează 15-20 m și sunt considerate din punct de vedere genetic deluvial- preluviale.

Holocenul este prezent prin depozite loessoide aparținând terasei joase, aluviunile grosiere și fine ale luncilor. Depozitele loessoide sunt constituite predominant din prafuri argiloase cenușii – gălbui și au o grosime de 6-15 m.

Din punct de vedere geotehnic, terenul de fundare de natură loessoid prezintă riscuri de producere a unor tasări suplimentare sub sarcină în prezența apei.

Rețeaua hidrografică

Pe teritoriul comunei Sinești, râul Mostiștea curge prin partea de nord-vest pe o lungime de 9,5 km. Râul Mostiștea izvorăște din Masivul Istria de la aproximativ 65 km amonte de comuna Sinești, cu un debit mediu la intrarea în comună de aproximativ 1,5 mc/s. S-au înregistrat măriri ale debitului în toamna anului 2006.

Nivelul apei subterane este dependent de nivelul apei din Valea Mostiștea, în părțile înalte ale comunei fiind situat la adâncimea de circa 17 m și chiar peste 20 m în satul Hagiești.

Alimentarea cu apă este asigurată de fântâni rurale și de rețeaua locală.

Populația

Conform datelor statistice avute la dispoziție, populația comunei Sinești se prezintă astfel:

Structura pe vârste 1992 (1997):

În anul 1995 sporul migrator a fost de +8.2%.

Structura populației pe naționalități:

Conform recensământului din 1992 (1996).

Structura populației după religie:

Conform recensământului din 1992 (1996).

Căile de transport

Comuna Sinești este traversată de DN2 pe o lungime de 10 km. Distanța până la autostrada București – Constanța este de 30 de km, iar aeroportul Otopeni este la 35 de km. Există 3 drumuri asfaltate, iar restul de drumuri și străzi de pe teritoriul comunei sunt pietruite.

În conformitate cu Legea nr. 18/1991 s-au realizat lotizări prin care se face includerea în perimetru a ultimelor modificări survenite în urma punerii în posesie a celor reîntorși în comună. Prin sistematizare, actualul perimetru se mărește, realizându-se unirea celor trei sate principale – Sinești, Cătrunești și Lilieci.

Bilanț teritorial al folosirii suprafețelor din teritoriul administrativ

Teritoriile limitrofe teritoriului administrativ al comunei Sinești aparțin comunelor Fierbinți, Movilița, Drăgoiești, județului Călărași și Bucureștiului. Două dintre satele ce alcătuiesc comuna Sinești, și anume Sinești și Lilieci, se află de-a lungul drumului național DN2 A București – Slobozia, iar celelalte se află în jurul lacului Mostiștea.

Până în decembrie 1989 teritoriului intravilan al comunei a fost restrâns continuu, conform politicii de sistematizare a vetrei satelor și de redare a terenului agricol dusă până în acel moment. Prin urmare, satele Boteni și Livedea au fost scoase din perimetrul construibil al comunei, fiind chiar propuse pentru dezafectare, existând interdicție pentru orice fel de construcții noi sau reparații la cele existente.

După apariția Legii nr. 18 / 1992 și, deci, prin reconstituirea dreptului la proprietate asupra terenurilor, intravilanul satelor s-a mărit, revenind la vechile dimensiuni ale vetrelor și chiar, în unele cazuri, depășindu-le.

Dezvoltarea economică

Datorită amplasamentului comunei – în centrul Bărăganului ialomițean – potențialul economic al comunei a fost și este în continuare preponderent agricol, iar ocupația de bază a populației este agricultura. Zona beneficiază de amenajările sistemului de irigații Ialomița –Mostiștea. Șeptelul existent este din ce în ce mai redus, iar prelucrarea primară a produselor agricole și animaliere se face doar pentru satisfacerea autoconsumului populației locale, mai puțin pentru valorificarea pe piața liberă.

Activitatea industrială din cadrul comunei Sinești este reprezentată de câteva unități economice, care prelucrează, în general, resursele existente în teritoriu și care angajează abia 2% din populația activă a comunei.

Potențialul turistic al comunei nu a fost aproape deloc exploatat, deși zona beneficiază de o salbă de lacuri, de o zonă împădurită (pădurea Sinești, circa 509 ha) și este străbătută de drumul național DN2A. Se poate aminti, totuși, Popasul Sinești, amplasat într-o ambianță plăcută, lângă pădurea Sinești, la ieșirea din Sinești spre Urziceni pe DN2A.

Din punct de vedere socio-cultural, interesul factorilor locali și centrali față de nevoile populației este destul de scăzut. Comuna are trei cămine culturale în satele Hagiești, Lilieci și Sinești, cu activitate destul de redusă, însă. Există în comună două biblioteci, dintre care una școlară și una publică, folosite doar de elevi și într-o mică măsură.

Din punct de vedere sanitar, comuna are două dispensare, unul uman și celălalt veterinar, amplasate amândouă în satul Sinești, ceea ce creează probleme asigurării asistenței sanitare pentru celelalte sate. Există, totodată, o farmacie umană în satul Lilieci, precum și un cabinet stomatologic, tot în satul Sinești.

Învățământul beneficiază de șase unități, dintre care două școli și patru grădinițe.

Infrastructura locală

Alimentarea cu apă a comunei se asigură prin puțuri forate la medie adâncime (35 m), grupate în trei fronturi de captare. Stația de tratare a apei care asigură deferizarea, filtrarea, clorinarea apei potabile, primește un debit de 8500 mc /zi. Pomparea apei în rețeaua de distribuție se face prin trei conducte (2 de 400 mm și 1 de 250 mm). Rețeaua de distribuție a apei însumează 54.9 km și se află în proces de extindere și înlocuire.

Nu există canalizare menajeră și nici pluvială, cu excepția unor gospodării individuale cu instalații proprii. Există, totuși, un proiect de canalizare a comunei, care se află în derulare.

Alimentarea cu energie electrică a satelor componente ale comunei Sinești, județul Ialomița (Sinești, Cătrunești, Lilieci, Livedea, Boteni, Hagiești) este realizată în prezent prin trei posturi de transformare aeriene (P.T.A.), respectiv PTA 1, PTA 2, PTA 3 – amplasate conform planului urbanistic general (PUG) al comunei Sinești, din LEA 110 kv Movilița- Hagiești- Fundulea.

Alimentarea cu energie electrică a locuințelor aferente satelor comunei Sinești este realizată din rețele electrice de joasă tensiune cu plecare din cele trei posturi aeriene de transformare existente. Branșarea la rețelele de joasă tensiune este realizată prin branșamente aeriene monofazate.

Rețelele de joasă tensiune sunt executate atât în sistem clasic (cu conductoare funie de aluminiu) pe stâlpi de beton SE4, SE 11, cât și în sistem torsadat cu conductoare de aluminiu tip AFYI, rezistente la intemperii, montate pe stâlpi de beton de același tip. Pentru locuințele ce se vor construi în planurile de lotizări stabilite de Consiliul local al comunei, alimentarea ce energie electrică se va realiza din rețeaua de joasă tensiune din postul de transformare din zona respectivă, pe baza unui studiu de soluții întocmit de către atelierul de proiectare al Filialei de Rețele Electrice Ialomița.

Pentru alimentarea cu gaz metan există proiecte pentru viitor.

Rețeaua de energie termică a comunei nu există, deoarece încălzirea locuințelor se face cu combustibil solid lemnos, mai rar cu energie electrică.

Mijloacele de comunicație existente la nivelul comunei au evoluat în ultima perioadă, urmare a apariției noilor tehnologii digitale, de telefonie mobilă, internet. Cele mai uzuale sisteme și rețele de comunicație de care beneficiază populația sunt:

Telefonie fixă digitală.

Telefonie mobilă organizată în cel puțin patru rețele.

Internet.

Televiziune prin cablu și antenă.

Receptoare radio.

Rețea de calculatoare.

III 2. TIPURI DE RISC CE SE POT MANIFESTA ÎN ZONA COMUNEI SINEȘTI

A. a. RISCURI NATURALE

1. Inundații

Se poate vorbi de inundații atunci când o zonă de obicei uscată este acoperită de ape. Inundația este cauzată de un aport de apă prea mare în raport cu capacitatea de absorbție a solului sau a unui curs de apă, caz în care apa ,,dă pe dinafară”. Acest surplus de apă poate fi produs în mai multe feluri: prin ploi puternice, prin topirea zăpezilor, prin tsunami-uri sau prin maree anormal de înalte, provocate de vânturi violente de tipul cicloanelor.

Indiferent de natura lor, inundațiile provoacă scurgeri de noroi, alunecări de teren, riscuri mari de înec, distrugerea pământurilor cultivate și sunt, totodată, catastrofa naturală care afectează cei mai mulți oameni.

La precipitații abundente, în zona comunei Sinești pot apărea, de asemenea, acumulări ale apei pluviale pe străzi, canale, terenuri. Situația poate deveni critică dacă, în același timp cu precipitațiile locale, nivelul apelor râului Mostiștea este mare și vanele subtraversărilor sunt închise. În 2006 apele Mostiștei s-au ridicat mult peste nivelul lor normal, astfel încât toate gospodăriile de pe malul estic au fost afectate.

2. Cutremur

Cutremurul de pământ, numit și seism, poate avea consecințe dramatice, în funcție de puterea sa (dată de magnitudinea sa). Poate fi vorba de simple deplasări de obiecte sau de prăbușirea clădirilor, podurilor ori, în cazul cutremurelor extrem de violente, chiar de modificări de peisaj. Chiar dacă sunt resimțite la nivelul solului, majoritatea cutremurelor sunt cauzate de fisuri ale rocilor de adâncime (de la câțiva kilometri până la 700 km), al căror șoc se propagă până la suprafața solului, care începe să se cutremure de jur împrejur pe distanțe de sute de kilometri. Cu cât ne aflăm mai aproape de locul fisurii, cu atât vom resimți mai intens efectele sale. Aceste fisuri sunt provocate de mișcările crustei terestre, aflată în contact direct cu energia internă a planetei noastre. Cutremurele pot fi produse și de erupții vulcanice sau de prăbușiri de teren.

Comuna Sinești se află în zona seismică VIII față de zona Vrancea. Din zestrea construcțiilor sale nu lipsesc clădiri vechi (case și blocuri), în general din cărămidă, case din chirpici sau unele clădiri sau hale ale unor agenți economici care pot avea o rezistență mică la cutremure mai violente.

Dat fiind caracteristicile și structura terenului, așezarea geografică și specificul economic al comunei Sinești, producerea unor cutremure violente pot determina avarii grave ale podurilor, căilor rutiere, instalațiilor de extracție a gazelor și petrolului, instalațiilor tehnologice ale agenților economici și, nu în ultimul rând, asupra construcțiilor, situație care impune un mare volum de acțiuni de intervenție de primă urgență și intervenție ulterioară pentru recuperare și reabilitare.

3. Fenomene meteorologice periculoase (furtuni, tornade, viscol, înzăpeziri, îngheț, secetă)

Trebuie avut în vedere că majoritatea fenomenelor meteorologice periculoase au o serie de caracteristici comune, cum ar fi producerea acestora, in cele mai multe cazuri, brusc și pe neașteptate, cu consecințe grave, uneori de mari proporții, care pot cuprinde cu efectele lor distructive suprafețe mari de teren, construcții, instalații, colectivități umane sau de animale.

Viscolul, înzăpezirile sau înghețul pot dura de la câteva ore la câteva zile. Ele pot îngreuna funcționarea transporturilor, telecomunicațiilor, activitatea sectorului agricol, aprovizionarea cu materii prime, alimente, energie electrică, gaze, atât pentru populație, cât și pentru agenții economici, chiar încetarea activității productive.

Tornada, întâlnită în zonele temperate, ia naștere dintr-un nor de furtună care se formează în urma contactului dintre o masă de aer rece și uscat și o masă de aer cald și umed. Din nor ies vârtejuri de vânt, care creează o coloană de nori în formă de pâlnie, ce coboară până la sol.

Având în vedere condițiile climaterice ale zonei, dar și modificările survenite în ultimii anii, se poate vorbi de crearea condițiilor de producere a tornadelor în zone apropiate comunei de la 12 la 110 km (Movilița și Făcăieni).

Seceta este o perioadă prelungită pe parcursul căreia lipsa precipitațiilor cauzează o penurie de apă. Bineînțeles că, în fiecare regiune, seceta depinde de situația climaterică specifică zonei. Semnele secetei sunt: o scădere anormală a nivelului cursurilor de apă, lacurilor și pânzelor de ape subterane, însoțită de o uscare a solului. O perioadă de secetă prelungită poate avea consecințe catastrofale. Solul uscat crapă, stratul de pământ cultivabil se transformă cu ușurință în praf și este spulberat de vânt cu mai mare ușurință. Plantele uscate favorizează izbucnirea incendiilor. În cel mai rău caz, seceta duce la deșertificarea unei regiuni.

Seceta este dezastruoasă pentru culturile agricole, iar lipsa apei împiedică animalele să-și asigure necesarul de hrană. Din păcate, rețelele de țevi pentru irigații care existau în jurul comunei Sinești au fost distruse, furate, rămase neîngrijite, ceea ce face ca agricultorii sineșteni să nu se poată apăra de secetă prin irigarea pământului.

Avalanșa este o masă de zăpadă care se desprinde brusc de pe flancul unui munte și coboară panta în mare viteză, luând cu sine pământ, stânci, bolovani și persoane întâlnite în cale.

Avalanșele sau alunecările de teren nu sunt fenomene caracteristice zonei, iar probabilitatea de a se produce nu există datorită configurației terenului.

b. RISCURI TEHNOLOGICE

1. Eșecul utilităților publice

Existența rețelelor de alimentare cu apă, gaze naturale, energie electrică, telecomunicații, internet la scara întregii comune poate duce la apariția unor evenimente cu urmări negative. Apariția unor avarii la rețelele amintite creează situații de urgență, făcând necesară cunoașterea unor măsuri de prevenire, dar și cunoașterea unor reguli și măsuri de comportare de către populație.

2. Accidente grave pe căile de transport

Accidentele grave care se pot produce pe căile de transport pot fi produse în domeniul transportului rutier. După anul 1976, în zona comunei s-a produs cel puțin un astfel de accident. Acestea se datorează greșelilor de circulație, defectelor mijloacelor de transport, defectelor la materialul rulant și, uneori, terorismului. Producerea unui accident major în zona comunei Sinești poate determina luarea unor măsuri de întrerupere a circulației și devierea acesteia, situație care ar duce la perturbări economice și sociale în zonă.

Este de remarcat că în zonă se află, pe lângă rețeaua de drumuri naționale, și un număr însemnat de poduri cu deschideri și înălțimi destul de mari care, în situația producerii unei situații de urgență, pot fi afectate.

3. Accident chimic

Cele mai multe accidente s-au produs în ultimele decenii ca urmare a dezvoltării industriei chimice sau a altor ramuri economice care utilizează, prelucrează, depozitează cantități mari de substanțe toxice industriale.

Accidentul chimic reprezintă o eliberare necontrolată în mediul înconjurător a unor substanțe toxice industriale cu concentrații mai mari decât cele maxime admise, punând astfel în pericol sănătatea populației.

Dat fiind faptul că în zona comunei nu sunt depozitate și nu se prelucrează cantități mari de substanțe toxice, nu există riscul apariției vreunui accident chimic.

Având în vedere, însă, că pe drumurile naționale din zonă se pot transport asemenea substanțe, nu poate fi exclus faptul că un accident în care sunt implicate autovehicule având ca încărcătură substanțe periculoase se poate produce oricând.

4. Accidentul nuclear

Radiația este prezentă în natură și poate fi produsă artificial, radiația de origine naturală există în tot mediul înconjurător, pe când radiația de origine artificială este folosită doar de câteva decenii. Cele două tipuri de radiații nu sunt diferite nici ca tip, nici ca efect. Deoarece efectele radiațiilor sunt determinate de doza de radiații primită, doză care asociază un efect de risc, s-au stabilit limite maxime pentru doze, atât pentru persoanele din mediul de lucru (cu radiații de 50 mSv/an), cât și pentru populație (de 5 mSv/an).

Accident nuclear se consideră a fi evenimentul care afectează instalația nucleară și provoacă iradierea sau contaminarea populației și a mediului înconjurător peste limitele admise.

De remarcat că pe teritoriul comunei Sinești nu sunt instalații sau activități care ar constitui surse de accident nuclear. De asemenea, comuna se află în afara zonelor de planificare la urgența în caz de accident nuclear la C.N.E. Cernavodă Prod. sau la Institutul de cercetări nucleare Măgurele.

Nu trebuie exclus faptul că și comuna Sinești poate fi afectată în cazul unui accident nuclear având drept cauze un accident rutier în care au fost implicate mijloace de transport cu încărcătură nucleară sau un accident similar celui din 1986 de la Cernobâl.

5. Explozii, avarii

Aceste explozii pot apărea la operatorii economici ce produc, transportă, stochează sau prelucrează gaze ori lichide inflamabile, în anumite condiții.

Important de reținut este faptul că nu trebuie ignorat nimic din ceea ce astăzi este pus în slujba omului, mai ales acum, când suntem beneficiarii modernizării continue a tehnicilor de investigare științifică și a rezultatelor unor permanente studii și cercetări. Respectarea proceselor tehnologice, a măsurilor de securitate și sănătate a muncii, disciplina și profesionalismul salariaților pot evita sau diminua multe din pierderile umane și pagubele materiale pe care le-ar produce eventualele explozii.

6. Poluări accidentale

Starea de calitate a resurselor de apă este condiționată atât de modul de utilizare a acestora ca surse de alimentare cu apă a populației, industriei și altor folosințe, cât și de utilizarea resurselor ca receptori ai apelor uzate evacuate după folosire. Una din măsurile importante pentru menținerea calității resurselor de apă o reprezintă activitatea de prevenire și combatere a poluării accidentale.

Poluarea accidentală este orice alterare a caracteristicilor fizice, chimice, biologice sau bacteriologice ale apei, produsă prin accident, avarie sau altă cauză asemănătoare, ca urmare a unei erori, omisiuni, neglijențe ori calamități naturale, în urma cărei apa devine improprie folosirii, posibile înainte de poluare.

Urmările imediate și directe ale poluării accidentale a apelor râului Mostiștea sau a celor uzate de canalizarea comunei asupra populației pot avea un impact redus datorită existenței și folosirii puțurilor de medie adâncime (35 m).

c. RISCURI BIOLOGICE

1. Epidemiile

În zona comunei Sinești nu se cunosc situații de apariție a unor focare de epidemii, lipsind și sursele clasice de apariție a acestora (spital de boli contagioase, zone de locuit paupere, colonii de muncitori, tabere de sinistrați). Nu este exclusă situația apariției unor focare de epidemie după producerea unor inundații sau cutremur ori din cauza nerespectării normelor de igienă și îngrijire a bolnavilor suspecți de boli infecțioase.

2. Epizootiile

În zona comunei Sinești nu sunt ferme zootehnice care să fie sursă de apariție a vreunui focar de epizootii. Gospodăriile din zona caselor de locuit ai căror proprietari cresc vaci, oi și păsări, conform unor norme în vigoare, nu constituie un risc pentru oameni. Trebuie însă, recunoscut faptul că puțini gospodari cresc animale gândindu-se și la calitatea vieții animalelor, nu doar la îngrășarea și exploatarea acestora.

d. RISCURI SOCIALE

În comuna Sinești nu se cunosc a fi avut loc mișcări sociale de amploare, mărimea localității, structura demografică și socială nu indică posibilitatea unor astfel de manifestări.

e. RISCURI DE INCENDIU

1. Incendii de masă

Incendiul este un fenomen complex care poate provoca pierderi de vieți omenești și distruge valori materiale, uneori incalculabile. Factorii care favorizează propagarea incendiilor constituie în același timp și principalele criterii de apreciere a posibilităților de răspândirea a incendiilor. Consecințe grave au incendiile izbucnite în clădirile cu aglomerări de persoane și bunuri materiale (școli, cămine culturale, grădinițe, dispensare).

2. Incendii de pădure

Dat fiind existența pădurii Sinești, foioase cu rășinoase, pe o suprafață de 509 ha, incendiul de pădure este clasificat ca risc principal pentru comună.

B. RISCURI PROVOCATE DE OM – PROBLEME ECOLOGICE

Elementele naturale precum vântul, apa sau seismele transformă peisajele. Omul, prin diversele sale activități și prin exploatarea resurselor solului, participă și el la această transformare, accentuând-o.

Odată cu evoluția demografică, omenirea ocupă din ce în ce mai mult spațiu de trai. Conform unor studii, 83% din suprafața globului este direct influențată de activitățile umane. Deseori asociate nevoilor domestice omului, aceste activități – defrișarea, poluarea – nu menajează natura. Astfel, odată cu dezvoltarea industrială din secolul XX, agricultura a înlocuit păduri întregi cu terenuri cultivate și pășuni, fapt cu repercusiuni enorme asupra mediului înconjurător (eroziune, micșorarea habitatelor multor animale și plante de pădure).

1. Poluarea solului

Solul este suportul multor activități umane. Acest sol atât de fragil, cu un proces lent de formare, suportă activitățile omului cotidiene, care pot duce la poluarea lui.

Poluarea solului este cauzată cu precădere de activitățile industriale și agricole, dar și de deșeurile menajere. Printre poluanți se numără pesticidele, îngrășămintele, reziduurile metalice precum metalele grele. Acestea degradează solul, pot să ducă la sterilizarea lui și pot avea efecte nefaste asupra florei și faunei. Astfel, prezența unui poluant în sol devine periculoasă pentru mediul înconjurător (atât pentru om, cât și pentru celelalte organisme vii).

Lipsa unui sistem stabil de colectare, selectare și prelucrarea a gunoiului menajer, precum și a unei educații ecologice duce la apariția în comuna Sinești a numeroase puncte de depozitare necorespunzătoare a gunoiului. Astfel, în apa și pe malurile Mostiștei, în pădurea Sinești și pe marginea ei, pe câmpuri, la margine de sat, pe lângă șosea, se pot observa grămezi inestetice și poluante de gunoi: resturi menajere, recipiente din plastic, hârtii, aparate electrocasnice. Nu doar locuitorii comunei, ci și locuitori ai capitalei consideră mediul drept tomberon, lăsând toate resturile traiului zilnic oriunde le este la îndemână.

În plus, foarte mulți călători cu autovehiculele aruncă pe geam orice ambalaj sau resturi, fără să țină seama de timpul care este necesar pentru dizolvarea acestora în natură.

Gunoiul de grajd nu mai este strâns pe platforme special amenajate, ci se aruncă oriunde nu există martori.

Toate aceste grămezi de resturi, aceste deșeuri, reprezintă un risc: de infectare, toxicitate, alergii pentru om, iar pentru animale de sufocare și ingerare de produse chimice. În plus, gunoaiele contaminează solul și nu permit creșterea anumitor plante, fără să mai amintim că sunt și inestetice.

2. Poluarea fonică

Unitatea de măsură pentru zgomot este decibelul (dB). Oamenii aud începând cu 20 dB și îi dor urechile începând de la 120 dB. Zgomotul unei conversații este de 60 dB, al unei mașini – 80 dB, al unui aparat de găurit asfaltul – 120 dB.

Lipsa unei educații elementare se poate observa la unii locuitori ai comunei, săteni, dar și la unii trecători prin Sinești, care merg cu autovehiculele cu muzica dată la maxim și geamurile coborâte, care ascultă muzică la orice oră din zi sau din noapte (la maxim), care, de ce nu, vorbesc mult prea tare. Oricine nu ține cont de alți oameni, nu poate respecta și ocroti mediul înconjurător.

Existența aeroportului Otopeni face ca zilnic să treacă pe deasupra satelor din comuna Sinești numeroase avioane care vin sau pleacă din București. Totodată, suntem pe ruta de antrenament a elicopterelor, care trec cel puțin o dată pe săptămână pe deasupra Sineștiului. Uneori, auzind motoarele aeropurtate, bătrânii își amintesc de bombardierele care survolau comuna Sinești în timpul celui de-al doilea război mondial.

3. Agricultura și problemele ecologice

Solul s-a format prin sfărâmarea rocilor pe care se sprijină și prin descompunerea plantelor și a animalelor care trăiesc la suprafața lui. Pământul bun de la un sol fertil este bogat în săruri minerale, în humus și în apă. Din păcate, poluarea și alte tehnici moderne ale agriculturii au accelerat așa de mult degradarea solurilor încât unele au devenit astăzi nefertile.

Economia comunei Sinești este în mare parte agricolă. Nu se prea folosește rotația culturilor. Când se cultivă întotdeauna aceeași plantă pe același sol fără a-i lăsa timp să se odihnească, solul este epuizat. Substanțele humusului sunt luate de plante fără ca solul să aibă timp să producă altele noi.

O altă problemă o constituie organismele modificate genetic (OMG). Acestea sunt organisme transformate de om astfel încât să aibă anumite caracteristici dorite, cum ar fi rezistența porumbului la insectele dăunătoare. Totuși, această rezistență poate dăuna fluturilor polenizatori și plantelor înconjurătoare.

În agricultură se folosesc pesticide. Pesticidele nu sunt biodegradabile, deși rămân mulți ani în sol. Pe termen lung nu sunt eficiente, deoarece paraziții încep să se obișnuiască cu produsele care nu mai au nici un efect asupra lor.

Aceste produse conțin metale toxice care otrăvesc buruienile și paraziții. Dar ele ucid și albinele, gărgărițele, viermii de pământ și ciupercile benefice solului. Mâncând insecte otrăvite, prepelițele și potârnichile mor și ele. Și macii și albăstrelele dispar. Din fericire pesticidele se folosesc din ce în ce mai puțin

Și folosirea îngrășămintelor este poluantă. Folosite în exces, nu pot fi consumate în totalitate de plante: ele rămân pe sol și, la cea mai mică ploaie, sunt duse către râu unde se infiltrează în pânza freatică. Ele poluează apele curgătoare.

Îngrășămintele afectează și sănătatea omului. Conțin nitrați (pe bază de azot) și fosfați (din fosfor). Aceste produse intră în globulele roșii din sânge și le împiedică să transporte oxigenul de care are nevoie creierul nostru.

4. Poluarea aerului

Se spune că aerul este poluat atunci când cuprinde anumiți compuși – oxizii – care, dacă există într-o cantitate mai mare decât cea normală, pot pune în primejdie fauna, flora sau sănătatea oamenilor (provocând alergii, intoxicații). Deși există poluare naturală (vulcani, activitatea florei – concentrație ridicată de polen care antrenează particule alergene în aer), de vină pentru poluarea atmosferică sunt mai ales activitățile umane. Poluarea poate proveni din gazele emanate în transportul rutier sau aerian, din fumul evacuat pe hornuri, din tratamentele deșeurilor agricole.

Există numeroși poluanți atmosferici și este dificil să se prevadă toate efectele lor asupra mediului înconjurător. Unul dintre poluanți este ozonul din atmosfera joasă. Ozonul este un gaz alcătuit din 3 atomi de oxigen. Acest gaz cu miros puternic este toxic, dacă este inhalat în cantitate mare, deși este și folositor în industrie, la purificare apei, înălbirea texitelor și sinteza anumitor esențe vegetale. Acesta are efecte nefaste atât asupra omului, cât și asupra unor plante cărora la alterează fotosinteza. Alte gaze, numite gaze cu efect de seră, provoacă încălzirea climei. Este cazul dioxidului de carbon, dar și al metanului degajat în exces de culturile de orez și de fermele de animale. Unii poluanți, dioxidul de sulf, de exemplu, se pot regăsi sub formă acidă în interiorul norilor și, antrenați fiind de precipitații numite ploi acide, recad pe sol. Ploile acide provoacă daune considerabile florei și faunei.

Deși există alternative prietenoase cu mediul, din lipsa resurselor financiare și a informării, în comuna Sinești încălzirea locuințelor și instituțiilor se face arzând combustibil solid lemnos. Acest fapt duce la producerea unei cantități foarte mari de fum, fum ce contribuie la poluarea aerului.

Poluarea cauzată de transporturi este în creștere. În comunitățile umane, transportul motorizat reprezintă una dintre cele mai importante surse de azot și de monoxid de carbon. Deși s-au făcut eforturi în sectorul automobilistic pentru a reduce această poluare la minimum (s-au introdus benzina fără plumb, toba de eșapament catalitică, filtrul de particule, controlul tehnic), în comuna Sinești există multe autovehicule vechi, care nu îndeplinesc condițiile necesare unei folosiri prietenoase cu mediul.

5. Poluarea apelor

Apa se purifică în timpul ciclului său natural. Dar dacă deșeurile pe care le primește sunt prea multe sau toxice, atunci ea nu mai reușește să le absoarbă pe toate și devine impură: în acest moment se poate spune că este poluată.

Pe teritoriul comunei Sinești, râul Mostiștea curge prin partea de nord-vest pe o lungime de 9,5 km. Unii săteni care locuiesc pe malul apei, dar și din restul comunei, încă mai consideră Mostiștea coșul personal de gunoi. Astfel, toate resturile menajere, toate recipientele de la detergenții casnici, toate aparatele electrocasnice stricate, tot ce nu le mai este folositor este aruncat cu nepăsare pe malul și în apa Mostiștei, deși se încearcă o educare a oamenilor pentru protejarea naturii. Rar, dar există și oameni care și-au făcut scurgerea de la bucătărie sau de la baie direct către stradă, către șanț, lăsând ca poluarea să crească peste limite acceptabile. Apa ajunge apoi în râu, plină de detergenți de vase și de alți detergenți. Atingându-i, penele păsărilor de baltă, rațe, gâște, lebede, devin permeabile: ele rețin apa și pasărea, devenită prea grea, se îneacă. La fel se întâmplă și cu păianjenii de apă care nu mai pot să meargă pe apă și alunecă.

Un râu poluat este mai ales cel în care peștii nu mai au aer din cauza algelor și a bacteriilor care iau tot oxigenul. Din păcate, râul Mostiștea nu mai aparține comunei Sinești, iar proprietarii nu îl mai curăța de alge, stuf și papură.

6. Pădurile și problemele ecologice

Pădurea Sinești se întinde pe o suprafață de 509 ha, de o parte și de alta a DN2A. Această pădure este exploatată pentru încălzire.

Poluarea

Din cauza poluării, ploaia a devenit acidă ca oțetul. Când cade peste păduri, peste copaci, ea determină îngălbenirea și căderea frunzelor. Arborii își pierd frunzele pe rând, începând cu cele din vârf. Cei mai tineri nu mai reușesc să crească: ei rămân goi și lasă lumina să treacă. Aceasta este pădurea fantomă. S-a observat acest fenomen în acest an și la nucii din sate: foarte mulți s-au uscat, indiferent de vârstă sau amplasare geografică.

Frunzele copacilor sunt acoperite de o peliculă de protecție care la face impermeabile. Aciditatea ploilor poluante distruge această protecție: arborii încep să transpire mai mult, pierd mai multă apă, chiar sub ploaie.

Despădurirea

Exploatarea abuzivă a pădurilor se numește despădurire. În urmă cu 10 ani, ocolul silvic a dat în gestiune, pentru exploatare, o parte din pădure unor întreprinzători. Aceștia au tăiat toți copacii, la rând, lăsând doar buturugile. La o cercetare din aer, cu ocazia realizării hărții Sineștiului, se puteau observa pete albe în interiorul petelor verzi, care reprezentau pădurea Sinești și rănile sale. În prezent, Ocolul Silvic administrează singur pădurea, confruntându-se cu altă problemă: furtul. Există ,,hoți de lemne” care taie toți copacii pe care îi pot tăia, fără să țină cont de nicio regulă. Având cumpărători, datorită prețului redus, continuă să distrugă pădurea, deși pădurarii au ajuns să pună și scoabe în pădure pentru alungarea hoților. Aceste scoabe, niște bucăți de fier foarte ascuțite, pot răni foarte grav animalele pădurii – căprioare, porci mistreți, vulpi.

Mediul înconjurător reprezintă un element esențial al existenței umane, fiind rezultatul întrepătrunderii unor elemente naturale – sol, aer, apă, climă, biosferă – cu elemente create prin activitatea umană. Toate acestea interacționează și influențează condițiile existențiale și posibilitățile de dezvoltare viitoare a societății. Orice activitate umană și, implicit, existența individului este de neconceput în afara mediului. De aceea, calitatea în ansamblu a acestuia, precum și a fiecărei componente în parte, își pun amprenta asupra nivelului existenței și evoluției indivizilor. Asigurarea unei calități corespunzătoare mediului, protejarea lui – ca necesitate a supraviețuirii și progresului – reprezintă o problemă de interes major și certă actualitate pentru evoluția socială. În acest sens, se impune păstrarea calității mediului, diminuarea efectelor negative ale activităților umane cu implicații asupra acestuia.

CAPITOLUL IV

CERCETAREA PEDAGOGICĂ

Pacea, dezvoltarea și protecția mediului sunt interdependente și indivizibile

(Declarația de la Rio, 1992)

IV 1. Ipoteza și obiectivele cercetării

După 1990 s-a constatat că majoritatea țărilor în tranziție se confruntă cu grave probleme de mediu, cu o economie bazată pe un consum excesiv de energie și resurse naturale, cu utilizarea unor tehnologii poluante și mult depășite. Aceste elemente plasate pe fondul unei economii centralizate și superplanificate, cu o rată mare a inflației, cu deficit public, cu protecționism, au impus necesitatea unei profunde restructurări a întregii economii și societăți, incluzând și plasarea pe un loc prioritar a problemelor de protecție a mediului, conform conceptului dezvoltării durabile.

Este nevoie, așadar, de formarea la copii a unor atitudini ecologice, a unor obișnuințe în a proteja resursele, a valorifica deșeurile, a păstra echilibrul în relațiile omului cu tot ceea ce îl înconjoară. Este nevoie de formarea unei concepții ecologice despre viață.

În decursul anilor de lucru cu elevii, în cadrul cercurilor pedagogice, cursurilor pe diverse teme, proiectelor locale, dar și a celor cu acoperire națională la care am participat, precum și în urma studiului individual (emisiuni TV, Internet, enciclopedii, reviste, cărți de specialitate), am întâlnit numeroase metode și procedee care pot trezi în copii dragostea pentru Pământ, dorința de a păstra echilibrul în natură, simțul răspunderii față de propriile acțiuni în viața de zi cu zi. Totodată, din experiența de 10 ani de activitate didactică în ciclul primar, am observat impactul puternic și pozitiv al proiectelor educaționale, crosscurriculare, în colaborare cu alte persoane (alți elevi, preșcolari, părinți, alte instituții) avut asupra școlarilor mici.

Metodele folosite și activitățile desfășurate trebuie să-i ajute pe elevi să-și formeze un ansamblu de idei clare, pozitive, stabile cu privire la interacțiunea dintre organisme și mediul lor de viață, la rolul omului în viața Terrei.

Experimentul propus de mine pleacă de la următoarea ipoteză:

Dacă pe parcursul anilor școlari în învățământul primar se desfășoară activități cu caracter ecologic în cadrul orelor de curs, dar și în afara clasei, atunci elevii vor dobândi cunoștințe, priceperi, deprinderi, atitudini ecologice, vor avea bazele unei concepții ecologice despre viață.

Obiectivele cercetării sunt:

¤ Identificarea și aplicarea modalităților în care se poate realiza educația ecologică și de protecție a mediului în învățământul primar.

¤ Identificarea modalităților de trezire a interesului copilului pentru cunoaștere.

¤ Verificarea creșterii caracterului formativ al învățării.

IV 2. Metodologia cercetării – metode, tehnici, instrumente

Cercetarea făcută este de tip combinat, teoretică și practic-aplicativă. Din punct de vedere metodologic, cercetarea este experimentală. Am introdus în activitatea elevilor activități cu caracter ecologic în vederea modificării comportamentului față de natură și a îmbogățirii cunoștințelor despre mediu și protecția acestuia.

Grupul pe care am aplicat experimentul este format din 21 de elevi, 10 fete și 11 băieți, pe parcursul a trei semestre, clasele I și a II-a.

Metodologia cercetării cuprinde:

¤ Metode nonexperimentale de colectare a datelor:

Observația sistematică s-a desfășurat pe parcursul întregului experiment și mi-a permis să urmăresc schimbările petrecute în atitudinea elevilor față de viețuitoare, de resurse, de apă, aer, sol, în bagajul de cunoștințe ecologice al elevilor;

Testele au fost punctul de pornire al experimentului, dar și îndrumător pe parcursul acestuia, precum și modul de verificare al întregii activități desfășurate cu elevii;

Analiza produselor elevilor a dovedit eficiența activităților alese pentru formarea unei concepții ecologice;

Chestionarele au fost sprijin real în aflarea dificultăților de înțelegere de către elevi a unor noțiuni, de verificare a nivelului de cunoștințe avut de elevi într-un anumit moment.

¤ Metode acționale sau de intervenție:

Experimentul pedagogic, care are o variabilă independentă (programele școlare) și o variabilă dependentă, care urmărește performanțele elevilor pe tot parcursul experimentului.

IV 3. Desfășurarea experimentului – etapa inițială, etapa formativ – ameliorativă, etapa finală

Educația ecologică se referă la acel tip de pregătire formativă și informativă ce asigură atât cunoștințele teoretice și practice necesare descoperii structurii și funcțiilor mediului înconjurător, cât și atitudinile, priceperile, deprinderile și comportamentele civice cu valențe ecologice utile oricărui viitor cetățean al Pământului.

a. Etapa inițială

Pentru evaluarea inițială a elevilor am dat un test care necesita răspuns în cuvinte scurte, cu Da și Nu, deoarece elevii erau doar clasa I. În test am cuprins elementele posibile pentru vârsta și nivelul lor de instruire, dar care să îmi ofere datele necesare unui experiment corect.

Test de evaluare

Pune în căsuțe “DA” sau “NU”:

1. Arunci hârtia pachetului la coș?

2. Ai plantat flori sau pomi?

3. Îngrijești florile din clasă sau de acasă?

4. Îngrijești animalele?

5. Vorbești frumos și îți respecți colegii?

6. Rupi florile din parcuri?

7. Când mergi la picnic lași gunoaiele acolo?

8. Distrugi cuiburile păsărelelor?

9. Dai drumul tare la televizor? 10. Zgârii scoarța copacilor cu obiecte dure?

După ce copiii au bifat răspunsurile în căsuțe, le-am dat și cheia chestionarului: ,,Dacă ai răspuns cu “DA” la primele 5 întrebări și cu “NU” la ultimele 5, poți fi numit “PRIETENUL NATURII!”

Doar câțiva elevi, care fuseseră la grădiniță ori aveau părinți mai instruiți, au dovedit că sunt prietenii naturii. Cu restul elevilor era nevoie să se desfășoare multe activități, în cadrul orelor de curs și în afara lor, astfel încât să înțeleagă importanța protejării mediul înconjurător și să aibă bazele unui comportament responsabil față de mediu, cu priceperi, deprinderi, obișnuințe ecologice, în câteva cuvinte să aibă bazele unei concepții ecologice.

Vorbind concret, 3 elevi au răspuns corect la toate întrebările – FB, 3 elevi la jumătate din ele – B, 10 elevi doar la 3 sau 4 întrebări – S, iar 5 elevi nu au găsit niciun răspuns corect – I.

De asemenea, la începutul clasei I, am solicitat părinții să completeze un chestionar pe teme ecologice. Am vrut, astfel, să aflu cât de mult este familia preocupată de educarea ecologică a copiilor.

CHESTIONAR

1. Cât de mult ești preocupat de starea actuală a sănătății mediului în localitatea ta și nu numai?

Nu dorm noaptea

Foarte preocupat

Destul de preocupat

Nu mă interesează

2. Cât de des discuți cu prietenii despre problemele de mediu și ecologie?

Frecvent

Ocazional

Niciodată

Nu știu / Nu răspund

3. De câte ori ai făcut voluntariat pentru protecția mediului? (proteste, acțiuni de ecologizare, etc.). Menționează organizatorul.

De fiecare dată când am auzit că se organizează

Ocazional, cu prietenii/colegii

O dată, de două ori

Nu-mi amintesc

Nu am participat …………………………………………………………………………………………….

4. Care dintre următoarele afirmații este mai apropiată de punctul tău de vedere?

Protejarea mediului trebuie să se facă, chiar dacă aceasta presupune costuri economice ridicate;

Dezvoltării economiei trebuie să i se acorde prioritate chiar dacă starea mediului va avea de suferit.

5. De ce evenimente/campanii legate de mediu/ecologie ai auzit în ultimele 6 luni? ………………………………………………………………………………………………………………………….

Conform rezultatelor, doar două mame erau cu adevărat interesate de ecologie, gândind ecologia ca pe o serie de măsuri de păstrare a curățeniei și protejare a plantelor din mediul înconjurător. Erau necesare activități în colaborare cu familia care să dezvolte nu doar la copii, ci și la adulți deprinderi și obișnuințe ecologice.

Am stabilit, așadar, împreună cu părinții, să ne întâlnim periodic pentru plantări, picnic-uri, serbări, curățenie, astfel încât copiii să observe direct ce acțiuni pot face oamenii pentru păstrarea comunei Sinești curată și sănătoasă pentru sănătatea și viitorul lor.

b. Etapa formativ – ameliorativă

Adeseori, se consideră că educația ecologică trebuie realizată la orele destinate cunoașterii mediului, biologiei, și/sau geografiei. Cunoștințele ecologice pot fi transmise cu bune rezultate prin intermediul acestor discipline, la care, însă, trebuie adăugate discipline opționale, activități extracurriculare și extrașcolare. Se pun, astfel, bazele formării la școlarul mic a unei concepții ecologice care să răspundă cerinței unei dezvoltări durabile și a unei vieți de calitate.

Educația ecologică acționează deopotrivă la nivel:

Cognitiv /al cunoștințelor,

Afectiv /al sentimentelor, atitudinilor,

Comportamental /al priceperilor și deprinderilor și

Participativ /al experienței de acțiune civică.

În cele ce urmează o să tratez căile pe care le-am găsit pentru dobândirea de către școlarii mici a cunoștințelor, priceperilor, deprinderilor și experiențelor necesare formării unei concepții ecologice corecte.

Deși întreaga programă școlară la Cunoașterea mediului, clasele I și a II-a, urmărește ca elevul să cunoască mediul înconjurător, al treilea obiectiv cadru se referă strict la ceea ce ne interesează legat de tema acestei lucrări, și anume Formarea unei atitudini pozitive față de mediul înconjurător, prin stimularea interesului față de păstrarea unui mediu echilibrat și exersarea unor deprinderi de îngrijire a acestuia.

Obiectivele de referință propun ca, la sfârșitul anului școlar, elevul să fie capabil:

– să identifice căi prin care poate contribui la menținerea unei vieți sănătoase a plantelor și animalelor;

– să participe la acțiuni de îngrijire și protejare a viețuitoarelor.

Dintre conținuturi, pot fi amintite:

¤ Acțiuni ale copiilor care dăunează plantelor și animalelor.

¤ Contribuția copiilor la protejarea mediului.

Mediul natural, adică aerul, oceanele, mările, lacurile, apele curgătoare, solul și subsolul, precum și formele de viață pe care aceste ecosisteme le cuprind și le susțin, este imaginea cea mai comună pe care omul obișnuit și-o face atunci când vorbește despre mediul înconjurător. O pădure, o baltă sau un lac, de exemplu, formează fiecare în parte un ecosistem, în care elementele se intercondiționează reciproc și se readaptează continuu în căutarea echilibrului.

În mediul natural se disting elemente abiotice: aer, apă, relief, sol. Componentele biotice reprezintă viața, organismele ce se dezvoltă pe fundalul suportului ecologic. Ele apar sub forma vegetației și animalelor care depind atât de factorii tereștri, cât și cosmici.

Exemple din activitatea cu elevii

La începutul clasei I, am discutat cu elevii despre ceea ce ne înconjoară: plante, animale, apă, aer, pământ.

În altă oră de curs, copiii au povestit ce au făcut în vacanța de vară, dacă au fost la munte, la mare, dacă au rămas acasă. Fiind la început de ciclu școlar, activitățile s-au bazat pe povestire și colorare/desenare. Din păcate, condițiile materiale ale familiilor nu le-au permis copiilor să călătorească prea mult. Au mers la bunicii din comună sau la rude, în București. A fost, așadar, nevoie de cunoașterea formelor de relief din țara noastră prin intermediul planșelor, al povestirilor și al imaginilor văzute pe ecranul de proiecție.

Elevii au lucrat diverse exerciții, dar și mici experimente.

* Enumeră câteva acțiuni care duc la înlăturarea pericolului poluării mediului.

* Decupează și lipește imagini cu efecte ale poluării mediului.

* Enumeră acțiuni pe care le pot face copiii pentru protejarea mediului.

* Imaginează-ți că ești primar în Sinești.

Ce acțiuni ai propune pentru protejarea mediului?

* Scrie A (adevărat) sau F (fals) în dreptul următoarelor enunțuri:

– Distrugerea mediului natural influențează viețuitoarele.

– Omul poate împiedica poluarea mediului înconjurător.

– Ocrotind natura, omul își ocrotește sănătatea.

* Grupează, în tabel, acțiunile dăunătoare și pe cele de protejare a mediului înconjurător. (plantarea copacilor, aruncarea hârtiilor în pădure, hrănirea cu fân a animalelor din pădure, colectarea deșeurilor, ruperea florilor, îngrijirea păsărilor sălbatice)

* Colecționează articole din ziare sau reviste în care sunt prezentate accidente de poluare a apei, aerului, solului, precum și urmările lor.

* Colectează separat materialele refolosibile și utilizează-le în activitățile practice.

* Dă exemple de situații în care hârtia, plasticul, sticla, metalul, lemnul devin deșeuri. Realizează un tabel după modelul dat și notează deșeurile la care te-ai gândit.

* Ce-ai face dacă ai descoperi în apropierea casei tale o zonă cu deșeuri. Notează ideile. Discută-le cu colegii.

* Caută și notează informații despre folosirea unor deșeuri pentru obținerea de noi produse.

* Analizează următorul tabel și află în cât timp se descompun deșeurile:

* Imaginează-ți că ești inventator. Desenează obiectele pe care le-ai inventa și care ar ajuta la protecția mediului.

Experimente

¤ Așează trei ghivece cu plante dezvoltate asemănător, astfel:

Un ghiveci într-o cameră aerisită, luminoasă, și cu temperatură potrivită;

Al doilea ghiveci într-o cameră aerisită și întunecată;

Al treilea ghiveci într-o cameră rece, neaerisită, întunecată.

Observă plantele timp de o săptămână. Notează modificările pe care le observi.

________________________________________________________

Desenează cele trei plante după realizarea experimentului.

¤ Sădește două plante cu flori și un cactus astfel:

O plantă în pământ;

O plantă în nisip;

Cactusul în nisip.

Observă plantele timp de o săptămână. Notează modificările care au loc.

Care dintre plante s-a ofilit? De ce?

Copiii au desfășurat și activități în echipă.

# Realizați, prin colaj, imaginea animalului preferat, folosind diferite materiale: puf, hârtie creponată și glasată, resturi de creioane ascuțite, mărgele etc.

# Ieși împreună cu colegii în curtea școlii, în pădure, pe malul râului și colectați deșeurile, folosind mănuși de protecție, pentru a nu vă îmbolnăvi. Duceți deșeurile la centrele de colectare.

# Folosind diferite surse de informare (reviste, ziare, emisiuni TV, Internet), realizați o comparație între mediile neatinse de om și cele în care acesta își desfășoară activitatea.

# În perioada de recapitulare / evaluare elevii au avut de ghicit răspunsul unor ghicitori și de ales ghicitoarea potrivită formei de relief unde se află comuna Sinești.

Este netedă și-ntinsă Înalt și crestat,

Cu un brâu de grâu încinsă. De mulți admirat,

______________ Iarna se albește,

Vara se-nverzește,

Dar pe vârful său,

De-nălțime mijlocie, E argint mereu.

Între munte și câmpie, _______________

Presărat cu pomi și vie,

Ce să fie?

_______________

Următoarele sarcini au fost:

# Sădește ori seamănă o plantă în curtea școlii. Cum o poți îngriji?

Elevii, fiind de la sat, au răspuns:

– Săpăm pe lângă ea.

– Smulgem buruienile.

– Udăm la rădăcină.

– Nu îi rupem crengile.

# Desenează planta preferată. De îți place?

# Ce animale ai în curte? Cum le îngrijești?

De asemenea, am folosit fișa de lucru în care copiii aveau de ales enunțuri ecologice, de marcat imaginile care reprezintă acțiuni de protejare a mediului și de grupat într-un tabel acțiuni de protejare și acțiuni dăunătoare mediului. (anexa 7)

În clasa a II-a elevii aveau deja noțiunile primare referitoare la mediul înconjurător, la echilibru ecologic, la influența omului asupra vieții din jurul său.

Deși de abia la geografie, în clasa a IV-a se studiază aprofundat formele de relief, încă din clasa a doua elevii observă mediul apropiat și încep să înțeleagă alcătuirea pământului nostru. Comuna Sinești are avantajul așezării geografice aproape de Carpații de curbură. Cele două coline pe care se întind satele Sinești, Cătrunești și Lilieci oferă micilor cercetători un suport potrivit de observare a formelor de relief, a plantelor și animalelor, a fenomenelor naturii, precum și a relațiilor de interdependență care există între ele. După câteva plimbări în împrejurimi, elevii au rezolvat sarcini simple, dar cuprinzătoare.

ȘTIU / VREAU SĂ ȘTIU / AM ÎNVĂȚAT

Cu grupuri mici sau cu întreaga clasă, se trece în revistă ceea ce elevii știu deja despre mediu, protecția lui, ecologie, pe rând.

Am cerut la început elevilor să formeze perechi și să facă o listă cu tot ce știu despre ploaia acidă și apoi să formuleze întrebări la care se așteaptă găsirea răspunsului în activitate. Am desenat pe tablă următorul tabel:

Am cerut câtorva perechi să spună celorlalți ce au scris pe liste și am notat lucrurile cu care toată lumea este de acord în coloana din stânga.

Am ajutat, apoi, elevii să formuleze întrebări despre lucrurile de care nu sunt siguri. Aceste întrebări pot apărea în urma dezacordului privind unele detalii sau pot fi produse de curiozitatea elevilor. Am notat aceste întrebări în coloana din mijloc.

Am cerut elevilor să citească textul Ploaia acidă. După lectura textului, am revenit asupra întrebărilor pe care le-au formulat înainte de a citi textul și pe care le-au trecut în coloana ,,Vreau să știu”. Am verificat la care întrebări s-au găsit răspunsuri în text și am trecut aceste răspunsuri în coloana ,,Am învățat”. În continuare, am întrebat pe copii ce alte informații au găsit în text, în legătură cu care nu au pus întrebări la început și le-am trecut în ultima coloană.

Ne-am întors la întrebările care au rămas fără răspuns și am discutat cu elevii unde ar putea căuta ei aceste informații.

În încheierea activității elevii revin la schema S/V/Î și decid ce au învățat din lecție.

Solul se poluează prin stropirea și pulverizarea excesivă a plantelor cu unele preparate chimice, aplicate împotriva dăunătorilor. Aceste otrăvuri ajung în sol, plantele le absorb prin rădăcini, iar omul și animalele le preiau o dată cu consumarea unor părți din aceste plante.

Solul se poluează și prin depozitarea unor substanțe toxice sau a resturilor dăunătoare în apropierea localităților.

Distrugerea pădurilor face ca solul să rămână neocrotit. Apele spală straturile de sol fertil, cărându-le către mări și oceane.

# Spuneți de ce se sapă solul în jurul arborilor plantați.

# Explicați de ce punem apă în farfuria ghiveciului în care crește o plantă; cum este folosită apa de către plantă?

# Completează enunțurile:

– Noi locuim în ………………….. .

– În zona de câmpie trăiesc animalele: ………………………………………………………………….

– Tot în câmpie se întâlnesc plantele: ……………………………………………………………………

# Grupează animalele și plantele după forma de relief în care se întâlnesc – urs brun, șoarece, vulpe, cerb, barză, grâu, brad, mac, porumb, trandafir:

– câmpie: ____________________________________________________

– munte: _____________________________________________________

Apa are o importanță deosebită pentru viața omului, a plantelor și a plantelor.

Fără apă, plantele se ofilesc și mor; animalele erbivore, fără hrană mor și ele, iar animalele carnivore fără hrană și fără adăpost vor avea aceeași soartă. Omul nu poate trăi fără apa pe care o ia din natură.

Apa trebuie să fie curată, fără substanțe toxice, dăunătoare vieții. Pentru a deveni potabilă apa poluată din jurul fabricilor, fermelor de animale, orașelor mari, este filtrată și tratată.

În râurile poluate, plantele sunt primele care dispar, apoi încep să moară și animalele cu cea mai mică rezistență, cum ar fi peștii. Uneori, în urma unor greșeli, se evacuează în ape reziduuri otrăvitoare în cantități foarte mari, ceea ce provoacă adevărate masacre.

În plus, nevoile zilnice măresc continuu consumul de apă în gospodăriile particulare.

# POVEȚELE IZVORULUI

Trei călători poposiseră în drumul lor la un izvor și își potoliră setea cu apa lui limpede și curată. Deasupra izvorului cineva scrise: "FACEȚI ȘI VOI CEEA CE FAC EU !"…

– Oare ce înseamnă aceste cuvinte? – se întrebară cei trei drumeți.

– Eu cred, zise unul, că izvorul vrea să ne spună: "Vedeți? Eu alerg mereu printre pământ și pietre, de aceea sunt curat; lucrați; alergați mereu și voi, căci munca vă apără de rău și vă ține curați.!"

– Mie mi se pare, zise al doilea – că izvorul parcă ne-ar zice: "Vedeți? Eu vă dau apa mea în dar, fără bani. Fiți și voi la fel de darnici! Dăruiți din bogățiile și bunătățile de care v-a învrednicit Bunul Dumnezeu!"

– Eu cred altceva, spuse al treilea călător. Parcă îl aud spunând: "Vedeți cât de curată și de bună e apa mea? Dar dacă mă tulbur puțin, nu mai sunt bun de nimic, nu mai poate bea nimeni din apa mea. Fiți și voi buni, cu inima netulburată!…"

* Tu ce crezi? Care dintre cei trei drumeți avea dreptate?

# Într-un pahar cu apă puneți sare, în altul zahăr, în altul zeamă de lămâie și în ultimul o bucățică de ciocolată. Amestecați. Ce s-a întâmplat cu corpurile puse în apă? Gustați din fiecare pahar. Ce gust are apa în fiecare caz?

Oxigenul din aer este necesar vieții, el fiind folosit în respirația plantelor, animalelor și a omului.

Fumul din coșurile fabricilor fără instalații de filtrare potrivite poluează cel mai mult aerul. Lui i se adaugă și fumul vehiculelor cu motor sau fumul din gospodării. Orașele și localitățile industriale sunt înconjurate permanent de aer plin de fum, funingine și gaze otrăvitoare. Aerul poluat este cauza multor boli ale viețuitoarelor.

Calitatea aerului poate fi îmbunătățită prin creșterea suprafețelor spațiilor verzi.

Datoria omului este de a păstra aerul curat, pentru sănătatea sa și a mediului în care trăiește.

# Găsește răspunsul corect:

Cine urlă fără surlă? Sus pe cer s-arată

Cine umblă fără umbră? … Munți de vată scărmănată. …

Eu, de n-aș fi, Ce se naște cu luna

Nimeni n-ar trăi. … Și piere cu soarele? …

Vin oițele din munte Când ieșii afară

Cu steluțe albe-n frunte. … Lacrimi jos picară. …

Moale, albă, pufoasă Zi și noapte călătorește

Peste câmp e haină groasă. … Și nu se mai obosește. …

Ce fel de apă trecem oare El la toți le dă mâncare

Neudați la picioare. … Și toți îl calcă-n picioare. …

(Răspunsuri amestecate: bruma, aerul, vântul, zăpada, apa înghețată, solul, norii, fulgii de nea, râul)

# Redactează o povestire în care să-ți imaginezi ce se întâmplă cu viețuitoarele dintr-un râu dacă în apa lui a ajuns o cantitate de substanțe toxice. Cine și cum le-ar putea salva?

# Învață poezia ,,Fapte bune” de Victor Tulbure și colorează desenele. (anexa 8)

În spiritul dezvoltării durabile și al unei vieți de calitate, multe activități se desfășoară interdisciplinar, diferențele dintre disciplinele de învățământ fiind din ce în ce mai mici. Un grup aparte de activități alcătuiesc un capitol care se poate numi Protejarea mediului înconjurător. Elevii au avut de rezolvat sarcini diverse.

# Completează enunțurile:

a. Mediul înconjurător poate fi distrus de unele acțiuni ale ………………

b. Pentru protejarea mediului se pot desfășura următoarele activități:

____________________________________________________________

# Alege uneltele și materialele necesare pentru a desfășura activitățile:

– Plantarea unui copac. _____________________________________

– Construirea unei căsuțe pentru păsărele. ______________________

____________________________________________________________

( cazma, ciocan, cuie, tulpină de copac, stropitoare, scânduri)

# Bifează varianta corectă pentru un comportament ecologic:

– Haideți să aruncăm hârtiile pe jos!

– Nu aruncăm hârtiile pe jos!

– Rupe o creangă din pom!

– Din pom nu rupem crengi!

– Aruncă ouăle din cuib!

– Nu distrugem ouăle din cuib!

– Lasă resturile menajere în fața curții!

– Să strângem resturile menajere din fața curții!

– Lovește cu piatra câinele vagabond!

– Să îngrijim câinii vagabonzi!

Pentru tema Mediul în care trăim se urmărește ca, la sfârșitul activităților elevul:

– să desprindă calitatea mediului din imaginile prezentate;

– să aibă formate atitudini privind calitatea mediului;

– să participe cu interes la realizarea unui proiect de protejare a mediului.

Ca activități de învățare am folosit:

– descrierea unor imagini cu mediu degradat;

– descoperirea cauzelor care au dus la degradarea mediului;

– aflarea unor soluții de rezolvare a situațiilor prezentate;

– realizarea unor desene și afișe pe tema ,, Spunem NU poluării’’ și expunerea lor;

– realizarea unui proiect de protecție a mediului înconjurător care să cuprindă activități de curățenie în clasă, școală, curtea școlii, plantare de flori și realizarea unui colț viu în clasă, îngrijirea grădiniței de flori din fața școlii.

Copiii au avut ca resurse imagini, hârtie, culori, ghivece, pământ, flori și semințe de flori, unelte de grădinărit.

Copiii au avut ce sarcină confecționarea unor obiecte și jucării din materiale refolosibile. Au fost inventivi și, folosind sticle, pahare și bețișoare din plastic, capace de la sticle, resturi textile, ziare vechi, cutii din carton au realizat căsuțe, căruța cu coviltir, păpuși, copăcel, o curte. (anexa 9)

La sfârșitul clasei a II-a, elevii au avut de lucrat fișa de recapitulare:

1. Scrie care sunt factorii de mediu necesari creșterii și dezvoltării unei plante: ……………………………………………………………………………………………………………….

2. Enumeră câte 2 exemple de plante:

– iubitoare de apă: ………………………………………………………………………..

– adaptate la secetă: ………………………………………………………………………

– rezistente la temperaturi scăzute: …………………………………………………

3. Enumeră câte 3 exemple de animale:

care trăiesc în apă: ……………………………………………………………………….

care sunt active noaptea: ……………………………………………………………..

care hibernează: ………………………………………………………………………..

4. Bifează X în dreptul enunțurilor care au constituit cauze ale dispariției unor plante și animale:

|_| * practicarea în exces a vânătorii și braconajul;

|_| * hrănirea animalelor;

|_| * tăierea masivă a pădurilor;

|_| * poluarea unor medii de viață ale viețuitoarelor;

|_| * îngrijirea spațiilor verzi;

|_| * colecționarea unor exemplare.

5. Grupează într-un tabel acțiunile dăunătoare mediului și pe cele de protejare a mediului de către om:

colectarea deșeurilor;

plantarea copacilor, reîmpădurirea;

incendierea și tăierea pădurilor;

deversarea în ape a substanțelor toxice;

aruncarea gunoaielor peste tot;

vânătoarea și pescuitul excesive;

reciclarea deșeurilor;

folosirea irigațiilor;

amenajarea de rezervații;

folosirea în exces a îngrășămintelor chimice.

6. Scrie cel puțin 5 exemple de materiale refolosibile: …………………………………

7. Alcătuiește un text de 10 – 12 enunțuri din care să reiasă grija omului față de mediu.

Pentru a verifica dacă elevii au înțeles necesitatea unui comportament ecologic în societate, au avut de lucrat fișa în care identificau pe o imagini trei acțiuni ale copiilor care dăunează mediului, precizau măsuri de protejare pentru trei situații ilustrate (gunoaie în apă, călcarea florilor, o pasăre rănită) și numeau trei acțiuni de protejare a mediului pe care le pot face copiii.

În fiecare oră de studiu al Cunoașterii mediului, elevii fac cunoștință cu elemente ale mediului apropiat, formându-și priceperi și deprinderi pe care le extind, apoi, la întreaga țară și, de ce nu, la întreaga planetă.

O disciplină școlară în care elevul poate căpăta deprinderi și priceperi, dar și atitudini ecologice face parte din Aria curriculară Tehnologii, și anume Abilități practice.

A mânui instrumente de muncă simple, precum acul, foarfeca, dar și sapa, grebla sau cazmaua, a utiliza materiale naturale (paie, semințe, piatră, lut, plante) sau prelucrate (hârtie, textile, plastic) sunt abilități strict necesare.

Multe dintre aceste deprinderi sunt realizate și în familie, mai ales acolo unde copiii trebuie să contribuie la ,,pâinea zilnică”. Așa a fost mereu.

Dar, pentru că toți copiii sunt pregătiți ca egali în școală, revine învățământului sarcina de a instrui toți elevii în spiritul dragostei și respectului pentru muncă, de a-i pregăti pentru viața într-o societate în care maturul, dar și adolescentul, trebuie să găsească soluții pentru realizarea unor venituri care să îi asigure un trai decent. Totodată, elevii, viitori cetățeni ai planetei, au nevoie de obișnuințe, priceperi, deprinderi ecologice, care să le asigure și mediul înconjurător potrivit unei vieți de calitate.

Curriculum-ul educației tehnologice propune următoarele Obiective cadru și de referință:

O1. Cunoașterea și utilizarea unor tehnici de lucru cu diverse materiale și ustensile

– să identifice materiale naturale și sintetice în funcție de caracteristicile lor

– să se familiarizeze cu modalități de îngrijire a animalelor de casă sau de curte

O2. Dezvoltarea simțului practic, a celui estetic și a responsabilității pentru modificarea mediului natural ca răspuns la nevoile și dorințele oamenilor

– să descopere posibilități de utilizare a diferitelor materiale

– să-și dezvolte comportamente și atitudini igienice corecte față de propria persoană, față de alte obiecte și ființe și față de mediul înconjurător

Exemple din activitățile cu elevii

Încă din clasa I, din primele ore de curs, elevii au avut sarcini care să ducă la formare unor deprinderi ecologice.

* Gândiți / Lucrați în perechi / Comunicați

Am dat elevilor o întrebare din lecția de zi, ,,Ce putem folosi de la plante fără să le afectăm?”, la care trebuie să se gândească individual. Au format, apoi, perechi și au comparat răspunsurile. Câteva perechi au împărtășit întregii clase rezultatele deliberării lor.

* Colectează materialele naturale potrivite pentru orele de abilități practice, fără a rupe plante, fără a deranja animale, fără a murdări mediul!

* Presează frunze găsite, alegându-le pe cele întregi, colorate, cât mai variate. (Păstrăm frunzele presate și le folosim la activități.)

* Pentru că suntem la început de drum, elevii au plantat fiecare un pom acasă, urmând ca, la sfârșitul clasei a IV-a, să mergem în vizită și să îi vedem.

Sticlele din plastic de o jumătate de litru, spălate, cu eticheta curățată, au fost umplute cu diverse materiale (făină, cafea, nisip, semințe de la legume și flori), în straturi de diferite culori, pentru a decora clasa și casa.

Tot pe sticle din plastic, elevii au înfășurat fire textile de diferite culori, creativitatea copiilor manifestându-se liber și original.

Dopurile de la sticle pot fi găurite și prinse unul lângă altul, alcătuindu-se covorașe de pus în fața ușii.

Pe rolele de la hârtia igienică, copiii au lipit bucățele de hârtie și au alcătuit animale (șoricel, ursuleț, cățel). Elevii au folosit bucăți din role pentru a susține ouăle pictate de Paști.

Din resturi de material textil, elevii au realizat colaje pe diferite teme: Ferma de animale, Livada înflorită, Vaza cu flori, Casa mea, Primăvara.

În clasa a II-a elevii cunoșteau deja reguli de colectare a materialelor naturale. Așa că le-am cerut:

* Alcătuiți o listă cu reguli de comportare în natură, dacă adunați materiale pentru abilități practice.

Copiii au lucrat în grup și au găsit:

Să aduni crenguțe și frunze doar de pe jos!

Să lași animalele să folosească materialele pe care le-ai dori pentru tine! (pământ, frunze, crenguțe, pietre)

Să nu rupi toate florile din grădină! Lasă și pentru plăcerea sufletului!

Să presezi petalele și frunzele florilor care au fost în vază!

* Găsiți îndemnuri pentru păstrarea plantelor întregi.

Elevii au găsit, luând ca reper curtea școlii, în care au sădit și plantat plante, singuri sau împreună cu părinții:

Nu rupe florile!

Calcă pe iarbă, dar cu grijă!

Ai grijă când alergi: Nu călca pe trandafiri sau pe salcie!

Lasă crenguțele salcâmilor la locul lor!

Când sapi în curte, ocolește florile!

Pentru formarea priceperilor și deprinderilor de a îngriji plante și animale, copiii au desfășurat diverse activități.

# Au semănat în pahare din plastic primule și tărtăcuțe. Fiecare și-a îngrijit timp de o lună planta, apoi copiii au dus-o acasă și au semănat-o în grădină. Spre sfârșitul anului școlar, fiecare va povesti ce face planta lui, aducând și fotografii. (anexa 10)

# Din cauza nepăsării și lipsei de instruire a oamenilor, dar și a lipsei posibilităților financiare, avem în curte școlii doi câini părăsiți, un băiat și o fată. Elevii au grijă și le dau mereu mâncare, nu îi bat, îi mângâie din când în când, dezvoltându-și deprinderea de a îngriji permanent de un animal.

* Desenați acțiuni ale oamenilor care îngrijesc / fac rău animalelor.

* Desenați acțiuni ale copiilor care îngrijesc / fac rău plantelor.

* Povestește o întâmplare despre un animal. Toți elevii au avut de povestit nu una, ci mai multe întâmplări în care un animal era personaj principal.

După fiecare activitate, elevii fac ordine și curățenie acolo unde au lucrat. Este interesant că, dacă la începutul clasei I unii elevi considerau unele acțiuni ,,de fată” (măturat, șters praf, ordonat pe bancă), acum, la sfârșitul clasei a II-a, toți muncesc la fel: toți mătură și spală unde au murdărit, își ordonează și spală banca, sapă în curte, dovedind că încep să aibă deprinderi corecte, de responsabilitate față de ei, de alte persoane, de mediu.

Multe din produsele pe care le cumpărăm sunt de unică folosință, ca de exemplu ziarele și sticlele de plastic. După folosire, acestea sunt aruncate la gunoi. Sticla, plasticul, metalul și hârtia sunt materiale prețioase, ce pot fi refolosite.

Prin reutilizare putem economisi energie: pentru fabricarea hârtiei din resturi este nevoie doar de jumătate din energia necesară fabricării hârtiei din lemn. Reciclarea servește și animalelor, la păstrarea habitatelor acestora, deoarece plantațiile de arbori necesari industriei hârtiei sunt frecvent înființate în locul regiunilor naturale, a habitatelor cu soiuri variate de plante.

Prin reciclare s-ar reduce și problema depozitării gunoiului.

Iată de ce elevii sunt obișnuiți să colecteze selectiv gunoiul și să refolosească materiale.

# Toate resturile de hârtie de la decupaje, colorat, pictat, dacă nu sunt ude, se strâng în cutii, în vederea reciclării. De asemenea, ambalajele din plastic de la cornuri se păstrează, tot pentru reciclare.

# Din cutiile în care sosește laptele pentru copii, elevii au făcut planșete pentru lucrul cu plastilina, precum și suporturi pentru produsele finale de la modelaj. Totodată, din fâșii de carton, au făcut rame pentru colajele ,,Lalele”, din hârtie creponată. (anexa 11)

# Folosind CD-uri vechi pe care au înfășurat fire textile, elevii au realizat floricele care au dat culoare și căldură zilelor reci de iarnă. (anexa 12)

# Elevii au înfășurat hârtie mototolită în staniolul de la bomboanele pe care le-au mâncat și au realizat ornamente pentru Crăciun. Tot în staniol au îmbrăcat coji de nucă, imitând buburuzele. Executând grătare din fâșii de hârtie colorată rămase de la alte activități, au lipit buburuzele, ghemotoace de hârtie creponată, o frunză uscată și au rezultat ornamente pentru clasă ori casă. (anexa 13)

Din cutiile de carton de la lăptic elevii au realizat căsuțe cu care au împodobit clasa; au dăruit și preșcolarilor pentru jocul cu păpușile. (anexa 14)

Din plasă din fibră de sticlă rămasă de la izolarea caselor pe care au înșirat fire textile și au prins flori de la mărțișoare vechi, copiii au lucrat mărțișoare: unele au rămas în clasă, iar altele au fost dăruite acasă, mamelor și bunicilor. (anexa 15)

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, sănătatea individului este definită drept ,,o stare de bine fizică, mentală și socială și nu doar absența bolii sau a infirmității”. Această sănătate nu poate exista într-un mediu poluat, în care alimentele, aerul, apa, conțin substanțe nocive organismului uman. Este necesar, așadar, ca elevii să înțeleagă importanța unui trai responsabil, a unui mediu cât se poate de curat, a unei vieți eco.

Curriculum-ul de Educație pentru sănătate are la bază și promovează următoarele valori și deprinderi:

Formarea unui stil de viață sănătos

Dezvoltarea motivației și responsabilității pentru sănătatea ți ocrotirea mediului

Dobândirea unui comportament ecologic

În cadrul opționalului Educație pentru sănătate s-au stabilit la nivel național obiectivele cadru, pentru clasele I-IV:

Utilizarea limbajului specific educației pentru sănătate

Dezvoltarea unor comportamente de protejare a sănătății personale și a mediului

Se dorește ca, la sfârșitul claselor I și a II-a, elevul să fie capabil, conform obiectivelor de referință:

– să aplice corect normele igienico-sanitare;

– să utilizeze corect noțiuni privind calitatea produselor alimentare, a proceselor mediului înconjurător.

Printre conținuturi se află:

* Sănătatea mediului

– Mediul înconjurător, mediu sănătos

– Curățenia în clasa și școala mea

Exemple din activitățile cu elevii

Am folosit Caietul de educație pentru sănătate, clasele I-II, editat de Sistem, și am propus diferite fișe de lucru individual.

Pentru clasa I sunt necesare întâi formarea obișnuințelor de păstrare a curățeniei proprii, astfel încât să poată fi extinsă cerința de igienă permanentă și asupra mediului apropiat, apoi a întregului mediu înconjurător.

# Copiii au avut de completat fișe de lucru. Prin fișa ,,Curățenia în școala mea” (anexa 16) făceau comparație între clasa lor și cele din imagini, realizau un afiș cu acțiuni de păstrare a curățeniei. Fișele ,,Am dinți sănătoși”, ,,Mâini curate”, ,,Sunt curat, sunt sănătos” i-au îndemnat să se gândească la igiena proprie ca la o condiție a vieții normale, civilizate.

Am extins apoi aria în care copiii au responsabilități: banca școlară, clasa, curtea școlii, locuința. Fiecare elev își face ordine și curățenie la bancă, toți contribuind la curățenia în clasă și în curtea școlii.

Fișele de lucru sunt îndrăgite de copii, iar cele în care sunt imagini color îi atrag cel mai mult. Tema ,,Să trăim într-un mediu sănătos” a fost începută cu ajutorul fișei denumită chiar așa, în care elevii au de comentat imagini cu medii poluate, identifică acțiuni și unelte de protejare a mediului.

# O metodă care place copiilor este Metoda predicțiilor. Am folosit-o pentru a incita elevii la căutarea a cât mai multor posibilități de continuare a unui text narativ, text folosit pentru trezirea sentimentelor de milă față de animale, de dorință de a le îngriji și proteja. Scrierile lui Emil Gârleanu au fost pe placul elevilor și s-au putut fragmenta pentru predicții complete.

Am început să citesc ,,Sărăcuțul” și, la prima oprire, am notat pe tablă ce credeau elevii că se va întâmpla, pe baza căror dovezi. Am continuat lectura până la următorul punct de oprire, am revăzut predicțiile și am notat ce s-a întâmplat cu adevărat. Procedeul se repetă până la finalizarea lecturii.

Elevii care au găsit continuarea corectă au fost foarte încântați, iar ceilalți i-au admirat.

Gândindu-se la toate posibilele continuări, copiii au participat activ la activitate și au reușit să vadă animalele ca pe viețuitoare importante în ciclul vieții, care trebuie îngrijite și ocrotite.

În clasa a II-a se studiază tema Trăiesc într-un mediu sănătos. Elevii știu deja cât de important este pentru sănătatea lor un mediu curat. Este necesară, acum, formarea deprinderii de păstra un mediu curat și pentru sănătatea celorlalte viețuitoare (plante, animale), dar și pentru păstrarea echilibrului între toate componentele unui ecosistem. Am propus diverse exerciții.

# Scrie cum pot copiii contribui la protejarea mediului?

# Bifează răspunsurile corecte. Motivează alegerea făcută.

Natura trebuie protejată pentru că:

– Asigură oxigenul necesar vieții.

– Ne oferă hrană.

– Într-un mediu sănătos trăiesc oameni sănătoși.

– Reprezintă loc de recreere și odihnă.

– Așa ne învață cei mari.

– Putem fi amendați.

# Decupează imagini din reviste, ziare, cărți pe care le dai la maculatură și lipește-le în coloana potrivită.

# Imaginează-ți că ești inventator. Ce obiecte ai inventa pentru a proteja mediul înconjurător?

Copiii au fost foarte inventivi și au găsit:

un robot din plastic care să adune gunoaiele din apă;

o stropitoare uriașă care să ude zonele unde nu plouă, deșertul, de exemplu, pe care o încărcăm din zonele inundate;

un magnet mare care să adune toate deșeurile de pe pământ;

o bicicletă care să tragă și să alimenteze un aspirator uriaș.

# Citește textele și răspunde cerințelor.

a. Ionel merge cu tatăl său la pădure. În timp ce tatăl său adună vreascuri, el scoate cuțitul din geantă și începe să scrie pe coaja unui copac. După o jumătate de oră de muncă este foarte fericit: a reușit să-și scrie numele pe scoarța copacului.

Descoperă greșeala făcută de Ionel. ………………………………………………….

Cum putem proteja acest mediu? ………………………………………………………

b. S-a sunat de pauză. Ne era foame. Am luat pachetele, sucul și am mers în curtea școlii. Am mâncat biscuiții, aruncând hârtia pe jos. La sfârșit, am băut restul de suc din recipientul de plastic. După aceea am aruncat cu acesta după un coleg.

Descoperă greșelile făcute de școlari. ………………………………………….

Cum trebuiau să acționeze? ………………………………………………….

c. Simona și Matei pleacă în excursie. În autobuz încep să mănânce pachetele cu biscuiți, aruncând ambalajele pe geam. Ajunși în pădure, crestează coaja copacilor scriind numele lor. Apoi, îi îndeamnă pe colegi să caute lemne să aprindă focul .

1. Descoperă greșelile făcute de școlari. ……………………………………………

2. Ce efect poate avea focul asupra mediului? ………………………………….

Activitățile extrașcolare

Activitatea în afară de clasă și de școală poate oferi un ajutor însemnat în realizarea educației, în următoarele direcții:

a) Lărgirea orizontului de cultură generală a elevilor, precum și stimularea interesului lor pentru diferitele ramuri ale științei.

b) Îndrumarea și dezvoltarea intereselor și înclinațiilor, a aptitudinilor de creație și a talentelor elevilor în diferite domenii ale culturii și artei.

c) O altă sarcină care revine muncii în afară de clasă și de școală este atragerea și stimularea participării active a elevilor, pe măsura puterilor lor, la munca și la viața socială. Punând elevii în situația de a colabora la diferite acțiuni sociale, sau de a îndeplini anumite munci de utilitate socială, îi vom ajuta să înțeleagă, să prețuiască munca și să se convingă de faptul că pot fi și ei folositori societății noastre. Asemenea activități oferă posibilități multiple și variate, nu numai pentru consolidarea și adâncirea cunoștințelor dobândite în școală, ci și pentru aplicarea lor în practică.

Uneori, conținutul acestor activități se referă la problemele care nu pot forma obiectul unei lecții, de exemplu igienizarea unei zone de pădure, dar care se bazează sau completează cunoștințele primite în cadrul procesului de învățământ.

Excursia

Ori de câte ori am avut posibilitatea, am efectuat excursii cu elevii clasei mele, acestea diversificându-se de la an la an, în funcție de noțiunile și cunoștințele dobândite de elevi în timpul anului școlar.

Cum organizăm o excursie?

Pentru a organiza cu succes o excursie, trebuie să răspundem la următoarele întrebări:

Unde vrem să ajungem?

Ce vrem să vedem acolo?

Cum ajungem în acel loc?

Câte zile (ore) va dura excursia?

Cât de lung este drumul pe care îl avem de parcurs?

Cât timp ne va lua să parcurgem acest drum?

cât timp ne mai rămâne la dispoziție pentru a vizita obiectivele turistice?

Ce trebuie să luăm cu noi (mâncare, haine, încălțăminte, aparat de fotografiat, bani)?

Cât ne va costa excursia?

10. Cine ne va însoți?

O modalitate de a cunoaște animalele este de a vizita Grădina Zoologică. Copiii au fost recompensați de ziua copilului, în 31 mai 2009, cu o excursie la București. Au fost foarte încântați de toate animalele care trăiau acolo, dar au și înțeles că locul multor animale, al celor sălbatice, nu este în cuști, ci în mediul lor natural, chiar dacă mai aspru. Au avut de lucrat mai multe exerciții.

# Desenați animalul preferat văzut la grădina zoologică.

# Realizați un colaj cu tema ,,Animalele”.

# Alcătuiți o compunere cu tema ,,Animalul și casa lui”.

# Realizați un afiș pentru protecția mediului natural al animalelor.

Drumeția este un bun prilej de a ne cunoaște în afara școlii, de a interacționa în grup, de a studia comportamentul și atitudinea copiilor. Copiii vor învăța practic cum să observe lucrurile pe care altfel le-ar fi trecut cu vederea, își vor putea spune părerea referitor la un subiect pus în discuție fără a fi constrânși de atmosfera din clasă sau de calificativ și se vor manifesta liber. Institutoarea are prilejul de a aprecia sau pune în discuție atitudini și comportamente și de a corecta manifestările mai puțin lăudabile față de natură și față de grupul din care face parte.

Pentru a fi prietenul ei trebuie să ai un comportament ecologic, s-o ocrotești, menținând curățenia si îngrijind frumusețile ei, oriunde te-ai afla.

Mergând în drumeție în pădurea Sinești, elevii au putut observa nu numai minunatele plante, auzi trilurile păsărilor și mirosi aerul curat, ci și urmările lipsei de educație a unor oameni: deșeuri aruncate paste tot. Totodată, și-au verificat și întărit deprinderile de comportare civilizată: mers liniștit, protejarea plantelor și animalelor întâlnite în cale, strângerea resturilor de mâncare și ambalaje.

Copiii au avut ca sarcini realizarea unor portofolii pe teme date care să cuprindă chestionare, pictură, colaje, compuneri, precum și exerciții diverse.

* Imaginați-vă că sunteți un copac dintr-o localitate poluată. Scrieți trei enunțuri pe care ați vrea să le transmiteți oamenilor din acea localitate.

……………………………………………………………………………………………

* Subliniați răspunsul sau răspunsurile corecte:

a) Omul este: – stăpân al naturii;

– face parte din natură;

b) Natura trebuie protejată pentru că:

așa spun legile referitoare la protecția ei;

îi oferă omului hrană;

asigură oxigenul necesar vieții;

reprezintă loc de odihnă pentru oameni;

este izvor de inspirație pentru poeți.

Proiectele ecologice

Proiectul reprezintă o sumă de activități care conduc la realizarea unui scop comun și necesită un consum important de resurse (umane, materiale, financiare, echipamente, informații documentare și timp).

Din punct de vedere teoretic, există o distincție între noțiunile de proiect și program, deși, de cele mai multe ori se folosesc cu înțelesuri echivalente. Iată diferențele de notat:

Caracteristica Program Proiect

1. Anvergura Componentă de politică Inițiative locale sau sub programe

națională sau regională

2. Durata Durată nedefinită sau de Luni (cel mai adesea) sau

ordinul anilor ani

3. Bugetul Buget alocat global și Buget fix, alocat cu destinație

modificabil precisă

4. Rolul echipei Management (planificare, Implementare

coordonare, control)

5. Orientarea

evaluării Asupra impactului și Asupra performanței

performanței

Punerea în practică a unui proiect presupune un moment inițial și un moment final al proiectului, deci o durată de realizare. Momentul inițial este considerat cel în care se ia decizia de a se trece la conceperea unui proiect, iar cel final este cel în care se încheie ultima acțiune prevăzută în proiect.

Când elevii iau parte la un proiect al comunității, pentru a ajuta la îmbunătățirea calității mediului sau la rezolvarea unei probleme a comunității, ei își afirmă propriile valori și văd că acțiunile lor contează.

Iată câteva proiecte pe care le-am desfășurat cu elevii pe parcursul claselor I și a II-a.

În anul 2009, S.C. Petrom S.A. a organizat un concurs între școli numit ,,Școala lui Andrei”, în Țara lui Andrei. Concursul s-a desfășurat pe Internet, prin intermediul adresei www.taraluiandrei.ro, în perioada 22 aprilie – 1 iunie 2009.

Acest concurs a vizat realizarea unei pregătiri teoretice și practice a elevilor în sensul însușirii de către aceștia a unei educații adecvate cu privire la importanța calității mediului înconjurător și utilizarea rațională a resurselor energetice.

Am alcătuit o echipă de 21 de elevi, din clasele I, a IV-a și a VI-a. Am cooptat elevi din clasa de gimnaziu pentru că mi-au fost elevi și aveau deja cunoștințe și deprinderi ecologice. Echipa noastră s-a numit Ecologiștii Sineșteni.

Concursul s-a desfășurat pe parcursul a două etape distincte, și anume:

a. Etapa I – ,,Etapa acumulării de cunoștințe teoretice și practice”;

b. Etapa II – ,,Etapa concursului de proiecte”.

Etapa I, s-a desfășurat pe parcursul a 4 săptămâni (între 22 aprilie și 17 mai 2009) și a presupus acumularea de către grupurile de elevi participante a unor cunoștințe teoretice și practice referitoare la obiectivele Concursului și în strânsă legătură cu cele patru tematici corespunzătoare fiecărei săptămâni din cadrul duratei acestei prime etape.

Fiecăreia din cele 4 săptămâni i-a corespuns o temă distinctă, și anume:

1. Protecția mediului;

2. Salvarea resurselor;

3. Reciclare;

4. Comunicare și leadership.

Până la finalul fiecărei săptămâni din cadrul primei etape, fiecare grup de participanți a realizat câte un proiect care a reflectat nivelul cunoștințelor teoretice și practice acumulate, în strânsă legătură cu tematica săptămânii, una din cele de mai sus. Denumirile proiectelor noastre au fost: ,,Oamenii salvează Pământul” (poster ecologic), ,,Oamenii folosesc înțelept resursele” (afișe ecologice), ,,Andrei și Andreea reciclează” (machete din materiale refolosibile) și ,,Ajutați și comunicați cu mediul înconjurător” (articol). (anexa 17)

Etapa a II-a – etapa concursului de proiecte, s-a desfășurat în perioada 18 – 31 mai 2009, timp în care am depus proiectul Coșuri colorate pentru deșeuri selectate. (anexa 18)

Ne-am clasat în primii 200 din țară, iar elevii au fost foarte încântați de activități, de rezultate, de munca lor. În urma proiectului, elevii au dovedit că și-au însușit noțiunile elementare de ecologie, un exemplu fiind punerea de afișe ecologice pe timpul verii în comuna Sinești. (anexa 19)

În perioada aprilie 2009 – iunie 2010, clasele I și a II-a, am desfășurat proiectul educațional ,,Ocrotind pădurea, ocrotim viața”.

Conform cercetărilor specialiștilor UNESCO ce se ocupă de futurologie, pentru dezvoltarea în continuare a culturii, civilizației și progresului în Europa, la latitudinile noastre se cere ca suprafața terestră să fie acoperită cu păduri în proporție de 32%. România, cu Carpații – ,,coloană vertebrală”, are numai 26% fond forestier, fiind depășită de majoritatea țărilor europene.

Pe lângă acțiunile de reîmpădurire a suprafețelor defrișate, se impune și cunoașterea și întreținerea pădurilor existente. Din acest motiv am considerat necesară derularea acestui proiect educațional în vederea dezvoltării în rândul elevilor a spiritului civic. Cu siguranță, școlii îi revine sarcina de a forma la elevi o atitudine conștientă și responsabilă față de mediu.

Prin realizarea acestui proiect am dorit să ajut la dezvoltarea în rândul elevilor a spiritului de inițiativă, a comunicării, la desfășurarea unui schimb de bune practici în vederea formării a unei educații ecologice demne de un cetățean european.

Scopul proiectului:

– Formarea de responsabilități, respect și atitudini pozitive față de păstrarea nealterată a mediului înconjurător;

– Dezvoltarea capacității de comunicare, colaborare prin schimbul de informații cu ceilalți parteneri;

– Crearea unui mediu școlar plăcut.

Obiectivul general al proiectului: formarea și dezvoltarea conștiinței ecologice și a comportamentului.

Obiective specifice:

– Să-și dezvolte o conștiință ecologică teoretică necesară transpunerii ei în practici ecologice;

– Să identifice specii vegetale și animale din mediul apropiat și interdependența dintre pădure și viețuitoarele ei;

– Să participe și să coopereze activ alături de părinți în acțiuni practice de îngrijire și protejare a mediului;

– Să-și asume responsabilitățile fixate potrivit vârstei;

– Să-și formeze deprinderi de plantare și ocrotire a unui puiet și a spațiilor verzi din curtea școlii și vecinătatea acesteia;

– Să petreacă timp liber în natură alături de părinți, cadre didactice, exersând modalități de protejare a mediului;

– Să conștientizeze importanța unui aer curat pentru o viață sănătoasă;

– Să acționeze în sensul colectării selective și depozitării controlate a materialelor refolosibile prin înființarea unui punct de colectare a materialelor refolosibile;

– Să ia atitudine atunci când sesizează comportamente neconforme cu normele de protecție a mediului cunoscut de ei;

– Să înregistreze rezultatele obținute și să alcătuiască un portofoliu;

– Să utilizeze, cu ajutorul părinților, internetul pentru a obține informații despre mediu.

Grupuri țintă:

– 90 elevi de la clasele implicate în proiect;

– 6 cadre didactice;

– 40 de părinți.

Perioada de desfășurare: aprilie 2009 – iunie 2010

Parteneri

Inițiator: clasa I de la Școala cu clasele I-VIII Sinești, Ialomița

Parteneri:

– Grădinița de copii Sinești, grupa mare, educatoare Rădoiu Simona

– Școala cu clasele I-VIII Sinești, clasele a II-a și a IV-a, învățătoare Constantin Elisabeta și Șerbulea Mihaela

– Școala cu clasele I-IV, Lilieci, învățătoare Ivan Gheorghița și Tănase Cristina

– Cantonul silvic Sinești

– Autoritățile locale

Activități propuse și rolul partenerilor

1. ,,Pădurea – exemplu de armonie” – cunoașterea pădurii Sinești, respectiv a pădurii Voanta – activitate comună (aprilie 2009);

2. ,,Pădurea – biocenoza cea mai complexă” – identificarea speciilor vegetale și animale din pădure – participă 40 de elevi și 4 cadre didactice de la școlile participante, precum și un reprezentant al ocolului silvic (aprilie 2010);

3. ,,Protejăm pădurea!” – activități de informare și formarea a atitudinii ecologice:

– amplasarea de căsuțe pentru păsărele, plăcuțe avertizoare, afișe ecologice – școlile implicate în proiect (noiembrie 2009);

– colectarea de deșeuri (maculatură, pet-uri) – fiecare partener din proiect (mai 2009, aprilie 2010);

4. ,,Viața pe Pământ depinde de noi!” – joc de rol: elevii în costume din materiale refolosibile sugerând flori și copaci, pe tema ,,Omul în dialog cu natura” – activitate comună (iunie 2010);

5. ,,Protejați habitatele umede!” – expoziție itinerantă de desene, colaje, fotografii din zonele umede ale pădurilor Sinești și Voanta – toți participanții în proiect (martie 2010);

6. ,,Suntem prietenii pădurii” – plantare de puieți și flori în parcul școlii, în parcul comunal – toți cei implicați în proiect (aprilie 2009, aprilie 2010);

7. ,,Pe cărările patriei” – excursie / acțiuni de ecologizare la pădurile Sinești și Voanta – activitate comună (iunie 2009, iunie 2010)

Monitorizarea activităților

– Echipa de lucru va realiza fotografii și un jurnal cu descrierea activităților desfășurate;

– Se va urmări ca elevii implicați să-și împărtășească liber părerile și impresiile personale asupra temele propuse la fiecare etapă a derulării proiectului.

Evaluarea proiectului: chestionare, discuții de grup, jurnalul cu impresii – jurnalul, portofoliu – fiecare grup, broșură în format electronic.

Promovarea și diseminarea proiectului:

– Proiectul va fi prezentat în cadrul Consiliilor profesorale și Comisiilor metodice din cele două școli partenere, precum și articole publicate în revistele școlilor;

– Echipa de proiect va realiza: pliante, afișe, o mapă cu materialele proiectului.

Rezultate așteptate:

– Realizarea de parteneriate școlare în vederea derulării unor activități comune în viitor, precum și a unor schimburi de experiență;

– Întărirea colaborării (elevi, părinți, cadre didactice, autorități locale) pentru îmbunătățirea sănătății mediului;

– Dobândirea deprinderilor ecologice pentru păstrarea și refacerea echilibrului om – mediu;

– Satisfacerea dorinței elevilor de a desfășura mai multe activități în aer liber;

– Implicarea responsabilă și efectivă a elevilor și a părinților în viața școlii.

Coordonatori ai proiectului: inst. Rădoiu Adriana, înv. Ivan Gheorghița, înv. Constantin Elisabeta.

Echipa proiectului: Rădoiu Adriana Constanța, Rădoiu Simona Gabriela, Ivan Gheorghița, Tănase Lucreția Cristina, Constantin Elisabeta, Șerbulea Mihaela Veronica.

Proiectul s-a derulat în bune condiții, participanții și-au îndeplinit sarcinile, iar rezultatele au fost cele așteptate.

Referindu-mă strict la clasa I, în 2008-2009, respectiv, clasa a II-a 2009-2010, de la Școala Sinești, rezultatele desfășurării acestui proiect educațional au dovedit atingerea tuturor obiectivelor propuse. Elevii au început să dovedească responsabilitate în relația lor cu mediul apropiat, să cultive și să îngrijească plantele, să hrănească și să ocrotească animalele, să economisească resursele. Părinții s-au implicat activ în activitățile proiectului, ca exemple putând fi date:

* Strângerea de maculatură și ambalaje din plastic; (anexa 20)

* Plantarea de puieți și trandafiri în curtea școlii; (anexa 21)

* Participarea la ieșirile în natură organizate cu copiii.

Copiii cei mai activi au fost recompensați cu diplome și cu aprecierea tuturor.

Fotografiile făcute, desenele realizate, dar, mai ales, atitudinea ecologică pe care o au elevii și părinții dovedesc utilitatea acestui proiect.

În clasa I, în perioada aprilie 2009 – 29 mai 2009, am desfășurat un alt proiect educațional.

MOTIVAȚIA: răspândirea cunoștințelor privind starea actuală a mediului înconjurător și înțelegerea rolului fiecăruia dintre noi în realizarea unei lumi mai bune, mai sănătoase.

NUMELE: „ Săptămânile culorii verzi”

OBIECTIVE:

O1 – să identifice situații, cazuri, forme de manifestare a poluării mediului înconjurător asupra organismului;

O2 – să identifice soluții optime pentru prevenirea și ameliorarea manifestărilor de degradare a mediului prin aruncarea de deșeuri menajere și nu numai, de rupere a plantelor, copacilor;

O3 – să conștientizeze rolul fiecăruia dintre noi în realizarea unei lumi mai bune și a unui mediu mai sănătos;

O4 – cunoașterea importanței unirii tuturor forțelor în realizarea scopurilor propuse;

O5 – să-și asume responsabilitatea nu numai pentru propriile fapte, ci și pentru starea mediului ce-i înconjoară acasă cât și la școală;

O6 – implicarea părinților și a comunității în activitățile școlare privind mediul înconjurător;

O7 – dezvoltarea capacității de organizare și a spiritului de cooperare în echipe;

O8 – stimularea motivației și a responsabilității elevilor în ceea ce privește protecția mediului

DISCIPLINE IMPLICATE: cunoașterea mediului, ed. tehnologică, ed. civică, geografie

GRUP ȚINTĂ: preșcolarii grupei mari de la Grădinița de copii Sinești, elevii cls. I, a II-a A, a IV-a, educatoarea și învățătoarele acestor clase, părinți, comunitatea locală

PARTENERI:

Cantonul Silvic Sinești

Primăria Sinești

ACTIVITĂȚI:

Chestionare pentru copii și părinți pentru investigarea unor câmpuri variate, opinii ce pot fi utilizate în scopul proiectării unor activități de învățare

Perioada : 3. 04. 2009

„Floarea mea e mai frumoasă” – amenajarea unui colț verde – câte doi copii îngrijesc o floare preferată pe toată durata proiectului (se fac fotografii pentru albumul clasei)

Perioada: zilnic

Pe terenul școlii cu clasele I-VIII Sinești, copiii vor transpune cu creta pe asfalt idei, gânduri, propuneri despre cum și-ar dori să arate școala lor și curtea acesteia

Perioada : 10.04.2009

Verdeață = sănătate – elevii împărțiți pe grupe vor avea grijă de plantele de pe hol (le vor curăța de frunze uscate, vor șterge praful de pe frunze, le vor uda)

Perioada : săptămânal

„Sădește o plantă și te vei bucura de fapta ta” – acțiunea se va desfășura pe zona de pământ din fața școlii. Copiii vor curăța zona respectivă urmând să planteze împreună cu părinții răsaduri de flori și copăcei.

Perioada : 13-15.04.2009

„Păstrează un mediu sănătos!” – panou cu afișe, caricaturi, sfaturi pentru protejarea mediului înconjurător;

Perioada : 1 – 30.04.2009

„Un loc mai curat și mai frumos” – activitate pădurea Sinești. Copiii vor îndepărta deșeurile, vor curăța spațiile verzi și se vor observa efectele negative ale tăierii copacilor.

Perioada : 22.05.2009

„Să păstrăm spațiul verde, izvor de sănătate” – în fiecare pauză, grupe de elevi ai clasei vor supraveghea pentru a nu fi călcat spațiul verde sau a rupe pomișorii plantați

Perioada : aprilie – mai

12. „Frumusețea și tristețea naturii din comuna mea” – scenetă

„Imn pentru natură” – montaj literar-muzical

Perioada : 29.05.2009

13. Portofoliu: va cuprinde desene, scrisori către natură, compuneri, colaje, fișe

Perioada : 29.05.2009

RESURSE :

resurse materiale: mănuși, saci menajeri, coli, carioca

resurse umane: preșcolarii grupei mari Sinești, elevii claselor I, a II-a A și a IV-a, educatoarea și învățătoarele celor trei clase, părinții

resurse de timp: 2 luni

informaționale și experențiale: internet, pliante, pădurar

resurse de autoritate și putere: societatea civilă, Protecția Mediului, Primăria

INDICATORI DE PERFORMANȚĂ

cantitativi: nr. de participanți – 90 pers.

calitativi: 90% dintre participanți au înțeles că natura trebuie protejată

MODALITĂȚI ȘI INSTRUMENTE DE EVALUARE

portofoliul fiecărui elev sau grup privind activitățile întreprinse;

chestionare inițiale și finale;

jurnal cu însemnarea activităților, a lucrărilor efectuate, participanți, evaluări;

colaje, desene, afișe, panouri cu păreri ale elevilor și părinților;

casetă audio-vizuală;

jocuri de rol;

album cu desene și fotografii;

culegere de eseuri.

CONTINUITATE:

observarea și consilierea elevilor cu manifestări distructive ale spațiilor verzi;

repetarea periodică a activității;

elaborarea unui proiect tip.

În fiecare săptămână a anului școlar, elevii, părinții și cadrele didactice au îngrijit plantele pe care tot ei le sădiseră ori plantaseră. În clasele cu mai mult spațiu, fiecare elev are o plantă în grijă, pe care o udă regulat, o curăță de uscături. În clasa I nu este spațiu suficient, așa că elevii au mai multă grijă de plantele din curtea școlii. (anexa 22)

Panoul ecologic cuprinde multe lucrări ale copiilor, sfaturi pentru păstrarea mediului curat, fotografii de la acțiunile ecologice.

ZIUA MONDIALĂ A PROTECȚIEI ANIMALELOR – 4 octombrie

Cea mai ușoară cale de a ajunge la sufletul unui copil este de a-i da un animal în grijă. Deși ești îngrijorat la început că ar putea să îl chinuiască, cu multă atenție, supraveghere și răbdare, animăluțul va deveni aliatul tău, adultule, în efortul de a trezi în copil dragostea față de viețuitoare, dorința de a le îngriji și ocroti. Se pot, astfel, forma deprinderi de grijă față de animale, dar și de plante și de tot ceea ce îl înconjoară pe copil.

În fiecare an, în preajma zilei de 4 octombrie, elevii discută despre animalele personale sau ale cunoscuților, îngrijesc animalele aflate în curtea școlii, vizionează filme educative, cântă, desenează și realizează colaje, toate cu tema ANIMALELE.

Fiecare colaj executat în grup rămâne în afișaj provizoriu, astfel încât elevii să îl analizeze mult timp și să îl vadă ca pe un îndemn la ocrotirea animalelor de pretutindeni.

Toți am crescut cu poezia Elenei Farago, ,,Cățelușul șchiop”, în care un cățel lovit în picior cu piatra nu se răzbună pe copilul care l-a lovit. Poate fi folosită pentru sensibilizarea elevilor față de nevoia animalelor de a fi ocrotite, și nu lovite de către oameni.

* Răspunde:

– De ce plânge toată ziua cățelușul?

– Cum îi consideră cățelușul pe copiii răi?

– Ce vrea să dovedească animalul prin atitudinea sa?

* Găsește soluții prin care se poate îndrepta fapta rea făcută de copil.

* Scrie cel puțin trei argumente care vin în sprijinul afirmației ,,copiii răi la suflet sunt urâți”.

* ,,În aer ciocârlia, pe casă rândunele

Pe crengile pădurii un roi de păsărele

C-o lungă ciripire la soare se-ncălzesc

Și pe deasupra bălții nagâții se-nvârtesc.”

(Vasile Alecsandri – Oaspeții primăverii)

Numiți animalele prezentate în text. Ce alte animale cunoașteți?

* Construiți căsuțe pentru păsărele. (anexa 23)

ZIUA MONDIALĂ A APEI – 22 martie

Apa constituie unul dintre elementele indispensabile vieții, ea asigurând condițiile de trai ale oamenilor, plantelor și animalelor, totodată, intervenind în cele mai variate activități de producție, fie ca izvor de forță motrice, sursă de materii prime, unealtă de lucru, mediu de transport, etc. Ca element primordial al mediului înconjurător, apa exercită o influență considerabilă asupra întregii ambianțe.

Viața pe Pământ a evoluat și s-a adaptat datorită apei. Existența formelor solidă, lichidă și gazoasă ale apei pe pământ a reprezentat un factor important pentru colonizarea diferitelor medii de viață ale planetei de către forme de viață adaptate variatelor condiții de viață.

Deoarece avem norocul să curgă un râu prin comuna noastră, Mostiștea, mergem ori de câte ori este posibil pe malul lui. În aprilie 2010, elevii clasei a II-a, însoțiți de copiii de la grupa mare, Grădinița de copii Sinești, s-au deplasat în ordine și liniște către ,,gârlă”. Înainte de a pleca, elevii au fost instruiți cu privire la ceea ce vor face și la regulile de comportare:

– Deplasarea se face pe partea șoselei pe care nu circulă mașini.

– Nu lovești pe cel din fața ta, nu îl calci, nu îl depășești.

– Ajunși pe malul apei, toți elevii vor observa plantele și animalele din zonă și vor nota ceea ce au văzut.

– Se vor juca fără să se îndepărteze prea mult de grup sau să intre în apă.

– Nu vor lăsa ambalajele pe sol ori în apă, ci le vor pune în pungile de gunoi.

Totodată, copiii au vizionat numeroase imagini cu și despre apă, retroproiectorul grădiniței Sinești fiind de mare folos. Cel mai mult i-a impresionat filmulețul numit ,,Murind fără apă”, în care se prezintă o posibilă societate din 2070, atunci când oamenii își iau salariile în cantități de apă, când dușurile cu apă sunt înlocuite cu cele cu aer, iar plantele aparțin doar celor câteva localități mai bogate, păzite cu arma.

Exerciții:

# Ghici, ghicitoarea mea!

N-are gust, n-are culoare, Oglindă le sunt stelelor

Sigur nici miros nu are, În nopțile senine,

Pe planetă fără ea Și casă le sunt peștilor

Viața nu ar exista. Și viață pentru tine!

(apa)

# Răspunde la întrebări:

– Cum se numește râul care curge prin mijlocul comunei Sinești?

– Ce plante ați observat la râu, pe mal și în apă?

– Ce animale ați văzut și ați auzit?

– Ce obiecte nu își au locul în apă sau pe mal?

# Desenează malul Mostiștei.

# Desenează o plantă din mediul acvatic.

# Desenează un animal din mediul acvatic.

# Pornind de la cuvintele următoare, găsește utilizări ale apei în viața omului și a celorlalte viețuitoare:

,,Apă, tu ești nu numai necesară vieții, ci ești însăși viața; ești bogăția fără seamăn pe Pământ, tu ești cea mai delicată, cea mai pură, tu ești sufletul Pământului.” Antoine de Saint – Exupery

# Realizează un poster cu tema Mostiștea curată / poluată.

# Ce activități pot desfășura copiii pentru a ajuta natura să rămână curată?

# Găsește răspunsuri la întrebările:

– Ce este apa ? (un corp lichid )

– Care sunt însușirile apei? (nu are culoare, gust, nici miros )

– Sub ce alte forme se mai găsește apa în natură ? (gheață, zăpadă, în aer, nori)

– Care sunt tipurile de ape? (stătătoare, curgătoare; dulci, sărate minerale, termale, sulfuroase)

– Unde se găsește apă? (în pâraie, râuri, fluvii, mări și oceane sau în izvoare subterane)

– Care sunt utilizările apei? (alimentația oamenilor și a animalelor, irigatul plantelor necesități casnice și industriale, extragerea sării, obținerea curentului electric, transportul de marfă și călători).

– Pe unde se găsește apă? (peste tot natură și în toate corpurile vii cam în proporție de 70%).

– Pot viețuitoarele supraviețui fără apă? (în general nu sau foarte puțin, apa este elementul esențial al vieții )

– Ce urmări are poluarea apelor? (degradarea mediului, punerea în pericol a viețuitoarelor).

Știați că…

… un om poate trăi fără hrană 40 de zile, fără apă două zile, fără oxigen doar 6-7 minute?

… corpul omenesc este 90% apă?

… în fiecare zi, corpul nostru pierde în jur de 2 l de apă? Această cantitate trebuie, deci, înlocuită.

… broaștele sunt primele care dispar dintr-o apă poluată?

… în România, o persoană folosește zilnic, în medie, 175 de litri de apă potabilă?

ZIUA PĂMÂNTULUI – 22 aprilie

Solul este învelișul de la suprafața Pământului în care plantele își înfig rădăcinile și de unde își iau apa și substanțele hrănitoare. În alcătuirea sa intră substanțe organice, substanțe minerale, aer și apă.

Solul oferă adăpost și hrană multor viețuitoare, care, la rândul lor, îl afânează. Astfel, aerul și apa circulă mai ușor prin el și crește cantitatea de substanțe organice, foarte prețioase pentru dezvoltarea plantelor.

Solul – component al ecosistemelor terestre – are multiple funcții:

– Principal mijloc de producție vegetală;

– Sursă de elemente nutritive;

– Resursă energetică reînnoibilă.

În concepția ecologică modernă, poluarea solului înseamnă orice acțiune care produce dereglarea funcționării normale a solului ca suport și mediu de viață în cadrul diferitelor ecosisteme naturale sau create de om (antropice).

Iată de ce, în fiecare an în 22 aprilie, elevii vizionează filme educative, vorbesc despre Pământ, îl desenează, execută colaje și rezolvă exerciții.

Află răspunsul la ghicitoarea:

Este loc unde stau

Rădăcinile înfipte.

Ce să fie, ia ghicește!

Împreună cu elevii se pot organiza și activități având ca temă ,,Poluarea fonică’’.

1. Cu o zi înaintea desfășurării acestei activități am solicitat elevii să efectueze o serie de desene care să reprezinte sursele de zgomot de acasă. Astfel stând în diferite încăperi ale locuinței câte 30 de secunde cu ochii închiși vor percepe o serie de zgomote a căror sursă o vor desena ulterior.

2. Am împărțit clasa în grupe. În cadrul fiecărei grupe elevii au prezentat desenele pe care le-au făcut și le-au discutat cu ceilalți.

3. Am reunit apoi grupele și am accentuat următoarele aspecte:

– Cum vă afectează zgomotele? Dar pe părinții și bunicii voștri?

– Aveți o toleranță față de zgomot diferită comparativ cu părinții voștri?

– Considerați că este necesar ca guvernul să instituie anumite reglementări privind limitarea zgomotului? Ce fel de reglementări ați sugera voi?

– Ce fel de sunete vă plac acasă, la școală, în curte?

– Ce fel de sunete vă displac acasă, la școală, în curte?

– Când începe să vă deranjeze zgomotul?

– Există poluare sonoră în viața ta? Poți face ceva ca să o reduci?

4. Am înregistrat pe o casetă audio diferite zgomote și am cerut elevilor să le identifice.

5. Am rugat copiii să deseneze câteva mijloace de transport și să le coloreze (sau să-l încercuiască) pe cel mai zgomotos (clasele I și a II-a).

8. Am solicitat copiii să deseneze cea mai zgomotoasă locuință pe care și-o pot imagina.

10. Priviți natura așa cum este ea în realitate! Ascultați zgomotele, percepeți culorile, simțiți viața ce propulsează în ea, observați mărimile și formele! Redați aceste aspecte printr-un colaj, desen, compunere sau propuneți o dezbatere pe grupuri de elevi.

12. Am solicitat elevii să alcătuiască o listă în care să enumere o serie de activități prin care pot să contribuie la prevenirea poluării fonice în școală, în drumul spre casă și chiar acasă, în locurile publice (săli de spectacole, mijloace de transport, etc.)

Activitatea poate fi încheiată ascultând o muzică plăcută, relaxantă sau zgomote naturale cum ar fi: ploaia sau ciripitul păsărilor.

LUNA PĂDURII – 15 martie – 15 aprilie

Mai mulți copaci care acoperă o suprafață de pământ formează o pădure. Pădurile le asigură oamenilor multe produse, cum ar fi: cherestea, hrană, cosmetice și medicamente. Totodată, este cunoscut că plantele verzi sunt singurele viețuitoare care-și prepară hrana cu ajutorul dioxidului de carbon (luat din aer de frunze), al apei și al sărurilor minerale (luate din sol prin rădăcină), în prezența energiei solare. În acest timp, plantele elimină oxigen.

Pădurile de conifere (de pini, molizi și brazi) sunt folosite pentru cherestea și materie primă pentru hârtie. Într-o pădure care este bine exploatată, copaci tineri sunt plantați pentru a-i înlocui pe cei care sunt tăiați. Din păcate, pădurile sunt distruse nu numai pentru cherestea, ci și pentru a se folosi pământul pentru agricultură, prin defrișare.

Pădurea a constituit dintotdeauna un prieten pentru români: un refugiu pentru haiduci, inspirație pentru poeți, loc de agrement pentru turiști.

În perioada 15 martie – 15 aprilie 2009, elevii clasei I, apoi în clasa a II-a, au sărbătorit Luna Pădurii. În fiecare an școlar, copiii au mers în pădurea Sinești pentru a observa plantele și animalele, precum și influența activității omului asupra pădurii. (anexa 24)

¤ Află răspunsul la ghicitoarea:

Sunt muntelui haină aleasă

Și oamenilor dau răcoare,

Viețuitoarelor dau casă

Și păsărilor – scena mare!

¤ Comentează împreună cu domnișoara învățătoare expresia:

,,Pădurea este considerată aurul verde al naturii.”

¤ ,, – Pădurea trebuie păzită ca ochii din pat, fiule. Ea ne ține viața și, fără păduri, munții ar fi pustii și s-ar nărui. Și-ar trebui să nu uităm: fiecare copac, un om!

Și multe mai spunea moș Brăduț.

– Să învățăm oamenii să iubească pădurea. Și s-o prețuiască și s-o îngrijească așa cum își îngrijesc casele și copiii lor, și s-o înmulțească, și să se uite la lemn ca la aur, și să-i doară inima când taie, căci fiecare pom e un om.”

(după Ioan Grigorescu – Ascultă și uită-te bine: nu sunt copaci, sunt oameni!)

– De ce trebuie să îngrijească oamenii pădurea?

– Care trebuie să fie atitudinea oamenilor față de plante? De ce?

¤ Comentează versurile:

,,Glasul pădurii-i vrăjitor,

N-ai să-l auzi de n-o iubești,

De treci prin ea nepăsător

Și n-o asculți și n-o privești.

Cu brazii mici fii cumpătat

Și nu fă în pădure foc.

Copacul, dacă l-ai tăiat,

Sădește iute altu-n loc.”

(Passionaria Stoicescu, ,,Glasul Pădurii”)

¤ Desenează o pădure deasă, cu copaci sănătoși / rară, cu copaci mici și uscați.

Cum crezi că trăiesc animalele în cele două păduri?

¤ Fă un colaj cu tema ,,Pădurea Sinești”.

¤ Plantează un copăcel și îngrijește-l mereu.

¤ Dacă vei lucra corect rebusul de mai jos, vei afla pe verticală din ce eate alcătuit plămânul verde al planetei (nearticulat):

Orizontal:

1. Insectă care produce mierea.

2. Amestec de gaze care este absolut necesar vieții.

3. Priceput, dibaci.

4. Proces de a înfia un animal fără stăpân.

5. Proces de modificare a organismelor vii în funcție de condițiile mediului.

6. Fruct în formă de bobiță neagră – albăstruie, brumată, cu gust acrișor, bogată în vitamina A.

A

B

Din nefericire, anual în România se pierd circa 350 de hectare de pădure ca urmare a incendiilor, pagubele fiind cu atât mai mari dacă ținem cont de consecințele pe care acestea le presupun pe termen scurt (modificarea peisajului, dispariția faunei sau a florei, uneori aparținând speciilor rare) sau pe termen lung (reconstituirea biotopului). Cicatrizarea rănilor pădurilor se face prin reîmpădurire, dar ambianța originală a pădurii este foarte dificil de restaurat și durează luni.

Incendiul se produce întotdeauna când sunt împreună trei elemente: aerul (oxigenul), sursa de căldură, combustibilul. Dacă unul dintre aceste elemente dispare, incendiul dispare și el. Pădurea trebuie considerată în integralitatea sa un combustibil potențial. Deși există și surse naturale de căldură (soarele), omul constituie un real pericol ca sursă artificială de căldură.

# Am căutat cu copiii materiale despre incendiile de pădure și, împreună, am adunat informații pe care le-am depus într-un dosar, la îndemâna tuturor. Am folosit multe date de la Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, puse la dispoziție de inspectorul pentru situații de urgență de la primăria Sinești, domnul Anghel Marian.

Oamenii sunt la originea multor incendii de pădure, a focului scăpat de sub control, datorită nerespectării normelor de prevenire a incendiilor pe timpul activităților:

– De agrement (picnic, jocul copiilor cu focul, fumatul);

– Agricole și forestiere;

– Acțiuni intenționate.

Focul în pădure poate fi benefic atâta timp cât este ținut sub control. Dacă nu, devine periculos atât pentru mediu, cât și pentru om.

Efecte pozitive: în igienizare și în menținerea ecosistemelor.

Efecte negative: periculos pentru sănătatea și protecția oamenilor, distrugerea gospodăriilor, a unor tipuri de plante, dispariția pentru totdeauna a unor rase de animale, afectarea cu caracter permanent a unor zone.

# Realizează un afiș pentru prevenirea incendiilor.

# Caută enunțuri prin care să îndemni la protejarea pădurii împotriva focului.

Copiii au găsit îndemnurile:

– Nu te juca niciodată cu chibriturile sau cu altă sursă de căldură!

– Nu face niciodată focul în pădure fără ajutorul părinților sau al unui adult!

– Dacă condițiile sunt prielnice pentru un foc în pădure, alege un loc fără vegetație!

– Nu lăsa niciodată focul nesupravegheat!

– Stinge focul cu apă sau pământ înainte de a pleca!

– Dacă vezi pe cineva făcând ceea ce este interzis, anunță imediat un adult!

– Dacă vezi un incendiu, anunță imediat un adult!

Copiilor le-a plăcut mult fraza folosită de inspectorat și au adoptat-o:

Fii atent! Cu un chibrit poți arde o pădure!

ZIUA MONDIALĂ A MEDIULUI – 5 iunie

Ziua Mondială a Mediului (Ecologiei) – 5 iunie – a fost instituită în 1972 de Adunarea Generală a Națiunilor unite pentru celebrarea Conferinței ,,Ecologia Umană” de la Stockholm, fiind o sărbătoare a tuturor cetățenilor, indiferent de țară, rasă, religie și reprezintă elementul cel mai important al Programului Ecologic al Națiunilor Unite (UNEP).

La propunerea unor state, între care și România, s-a hotărât ca în fiecare an, în data de 5 iunie, să se marcheze această zi, din nevoia de a acționa unitar pentru salvarea și promovarea patrimoniului natural al planetei, pe care avem datoria de a-l lăsa nealterat generațiilor viitoare.

Se desfășoară în această perioadă activități care țin de managementul și dezvoltarea durabilă a localităților, în context ecologic.

Ce poate face oricine? Iată ce au aflat elevii (și au și adoptat unele activități):

* Să meargă pe jos, cu bicicleta, cu rolele sau mijloacele de transport în comun în locul autoturismului propriu.

* Să nu arunce gunoaiele pe jos nici în localități, nici când sunt în mijlocul naturii.

* Să recicleze ceea ce se poate recicla: hârtia, metalul, plasticul, sticla, bateriile.

* Să planteze un pom, o floare… sau să aibă grijă de plăntuța verde din ghiveci.

* Să repare ce e stricat.

* Să doneze ce nu mai folosește.

* Să economisească hârtia. Se poate scrie pe ambele fețe ale unei coli.

* Să economisească energia electrică și apa.

* Să sprijine activitatea unei organizații de protecție a mediului.

Așa că, împreună cu elevii, am făcut prima deplasare pe jos în clasa I chiar în ziua de 5 iunie 2009, vinerea, la râul Mostiștea, împreună cu preșcolarii de la grupa mare, Grădinița Sinești. Copiii au mers încolonați câte doi, exersând mersul disciplinat și liniștit. Ajunși la râu, au observat în mod dirijat flora și fauna, alcătuirea zonei – este o îmbinare de mal al apei cu dealuri scunde, au respirat aerul curat, cu miros de baltă… S-au jucat, apoi, au alergat, au mâncat și s-au odihnit.

Înainte să plece, toți copiii au strâns resturile și ambalajele de la mâncare, lăsând locul mai curat decât îl găsiseră.

* Găsește răspunsul la ghicitorile:

Sunt peste tot, dar nevăzut, Fără el nu poți trăi.

Sunt nelipsit în toate, Îl respiră cei ce-s vii.

Și mă inspiră ne-ncetat Nu îl vezi, da-l simți curat,

Orișice vietate! Doar când e nepoluat.

* Desenează o plantă de baltă.

* Desenează un animal care trăiește lângă apă ori în apă.

* Desenează o apă curată / murdară, plină de gunoaie.

* Găsește cântece cu temă ecologistă.

Tot pentru sărbătorirea Zilei Mondiale a Mediului, elevii clasei I au pregătit și prezentat o serbare școlară cu temă ecologică, pe 10 iunie 2009.

Din cuprins au făcut parte sceneta ecologică ,,De ce plâng poveștile?” și Imnul ecologilor. (anexa 25)

În clasa a II-a, copiii au mers la pădurea Sinești, continuând să asimileze cunoștințe despre mediu și să-și formeze deprinderi ecologice. Totodată, au continuat să îngrijească plantele și animalele din curte școlii (cei doi câini ,,moșteniți” de la niște chiriași ai clădirii școlii).

# Desenează o plantă din curtea școlii.

# Desenează un cățel sau alt animal preferat.

# Descrie în câteva rânduri ce faci pentru a îngriji plantele / animalele din curtea școlii / casei.

# Găsește povești, povestiri, poezii care au ca personaj o plantă sau un animal.

# Învață și recită poezia:

Avertisment ecologic

Au fost odată… ape curate și sprințare,

Iar pești de tot felul erau în număr mare.

Din orice râu puteai apă să bei,

Doar te aplecai puțin înspre cleștarul ei.

Noi, ca ființe, cu aerul trăim,

Dar când e viciat, se știe, suferim.

Industria modernă a infestat văzduhul,

Iar atmosfera pură e gata să-și dea duhul.

Omul braconează și faună, și floră,

Nenumărate specii-și trăiesc ultima oră.

Se folosesc substanțe nocive pescuind,

Tot ce e viu să moară și tot ce mișcă prind.

Treziți-vă acum cât nu-i prea târziu!

Când viața mai pulsează, când totul este viu!

Relația om – natură să fie în armonie,

Așa Planeta Albastră o să rămână vie!

# Argumentați în câte o propoziție ce s-ar întâmpla dacă :

fiecare ar rupe câte o creangă de copac;

fiecare ar rupe câte o floare;

fiecare ar omorî câte un animal;

fiecare ar lăsa câte o sticlă, o hârtie, o conservă în pădure;

fiecare ar arunca câte un bolovan în lac;

– fiecare și-ar scrie numele pe un copac sau pe o stâncă.

# Repetă până îl înțelegi, decalogul ecologic!

Porunca 1: ,,Lasă celor care vin o lume curate, fără resturi! Coșurile de gunoi te așteaptă să le folosești !”

Porunca 2: ,,Ai consumat un desert și nu vezi niciun coș de gunoi? Ia ambalajul acasă! Așa dai voie firelor de iarbă să respire și ferești ochii de urât!”

Porunca 3: ,,Nu face din curățenia de primăvară o crimă la adresa peisajului! Arde gunoaiele, nu le arunca în albia râului!“

Porunca 4: ,,Fă curat în jurul tău! Nu te simți excelent după ce faci baie? Așa se simte și mediul în care trăiești după ce-l ajuți să fie curat!”

Porunca 5: ,,Nu arunca detergenți sau alte substanțe chimice în apa râului! Ce-ai face dacă apa, supărată, s-ar ascunde în fundul pământului?”

Porunca 6: ,,Nu vorbi murdar! De multe ori, chiar dacă nu se vede, cuvintele urâte lasă răni ce sângerează multă vreme!”

Porunca 7: ,,Nu scrijeli copacii și nu desena pereții! Lasă timpul să-ți așeze numele în cartea istoriei omenirii, acolo unde faptele tale merită!”

Porunca 8: ,,Plantează un pom! El îți va da oxigen și te va umbri când vei avea nevoie de liniște și amintiri. Când vor fi mai puțini arbori decât oameni, nu vom mai avea ce să respirăm!”

Porunca 9: ,,Pune la fereastra clasei și a camerei tale câte un ghiveci cu o floare! Ele vor râde în soare în zilele senine și-ți vor înveseli zilele noroase!”

Porunca 10: ,,Nu lăsa preocupările pentru mediu să ia vacanță! Noi, oamenii, suntem parte integrantă a naturii și aceasta contează permanent!”

ACTIVITĂȚI ÎN COLABORARE CU FAMILIA

Pentru a întări legătura familie – școală, dar și pentru sensibilizarea părinților cu privire la rolul pe care îl au în educarea copiilor din perspectiva relației cu natura, precum și pentru creșterea implicării acestora în acțiuni promovate de școală pentru crearea unui mediu sănătos, am prezentat spre completare un chestionar.

* Chestionar pentru părinți privind protecția animalelor

1. Aveți un animal acasă? Dacă da, ce animal? Cum se numește?

__________________________________________________________

2. Aveți discuții în familie despre animale? Dacă da, referitoare la ce anume?

__________________________________________________________

3. Dumneavoastră și copilul ocrotiți animalele?

__________________________________________________________

4. Vă doriți ca și copilul dumneavoastră să afle cât mai multe despre animale?

Da

Nu

5. Ați hrănit animale împreună cu copilul dumneavoastră (în gospodărie, în parc)? Care a fost atitudinea copilului față de animalele hrănite de el?

___________________________________________________________

6. S-a întâmplat ca și copilul dvs. să agreseze animale? Dacă da, care a fost principalul motiv?

___________________________________________________________

7. Care credeți că este cel mai eficient mod de protejare a animalelor?

___________________________________________________________

Din analiza răspunsurilor părinților, am constatat că, deși nu sunt oameni răi, nu înțeleg importanța pe care un exemplu pozitiv dat copiilor în relațiile cu animalele va ajuta la dezvoltarea sentimentelor de compasiune față de tot ceea ce respiră, inclusiv de dumnealor, de părinți.

* Familiile au participat la serbarea ecologică din 5 iunie 2009, la clasa I, confecționând costumele și vizionând cu interes ceea ce au prezentat copiii. (anexa 26)

* Se știe că 93% din pădurea tropicală a dispărut. Tăierea ilegală, poluarea și intervenția umană au distrus pădurea, iar rezultatele sunt devastatoare și ne afectează pe toți. Defrișarea și arderea pădurilor reprezintă a doua sursă ce grăbește schimbarea climatului. Copiii pot contribui prin acțiunile lor la o planetă mai curată și un viitor mai bun.

Elevii, împreună cu părinții, mamele, mai ales, au desfășurat o activitate al cărei scop a fost de găsire a unor modalități de protejare a mediului înconjurător, numită ,,Împreună contribuim la un viitor mai verde”, inspirat de la o firmă mare de comercializare a cosmeticelor, Avon. Au descoperit:

¤ Printează pe ambele fețe o coală.

¤ Stinge luminile când ieși din cameră.

¤ Înlocuiește becurile normale cu cele economice.

¤ Reciclează pet-urile, hârtia, fierul.

Totodată, au repetat culorile containerelor de strângere a materialelor refolosibile: hârtia și cartonul merg la albastru, metalul și masele plastice, la galben, iar sticla colorată la verde.

Și-au însușit și îndemnul ,,Salvează planeta! Replantează! Redu! Refolosește! Reciclează!”

Tot în colaborare cu părinții, elevii au elaborat un dicționar cu termeni legați de ecologie. (anexa 27)

După ce elevii au luat cunoștință de importanța pe care o are un mediu sănătos și echilibrat pentru viața omului, dar și a celorlalte viețuitoare, am putut desfășura un concurs pe teme ecologice, la care au participat și părinți, în calitate de membri ai echipelor.

Activitatea începe cu aducerea unei scrisori adresate clasei a II-a de la Școala Sinești. În plic se află cererea Pământului de ajutor împotriva poluării. (anexa 28)

Elevii și părinții sunt împărțiți în trei grupe: echipa Apei, echipa Aerului și cea a Soarelui, care participă la concursul Micii ecologiști. Denumirea echipei se stabilește după ce află răspunsurile ghicitorilor aflate în plic.

A lăsat-o Dumnezeu, Când apare el pe cer

Ca s-o bei și tu, și eu. Stelele s-ascund și pier.

(apa) (soarele)

N-are culoare, nici miros,

Dar la toți e de folos.

(aerul)

Fiecare echipă va avea de rezolvat câte o sarcină; pentru rezolvarea sa corectă primesc un brăduț. Brăduțul este confecționat din cartonul de la cutiile în care se primește laptele. Sarcina se rezolvă în echipă. La sfârșit se realizează un clasament în funcție de numărul brăduților.

Prima sarcină

– Colorați cu verde pătratul din dreptul imaginii în care elevii ajută la protejarea mediului și cu roșu pătratul din dreptul celei în care copiii dăunează mediului.

Elevii rezolvă sarcina, după care vor primi punctajul.

A doua sarcină

Echipa ,,Apei”

– Ce este mediul înconjurător?

– Într-o rezervație erau 100 de zimbri și cu 50 mai puține capre negre. Câte capre negre sunt în rezervație?

– Câte consoane sunt în cuvântul ,,apa”?

Echipa ,,Aerului”

– Ce tipuri de poluare cunoașteți?

– În parcare erau 300 de mașini. Au plecat 10. Câte mașini au mai rămas în parcare?

– Cu ce sunet începe cuvântul ,,viețuitoare”?

Echipa ,,Soarelui”

– Ce sunt deșeurile?

– Irina a colectat 200 de pet-uri, iar Mihai a colectat 300 de pet-uri. Câte pet-uri au strâns cei doi copii?

– Câte silabe are cuvântul ,,hârtie”?

A treia sarcină – Copacul vesel, copacul trist

Fiecare echipă primește câte doi copaci desenați, unul vesel și unul trist. Vor lua jetoane dintr-un coșuleț, vor citi și analiza îndemnurile de pe ele și le vor așeza în copacul potrivit.

A patra sarcină – Cadranele

Elevul desemnat de fiecare echipă va prezenta fișa și se vor face aprecieri asupra modului de completare. Va câștiga echipa care a rezolvat în timpul cel mai scurt și cât mai complet.

A cincea sarcină Ajut-o pe Maria să refacă afișul rupt!

Fiecare echipă va primi câte un puzzle, ale cărui piese așezate în ordine alcătuind un afiș: Păstrați apele curate!, Nu rupeți copacii și florile!, Nu aruncați deșeurile la întâmplare!

A șasea sarcina – Rebusul

Echipa Apei: 1. Aurul verde al pământului este…

2. Fără aer, omul …

Echipa Aerului: 3. Tot ce ne înconjoară …

4. Aerul încărcat cu fum, praf …

Echipa Soarelui: 5. Primăvara este un …

6. Pentru a fi sănătoși, trebuie să respirăm aer …

Concursul s-a încheiat!

Se numără brăduții acumulați de fiecare echipă. Se anunță echipa câștigătoare, se înmânează diplomele.

În urma tuturor activităților la care au participat și părinții, am constatat că există un procentaj al schimbărilor în bine la capitolul ecologie, deși mai mic decât la elevi.

c. Etapa finală

După ce am desfășurat activități cu caracter ecologic atât la clasă, cât și în afara ei, am verificat cât de eficientă a fost activitatea elevilor și a mea pe parcursul celor doi ani de studiu, clasele I și a II-a. Aș că am dat un alt test, mai complicat, care necesita deprinderi de scris – citit, întrucât elevii sunt deja clasa a II-a, pentru a confirma sau infirma ipoteza.

Test de evaluare finală

1. Încercuiește cuvintele care exprimă lucruri ce pot răni mediul:

nori

sticle sparte

pungi de plastic

petrol deversat pe sol sau în ape

flori

deșeuri menajere

gaze de eșapament

case

păsări

fumul fabricilor

pești

oameni

2. Stabilește valoarea de adevăr a următoarelor enunțuri (A-adevărat sau F-fals):

– Distrugerea mediului înconjurător influențează viețuitoarele.

– Nu este necesar să folosim coșul de gunoi. Aruncăm gunoiul la întâmplare.

– Ocrotind natura ne ocrotim sănătatea.

Subliniază expresiile ce denumesc elemente ale naturii pe care omul le valorifică pentru a-și îmbunătăți condițiile de viață:

forța vântului calculatorul puterea apelor bicicleta

căldura soarelui mașina de spălat șamponul bogățiile subsolului

4. Adevărat sau fals?

Pământul primește lumină și căldură de la Soare. ___

Puterea apelor este sursă de energie pentru corpul omului. ____

Pentru funcționarea calculatorului este nevoie de energie electrică. ____

Energia solară poate fi captată cu ajutorul panourilor solare. ____

Corăbiile cu pânze se pot deplasa pe apă în lipsa vântului. ____

Hidrocentralele produc energie electrică folosind puterea apei. ____

Energia eoliană (vântului) poluează aerul. ____

Hrana reprezintă sursă de energie pentru om.____

5. Grupează într-un tabel acțiunile dăunătoare mediului și pe cele de protejare a mediului de către om:

colectarea deșeurilor;

plantarea copacilor, reîmpădurirea;

incendierea și tăierea pădurilor;

deversarea în ape a substanțelor toxice;

aruncarea gunoaielor peste tot;

vânătoarea și pescuitul excesive;

reciclarea deșeurilor;

folosirea irigațiilor;

amenajarea de rezervații;

folosirea în exces a îngrășămintelor chimice.

6. Scrie cel puțin 6 exemple de materiale refolosibile:

-………………………….. -…………………………………

-………………………….. -…………………………………

-………………………….. -………………………………….

Descriptori de performanță:

În urma testului, elevii au dovedit că cei aproape doi ani de activități cu caracter ecologic nu au trecut degeaba. Astfel, 10 elevi au luat FB, 6 elevi – B și 5 elevi – S.

CONCLUZII

În urma activităților desfășurate cu elevii pe teme ecologice am constatat că aceștia sunt mai profund implicați în procesul de învățare atunci când văd importanța subiectului pentru ei înșiși. Dezvoltarea armonioasă, fizică și intelectuală a ființei umane este posibilă numai într-un mediu natural curat, lipsit de poluare în care natura și societatea sunt în deplină armonie. Vicierea mediului de viață prin zgomote, praf, substanțe toxice reprezintă tot atâtea cauze de creștere a frecvenței unor boli grave ce afectează sistemul nervos.

Rezultatele testului, precum și schimbările în comportamentul elevilor confirmă ipoteza de la care a plecat acest experiment: elevii au bazele unei concepții ecologice de spre viață, în urma activităților desfășurate la orele de curs și în afara clasei. Totodată, s-a constatat creșterea caracterului formativ al învățării, prin folosirea modalităților diverse de trezire a interesului copilului pentru învățare.

Concluzii

Deteriorarea mediului ambiant este cauzată de existența prea multor automobile, avioane cu reacție și nave de mare tonaj, a prea multor fabrici care funcționează după tehnologii vechi, poluante, mari consumatoare de materii prime, apă, energie, fenomene ce sunt determinate, în ultimă instanță, de necesitățile crescânde ale unei populații aflate în stare de explozie demografică și, îndeosebi, de existența marilor aglomerări urbane.

Se pare că omul este singura ființă care distruge mediul în care trăiește. De ce? Răspunsuri ar fi multe: nepăsarea, lipsa educației, incultura, inconștiența fac din om cel mai mare inamic al planetei. Omul încă nu a învățat sau, mai bine spus, a uitat cum să trăiască în armonie cu natura. Prin urmare, e nevoie ca educația ecologică să fie prezentă permanent în viața oamenilor.

Deși educația ecologică poate începe din familie și se face și în învățământul preșcolar, bazele formării concepției ecologice despre viață se pun în învățământul primar. La acest nivel de învățământ are loc o sensibilizarea și conștientizare a elevilor cu privire la frumusețile naturii, dar și la nevoile viețuitoarelor, dezvoltându-se gustul pentru a cerceta tainele naturii. Este important, așadar, pentru școlarul mic:

– să cunoască importanța calității mediului pentru viață;

– să cunoască relațiile dintre om și mediu, interdependența dintre mediu și dezvoltarea societății;

– să-și formeze atitudinea de respect față de mediu și să-și dezvolte comportamente responsabile.

Tema acestei lucrări, Formarea concepției ecologice în învățământul primar. Modalități de realizare, cuprinde foarte multe aspecte ale educației ecologice și de protecție a mediului care se pot desfășura pe parcursul anilor școlari în învățământul primar. Am încercat să cuprind aici doar câteva dintre ele, mai ales pe cele pe care le-am aplicat la clasă în decursul anilor.

Astfel, în capitolul întâi analizez particularitățile psihofizice ale școlarului mic (dezvoltarea psihică a copilului, particularitățile psihofizice ale școlarului mic), pentru a putea pleca de la o bază științifică în cercetarea propusă.

În capitolul al doilea încerc să fac delimitări conceptuale ale educației ecologice și protecției mediului, vorbind despre educația ecologică – origini și înțelesuri, protecția mediului – garanție pentru viitor, protecția mediului în Europa, în România și în școală. Dau, apoi, exemple de activități care să ajute la formarea unei concepții ecologice prin intermediul Științelor naturii, al Educației civice, Educației tehnologice. De asemenea, am vorbit despre activitățile extrașcolare, proiectele educaționale, drumețiile și excursiile care ajută elevul să vadă nemijlocit efectele activităților umane asupra mediului înconjurător. În sfârșit, materiile opționale – Educația pentru sănătate, Natura în ochi de copil – au o importanță mare în educarea elevilor pentru o viață sănătoasă într-un mediu sănătos.

Capitolul al treilea se vrea o monografie a comunei Sinești, comună cu așezare în marginea Câmpiei Bărăganului, mărginită de râul Mostiștea și pădurea Sinești, traversată de DN 2. Fac întâi o caracterizare a zonei din punct de vedere fizico – geografic, înființarea satelor, elemente ale mediului natural. Vorbesc despre tipurile de risc ce se pot manifesta în comuna Sinești: naturale și provocate de om. Toate elementele care alcătuiesc comuna pot fi folosite în activitățile instructiv – educative, școlare și extrașcolare, cu caracter ecologic.

În capitolul al patrulea, de cercetare, am descris activitățile pe care le-am desfășurat cu elevii pe parcursul celor trei semestre, clasa I și a II-a, pornind de la un test inițial și încheind cu cel final, test care mi-a demonstrat adevărul ipotezei propuse: activitățile desfășurate cu elevii în clasă, dar și în afara ei, au pus bazele formării unei concepții ecologice despre viață.

În încheiere am prezentat câteva fotografii din timpul activităților desfășurate, fișe de lucru folosite, precum și micul dicționar ecologic pe care l-au întocmit copiii.

Existența oricărui om este concepută ca desfășurându-se într-un spațiu determinat (aria geografică), într-un timp dat (epocă istorică) și în cadrul colectivității umane specifice (mediu social). Toate activitățile cu caracter ecologic care se desfășoară prin intermediul școlii își propun să-l conducă pe elev spre formarea unui punct de vedere obiectiv asupra realității (al cărui fundament este relația om-oameni-mediu), să-l incite la participare, devenind conștient de viitor.

Bibliografie

¤ Ancuță, Florica, Educație pentru sănătate – clasa I, Editura Ștefan 94, București, 2006

¤ Cătrună, Liliana, Cătrună, Gheorghe – Mandiza, Comorile naturii, Editura Coresi, București, 2003

¤ Cătrună, Liliana, Cătrună, Gheorghe – Mandiza, Ecosfera – viața și mediul ei natural, Editura Coresi, București, 2003

¤ Chifu, Florentina, Alfabetul eco, Editura Decesfera, București, 2008

¤ Chiriac, Marinela și alții, Cunoașterea mediului – caietul elevului, clasa a II-a, Editura Tiparg, Slatina, Argeș, 2009

¤ Ciolan, Lucian, Dincolo de discipline, ghid pentru învățarea integrată / cross-curriculară, Editura Humanitas Educațional, București, 2003

¤ Cosmovici, Andrei, Psihologie școlară, Editura Polirom, Iași, 1999

¤ DGAS, Tezaur de documente ialomițene, 1932-1934, vol. I, București, 1991

¤ Ferche, Anca, Întrebări și răspunsuri, Editura Aquila 93, Oradea, 2008

¤ Geacu, Sorin, Dicționarul geografic al județului Ialomița, OJPCN Ialomița, Lista monumentelor istorice, 1997

¤ Matei, Horia C., Neguț, Silviu ș.a., Statele lumii, Mică enciclopedie, Editura Meronia, București, 1994

¤ M.E.C., Consiliul Național pentru Pregătirea Profesorilor, Managementul proiectului, ghid pentru formatori și cadre didactice, 2001

¤ M.E.C., Consiliul Național pentru Curriculum, Programe școlare, 2004

¤ Moraru, Eugenia, Planeta vie, Editura Donaris, 2009

¤ Munteanu, Ioan Ovidiu, Ecologie și protecția mediului, Petroșani, Universitar, 2004

¤ Pițilă, Tudora, Mihăilescu, Cleopatra, ,,Cunoașterea mediului – caietul elevului”, partea a II-a, Editura Aramis, București, 2004

¤ Pițilă, Tudora, Mihăilescu, Cleopatra, Educație civică – culegere de texte literare, clasele a III-a și a IV-a, Editura Aramis, București, 2003

¤ Rojanschi, Vladimir, Bran, Florina, Diaconu, Gheorghița, PROTECȚIA ȘI INGINERIA MEDIULUI, Ed. Economică, București, 1997

¤ Steele, Jeannie ș. a., Lectura și scrierea pentru dezvoltarea gândirii critice, volumul I, Centrul Educația 2000+, București, 1998

¤ Șerbănescu, Done, Trohani, George, Cercetări arheologice pe Valea Mostiștei, în Ilfov – file de istorie, Comitetul de cultură și educație socialistă al județului Ilfov, București,

1978

¤ Ulici, Aurelia, Dicționar de limbă română contemporană, Editura Aramis, București, 2003

*** ,,Caiet de educație pentru sănătate”, clasele I-II, Editura Sistem, București, 2005

*** DEX, Academia Română, Institutul de lingvistică ,,Iorgu Iordan”, București, 1998

*** Documente privind istoria România, București, Vol. I, II, V

*** Minunata lume a animalelor, editat de International Masters Publishers SRL, București

*** Pământul, planeta noastră, enciclopedie, Editura Teora, 2008

*** Plan Urbanistic General al Localității Sinești, Județul Ialomița, proiect nr. 10946, elaborat de ROMPROIECT S.A.

*** Planul de Analiză și Acoperire a Riscurilor la Nivelul Comunei Sinești, elaborat de inspector Anghel, Marian, Sinești, 2009

*** Prima mea enciclopedie cu Winnie Ursulețul și prietenii lui – Pământul, Apele, Cerul, Editura Egmont România, București, 2009

www.ecoghid.ro

www.edu.ro

www.e-scoala.ro

www.didactic.ro

www.mmediu.ro