Formarea Cadastrului Bunurilor Imobile
CUPRINS
ADNOTAȚIE
ÎNTRODUCERE
1 BAZA TORETICĂ CE STĂ LA FORMAREA CADASTRULUI BUNURILOR IMOBILE
1.1 Noțiuni generale și conținutul cadastrului în Republica Moldova
1.2 Părțile componente ale cadastrului
1.3 Rolul cadastrului și folosirea rațională a resurselor funciare în comuna Tuzara raionul Calarași
1.4 Baza legislativă a cadastrului în Republica Moldova
1.5 Rolul cadastrului bunurilor imobile în economia națională
1.6 Cadastrul internațional
2 FONDUL FUNCIAR AL COMUNEI TUZARA
2.1 Așezarea geografică a comunei Tuzara. Condițiile naturale
2.2 Caracteristica calitativă și cantitativă a fondului funciar a gospodăriei
2.3 Analiza utilizării fondului funciar în baaza materialelor cadastrale în comuna Tuzara
3 LUCRĂRI GEODEZICE EFECTUATE LA FORMAREA
BUNURILOR IMOBILE
3.1 Ridicări topografice
3.1.1 Lucrări generale
3.1.2 Lucrări de cîmp
3.1.3 Lucrări de birou
3.2 Planul cadastral digital
3.2.1 Destinația planurilor digitale de contur și cadastrale
3.2.2 Parametrii de bază a planurilor electronice de contur și cadastrale
3.2.3 Asigurarea topo – geodezică a lucrărilor privind formarea straturilor planului cadastral și de cotur
3.3 Controlul și recepția lucrărilor geodezice, topografice și cartografice
3.3.1 Controlul lucrărilor geodezice, topografice și cartografice și
supravegherea executării lor
3.3.2 Recepția lucrărilor geodezice, topografice și cartografice
3.4 Automatizarea lucrărilor cadastrale
3.4.1 Prelucrarea automată a lucrărilor cadastrale.
3.4.2 Prelucrarea automată a datelor cadastrale
3.5 Inventarierea terenurilor
4 FORMAREA BUNURILOR IMOBILE ÎN COMUNA TUZARA
4.1 Metodele de formare a bunurilor imobile
4.2 Scopul formării bunului imobil
4.3 Principiile formării bunurilor imobile
4.4 Restricții la formarea bunurilor imobile.
4.4.1 Nu pot fi obiectul formării unor bunuri imobile independente
4.5 Consecutivitatea formării bunurilor imobile
4.6 Inițierea formării bunurilor imobile
4.6.1 Particularitățile formării bunurilor imobile la inițiativa instanței de judecată și organelor fiscale
4.6.2 Destinația bunului imobil
4.7 Elaborarea proiectului cu privire la formarea bunurilor imobile
4.8. Depunerea cererii de formare a bunului imobil
4.9 Efectuarea studiului privind formarea bunului imobil
4.10 Întocmirea planului bunului imobil
4.11 Întocmirea dosarului tehnic
4.12. Înregistrarea bunului imobil format
4.13. Condițiile de formare a bunului imobil
4.15 Separarea bunurilor imobile
4.15.1 Separarea bunurilor imobile
4.15.2 Inițierea procesului de separare a unui bun imobil
4.15.3 Separarea bunurilor imobile proprietate publică
4.15.2.1 Condițiile formării bunului imobil prin separare
4.15.5 Separarea unui sector de teren liber de construcții
4.15.6 Separarea unui sector de teren pe care sunt amplasate una sau mai multe construcții principale
4.15.7 Separarea elementelor din bunurile imobile
4.15.8 Stabilirea hotarelor la separarea bunurilor imobile
4.16 Divizarea bunurilor imobile
4.16.1 Divizarea bunurilor imobile
4.16.2 Procedura divizării bunurilor imobile proprietate comună a persoanelor fizice
4.16.3 Inițierea divizării bunurilor imobile a întreprinderilor
4.16.4 Divizarea forțată a bunurilor imobile
4.16.5 Modul de divizare
5.17.1 Comasarea bunurilor imobile proprietate a unui deținător
5.17.2 Comasarea bunurilor imobile ale mai multor deținători
4.17.3 Comasarea bunurilor imobile proprietate comună
4.18 Transpunerea proiectului în natură.
4.19 Planul cadastral al bunului imobil nou format.
5 SECURITATEA ACTIVITĂȚII VITALE
5.1 Analiza securității și sănătății în muncă și a mediului ambiant în comuna Tuzara
5.2 Masurile de ameliorare a securității și sănătății în muncă
5.3 Elaborarea unei instrucțiuni la securitatea și sănătatea în muncă
5.4 Măsurile de protecție a mediului ambiant în comuna Tuzara
5.4.1 Protecția pământurilor împotriva impurificărilor
5.4.2 Protecția resurselor de apă împotriva impurificărilor
5.4.3 Protecția solurilor împotriva eroziei
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
ADNOTAȚIE
Sistemul cadastral este mecanismul principal care dirijează cu toate relațiile din economie creând posibilitatea dezvoltării economice durabile a statului pe viitor. Nu poate exista democrație fără drept de proprietate și nu poate exista drept de proprietate fără instituția cadastrului care să-l apere. Reeșind din acest context trebuie de menționat importanța și actualitatea acestei tematici pe viitor în lucrările ce vor urma. Lucrarea este structurată în 5 capitole, inclusiv unul privind securitatea activității vitale. Deasemeni se face o caracteristică a bazei teoretice a cadastrului și a cadrului normativ de bază. În lucrare sunt analizate toate cele trei părți componente ale cadastrului cu toate caracteristicile sale esențiale.
S-a făcut și o analiză amplă a conținutului cantitativ și calitativ a fondului funciar al gospodăriei Tuzara raionul Calarași, cu prezentarea datelor pe ultimii cinci ani conform cadastrului funciar alcătuit în fiecare an. Lucrarea a fost realizată în conformitate cu cerințele înaintate de conducătorul de diplomă în sarcina individuală și include în sine toate elementele de bază la realizarea unui proiect. Deasemeni lucrarea este completată și cu material grafic, care dezvăluie mai amănunțit tematica lucrării.
COMPONENȚA PROIECTULUI
1. Memoriul explicativ
2. Partea grafică
3. Borderoul materialului grafic
ÎNTRODUCERE
Cu toate ca practica internațională dispune de o bogată experiența în procesul de formare a bunurilor imobile, implementarea în Republica Moldova a unor reglementări, care deviază de la accepțiunea sovietică asupra problemei în cauză întâmpină dificultăți. Astfel, formarea bunurilor imobile, prevăzută de articolul 17 al Legei cadastrului bunurilor imobile Nr.1543-XIII din 25.02.98, ca fiind una din modalitățile de exercitare a dreptului de dispoziție asupra bunului, nici până în prezent nu și-a găsit înțelegerea cuvenită.
Formarea bunului imobil constituie o posibilitate a proprietarului de a crea dintr-un bun al său două sau mai multe bunuri noi, sau de a crea din două sau mai multe bunuri un bun unic, evitînd în legătura cu aceasta o serie de incomodități ale utilizării lui atât din punct de vedere economico juridic, cât și tehnic. Reieșind din Regulamentul cu privire la formarea bunurilor imobile, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Regulamentului cu privire la formarea bunurilor imobile Nr. 61 din 29.01.99, formarea bunurilor imobile este un complex de lucrări executate pentru crearea bunului imobil, ca un obiect de drept independent prin divizarea bunului imobil existent sau comasarea mai multor bunuri imobile, care au hotare comune sau un perete comun.
Formarea poate avea loc prin comasarea a două sau mai multe bunuri imobile sau prin divizarea bunului imobil existent în două sau mai multe bunuri independente. Este de menționat că formarea prin divizare nu poate fi utilizată cu referire la bunurile indivizibile, indiferent de faptul că acestea sunt indivizibile după determinarea legii sau după natura lor.
Legislația altor state, de exemplu a Lituaniei, Suediei, prevede și alte modalități de formare a bunurilor, cum ar fi combinarea proprietăților imobiliare, care aparțin diferitor proprietari, și care presupune unirea și rearanjarea unităților de proprietate imobiliara prin separarea unei părți din bunul imobil, fără a forma un bun imobil independent, care se unește cu bunul imobil adiacent, adică are loc rearanjarea bunurilor imobile.
Constituind un mod de exercitare a dreptului de dispoziție asupra bunului, formarea are loc în baza deciziei proprietarului. Anume această poziție a servit subiectul divergențelor, invocându-se ideea, că proprietarul bunului nu poate decide formarea bunului imobil, fără acordul unei autorități publice. Poziția respectivă este inacceptabilă, deoarece după cum am menționat mai sus, formarea nu presupune schimbarea proprietarului și regimului juridic asupra bunului, regulile tehnice de comasare sau divizare a bunului sunt strict determinate de legislație, iar decizia de formare capătă valoare juridica doar din momentul înregistrării la organul cadastral teritorial, unde registratorul verifică corectitudinea executării formării, atât din punct de vedere tehnic, cît și juridic. Impunerea participării autorităților publice la deciderea formării bunului nu poate fi privită altfel, decât ca o imixtiune în exercitarea dreptului de proprietate a persoanei private.
Este de menționat însă că pentru a forma noi bunuri imobile, decizia de formare este insuficientă. Aceasta mai e necesar să fie însoțită de unele documente tehnice, cum ar fi planul geometric, descrierea tehnica a bunului etc., elaborate, la cererea proprietarului, de specialiști în domeniu.
O condiție pentru a considera că formarea bunurilor a avut loc este înregistrarea bunurilor formate și a drepturilor asupra lor în cadastru. Aceasta se efectuează în temeiul documentului ce confirmă drepturile asupra bunului imobil până la formare și a deciziei de formare a bunului imobil, semnată de proprietar, la care se anexează planul geometric al bunului imobil format și descrierea tehnică a bunului, întocmită în conformitate cu legislația.
Fiecăruia din bunurile imobile nou formate la înregistrare li se atribuie un nou număr cadastral.
În lucrarea dată voi încerca să descriu formarea bunurilor imobile în localitatea Tuzara, raionul Calarași.
1 BAZA TORETICĂ CE STĂ BUNURILOR IMOBILE
1.1 Noțiuni generale și conținutul cadastrului în Republica Moldova
Pe teritoriul Moldovei, primele începuturi a activității de cadastru au fost făcute sub impulsul primelor reglementări cu caracter constituțional din Regulamentul organic în anul 1832. Din acele timpuri însă a apărut necesitatea dezvoltării cadastrului.
În Republica Moldova:
– Cadastrul reprezintă un sistem informațional de stat ce conține înscrisuri despre terenuri, obiecte aferente lor și drepturile asupra lor, constituit din cadastru bunurilor imobile și cadastre specializate.
– Cadastrul bunurilor imobile este cadastrul, care reprezintă un sistem unic multifuncțional de înregistrare de stat și a drepturilor asupra lor, de estimare a valorii acestora.
– Cadastrul specializat este cadastrul, care include date sistematizate despre bunurile imobile în funcții de particularitățile lor naturale și de alte caracteristici stabilite de legislație. Cadastrele specializate sunt: cadastrul funciar, cadastrul apelor, cadastrul silvic, cadastrul urbanistic etc.
Cadastrul se constituie din planurile cadastrale ale teritoriului, registrele bunurilor imobiliare, registrele de estimare a valorii bunurilor imobiliare și din dosarele cadastrale pentru fiecare bun imobil.
Cele mai vechi cunoștințe asupra activității de măsurare a terenurilor sunt cele transmise prin scrierile egiptene. La cancelariile faraonilor se țineau registrele în care erau înscrise terenurile ce se repartizau periodic spre cultivare. După modul de organizare la egipteni a acestei activități, rezultă pentru prima dată cele două scopuri ale cadastrului, care se păstrează și astăzi, și anume, garantarea dreptului de proprietate, aplicarea strictă și echitabilă a fiscalității funciare.
În evoluția lui de-a lungul timpului, cadastrul s-a dovedit a fi un ansamblu de lucrări și măsuri, cît și o instituție progresistă, deoarece a contribuit la înlăturarea nedreptăților și prejudițiilor care au existat pe treptele omenirii în ceea ce privește dovedirea și protejarea dreptului real de proprietate și introducerea echității la plata impozitelor cuvenite societății.
Primele elemente ale cadastrului în Moldova sunt cunoscute încă din secolul XVIII, când era introdusă cartografia birnicilor (recensământul fiscal), în care se înscriu țăranii contribuabili.
În Republica Moldova odată cu apariția cadastrului apare necesitatea pregătirii cadrelor. În anul 1995, când sub influența schimbărilor din viața economică a țăripune schimbarea proprietarului și regimului juridic asupra bunului, regulile tehnice de comasare sau divizare a bunului sunt strict determinate de legislație, iar decizia de formare capătă valoare juridica doar din momentul înregistrării la organul cadastral teritorial, unde registratorul verifică corectitudinea executării formării, atât din punct de vedere tehnic, cît și juridic. Impunerea participării autorităților publice la deciderea formării bunului nu poate fi privită altfel, decât ca o imixtiune în exercitarea dreptului de proprietate a persoanei private.
Este de menționat însă că pentru a forma noi bunuri imobile, decizia de formare este insuficientă. Aceasta mai e necesar să fie însoțită de unele documente tehnice, cum ar fi planul geometric, descrierea tehnica a bunului etc., elaborate, la cererea proprietarului, de specialiști în domeniu.
O condiție pentru a considera că formarea bunurilor a avut loc este înregistrarea bunurilor formate și a drepturilor asupra lor în cadastru. Aceasta se efectuează în temeiul documentului ce confirmă drepturile asupra bunului imobil până la formare și a deciziei de formare a bunului imobil, semnată de proprietar, la care se anexează planul geometric al bunului imobil format și descrierea tehnică a bunului, întocmită în conformitate cu legislația.
Fiecăruia din bunurile imobile nou formate la înregistrare li se atribuie un nou număr cadastral.
În lucrarea dată voi încerca să descriu formarea bunurilor imobile în localitatea Tuzara, raionul Calarași.
1 BAZA TORETICĂ CE STĂ BUNURILOR IMOBILE
1.1 Noțiuni generale și conținutul cadastrului în Republica Moldova
Pe teritoriul Moldovei, primele începuturi a activității de cadastru au fost făcute sub impulsul primelor reglementări cu caracter constituțional din Regulamentul organic în anul 1832. Din acele timpuri însă a apărut necesitatea dezvoltării cadastrului.
În Republica Moldova:
– Cadastrul reprezintă un sistem informațional de stat ce conține înscrisuri despre terenuri, obiecte aferente lor și drepturile asupra lor, constituit din cadastru bunurilor imobile și cadastre specializate.
– Cadastrul bunurilor imobile este cadastrul, care reprezintă un sistem unic multifuncțional de înregistrare de stat și a drepturilor asupra lor, de estimare a valorii acestora.
– Cadastrul specializat este cadastrul, care include date sistematizate despre bunurile imobile în funcții de particularitățile lor naturale și de alte caracteristici stabilite de legislație. Cadastrele specializate sunt: cadastrul funciar, cadastrul apelor, cadastrul silvic, cadastrul urbanistic etc.
Cadastrul se constituie din planurile cadastrale ale teritoriului, registrele bunurilor imobiliare, registrele de estimare a valorii bunurilor imobiliare și din dosarele cadastrale pentru fiecare bun imobil.
Cele mai vechi cunoștințe asupra activității de măsurare a terenurilor sunt cele transmise prin scrierile egiptene. La cancelariile faraonilor se țineau registrele în care erau înscrise terenurile ce se repartizau periodic spre cultivare. După modul de organizare la egipteni a acestei activități, rezultă pentru prima dată cele două scopuri ale cadastrului, care se păstrează și astăzi, și anume, garantarea dreptului de proprietate, aplicarea strictă și echitabilă a fiscalității funciare.
În evoluția lui de-a lungul timpului, cadastrul s-a dovedit a fi un ansamblu de lucrări și măsuri, cît și o instituție progresistă, deoarece a contribuit la înlăturarea nedreptăților și prejudițiilor care au existat pe treptele omenirii în ceea ce privește dovedirea și protejarea dreptului real de proprietate și introducerea echității la plata impozitelor cuvenite societății.
Primele elemente ale cadastrului în Moldova sunt cunoscute încă din secolul XVIII, când era introdusă cartografia birnicilor (recensământul fiscal), în care se înscriu țăranii contribuabili.
În Republica Moldova odată cu apariția cadastrului apare necesitatea pregătirii cadrelor. În anul 1995, când sub influența schimbărilor din viața economică a țării, în special a realizării reformei agrare, de Stat s-a înființat, în cadrul facultății Îmbunătățiri Funciare, specialitatea Cadastru.
Cadastrului Național îi revine un rol deosebit în crearea sistemului de ocrotire a teritoriului de drepturi patrimoniale asupra bunurilor imobile și a sistemului deschis de informare a participanților la piața imobiliară, inclusiv a organelor fiscale. Întru realizarea acestui scop în Moldova în ultimii ani, cu asistența țărilor străine și a Băncii Mondiale se implimentează Primul Proiect de Cadastru, în cadrul căruia se realizează identificarea și înregistrarea masivă a bunurilor imobile, se efectuează instruirea și reciclarea cadrelor, se creează rețeaua geodezică națională. Afară de aceasta are loc implementarea sistemului informațional al cadastrului.
1.2 Părțile componente ale cadastrului
În concordanță cu funcțiile pe care le îndeplinește cadastrul funciar cuprinde trei părți și anume: partea tehnică, partea economică și partea juridică. Fiecare parte la rândul său e legată de diferite discipline, în cadrul cărora ele se dezvoltă și se perfecționează astfel: partea tehnică a cadastrului este legată organic de geodezie, topografie, fotogrammetrie și cartografie; partea economică este legată de pedologie, economia agrară, organizarea teritoriului, sistematizarea localităților, organizarea teritoriului unităților agricole etc.; partea juridică este legată de dreptul funciar și de alte ramuri juridice.
Partea tehnică a cadastrului și a lucrărilor ,,cadastrale”, este necesară o colaborare a specialiștilor cadastrali cu specialiștii din domeniile sus numite.
Partea tehnică a cadastrului se realizează pe baza a măsurărilor, a poziției, configurației și mărimii suprafețelor terenurilor pe categorii de folosință și proprietăți, precum și ale construcțiilor.
Deci partea tehnică a cadastrului cuprinde toate operațiunile tehnice geodezice, topografice, fotogrammetrice și cartografice care concură la realizarea măsurilor de teren și calcule finalizate cu determinarea spațială (grafică sau numerică) a punctelor care definesc suprafețele imobililor, obiectelor de proprietate și a unităților teritorial-administrative.
Domeniile de bază sunt cele care asigură în toate etapele de lucru ale cadastrului general, datele și documentațiile de plecare și de sprijin pe parcurs și anume:
– domeniul geodeziei îi asigură datele privitoare la rețelele de sprijin pentru întocmirea sau actualizarea planurilor cadastrale, parcelări, rectificări de hotare, comasări etc.
– domeniile fotogrammetriei și topografiei, îi asigură planurile topografice noi (care după echiparea cu datele specifice cadastrului, devin planuri cadastrale), precum și actualizarea conținutului planurilor cadastrale mai vechi (pe baza fotogramelor aeriene sau a măsurilor topografice clasice);
– domeniul cartografiei, asigură carto-editarea și terminarea lucrărilor de introducere a cadastrului general sau după actualizarea acestora în urma aducerii la zi a cadastrului.
Partea economică a cadastrului este aceea care evidențiază valoarea economică a bunurilor imobile. Scopul stabilirii valorii economice a imobilelor este legat nemijlocit de stabilirea în mod echitabil a impozitului și taxe. Procesul de determinare a valorii unui bun imobil poartă denumirea de evaluare. Evaluarea bunurilor imobile se înfăptuiește la o dată concretă, ținându-se cont de factorii economici și sociali care influențează asupra valorii.
Practica de evaluare a bunurilor imobile în prezent cunoaște două forme de evaluare:
calcularea prețului normativ;
calcularea valorii de piață (evaluarea de piață).
Prin faptul că caracteristicile calitative ale tuturor obiectelor se află într-o permanentă mișcare, atât informația acumulată cît și nemijlocit procesul de evaluare poartă o dată concretă.
Evaluarea bunurilor imobile se efectuează atât în mod masiv cît și în mod individual.
Partea economică a cadastrului are scopul de a acumula informația respectivă pentru a efectua o evaluare masivă. La rândul său o evaluare masivă a bunurilor imobile se efectuează în scopul soluționării politicii fiscale. În procesul de evaluare masivă a bunurilor imobile se calculează așa numita bază fiscală. Baza fiscală este utilizată pentru calcularea nemijlocită a mărimii impozitului pe bunuri imobile proporțional valorii lui. Politica fiscală în Republica Moldova este îndreptată spre stabilirea mărimii impozitului pe imobil proporțional valorii lui de piață.
Această condiție pune o responsabilitate mare pe evaluarea masivă și în același rînd pe partea economică a cadastrului care include realizarea acestui proces.
Dacă e să definitivăm scopul părții economice a cadastrului atunci vom concluziona că el se află sub influența directă a politicii fiscale a țării – determinarea valorii bunurilor imobile și ca urmare calcularea bazei fiscale.
Rezultatul final al părții economice a cadastrului, adică evaluarea bunurilor imobile, poate fi cu succes utilizată și în alte domenii de activitate cum ar fi activitatea de creditare (ipotecară) a bunurilor imobile, în cazurile privatizării proprietății publice, în cazurile de expropriere de bunuri imobile pentru necesități , sechestru etc. Totodată, scopul principal fa fi soluționarea problemei fiscale.
În condițiile cînd informația acumulată în cadrul realizării părții economice a cadastrului este utilizată în scopul evaluării individuale, ea va fi completată de către evaluator cu informația care o va considera necesară.
Partea economică a cadastrului include două capitole de bază:
acumularea informației despre bunurile imobile și trecerea ei în registrul bunurilor imobile;
estimarea valorii bunurilor imobile și prezentarea ei organelor fiscale.
La realizarea conținutului părții economice a cadastrului este bine văzută una din caracteristicile de bază a cadastrului și anume consecutivitatea efectuării lucrărilor. Obiectul părții economice a cadastrului este stabilit de către partea tehnică. Numărul cadastral în rezultatul efectuării părții tehnice a cadastrului este completat cu informația calitativă pentru efectuarea evaluării lui.
Acest fapt ne demonstrează că partea tehnică a cadastrului este elaborată în conformitate cu cerințele părții economice. Partea tehnică va identifica, reprezenta pe planul cadastral, va acumula informația necesară cantitativă pentru toate bunurile imobile care apoi vor deveni obiectul părții economice a cadastrului
Pentru terenurile agricole, valoarea economică se stabilește cu ajutorul bonității cadastrale a terenurilor agricole se stabilește de fapt gradul de fertilitate, potențialul productiv al solului și venitul net cadastral la unitatea de suprafață. În scopul soluționării problemele ce țin de partea economică a cadastrului un rol important îl are amplasarea sectoarelor de teren. Amplasarea sectoarelor de teren se determină în raport cu alte bunuri imobile. Este știut de influența reciprocă, atât pozitivă cît și negativă a bunurilor imobile.
Acumularea informației despre amplasamentul sectoarelor de teren este căpătată din lucrările efectuate în cadrul părții tehnice a cadastrului general.
Partea juridică. Întreaga bază legislativă și normativă a cadastrului este racordată la legea supremă, Moldova. Normele constituționale ce se referă la domeniul cadastrului sînt:
Dreptul la informație;
Dreptul la proprietate;
Ocrotirea dreptului de proprietate.
Prin definiția cadastrului în capitolul respectiv este deja stabilit că acesta este, în primul rînd un sistem informațional. De asemenea din definiția cadastrului mai constatăm că obiectul cadastrului (sistemul informațional) sînt terenurile construcțiile, instalațiile, amenajările amplasate pe aceste terenuri, drepturile asupra lor și titularii acestor drepturi sau proprietarii acestor bunuri imobile.
Astfel Constituția Republicii Moldova pune în funcția cadastrului formarea, înregistrarea, ocrotirea dreptului asupra bunurilor imobile, indiferent de tipul de proprietate.
Actualul Cod Civil, adoptat de Parlamentul Republicii Moldova prin Legea nr.1107-XV din 6 iunie 2002, dezvoltă prevederile Constituției Republicii Moldova, inclusiv pe segmentul ce se referă la domeniul cadastrului prin următoarele compartimente:
patrimoniul;
proprietatea;
dobîndirea și încetarea dreptului de proprietate;
apărarea dreptului de proprietate;
uzufructul, uzul, abitația, servitutea, superficia, gajul;
registrul bunurilor imobile.
Aceste compartimente ale Codului Civil crează concepția cadastrului bunurilor imobile în ansamblu.
La compartimentul „patrimoniu”, Codul Civil dezvoltă noțiunea de „bun imobil”, care și este obiectul cadastrului.
Compartimentele Codului Civil ca „proprietatea”, „dobîndirea și încetarea dreptului de proprietate”, „registrul bunurilor imobile” sînt puse la baza părții juridice a cadastrului în ansamblu.
Codul Funciar este elaborat pentru dezvoltarea prevederilor atît ale Constituției Republicii Moldova, cît și ale Codului Civil.
Importanța Codului Funciar pentru implementarea cadastrului în Moldova rezultă din scopul și conținutul cadastrului în ansamblu.
Codul Funciar formulează noțiunea „sector de teren”, care este elementul de bază în formarea sistemului informațional, în formarea și apoi înregistrarea dreptului asupra sectorului de teren, împreună cu construcțiile, instalațiile, amenajările amplasate pe el.
Legea cadastrului bunurilor imobile stabilește modul de creare și ținere a cadastrului bunurilor imobile. La rîndul său, ea este elaborată în conformitate cu prevederile Constituției Republicii Moldova, Codului Civil, Codului Funciar. Aceasta este legea de bază a cadastrului. În baza ei a fost creat sistemul cadastral contemporan în Moldova, au fost create organele de implementare și ținere a cadastrului, au fost stabilite funcțiile lor la nivel atît republican, cît și local.
O dezvoltare esențială în conținutul Legii cadastrului bunurilor imobile a căpătat nemijlocit modul de înregistrare a bunurilor imobile. Aici sînt stabilite forma și conținutul registrului bunurilor imobile, drepturile și obligațiile registratorului, proprietarilor de bunuri imobile la înregistrare.
În ultima instanță, Legea cadastrului bunurilor imobile servește drept bază pentru întreprinderea acțiunilor concrete, elaborarea planurilor de activitate, întreprinderea măsurilor de soluționare a unor probleme concrete. În baza acestei legi a fost inițiată înregistrarea primară masivă, sînt soluționate multe probleme ce țin de evaluarea masivă a bunurilor imobile.
În conformitate cu legile descrise mai sus, au mai fost elaborate un șir de alte legi și regulamente, instrucțiuni ce țin de implementarea cadastrului. Asemenea legi au fost deja adoptate în domeniul geodeziei, cartografiei, evaluării bunurilor imobile.
În contextul implimentării cadastrului au mai fost elaborate un șir de regulamente, instrucțiuni ce au funcția de reglementare a procesului de înregistrare a bunurilor imobile.
Ca orice fenomen sau proces, cadastrul se află într-o permanentă dezvoltare. În paralel cu aceasta se află în permanentă dezvoltare și cadrul legislativ și normativ al cadastrului.
1.3 Rolul cadastrului și folosirea rațională a resurselor funciare în comuna
Tuzara raionul Calarași
Cadastru având un caracter istoric, rolul său evaluează de la o etapă la alta în funcție de obiectivele stabilite. Astfel inițial a avut doar un rol de inventariere tehnică a bunurilor imobile, pentru stabilirea impozitelor fiscale, pentru colectivizarea agriculturii etc. În prezent rolul și conținutul său trebuie să corespundă etapei actuale și de perspectivă a dezvoltării economiei naționale și să furnizeze datele reale cu privire la:
– stabilirea posesorilor de bunuri imobile și înscrierea lor în registrele cadastrale;
– determinarea întinderii, confundații și poziției bunurilor imobiliare, a destinației și folosinței lui;
– stabilirea categoriei de terenuri după însușirile colective ținînd seama de procesele mari pedogenetice și a lucrărilor de amenajări existente;
– inventarierea suprafețelor de terenuri mecanizabile și nemecanizabile, precum și inventarierea pantelor;
– bonitarea solurilor după gradul de fertilitate și a categoriilor de folosință agricolă după caracteristicile lor;
– identificarea tuturor resurselor funciare și întocmirea documentelor necesare scoaterii de terenuri degradate care necesită lucrări de îmbunătățiri funciare, precum și inventarierea terenurilor amenajate și ameliorate.
Sarcinile sistemului cadastral sunt:
– înregistrarea de stat a bunurilor imobile și drepturilor patrimoniale asupra lor;
– estimarea de stat și înregistrarea prețurilor bunurilor imobile în scopul impunerii fiscale și încasărilor;
– schimbul informației între cadastrele de specialitate în baza băncilor de date legate reciproc structural și informațional;
– prezentarea informațiilor necesare la macro și microniveluri pentru soluționarea sarcinilor de stat, inclusiv a celor ce vizează politica regională, dezvoltarea teritoriilor, politica fiscală etc.;
– prezentarea informațiilor cetățenilor și persoanelor juridice, conform cerințelor;
– crearea condițiilor pentru creditarea granițelor.
1.4 Baza legislativă a cadastrului în Republica Moldova
Legea supremă a Societății și a statului o constituie Constituția Republicii Moldova „Nici o lege și nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituției nu are putere juridică” (art.7). Cadrul legislative și normative al cadastrului de asemenea este racordat , Moldova. Normele Constituției, care nemijlocit se reflectă asupra domeniului cadastral sînt:
dreptul la informație
dreptul la proprietate
ocrotirea dreptului de proprietate;
Articolul 34 din Constituție „Dreptul la informație” include următoarele:
dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public;
autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligae să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal;
dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecție a cetățenilor sau siguranța națională;
mijloacele de informare publică, de stat sau private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice;
mijloacele de informare publică nu sunt supuse cenzurii.
Prin definiția sa cadastru deja este recunoscut drept „un sistem informațional”. În acest context, Sistemul informațional al cadastrului este construit în așa mod ca prevederile Constituției să fie respectate definitiv.
Articolul 46 din Constituție este consacrat „Dreptului de proprietate privată și protecția acesteia”. El include următoarele:
dreptul la proprietatea privată precum și creanțele asupra statului sunt garantate;
nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreptă și prealabilă despăgubire;
averea dobîndită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobîndirii se prezumă;
bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii;
dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului înconjurător și asiguraea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlaltesarcini care, potrivit legii revin proprietarului;
dreptul la moștenire a proprietății private este garantat.
Una din funcțiile principale ale cadastrului, prin intermediul Sistemului informațional, este protejarea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile.
Anume în aceste scopuri este implementat Registrul bunurilor imobile. În acest context, cadastrul reprezintă un mecanism de realizare a prevederilor constituționale.
Codul Civil (Legea nr. 1107 – XV din 6 iunie 2002) reprezinta baza legislativă a relațiilor civile din societate. Relațiile imobiliare, deasemenea, reprezintă un segment al relațiilor civile.
În cadrul cadastrului bunurilor imobile, relațiile imobiliare sunt tratate în strictă conformitate cu prevederile Codului Civil.
La rîndul său Codul Civil, referitor la relațiile imobiliare, la cadastrul bunurilor imobile include:
dobîndirea și încetarea drepturilor (reale și a altor drepturi) asupra bunurilor imobile;
bazele registrului bunurilor imobile;
obligațiile;
succesiunea.
Dobîndirii și încetării drepturilor patrimoniale (inclusiv și referitoare la bunmurile imobile) în cadrul Codului Civil sunt preconizate 150 de articole (315 – 495).
Registrului bunurilor imobile sunt consacrate 15 articole.
Obligațiile, inclusiv și referitoare la bunurile imobile sunt expuse în mai mult de 900 de articole (512 – 1431).
Dreptul succesorial include 143 de articole (1432 – 1575).
Necătînd la volumul enorm bazei legislative de reglementare a relațiilor imobiliare cuprinsă de Codul Civil totuși, acest domeniu (relațiilor imobiliare) dispune de particularitățile sale ce nu pot fi acoperite de această lege. Mai sunt necesare și alte legi care vor dezvolta normele de bază ale Codului Civil
Codul funciar (Legea nr. 828 – XII din 25.12.91) este orientat nemijlocit spre reglementarea relațiilor funciare. La rîndul său, relațiile funciare sunt relații imobiliare și deci relații civile.
Imobilitatea nu poate să existe separat de teren. Bunul imobil își are începutul în sectorul de teren care stă la baza lui.
Relațiile funciare sunt în totul integrate în relațiile imobiliare. Legislația funciară stă la baza cadrului legislativ al relațiilor imobiliare.
Codul funciar determină structura fondului funciar ca obiect al legislației funciare și imobiliare, categoriile de destinație și de folosință care în final devin obiectul înregistrării.
Avînd ca obiect de reglementare relațiile formate în procesul de utilizare a fondului funciar Codul funciar reflectă acele particularități specifice anume acestui obiect.
Codul funciar adoptat la 25.12.1991 a avut ca scoip principal privatizarea fondului funciar care deja sa efectuat. La momentul actual este necesar de a elabora un Cod funciar nou.
Legea cadastrului bunurilor imobile (nr. 1543 – XIII din 25.02.98) stabilește modul de creare și ținere a cadastrului bunurilor imobile prin care se asigură recunoașteea publică a dreptului de proprietate și a altor drepturi patrimoniale asupra bunurilor imobile, ocrotirea de către stat a acestor drepturi, susțineea sistemului de impozitare și a pieței imobiliare.
Legea cadastrului bunurilor imobil este elaborată în conformitate cu prevederile Constituției Republicii Moldova, Codului Civil, Codului funciar, altor acte legislative. Aceasta este legea de bază a cadastrului. În baza ei a fost creat sistemul cadastral contemporan în Moldova, au fost create organele de implementare și ținere a cadastrului, stabilite funcțiilor la nivel atât republican cît și local.
O dezvoltare esențială în conținutul Legii cadastrului bunurilor imobile a căpătat nemijlocit modul de înregistrare a bunurilor imobile. Aici sunt stabilite forma și conținutul registrului bunurilor imobile, drepturile și obligațiile registratorului, proprietarilor de bunuri imobile la înregistrare etc.
În final Legea cadastrului bunurilor imobile servește ca bază pentru întreprinderea acțiunilor concrete, elaborarea planurilor de activitate, întreprinderea măsurilor referitoare unor probleme concrete. În baza acestei legi a fost inițiată înregistrarea primară, atît masivă cît și selectivă, sunt soluționate multe probleme ce țin de evaluarea bunurilor immobile.
1.5 Rolul cadastrului bunurilor imobile în economia națională
Cadastru, fiind o știință economică, își are locul său în relațiile economice ale țării. La etapa de trecere la relațiile economice de piață, cadastrul reprezintă mecanismul de formare a bunurilor imobile și a dreptului de proprietate asupra lor. Sub acest aspect, al rolului cadastral în cadrul reformei, au fost privatizate terenurile agricole, loturile de pe lîngă casele individuale de locuit, construcțiile și amenajările amplasate pe aceste terenuri. Cadastrul devine o verigă importantă a economiei moderne deoarece dezvoltarea economiei de piață este imposibilă fără dezvoltarea cadastrului imobiliar.
Ca și alte ramure, economia de piață, pune în fața cadastrului diferite probleme. Una din aceste probleme este modificarea esențială a conținutului cadastrului. Această problemă a fost rezolvată prin Legea cu privire la reglementarea de stat a regimului proprietății funciare, cadastrul funciar de stat și monitoringul funciar. Prin această lege cadastrul bunurilor imobile este recunoscut în calitate de element de bază al economiei de piață.
Scopul principal al cadastrului este de a crea un sistem informațional care ne-ar pune la dispoziție date despre sectoarele de teren, inclusiv construcțiile capitale amplasate pe ele și drepturile asupra lor de pe întreg teritoriul Republicii Moldova
Din cele spuse fac concluzia că cadastru bunurilor imobile deține locul deosebit în economia țării, deoarece el va impulsiona creșterea economică prin:
asigurarea garanției proprietății și securității stăpînirii;
facilitarea funcționării pieței valorilor imobiliare;
sprijinirea privatizării în sectorul agricol prin intermediul promovării mecanismelor de facilitare a restructurii gospodăriilor colective;
susținerea planificării urbane efective.
1.6 Cadastrul internațional
La nivel mondial, s-au realizat mai multe încercări de întocmire a unor sisteme informatice cadastrale internaționale, care să răspundă cît mai fidel cerințelor potențialilor utilizatori. Acestea ar urma să fie realizate pe baza sistemelor naționale, împreună cu furnizorii de produse software, creând o configurație de bază a acestora care să poată fi dezvoltată de la caz la caz, denumită model cadastral de bază. Acest mod de abordare duce la creșterea eficienței. Ideea dată a fost prezentată de , considerând că acestea sunt primii pași importanți către standardizare.
Pentru a se ajunge la modalități concrete de punere în practică a unor astfel de concepte, în ultimii zece ani s-au parcurs mai mulți pași, constând în întâlniri internaționale la diverse congrese și în inițierea unor declarații în acest sens. Unii din acesti pasi sunt:
Declarația FIG privind cadastrul:
pune în evidență importanța cadastrului ca sistem informatic pentru dezvoltarea socială și economică;
prezintă exemple de probleme legale, organizatorice și tehnice a căror rezolvare necesită existența unui cadastru bine pus la punct;
arată rolul topografului în acest context;
include o expunere amănunțită a implicațiilor pe care le are un sistem informatic cadastral;
evidențiază rolul Comisiei 7 a FIG pentru încurajarea educației, instruirii, cercetării și dezvoltării privind diverse aspecte legale, economice și tehnice necesare pentru dezvoltarea și reforma cadastrală; crearea de sisteme cadastrale adaptate la necesitățile existente ți încurajarea tuturor guvernelor să investească în cadastru.
Cadastrul 2014.
Viziunea „Cadastrul 2014” se bazează pe un studiu publicat cu titlul „Cadastrul 2014 – o viziune pentru un sistem cadastral al viitorului” [Kaufmann, Steudler, 1998] care a fost prezentată de literatura existentă și experiența acumulată în proiectele cadastrale în desfășurare și având legături apropiate cu Oficiul Internațional al Cadastrului și al Registrului Funciar. Cadastrul 2014 trebuie ca:
să fie independent față de un anumit sistem software sau GIS;
modificările legislative să nu implice eforturi mari pentru adaptarea sistemului;
să accepte o administrație federală;
să aibă servicii flexibile, putând accepta legi și aspecte noi.
Cerințele pentru layerele incluse în Cadastrul 2014:
relevația legală a datelor;
natura publică a informației;
să fie sistematice și complete;
să acopere complet un anumit teritoriu;
să fie definit prin modelarea clară a datelor;
să fie ținute la zi prin proceduri periodice bine definite.
Principii din „Declarația Cadastrului din Uniunea Europeană”:
Cadastrul ca Sistem Informațional Teritorial fundamental va acoperi întregul teritoriu al UE;
Cadastrul este definit ca proprietate publică; utilizarea sa este destinată garantării principiilor egalității, securității și justiției pentru cetățenii UE;
Unitatea de bază a cadastrului este parcela de teren;
Pentru orice parcelă va exista un cod unic și nealterabil care va permite localizarea printr-un sistam de coordonate;
Toate parcelele de teren ca și clădirile sau orice bun imobil vor fi precis descrise în cadastru;
Cadastrele vor fi administrate ca baze de date deschise;
Informațiile înregistrate în cadastru și cărțile funciare vor fi coordonate corect, garantând dreptul de proprietate;
Cadastrele vor fi administrate prin intermediul instrumentelor computerizate;
Autoritățile vor întări utilizarea crescândă a informației cadastrale pentru a aplica acele legi care se bazează pe informații despre terenuri;
Informația înregistrată în cadastru, în fiecare stat membru, va fi disponibilă pentru toți cetățenii europeni, companiile europene ca și pentru instituțiile publice sau private;
Informația asupra terenului va fi disponibilă guvernelor naționale, administrației locale și regionale.
Activitatea în cadrul acordurilor de colaborare la nivel național și internațional:
Consiliul Interstatal în domeniul Geodeziei, Cartografiei, Cadastrului și Teledetecției asupra Pămîntului a statelor membre ale CSI;
Asociatia Europeana a Agentiilor Nationale de Cartografie "Eurogeographics“
Comitetul Internațional pentru cartografierea globală (ISCGM, Japonia)
Institutul Internațional de Istorie a Ridicărilor și Măsurărilor Geodezice (Finlanda)
Activitatea în baza acordurilor de colaborare:
Federația Rusă, Agenția Federală de Geodezie și Cartografiea
Ucraina, Serviciul de Geodezie, Cartografie și Cadastru
Belarusi, Comitetul de Stat pentru Geodezie,Cartografie și Organizare a Teritoriului
România, Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară din România
Agenția națională de Cadastru din Finlanda
Comitetul Internațional pentru Cartografierea Globală.
2 FONDUL FUNCIAR AL COMUNEI TUZARA
2.1 Așezarea geografică a comunei Tuzara. Condițiile naturale
Comuna Tuzara se află în partea centrală a Republicii la 65 km de orașul Chișinău și în vecinătate cu orașul Călărași. Relieful este neuniform accidentat, caracterizându-se prin alternanța câmpiilor și înălțimilor. Cele mai răspândite forme de relief pe teritoriul comunei constituie versanții, râpele, vâlcelele, hârtoapele.
Clima pe teritoriul comunei, precum pe întreg teritoriul Moldovei e temperat continentală, cu ierni blânde și veri călduroase. Temperatura medie a lunii ianuarie este de –30C, valorile medii ale temperaturii lunii iulie sunt de +220C. Uneori dinspre sud pătrund mase de aer tropicale, care aduc vreme călduroasă și secetoasă cu temperaturi până la 30-350C. Precipitațiile cad mai mult sub formă de ploi torențiale, uneori însoțite de averse și grindină. Cantitatea de precipitații este mică 370-400 mm. Suma precipitațiilor atmosferice anuală este de 451 mm.
Solurile cele mai răspândite în comună sunt cernoziomurile obișnuite și carbonatice. Aceste cernoziomuri sunt de o fertilitate mai redusă, de aceea pentru sporirea recoltelor agricole e necesar aplicarea irigației artificiale și introducerea îngrășămintelor. Cernoziomurile obișnuite și carbonatice sunt potrivite pentru creșterea cerealelor, florii soarelui, tutunului, viței-de-vie.
Vegetația naturală ocupă suprafețe neînsemnate, dar se deosebește prin diversitatea speciilor. De asemenea și fauna din raion e mult mai săracă.
Variate sunt și resursele naturale, cele mai valoroase sunt resursele agroclimaterice, solul fertil și materialele de construcție. Deosebit de important sunt resursele recreative naturale (clima, apele minerale, pădurile) și monumentele de istorie, cultură și arhitectură, care sunt folosite pentru odihna oamenilor, dezvoltarea stațiunilor balneare și a turismului.
Condițiile și resursele naturale ale comunei Tuzara dețin un rol important în dezvoltarea economiei localității.
Apreciind însemnătatea climei pentru economia comunei, remarcăm suma înaltă a temperaturilor active, numărul mare de zile însorite și perioada de vegetație de lungă durată. Particularitățile menționate favorizează în ansamblu dezvoltarea, creșterea normală a plantelor, inclusiv a culturilor iubitoare de căldură, strângerea la timp a recoltei, precum și crearea condițiilor optime pentru odihna și tratamentul oamenilor.
Clima are și aspecte negative și anume umezeala redusă. Din cauza aceasta scade productivitatea pământului, deseori au loc secete, care aduc daune agriculturii. Alte fenomene nefavorabile pentru agricultură sunt: ploile torențiale din perioada caldă a anului, care provoacă eroziunea, precum și grindina.
Apele au o diversă întrebuințare în economie. Râurile mici sunt folosite pe larg pentru adăpatul vitelor, dezvoltarea aviculturii și pisciculturii, irigației și alte necesități.
2.2 Caracteristica calitativă și cantitativă a fondului funciar a gospodăriei
Toate terenurile, indiferent de destinație și proprietate, constituie fondul funciar al Republicii Moldova.
Fondul funciar al comunei Tuzara constituie 2111,82 ha, în dependență de destinația principală și se compune din următoarele categorii de terenuri:
Terenuri cu destinație agricolă alcătuiesc o suprafață de 752,21 ha. Terenurile sunt declarate bune pentru producerea agricolă, pe baza materialului cadastrului funciar. Terenurile cu destinație agricolă se repartizează pentru organizarea producției agricole și agroindustriale:
cetățenilor Republicii Moldova;
întreprinderilor, organizațiilor și asociațiilor agricole și agroindustriale de stat și cooperative;
instituțiilor de cercetări științifice, didactice și altor instituții agricole, școlilor tehnice profesionale și școlilor de cultură generală sătești;
întreprinderilor agricole mixte.
Terenurile satelor, orașelor, municipiilor ocupă o suprafață de 248,32 ha.
La această categorie se referă toate terenurile din intravilanul localităților care sunt:
terenurile pe care sunt amplasate construcțiile și alte amenajări;
terenurile de uz public;
terenurile pentru transporturile rutiere, feroviare, navale, aeriene, pentru conducte, pentru liniile de comunicații de transport electric etc.
terenurile împădurite;
terenurile cu destinație agricolă și alte terenuri.
Terenurile destinate industriei, transporturilor etc. și alte destinații speciale ocupă o suprafață de 25 ha.
Aceste terenuri sunt atribuite de autoritățile administrației publice pentru amplasarea și exploatarea clădirilor administrative și de deservire a construcțiilor auxiliare și construcțiilor industriale, pentru construirea căilor de acces a rețelelor inginerești, organizarea producției industriale, instalarea liniilor de telecomunicații, de transport electric.
Suprafața terenurilor atribuite în aceste scopuri se stabilesc în conformitate cu normele și documentația proiectelor tehnice aprobate, iar atribuirea lor se face ținându-se cont de succesiunea valorificării lor.
Terenurile fondului silvic cuprind teritorii ocupate cu păduri, precum și cele neacoperite cu păduri, însă destinate împăduririi. Fondul silvic, alcătuiește 546,4 ha.
Terenurile fondului silvic de stat pot fi folosite în alte scopuri, dacă această folosire este compatibilă cu interesul gospodăriei silvice. În scopul asigurării împăduririi necesare și prevenirii eroziunii solului, pentru împădurire pot fi folosite și terenurile nefavorabile pentru agricultură.
Terenurile destinate ocrotirii sănătății care este ocupat de tabăra de odihnă din localitate și constituie 2,4 ha.
Terenurile fondului apelor ocupă suprafața de 45 ha.
La aceste terenuri se referă terenurile aflate permanent sub ape – albiile cursurilor de apă, cuvetelor lacurilor, iazurilor, rezervelor de apă, mlaștinile, terenurile pe care sunt amplasate construcții hidrotehnice și alte amenajări ale serviciului apelor, precum și terenurile repartizate pentru fâșiile de deviere (de pe maluri), a râurilor și bazinelor de apă.
Terenurile fondului de rezervă – sunt concentrate în proprietatea statului și ocupă o suprafață de 492,49 ha. Terenurile ale fondului de rezervă se află în subordinea autorităților administrației locale și sunt destinate pentru a fi date în proprietate, posesiune și folosință cetățenilor, întreprinderilor și organizațiilor în scopuri agricole. Toate aceste categorii de folosință au fost reprezentate prin diagrama de mai jos.
2.3 Analiza utilizării fondului funciar în baaza materialelor cadastrale în comuna Tuzara
Utilizarea resurselor funciare din intravilanul comunei Tuzara se efectuează în baza planului urbanistic general, planurile urbanistice de detaliu și altor proiecte urbanistice aprobate în modul stabilit. Destinația terenurilor este determinată de planul urbanistic general și alte acte urbanistice.
Terenurile din intravilanul localităților comunei Tuzara se distribuie de către organul administrației publice, în limita competenței, în baza planului urbanistic general. Terenurile proprietate publică pot fi distribuite de către autoritățile publice locale în folosință, arendă, sau pot fi vândute, pornind de la competența lor reglementată de către legislația în vigoare. Amplasarea noilor obiective în hotarele raionului Călărași se va efectua strict în baza actelor urbanistice, aprobate în modul stabilit.
Repartizarea loturilor pentru amplasarea noilor obiective în intravilanul comunei Tuzara se efectuează în bază deciziei consiliului comunal Tuzara. Terenurile libere de construcție, din fondul de rezervă, se distribuie prin concurs sau prin licitațiile funciare de obținere a dreptului de arendă ori vânzare-cumpărare. Lista acestor loturi se coordonează în mod obligatoriu cu Comisia permanentă pentru construcții, arhitectură, resurse funciare a Consiliului raional. Licitațiile funciare și concursurile se desfășoară conform regulamentelor aprobate de către Consiliul raional Călărași.
Loturile care necesită investiții considerabile la organizarea construcției legate de lucrările de consolidare a terenurilor, demolarea construcțiilor, la dezvoltarea infrastructurii inginerești, precum și la restaurarea sau reconstrucția monumentelor de arhitectură și istorie se transmit în arendă la solicitarea investitorilor. Terenurile care n-au fost solicitate la două concursuri sau licitații pot fi repartizate, de asemenea, de către Primărie persoanei care dorește să valorifice terenul respectiv.
Terenurile-proprietate administrației publice locale din intravilanul localităților, conform legislației în vigoare (Codul Funciar al Republicii Moldova, Legea cu privire la arendă, Legea cu privire la prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a pământului, Legea cu privire de privatizare pentru anii 1997-1998 și alte acte normative) pot fi transmise în folosință, date în arendă și în proprietate privată.
3 LUCRĂRI GEODEZICE EFECTUATE
BUNURILOR IMOBILE
3.1 Ridicări topografice
3.1.1 Lucrări generale
Ridicările în plan terestre complete, ce se soldează cu planuri topografice de bază, se execută în cadrul lucrărilor de întroducere a cadastrului în anumite situații (de intocmire a planurilor noi). Este cazul intravilanelor orașelor și municipiilor,sau uneori chiar si a celor sătești, cînd se întocmesc planuri noi, la scara 1:500; 1:1000 dacă cele existente sunt necorespunzătoare.
Etapele unei ridicări topografice sunt cunoscute și anume:
Baza lucrărilor o constituie rețiaua geodezică de sprijin alcătuită din punctele rețelei geodezice naționale (RGN) și rețeaua punctelor (GPS) furnizate de INGEOCAD completată de cele de îndesire, determinate de operator. Ansamblul acestor puncte, de o densitate corespunzătoare, servesc ca elemente de plecare și închidere pentru controlul tuturor lucrărilor ulterioare;
Determinarea rețelei de ridicare, constituită din ansamblul stațiilor de drumuire, amplasate pe trasee judicios alese spre a permite vizarea spre toate detaliile existente în teren;
Ridicarea efectivă a acestor detalii, de planimetrie sau de nivelment, respectiv determinarea poziției punctelor caracteristice care le definesc.
Tabelul 3.1 Metode de lucrări pentru întocmirea planului topografic de bază
Continuarea tabelului 3.1
Metodele de lucru sunt cele cunoscute și se diferențiază în funcție de categoria de lucrări și aparatura disponibilă.
Tabelul 3.2 Structura ridicărilor geo-topografice
Metoda de bază este drumuirea încadrată, de diferite ordine. În afara acestiu caz general se poate apela și la drumuirea închisă pe punctul de plecare pentru control; drumuirea deschisă fără închidere pe un punct cunoscut nu poate fi acceptată din lisa verificărilor.
Proiectarea rețelei de ridicare reprezintă etape de bază în executarea unei ridicări topografice, în care se reflectă și care definește personalitatea operatorului, restul etapelor cuprind măsurări și calcule de rutină. În principiu, la elegerea stațiilor de drumuire se au în vedere:
Condiții privitoare la determinarea punctelor rețelei, respectiv vizibilitatea din capetele drumuirii spre două puncte cunoscute (la limită și la unul singur), vizibilitate reciprocă între stațiile vecine (înainte și înapoi) și posibilitatea de măsurare directă a distanțelor în cazul procedeului clasic;
Condiții impuse de ridicarea detaliilor topografice, respectiv ca din ansamblul stațiilor rețelei să poată fi măsurate toate pubctele ce definesc aceste detalii din teren inclusiv parcelele sau corpurile de proprietate;
Densitatea rețelei în ansamblu este în funcție, în general, de abundența detaliilor. Recomandările normele tehnice actuale (patru puncte/km² în intravilan, un punct/km² în zonele colinare ) nu pot fi luate în considerare.
Amplasamentul punctelor rețelei se stabilește în locuri ferite de circulție spre a nu fi distruse și spre e se asigura protecția aparatuluiși a operatorului
În concluzie punctele rețelei trebuie să fie judicios alese, reunite în trasee de drumuire și completate cu puncte aruncate. În ansamblul lor acestea trebuie să permită ridicarea, prin radieri, a tuturor detaliilor din teren.
Materializarea rețelei de ridicare se face, în funcție de natura terenului, prin: borne de beton cu armatură, de dimensiuni prevăzute în normele tehnice și prin buloane cu cap rotungit , bătute în fisurile betoanelor sau rosturile bordurilor.
Descrierea topografică a punctelor rețelei de ridicare presupune:
Întocmirea schiței de reperajși descrierea amplasamentului, precum și semnalele cu vopsea pe martori sau pe construcții, a numărului de ordine al punctului, a direcției indicată prin săgeată și a distanței pînă la bornă sau pichet.
3.1.2 Lucrări de cîmp
În principiu pe teren se urmăresc elementele specifice ale metodei drumuirii pe baza cărora se deduc apoi coordonatele x, z și z ale stațiilor și anume: ungiurilor orizontale și verticale, reținînd totodată înălțimea aparatului și cea de vizare pe semnal (prismă sau stadie). Practic apar unele aspecte specifice instrumentelor folosite din care reținem pe cele semnificative.
În cazul stațiilor totatale se obțin și se afișează direct unghurile și distanța după întroducerea înălțimii aparatului și a prismei. Folosirea unui program (meniu) special de coordonate devine avantajos deoarece:
Valorile x, y și z ale punctelor de pe traseu se obțin direct de pe teren prin determinări succesive, drumuirea fiind de fapt, constituită din radieri înlănțuite;
Controlul se face direct, pe ultima viză, dusă spre punctul de închidere la drumuirea încadrată sau spre punctul de plecare la cea închisă. Prin compararea coordonatelor citite, cu cele cunoscute, ale punctelor de control, se verifică direct pe teren corectitudinea măsurărilor;
Greșelile sunt excluse, în generel, deoarece măsurările și înregistrările se fac automat, la comenzile ordonate de operator și confirmate de aparat. Practic ele pot apărea numai la întroducerea coordonatelor, înălțimii, aparatului și prismei,sau în cazul staționării pe un alt punct decît cel pe care s-a ținut prisma din față;
Erorile de măsurare , limitate practic la cele de centrare a aparatului și a prismei, se cumulează totuși pe un traseu materializîndu-se prin neînchiderea pe coordonatele punctului final. Ambele se reduc substanțial prin centrarea optică atentă respectiv prin fixarea bastonului purtător al prismei pe punctul matematic și verticalizarea lui cu nivela sferică. Este evident că abaterea prismei reflectoare de la verticala punctului are efecte diferite: în lungul vizei provoacă o eraore de distanță, în lateral (stînga-dreapta) o eroare unghiulară , iar pe direcție oarecare erori combinate.
Cu aparatura clasică măsurările sunt, după cum se știe mai laborioase, astfel:
Unghiurile drumuirii se măsoară cu teodolitul și cu luneta de ambele poziții iar distanțele cu ruleta dus-întors ;
Erorile sunt mai frecvente ( de măsurare și mai ales de transcriere în carnet), iar erorile mai numeroase ( personale, instrumentale și de mediu);
Probabilitatea depășirii toleranței este așadar mai mare iar controlul se realizează doar la birou ceea ce presupune revenirea pe teren pentru refacerea parțială dacă se identifică locul și greșelile – sau integrală a măsurrilor.
Avantajele evidente ale stațiilor totale, privitoare la precizia și mai ales la randamentul lucrărilor, le recomandă spre a fi folosite în exclutivitate în cazul lucrărior de întroducerea cadastrului. Aparatura clasică rămîne doar ca o rezervă, acceptată cu greu și la limita în special din cauza dificultăților de măsurare a distanțelor și a celor legate de înregistrarea manuală a datelor inclusiv transferul în calculator.
3.1.3 Lucrări de birou
Calcolul drumuirilor se execută, ca regulă, prin rularea pa calculator a unui program adecvat cu unele particularități funcție de procedeul folosit la achiziționarea datelor:
În cazul stațiilor totale, la care s-a folosit meniul general de măsurare a elementelor geometrice, acestea se transferă în computator printr-o interfață corespunzătoare a aparatului;
Prin utilizarea programuli (meniu) special la stațiile totale se obțin direct coordonatele absolute (x, y , z) măsurate, provizorii, ale punctelor de drumuire. Acestea se compensează prin constrîngere pe punctele rețelei geodezice de îndesire;
În cazul tahimetrelor clasice întroduverea datelor de bază se face manual prin tastare, cu eforturi de atenție deosebită.
În toate cazulrile , plecîndu-se de la rețiaua geodezică de sprijin, se obțin coordonatele absolute ale stațiilor în sistemul național de referință.
3.2 Planul cadastral digital
3.2.1 Destinația planurilor digitale de contur și cadastrale
Planul cadastral digital include formarea inițială, actualizarea, păstrarea, restabilirea, vizualizarea și furnizarea informației.
Formarea inițială a planurilor cadastrale digitale și actualizarea acestuia este efectuată de oficiile cadastrale teritoriale, în baza dosarelor tehnice, întocmite de întreprinderile de stat și privare în domeniu cu respectarea cerințelor conform instrucțiunii în vigoare. Modificările planului cadastral sunt acumulate la baza de date centrală administrată de ÎS “Cadastru”.
Datorită sistematizării planurilor cadastrale persoana juridica sau fizică dispune de o informație reală și concretă în ceea ce priveste caracteristica bunului imobil.
Planul de contur digital se formează în uurma sistematizării planurilor stereo sau topografice existente și a masurărilor cadastrale ( geodezice ) efectuate în teritoriu, avînd drept scop reprezentarea cît mai corecta a hotarelor bunului imobil. (partea tehnica de întocmire a planului
3.2.2 Parametrii de bază a planurilor electronice de contur și cadastrale
Planul cadastral digital conține următoarele straturi fiecare straturi avînd atributive speciale
Terenuri –informația grafică privind hotarele terenurilor înregistrate în Registrul bunurilor imobile, cît și cele neînregistrate – obținute în cadrul lucrărilor de elaborare și recepție a planurilor geometrice.
Clãdiri – conține informația graficã privind toate construcțiile dreptul asupra cãrora sunt înregistrate sau neînregistrate în registrul bunurilor imobile, din cadrul unui teren (la executarea lucrãrilor cadastrale selective) sau construcția de bazã din cadrul unui teren (la executarea lucrãrilor cadastrale masive) precum și plantațiile perene.
Axastr – planul de adrese a localității.
HCSectoare – informația graficã privind structurizarea cadastralã al teritoriului Republicii Moldova.
Terenuri Titlu – va ține temporar, pânã la eliminarea neconformitãților ce țin de hotarele terenului (bunului imobil) și amplasare.
Conducte – sistemul de canalizare centralizată.
Drumuri – rețiau drumurilor.
Hidro.
Hlocalit – hotarul localităților.
Lce.
VizLce.
Parlab.
PCTGeo – punctele de reper al masurărilor cadastrale
TerenTitluWork – terenuri formate la înregistrarea selectivă
TerenuriWork.
Terenurierror – terenuri ce conțin erori la determinarea hotarelor
Planul contur va conține următoarele straturi:
Clădiri1 – cladiri auxiliare,anexe ale construcților
PctRidicări – punctele rețelei de îndesire și de detaliu a masurărilor cadastrale
Terenuri1 – hotare bunului imobil (garduri)
Terenuri2
Hridicari
PctLocalit – puncte suplimentare pentru determinarea hotarelor localității
Asigurarea topo – geodezică a lucrărilor privind formarea straturilor
planului cadastral și de cotur
Drept bază de formare a straturilor planului cadastral și de contur o au planurile sterio, topografice electonice și grafice, rețelele de îndesire GPS. Pentru o reprezentare mai detaliata se realizează un șir de rețele de îndesire, drumuiri cu teodolitul, măsurări cadastrale de detaliu.
Materialele cartografice inițiale necesare pentru întocmirea planurilor de contur și cadastrale se sustrag da le instituții specializate în domeniu.
3.3 Controlul și recepția lucrărilor geodezice, topografice și cartografice
Controlul lucrărilor geodezice, topografice și cartografice și recepția produselor geodezice, topografice și cartografice se realizează:
– la efectuarea controlului lucrărilor geodezice, topografice și cartografice și la recepția produselor la întreprindere, adică în procesul de control și recepție departamentală;
– în procesul supravegherii de stat a executării lucrărilor geodezice, topografice și cartografice și de recepție de stat a produselor.
Controlul și recepția departamentală a lucrărilor geodezice, topografice și cartografice, la toate etapele de execuție, se organizează și se realizează de către conducerea organizației și de către subdiviziunile ei structurale împreună cu serviciul tehnic. Controlul și supravegherea de stat privind executarea lucrărilor geodezice, topografice și cartografice și recepția de stat a produselor se realizează de către o subdiviziune specială
– de către Inspectoratul de Stat pentru Supraveghere Geodezică, Tehnică și Regim.
Controlul de stat și departamental al lucrărilor geodezice, topografice și cartografice și de recepție a produselor are ca obiectiv:
– prevenirea executării produselor necorespunzătoare condițiilor prevăzute în contracte și în documentele normative și metodologice;
– analiza cauzelor care duc la reducerea calității produselor (lucrărilor);
– asigurarea conducerii în siguranța de a atinge calitatea prescrisă a produselor;
– asigurarea utilizatorului în siguranța corespunderii produselor (lucrărilor) cu condițiile beneficiarului.
Controlul și supravegherea de stat a executării lucrărilor geodezice, topografice și cartografice se realizează prin controlul lucrărilor care au trecut deja controlul departamental (al organizației).
Obiectele și lucrările, supuse controlului și recepției de stat, de asemenea materialele de concentrare obligatorie în fondurile cartografo-geodezice teritoriale, modul de prezentare și întocmire a actelor privind aceste lucrări sînt specificate în “Instrtucțiuni pentru organizarea activității în domeniul lucrărilor topogeodezice și cartografice ce se execută pe teritoriul Republicii Moldova RGNIGC RM-36-03-2001”.
Licența de executare a lucrărilor geodezice, topografice și cartografice obligă întreprinderea să răspundă de calitatea lucrărilor pe care le execută.
3.3.1 Controlul lucrărilor geodezice, topografice și cartografice și
supravegherea executării lor
Controlul lucrărilor geodezice, topografice și cartografice constă în verificarea conformității tehnologiei aplicate cu condițiile existente în documentele normative ale Republicii Moldova, sau a altor state, care au trecut declarația prin Departamentul Supraveghere Tehnică, Standardizare și Metrologie al Republicii Moldova.
Controlul oricăror tipuri de lucrări are ca obiectiv:
– verificarea corespunderii proceselor, precum și a rezultatelor lucrărilor executate și a prezentării lor cu condițiile prevăzute în proiectele tehnice și în documentele normative în vigoare;
– relevarea stadiului de terminare a lucrărilor, verificarea gradului de utilizare a materialelor geodezice, cartografice, aerofotografice și de referință;
– prezentarea datelor obiective pentru evaluarea calității lucrărilor, prevenirea rebutului în lucru, acordarea ajutorului necesar pentru executarea lucrărilor în termenele stabilite și cu respectarea condițiilor stabilite, verificarea stării aparatelor și a accesoriilor, corectitudinii de exploatare și păstrare.
În organizațiile care execută Controlul lucrărilor geodezice, topografice și controlul se realizează de către personalul organizației și de către sectorul de control tehnic sau de către servicii tehnice de prospecțiuni (acolo unde SCT nu sînt prevăzute). În structurile particulare controlul calității și recepția produselor finite se realizează de către conducători.
Cheltuielile pentru orice tip de control trebuie să se prevadă în devizele pentru proiectele tehnice și în sarcinile de producție.
3.3.2 Recepția lucrărilor geodezice, topografice și cartografice
Recepția departamentală a Controlul lucrărilor geodezice, topografice și are ca sarcină principală adoptarea deciziei privind conformitatea parametrilor efectivi (volum, precizie, date /documente inițiale etc.) cu documentele tehnice ale întreprinderii, pe baza cărora se realizează predarearecepția produselor. În funcție de tipul de producție acestea pot fi:
– prescripții tehnice;
– proiect tehnic sau specificație tehnică;
– documente normative.
Recepția produselor se efectuează pe baza controlului de recepție, dar și pe baza rezultatelor de la procedurile de control executate anterior, aceste rezultate se prezintă, în caz de necesitate, ca date de la controlul de recepție.
În baza deciziei pozitive de recepție a lucrărilor se realizează plata pentru Controlul lucrărilor geodezice, topografice și.
În organizațiile care execută Controlul lucrărilor geodezice, topografice și recepția produselor finite se realizează de către SCT sau de către serviciile tehnice de prospecțiuni (acolo unde SCT nu sînt prevăzute). În structurile particulare recepția produselor finite se realizează de către conducători.
Pentru recepția, se prezintă numai produsul finit sau obiectul în ansamblu, iar documentația aferentă trebuie să fie întocmită și completată conform cu condițiile prevăzute în proiectul tehnic și prescripțiile tehnice.
3.4 Automatizarea lucrărilor cadastrale
Volumul foarte mare de informații, cu privire la bunurile imobile, furnizate de Cadastru bunurilor imobile, constituie un sprijin important pentru organele de conducere din toate sectoarele economiei naționale. Eficiența acestui sprijin crește dacă accesul la aceste informații se poate face rapid și comod, precum și dacă informația reflectă în orice moment realitatea din teren. Aceste considerații astăzi au devenit o realitate, datorită întroducerii automatizării în cadastru funciar, prin folosirea mijloacelor automatizate de măsurare și culegere a datelor cadastrale, precum și prin posibilitățile oferite de informatică la prelucrarea datelor, stocarea lor, sortarea și accesul la informațiile obținute în urma prelucrării acestora.
Automatizarea intervine practic în toate fazele de realizare a lucrărilor cadastrale:
în faza de culegere a datelor;
în faza de prelucrare a datelor pentru obținerea documentației curente, cît și pentru obținerea documentației grafice;
faza de întreținere a cadastrului funciar.
Prelucrarea automată a datelor cadastrale a impus un sistem de organizare a informațiilor în fișiere independente, a creat o modalitate de descriere a informațiilor și a relațiilor dintre ele, precum și un sistem de programe specializate în domeniul acesta, ceea ce a adus la concepția de bancă de date cadastrale.
Concepția de bancă de date a cadastrului funciar cuprinde un ansamblu tehnico-organizatoric de automatizare a culegerii, realizării, gestionării și redării informațiilor referitoare la bunurile imobile, pentru asigurarea unei eficiențe cît mai mari a sprijinului pe care activitatea cadastrală îl poate oferi în luarea de decizii și în munca de planificare.
Automatizarea lucrărilor cadastrale are cinci aspecte:
automatizarea prelucrării datelor cadastrale;
automatizarea calculelor în lucrările cadastrale;
automatizarea procesului de obținere a planurilor cadastrale;
automatizarea procesului de obținere a registrelor cadastrale;
automatizarea procesului de întreținere a cadastrului funciar.
3.4.1 Prelucrarea automată a lucrărilor cadastrale.
Automatizarea lucrărilor cadastrale începe chiar din faza de culegere a datelor cadastrale, care se folosesc apoi, în urma prelucrării, la întocmirea planurilor și înregistrărilor cadastrale. În funcție de modul de achiziționare a datelor, automatizarea poate îmbrăca diferite aspecte, după cum datele sunt culese direct în teren, pe cale fotogrammetrică, sau prin digitizare.
În cazul achiziționării datelor direct pe teren, automatizarea poate interveni sub formă de:
achiziționarea – în cadrul achiziționării automate a datelor cadastrale se folosesc “stațiile totale”, la care operatorul doar punctează cu luneta reflectorul, declanșează procesul de măsurare și apasă butonul de înregistrare. Astfel toate datele se înregistrează automat pe o casetă, eliminînd erorile de citire sau de scriere. Numărul punctului se poate întroduce automat sau manual. În afara parametrilor obținuți: lungimi, unghiuri orizontale sau verticale, diferențe de nivel, se pot păstra în memoria codului punctului, temperatura, presiunea, coordonatele stației, înălțimea reflectorului, etc.. Înregistrarea observațiilor se face pe blocul de măsurare, care pot fi vizualizate pentru verificare.
achiziționarea automată – ea se poate realiza folosind un teodolit și un terminal portabil, controlat de un microprocesor. Aici datele se testează de la claviatura terminalului pentru a le înregistra pe o casetă sau pe un disc și în același timp ele pot fi vizualizate pe ecranul terminalului pentru verificarea operativă. Terminalul poate fi conectat la un microcoordonator sau cuplat cu un modem la un post telefonic ordinar, pentru a le putea transmite la un centru de calcul aflat la distanță.
În cazul cînd datele se achiziționează pe cale fotogrammetrică se folosesc diferite linii tehnologice, mergînd de la cele incomplete până la cele multiple, autocorectare și autonome, având sau nu în componența și sisteme de prelucrare, desenare și stocare a datelor respective.
Obținerea datelor prin digitizarea planurilor grafice existente, prelucrarea lor se face prin diferite sisteme automate.
3.4.2 Prelucrarea automată a datelor cadastrale
Dacă ne referim la prelucrarea datelor primare de măsurători în scopul calculării și ordonării suprafețelor de teren, operațiile sunt simple dar foarte complexe din cauza numărului foarte mare de parcele și proprietari la nivelul unui teritoriu administrativ. Complexitatea operațiilor de calcul se amplifică prin aplicarea regulelor de bază topo-cadastrale privind calcularea și introducerea corecțiilor de compensare a erorilor de neînchidere și anume:
corecțiile de compensare la nivelul tarlalelor;
corecțiile de compensare la nivelul foilor de plan cadastral;
corecțiile de compensare la nivelul suprafețelor totale ale comunei sau localității.
În continuare volumul și complexitatea operațiilor de calcul se amplifică și mai mult din necesitatea redării selective și interactive, sub formă grafică sau numerică, a parametrilor și a combinațiilor dintre aceștea și anume:
parametrii privind proprietarul și destinația terenului;
parametrii, categoriile și subcategoriile de folosință ale terenului;
parametrii privind calitatea terenurilor agricole, etc.
Operațiile de prelucrare a datelor se execută în etape care corespund cu etapele de lucrări cadastrale și anume:
prelucrarea datelor primare;
prelucrarea datelor intermediare;
prelucrarea datelor finale, care se încheie cu redactarea registrelor cadastrale.
În tabelul de mai jos sunt prezentate grupele operațiilor de calcul care fac obiectul prelucrării automate a datelor cadastrale, mijloacele de prelucrare automată și rezultatele finale.
Tabelul 3.1 Grupele operațiilor de calcul în prelucrarea automată a datelor cadastrale.
Unele instituții de cadastru au reușit să întroducă prelucrarea automată în toate treptele (primare, intermediare și finale), dar fără reținerea datelor în bănci de date, iar cea mai mare parte a acestor instituții reușesc să prelucreze în sistem automat numai datele primare și intermediare sau numai una dintre aceste categorii.
Prelucrarea automată a datelor cadastrale are drept scop optimizarea muncii și executarea la un nivel calitativ al lucrărilor și documentațiilor incluzînd următoarele etape:
culegerea și prelucrarea datelor descriptive despre bunul imobil, titularii de drept și documentele în temeiul cărora au apărut drepturile patrimoniale;
culegerea, prin diverse metode, a datelor din planurile topografice.
3.5 Inventarierea terenurilor
Inventarierea terenurilor reprezintă activități de organizare a teritoriului, îndreptate spre concretizarea datelor sectoarelor din teren în scopul ducerii evidenței de stat și întocmirea cadastrului funciar de stat .
Inventarierea terenurilor se efectuiază cu scopul de amplasare , stabilirea hotarelor, determinarea mărimii suprafețelor, pentru controlul de stat , protejarea terenurilor.În dependența scopurilor date se petrece o inventariere deplină care se petrece pe întreg teritoriu Republicii Moldova și pe toate categoriile de terenuri, neținînd cont de proprietate, ducerea evidenței tuturor categoriilor de terenuri. Inventarierea se face și pe sub categorii de terenuri.
Administratura orașului Chișinău și resurselor funciare se ocupă cu problemele întocmirii cadastrului funciar. Proiectarea sectoarelor de teren este partea principală care participă la crearea cadastrului funciar , principala sursă a inventarerii terenurilor. La sfîrșitul anului fost îndeplinite lucrări de inventariere tehnică a terenurilor pe zone. Sunt bazate pe date semantice și grafice cu folosirea datelor GEO informaționale și sisteme de tehnologii automate. Sunt formulate baze de date globale de informații pentru cadasatru funciar orășănesc.
Materialele după inventarierea tehnică au fost verificate de bineficiarii funciari, deținătorii de terenuri care plătesc impozit funciar, stabilirea hotarelor și determinarea suprafețelor de teren. Toate lucrările sunt duse atît manual cît și automat. După inventariere cîte un exemplar din documente sunt date la inspectoratul fiscal și anume:
– listele deținătorilor de terenuri, a beneficiarilor funciari, care achită impozitul funciar;
listele terenurilor nefolosite;
listele neaprobate a bineficiarilor funciari;
informațiile despre construirea, reconstruirea construcțiilor;
Materialele de inventariere tehnică sunt întărite de către administrația locală, la baza cărora sunt întocmite de asemenea arendarea de scurtă durată a sectoarelor de terenuri.
4 FORMAREA BUNURILOR IMOBILE ÎN COMUNA TUZARA
4.1 Metodele de formare a bunurilor imobile
Formarea bunului imobil reprezintă un complex de lucrări juridice și tehnice în rezultatul cărora se dă naștere unui bun imobil nou ca un obiect de drept independent și include:
separarea bunurilor imobile;
divizarea bunurilor imobile;
comasarea bunurilor imobile;
combinarea bunurilor imobile.
În cazul în care separarea unui sector de teren sau unui al element imobiliar prevede alipirea lui la alt bun imobil existent atunci separarea se va efectua concomitent cu comasarea lui (alipirea lui la alt bun imobil).
4.2 Scopul formării bunului imobil
Formarea bunului imobil este efectuată în scopurile:
atribuirii sectoarelor de teren în proprietate sau folosință;
efectuării vînzării-cumpărării, donației, schimbului cu bunurile imobile;
dezvoltării sectorului de teren;
divizării cotelor părți dintr-o proprietatea comună;
atribuirii în natură a cotei părți;
schimbului sectoarelor de teren, inclusiv pentru amplasare lor compactă;
separării sau comasării bunurilor imobile în legătură cu reorganizarea sau lichidarea întreprinderii;
vînzării-cumpărării, donației, schimbului unei porțiuni a sectorului de teren sau a unei părți dintr-o construcție;
în alte scopuri prevăzute de legislație.
4.3 Principiile formării bunurilor imobile
La formarea bunurilor imobile sunt respectate următoarele principii:
bunul imobil nou format, va corespunde destinației inițiale, cu respectarea tuturor exigenților aplicate la formarea bunului inițial și va fi asigurat cu intrare separată, drum de acces, comunicații tehnice;
În cazul schimbării destinației inițiale, proiectarea bunului imobil nou format se va face cu avizul administrației publice locale în baza certificatului de urbanism și respectarea cerințelor ce țin de regimul economic, tehnic și urbanistic-arhitectoral al imobilului;
Dacă hotarele unui sector de teren în curs de formare intersectează hotarele unităților administrativ teritoriale atunci bunurile imobile sunt formate ca unități independente de înregistrare în fiecare unitate administrativ teritorială;
În cazul în care bunul imobil se formează pe un teritoriu unde există planul urbanistic de dezvoltare a localității sau este stabilit regim special de folosință a terenului sau construcției, configurația, dimensiunile și alți indici ai bunului imobil ce se formează trebuie să corespundă cu cerințele planului sau regimului stabilit.
La formarea bunurilor imobile cu destinație agricolă trebuie să se țină cont de normele agrotehnice și alte reguli și norme prevăzute de legislație pentru această categorie de terenuri;
În cazul formării unităților imobiliare (apartamentelor, încăperilor izolate etc.) dacă aceasta implică efectuarea lucrărilor pentru care, în conformitate cu legislația, este necesară autorizația respectivă, persoana interesată va asigura prezentarea ei, va prezenta documentele de primire în exploatare a lucrărilor, oficiului cadastral teritorial odată cu decizia de formare a unității imobiliare
4.4 Restricții imobile
Nu pot fi obiectul formării unor bunuri imobile independente
odăile din apartamente sau din casele particulare, dacă în rezultatul formării bunului imobil nu se vor asigura exigențele minime de locuit (cameră, bucătărie, încăperi sanitare);
construcțiile auxiliare, încorporate și funcțional legate cu construcția principală;
instalații tehnice, comunicații și amenajări a teritoriului amplasate pe sectorul de teren care asigură funcționarea normală a construcției amplasate pe același sector de teren;
anexe gospodărești ale clădirilor de locuit situate pe același sector de teren, cu destinația de deservire a locatarilor;
alte instalații, amenajări direct (funcțiunal) legate de sectorul de teren sau de construcția de bază.
Formarea bunului imobil nu se va efectua dacă bunul imobil care se formează nu va putea fi utilizat constant conform destinației, sau ca rezultat al formării se vor înrăutăți condițiile de utilizare a bunului;
4.5 Consecutivitatea formării bunurilor imobile
Formarea bunurilor imobile se efectuează în următoarea consecutivitate:
depunerea cererii de formare a bunurilor imobile (încheierea contractului de executare a lucrărilor) și a documentelor în baza cărora se formează bunurile imobile;
efectuarea studiului privind posibilitatea formării bunurilor imobile;
elaborarea proiectului de formare a bunurilor imobile;
întocmirea planului bunului imobil nou format;
transpunerea bunului imobil în natură;
adoptarea de către oficiul cadastral teritorial a deciziei de formare a bunurilor imobile;
înregistrarea bunului imobil în registru bunurilor imobile;
4.6 Inițierea formării bunurilor imobile
Formarea unui bun imobil nou, din contul bunurilor imobile existente este inițiată de către proprietar în baza deciziei personale, cu excepția cazurilor formării forțate de către instanța de judecată sau organul fiscal.
Formarea bunului imobil este efectuată pe bază de contract între proprietar și executorul de lucrări.
4.6.1 Particularitățile formării bunurilor imobile la inițiativa
instanței de judecată și organelor fiscale
La inițiativa instanțelor de judecată și a organelor fiscale, conform procedurii stabilite în prezenta lege, pot fi formate bunuri imobile atît din contul celora înregistrate în registrul cadastral al bunurilor imobile cât și din contul celora ne înregistrate.
Formarea bunurilor imobile se efectuează la decizia instanței de judecată în
cazurile în care:
proprietarii bunului imobil proprietate comună nu pot ajunge la înțelegere privind modul și condițiile divizării lui (separării cotei părți din bunul imobil);
instanța de judecată dispune confiscarea (sechestrarea) sau comercializarea unei părți a bunului imobil (inclusiv pentru stingerea datoriilor la plățile obligatorii);
în alte cazuri conform legislației.
Procedura formării bunului imobil începe cu adoptarea deciziei respective a instanței de judecată. Instanța de judecată se adresează în modul stabilit de legislație, pentru efectuarea expertizei în problemele divizării bunurilor imobile, către Oficiul informațional central „Cadastru”, Oficiul cadastral teritorial și direcției de stat relații funciare și cadastru. Instanța de judecată poate cere câteva variante de divizare a bunului imobil.
Formarea bunurilor imobile proprietate privată poate fi realizată la decizia organului fiscal în cazul sechestrării de către acesta și comercializării, în conformitate cu legislația, a unei părți a bunului imobil în scopul stingerii datoriilor la plățile obligatorii.
Formarea bunului imobil din inițiativa organului fiscal poate fi efectuată după apariția, conform legislației, a dreptului de comercializare a bunului imobil.
Pentru înregistrarea cadastral teritorial a drepturilor asupra bunurilor imobile noi formate și operarea modificărilor de rigoare în documentele cadastrale, la proiectul formării bunului imobil se anexează, după caz, hotărârea instanței de judecată, sau hotărârea organului fiscal privind sechestrarea bunului imobil și decizia organului fiscal privind formarea bunului imobil. În aceste cazuri decizia proprietarului privind formarea bunului imobil nu este necesară.
Proiectele efectuate conform legislației de către direcțiile de stat relații funciare și cadastru, alte întreprinderi se transmit oficiilor cadastrale teritoriale respective.
Cheltuielile suportate la formarea bunurilor imobile din inițiativa instanței de judecată sau a organelor fiscale vor fi suportate de către persoana în folosul căreia a fost efectuată înregistrarea.
4.6.2 Destinația bunului imobil
Pentru sectoarele de teren, categoria de destinație și modificarea ei este stabilită în conformitate cu Codul Funciar. Modul de folosire, pentru fiecare sector de teren, în cadrul categoriei respective este stabilit de către deținător (proprietar).
Deținătorii (proprietarii) bunurilor imobile respectă destinația stabilită. Ne respectarea destinației stabilite în procesul utilizării bunurilor imobile va provoca sancțiuni stabilite prin legislație.
Categoria de destinație a construcțiilor se află într-o dependență de categoria de destinație a terenurilor. Sunt stabilite următoarele categorii de destinație a construcțiilor:
cu destinație locativă;
cu destinație social-culturală;
cu destinație comercială;
cu destinație industrială;
Modificarea categoriei de destinație și modul de folosință a construcțiilor, conform legislație în vigoare se efectuează prin decizia autorităților administrației publice locale în condițiile cînd nu este cerută și modificarea destinației terenurilor.
Modificarea destinației bunurilor imobile în întregime nu servește motivul formării unui bun imobil nou.
Tabel 4.1 Procesul tehnologic de formare a bunurilor imobile
4.7 Elaborarea proiectului cu privire la formarea bunurilor imobile
În baza studiului și avizului, executantul va elabora proiectul de formare a bunului imobil (a se vedea anexa nr.8). Proiectarea se va efectua în conformitate cu prevederile normativelor și instrucțiunilor în vigoare, ținând cont de destinația obiectului și solicitările proprietarului privind stabilirea hotarelor generale sau fixe, precum și alte caracteristici ale bunului imobil care se formează.
Pentru elaborarea proiectului de formare, executantul lucrărilor cadastrale identifică bunurile imobile, întocmind un act de constatare pe teren (a se vedea anexa nr.9).
În cazul în care datele din cadastru nu coincid cu datele constatate pe teren, iar măsurările de control indică devieri în parametrii tehnici ai bunului imobil mai mult de 10 %, se inițiază procedura de corectare a erorilor, sau modificare a planului cadastral, sau alte proceduri de a aduce în corespundere situația de pe teren și informația din cadastrul bunurilor imobile.
Dacă concomitent cu procedura de formare, are loc schimbarea destinației, aceasta se va asigurată până la înregistrarea bunurilor imobile, în baza proiectului de formare.
Proiectul de formare a bunului imobil pentru terenurile amplasate în intravilanul localităților va fi coordonat cu serviciile autorităților administrației publice locale în funcție de destinația bunului. De regulă, proiectele se vor coordona cu serviciul de urbanism când se va forma un bun imobil cu construcție, ori pe terenul separat se preconizează o construcție. În cazul stabilirii unor restricții sau cerințe speciale la folosirea bunului imobil, proiectul va fi coordonat cu organul abilitat, conform legislației (serviciul pompieri, sanitar, etc.).
Proiectul de formare a bunului imobil pentru terenurile amplasate în extravilan se va coordona cu serviciul funciar al primăriei.
Responsabilitatea privind coordonarea proiectului se pune în seama proprietarului sau persoanei abilitate cu astfel de drepturi de către proprietar.
4.8 Depunerea cererii de formare a bunurilor imobile
Pentru formarea bunului imobil, proprietarul bunului imobil (beneficiarul) va depune executantului, în modul stabilit, cerere prin care va solicita îndeplinirea lucrărilor respective. Modelul cererii este prezentat la anexa nr. .
La cerere se vor anexa:
a) extrasul din Registrul bunurilor imobile privind bunul imobil inițial;(vezi anexele 1 și 2)
b) copia planului cadastral sau geometric al bunului imobil inițial pe suport de hîrtie (a se vedea anexa nr.10 ) și pe suport magnetic cu toate straturile conform prevederilor normativelor în vigoare;
c) copia actelor ce confirmă drepturile patrimoniale ale beneficiarului asupra bunului imobil inițial;
d) copia acordului scris, după caz, ai titularilor cu ale căror drepturi este grevat imobilul sau al proprietarilor imobililor adiacente care pot fi lezați în drepturi la formarea noului bun imobil.(vezi anexa 3 și 4)
În cazul când executantul lucrărilor va fi oficiul cadastral teritorial la cerere se va anexa numai documentul indicat în pct. „d”.
În cazul formării bunului imobil în temeiul declanșării procedurii de insolvabilitate, executării forțate a obligațiilor fiscale sau a altor obligații, cererea poate fi depusă de către administratorul insolvabilității, reprezentantul organului fiscal sau executorul judecătoresc.
Formarea bunurilor imobile la inițiativa instanței de judecată, a organului fiscal și a executorului judecătoresc se va efectua conform prevederilor articolului 22 al Legii cu privire la formarea bunurilor imobile nr.354-XV din 28.10.2004.
Înregistrarea cererii cu privire la formarea bunurilor imobile se efectuează în condica de cereri, de care este responsabil inginerul cadastral certificat.
Cererea se semnează de către proprietarul bunului imobil sau alt solicitant în drept, ori de reprezentantul autorizat al acestuia. În cazul când bunul imobil aparține la mai mulți proprietari pe cote-părți, cererea va fi semnată de toți proprietarii.
În cerere trebuie să fie menționate numerele cadastrale ale bunurilor imobile inițiale, destinația lor, modalitatea de formare a noilor bunuri imobile și scopul formării acestora. În caz de necesitate, la solicitare, executantul va acorda consultațiile respective cu privire la întocmirea cererii.
În temeiul cererii executantul va examina actele prezentate de către solicitant și variantele posibile de formare a bunului imobil. În rezultatul discuției cu proprietarul și actelor anexate, preventiv se va stabili posibilitatea de formare a bunului imobil sau imposibilitatea formării acestuia.
Dacă s-a stabilit posibilitatea de formare a bunului imobil, executantul va propune proprietarului semnarea contractului respectiv, prin care se vor stabili obligațiile și responsabilitățile reciproce ale beneficiarului și executantului. Concomitent cu semnarea contractului, proprietarul poate achita un avans pentru lucrările de formare a bunului imobil.
Evidența contractelor se va efectua de către agentul economic în cadrul căruia activează inginerul cadastral certificat.
4.9 Efectuarea studiului privind formarea bunului imobil
Executantul, în temeiul cererii și actelor anexate, va examina în condiții de birou posibilitatea formării bunului imobil prin confruntarea datelor din Registru și materialelor grafice.
Studiul va cuprinde informația privind regimul juridic, tehnic, economic, scopul formării bunului imobil și căile de formare ale acestuia (separarea, divizarea, comasarea ori combinarea bunurilor imobile).
În caz de necesitate, executantul este în drept de a consulta autoritatea administrației publice locale sau alte organe pentru obținerea informației suplimentare necesare în vederea formării noului bun imobil.
La stabilirea hotarelor bunului imobil din intravilan ce urmează a fi format se va ține cont de construcțiile existente, amplasate atât pe terenul inițial, cât și pe terenurile adiacente, întru respectarea prevederilor legislației și normativelor în vigoare.
La formarea bunului imobil în extravilan se va consulta serviciul funciar al primăriei localității.
Studiul va cuprinde informația privind:
a) regimul juridic al imobilului inițial cu privire la:
înregistrarea bunului imobil inițial ;
numărul cadastral al bunului imobil inițial;
amplasarea terenului în intravilan sau extravilan;
dreptul de proprietate asupra imobilului (terenului și construcției);
grevările dreptului de proprietate;
destinația terenului și/sau a construcției stabilită prin actele respective;
extrase din actele respective, după caz, care instituie un regim special asupra imobilului (zonă protejată, teren public, interdicții provizorii sau definitive de construire etc.).
b) regimul tehnic al imobilului inițial cu privire la:
dimensiunile și suprafața reală a terenului;
dimensiunile și suprafața terenului conform documentației de drept;
existența actului de transpunere în natură a terenului cu fixarea hotarelor;
echiparea terenului cu utilități (energie electrică, apă, canalizare, etc.);
amplasarea construcțiilor pe teren și destinația acestora ( în cazul când acestea există);
dimensiunile și suprafața terenului (construcției) bunului imobil modificat;
dimensiunile și suprafața terenului (construcției) bunului imobil care va fi format.
c) regimul economic al imobilului inițial cu privire la:
utilizarea imobilului la momentul verificării;
d) scopul formării bunului imobil:
transmiterii terenurilor în proprietate sau folosință persoanelor fizice sau juridice, în condițiile legii;
efectuării de tranzacții cu bunuri imobile;
dezvoltării terenului prin construirea sau reconstruirea clădirilor și altor lucrări amplasate pe el;
împărțirii bunului imobil proprietate comună;
atribuirii în natură fondatorului a cotei lui din patrimoniul persoanei juridice;
schimbului de terenuri, inclusiv în scopul amplasării lor compacte;
separării sau comasării bunurilor imobile în legătură cu reorganizarea sau cu desființarea persoanei juridice;
vânzarea la licitație a unei porțiuni de teren și /sau a unei părți din construcție care întră în masa debitoare a întreprinderii insolvabile, sau a unei porțiuni din teren și /sau a unei părți din construcție a persoanei fizice sau juridice al cărei patrimoniu a fost sechestrat și /sau se comercializează pentru stingerea datoriilor la plățile obligatorii.
e) căile de formare a bunului imobil:
separarea, divizarea, comasarea, combinarea bunurilor imobile.
Ca urmare a studiului efectuat (a se vedea anexa nr.8) inginerul cadastral va emite un aviz cu privire la posibilitatea sau imposibilitatea de formare a noului bun imobil și va indica condițiile de formare ale acestuia.
În avizul pozitiv emis de inginerul cadastral se va specifica dacă se păstrează destinația inițială a bunului imobil propus spre formare și legislația permite formarea acestuia; condițiile de care să se țină cont la formarea bunului imobil; este posibilă asigurarea bunului imobil cu acces ori este necesară servitute; impactul asupra bunurilor imobile adiacente; condițiile de proiectare a bunului imobil și autorizațiile necesare de la serviciile de control pentru formarea bunului imobil.
În caz de respingere a cererii de formare a bunului imobil inginerul cadastral, în temeiul studiului, va specifica în aviz motivele concrete care nu permit formarea bunului imobil.
4.10 Întocmirea planului bunului imobil
După elaborarea proiectului de formare, acesta se transpune pe teren prin stabilirea hotarelor și elaborarea actului de stabilire a hotarelor. După stabilirea hotarelor (generale sau fixe) se elaborează planul bunului imobil (a se vedea anexa nr.10).
Lucrările de întocmire a planului cadastral se vor executa în conformitate cu prevederile Instrucțiunii cu privire la modul de elaborare și actualizare a planurilor cadastrale și geometrice (Monitorul Oficial nr.177-181/229 din 27.05.2003).
După elaborarea planului bunului imobil se întocmește contractul de împărțire a bunului imobil comun, fie contractul de înstrăinare în cazul combinării bunurilor sau se emite decizia de formare a bunului imobil (a se vedea anexa nr.6).
Planul bunului imobil nou format este parte componentă a deciziei de formare sau contractului.
4.11 Întocmirea dosarului tehnic
La finalizarea lucrărilor de formare a bunului imobil, inginerul cadastral va întocmi dosarul tehnic al bunului imobil.
Dosarul tehnic va conține:
studiul menționat conform pct.2.12 al prezentului Cod;
actul de constatare pe teren la identificarea bunurilor imobile;
materialele ce țin de executarea lucrărilor geodezice cu privire la formarea bunului imobil;
proiectul de formare a bunului imobil, coordonat în modul stabilit;
autorizarea de construire sau actele de recepție a lucrărilor de construcție dacă au fost executate astfel de lucrări;
actul de stabilire a hotarelor fixe, în cazul în care au fost stabilite astfel de hotare;
acordul scris al proprietarilor bunurilor imobile adiacente care pot fi lezați în drepturi la formarea noului bun;
acordul scris al titularilor cu ale căror drepturi este grevat dreptul de proprietate asupra bunului imobil inițial.
În cazul în care formarea bunului imobil a fost executată nu de oficiului cadastral teritorial, un exemplar al dosarului tehnic se va transmite proprietarului pentru prezentarea acestuia la oficiul cadastral teritorial respectiv.
După transmiterea dosarului tehnic proprietarului și semnarea actului de predare-primire, proprietarul urmează să achite integral suma pentru lucrările executate. Termenul și condițiile achitării se stabilesc în contract.
4.12 Înregistrarea bunului imobil format
Înregistrarea bunului imobil nou format, se va face în modul stabilit (a se vedea art.26 din Legea cadastrului bunurilor imobile nr.1543-XIII din 25.02.98, Monitorul oficial al RM nr. 44-46/318 din 21.05.98), în temeiul cererii depuse cadastral teritorial de către proprietar sau alt solicitant în drept.
Odată cu atribuirea, după caz, bunului imobil format a numărului cadastral, oficiul cadastral teritorial va opera modificări în planul cadastral (a se vedea anexa nr. 11) și în dosarul cadastral al fiecărui bun imobil inițial. În temeiul documentelor prezentate de solicitant, va întocmi, după caz, dosare cadastrale pentru fiecare bun imobil format. Modificările se vor opera concomitent atât în Registrul bunurilor imobile, cât și pe suportul magnetic ce conține informația juridică și grafica despre bunul respectiv.
Procedura formării bunului imobil poate înceta în orice moment până la înscrierea drepturilor asupra lui în Registrul bunurilor imobile la cererea persoanei care a inițiat procedura de formare. În acest caz, solicitantul nu poate cere recuperarea sumei depuse pentru formarea bunului imobil. După înscrierea dreptului asupra bunului imobil în Registrul bunurilor imobile, cererea de încetare a procesului de formare a bunului imobil nu mai poate fi acceptată.
După înregistrarea bunului imobil, Oficiul cadastral teritorial va elibera proprietarului Certificatul asupra bunului imobil format conform modelului aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 677 din 11. 07. 2005 (Monitorul Oficial al RM nr.95-97/734 din 15. 07. 2005).
4.13 Condițiile de formare a bunului imobil
Pentru toate bunurile imobile, care urmează a fi formate, criterii de formare vor servi:
– lipsa interdicțiilor legale cu privire la separarea, divizarea, comasarea sau combinarea bunului imobil inițial în temeiul căruia se propune formarea bunului imobil nou;
– păstrarea pentru bunurile imobile nou formate a destinației obiectului inițial, inclusiv a terenului; schimbarea destinației obiectului, în caz de necesitate;
– păstrarea pentru bunurile imobile nou formate a valorii materiale, inclusiv performanțele de utilizare.
Bunul imobil nou format trebuie să corespundă cerințelor ce caracterizează un bun imobil așa cum ar fi hotarele generale sau fixe, hotarele determinate condiționat prin proiectul de organizare a teritoriului (terenuri) sau reale (construcții) care se vor confirma prin planul cadastral; să fie asigurat cu drum de acces ori să fie posibilă instituirea servituții de trecere; să poată fi utilizat conform destinației; să fie respectate normativele ecologice, sanitare, urbanistice și tehnice.
Bunul imobil care urmează a fi format trebuie să corespundă cerințelor de exploatare rațională. Terenurile vor avea aria și parametrii optimali pentru respectarea normelor agrotehnice; raportul între lățimea și lungimea parcelei trebuie să fie, de regulă, în limita de 1:2 – 1:7; construcțiile vor fi asigurate cu instalațiile aferente (curent electric, apă, canalizare, etc.) și să corespundă, exigenților contra foc, sanitare, funcționale, cu păstrarea destinației bunului imobil inițial, în temeiul căruia a fost format.
4.14 Particularitățile de formare a terenurilor cu construcții
Construcție este o clădire sau edificiu a cărei strămutare este imposibilă fără cauzarea de prejudiciu destinației, și poate fi formată din unul sau mai multe tronsoane, care alcătuiesc un întreg. Criteriile de indivizibilitate sunt structura clădirii (fundația, pereții, acoperișul, etc.) și materialele de construcție; în lipsa elementelor constructive ce unesc mai multe părți ale unei construcții, criteriu de construcție unitară poate servi destinația acesteia, omogenitatea materialelor de construcție, scările comune, stilul arhitectonic unic.
Construcție principală pe un sector de teren este construcția considerată principală din punct de vedere al structurii, caracteristicilor arhitectonice și destinației. Pe un sector de teren pot fi una sau mai multe construcții principale.
Construcție accesorie (auxiliară) este construcția destinată unor funcții secundare (suplimentare) în raport cu construcția principală și prin amplasamentul său în aproprierea nemijlocită a construcției principale, formează o unitate funcțională.
În cazul în care bunul imobil se formează pe un teritoriu unde există planul urbanistic de dezvoltare a localității sau este stabilit regim special de folosință a terenului sau construcției, configurația, dimensiunile și alți indici ai bunului imobil ce se formează trebuie să corespundă cerințelor planului urbanistic sau regimului stabilit.
La separarea unui teren pentru a se construi un obiect nou trebuie de ținut cont că executarea construcțiilor se face numai cu respectarea distanțelor minime obligatorii față de limitele laterale și posterioare ale parcelei, normelor sanitare și distanțelor minime necesare intervențiilor în caz de incendiu, stabilite de normativele tehnice.
Distanța dintre două construcții (ziduri) se consideră deschiderea (spațiul liber) dintre pereții exteriori și alte construcții. În caz că sunt construcții proeminente cu mai mult de unu metru, executate din materiale combustibile, distanța se va calcula dintre aceste construcții.
Separarea unui teren pentru construcții se va face la inițiativa proprietarului (altor persoane în drept) sau a autorității administrației publice locale, potrivit legislației
În caz că pentru formarea bunului imobil va fi necesară schimbarea destinației terenului, beneficiarul urmează să se adreseze autorităților administrației publice locale.
În cazul în care la formarea bunului imobil apare necesitatea de constituire a servitutii pentru exploatarea construcției, aceasta (servitutea) se va specifica în decizia de formare a bunului imobil, emisă de persoana care inițiază formarea bunului imobil. Servitutea nu trebuie să vină în contradicție cu planul de dezvoltare a teritoriului.
Separarea forțată a unei părți din construcție se poate efectua la cererea instanței de judecată, executorului judecătoresc ori organului fiscal în temeiul expertizei tehnice, conform prevederilor legislației în vigoare.
Modificarea categoriei de destinație și modul de folosință a construcțiilor, conform legislației în vigoare, se efectuează prin decizia autorităților administrației publice locale.
Linia de demarcare ce desparte o unitate imobiliară (încăpere izolată) se va exprima prin pereți portanți sau despărțitori‚ iar în plan orizontal prin tavan și pardoseală.
În cazul în care bunul imobil se va forma prin divizarea unei părți a construcției (tronson) linia de demarcare, de regulă, va servi structura (construcțiile portante) clădirii.
Elementele construcției determinate ca proprietate comună (fundația, pereții, scările, holul, coridorul, ascensorul, acoperișul etc.) vor fi utilizate în conformitate cu condițiile generale de exploatare a construcției în ansamblu, în interesul tuturor proprietarilor și nu pot fi separate pentru a se forma bunuri imobile.
Formarea bunului imobil poate fi refuzată în cazul în care construirea și exploatarea obiectului nou construit poate atenta în mod inadmisibil construcțiile existente. Se va refuza și formarea terenului cu construcție existentă, în cazul în care aceasta (construcția) este amplasată în afara aliniamentului de construcții („liniei roșii”), cu excepția monumentelor de istorie și cultură.
Formarea bunului imobil cu separarea unei suprafețe de teren în intravilanul localității (în zona rezidențială) în scopul construirii unui edificiu cu destinație publică (comercială, medicală, de deservire publică etc.) ori de producere, va include condițiile tehnice care urmează a fi respectate la stabilirea hotarelor dintre bunul imobil de bază și cel separat, specificate în actele normative în vigoare. În astfel de cazuri proiectarea se va face de persoanele autorizate în domeniul proiectării construcțiilor.
Construcțiile accesorii ale căror funcții sunt legate direct de construcția principală sau sunt încorporate în construcția principală și au menirea de a servi bunul principal nu pot fi divizate în obiecte independente de drept.
Formarea bunului imobil principal (construcție) în temeiul unui bun accesoriu, se va face în temeiul deciziei proprietarului cu coordonarea în prealabil cu autoritățile administrației publice locale (spre exemplu garajul, sera, etc.).
La separarea unui teren cu construcție, suprafața minimă a terenului va fi stabilită pornind de la necesitatea de exploatare și deservire a construcției (reparația structurii, finisarea pereților etc.), fără a se aduce careva prejudiciu vecinilor.
Schimbarea destinației construcției și utilizarea acestea în alte scopuri decât cea inițială se va face prin autorizarea primăriei de schimbare a destinației, în temeiul avizului favorabil al serviciilor de arhitectură, sanitare, pompieri și altor servicii de control.
Nu pot fi formate ca obiect independent de drept instalațiile inginerești (instalații aferente construcțiilor: instalații și rețele de alimentare cu apă și canalizare, de gaze, termice, electrice), comunicații și amenajări a teritoriului care asigură funcționarea normală a tuturor construcțiilor amplasate pe acest teren, anexele gospodărești ale clădirilor de locuit situate pe același sector de teren ce asigură exploatarea adecvată a casei, terenurile adiacente la blocurile locative cu destinația de deservire a locatarilor (terenuri de joc pentru copii, odihnă, uz gospodăresc, parcări, etc.)
Poate fi separat o parte din teren pe care se găsește o construcție accesorie, pentru a se forma un bun imobil, în cazul când construcția respectivă nu constituie un element de importanță vitală pentru obiectul principal (casă). Aceasta se va confirma prin declarația proprietarului cu coordonarea prealabilă de către autoritatea administrației publice locale.
În cazul părților comune din clădirile cu multe etaje sau apartamente, divizarea poate fi efectuată numai când există acordul tuturor coproprietarilor ori când bunurile în cauză nu mai sânt destinate folosirii în comun.
Stabilirea posibilității divizării proprietății comune într-o clădire se va efectua în temeiul raportului de expertiză tehnică. Lucrările de modificare și divizare a construcției se execută numai în bază de proiect elaborat de către persoane autorizate în acest domeniu. De regulă, divizarea construcției se va efectua în așa fel, ca să permită reparația capitală, consolidarea, reconstrucția, modificarea, extinderea etc. fără afectarea părții învecinate a construcției. Zidurile (pereții) sau planșeele ce despart două încăperi (care aparțin la diferiți proprietari) și este considerată proprietate comună pe cote – părți, nu pot fi împărțite.
Procedura dată se va aplica și în cazurile în care se va schimba și destinația construcției. În astfel de cazuri, suplimentar la actele menționate mai sus, este necesară autorizarea de schimbare a destinație emisă de primărie.
Proiectarea bunului imobil se va face numai de persoane juridice sau fizice autorizate în domeniul proiectării construcțiilor.
La formarea bunului imobil prin divizarea construcțiilor trebuie să se respecte următoarele condiții:
– bunul nou format trebuie să corespundă cerințelor tehnice de exploatare, inclusiv normelor sanitare și contra incendiare;
– nu se va afecta partea vecină;
– părțile divizate vor fi asigurate cu cale de acces ori să fie posibilă instituirea servitutii;
– arborii, cu excepția celor mai mici de doi metri, a plantațiilor și a gardurilor vii trebuie să fie la o distanță de cel puțin 2 metri de linia de hotar.
Nu pot fi formate ca obiect independent de drept încăperile din apartamente sau case individuale la sol care nu asigură condițiile principale de formare a bunurilor imobile, condițiile de locuire (igienă, siguranță în exploatare, siguranță la foc etc.), respectarea dreptului omului la locuință sau vor afecta condițiile de trai a vecinilor.
În cazul necesității de divizare a caselor la sol cu mai multe locuințe (două, trei, patru și mai multe apartamente), divizarea se va efectua, de regulă, în conformitate cu documentația de proiect și cu planul apartamentului. Hotarele se vor stabili pe axele pereților portanți sau despărțitori ce divizează apartamentele.
4.15 Separarea bunurilor imobile
4.15.1 Separarea bunurilor imobile
Obiectul separării poate fi o proprietate privată, o proprietate comună sau o proprietate publică.
Separarea, ca metodă de formare a noilor bunuri imobile, este efectuată la discreția proprietarului și presupune împărțirea unui bun imobil unic (inițial) în două sau mai multe bunuri imobile.
În urma acțiunilor de separare a bunurilor imobile, dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile nou formate prin separare nu se modifică și este compus din dreptul asupra bunului imobil inițial și planul cadastral autentificat de către oficiul cadastral teritorial.
În cazul separării unui bun imobil proprietate comună, este păstrat raportul de drepturi (cota de proprietate) a coproprietarilor, atît în bunul imobil de bază cît și în bunul imobil format în urma separării, corespunzător cotelor din sectorul de teren inițial.
Separarea unui bun imobil în mai multe bunuri imobile independente prevede, în mod obligatoriu, modificarea planului cadastral.
Bunul imobil separat este trecut în registrul bunurilor imobile în baza deciziei oficiului cadastral teritorial de formare a bunului imobil și documentului de drept asupra bunului imobil inițial, modificat în modul stabilit.
Inițierea procesului de separare a unui bun imobil
Dreptul de a iniția separarea unui bun imobil îl are proprietarul (coproprietarii). În condiții concrete acest drept îl pot avea organele judecătorești și fiscale.
Proprietarul poate iniția separarea unui bun imobil care îi aparține printr-un contract de executare a lucrărilor de separare cu întreprinderile, persoanele fizice abilitate care dețin licența în domeniu.
Coproprietarii pot iniția separarea bunului, printr-o cerere comună, semnată în mod obligatoriu de către toți coproprietarii și autentificată notarial. Din numele coproprietarilor contractul de executare a lucrărilor îl va semna persoana împuternicită în modul stabilit de legislație.
Separarea forțată a bunului imobil se efectuează, la cererea organului fiscal, iar cheltuielile pentru lucrările de formare vor fi parte din cheltuielile aferente executării silite a impozitelor.
Separarea bunului imobil, reieșind din categoria lui de complicitate, se efectuează în baza unui proiect sau a unei scheme de separare.
4.15.3 Separarea bunurilor imobile proprietate publică
Separarea se aplică asupra bunurilor imobile proprietate publică în condițiile cînd aceste bunuri sunt înregistrate în registrul cadastral al bunurilor imobile, și transmise în folosință unei persoane fizice sau persoane juridice.
Separarea bunurilor imobile proprietate publică se efectuează:
din contul bunurilor imobile proprietate publică de stat – în baza hotărîrii Guvernului;
din contul bunurilor imobile proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale – prin dispoziția respectivă a primăriei municipiului, orașului, satului (comunei).
Condițiile formării bunului imobil prin separare
Formarea unui bun imobil prin separare poate include în sine condiții obligatorii de a fi respectate la stabilirea hotarelor dintre bunul imobil de bază și cel separat. Condițiile obligatorii de a fi respectate sunt cauzate de existența unor restricții la modul de utilizare a bunului imobil formulate în actele normative aprobate în modul stabilit.
Inițiatorul separării bunului imobil va căpăta informația oficială despre existența unor condiții obligatorii de a fi respectate de la autoritățile administrației publice locale.
4.15.5 Separarea unui sector de teren liber de construcții
Separarea unui sector de teren liber de construcții se efectuează determinînd următoarele:
destinația viitorului bun imobil;
condițiile de exploatare a bunului imobil nou format;
suprafața bunului imobil nou format;
condițiile reliefului, solului și alte condiții naturale;
amenajarea inginerească a teritoriului teritoriului.
Destinația viitoare a bunului imobil separat reprezintă o condiție principală care își are influența directă asupra suprafeței, modului de exploatare, stabilirii hotarelor etc., și este determinată de către persoana fizică sau juridică care a inițiat acțiunea de separare. Modificarea destinației sectoarelor de teren se efectuează în conformitate cu Codul funciar.
Exploatarea bunului imobil separat creează raporturi, necesare de a fi respectate în mod obligatoriu, cu mediul înconjurător, alte bunuri imobile aferente, instalații și amenajări inginerești. Condițiile de exploatare a bunurilor imobile nou formate sunt stabilite de către serviciile respective ale primăriilor.
Suprafața bunului imobil este stabilită pentru fiecare caz concret, de proprietar, de autoritatea administrației publice locale, de instanța judecătorească, de organul fiscal, prin actul notarial.
Condițiile reliefului, solului, sunt respectate în măsura influenței lor asupra bunurilor imobile aferente și folosirii raționale a bunului imobil separat, în conformitate cu proiectul de formare a bunului imobil.
Amenajarea teritoriului este exprimată prin instalații inginerești subterane sau terestre, plantații forestiere, multianuale, obiecte antierozionale, ameliorative, care își au influența lor asupra hotarelor bunului imobil separat.
Exemplu din comuna Tuzara:
Figura. 4.1 Bunul imobil care urmează a fi separat constituie un sector de teren
În rezultatul acțiunii de separare, în Registrul bunului imobil inițial:
se va păstra numărul cadastral a terenului;
se va schimba suprafața și hotarele terenului;
se va menționa actul în temeiul căruia s-a efectuat separarea și schimbarea suprafeței;
Pentru bunul imobil nou format:
se va atribui număr cadastral;
se vor efectua înscrieri respective privind înregistrarea bunului imobil în Registrul bunurilor imobile;
se va întocmi dosarul cadastral.
Formarea bunului imobil cu separarea unei suprafețe de teren în intravilanul localității în scopul construirii unei construcții de locuit (casă individuală) se admite în cazul respectării următoarelor condiții:
– frontul la stradă a lotului de teren va fi de minimum 8,0 metri pentru clădiri înșiruite și de minimum pentru clădiri izolat sau cuplate;
– suprafața minimă a lotului va fi de 150 mp pentru clădiri înșiruite, și respectiv, de minimum 200 mp pentru clădiri amplasate izolat sau cuplate, cu condiția ca soluțiile tehnice și arhitecturale să asigure respectarea normativelor tehnice;
– adâncimea lotului de teren trebuie să fie mai mare sau cel puțin egală cu lungimea (frontul la stradă);
– în zonele construite cu case de locuit individuale, distanța de la ferestrele camerei de locuit până la construcțiile auxiliare a vecinului (grajd, garaj, baie), trebuie să fie de cel puțin 6,0 metri;
– construcțiile auxiliare se vor amplasa de la hotarul terenului la distanța de cel puțin 1,0 metri;
– distanța de la casa de locuit până la construcțiile auxiliare, precum și distanța dintre construcțiile auxiliare amplasate în hotarele unui teren nu se reglementează;
– terenul este asigurat cu dotări tehnico-edilitare;
– construcția care urmează a fi amplasată să asigure respectarea cerințelor tehnice de exploatare, inclusiv normelor sanitare, contra incendiare, urbanistice; și să nu afecteze condițiile de exploatare a construcțiilor existente (adiacente);
– bunul format va fi asigurat cu cale de acces ori să fie posibilă instituirea servituții. Lățimea drumului de acces nu poate fi mai mică de 3,5 metri; lățimea trotuarului pentru pietoni va fi nu mai puțin de 0,75 metri.
În caz că condițiile specificate mai sus din motive obiective nu pot fi respectate, se va prezenta avizul serviciilor de control, prin care se va confirma posibilitatea de amplasare a bunului imobil.
4.15.6 Separarea unui sector de teren pe care sunt amplasate una sau
mai multe construcții principale
La separarea unui sector de teren, împreună cu una sau mai multe construcții principale este luată în considerație dependența funcțională dintre construcțiile și amenajările inginerești existente.
Suprafața, dimensiunile și stabilirea hotarelor bunului imobil separat sunt stabilite reieșind din funcționarea normală a construcțiilor separate.
Repartizarea construcțiilor existente în spațiu, poate naște sectoare de teren sau zone de folosință comună care sunt exprimate în două variante:
sectorul de teren cu interes comun rămîne în componența bunului imobil de bază instituind servitutile contractuale corespunzătoare;
sectorul de teren rămîne în folosința comună a ambelor bunuri imobile dreptul asupra căruia va fi egal.
Exemplu din comuna Tuzara:
Figura 4.2 Bunul imobil care urmează a fi separat constituie un sector de teren și construcție;
În rezultatul acțiunii de separare, în Registrul bunului imobil inițial:
– se va păstra numărul cadastral a terenului;
– se vor efectua modificări referitoare la hotarele și suprafața terenului;
– se va menționa actul în temeiul căruia s-a efectuat modificările respective;
– în baza de date, stratul „Construcții” se stinge construcția ce se separă.
Pentru bunul imobil nou format:
– se va atribui număr cadastral terenului și construcțiilor;
– se vor efectua înscrierile respective referitoare la noile bunuri imobile;
– se vor indica hotarele și suprafața terenului, precum și amplasarea construcțiilor
– se vor îndosaria documentele necesare în dosarul cadastral.
Formarea bunului imobil cu separarea unei suprafețe de teren în intravilanul localității în scopul folosirii independente a construcției se admite numai în cazul respectării următoarelor condiții:
– construcția separată să corespundă cerințelor tehnice de exploatare, inclusiv normelor sanitare, contra incendiare, urbanistice;
– bunul format va fi asigurat cu cale de acces ori să fie posibilă instituirea servitutii;
Formarea bunului imobil cu separarea unei suprafețe de teren cu construcție care urmează a fi separată din complexul unei întreprinderi nu trebuie să aducă careva prejudiciu activității complexului ori proprietarilor vecini.
Separarea construcțiilor existente poate conduce, în cazul înstrăinării unuia din bunurile imobile, la apariția terenurilor sau zonelor de utilizare comună cum ar fi:
– sectorul de teren cu interes comun rămâne în componența bunului imobil de bază instituind servitutea;
– sectorul de teren rămâne în proprietate comună a proprietarilor ambelor construcții.
4.15.7 Separarea elementelor din bunurile imobile
Separarea elementelor din bunurile imobile prevede separarea unei porțiuni dintr-o construcție capitală, dintr-un apartament, formîndu-le ca unități imobiliare.
Elementele bunurilor imobile nou formate prin separare dispun de căi de acces, întrare izolată, alte condiții de existență necesare în calitate de unitate imobiliară.
Exemplu din comuna Tuzara:
Figura 4.3 Bunul imobil care urmează a fi separat constituie un sector de teren și o parte din construcție (altă parte din construcție rămâne în componența obiectului inițial)
În rezultatul acțiunii de separare, în Registrul bunului imobil inițial:
– se va păstra numărul cadastral a terenului;
– se vor modifica hotarele și suprafața terenului și a construcției;
– se va menționa actul în temeiul căruia s-au efectuat modificările respective atât referitoare la terenul, cât și la construcție;
– în baza de date, stratul „Construcții” se vor efectua modificările grafice ;
Pentru bunul imobil nou format:
– se va atribui număr cadastral terenului și construcțiilor;
– se vor efectua înscrierile respective pentru înregistrarea bunului imobil în registrul bunurilor imobile;
– se vor indica hotarele și suprafața terenului, precum și amplasarea construcțiilor;
– se va menționa actul în temeiul căruia s-au efectuat modificările respective atât referitoare la teren, cât și la construcții;
– se vor îndosaria documentele necesare în dosarul cadastral.
4.15.8 Stabilirea hotarelor la separarea bunurilor imobile
Hotarele de separare a unui sector de teren, inclusiv ocupat de construcții pot fi hotare fixe sau generale.
Hotarele de separare a unei unități imobiliare (părți dintr-o construcție, unei încăperi izolate) sunt hotare generale, exprimate prin pereți de despărțire sau alte elemente ale construcției.
În interiorul construcției, hotarul dintre unitățile imobiliare este exprimat atît în plan vertical (pereți despărțitori etc.) cît și în plan orizontal (tavan, pardoseală.)
Elementele construcției determinate ca proprietate comună sunt utilizate într-o strictă conformitate cu condițiile generale de exploatare a construcției în întregime, în interesul tuturor coproprietarilor.
4.16 Divizarea bunurilor imobile
4.16.1 Divizarea bunurilor imobile
Divizarea, ca metodă de formare a bunurilor imobile, este aplicată numai în cazurile cînd obiectul reprezintă o proprietate comună.
Acțiunea de divizare a bunurilor imobile proprietate comună constă în materializarea uneia sau mai multor cote părți în bunuri imobile independente, în strictă conformitate cu mărimea cotelor părți stabilite în documentele ce confirmă dreptul de proprietate (coproprietate).
Divizarea uneia sau a mai multor cote-părți dintr-un bun imobil proprietate comună prevede crearea condițiilor adecvate pentru asigurarea exploatării raționale ulterioare a lor.
Divizarea bunurilor imobile nu prevede apariția unor proprietari noi. Proprietari ai bunurilor imobile nou formate în procesul divizării, în mod obligatoriu, sunt numai din rîndurile coproprietarilor.
Dreptul asupra bunului imobil nou format prin metoda divizării include dreptul asupra bunului imobil inițial (supus divizării) și planul cadastral autentificat de către oficiul cadastral teritorial.
4.16.2 Procedura divizării bunurilor imobile proprietate comună a persoanelor fizice
Divizarea bunurilor imobile proprietate comună în devălmășie se efectuează în condițiile posibilității unei asemenea divizări. Aprecierea posibilității divizării proprietății comune în devălmășie se efectuează în baza unui raport de expertiză a oficiului cadastral teritorial sau a Oficiului Informațional central „Cadastru”.
În baza raportului respectiv de expertiză se va stabili, pentru fiecare coproprietar, mărimea cotei părți care apoi urmează a fi divizată din bunul imobil.
Dreptul de inițiere a procesului de divizare a bunului imobil îl are fiecare coproprietar în parte.
Procedura de divizare a bunurilor imobile proprietate comună a persoanelor fizice include următoarele:
persoana care inițiază procedura de divizare a bunului imobil informează toți coproprietarii despre intenția de divizare;
proiectul de divizare a bunurilor imobile este aprobat de către toți coproprietarii și prezentat oficiului cadastral teritorial pentru autentificarea dreptului de proprietate.
4.16.3 Inițierea divizării bunurilor imobile a întreprinderilor
Divizarea bunurilor imobile a întreprinderilor cu fond statutar se înfăptuiește în baza statului întreprinderii.
Divizarea bunurilor imobile dictate de procesul reformei economice din Republică se înfăptuiește în baza deciziei autorității administrației publice centrale dacă legislația în vigoare nu prevede altceva.
4.16.4 Divizarea forțată a bunurilor imobile
Divizarea forțată a bunurilor imobile se înfăptuiește în cazurile cînd unul sau mai mulți coproprietari nu cad de acord asupra divizării bunului imobil.
Procedura divizării forțate a bunului imobil include:
depunerea cererii către instanța judecătorească;
elaborarea proiectului de formare a bunului imobil prevăzut de decizia instanței de judecată;
adoptarea deciziei de formare a bunului imobil (în baza proiectului de divizare);
transpunerea proiectului în natură;
elaborarea, verificarea și aprobarea planului cadastral;
înregistrarea bunului imobil în oficiul cadastral teritorial.
4.16.5 Modul de divizare
Formarea bunurilor imobile prin divizare se aplică în cazurile împărțirii proprietății comune. Legea impune ca până la încheierea contractului de împărțire a bunului imobil aflat în proprietate comună pe cote-părți, coproprietarii să asigure elaborarea documentației de formare a bunurilor imobile. Aceasta va asigura înregistrarea bunurilor ce au revenit proprietarilor în contul cotelor părți în registrul bunurilor imobile.
În cazul divizării bunul imobil se modifică, deci, și regimul proprietății. Astfel, în cazul divizării nu se întocmește Decizia de formare, însă se încheie un Contract de împărțire (a se vedea art.357,361 Cod civil) la care se anexează planurile bunurilor imobile divizate.
Divizarea bunului imobil se face, de regulă, proporțional cotelor-părți deținute de fiecare coproprietar. La solicitarea coproprietarilor această proporție poate fi încălcată.
La elaborarea proiectului de formare prin divizare se recomandă să se țină cont de modul de folosire a bunului imobil comun de care coproprietarii până la divizare, dacă aceștia nu solicită altfel.
Tot procedura de divizare se va aplica și în cazul în care împărțirea bunului imobil proprietate comună pe cote-părți nu duce la desființarea totală a proprietății comune pe cote-părți. (exemplu: bunul inițial se află în proprietate comună pe cote-părți la trei coproprietari (câte1/3). După divizare cu perfectarea, respectiv, a contractului de împărțire, un bun rămâne la doi coproprietari pe cote-părți (câte1/2), iar al doilea bun revine celui de al treilea coproprietar (1 întreg).
Exemple de divizare:
bunul imobil care urmează a fi divizat constituie un sector de teren;
bunul imobil care urmează a fi divizat constituie un sector de teren și construcții amplasate izolat;
bunul imobil care urmează a fi divizat constituie un sector de teren și o parte din construcție;
bunul imobil care urmează a fi divizat constituie o construcție;
Figura4.4 Bunul imobil care urmează a fi divizat constituie un sector de teren
În rezultatul acțiunii de divizare, în Registrul bunului imobil inițial:
– se va stinge numărul cadastral a bunului imobil inițial;
– se va menționa actul în temeiul căruia s-a stins obiectul;
Pentru bunurile imobile noi formate:
– se va atribui numere cadastrale bunurilor nou formate;
– se vor efectua înscrierile respective privind înregistrarea bunului imobil în registrul bunurilor imobile;
– se vor indica hotarele și suprafața bunurilor imobile noi formate;
– se vor îndosaria documentele necesare în dosarul cadastral.
Figura 4.5 Bunul imobil care urmează a fi divizat constituie
un sector de teren și construcții amplasate izolat
În rezultatul acțiunii de divizare, în Registrul bunului imobil inițial:
– se va stinge numărul cadastral a bunului imobil inițial;
– se va menționa actul în temeiul căruia s-a stins obiectul;
Pentru bunurile imobile noi formate:
– se vor atribui numere cadastrale bunurilor nou formate;
– se vor efectua înscrierile respective privind înregistrarea bunurilor imobile în Registrul bunurilor imobile;
– se vor indica hotarele și suprafața bunurilor imobile noi formate;
– se vor îndosaria documentele necesare în dosarul cadastral.
Fig 4.6 Bunul imobil care urmează a fi divizat constituie un sector de
teren și o parte din construcție
În rezultatul acțiunii de divizare, în Registrul bunului imobil inițial:
– se va stinge numărul cadastral a bunului imobil inițial;
– se va menționa actul în temeiul căruia s-a stins obiectul;
Pentru bunurile imobile noi formate:
– se vor atribui numere cadastrale bunurilor nou formate, inclusiv construcțiilor;
– se vor efectua înscrierile respective privind înregistrarea bunului imobil în Registrul bunurilor imobile;
– se vor indica hotarele și suprafața bunurilor imobile noi formate;
– se vor îndosaria documentele necesare în dosarul cadastral.
Figura 4.7 Bunul imobil care urmează a fi divizat constituie o construcție
În rezultatul acțiunii de divizare, în Registrul bunului imobil inițial:
– se va stinge numărul cadastral al construcției inițiale;
– se va menționa actul în temeiul căruia s-a stins construcția.
Pentru bunurile imobile noi formate (construcții):
– se vor atribui numere cadastrale construcțiilor nou formate;
– se vor efectua înscrierile respective privind înregistrarea noilor bunuri imobile (adică noilor construcții);
– se va indica suprafața bunurilor imobile noi formate;
– se vor îndosaria documentele necesare în dosarul cadastral.
4.17 Comasarea bunurilor imobile
Comasarea bunurilor imobile poate fi aplicată în cazurile cînd două sau mai multe bunuri imobile, cu hotare comune, de un tip de proprietate, se contopesc, din inițiativa proprietarilor (coproprietarilor), în unul singur .
În urma comasării bunurilor imobile hotarele comune dispar.
Nu se permite comasarea bunurilor imobile cu categorii diferite de destinație fără modificarea categoriei în modul stabilit.
Dreptul asupra bunului imobil format prin comasare este exprimat prin dreptul asupra bunurilor imobile inițiale supuse comasării și planul cadastral al bunului imobil nou format.
Modificarea înscrisului în registrul cadastral al bunurilor imobile se înfăptuiește în baza cererii proprietarului.
4.17.1 Comasarea bunurilor imobile proprietate a unui deținător
În condițiile cînd două sau mai multe bunuri imobile cu aceiași categorie de destinație ale unui deținător (proprietar) au hotare comune și, totodată, sunt înregistrate separat, proprietarul are dreptul de a le comasa într-un singur bun.
4.17.2 Comasarea bunurilor imobile ale mai multor deținători
Mai multe bunuri imobile proprietate a mai multor deținători (proprietari) pot fi supuse comasării, formând un bun imobil proprietate comună.
Cota-parte a coproprietarilor în bunului imobil nou format este stabilită de către oficiul cadastral teritorial în baza evaluării bunurilor comasate.
4.17.3 Comasarea bunurilor imobile proprietate comună
Comasarea bunurilor imobile proprietate comună se efectuează respectîndu-se interesele fiecărui proprietar în parte.
Recalcularea cotelor-părți din bunurile imobile proprietate comună nou formate prin comasare se efectuează de către oficiul cadastral teritorial în baza raportului de evaluare, aprobat de către coproprietari.
În condițiile cînd comasarea nu este susținută de toți coproprietarii, ea poate fi efectuată în complex cu divizarea cotelor-părți deținute de proprietarii care nu acceptă comasarea.
Exemple de comasare
a) bunurile imobile care urmează a fi comasate constituie sectoare de teren;
b) bunurile imobile care urmează a fi comasate constituie sectoare de teren cu construcții;
Figura 4.8 Bunurile imobile care urmează a fi comasate constituie sectoare de teren
În rezultatul acțiunii de comasare, în Registrul inițiale:
– se vor stinge numerele cadastrale ale bunurilor imobile inițiale;
– se va menționa actul în temeiul căruia s-au stins bunurile imobile.
Pentru bunul imobil nou format:
– se va atribui număr cadastral bunului nou format;
– se vor efectua înscrierile respective privind înregistrarea bunului imobil;
– se vor îndosaria documentele necesare în dosarul cadastral.
Figura 4.9 Bunurile imobile care urmează a fi comasate constituie sectoare
de teren cu construcții
În rezultatul acțiunii de comasare, în Registrul inițiale:
– se vor stinge numerele cadastrale a bunurilor imobile inițiale, care s-au comasat, inclusiv construcția;
– se va menționa actul în temeiul căruia s-au stins bunurile imobile;
Pentru bunul imobil nou format:
– se va atribui număr cadastral bunului imobil nou (terenului), respectiv se va modifica numărul cadastral al construcțiilor;
– se vor efectua înscrierile respective referitoare la bunurile imobile și drepturile asupra lor;
– se vor îndosaria documentele necesare în dosarul cadastral.
4.18 Transpunerea proiectului în natură
Proiectele de formare a bunurilor imobile sunt transpuse în natură prin hotare fixe.
Acțiunea de stabilire în natură a hotarelor bunurilor imobile divizate este fixată de actul de transpunere în natură acordat de părțile implicate, deținătorii bunurilor imobile aferente.
În cazul cînd bunul imobil adiacent reprezintă o proprietate publică, actul de transpunere în natură, pentru acest sector aferent, este semnat de autoritatea administrației publice locale.
Proiectul de formare a bunurilor imobile, din cadrul unei construcții, este considerat transferat în natură atunci, cînd în conformitate cu legislația ce reglementează activitățile în construcție, au fost efectuate acțiunile care asigură bunului imobil nou format îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta lege.
Adresa poștală a bunurilor imobile nou formate se atribuie concomitent cu decizia privind formarea lor.
4.19 Planul cadastral al bunului imobil nou format
Executorul lucrărilor de formare a bunurilor imobile, în baza proiectului transferat în natură, va alcătui planul cadastral al bunului imobil.
Planul cadastral al bunului imobil aprobat de către oficiul cadastral teritorial reprezintă în procesul formării bunurilor imobile documentul de bază care determină dimensiunile și hotarul de răspîndire a dreptului asupra bunului imobil.
Toate documentele de autentificare a dreptului asupra bunurilor imobile nou formate sunt însoțite de planul cadastral al bunului imobil.
Conținutul planului cadastral (modelul), la propunerea Agenției de Stat este aprobat de către Guvern.
Modul de întocmire și modificare a planurilor cadastrale este stabilit de Agenția de Stat Relații Funciare și Cadastru.
5 SECURITATEA ACTIVITĂȚII VITALE
5.1 Analiza securității și sănătății în muncă și a mediului ambiant în comuna Tuzara
La efectuarea lucrărilor geodezice și prelucrarea datelor în birou, instituirea lucrărilor de protecția muncii, tehnicii și sanităriei de producere trebuie să se petreacă în concordanță viguroasă cu normele respective, cu modificările și alte reguli la tehnica securității elaborate de organele respective.
Protecția muncii, tehnica securității și sanităria de producere include:
instituirea lucrărilor de preîntîmpinare a traumatismului de producere;
perfecționarea tehnicii securității și surselor de apărare;
controlul în timpul lucrului de producere, serviciilor tehnice de îmbunătățire a muncii, altor organizații tehnice;
realizarea măsurilor sanitaro-igienice la preîntîmpinarea traumatismului, îmbolnăvirilor profesionale ale colaboratorilor instituției;
elaborarea măsurilor de protecție a muncii în documentația proiectului de deviz.
Dirijarea generală a protecției muncii și asigurării ei pe toată sistema instituției e încredințată inginerului principal al instituției.
Obligațiile și responsabilitatea persoanelor de protecția muncii, tehnica securității, sanităriei de producere se reglementează prin obligațiunile funcționale ale persoanelor oficiale pe protecția muncii și tehnica securității întărite prin ordinul instituției.
Lucrătorii încălcînd regulile, normele pe tehnica securității, poartă răspundere de ordin disciplinar, administrativ și penal.
Specialiștii instituției plecînd în deplasare pentru efectuarea cerectărilor topografo-geodezice, cadastrale și altor lucrări, poartă răspundere pentru nerespectarea regulilor, normelor pe tehnica securității a lucrătorilor temporari, repartizați prin dispoziția lor.
Instructarea lucrătorilor cu regulile securității la lucrările îndeplinite urmează de efectuat pe calea petrecerii instructajului de protecția muncii, tehnica securității și sanităriei de producere.
Instructajul introductiv-general a lucrătorului primit la lucru se oformează în fișa individuală de protecția muncii, care se păstrează în dosarul lui personal. Ordinul de primire la lucru a unui nou lucrător trebuie oformat după ce el a primit instructajul introductiv de protecție a muncii în cadrul întreprinderii date.
Instructajul primar a lucrătorului la locul de lucru, îndreptat în deplasare, trebuie să-l primească pînă la permisiunea de a lucra, la transferarea de la un lucru la altul, la schimbarea condițiilor și caracterului lui.
Înainte de a începe lucrările de cîmp topografo-geodezice, cadastrale, executorul este obligat de a petrece instructajul la introducerea lucrărilor fără înregistrarea lor în listă.
Lucrătorii care n-au trecut instructajul pe tehnica securității la locul de muncă, pentru îndeplinirea lucrărilor nu se admit.
Instructajul pe tehnica securității a lucrătorului instituției îndreptat la lucrările agricole și alte lucrări trebuie să se efectuieze de reprezentantul responsabil de la organizație, în subordonarea căruia el se află.
Instructajul periodic conducătorul subdiviziunii este obligat să-l petreacă în cazurile și termenele următoare:
la schimbarea regulilor de protecție a muncii și tehnica securității- imediat;
la schimbarea procesului tehnologic, schimbul sau modernizarea utilajului, instalațiilor, instrumentelor (aparatelor) și altor factori, care influiențează periculos asupra muncii, imediat;
la încălcarea de către lucrător a cerințelor protecției muncii, care poate aduce sau a dus la traumă, avarie, explozie, incendiu, imediat;
după cerința organelor ierarhic superioare și inspectorilor tehnici, în termen indicat de ei.
5.2 Masurile de ameliorare a securității și sănătății în muncă
Măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și alte situații specifice.
Administrația elaborează și realizează planuri de perspectivă și anuale de îmbunătățire a condițiilor de muncă, de asigurare a protecției muncii și de păstrare a sănătății a angajaților.
Planurile complexe de îmbunătățire a condițiilor de muncă, protecției muncii și acțiunilor sanitare și de întrenare se elaborează la toate întreprinderile pe un termen de 5 ani.
Ele au ca scop soluiționarea următoarelor probleme principale:
reducerea maximă a nivelelor factorilor nocivi și periculoși ai producției, care acționează asupra personalului;
crearea unor condiții lipsite de pericol și nedăunătoare de muncă la locurile de lucru;
aducerea utilajelor, mașinelor și mecanismelor într-o stare care corespunde standardelor de stat și celor de ramură referitoare la securitatea muncii;
micșorarea maximă a volumuluio de lucru, care nu corespund cerințelor prevăzute în normele de protecțiea muncii, precum și reducerea efectivului de lucrători care muncesc în condiții ce nu corespund normelor sanitare;
reducerea considerabilă, iar în continuare lichidarea completă a muncii fizice grele, micșorarea efectivului care este ocupat cu munca fizică;
aducerea încăperilor sanitare de trai și auxiliare într-o stare corespunzătoare normelor în vigoare;
construcția și extinderea rețelei pe instituții curativ profilactice și de întremare în corespundere cu normele în vigoare.
5.3 Elaborarea unei instrucțiuni la securitatea și sănătatea în muncă
,,APROBAT” ,,APROBAT”
Procesul Verbal al Ședinței Primarul
Comitetului Sindical comunei Tuzara
№___052_______ №___185____
“_20__”__05__ 2011 “_22_”__05__ 2011
Instrucțiunea de protecția muncii la efectuarea lucrărilor în cîmp cu aparate geodezice
№___15___
1. Reguli generale
La efectuarea lucrărilor geodezice se admit specialiștii încadrați prin ordinul secției de cadre, avînd certificatul medical și instruirea în domeniul dat și au audiat instructajul de protecția muncii.
Procesul de muncă se începe la orele 800 și se termină la orele 1700 cu o întrerupere între orele 1200 pînă la 1300. Procesul de muncă trebuie să se efectuieze conform regimului de lucru și de îndeplinit sarcina de muncă;
De respectat normele antiincendiare;
De completat trusa medicală a locului de muncă;
În caz de accident cu leziune de acordat ajutorul medical accidentatului și de transportat la spital.
Nerespectarea instrucțiunii se pedepsește cu o prevenire sau cu eliberarea de la lucru;
2. Cerinți de protecția muncii înainte de a începe lucrul
De ascultat instructajul la locul de muncă și de studiat pașapoartele dispozitivelor de măsurare;
De pregătit și controlat dispozitivele, utilajele;
De pregătit terenul pentru lucru;
De pregătit echipamentul protecției.
3. Cerințe în timpul lucrului
Înainte de a începe lucrul să se controleze izolarea prizei și a cablului electric;
Temperatura aerului în încăpere – 18-20˚C, umeditatea 40-60˚C. Încăperea trebuie să aibă ventelație artificială;
Norma iluminației în încăpere – 300Lx, coeficientul iluminației naturale-1,5. Lumina trebuie să cadă din partea stîngă;
Tragerea cablului și a firelor electrice la intrarea în încăpere nu se permite;
Efectuarea controlului medical periodic;
În timpul lucrului operatorul trebuie să stea drept și să nu îndoaie spinarea;
Peste fiecare oră de lucru – repaus 5 min., cu efectuarea exercițiilor fizice;
Locul de lucru de întreținut în bună ordine;
De efectuat reglarea detaliilor optice;
În timpul lucrului de executat corect procesul de măsurare;
De folosit inventar, utilaj reglat;
De lucrat atent cu instrumentele și dispozitivele pentru efectuarea măsurătorilor;
De folosit echipamentul de protecție în caz de intoxicare și impurificare a aierului;
Nu se admite folosirea obiectelor ce ar permite izbucnirea incendiilor;
În caz de ploaie nu se admite efectuarea lucrărilor;
Femeile nu trebuie să ridice greutăți;
De înregistrat rezultatele măsurătorilor în registre.
4. Reguli în caz de accident
4.1 În caz de accident de oprit procesul de măsurare;
4.2 De acordat ajutorul medical necesar și de anunțat direcția;
4.3 În caz de accident grav de transportat accidentatul la punctul medical;
Se întreprind acțiuni pentru înlăturarea accidentului;
Comunicarea administrației de cele întâmplate.
5. Normele securității după terminarea lucrului
De deconectat aparatele din priză;
De făcut ordine la locul de lucru;
De acoperit aparatul cu sac de polietilenă special;
De spălat mîinile cu săpun;
Oprirea procesului de muncă de efectuat conform regimului de lucru întărit de conducător;
De strîns instrumentele, de ambalat dispozitivele și de transportat în camera de păstrare a lor;
De curățit locul de muncă;
De anunțat administrația despre defectele care trebuie înlăturate;
De transmis registrele în biroul de efectuare a calculelor;
Igiena personală: schimbul îmbrăcămintei.
A elaborat: diplomant al catedrei
,,Cadastru și geodezie’’
Căruța Vitalii
Conducător: lector superior universitar
Popescul Sergiu
Consultant: lector superior universitar
Ulier Anatol
5.4 Măsurile de protecție a mediului ambiant în comuna Tuzara
Din timpurile cele mai vechi în Moldova omul continuă să cultive pământul. Pe parcursul a mai multor secole, influența omului asupra naturii, a schimbat considerabil condițiile naturale. E suficient de menționat că tot teritoriul folosit astăzi în economia națională consistente până la 95 la sută din suprafața Republicii Moldova, dintre care numai 86 la sută constituie cota pămînturilor prelucrate în sfera agriculturii. Terenurile Republicii Moldova sunt cele mai valorificate din toată Europa. Deci, posibilitățile de extindere a terenurilor arabile practic au fost epuizate. Parțierea volumului global al producției agricole poate fi soluționată numai pe cale a folosirii pământurilor, incluse deja în circuitul agricol.
În procesul de valorificare a naturii omul nu întotdeauna a folosit să continue să folosească rațional condițiile și resursele materiale ale teritoriului. De exemplu: aratul în masă și valorificarea intensivă a pământurilor de țelină și pârloagă, inclusiv versanții priporoși și abrupți, suprafețele mari de pădure au fost tăiate, desecate mlaștinile, s-au arat luncile râurilor mari și mici, luându-se de zonele lor de protecție. Toate aceste activități nechibzuite ale omului au contribuit la degradarea echilibrului în natură.
Aceste activități negative ale omului au provocat apariția unor procese și fenomene nefavorabile naturale, cum sunt sporirea aridității clime, uscarea excesivă a solului a debitului râurilor, micșorarea numărului speciilor de plante și animale, unele din care au dispărut, altele sunt pe calea dispariției, intensificarea proceselor de eroziune și a alunecărilor de teren. Drept rezultat a degradării naturii de către om în trecut, avem în prezent intensificarea unor calamități negative naturale, care în ultimii ani pentru republica noastră au devenit frecvente, ca secetele, ploile torențiale abundente, inundațiile, grindina, furtunile, înghețurile, care au adus pagube colosale mari nu numai economiei naționale, dar au provocat și victime umane.
În legătură cu acestea în ultima instanță au fost scoase din circuitul agricol, integral sau parțial zeci și sute de mii hectare de pământuri roditoare.
5.4.1 Protecția pământurilor împotriva impurificărilor
În toate etapele dezvoltării societății umane, pământul a fost, este și va fi principalul obiect de producție. Suprafețele pământului sunt limitate, pierderea fiecărui hectar de sol fertil aduce daune societății, de aceea o problemă principală a fost și este menținerea capacității solului la reproducerea în procesele de folosire.
Cea mai mare importantă resursă a omenirii este solul. Docuciaev a scris: că cernoziomul rusesc este mai scump ca cărbunele de pământ, petrolul și chiar ca aurul. În comparație cu aurul se poate de înțeles nu numai în sensul figurat al cuvântului dar și direct. În sensul direct – fără aur omul poate trăi dar fără sol nu.
Solul este expus cu un diferit sens de acțiune. Fiecare acțiune care aduce la încălcarea funcției fizice, fizico-dinamice, chimice, biologice și biochimice aduce la impurificarea solului. Impurificarea solului trebuie apreciată nu numai ca pătrunderea unor substanțe: elemente, microorganizme dăunătoare, dar și ca încălcarea echilibrului determinat, care nu pot fi restabiliți.
În timpul de bază factorii principal la ridicarea roade culturilor agricole este aplicarea îngrășămintelor minerale, ameliorarea chimică, pesticide. În rezultatul intensificării producției agricole sporește impurificarea solului.
Folosirea incorectă a substanțelor chimice duce la încălcarea echilibrului ecologic a sistemelor naturale și schimbările nefavorabile în mediul înconjurător. Prin urmare, erozia vântului și apei pot fi pricinile de bază a impurificării solului.
Scurgerile și băligarul proaspăt folosite pentru irigație și îngrășare, impurifică solul cu hlorizi, azot, amoniac și alte substanțe chimice dăunătoare, microorganisme patogene.
În fiecare an se intensifică impurificarea solului cu pesticide. E necesar de folosit o sistemă rațională de pesticide.
Transportul, și el este un izvor puternic de impurificare a solului, cu gaze de eșapament a motoarelor cu ardere internă, în aer se aruncă o cantitate mare de diferite substanțe toxice, care în cele din urmă într-un grad considerabil se așează pe învelișul de sol.
Grosolan se încalcă normele sanitare și regulile de colectare, transportare și utilizare a gunoiului comunal. În multe blocuri (răpi, luncă, pășuni, în jurul localităților sătești, în pădure) spontan se formează gunoiști care impurifică volumul de sol.
Pentru prevenirea impurificării solului e necesar:
de a organiza regulat curățenia localității de deșeuri comunale;
de a exploata mai efectiv construcțiile de epurare existentă din satul Elizavetovca;
de a folosi pentru irigație numai apă, care corespunde curățeniei igienice;
de a respecta regulile elaborate și metodele folosite a substanțelor chimice de protecție a plantelor, îngrășămintelor, deșeuri de la fermele zootehnice;
de a efectua repararea capitală a depozitului pentru păstrarea îngrășămintelor minerale și chimicatelor otrăvitoare;
Tehnica după lucrul cu chimicatele toxice și îngrășăminte trebuie de dezinfectat numai pe pelierul special;
La prelucrarea plantelor cu pisticide este interzis:
de a mări dozele și multiplicarea de folosire a preparatelor;
de a prelucra culturile folosite în formă de verdeață, în afara prelucrării semințelor lor și solurilor până la răsărire;
de a petrece aviapolenizarea, aviastropirea și prelucrările aerozale a semănăturilor mai aproape de 100m de la localitatea rurală, încăperile zootehnice, izvoarele de scurgere cu apă;
de a prelucra aceste sectoare numai cu ajutorul aparatelor terestre (cu excepția generatoarelor aerozole) cu folosirea pisticidelor moderat și puternic toxice;
5.4.2 Protecția resurselor de apă împotriva impurificărilor
Pe pământ există o cantitate mare de apă în stare liberă. Ea prezintă o părticică a planetei noastre – hidrosfera.
Impurificarea apei în prezent este atât de importantă, că devine o alarmă în toate țările lumii, în același timp, și în țara noastră.
Pricinile principale de încălcare a normelor de calitate a apei este dezvoltarea intensivă a industriei și producției agricole. În gospodăria agricolă este erozia solului.
Mediul acvatic poate fi impurificat cu pesticide și erbicide, folosite în gospodăria agricolă, și în deosebi folosirea incorectă a lor.
Impurificarea bazinului de apă și canalelor de scurgere a apelor depinde de mulți factori ca:
cantitatea, timpul și forma introducerii îngrășămintelor, solubilitatea elementelor minerale, volumul scurgerii de suprafață și cantitatea precipitațiilor, intensivitatea proceselor de erozie.
Lărgirea folosirii resurselor de apă aduce la desecarea lor, iar aruncarea apelor menajere, care mai înainte au trecut toate tipurile de epuizare (mecanică, chimică, biologică). Scade calitatea apei în bazine, în majoritatea cazurilor ea își pierde calitățile sale naturale.
Rezervoarele de apă sunt impurificate de substanțele ponderate, sistematice, fosfor, azot, produse petroliere etc. Apa se mai impurifică si de apele reziduale.
Luând în vedere, că resursele apelor de suprafață sunt limitate, unica cale de păstrare a curățeniei apelor este încetarea deplină de aruncare care în obiectivele acvatice a apelor managere neepurate, sau nu de ajuns epurate.
5.4.3 Protecția solurilor împotriva eroziei
Erozia solului prezintă un proces de transformare fizică a particulelor de sol. Energia de bază (forța motrică) de transformare și distrugere a solului servește energia apelor și a vânturilor.
Procesul de erozie a solului joacă un rol destul de important la formarea solurilor. Acest proces acționează în permanență și este neîntrerupt deoarece prezintă o derivată a factorului climateric și de relief.
Deosebim următoarele tipuri de erozie:
erozia de vânt și erozia de apă, alunecări de teren, de zăpadă și biologică.
Erozia de apă și de vânt se referă la numărul tipurilor de bază a distrugerii solului. După erozia de apă în calitate de distrugător a solului este picăturile de ploaie și curenții de apă. Erozia de apă are următoarele forme: picurătoare, de scurgere de mal.
Erozia de apă poate să apară în rezultatul alegerii incorecte a înclinației canalelor de irigare și a brazdelor de pe urma roților instalației de irigare .
Erozia de apă apare cel mai mult pe pantele pământului cu căderea ploilor torențiale des sau primăvara după topirea zăpezii. Erozia de vânt apare în condițiile climei uscate.
Erozia solului aduce mari pagube. În rezultatul distrugerii solurilor epuizându-se stratul productiv, dăunează semănăturile agricole scot, se scot în afara terenurilor îngrășămintele agricole, scot în afara terenurilor îngrășămintele, se petrece impurificarea mediului înconjurător se încalcă echilibrul ecologic și degradează sistemele naturale .
În prezent avem suprafețe considerabile de soluri erodate, care cresc în permanență și suprafețe mari de ravene crescătoare și alunecări de teren. Analizând situația anilor 1965, 1975 și 1995 putem observa că problema eroziei solului a devenit o problemă de nivel statal.
În rezultatul eroziei solului scade fertilitatea solului, se micșorează suprafața terenurilor agricole din cauza ramificării ramurilor crescătoare se activează procesul de formare a alunecărilor de teren, a prăbușirii terenurilor, se înrăutățește calitatea bazinelor de apă și a apei, etc., se înrăutățește calitatea elementelor teritoriale, se pierde sau se micșorează roada culturilor agricole.
Măsurile de preîntâmpinare a proceselor irigate de erodare, cât și pentru ameliorarea solurilor sunt următoarele:
protecția solului de erozia apelor;
protecția solului de erozia eoliană;
măsuri de combatere a salinizării solului;
preîntâmpinarea proceselor negative de prăbușire a solului;
preîntâmpinarea degradării cernoziomurilor pentru irigare;
protecția solului de alunecări de teren;
protecția solului de înnămolire;
combaterea degumificării solului;
combaterea acidizării solului;
combaterea poluării solului cu toxice și alte substanțe chimice;
preîntâmpinarea distrugerii neargumentate la atribuirea terenurilor în scopuri neagricole.
În scopul mișcării pierderilor de erodare a solului și de combatere a eroziei preventive se efectuează un șir de măsuri antierozionale, care pot fi grupate în patru tipuri de bază:
agrotehnice;
agrosilvice;
hidrotehnice;
organizaționale.
Măsuri agrotehnice.
Măsurile agrotehnice antierozionale se petrec în cazul prelucrării solului, concomitent cu aplicarea tehnologiei eroziei de cultivare a plantelor. Ele constau din efectuarea unor operații de prelucrare a solului care favorizează și creează condițiile micșorării și reținerea procesului de erozie. Măsurile agrotehnice de bază sunt:
crearea suprafeței de microadâncituri de reținerea a scurgerii la suprafață;
crearea tranșeelor de drenare, cârtițare;
semănatul îndesita al culturilor;
semănarea brazdelor în fâșii, crearea culisilor;
introducerea dozelor adăugătoare de îngrășăminte, direcția de prelucrare perpendiculară a pantelor;
efectuarea combinată a câtorva operații de prelucrare în cadrul unei lucrări (irigarea ecologică, aratul de plantaj, afânarea fără întoarcere a brazdei).
Măsurile antierozionale agrosilvice.
Măsurile antierozionale agrosilvice sunt orientate spre reglarea scurgerii la suprafață, reținerea lor, micșorarea vitezei vântului, anogenizarea distribuirii precipitațiilor de iarnă, orientarea direcției de prelucrare a solului, îmbunătățirea condițiilor microclimaterice a suprafeței protejate. Totodată plantațiile silvice pe sectoarele de teren spălate malurile ravenei de contribuire la întărirea rezistenței solului de erodare.
Sistemul de rețele agrosilvice constau din perdele de cumpănă de construcție penetrabilă cu lățimea 3-9 m., perdele de protecție de-a lungul pantei sau perdele amplasate pe pantele cu relief liniștit, ele servesc pentru micșorarea vitezei vântului, perdele de reglare a scurgerii la suprafață se amplasează perpendicular pantei, cu lățimea 4-12m., ele se îmbină cu construcții hidrotehnice de cartare și evacuare a apei.
CONCLUZII
În viața economică a fiecărei colectivități, pămîntul are o importanță cu totul deosebită, comparativ cu celelalte mijloace de producție.
Factorii importanți ce formează relațiile funciare între cetățeni sunt următorii:
necesitățile de teritoriu pentru spațiul locativ;
activitatea de producere la care participă cetățenii;
crearea condițiilor social economice pentru viața oamenilor.
Mult timp folosirea pămîntului de către beneficiari nu era considerat un fenomen legitim, social – obiectiv, ci doar un eveniment ,,particular”, trecător. Însă mersul obiectiv a vieții a scos în evidență actualitatea acestei probleme și a determinat locul și rolul adevărat al folosirii pămîntului de către cetățeni pe parcursul dezvoltării relațiilor sociale.
În condițiile economiei de piață se realizează măsuri eficiente pentru stimularea activității în sfera relațiilor funciare ale cetățenilor și consolidarea garanțiilor juridice ale dezvoltării lor de mai departe.
Terenul localităților ocupă un rol deosebit în componența fondului funciar al Republicii Moldova. Analiza regimului juridic al lor arată că la etapa actuală legislația funciară egalează regimul juridic al localităților urbane cu cele rurale, cu toate că studiarea aplicării legislației în practică ne arată existența încă a multor diferențe între aceste terenuri.
Pentru ca, cadastrul să servească înscrierii imobilelor în Registrul, trebuie să arate parcelele de teren în așa fel, încît granițile lor să poată fi identificate și stabilite cu precizie în natură. Delimitarea și întinderea unei proprietăți se poate constata și preciza la fața locului numai prin elemente de măsurătoare ale caadastrului și prin reprezentarea lor pe hărți, astfel ca aceste date să fie indispensabile operațiunilor de granițuire.
Cadastrul contribuie așa dar, la pacea socială, iar în caz de litigii de graniță, acestea se pot soluționa cu ușurință de către organele judecătorești. Cele mai importante sarcini ale cadastrului sunt stabilirea granițelor proprietății imobiliare, materializarea granițelor proprietății, îndepărtarea semnelor de graniță necorespunzătoare, păstrarea semnelor de granițe, fixarea semnelor de graniță necesare penru marcarea granițelor dintre proprietăți. Executarea și ținerea la zi a cadastrului imobiliar este o sarcină a statului.
Suprafața unei parcele indicată în documentele cadastrului are mult mai mare importanță în circuitul civil și în alte măsuri de natură juridică privitoare la imobile de cît celelalte date, ca de exemplu: categoria de folosință, denumirea locului. Suprafața mai are importanță în procesele de granițuire, în cazurile exproprierilor pentru utilitate publică, mai ales atunci cînd se referă la terenuri deosebit de valoroase, cum sunt terenurile pentru construcții, vii, livezi, arabile irigate. Sun orașe în care valoarea terenului este mai mare decît cea a construcției.
În cadrul schimbărilor de terenuri cînd se fac comasări, un rol important revine suprafeței, pentru că aceste schimbări se fac, de regulă, în funcție de valoarea acestor terenuri.
Procedura de atribuire a numărului cadastral bunului imobil și introducerea caracteristicilor respective dspre acest bun imobil în documentația cadastrală (planul cadastral, dosarul cadastral, registrul bunurilor imobile) constituie înregistrarea de stat a bunului imobil.
Evidența numerelor cadastrale ale bunurilor imobile este obligatorie pe teritoriul republicii, indiferent de tipurile bunului imobil și formele de proprietate asupra lui.
BIBLIOGRAFIE
Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994. În: „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 1994, nr. 1.
Codul civil al Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr. 1107 din 06.06. 2002. În: „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 2002, nr. 82-86.
Codul funciar, aprobat prin Legea nr. 828-XII din 25.12.1991 [republicat]. În: „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 2001, nr. 107.
Legea nr. 354-XV din 28.10.2004 cu privire la formarea bunurilor imobile. În: „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 2004, nr. 233-236.
Legea nr. 1247-XII din 22.12.1992 privind reglementarea de stat a regimului proprietății funciare, cadastru funciar de stat și monitoringul funciar. În: „Monitor”, 1992, nr. 12.
Hotărârea Guvernului nr. 794 din 19.08.1997 cu privire la aprobarea Concepției sistemului Cadastrului național. În: „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 1997, nr. 71.
Hotărârea Guvernului nr. 466 din 21.04.1998 cu privire la aprobarea Cadastrului funciar general al Republicii Moldova la data de 1 ianuarie 1998. În: „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 1998, nr. 62-65.
Hotărârea Guvernului nr. 1030 din 12.10.1998 despre unele măsuri privind crearea cadastrului bunurilor imobile. În: „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 1998, nr. 96.
Hotărârea Guvernului nr. 449 din 29.06.1992 despre aprobarea modelelor unice ale documentelor, ce confirmă dreptul de proprietate, posesiune și beneficiere funciară. În: „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 1992, nr. 6.
Hotărârea Guvernului nr. 246 din 03.05.1996 despre aprobarea Regulamentului cu privire la atribuirea terenurilor. În: „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 1996, nr. 35-37.
Gînju, V., Guțu V. Cadastru bunurilor imobile. Vol. I. Chișinău: Agenția Națională Cadastru, Resurse Funciare și Geodezie, 1998. – 206 p.
Stratulat I., Gînju, V. Cadastru bunurilor imobile. Vol. II. Chișinău: Agenția Națională Cadastru, Resurse Funciare și Geodezie, 1999. – 232 p.
Gînju, V., Guțu V. Cadastru bunurilor imobile. Vol. III. Chișinău: Agenția Națională Cadastru, Resurse Funciare și Geodezie, 1999. – 294 p.
Gînju, V., Guțu V. Cadastru bunurilor imobile. Vol. IV. Chișinău: Agenția Națională Cadastru, Resurse Funciare și Geodezie, 2000. – 672 p.
Guțu, Gh. Cadastru bunurilor imobile. Evaluarea bunurilor imobile Vol. V. Chișinău: Agenția de Stat Relații Funciare și Cadastru, firma editorial – poligrafică ,,Tipografia centrală’’, 2003. – 548 p.
Botnarenco, I. Cadastrul în Moldova. Chișinău: Editura Pontos, 2006. – 217 p.
Buzu, O. Organizarea activității de evaluare. Chișinău: 2002. – 183 p.
Badea, Gh. Cadastru general. București: Editura Conspress, 2005. – 241 p.
Mihailă, M., Corcodel, Gh., Chirilov, I. Cadastrul general și publicitatea imobiliară. București: Editura Ceres, 1995. – 195 p.
Tămăioagă, Gh., Tămăioagă, D. Cadastrul general și cadastrele de specialitate. București: Ed. MatrixRom, 2005. – 431 p.
Magazinsikov, G. Zemel‛nyi kadastr. L‛vov: Vysšaî škola, 1987. – 423 s.
Olaru, Gh., Mandicescu, V. Cadastru funciar. București: Editura Ceres, 1978 – 447 p.
Henssen, J., L., G. Cadastral and land registration. Registration systems in Europe //Advanced Course in the Development of cadastral Systems. National Land survey of Sweden. Gavel, 1987. – 231 p.
Tămăioagă, Gh. Cadastru. București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1980. – 356 p.
Degtearev, I. Zemel‛nyi kadastr. Moskva: Editura Kolos, 1979. – 463 s.
Degtîrev, I., Osipov, I. Zemel‛noe pravo i zemel‛nyi kadastr. Moskva: Iuridičeskaî literatura, 1975. – 327 s.
Gînju, V., Guțu, V., Guțu, D. Implementarea cadastrului în Republica Moldova: Realizări, probleme și perspective: Etapa I, 1993-2003: Ediție științifică. Chișinău: INEI, 2004. – 154 p.
Anulete, Gh., Rotaru, M. Sistemul cadastral și regimul funciar din România. București: 1996. – 120 p.
Instrucțiuni pentru organizarea activității în domeniul lucrărilor topogeodezice și cartografice ce se execută pe teritoriul Republicii Moldova RGNIGC RM-36-03-2001.
Motoare de căutare din Internet:
www.arfc.gov.md
www.cadastre.md
www.fondcartgeo.md
www.pca.md
www.wto.org
www.fao.org
www.agriculture.md
www.uap.md
www.ara.net.md
www.abc.net
www.acsa.md
www.moldova.md
www.cisr-md.org.
ANEXE
Anexa 1
Subcapitolul I. Bunul imobil
Subcapitolul II. Dreptul de proprietate asupra bunului imobil
Subcapitolul III. Grevarea drepturilor patrimoniale
Nu sunt înscrieri
Interdicții
Nu sunt înscrieri
Anexa 2.
Subcapitolul I. Bunul imobil
Subcapitolul II. Dreptul de proprietate asupra bunului imobil
Subcapitolul III. Grevarea drepturilor patrimoniale
Nu sunt înscrieri
Interdicții
Nu sunt înscrieri
Anexa 3.
Anexa nr. 4
Anexa 5.
Anexa 6.
Anexa 7.
Anexa 8.
Anexa 9.
Anexa 10
Anexa 11.
Anexa 12.
Anexa 13.
BIBLIOGRAFIE
Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994. În: „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 1994, nr. 1.
Codul civil al Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr. 1107 din 06.06. 2002. În: „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 2002, nr. 82-86.
Codul funciar, aprobat prin Legea nr. 828-XII din 25.12.1991 [republicat]. În: „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 2001, nr. 107.
Legea nr. 354-XV din 28.10.2004 cu privire la formarea bunurilor imobile. În: „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 2004, nr. 233-236.
Legea nr. 1247-XII din 22.12.1992 privind reglementarea de stat a regimului proprietății funciare, cadastru funciar de stat și monitoringul funciar. În: „Monitor”, 1992, nr. 12.
Hotărârea Guvernului nr. 794 din 19.08.1997 cu privire la aprobarea Concepției sistemului Cadastrului național. În: „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 1997, nr. 71.
Hotărârea Guvernului nr. 466 din 21.04.1998 cu privire la aprobarea Cadastrului funciar general al Republicii Moldova la data de 1 ianuarie 1998. În: „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 1998, nr. 62-65.
Hotărârea Guvernului nr. 1030 din 12.10.1998 despre unele măsuri privind crearea cadastrului bunurilor imobile. În: „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 1998, nr. 96.
Hotărârea Guvernului nr. 449 din 29.06.1992 despre aprobarea modelelor unice ale documentelor, ce confirmă dreptul de proprietate, posesiune și beneficiere funciară. În: „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 1992, nr. 6.
Hotărârea Guvernului nr. 246 din 03.05.1996 despre aprobarea Regulamentului cu privire la atribuirea terenurilor. În: „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 1996, nr. 35-37.
Gînju, V., Guțu V. Cadastru bunurilor imobile. Vol. I. Chișinău: Agenția Națională Cadastru, Resurse Funciare și Geodezie, 1998. – 206 p.
Stratulat I., Gînju, V. Cadastru bunurilor imobile. Vol. II. Chișinău: Agenția Națională Cadastru, Resurse Funciare și Geodezie, 1999. – 232 p.
Gînju, V., Guțu V. Cadastru bunurilor imobile. Vol. III. Chișinău: Agenția Națională Cadastru, Resurse Funciare și Geodezie, 1999. – 294 p.
Gînju, V., Guțu V. Cadastru bunurilor imobile. Vol. IV. Chișinău: Agenția Națională Cadastru, Resurse Funciare și Geodezie, 2000. – 672 p.
Guțu, Gh. Cadastru bunurilor imobile. Evaluarea bunurilor imobile Vol. V. Chișinău: Agenția de Stat Relații Funciare și Cadastru, firma editorial – poligrafică ,,Tipografia centrală’’, 2003. – 548 p.
Botnarenco, I. Cadastrul în Moldova. Chișinău: Editura Pontos, 2006. – 217 p.
Buzu, O. Organizarea activității de evaluare. Chișinău: 2002. – 183 p.
Badea, Gh. Cadastru general. București: Editura Conspress, 2005. – 241 p.
Mihailă, M., Corcodel, Gh., Chirilov, I. Cadastrul general și publicitatea imobiliară. București: Editura Ceres, 1995. – 195 p.
Tămăioagă, Gh., Tămăioagă, D. Cadastrul general și cadastrele de specialitate. București: Ed. MatrixRom, 2005. – 431 p.
Magazinsikov, G. Zemel‛nyi kadastr. L‛vov: Vysšaî škola, 1987. – 423 s.
Olaru, Gh., Mandicescu, V. Cadastru funciar. București: Editura Ceres, 1978 – 447 p.
Henssen, J., L., G. Cadastral and land registration. Registration systems in Europe //Advanced Course in the Development of cadastral Systems. National Land survey of Sweden. Gavel, 1987. – 231 p.
Tămăioagă, Gh. Cadastru. București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1980. – 356 p.
Degtearev, I. Zemel‛nyi kadastr. Moskva: Editura Kolos, 1979. – 463 s.
Degtîrev, I., Osipov, I. Zemel‛noe pravo i zemel‛nyi kadastr. Moskva: Iuridičeskaî literatura, 1975. – 327 s.
Gînju, V., Guțu, V., Guțu, D. Implementarea cadastrului în Republica Moldova: Realizări, probleme și perspective: Etapa I, 1993-2003: Ediție științifică. Chișinău: INEI, 2004. – 154 p.
Anulete, Gh., Rotaru, M. Sistemul cadastral și regimul funciar din România. București: 1996. – 120 p.
Instrucțiuni pentru organizarea activității în domeniul lucrărilor topogeodezice și cartografice ce se execută pe teritoriul Republicii Moldova RGNIGC RM-36-03-2001.
Motoare de căutare din Internet:
www.arfc.gov.md
www.cadastre.md
www.fondcartgeo.md
www.pca.md
www.wto.org
www.fao.org
www.agriculture.md
www.uap.md
www.ara.net.md
www.abc.net
www.acsa.md
www.moldova.md
www.cisr-md.org.
ANEXE
Anexa 1
Subcapitolul I. Bunul imobil
Subcapitolul II. Dreptul de proprietate asupra bunului imobil
Subcapitolul III. Grevarea drepturilor patrimoniale
Nu sunt înscrieri
Interdicții
Nu sunt înscrieri
Anexa 2.
Subcapitolul I. Bunul imobil
Subcapitolul II. Dreptul de proprietate asupra bunului imobil
Subcapitolul III. Grevarea drepturilor patrimoniale
Nu sunt înscrieri
Interdicții
Nu sunt înscrieri
Anexa 3.
Anexa nr. 4
Anexa 5.
Anexa 6.
Anexa 7.
Anexa 8.
Anexa 9.
Anexa 10
Anexa 11.
Anexa 12.
Anexa 13.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Formarea Cadastrului Bunurilor Imobile (ID: 127919)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.