Formal, Nonformal Si Informal In Educatia Economica a Elevilor

Introducere

Problematica formelor educației și a relațiilor dintre acestea a fost intens cercetată și dezbătută de-a lungul timpului, cunoscând însă mai multă expunere în literatura de specialitate și în mass-media începând de la jumătatea secolului al XX-lea. Tema a reprezentat obiectul discuției pentru cercetători și practicieni deopotrivă din diverse domenii de studiu precum psihologie, științele educației, sociologie, filozofie și economie.

Lucrarea de față are drept obiectiv principal oferirea unei interpretări teoretice, metodologice și analitice privind educația economică a elevilor prin trei forme: formală, nonformală și informală. Studiul se concentrează asupra sistemului educațional din România, întrucât are la bază experiența educațională a autorului în sistemul european de educație nonformală Erasmus + pe care vrea să o promoveze în interiorul țării. Constatând lipsurile literaturii din domeniu, autorul propune o dezvoltare originală a temei printr-o abordare integrată a formelor de educație care să țină cont de particularitățile conceptelor teoretice și practice specifice studiului economiei, cât și de aspectele specifice educației preuniversitare. Lucrarea prezintă de asemenea o analiză economică a educației și are rolul de a aduce în discuție situația educației economice în rândul elevilor din România cu obiectivul de a cerceta aspectele problematice și de a propune soluții pertinente. Autorul îndeamnă la o cercetare orientată nu spre simptomatologie, ci spre cauzalitate, considerată a fi aceea cu adevărat relevantă în analiza acestei probleme. Printre contribuțiile autorului se mai află și realizarea unui studiu cantitativ (chestionar) cu privire la percepția elevilor asupra situației educaționale actuale și a modului în care diferitele forme de educație contribuie la dezvoltarea intelectuală a acestora.

Importanța temei derivă din ideea că educația reprezintă chintesența dezvoltării ființei umane, însă procesul educațional operează în condiții total diferite de cele de acum 100 sau 200 de ani și trebuie să operăm conștienți de constrângerile și aspectele specifice acelor elemente de mediu extern care au determinat schimbarea paradigmei educaționale.

Actualitatea temei constă în faptul că la început de secol XXI, trăim într-o societate globalizată unde prioritățile și motivațiile indivizilor sunt într-o continuă schimbare. Sfera economică, datorită interconexiunilor existente tot mai conturate între companii, state și consumatori, prezintă o complexitate aparte, fapt ce o face dificil de analizat fără instrumentele corecte la dispoziție. Accesul la informații este la cel mai ridicat nivel din istorie, lucru ce a dus la schimbarea paradigmei atât în educație, cât și în afaceri. În aceste condiții, șomajul în rândul tinerilor este o problemă de maximă importanță aflată în directă legătură cu nivelul scăzut al educației economice

Considerând că nu se pot formula coerent politici de reformă a sistemului educațional dacă nu există o înțelegere deopotrivă adecvată și fundamentată a particularităților educației economice a elevilor, lucrarea conchide cu o serie de concluzii și recomandări ce pot sta la baza deciziilor și soluțiilor adoptate de către decidenți, atât cei din sistemul educațional (profesori) și din structurile politice aferente educației (politicieni, executivi la Ministerul Educației, experți și consultanți pe lângă structurile guvernamentale), cât și pentru părinții interesați de dezvoltarea intelectuală și profesională a copiilor lor.

Analiza din literatură

Există o literatură destul de vastă care oglindește, într-un fel sau altul, preocuparea unor specialiști, din diferite domenii de cercetare, care abordează în mod comparativ formele educației, anume cea formală, nonformală și informală. O preocupare sistematică însă pentru studiul științei economice prin prisma formelor educației nu s-a concretizat din păcate în literatura de specialitate, motiv pentru care autorul vine cu acest demers. Consider că pentru a putea analiza în mod adecvat particularitățile educației economice în rândul elevilor, este nevoie în primul rând de o cultura economică sănătoasă și de cunoașterea legilor și principiilor care stau la baza științei economice, dar și de înțelegerea solidă a psihologiei elevului și a aspectelor pedagogice specifice unui dascăl bun.

Educația formală

Istoria educației formale pe scară largă începe odată cu Revoluția Industrială (perioadă cuprinsă între sfârșitul secolului al XVIII-lea și primele decenii ale secolului al XIX-lea), caracterizată de producția în masă și dezvoltarea sectorului industrial. De asemenea, unii specialiști consideră că esența acestei perioade poate fi mai bine definită de expresia
"Evoluția instituțională", întrucât atunci s-au pus bazele respectării proprietății private și ale acumulării de capital ce a permis dezvoltarea fără precedent a omenirii. Amploarea educației formale are ca punct de început perioada Revoluției Industriale. Fiecare perioadă istorică a avut la bază un sistem educațional care să îi satisfacă nevoile. Secolul al XIX-lea s-a caracterizat prin tranziția radicală de la producția în familie la producția industrială pe scară largă (în masă) și procesul rapid de urbanizare. Până la acel moment, Biserica avea rolul central în educația tinerilor. Astfel, sistemul educațional a fost construit în jurul acelorași principii de la baza Revoluției Industriale.

În prezent, asistăm la o nouă schimbare a paradigmei socio-economice, anume tranziția către "societatea cunoașterii"(eng. Knowledge Society). Tuomi și Miller (2011) consideră că procesul de transformare a societății este chiar mai revoluționar decât tranziția de la era pre-industrială la industrialism. Societatea cunoașterii schimbă nu doar diviziunea muncii, ci însăși fundamentele procesului de educație.

Educația formală se referă la ansamblul acțiunilor educative sistematice și organizate, elaborate și desfășurate în cadrul unor instituții de învățământ specializate (școală, universitate etc.), în vederea formării personalității umane. (Stan, 2001, p. 236)

Etimologic, termenul "educația formală" provine din latinescul "formalis" care înseamnă "organizat, oficial". Pornind de la această idee, una dintre cele mai cunoscute definiri ale educației formale, a fost dată de Coombs, Prosser și Ahmed (1973), care o prezentau ca fiind: „sistemul de educație, structurat ierarhic și gradat cronologic, pornind de la școala primară până la terminarea universității, incluzând pe lângă studiile academice generale, diverse programe specializate de formare”.

Conceptul de educație formală include ansamblul activităților și a acțiunilor pedagogice desfășurate și proiectate instituțional, în cadrul sistemului de învățământ, în mod planificat și organizat pe niveluri și ani de studii, având finalități educaționale bine determinate.

Cu toate că educația formală este generalizată și indispensabilă, unii autori printre care și Văideanu (1988), nu uită să reliefeze și unele carențe ale acesteia și anume: centrarea pe performanțele înscrise în programe, care lasă puțin loc imprevizibilului, tendința de îngurgitare a cunoștințelor, predispunerea către rutină și monotonie, etc.

Educația nonformală

Odată cu începutul secolului al XXI-lea, educația nonformală a început să capete un rol central în dezvoltarea tinerei generații. Până în acel moment, educația nonformală era dedicată adulților care apelau la aceasta pentru a compensa oportunitățile educaționale pierdute. Având în vedere fenomenul îmbătrânirii populației la nivel european, tinerii au devenit o resursă limitată de maximă importanță pentru dezvoltarea economică a unei țări, conform studiului publicat în cadrul Directoratului pentru Tineret și Sport din cadrul Consiliului Europei în 2003. Din acest motiv apare necesitatea unei educații viabile și complexe a elevilor.

În timp ce educația formală are o definiție clară în literatura de specialitate, educația nonformală este mult mai vastă și deci, mai greu de definit conceptul. În timp ce educația formală are loc, după cum am prezentat anterior, în cadrul unităților de învățământ (școli, licee, universități etc.) și are o curriculă stabilită, cât și criterii clare pentru evaluare și certificare, educația nonformală iese din acest tipar. Activitățile din cadrul educației nonformale au loc în general în afara sistemului educațional instituțional și sunt voluntare, acoperind o gamă largă de arii educaționale (cluburi de tineret, asociații studențești, asociații sportive, voluntariat, training-uri și workshop-uri în diverse domenii, etc.). În timp ce educația formală este preponderent obligatorie, instituită prin coerciția aparatului guvernamental, și este bazată de regulă pe motivație extrinsecă (certificarea obținută și avantajele financiare și non-financiare ce vin odată cu aceasta), educația nonformală are avantajul de a fi voluntară și are la bază motivația intrinsecă a participanților. O altă deosebire între cele două tipuri de educație constă în faptul că în educația nonformală nu avem de a face cu profesori, ci cu facilitatori sau traineri.

Ca prim pas în definirea acestui termen, este de menționat faptul că a apărut la începutul secolului XX, în Germania, odată cu constituirea unei asociații de tineri (Wandervogels), ca o reacție împotriva caracterului livresc al școlii. În cadrul acestei asociații, tinerii erau îndemnați să călătorească, să cunoască natura, țara etc.

Coombs, Prosser și Ahmed (1973), au prezentat educația nonformală, ca fiind „orice activitate educațională organizată în afara sistemului formal existent – fie că se desfășoară separat sau ca un element important al unei activități mai largi – care este menită să răspundă nevoilor educaționale ale unui anumit grup și care urmărește obiective de învățare clare”.

Cozma (1988), prezintă educația nonformală ca fiind totalitatea influențelor educative ce se derulează în afara clasei (activități extrașcolare, parașcolare, perișcolare) sau prin intermediul unor activități opționale sau facultative. Autorul mai menționează că, termenul „nonformal”, desemnează o realitate educațională mai puțin formalizată sau neformalizată, dar totdeauna cu efecte formative.

O trăsătură specifică a educației nonformale este caracterul opțional și voluntar al acesteia, dat de activitățile extrașcolare, desfășurate într-un mediu relaxant, calm și plăcut, dispunând de diferite mijloace de atracție pentru publicul de toate vârstele. Poate fi considerată ca o formă facultativă de antrenament intelectual, care menține interesul participanților printr-o metodologie atractivă. Educația nonformală poate să se îmbine cu educația formală în scopul dezvoltării integrale și complexe a personalității.

În prezent, dezvoltarea educației nonformale poate oferi soluții pentru completarea unor conținuturi informaționale necesare unui învățământ pragmatic și creativ, dincolo de învățământul teoretizant, bazat mai mult pe instrucție decât pe educație, neadaptat cerințelor economiei contemporane

Educația informală

Pe lângă cele două forme de educație prezentate anterior, educația informală poate fi involuntară și are un efect important asupra individului.

Din punct de vedere etimologic, denumirea termenului de educație informală provine din limba latină, “informis/informalis” fiind preluat cu sensul de “spontan”, “neașteptat”. Ca urmare prin educație informală înțelegem educația realizată spontan.

Educația informală face referire la experiențele zilnice ce nu sunt planificate sau organizate și conduc către o învățare de tip informal. Când aceste experințe sunt interpretate de către cei mai în vârstă sau de către membrii comunității ele se constituie în educație informală. Educația informală reprezintă procesul care se întinde pe toată durata vieții, prin care un individ dobândește informații, își formează priceperi și deprinderi, își structurează convingerile și atitudinile, se dezvoltă, prin intermediul experiențelor cotidiene.

Conceptual, educația informală include ansamblul influențelor cotidiene, spontane, eterogene, incidentale ce nu își propun în mod deliberat atingerea unor obiective pedagogice, dar au cu toate acestea efecte educative, ocupând cea mai mare pondere de timp din viață individului. Aceste influențe spontane nu sunt selectate, prelucrate, organizate și structurate din punct de vedere pedagogic.

Dezideratele educației informale nu apar în mod explicit. Acest tip de educație nu-și propune realizarea unor obiective pedagogice, însă prin influențele sale exercitate în mod continuu poate avea efecte educative deosebite atât pozitive, cât și negative în funcție de calitatea și tipul informațiilor și cunoștințelor acumulate de către o persoană.

Prin miile de contacte spontane și influențe cotidiene, educația informală oferă ocazia de a adopta anumite atitudini, de a exterioriză anumite comportamente și de a interioriza anumite valori, conturându-se astfel profilul psihosocial al individului. Pe această cale, orice persoană își completează informațiile achiziționate prin intermediul celorlalte forme de educație. Aceste influențe pot fi concordante unele cu altele sau pot fi în dezacord, sarcina de a le orienta și direcționa revenindu-i în principal educației formale.

Trăsăturile caracteristice educației informale sunt determinate de multitudinea influențelor derulate, de regulă, în afară unui cadru instituționalizat, provenite din micromediul social de viață al individului, privite că membru al familiei, al grupului de prieteni, al anturajului la modul general, al colectivului de muncă, al cartierului, al satului sau orașului în care locuiește. Cu cât aceste influențe cunosc o dezvoltare și culturalizare la standarde înalte, cu atât crește și valoarea lor că factori educativi spontani, având un rol important în dezvolarea personalității umane.

Evaluarea are o situație specială în cazul educației informale. Evaluarea se realizează la nivelul opiniilor și reușitelor personale și sociale ale cetățenilor, pe baza analizei comportamentale și factuale. În acest sens, cercetările din domeniu și literatură de specialitate arată faptul că viață socială se desfășoară sub dublu impact: acela al opiniei colectivității și al cenzurării pe care o operează conștiința în sine.

Învățarea de tip informal este o învățare cu caracter multidisciplinar, informațiile provenind din diverse domenii, completându-le pe cele acumulate prin intermediul celorlalte forme de educație. Aceast fapt îi conferă individului posibilitatea de a interioriza și exterioriză atitudini, comportamente, sentimente.

Dezavantajele educației informale sunt inerente în condițiile inexistenței unei acțiuni pedagogice, instituționalizate și organizate sistematic la nivel structural și funcțional. De aceea se consideră educația informală are o funcție formativă redusă. Puține informații devin cunoștințe. De foarte multe ori prin intermediul influențelor incidentale o persoană are acces la informații care pot veni în contradicție cu scopurile educației formale și nonformale. Pe de altă parte, educația informală rămâne în limitele unor sfere de influențe care, prin lărgirea lor, devin tot mai aleatorii dată fiind lipsa unor scopuri și efecte pedagogice directe, specifice acțiunii educaționale formale și nonformale.

Dezvoltarea educației informale se poate realiza prin sporirea caracterului educativ al influențelor spontane provenite în special din mass-mediei și din mediul comunitar. Acest fapt presupune creșterea substratului cultural și al beneficiului educativ-formativ al informațiilor oferite pe diverse canale, lucru care determina la rândul său, ridicarea educației și nivelului cultural al societății, cât și a educației economice, individul fiind mai greu de manipulat în viața de zi cu zi.

În țările dezvoltate se manifestă tendința instituționalizării educației informale în cadrul organizațiilor de tineret și comunitare. În acest sens, specialiștii, încurajează oamenii să se gândească la propriile experiențe și situații de viață și să discute despre acestea cu ceilalți membrii prezenți

Educatori informali pot fi atât părinții cât și prietenii, rudele, implicați într-un proces care se derulează continuu în sensul sprijinirii individului să învețe și să se descurce în viață. La rândul nostru, fiecare dintre noi reprezintă un educator informal pentru cei din jurul sau și pentru sine. Acest lucru se întâmplă uneori în mod intenționat, alteori intuitiv și câteodată fără să realizăm acest lucru.

Cu toate că fiecare tip de educație are propria să manieră de acțiune și propria funcționalitate, este necesară asigurarea unui spațiu instructiv-educativ la nivelul căruia cele trei forme de educație trebuie să se sprijine și să se potențeze reciproc.

Tabel 1 – Educația formală vs educația nonformală

Sursa: Prelucrare proprie

Metodologie

Partea aplicativă a acestei lucrări se concretizează în realizarea unui studiu cantitativ, sub forma unui sondaj referitor la percepția elevilor asupra situației educaționale actuale și a modului în care diferitele forme de educație contribuie la dezvoltarea intelectuală a acestora. Chestionarul urmărește să afle opinia tinerilor cu privire la avantajele, respectiv dezavantajele educației formale comparativ cu cea nonformală și informală. De asemenea, chestionarul mai vizează și părerea elevilor în ceea ce privește importanța, cât și calitatea educației economice pentru dezvoltarea personală și profesională.

Fără a avea pretenția unui eșantion reprezentativ la nivelul întregii populații, în cadrul acestui studiu au fost chestionați doar elevi din liceele din București, din clasele a XI-a și a XII-a, indiferent de profil. Selecția liceelor a urmat o metodologie clară, în urma căreia s-a obținut o selecție vastă din punct de vedere geografic, fiind acoperite licee din diverse sectoare ale capitalei, cât și din punct de vedere al rezultatelor obținute, fiind chestionați elevi din topul celor mai bune licee din punct de vedere al mediilor obținute la examenul de bacalaureat dar și din licee mai puțin bune din această perspectivă.

Având în vedere natura cercetării și structura întrebărilor adresate, chestionarul nu conține niciun element de identificare, fiind anonim. Culegerea datelor s-a derulat în perioada 23 martie – 20 aprilie 2015.

Structura chestionarului prezintă un număr de 9 întrebări cu multiple variante de răspuns, menite să scoată în evidență aspectele pozitive și negative ale învățământului formal (în acest caz, liceul), cât și să reliefeze gradul de penetrare al educației nonformale în societatea românească. O parte din întrebări au fost preluate dintr-o altă anchetă numită din cadrul Agenției Naționale pentru Sprijinirea Inițiativelor Tinerilor , cu scopul de a compara rezultatele obținute. În total chestionarul a avut 314 respondenți din 12 licee din București.

Alegerea anchetei sociologice și utilizarea chestionarului a fost văzută drept cea mai potrivită alternativă de cercetare în teren și de scoatere în evidență a principiilor și tezelor teoretice susținute în prima parte. Chestionarul folosit în această cercetare se poate clasifica în funcție de următoarele:

După conținutul informațiilor, chestionarul utilizat a fost un chestionar de opinie, ce urmărește cunoaștere opiniilor și a intensității acestora

După cantitatea informațiilor, am utilizat un chestionar special (adică cele cu o singură temă și destinate a pune în evidență anumite fenomene)

După forma întrebărilor, am ales ca modalitate de cercetare un chestionar cu întrebări închise, ce facilitează prelucrarea statistică a răspunsurilor ( Am ales totuși la unele întrebări folosirea variantei "altele", unde respondentul poate sugera o altă variantă de răspuns)

După modul de aplicare, am considerat a fi cel mai oportun utilizarea unor chestionare autoadministrare (distribuite elevilor prin intermediul internetului, dar și prin împărțirea chestionarelor în format fizic acolo unde a fost cazul)

Prezentarea sistematică a datelor

În continuare se vor prezenta răspunsurile obținute la fiecare întrebare în parte, sub forma unor grafice și tabele pentru o mai clară reprezentare.

Figura 1 – Răspunsuri întrebarea 1

Sursa: Prelucrare proprie

În ce măsură ești de acord cu următoarele afirmații?

Tabel 2 – Răspunsuri întrebarea 2

Sursa: Prelucrare proprie

În ce măsură următoarele aspecte specifice școlii corespund așteptărilor tale?

Tabel 3 – Răspunsuri întrebarea 3

Sursa: Prelucrare proprie

Figura 2 – Răspunsuri întrebarea 4

Sursa: Prelucrare proprie

Cât de mult crezi că te poate ajuta școala în ceea ce vrei să faci în viitor?

Figura 3 – Răspunsuri întrebarea 5

Sursa: Prelucrare proprie

Care crezi că este cea mai importantă cale care te poate ajuta să înveți ceea ce nu

înveți la școală dar îți trebuie în viață?

Figura 4 – Răspunsuri întrebarea 6

Sursa: Prelucrare proprie

Ai participat la vreun curs, training sau altă formare în afara școlii?

Sursa: Prelucrare proprie

Dacă da, ce impresie ți-a făcut în comparație cu școala obișnuită?

Tabel 4 – Răspunsuri întrebarea 8

Sursa: Prelucrare proprie

Pentru a se putea perfecționa profesional, în ce măsură crezi că un tânăr are

nevoie următoarele:

Figura 6 – Răspunsuri întrebarea 9

Sursa: Prelucrare proprie

Discuții, analiza și interpretarea datelor

Rezultatele obținute în urma prelucrării chestionarelor sunt revelatoare și confirmă ipotezele de la care pleacă cercetarea. Anume faptul că educația formală, îndeosebi în domeniul economic, nu se mai pliază pe particularitățile secolului XXI. Trăim într-o societate globalizată unde prioritățile și motivațiile indivizilor sunt într-o continuă schimbare, unde interconexiunile existente între companii, state și consumatori sunt tot mai conturate. În acest tip de societate, unde activitatea economică se sprijină pe antreprenoriat, educația formală pierde locul principal în ceea ce privește îmbunătățirea capacității tinerilor de a performa și este înlocuită de educația nonformală. Nu este vorba despre o înlocuire deplină, ci mai degrabă, de complementaritate. Cu toate că educația nonformală este superioară pentru contextul socio-economic actual, educația formală trebuie să aibă un rol în formarea individului, însă trebuie reformată.

Studiul referitor la percepția elevilor asupra situației educaționale actuale și a modului în care diferitele forme de educație contribuie la dezvoltarea intelectuală a acestora relevă anumite rezultate interesante. După cum s-a văzut în capitolul precedent, o mare parte dintre elevii chestionați nu consideră că școala în forma actuală (a se înțelege sistemul de educație formală din prezent) îi pregătește cu adevărat pentru viitor. De asemenea, cei care au experimentat educația nonformală susțin că este mai adecvată și mai utilă din toate punctele de vedere.

În ceea ce privește părerea elevilor cu privire la principalul scop al școlii, majoritatea consideră că este de a îi pregăti pentru muncă, urmat de formarea acestora ca oameni și apoi de a le dezvolta nivelul de cultură. Peste 85% din elevi consideră ca o relația apropriată profesor-elev este binevenită și 90% dintre aceștia consideră că nu doar profesorul trebuie să fie cel care să vină cu inițiativa. Doar 6% dintre cei chestionați preferă sarcinile obișnuite specifice școlii decât temele libere și discuțiile interactive, restul dintre aceștia preferându-le pe cele din urmă.

Referitor la așteptările elevilor în ceea ce privește școala, cele mai mari nemulțumiri sunt:

aplicabilitatea cunoștințelor teoretice (unde 84% dintre elevi consideră că doar într-o mică măsură corespund așteptărilor), modalitatea de evaluare a cunoștințelor (80%) și dialogul elev-profesor.

Privind planurile de viitor ale acestora, 41% dintre respondenți au declarat că au doar o idee vagă despre ceea ce vor să facă, 32% că nu și 27% da. Întrebarea ce vine ca o continuare vizează să afle cât de mult cred elevii că îi poate ajuta școala în ceea ce vor să facă. Cel mai ales răspuns (peste 100 de respondenți din 314 alegând această variantă) este că puțin, urmat în ierarhie de foarte puțin și apoi de deloc. Sub 80 de respondenți au considerat că școala îi va ajuta destul de mult sau foarte mult.

O altă descoperire interesantă este legată de faptul că peste 200 din cei 314 de elevi chestionați consideră Internetul ca fiind cea mai bună cale de a învăța ceva ce nu se poate învăța la școală, urmat ca răspuns de mass media (ziare, reviste, TV, radio) și ONG-uri, fundații (prin instruiri, voluntariat).

În ceea ce privește situația educației nonformale în România, studiul a arătat o rată de penetrare în grupul chestionat de 65% (acest procentaj arătând câți dintre elevi au participat la vreo activitate de tip nonformal). Cerându-le să compare pe diverse categorii educația nonformală cu cea formală, elevii chestionați au fost în unanimitate în favoarea celei dintâi. Referitor la categoriile folosite pentru a compara, cele mai mari discrepanțe au fost la: interactivitate (91,8% au considerat ca este mai bună în educația nonformală), utilitate (90,3%), nivelul de înțelegere (82,1%), relația trainer-participant (75,2%) și utilizarea timpului (69,5%).

Ultima întrebare a studiul a căutat să afle opinia celor chestionați privind nevoile unui tânăr pentru a se perfecționa profesional. Cele mai des întâlnite răspunsuri au fost: să dobândească experiență la locul de muncă (72,3%), să urmeze o facultate (67,8) și să urmeze cursuri și training-uri specializate (40,2%). Acest lucru arată că tinerii consideră experiența căpătată la locul de muncă ca fiind cea mai relevantă. De asemenea, în urma prelucrării chestionarului s-a observat faptul că tinerii au o mai mare încredere în imporanța învățământului universitar decât cel preuniversitar.

Având în vedere că studiul realizat a avut o serie de întrebări ce s-au regăsit și într-o altă cercetare, la o analiză în oglindă a celor două lucrări nu se regăsesc diferențe semnificative între răspunsuri. Marja medie de fluctuație a răspunsurilor este de +/- 10 puncte procentuale. Tendința care a reieșit este aceiași, anume faptul că, în general, elevii preferă educația nonformală în dauna educației formale.

Rezumat și concluzii

Rezumat

Lucrarea de față a avut drept obiectiv principal oferirea unei interpretări teoretice, metodologice și analitice privind educația economică a elevilor prin trei forme: formală, nonformală și informală. Studiul se concentrează asupra sistemului educațional din România, întrucât are la bază experiența educațională a autorului în sistemul european de educație nonformală Erasmus + pe care vrea să o promoveze în interiorul țării. Constatând lipsurile literaturii din domeniu, autorul propune o dezvoltare originală a temei printr-o abordare integrată a formelor de educație care să țină cont de particularitățile conceptelor teoretice și practice specifice studiului economiei, cât și de aspectele specifice educației preuniversitare. Prima parte a lucrării a fost reprezentată de Analiza din Literatură, unde au fost abordate pe rând cele trei forme ale educației. Acestea au fost analizate comparativ și au fost evidențiate avantajele, respectiv dezavantajele fiecăreia. A urmat partea de metodologie unde a fost descris modul de abordare a părții aplicative a lucrării, anume un studiu cantitativ (chestionar) cu privire la percepția elevilor asupra situației educaționale actuale și a modului în care diferitele forme de educație contribuie la dezvoltarea intelectuală a acestora. Prezentarea datelor s-a făcut sub formă de grafice și tabele, modalitate specifică studiilor cantitative în general și a chestionarelor în special. A urmat apoi partea de discuții unde au fost comentate și analizate comparativ rezultatele studiului.

Lucrarea are rolul de a aduce în discuție situația educației economice în rândul elevilor din România cu obiectivul de a cerceta aspectele problematice și de a propune soluții pertinente. Autorul îndeamnă la o cercetare orientată nu spre simptomatologie, ci spre cauzalitate, considerată a fi aceea cu adevărat relevantă în analiza acestei probleme.

Concluzii și direcții de cercetare viitoare

Prin această lucrare, autorul propune o reevaluare a legăturii dintre formele educației, anume cea formală, nonformală și informală, considerând că nu se pot formula coerent politici de reformă a sistemului educațional dacă nu există o înțelegere deopotrivă adecvată și fundamentată a particularităților educației economice a elevilor.

Analizând cele prezentate, se poate concluziona că este nevoie de o regândire a sistemului educațional și că trebuie ținut cont de particularitățile societății contemporane. Pentru a se dezvolta în mod natural, educația formală nu mai trebuie să rămână sub monopolul statului ci trebuie să existe o concurență între furnizorii de educație. Istoric vorbind, inovația nu a apărut niciodată într-un monopol ci doar într-o economie de piață, concurențială. Trebuie reeavaluate fundamentele sistemul educațional modern și îmbinate în mod armonios formele educației în dezvoltarea completă a tinerilor. De asemenea, putem concluziona că elevii sunt nemulțumiți de situația învățământului din România și că consideră că educația formală este mai eficientă și utilă din toate punctele de vedere. Restructurarea este necesară mai ales în ceea ce privește disciplinele economice, întrucât educația economică în general și cultura financiară, în special, sunt două dintre categoriile unde românii se clasează pe ultimele locuri în clasamentele internaționale, fapt ce afectează mediul de afaceri și, implicit, dezvoltarea economică.

Acest subiect necesită multă cercetare suplimentară. Autorul își propune în cele ce urmează să continue cercetarea corelației dintre corupție și dezvoltare economică printr-o analiză empirică, cantitativă la nivelul Uniunii Europene.

Recomandări

Una din recomandările din perspectiva unui economist este de a privatiza sistemul educațional din România. Investițiile publice (prin care este finanțat și sistemul public de învățământ) sunt de cele mai multe ori malinvestiții și au randament mult sub cele private, care crează valoare adăugată în economie. Prin privatizare, vom avea concurență reală în educație, aceasta fiind o condiție primordială pentru o educație economică performantă în rândul tinerilor.

Din perspectiva unui tânăr pedagog în formare, consider că este necesară (ca măsură temporară până la privatizarea cu succes a sistemului educațional) o regândire și o reevaluare a priorităților educaționale pe care le are o economie în dezvoltare. Discipline precum antreprenoriatul trebuiesc introduse încă de timpuriu în programele școlare. Este de asemenea indicată o schimbare a raportului educație formală/educație nonformală, cu accent pe cel din urmă, îndeosebi în ceea ce privește studiul economiei.

Anexe

Listă figuri

Figura 1 – Răspunsuri întrebarea 1 13

Figura 2 – Răspunsuri întrebarea 4 15

Figura 3 – Răspunsuri întrebarea 5 16

Figura 4 – Răspunsuri întrebarea 6 16

Figura 5 – Răspunsuri întrebarea 7 17

Figura 6 – Răspunsuri întrebarea 9 18

Listă tabele

Tabel 1 – Educația formală vs educația nonformală 11

Tabel 2 – Răspunsuri întrebarea 2 13

Tabel 3 – Răspunsuri întrebarea 3 14

Tabel 4 – Răspunsuri întrebarea 8 18

Chestionar

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

CHESTIONAR

Acest chestionar este realizat de studentul Cosmin Paraschiv pentru o lucrare științifică ce urmează să fie prezentată în cadrul Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic din cadrul Academiei de Studii Economice din București. Chestionarul este dedicat elevilor din ciclul liceal, clasele a XI-a și a XII-a, și urmărește percepția acestora asupra sistemului educațional contemporan și asupra gradului de penetrare a educației nonformale în România.

Coordonator științific:

Lect. univ. dr. Vladimir ENACHESCU

Autor:

Cosmin PARASCHIV

Vă rugăm răspundeți la întrebările adresate. Completarea chestionarelor durează circa 10 minute.

Liceul:……………………………………………………………………

Clasa:……………………………………………………………………

1. Care consideri că este principalul scop al școlii în raport cu elevii? (o singură variantă de răspuns)

1. Să le dezvolte nivelul de cultură;

2. Să-i învețe cum să învețe;

3. Să-i învețe cum să se comporte în societate;

4. Să-i pregătească pentru muncă (profesie);

5. Să-i formeze ca oameni;

6. altul

(care?_______________________________________________________)

2. În ce măsură ești de acord cu următoarele afirmații?

Bifează varianta de răspuns valabilă pentru fiecare afirmație

3. În ce măsură următoarele aspecte specifice școlii corespund așteptărilor tale?

Bifează varianta de răspuns valabilă pentru fiecare afirmație

4. Știi ce vrei să faci după ce vei termina școala?

Încercuiește varianta de răspuns valabilă pentru fiecare afirmație

A. Da

B. Am doar o idee vagă

C. Nu

5. Cât de mult crezi că te poate ajuta școala în ceea ce vrei să faci în viitor?

Încercuiește varianta de răspuns valabilă pentru fiecare afirmație

1) Foarte mult

2) Destul de mult

3) Puțin

4) Foarte puțin

5) Deloc

6. Care crezi că este cea mai importantă cale care te poate ajuta să înveți ceea ce nu

înveți la școală dar îți trebuie în viață? Încercuiește o singură variantă.

1.Lectura

2. Mass media: ziare, reviste, TV, radio etc.

3. Cluburi și case de cultură

4. ONG-uri, fundații (prin instruiri, voluntariat)

5. Internetul

6. Muzee, teatre;

7. Ai participat la vreun curs, training sau altă formare în afara școlii?

Încercuiește varianta de răspuns valabilă pentru fiecare afirmație

A. Da B. Nu

8. Dacă da, ce impresie ți-a făcut în comparație cu școala obișnuită?

Bifează varianta de răspuns valabilă pentru fiecare afirmație

9. Pentru a se putea perfecționa profesional, în ce măsură crezi că un tânăr are

nevoie:

Bifează varianta de răspuns valabilă pentru fiecare afirmație