Forma de invatamant:ZiForma de invatamant:Zi [605099]

Universitatea “Ovidius” ConstanțaUniversitatea “Ovidius” Constanța
Facultatea de Științe EconomiceFacultatea de Științe Economice
Specializarea: Finanțe și BănciSpecializarea: Finanțe și Bănci
Forma de invatamant:ZiForma de invatamant:Zi
LUCRARE DE LICENȚĂLUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator Coordonator ȘTIINȚIFIC: ȘTIINȚIFIC: ABSOLVENT: [anonimizat]:
Lector Lector Univ. Univ. Dr. Dr. NIȚU NIȚU OANA OANA PREȘA PREȘA DANDAN
CONSTANȚACONSTANȚA
20112011

Universitatea “Ovidius” ConstanțaUniversitatea “Ovidius” Constanța
Facultatea de Științe EconomiceFacultatea de Științe Economice
AvAvi izatzat
DataData
SemnăturăSemnătură coordonatorcoordonator
EVAZIUNEA FISCALĂEVAZIUNEA FISCALĂ
INTERNAȚIONALĂINTERNAȚIONALĂ
Coordonator Coordonator ȘTIINȚIFIC: ȘTIINȚIFIC: ABSOLVENT: [anonimizat] : :
Lector Lector Univ. Univ. Dr. Dr. NIȚU NIȚU OANA OANA PREȘA PREȘA DANDAN
2 2

Universitatea “Ovidius” ConstanțaUniversitatea “Ovidius” Constanța
Facultatea de Științe EconomiceFacultatea de Științe Economice
AvAvi izatzat
DataData
SemnăturăSemnătură coordonatorcoordonator
EVAZIUNEA FISCALĂEVAZIUNEA FISCALĂ
INTERNAȚIONALĂINTERNAȚIONALĂ
Coordonator Coordonator ȘTIINȚIFIC: ȘTIINȚIFIC: ABSOLVENT: [anonimizat] : :
Lector Lector Univ. Univ. Dr. Dr. NIȚU NIȚU OANA OANA PREȘA PREȘA DANDAN
2 2

CONSTANȚA 2011CONSTANȚA 2011
CONCLUZII……..CONCLUZII…….. ………………………………………. ………………………………………… ………………………………………. ………………………………………. ……………………………… ……43……43
BIBLIOGRAFIE…….BIBLIOGRAFIE……. ………………………………………. ………………………………………… ………………………………………. ………………………………………. ……………….46……………….46
3 3

INTRODUCEREINTRODUCERE
FraFrauda uda fis fisca cală lă indindustustriarială lă se se rearealiz lizea ează ză priprintrntr-o -o divdivizaizare re a a acțacțiuniunii ii priprin n ca care re se se
săvârșește frauda, în cadrul unei rețele subterane, care are rolul de a sprijini și acoperi săvârșește frauda, în cadrul unei rețele subterane, care are rolul de a sprijini și acoperi
operațiunile fictive. În acest caz sunt implicate m ai multe persoane fizice și/sau juridice, operațiunile fictive. În acest caz sunt implicate m ai multe persoane fizice și/sau juridice,
 pentru realizarea, de regulă, de profituri foarte mari, prin sustragerea în mod fraudulos de la  pentru realizarea, de regulă, de profituri foarte mari, prin sustragerea în mod fraudulos de la
 plata impozitelor. plata impozitelor.
Istoricul incriminării practicilor evazioniste și precedentele legislative constituie tot Istoricul incriminării practicilor evazioniste și precedentele legislative constituie tot
atâtea elemente interesante și îndelung studiate de teorie, literatura de specialitate cosemnând atâtea elemente interesante și îndelung studiate de teorie, literatura de specialitate cosemnând
numeroase exemple. Revoluția din 1848 de pildă a impus printr e ideile sale pe aceea potrivit numeroase exemple. Revoluția din 1848 de pildă a impus printr e ideile sale pe aceea potrivit
căreia impozitul trebuie plătit de toți cetățenii f ără deosebire și proporțional cu puterile căreia impozitul trebuie plătit de toți cetățenii f ără deosebire și proporțional cu puterile
fiecăruia. Ulterior acest deziderat a fiecăruia. Ulterior acest deziderat a căpătat consistența prin bugetul anului 1895 consfințindu-căpătat consistența prin bugetul anului 1895 consfințindu-
se principiul potrivit căruia toți românii sunt egali în fața legilor și im pozitelor. Prima lege de se principiul potrivit căruia toți românii sunt egali în fața legilor și im pozitelor. Prima lege de
urmărire a realizării veniturilor publice ale statului, județelor și co munelor, ale administrațiilor  urmărire a realizării veniturilor publice ale statului, județelor și co munelor, ale administrațiilor 
și stabilimentelor publice și cele de binefacere datează din 21 m artie 1877. Aceasta conținea și stabilimentelor publice și cele de binefacere datează din 21 m artie 1877. Aceasta conținea
25 de articole și prevedea că “contribuabilul ce nu-și îndepline a datoria de până la a 15-a zi 25 de articole și prevedea că “contribuabilul ce nu-și îndepline a datoria de până la a 15-a zi
din luna a doua a fiecărui trimestru la percepție” era supus urmăririi. Aceeași lege enumera din luna a doua a fiecărui trimestru la percepție” era supus urmăririi. Aceeași lege enumera
 privilegiile și scutirile. privilegiile și scutirile.
 Nicolae Titulescu, care în 1921 ocupa portofoliul Ministerului de Finantea a propus  Nicolae Titulescu, care în 1921 ocupa portofoliul Ministerului de Finantea a propus
RefReformorma a fis fiscalcală ă a a RomRom âniâniei ei reîreîntrntregiegite, te, refreformormă ă ocaocaziozionatnată ă de de întîntâiuâiului lui bugbuget et uniunificficat, at,
inspirată de legislația financiară a statelor dezvoltate. Principiile de bază, urmărite de reformă inspirată de legislația financiară a statelor dezvoltate. Principiile de bază, urmărite de reformă
lu lui i Ti Titu tule lesc scu, u, st stab abil ilea eau: u: imimpu pune nere rea a ve veni nitu tulu lui i ef efec ecti tiv v re real aliz izat at în în ba baza za de decl clar araț ație iei i
co contrntribuibuabiabilullului ui și și intintrodroduc ucereerea a impimpoz ozituitului lui proprogregresiv siv pe pe venvenituitul l glogloba bal, l, ca care re impimplic lica a
impozitul pe lux și cifre de afaceri, impozitul progresiv pe suc cesiuni, impozitul extraordinar  impozitul pe lux și cifre de afaceri, impozitul progresiv pe suc cesiuni, impozitul extraordinar 
 progresiv pe avere și pe  progresiv pe avere și pe îmbogățirea de război.îmbogățirea de război.
În anul 1923, noua reformă fiscală înfăptuită de Vintilă Brătian u a fost realizată prin În anul 1923, noua reformă fiscală înfăptuită de Vintilă Brătian u a fost realizată prin
Legea Contribuțiilor Directe, care a desființat imp unerea minimală și a atenuat sancțiunile Legea Contribuțiilor Directe, care a desființat imp unerea minimală și a atenuat sancțiunile
severe instaurate de Nicolae Titulescu împotriva pr acticilor evazioniste. Cu toate părțile ei severe instaurate de Nicolae Titulescu împotriva pr acticilor evazioniste. Cu toate părțile ei
 bune ea a dus la proliferarea spiritului antifiscal manifestat de către unii  bune ea a dus la proliferarea spiritului antifiscal manifestat de către unii contribuabili.contribuabili.
Un adevărat cod al evaziunii fiscale a fost introdu s în legea contribuțiilor directe și Un adevărat cod al evaziunii fiscale a fost introdu s în legea contribuțiilor directe și
celelate legi de impozite și celelate legi de impozite și taxe, adoptată în anul 1933. Prin taxe, adoptată în anul 1933. Prin această lege abaterile se clasificauaceastă lege abaterile se clasificau
în în contrcontr avenavenție ție simplsimpl ă ă și și contcontraveravenție nție calicalificatăficată , , fiind sancțiofiind sancțio nate cu nate cu amenamen zi zi ce ce mergmerg eau deeau de
4 4

până la patru ori impozitul la diferență de venit sustras și constatat. Aceeași lege prevede
 pentru actele de corupție a agenților fiscali pedeapsa închisor ii corecționale de la 6 la 12 luni.
Legea nr.344 din 29.12.1947 vine să sancționeze evaziune a fiscală. Legea era foarte
aspră, însă oferea posibilitatea celor în cauză să intre în lega litate și să-și lichideze obligațiile
fiscale, chiar dacă s-ar fi sustras în trecut de la plata impozitelor.
În fine, art.258, indice 36 din Codul Penal anterior, introdus prin Decretul
nr.202/1953, publicat în Buletinul Oficial nr.15 di n 14.05.1953, pedepsea sustragerea de la
 plata impozitelor prin “ascunderea obiectului sau sumei impozabile, distrugerea și dosirea
evidențelor obligatorii stabilite prin legile fiscale”.
După decembrie 1989, prin Legea nr.82/1991 a contabilității, p ublicată în Monitorul
Oficial nr.265 din 27.12.1991 a fost incriminată “efectuarea cu știință de înregistrări inexacte”
și “omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, ce au avut drept consecințe
denaturarea rezultatelor financiare și elementelor patrimoniale ce se reflecta în bilanțul
contabil, acesta constiuind infracțiunea de fals intelectual ce se pedepsește conform art.289
Cod Penal cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Evaziunea fiscală a fost definită ca faptă penală d e art.1 din Legea nr.87/1994 și
constă în sustragerea prin orice mijloace, în între gime sau în parte, de la plata impozitelor,
taxelor și a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor 
sociale de stat și fondurilor speciale extrabugetar e, de către persoane fizice și persoane
  juridice române sau străine, denumite contribuabili. Astfel, în art.2-3, se prevede ca
desfășurarea de activități permanente sau temporare , generatoare de venituri impozabile va
avea loc numai pe baza unei autorizații emise de or ganul competent sau a unui alt temei
 prevăzut de lege dar, și obligația declarării orga nelor de control a bunurilor sau valorilor 
impozabile. De asemenea, potrivit art.4-5, contribuabilii sunt obligați să evidențieze veniturile
realizate și cheltuielile efectuate din activitățil e pe care le-au desfășurat prin întocmirea
registrelor sau a oricăror alte documente prevăzute de lege și să le declare cu sinceritate,
reluându-se reglementările cuprinse în Legea nr.82/1991, privind contabilitatea.
5

CAPITOLUL 1. CARACTERIZAR EA EVAZIUNII FISCALE
INTERNAȚIONALE
1.1Conceptul de evaziune fiscală internațională
Evaziunea fiscală reprezintă sustragerea de la impunere a u nei plăți mai mari sau mai
mici din materia impozabilă. Ca fenomen, aceasta se întâlnește atât pe plan național, cât și
internațional, ea regăsindu-se definită sub diverse forme în legislația statelor. Așadar, în
Olanda, frauda fiscală este definită ca fiind “faptul de a stab ili în mod intenționat o declarație
inexactă, de a prezenta documente false sau de a nu respecta obligația legală de a furniza
administrației anumite informații necesare stabilirii sau controlului impozitului”1.
Frauda fiscală este un fenomen în primul rând socia l, ea reflectând prin procedeele
sale atât structura societății că t și nivelul tehnic al sistemului fiscal al acesteia. Indiferent de
locul ocupat pe scara socială, contribuabilul evazionist folosește cele mai diverse tehnici de la
cele elementare, până la cele mai sofisticate. Multitudinea de impo zite și taxe pe care trebuie
să le suporte contribuabilul – persoana fizică ori juridică – da r mai ales mărimea exagerată a
acestora, a condus de-a lungul timpului la identifi carea de căi pe cât de ingenioase și de
eficiențe pentru practicant, pe atât de nocive pentru colectori, dar și pentru noi toți, în ultimă
instanță (pentru societate și pentru piața internă în general).
Tehnicile de fraudare se pot clasifica după mai mul te criterii (Nicolae Hoanță – 
Evaziunea fiscală):
Criter iul fiscal – este criteriul în baza căruia se distinge frauda care se sprijină pe
așezarea impozitului și cea care are loc în stadiul plății obligației f iscale. Evident, prima este
cea mai răspândită, constând în diminuarea bazei im pozabile prin minimizarea veniturilor,
 beneficiilor sau cifrei de afaceri ori prin maximi zarea cheltuielilor deductibile din punct de
vedere fiscal. Evaziunea fiscală care are loc cu oc azia plății obligațiilor fiscale se referă în
special la taxele vamale (evaziune vamală) și taxa pe valoarea adăugată.
Criteriul material –   permite să se distingă două mari tehnici de fraudă : prima,
ascunderea materiei impozabile, iar cea de-a doua majorarea cheltuielilor deductibile. Tot în
funcție de acest criteriu s-a procedat la distinger ea între evaziunea fiscală săvârșită prin
acțiune și cea săvârșită prin omisiune. Dacă prima presupune un comportament activ (ex:
folosirea unui înscris fictiv), cea de-a doua se ca racterizează printr-o abținere, cum ar fi
nedeclarare a unui venit.
1Hoanță, Nicolae, Evaziune fiscală ,Ed. Tribuna Eco nomică, București, 1997, pag 234
6

Criter iul subiect iv– ce tine de autorii fraudei, distinge între evaziunea fiscala
savarsita de persoanele fizice si cea savarsita de persoane le juridice. Aceasta distinctie este
necesara in cee a ce priveste stabilirea raspunderii si sanctiunii.
Criter iul cantit ativ – opunefrauda artizanala, foarte larg raspandita, fraudei
industriale, aceasta din urma putand fi caracterizata ca o componenta a crimei organizate.
Criteriul geografic – delim iteaz a evaziunea fiscala natio nala de cea internatio nala,
chiar daca garnita dintre acestea a fost deja surmontata.
Frauda fiscala artizanala are ca si caracteristica majora faptu l ca ea este definita mai
 putin de modalitatile de savarsire sau de amploarea sustrager ilor de la plata impozitelor, cat de
modu l izola t, pe cont propriu, de actiune al autorilor ei. Intr-o aseme nea situatie faptuito rul
actioneaza singur sau cel mult in forme clasice de participatie penala, sfera acestor 
 participanti marginandu-se la nivelul salariatilor din firma, familie, prieteni, parteneri de
afaceri. Nu se recurge la o organizatie clandestina infiintata in acest scop. Frauda artizanala
este un fenomen cotitian. Exemplele sunt multiple s i ele merg de l a o banala diminuare a
 pretului real de vanzare a unui imobil, pana la omiterea inregistrarii veniturilor in contabilitate
sau majorarea cheltuielilor deductibile.
Revenind la definiția evaziunii și implicit a celei de fraudă fiscală, se observă că
infracțiunea se poate săvârși în mai multe modalită ți. Atât ca urmare a numărului mare de
modalități (fiecare dintre acestea fiind susceptibile de altele noi), a gradului de pericol social
diferit ceea ce impune un tratament penal diferit dar, și pentru ușurința înțelegerii și aplicării
textului de lege, legiuitorul a decis incriminarea ca infracțiune dis tinctă a fiecărei din aceste
modalități.
Infracțiunile de evaziune fiscală reglementate în art. 9-16 sunt următoarele:
ŘRefuzul de a prezenta organelor de control prevăzute de lege documentele justificative
și actele de evidență contabilă necesare pentru stabilirea obligațiilo r fiscale față de stat
se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani s au cu amendă da la 200.000 la
1.000.000. lei – art.9;
ŘÎntocmirea incompletă sau necorespunzătoare de documente p rimare sau de evidență
contabilă ori acceptarea unor astfel de documente, cu scopul de a împiedica
verificările financiar-contabile pentru identificar ea cazurilor de evaziune fiscală se
 pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și interzicerea unor drepturi sau cu
amendă de la 1.000.000 la 10.000.000 lei;
7

ŘSustragerea de la plata impozitelor, taxelor și con tribuțiilor datorate statului prin
neînregis trarea unor activităț i pentru care legea preve de oblig ația înregistră rii în
scopul obținerii de venituri, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani și interzicerea
unor drepturi. – art.11;
ŘSustragerea de la plata obligațiilor fiscale, în întregime sau în pa rte, prin nedeclararea
veniturilor impozabile, ascunderea obiectului sau a sursei impoz abile ori taxabile sau,
efectuarea oricăror alte operațiuni în acest scop, se pedeps ește cu închisoare de la 2 la
7 ani și interzicerea unor drepturi – art.12;
ŘFapta de a nu evidenția prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau
în parte, veniturile realizate ori de a înregistra cheltuieli care nu au la bază operațiuni
reale, dacă au avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitu lui, taxei și contribuției,
se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani ș i interzicerea unor drepturi sau cu
amendă de la 1.000.000 la 10.000.000 lei – art.13;
ŘDeclararea fictivă făcută de contribuabil sau împuterniciții acestuia cu privire la sediul
unei societăți sau la schimbarea acestuia fără înde plinirea obligațiilor prevăzute de
lege în scopul sustragerii de la controlul fiscal se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7
ani și interzicerea unor drepturi – art.16.
Putem concluziona astfel că, pe de o parte, prin in criminarea faptelor de evaziune
fiscală sunt apărate relațiile sociale care asigură desfășurarea normală a unei activități
reglementate prin lege, cea de formare a bugetului de stat (și nu numai) pe calea taxelor și
impozitelor, iar pe de altă parte, prin incriminări sunt apărate ș i relațiile sociale privitoare la
 patrimoniul statului ca patrimoniu public.
Evaziunea fiscală constă, deci, în totalitatea procedeelor legale ori nelegale prin
intermediul cărora contribuabilii persoane fizice sau juridice sustrag parțial ori integral
materia lor impozabilă de la plata obligațiilor sta bilite prin lege, încălcând nu doar un act
normativ obișnuit ci însăși Constituția României , care prevede că “ cetățenii au obligația de
a contribui, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice ”.
1.2 Evaziunea fiscala din România
Evaziunea fiscala constituie un fenomen economico-social extre m de nociv, asa cum
am mai spus, iar permisivitatea legislativa, precum si cea a autoritatilor competente,
coroborate cu un grad fiscalitatii extrem de ridica t, mai ales pentru o tara in tranzitie catre
8

economia de piata autentica, viabila, reala au condus la crearea unui mediu propice dezvoltarii
 practicilor evazioniste. Coruptia institutionalizata, premisa a evaziu nii fiscale nu doar ca ofera
 protectie acestei maladii economice si sociale, ba chiar o sustin e, o incurajeaza, profita de pe
urma ei, obtinand atat foloase materiale, cat si ca stigand capital electoral, amanand masuri
drastice in privinta unor societati cu datorii extrem de mari numai pentru a inabusi eventualele
 proteste sindicale sau pentru a satisface clientela politica. Opor tunitatile oferite de procesul
schimbarii, coroborate cu insuficienta controlului legal, au favo rizat mai ales criminalitatea
orientata spre profit, care are tendinta de a dobandi un car acter global, exploziv si organizat,
  prej udiciind societatea in ansamblul sau, struc turan du-se si multi plica ndu-s e neincetat,
concretizandu-se in fapte penale de o mare complexitate si div ersitate sub aspectul numarului
de participanti, metodelor folosite, prejudiciilor cauzate si institutiilor vizate.
Dintre cauzele care au dus la proliferarea evaziunii fiscale fac parte:
•Intarzierile, tergiversarile adoptarii unor acte normative modern e, eficiente impotriva
acestui flagel;
•Aparitia tarzie a Legii evaziunii fiscale;
•Lipsa unui cod fiscal;
•O legislatie, care, desi tardiva ca moment de apari tie si permisiva, a condus la
nenumarate neintelege ri ale sale si ambiguitati ;
•O fiscalitate ridicata relativ la posibilitatile contribuabilului roman obisnu it;
•Existenta unui sistem de prevenire a ilegalitatilor, de control si de sanctionare, avand
oameni slab pregatiti, prost informati, echipati, remunerati si, imp licit corupti
•Insuficienta educatiei cetatenesti si fiscale
.
  Nivelul evaziunii fiscale identificate în Rom ânia se situa, în sume absolute, la
316.466,6 milioane lei pentru trimestrul I al anului2010. Privită în dinamică, evaziunea fiscală
a scăzut față de aceeași perioadă a anului precedent cu 40 ,2%. După unele aprecieri ale Curții
de Conturi, evaziunea fiscală înregistrată în 2009 reprezenta un volum de cel puțin 24.000
miliarde lei, iar cea din 2008 unul de aproximativ 40.000 de miliarde lei. Față de produsul
intern brut, evaziunea fiscală reprezenta, în 2009 aproximativ 10%, în 2010 se menține
aproximativ la același nivel, iar față de bugetul consolidat al statu lui, reprezenta aproximativ
30% în anul 2008 și circa 32% în anul 2009.
9

10

Tabelul 1.1 Evaziunea fiscală la persoane fizice și asociații familiale – 
PERIOADA
(ANUL)2009 2010VARIAȚIA
PROCENTUALĂ
SUMA (TOTAL) 380487 316466 -16,82%
PERSOANE
JURIDICE375716 304081 -16,06%
PERSOANE FIZICE
I ASOCIAȚIIȘ
FAMILIALE6240 12385 +98,01%
Sursa: Teodora Vascu Barbu – Bugetul statului și agenții economici – E.D.P., București, 2009
Pe parcursul anului 2009, organele specializate ale Ministerului de Finanțe au efectuat
un număr de 741.455 de acțiuni de verificare a subiecților economici. S-au identificat 285.514
de cazuri de evaziune fiscală, reprezentând circa 1.819 m ld. de lei, corespondente a 0,6% din
P.I.B al aceluiași an și 4,3% din veniturile bugetare. Majoritatea acestei valori provine de la
societățile comerciale cu capital privat și mixt (cca.56%), iar 42% de la societățile comerciale
cu capital de stat și al regiilor autonome. În anul 2010 rata cazurilor de evaziune fiscală, în
totalul verificărilor, a crescut la 38,5%, față de 31% în anul 2009
Direcția de Combatere a Criminalității Economico-Financiare din cad rul IGP a oferit
următoarele date corespunzătoare lunii februarie 2010 : polițiștii au controlat peste 3000 de
centre en-gross și peste 10.000 de firme în vederea prev enirii și combaterii evaziunii fiscale, a
comerțului cu mărfuri de contrabandă și a altor încălcări ale le gislației economice în sectorul
 privat. La nivelul întregii țări au fost descoperi te 1.471 de infracțiuni de evaziune fiscală și
1.1.92 de infracțiuni la Legea privind protejarea populației împotriva unor activități
come rciale ilicite. În luna mai 2010, același depart amen t din cadru l Poliției, împreu nă cu
comisarii Gărzii Financiare, au descoperit în urma controalelor peste 1000 de infracțiuni de
evaziune fiscală, valoarea amenzilor fiind de peste 4 miliarde de lei.
Tabelul 1.2 Structura evaziunii fiscale pe anul 201 0
11

FELUL IMPOZITULUISUMA EVAZIUNII
FISCALE (MIL. LEI)%
Impozitul pe profit 80678,2 25,49
TVA 107669,4 34,02
Impozitul pe salarii 37698,5 11,91
Accize 46268,8 14,62
Impozite și taxe locale 16268,5 5,14
Alte impozite și taxe 27883,1 8,82
Sursa: „  Finanțe publice ” – Văcărel, Iulian, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2009
În primul seme stru al anului 2010 prejudici ul adus buget ului de stat de unii agenți
economici care comercializează produse petroliere a fost de peste 1000 de miliarde lei prin
cesionarea societă ților respective cu toate obligațiile fiscale către persoane fizice, de regulă de
cetățenie străină, care nu au putut fi identificate.
O altă situație aparte apare atunci când veniturile datorate statului se diminuează
datorită pirateriei și încălcării dreptului de autor, mai ales în ceea ce privește producțiile audio
și video românești și străine. Pirații copiază fără a deține drep turi de autor diverse produse de
  pe piață, pe care le vând mai ieftin decât producă torul autentic, câștigând astfel sume
fabuloase, prejudiciind firmele serioase de producț ie, dar și statul român întrucât o afacere
ilegală în nici un caz nu va fi declarată de bună-voie la Fisc, pentru a fi impozitată. Pierderile
cauzate în România de încălcarea drepturilor de autor în dome niul jocurilor de calculator, în
cel muzical, al filmelor și al cărților s-au cifrat la sfarsitul anului 2009 la 25,9 milioane de
dolari, se arată într-un raport al International Intellectual Property Alliance (IIPA).
Auto rități le român e încearcă să dimin ueze fenomenu l, conștientizând sume le fabul oase
 pierdute de agenții economici și implicit și de stat. Poliția Română ș i Oficiul Român pentru
Drepturile de Autor, cu sprijinul BSA, au efectuat de la începu tul anului 2010 peste o sută de
controale. Au fost constatate astfel încălcări ale drepturilor de autor în materia programelor de
calculator în aproape toate situațiile. Acest lucru reprezintă o cr eștere de 50% față de aceeași
 perioadă a anului trecut. Constatarea unui număr atât de mar e de infracțiuni se datorează, pe
de o parte, specializării polițiștilor și inspector ilor ORDĂ, pe de altă parte, extinderii zonei
geografice de acțiune a acestora.
S-a spus, și pe bună dreptate, că România are o legislație instabilă, echivocă, greoaie și
agresivă în domeniul finanțelor. Nivelul și cotele taxelor și impozitelor, precum și ale
celorlalte contribuții pe care contribuabilul – per soana fizică sau juridica – trebuie să le
 plătească sunt în continuă creștere; iluzia că uneori anumite sp ecte ale fiscalității scad constă
12

tocmai în constatarea că o scădere este compensată și devansată chiar de o creștere a altui
element de fiscalitate. România este o țară care s-a angajat fe rm, măcar la nivel declarativ, pe
un drum spre modernizare și înnoire în toate domeniile vieții soc iale, politice și economice,
desigur în vederea aderării la structurile economice și de apă rare europene și euro-atlantice. În
contextul acestor schimbări, în contextul dezechili brelor(normale până la un anumit punct)
din toate compartimentele societății tema formelor moderne, științifice chiar ale criminalității
economico-finan ciare, beneficiare ale tehnologiei și societății informației devine una din ce în
ce mai actuală, mai presantă, mai gravă, mai agresivă, și deci, care se cere rezolvată.
Evaziunea fiscală este vectorul rezultant aldefecte lor, inadvertențelor, permisivității
unei legislații imperfecte și în mod nefericit asimilate, cu aplicabilitate defectuasa și greoaie,
cu struc turi pline de oport uniști și neprofesi oniști urmăr indu-și câștiguri le perso nale. Și
fiscalitatea excesivă provoacă evaziune. Și nivelul de trai și conștiința publică, și cultura
civică intrată, eventual, în memoria colectivă, toa te acestea constituie tot atâtea elemente
nuanțate dar importante în cadrul studierii, analiz ei, identificării soluțiilor de combatere a
flagelului care în ultimă instanță încalcă unul din tre principiile esențiale ale constituției
oricărui stat de drept: “  în fața legii toți cetățenii sunt egali .
Una dintre cele mai dificile probleme, adusa in fata opiniei public e de presa, problema
care se adreseaza atat organelor fiscale cat si jur istilor, este identificarea si cunoasterea
numarului foarte mare de acte normative care instit uie obligatii fiscale si prevad detalii
 privind asezarea impunerii si totodata prelevarea. Ambiguitatea, contradictiile si instabilitatea
sunt cuvintele de ordine in definirea cadrului legislativ in domeniu , iar consecinta fireasca a
unei astfel de situatii este lipsa de corelatie intre solutiile date de d iverse instante in judecarea
diferitelor litigii avand tangenta cu subiectul pe care il dezbatem in prezenta lucrare.
Gradul ridicat de specializare al infractiunilor de evaziune fiscala reclama pentru
  prevenirea si combaterea lor efortul concertat al mai multor institutii ale statului: Garda
Financiara, administratiile financiare, serviciile secrete, precum si formatiunile specializate
din cadrul Politiei Romane.
Asa cum in orice stiinta teoria trebuie sa fie relationata natural si eficient cu practica, tot
asa si in acest domeniu elementul legislativ si cel institutional trebuie sa fie intr-o
interdependenta profesionista si productiva. Este n ecesara unificarea legislatiei financiar-
fiscale prin elaborarea si adoptarea unui Cod Fisca l, in care sa fie reglementate unitar 
obligatiile fiscale, procedura de stabilire si impunere a lor, obligatiile si drepturile
contribuabililor, precum si ale organelor fiscale, contraventiile s i infractiunile, precum si alte
sanctiuni in concordanta stricta cu prevederile constitutionale.
13

1.3Dubla impunere fiscală
Ca urmare a dezvoltării și perfecționării mijloacel or de producție și a tehnologiilor,
adâncirea diviziunii sociale a muncii, lărgirii pie ței, amplificării schimburilor de mărfuri
intermediate de bani dincolo de granițele statului, extinderea și div ersificarea tranzacțiilor cu
efecte comerciale și hârtii de valoare, apar tot mai frecvent s ituații în care același individ se
află în legătură politică, economică sau socială față de două s au mai multe state.
Cunoașterea temeinică a practicii fiscale internaționale are o impo rtanță deosebită în
realizarea procesului de lărgire a cooperării econo mice și financiare dintre acestea. Dubla
impunere juridică internațională poate deveni, la u n moment dat, o piedică în amplificarea
relațiilor economice, financiare, de credit, etc. dintre diferite ță ri.
Dubla impunere fiscală internațională reprezintă su punerea la impozit a aceleiași
materii impozabile și pentru aceeași perioadă de timp de către d ouă autorități fiscale din țări
diferite.
O astfel de impunere se poate manifesta doar în caz ul în care rezidenții unei țări
realizează venituri sau dețin proprietăți în alte ț ări. căci, în cazul extrem al perceperii unor 
impozite o singură dată, dar de două sau mai multe autorități fis cale juxtapuse din aceesi țară,
dubla, triplă sau multiplă impunere este o realitate, dar aceasta nu este considerată în teoria
finanțelor publice o dublă, triplă sau multiplă impunere juridică  , ci una de natură economică,
care se concretizează în creșterea presiunii fiscale medii sup ortate de contribuabilul în cauză
în propria țară.
Dubla impunere trebuie să fie examinată prin prisma particularită ților politicii fiscale
și a modalităților de impunere folosite de către diferite țări.
Dubla impunere se poate ivi sub două forme, și anume:
a)voită, intenționată d e legiuitor ;
 b)nevo ită, neintenționată de legiu itor.
Dubla impunere voită constă în aceea că statul încearcă prin această met odă să
îngreuneze concuren ța exercitată de capitalul extern într-o ramură economică.
Dubla impunere neintenționată , întâmplătoare, se întâlnește în cazul în carenbu se
iurmareste, dar se realizează, prin coincidență dif eritelor impozite din aceeași țară și din
străinătate, afectarea aceluiași venit sau bun din două țări.
14

Fenomenul de dublă impunere juridică internațională se produce nu datorită
structurilor diferite ale sistemelor fiscale, ci da torită concepțiilor diferite care stau la baza
impunerii.
1.3.1 Evazi unea fi scală – E fectel e negati ve ale du blei i mpuner i
Efecte le negat ive pe care dubla impunere le are asupra dezvoltării relațiilor 
economice și financiare dintre diferite țări au determinat găsirea unor soluții pentru înlăturarea
ei.
Dubl a impu nere are consecințe negative asupra dezvoltă rii relațiilor economic e,
sociale, financiare și bancare. De aceea, au fost l uate măsuri legislative adecvate de către
aproape toate statele pentru evitarea dublei impuneri internaționale (juridice).
Recurgerea la frauda fiscală internațională își găsește explicația în jocul dublei
impuneri internaționale, al regimurilor fiscale naționale, cât și al p resiunii fiscale rezultate de
aici. Pentru a evita să fie supus la două impozităr i distincte, contribuabilul caută să nu fie
supus la nici una, el refugiindu-se în zone protejate din punc t de vedere fiscal. Modalitățile și
tehnicile folosite sunt numeroase conținând o serie de combinații subtile și utile recurgând
uneori la mecanisme fr auduloase.
1.3.2Evitarea dublei impuneri
Dubla impunere poate fi evitată, fie pe baza unor măsuri legis lative unilaterale, fie prin
încheierea unor acorduri bilaterale sau multilaterale între diferite țări.
Evitarea dublei impuneri prin măsuri legislative unilaterale este ma i dificil de realizat,
deoarece fiecare țară este interesată să realizeze venituri fiscale cât mai mari.
Soluția optimă pentru evitarea dublei impuneri o reprezintă încheierea unor convenții
 bilaterale sau multilaterale între țări, având la bază modelele date publicității în anii 1963,
1977 și 1994 de către Organizația de Cooperare și D ezvoltare Economică (O.C.D.E.) și
conventia-mode l O.N.U. din 1981.
15

După prezentarea certificatului de rezidență fiscală se aplică p entru veniturile realizate
în anul respectiv prevederile din convențiile de evitare a dublei impuneri și se va proceda și la
regularizarea impozitului (prin rambursare).
Beneficiarul venitului poate solicita rambursarea într-o perioadă de 3/5 ani de la data
de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire.
Studiu de caz: CIPRU:
Cipru a devenit un loc bine cunoscut în care invest itorii internaționali și societățile
multinaționale dețin, planifică și administrează investiții tr ansfrontaliere.
Regimul favorabil existent în Cipru în ceea ce privește impozitul pe profitul
societăților, cu cel mai redus nivel de impozitare globală din Uniunea Europeană;rețeaua
foarte bună de tratate privind evitarea dublei impuneri pe care Republica Cipru o are cu peste
40 de state și Directivele UE privind societățile afiliate și respectiv dobânzile și redevențele
care au sporit atractivitatea Republicii Cipru după admiterea aces teia în Uniunea Europeană
(mai 2004).
Impozitul pe dividendele primite de la societăți st răine
Dividendele primite de la filialele situate în afar a Ciprului sunt scutite de la plata
impozitelor, cu condiția deținerii unui procent min im de 1%. Singurele excepții se aplică
filialelor care: sunt supuse unui nivel de impozita re mai mic de 5% și mai mult de 50% din
activitățile acestora produc venituri (pasive) din investiții și plasamente.
Impozitul pe dividendele plătite acționarilor nerez idenți
Pentru dividendele plătibile acționarilor nereziden ți nu se reține nici un impozit la
sursă.
Impozitul pe dobândă
Venitul din dobânzile obținute de către o societate din Cipru este supus următoarelor 
impozite:
ŘO contribuție specială de 10% pentru Fondul de Apăr are și 50% din venitul din
dobânzi este supus impozitului pe profit de 10%;
ŘDobânzile obținute din activitățile obișnuite ale s ocietății (sau care au o legătură
strânsă cu acestea) sunt scutite de contribuția specială pentru apărare, dar sunt supuse
integral impozitării în ceea ce privește cota de 10% a impozitului p e profit.
Impozitul pe venitul din redevențe
16

Impozitul pe veniturile din redevențe obținute în C ipru. Veniturile din redevențe
obținute de o societate rezidentă în Cipru sunt supuse impozitului pe profit de 10%.
Impozitul pe redevențele plătite societăților nerez idente
Pentru redevențele plătite de o societate rezidentă în Cipru unei societăți nerezidente
nu se rețin impozite la sursă în Cipru, cu condiția ca exercitarea drepturilor la redevențe să
aibă loc în afara Ciprului. Acordarea unei sublicente către o firmă nerezidentă se încadrează în
aceste prevederi.
Câștigurile de capital
Câștigurile obținute prin vânzarea proprietăților i mobiliare deținute în Cipru sunt
supuse impozitării la cota de 20% (idem câștiguri obținute prin vânzarea de acțiuni la societăți
care dețin astfel de proprietăți).
Impozitul pe capital
În principiu, Cipru nu percepe impozit pe capital s au alte taxe asemănătoare asupra
contribuțiilor de capital la societățile rezidente în Cipru. Taxele de timbru se plătesc asupra
capitalului social autorizat al unei societăți din Cipru la subscrierea sau creșterea acestuia.
Tratatele încheiate de Cipru pentru evitarea dublei impuneri
Cipru a dezvoltat o rețea extinsă de tratate pentru evitarea dub lei impuneri cu peste 40
de țări. Aceste tratate de evitare a dublei impuneri asigură rețin erea unui impozit minim sau
nul la sursă în țara care efectuează plățile, pentru dividendele , dobânzile și redevențele plătite
de filialele/creditorii străini către societățile d in Cipru. În cazul în care în țara care plătește
dobânzile și redevențele se rețin impozite la sursă, există multiple opțiuni că aceste impozite
să fie deduse din impozitele datorate în Cipru.
Plăți efectuate din Cipru
Conform legislației din Cipru privind impozitarea, nu se aplică impozite la sursă
  pentru plata dividendelor și a dobânzilor de către o societate din Cipru unei societăți
nerezidente. De asemenea, nu se reține impozit la sursă pen tru dividendele plătite de către o
societate din Cipru unei alte societăți din Cipru. În conformitate c u Directivele UE, în anumite
situații nu se datorează impozite la sursă pentru plata dividendelor, dobânzilor și a
redevențelor între un stat UE și Cipru. Dacă nu se aplică Dire ctivele UE, există și alternativa
utilizării prevederilor Convențiilor de Evitare a Dublei Impuneri înc heiate de Cipru inclusiv
cu state membre UE.
Conform legii luxemburgheze, frauda fiscală în Luxemburg îm bracă două forme care
sunt sancționate în mod diferit: frauda “simplă” (e ste pasibilă numai de o amendă a cărei
sumă variază în funcție de gravitate) și fraudă int ernațională, care este pedepsită la fel ca și
17

tentativă de fraudă internațională, sancțiunile apl icabile cuprinzând: amenzi (suma nu este
limitată prin lege, rămânând la aprecierea administrației), pedeapsa cu închisoarea (are
caracter facultativ și maximum este fixat la 2 ani) și privarea de drepturi civile și politice.
În Irlanda, frauda fiscală este definită ca orice i nfracțiune fiscală comisă cu voința
deliberată de a se sustrage impozitului. Legea irla ndeză sancționează mai aspru delictele
fiscale speciale care nu sunt proprii unei anumite categorii de impozit, ci sunt comune tuturor 
impozitelor și taxelor percepute de administrația fiscală (spre exemplu, stabilirea unei
declarații inexacte sau comunicarea de documente in exacte, opunerea la controlul fiscal,
refuzul de a păstra sau de a furniza documentele prevăzu te de lege etc.).
1.4. Formele și aria de manifestare a evaziunii fiscale internaționale
Pe măsura dezvoltării relațiilor economice dintre state cu sisteme fiscale diferite și cu
grade de fiscalitate la fel de diferite, evaziunea fiscală a înce tat să mai fie un fenomen intern,
național, ea căpătând valențe internaționale. Astfel, persoanele fizice și juridice care
realizează ven ituri din surse externe, în lipsa unor co nvenții fiscale sau a un or prevederi în
legislația națională care să le protejeze, sunt supuse adesea u nei impuneri repetate: odată în
statul de proveniență a acelor venituri și a doua o ară în statul lor de rezidență. În astfel de
condiții, multiplicarea sarcinilor fiscale poate fi atât de puternică în cât să anihileze interesul
 beneficiarilor acelor venituri pentru desfășurarea de activități peste graniță. Ca o reacție la o
asemenea perspec tivă, nu puțini contribuabili caută să sustragă de la impunere o parte cât mai
mare din veniturile externe într-unul sau chiar în ambele state in teresate.
Tentația de evaziune fiscală nu dispare nici în con dițiile încheierii unei convenții
 pentru evitarea dublei impuneri, dar capătă forme și sensur i noi. Astfel, o întreprindere care
are sediul într-un stat și filiale în alte state cu niveluri diferite ale fiscalității, va încerca să
transfere o parte cât mai mare din beneficiile aferente din sta tele cu fiscalitate mai ridicată, în
statul cu fiscalitate redusă. Această acțiune, înfăptuită între două sau mai multe întreprinderi
asociate înregistrate în state diferite, reprezintă scenariul clasic al unei evaziuni fiscale
internaționale, ce are ca rezultat prejudicierea statului ale cărui venituri fiscale au fost
artificial amputate. Evaziunea fiscală la scară int ernațională este favorizată și de existența
unor state și teritorii cu regimuri fiscale foarte blânde și cu reglementări juridice care
 protejează secretele financia r-bancare de autoritățile publice a altor state.
18

În vederea sustragerii de la impunerea considerată împovărătoare, în raport cu cea
 practicată în alte state, materia impozabilă este adesea transfer ată de cei interesați într-un alt
stat, folosind în acest scop relațiile existente în tre societățile care fac parte din același grup
sau creând o societate intermediară. Deoarece gradul de fis calitate este diferit de la un stat la
altul, grupul de societăți constituit va urmări să profite de legislația fiscală cea mai blândă,
existentă în unul din statele în care îsi au sediil e acele societăți. Pentru a se înfăptui acest
lucru, beneficiile obținute în statele cu fiscalita te ridicată vor fi transferate în statul cu
fiscalitate redusă. Astfel, societățile care fac parte din același grup convin să stabilească drept
instrumente prețurile, împrumuturile, licențele, tarifele pentru diverse servicii etc.
O altă modalitate de valorificare a avantajelor pe care le oferă legislația fiscală a unui
stat constă în crearea de către societățile membre ale unui gru p, a unor societăți intermediare,
numite holdinguri. Acestea nu desfășoară o activitate industrială sau comercială propriu-zisă,
ci îndeplinește anumite funcții având caracterul unor prestări de servicii pentru grupul
respectiv. Astfel, ea exercită controlul asupra activității societăților de producție și
comercializare, în virtutea dreptului pe care i-l c onferă participarea sa la capitalul acestora;
asigură finanțarea societăților din grup; concentre ază beneficiile societăților membre ale
grupului, precum și veniturile din dividende, dobânzi, redevențe etc.
În rândul societăților intermediare un loc special îl ocupă  societățile holding de
 finanțare . Acestea au ca obiect de activitate contractarea d e împrumuturi pe piață pentru
  procurarea resurselor necesare finanțării activității societăților din grup, valorificând
avantajele fiscale pe care le oferă anumite state î n acest domeniu. Astfel, dacă o societate
industrială sau comercială își are sediul într-un s tat care percepe impozite ridicate asupra
veniturilor din dobânzi și, în plus, le încasează p rin stopaj la sursă, ea este interesată să
găsească o altă soluție de finanțare, mai puțin costisitoare, precum emiterea de obligațiuni sau
contractarea de împrumuturi bancare pe piața unui alt stat, car e percepe dobânzi mai reduse.
Pentru aceasta, societatea de producție sau comercializare ar trebui să creeze o societate de
finanțare într-un stat cu un regim fiscal mai moderat ca nivel ș i mai puțin sever ca modalitate
de percepere.
Sunt cunoscute și alte tipuri de societăți intermed iare, care nu desfășoară o
activitate de producție sau de comercializare, ci j oacă rolul unei cutii de scrisori. Pentru a
 putea exista, este suficient ca o asemenea societate să aibă o denumire, un anumit capital, un
număr de înregistrare în Registrul de Comerț, o adresă (la o bancă, la un contabil, la un avocat
sau la o altă persoană), un număr de cont la o bancă, un consiliu de administrație, care poate f i
alcătuit dintr-o singură pers oană. Nu are ne voie de personal pe rmanent decât în rare c azuri și
19

nici de publicitate, pentru că rostul unei asemenea societăți fictive este de a dispersa veniturile
unor persoane fizice sau juridice, a le ascunde de organele fiscale, a le sustrage de la
impunere. O astfel de societate folosește resursele de care dispune, capitalul propriu și
veniturile ulterior realizate, pentru a participa l a formarea capitalurilor altor societăți, la
achiziționarea de efecte publice sau de obligațiuni ale unor societăți private. Asemenea
societăți iau ființă în state sau teritorii cu un regim fiscal foarte b lând sau care nu impozitează
deloc anumite categorii de venituri, dacă acestea nu se distribuie asociaților sau dacă
dividendele acordate nu se repatriază. În plus, sta tele-gazdă dispun de reglementări care
 protejează secretul comercial și pe cel bancar, nu dau informații despre operațiile efectuate de
societățile având sediul pe teritoriile lor nici la cererea autorităților publice, nici la intervenția
unor persoane fizice sau juridice private.
20

CAPITOLUL II – FORME DE MANIFESTARE ȘI IMPLICAȚII ALE
EVAZIUNII FISCALE LA NIVEL INT ERNAȚIONAL
2.1. Paradisuri fiscale – concept, geneză și evoluț ie
Literatura de specialitate nu oferă o definiție foarte clară a pa radisurilor fiscale, deși o
circumscriere a arealului pe care acestea îl acoperă nu este foarte greu de realizat. Totuși am
 putea defini paradisul fiscal ca fiind „spațiul geografic (repr ezentat de teritoriul unei țări sau
numai de o parte a teritoriului unui stat) în inter iorul căruia se acordă numeroase și felurite
facilități fiscale: nu se percep impozite (ori aces tea sunt instituite în cote reduse și privesc
numai unele categorii restrânse de venituri sau bun uri), se asigură – la un nivel ridicat – 
secretul bancar, este stimulată dezvoltarea activităților comerciale și transferul beneficiilor, nu
există restricții în privința schimburilor valutare etc.”2
Paradisurile fiscale au apărut relativ târziu dar s-au răspând it foarte repede. Conform
unor estimări, în prezent există aproximativ 60 de state și teritorii, care datorită faptului că
 practică o fiscalitate redusă sau preferențială, iși pot revend ica statutul de paradisuri fiscale.
Aceste state sau teritorii au, în general, o suprafață redusă și un număr mic de locuitori.
La sfârșitul secolului al XIX-lea a fost reglementată pentru prim a dată în Germania,
apoi în Anglia și în coloniile sale, posibilitatea delimitării răspunderii juridice a
întreprinzătorului de firma în care a investit, pri n crearea societății cu răspundere limitată.
Această reglementare urmărea să protejeze averea persona lă a asociatului, deoarece în cazul
lipsei de performanță a societății se răspundea numai în limitele s tabilite de lege și prin actele
constitutive, de regulă, doar în limita capitalului social. Această separare a răspunderii
societății de răspunderea asociatului a determinat totodată, diferențierea impozitului în
impozit pe profit (datorat de persoanele juridice) și impozit pe venit (ce se adresează
 persoanelor fizice). În urma generalizării acestei forme dif erențiate de încasare a impozitelor 
directe, regimul juridic al prelevărilor obligatorii a căpătat diverse nuanțări de la o țară la alta,
în funcție de interesele specifice ale statelor. Oamenii de afaceri au identificat rapid
 posibilitatea de a obține anumite beneficii ca urmare a acestor diferențe, motiv pentru care și-
au stabilit afacerile sau măcar o parte a acestora în zonele c u o fiscalitate redusă. Identificând
această tendință, o serie de state mici și fără performanțe ec onomice deosebite au renunțat, în
anumite condiții, la încasarea unor impozite, regle mentând în același timp și alte facilități
2Minea, Mircea Ștefan, Fiscalitate în Europa la începutul mileniului III , Ed. Rosetti,
București, 2006, pag.274
21

fiscale, în ideea de a atrage cât mai mulți investitori pe teritoriul lo r. În ultimii ani, țările cu un
regim fiscal normal și cele în care practic lipsesc impozitele,fac parte din doua „tabere”
adverse,între care s-a creat un adevărat zid de apă rare, fiecare dintre ele încearcând să-și
 protejeze interesele.
La sfârșitul secolului al XIX-lea a fost reglementată pentru prim a dată în Germania,
apoi în Anglia și în coloniile sale, posibilitatea delimitării răspunderii juridice a
întreprinzătorului de firma în care a investit, pri n crearea societății cu răspundere limitată.
Această reglementare urmărea să protejeze averea persona lă a asociatului, deoarece în cazul
lipsei de performanță a societății se răspundea numai în limitele s tabilite de lege și prin actele
constitutive, de regulă, doar în limita capitalului social. Această separare a răspunderii
societății de răspunderea asociatului a determinat totodată, diferențierea impozitului în
impozit pe profit (datorat de persoanele juridice) și impozit pe venit (ce se adresează
 persoanelor fizice). În urma generalizării acestei forme dif erențiate de încasare a impozitelor 
directe, regimul juridic al prelevărilor obligatorii a căpătat diverse nuanțări de la o țară la alta,
în funcție de interesele specifice ale statelor. Oamenii de afaceri au identificat rapid
 posibilitatea de a obține anumite beneficii ca urmare a acestor diferențe, motiv pentru care și-
au stabilit afacerile sau măcar o parte a acestora în zonele c u o fiscalitate redusă. Identificând
această tendință, o serie de state mici și fără performanțe ec onomice deosebite au renunțat, în
anumite condiții, la încasarea unor impozite, regle mentând în același timp și alte facilități
fiscale, în ideea de a atrage cât mai mulți investitori pe teritoriul lo r. În ultimii ani, țările cu un
regim fiscal normal și cele în care practic lipsesc impozitele,fac parte din doua „tabere”
adverse,între care s-a creat un adevărat zid de apă rare, fiecare dintre ele încearcând să-și
 protejeze interesele.
2.2 Criterii comune de determinare și grupare a paradisurilor fiscale
Ca urmare a analizei jurisdicțiilor statelor și teritoriilor ce reprezintă adevărate
  paradisuri fiscale, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a
identificat patru criterii comune, suficient de exa cte, de determinare și delimitare a zonelor 
care practică un regim fiscal privilegiat.
În primul rând, este esențial de menționat că în orice paradis fiscal, legislaț ia privind 
impo zitele și taxele fie lipsește, fie este nesemni ficativă . Deși destul de important, acest
22

criteriu nu este suficient de elocvent pentru a atribui unui teritor iu statutul de „paradis fiscal”,
cu atât mai mult cu cât, fiecare stat este îndreptățit să-și modelez e și să-și adapteze modul de
aplicare a reglementărilor în raport cu necesitățile sale și cu str ategia de dezvoltare pe care și-
o stabilește pentru perioada următoare.
Un al doilea criteriu poate fi considerat  gradul de transpareță sau chiar lipsa
transparenței vis-a-vis de modul în care este aplicată legislația fiscală asupra unor categorii de
contribuabili în anumite teritorii. Cu cât modalitatea de aplicare a leg islației fiscale este mai
lipsită de transparență , iar informațiile necesare determinării nivelului impozitului revin
autorităților fiscale, cu atât mai mult ne apropiem de ceea ce po ate fi denumit „paradis fiscal”.
În al treilea rând, specifică paradisurilor fiscale este opacitatea concretiza tă în lipsa de
comunicare și refuzul de a se face schimburi de inf ormații cu privire la efectuarea verificărilor 
fiscale specifice. OCDE a cerut statelor să adopte un sistem d e schimburi de informații, care
 pe baza unui acord bilateral, să-și poată cere și oferi info rmații specifice necesare verificării
fiscale. Un element esențial al acestor schimburi de informații îl constituie modul de garantare
a confidențialității situațiilor fiscale, precum și protejarea drepturilor contribuabililor.
Un al patrulea criteriu pentru determinarea paradisurilor fiscale îl constituie lipsa unor 
activit ăți substanți alecare să se desfășoare în spațiul supus jurisdicției unui anumit stat, în
care rulajul sumelor de bani este unul impresionant . Conform Raportului pe anul 1998,
 publicat de Comitetul de afaceri fiscale al OCDE , în lipsa stimulării și susținerii – prin
legislație – a unor activități concrete, se poate p resupune că avem de a face cu o jurisdicție
care are menirea de a atrage investiții și de a per mite afectuarea de tranzacții motivate
exclusiv pe considerente fiscale.3
2.3 Companii „off-shore”
Companiile „off-shore” sunt societăți comerciale care își desfă șoară activitatea într-un
loc diferit de cel în care își au sediul social, iar rezultatele su nt raportate valoric și înregistrate
în vedere a impozită rii acolo unde este localiz at sediul. Aces t lucru se întâm plă din dorința
 persoanelor juridice de a ocoli reglementările fis cale „dure” din țara de proveniență, prin
stabilirea sediului în locuri în care tratamentul fiscal este unul blân d și încurajator.
3http://www.oecd.org/doc ument/23/0,334 3,en_2649_33 745_30575447_1_1_1_1,00&&en-
USS_01DBC.html
23

Există forme diferite de companii „off-shore”, dar nu într-o mare diversitate, deoarece
regim ul jurisdic țiilor speci ale ale paradis urilo r fiscale admite numai câtev a categori i de
societăți comerciale, printre care cele mai des întâlnite sunt următoarele:
Companiile nerezidențiale – acest tip de companii este întâlnit în mod special în zona
de influență a legislației britanice. Sunt entități juridice care pot fi instalate într-un
anumit centru „off-shore”, dar care își au sediul principal într-o altă țară (de asemenea,
 para dis fiscal), a cărei națio nalita te o dețin e, în funcție de interese le acțio narilo r. Ca
urmare, obligațiile societății față de statul în care este înregistrată sunt foarte reduse,
ea este protejată de fiscalitatea dură din statul d e origine, și beneficiază totodată, de
facilitățile fiscale de pe teritoriul unde își desfășoară activitatea.
Comp aniil e excepta te – sunt societăți obișnuite, dar care beneficiază d e anumite
facilități fiscale în anumite condiții; de exemplu, dacă se angajează să facă afac eri doar 
cu societăți nerezidente sau exceptate.
Companiile internaționale – International Business Company (IBC), este o categorie
formată, în special, din societăți comerciale americane ce activează în Insulele Virgine
Britanice, unde beneficiază de un regim fiscal pref erențial, care le este oferit spre a
compensa eventua lele pierderi pe care le-ar fi putut înregistra companiile înmatriculate
în SUA ca urmare a neîncheierii – în 1984 – a acordului priv ind prelungirea tratatului
 pentru evitarea dublei impuneri între cele două state.
Compa niile cu răspundere limitată – Limited Liability Com pany (LLC), sunt
asociații ale persoanelor fizice, care desfășoară activități în parteneriat, dar sunt
asimilate unor acționari care răspund doar în limit a cotei de participare la capitalul
social.
Companiile de asigurări captive –  prin intermediul lor sunt colectate prime de
asigurare pentru un număr determinat de societăți c omerciale, care fie au proprietar 
comun, fie sunt legate juridic în cadrul unui holdi ng. Ele pot fi considerate fonduri
închise de investiții, deoarece neemițând polițe de asigurare în afara organismului
 juridic menționat, există un număr fix de participanți.
24

2.4 Paradisuri fiscale în Europa
„O Europă fiscală sau socială nu există, de aceea d isparitățile – pe această temă – 
variază foarte mult, pe de o parte – de la o țară l a alta, iar pe de altă parte – chiar la nivelul
Uniunii Europene”.4Acest fapt poate fi explicat de creșterea numărului de paradis uri fiscale la
nivelul Europei, situație care reprezintă un potenț ial pericol pentru viitorul Comunității.
Pentru a extirpa efectele negative se întreprind o serie de măsuri severe precum înăsprire
regulilor după care se stabilește rezidența fiscală sau, în par alel cu aceasta, verificarea dublei
reședințe a contribuabilului, revederea clauzelor privind schimbul de informații sau a
clauzelor de asistență privind recuperarea datoriil or reciproce etc. Principalele paradisuri
fiscale ale Europei sunt:
Alderney –  este alcătuit dintr-un grup de mici insule situate în Canalul Mânec ii, chiar 
la intrarea în Golful Saint Malo. În ultimii ani, a u fost adoptate o lege prin care se
recunoaște statutul privilegiat sub aspectul facilităților fiscale al companiilor 
exceptate, precum și un regulament asupra valorilor fiduciare , administarea afacerilor 
și conducerea companiilor. În Alderney se percepe e xclusiv un impozit pe venit de
 până la 20% atât pentru persoanele fizice, cât și pentru per soanele juridice. Societățile
comerciale exceptate plătesc o taxă de înmatricular e de 100 lire sterline și apoi
datorează un impozit anual de 500 lir e sterline.
Andorra –  este un principat mic în sud-vestul Europei în care nu există impozite
direc te, doar o taxă municipa lă instituită pe veniturile persoane lor fizice. Societăți le
comerciale al căror capital social este deținut în proporție de 2/3 de rezidenți andorani
și sunt înregistrate în Andora nu plătesc impozit p e profit, ele datorând numai un
impozit pe producție și pe import care variaza între 1-12%.Cota standard de impozit
este de 4% , de la aceasta fiind reglementate următoarele cote derogatorii: 1% pentru
 produsele alimentare, 6% pentru importul unor prod use agricole și, respectiv, 12%
 pentru bijuterii și alte bunuri din acceași categorie.
Belgia – țară situată în Europa de Vest , este unul dintre membrii fondatori ai Uniunii
Europene și găzdu iește maj oritatea institu țiilor ace steia. Statul și-a dezv oltat un
sistem fiscal diferențiat și atractiv deoarece prez intă numeroase caracteristici „off-
shore” pentru nerezidenți, atât pentru persoane fizice,dar mai cu seamă pentru
 persoane juridice. În Belgia, se practică pe scară largă sistemul conturilor anonime
4Minea, Mircea Ștefan, Fiscalitate în Europa la începutul mileniului III , Ed. Rosetti,
București, 2006, pag.280
25

„off-shore”, în special pentru societățile multinaționale. Condițiile impuse de
legislația belgiană societăților multinaționale pentru a putea beneficia de principalele
facilități fiscale sunt, în principal, două: să aib ă o cifră de afaceri de cel puțin 1,5
miliarde și să-și desfășoare activitățile prin intermediul a cel puțin patru filiale situate
în țări diferite. De asemeni, în Belgia este stimul ată dezvoltarea industriei bazată pe
înalta tehnologie, societățile „inovatoare” beneficiind de scutire de la plata impozitului
 pe profit pentru o perioadă de 10 ani.
Cipru – țară membră a Uniunii Europene, se bucură de o si tuare perfectă pentru a
oferi perspective largi inițierii și dezvoltării operațiunilor de comer ț internațional, mai
cu seamă a activităților „off-shore”. Sub aspectu l fiscalității, Cipru se înfățișe ază ca
un adevărat „paradis”, în special pentru nerezidenț i: salariații străini sunt impuși
numai pentru j umătate din venitu rile obținute, iar salariații unei întreprinde ri locale,
stabiliți în străinătate, nu datorează impozit pe venit, dacă își depu n și mențin banii în
 băncile cipriote. Rezidenții permanenți datorează numai o taxă d e 5% pentru veniturile
de peste 2000 CYP introduse în țară și un impozit d e 20% care se aplică asupra
creșterilor de capital provenind din tranzacții imo biliare.Taxa pe valoarea adăugată
este de numai 8%, impozitul pe profit de 10% , pent ru dividente nu se datoreaza
impozit, nu se percep taxe vamale, etc.
Elveția – stat european, cu legislație fiscala eterogenă, datorită amestecului de
reglementări vechi – cutumiare, cu norme noi – democratice. Impozitarea venitului se
face în conformitate cu reglementările locale și cu prevederile numeroaselor tratate
  pentru evitarea dublei impuneri. Principalul avant aj fiscal în Elveția îl constituie
secretul bancar, care a atras o puternică dezvoltare a ser viciilor financiare ce dețin o
 pondere de aproximativ 11% din produsul intern brut.
Gibraltar – aflat sub dominație britanică, a constituit multă vreme un obiect de
dispută între națiunile europene. În ceea ce priveș te fiscalitatea, persoanele fizice
datorează impozite cuprinse între 20 și 30% pentru veniturile pe care le obțin, iar 
investitorii datorează un impozit de 35%. Se încasează drepturi de impo rt în cotă de
12% și practică o taxă de timbru de 1,26% asupra vânzării – cumpărării de bunuri.5
Guernsey – este o insulă situată în Marea Mânecii, cu un sistem financiar -bancar ce
funcționează la cote înalte, desfășurându-și activitatea, profitabil, 60 de bănci.
Persoanele fizice și întreprinderile rezidente în Guernsey plătes c un impozit pe venit,
5Duhamel, Gregoire, Les Paradis Fiscaux  , Ed. Jacques Grancher, Paris, 1999, pag 122
26

respectiv pe beneficii de numai 20%, în condițiile în care nu ex istă, practic, alte forme
de impunere.
Jersey – în domeniul financiar-bancar este leader-ul terit oriilor din zona Canalul
Mânecii, veniturile persoanelor fizice și beneficiile societăților se impozitează cu 20%,
nu se impozitează câștigurile din capital, nu este cunoscută taxa pe valoare adăugată și
există numai câteva impozite, absolut rezonabile, care vizează unele produse, precum:
carburanții, alcoolul, tutunul etc.
Luxembourg – situat între hotarele Franței, Belgiei și Germani ei, este o monarhie
constituțională și, „cu siguranță, un „paradis al p aradisurilor”, întrucât are deplină
acoperire: întâi, pentru că în chiar l egea fundamentală – Constituția luxembourghez ă – 
este înscris principiul secretului bancar, apoi pentru că în Luxembourg se înregistrează
cea mai scăzută rată a șomajului din Europa contine ntală (sub 3%), în fine, în
Luxembourg nu este cunoscută inflația”6. Pe teritoriul Marelui Ducat își desfășoară
activitatea circa 250 de bănci, iar bursa luxemburg heză a reușit să atragă peste 20%
din piața europeană a fondurilor de investiții.
Malta – în ceea ce privește fiscalitatea, nu se face deosebire între persoanele fizice și
cele juridice, în materie de impozit pe venit. Nive lul impunerii este progresiv, cota
 putând ajunge pana la 35%, taxa pe valoarea adăugată asu pra bunurilor și serviciilor 
este stabilită la un nivel relativ scăzut(18%), se practică un impozit de 15% pe
 produsele importate.
Monaco – este considerat „paradisul paradisurilor fiscale”. Din punct de vedere fiscal,
 principatul Monaco este mai mult decât atrăgător, deoarece nu există impozite directe,
ci se percepe o taxă pe valoarea adăugată care este armo nizată cu Franța. Jumătate din
activitățile desfășurate în principat au ca obiect: bănci, asigurări și prestări de servicii.
San Marino – în privința legislației fiscale este relevant fap tul că statul a semnat
acordul propus de OCDE, privind schimbul de informații între a utoritățile naționale și
se supune regulilor comunitare relative la armonizarea impozitelo r indirecte (doar în
 privința accizelor).
6Minea, Mircea Ștefan, Fiscalitate în Europa la începutul mileniului III , Ed. Rosetti,
București, 2006 , pag 289
27

2.5 Paradisuri fiscale în afara Europei
În ceea ce privește paradisurile fiscale, Europa es te serios concurată de o serie de
insule situate în Arhipeleagul Caraibelor (Anguilla , Antigua-Barbuda, Bahamas, Bermude,
Insulele Virgine britanice, Costa Rica, Antilele olandeze, Panama ), precum și din zona Asia-
Pacific (Insula Mauritius, Malayasia, Thailanda și Singapore).
Anguilla – nu se percep impozite directe (pe venit sau pe avere), c i numai unele taxe
indirecte. Astfel, persoanele fizice datorează doar o taxă de 3% care se percepe în caz de
deces, doar pentru bunurile imobile (situate în Anguilla) aparținâ nd unor nerezidenți, în timp
ce, persoanele juridice, indiferent de locul unde își desfășoa ra activitatea ori de țara unde se
obține sau se concentreaz ă profitul, nu sunt pasibile de impozit în Anguilla.
Antigua și Barbuda – nu se percep taxe locale și nici TVA, dar impozit ul pe profit
este de 40%. Contra unor taxe modice, companiile in ternaționale își pot instala și dezvolta
activități profitabile întrucâ t legislația este foarte permisivă.
Antilele Olandeze -au reputația de centru financiar „off-shore” specializat,
 prezentând interes mai cu seamă pentru afacerile d in domeniul finanțelor, asigurărilor etc.
Companiile „off-shore” sunt taxate, în funcție de activitatea des fășurată, cu un impozit anual
cuprins între 2 și 6% din profitul brut.
Bahamas – Societățile captive de asigurări și reasigurări, care sunt autorizate să
funcționeze în Bahamas au un regim privilegiat constând într-o exonare de la plata oricărui
impozit pe o perioadă de 15 ani de la data înmatriculării. Rezide nții nu plătesc niciun fel de
impozit, ei fiind obligați doar la o taxă de timbru pentru transferurile imobiliare.
Insulele Bermude – Persoanele fizice și societățile sociale nu datorează impozite p e
venit și respectiv pe profit până în anul 2016. Proprietățile imob iliare sunt impozitate gradual
de la 0 la 15% în funcție de valoarea lor dar nu există impoz ite pe venit și pe profit.Sistemul
financiar bancar este solid, Bursa de Acțiuni este foarte cun oscută, acolo fiind cotate peste 35
de fonduri mutuale importante și câteva firme foarte cunoscute.
Insulele Virgine Britanice – Reglementările adoptate în materie de asigurări sunt de
natură a strivi orice concurență. Persoanele fizice rezidente sunt supuse unui impozit pe venit
 progresiv de până la 20%, iar impozitul pe profit și pe dividende este de 15%. Companiile
limitate rezidente al căror profit este obținut în proporție de 90% din activități în afara
insulelor achită 1% din profitul brut.
28

Panama – are o imagine negativă pentru faptul că nu impune niciun fel de restricții
schimburilor valutare și oferă reglementări foarte suple și per misive societăților comerciale.
Impozitul pe profit este de 30% indiferent de mărimea beneficiilo r realizate. Este recunoscut
și pentru faptul că acordă în condiții avantajoase pavilion maritim numeroaselor nave care
cutreieră mările și oceanele.
29

CAPITOLUL III – PREVENIREA ȘI COMBATEREA EVAZIUNII
FISCALE INTERNAȚIONALE. ANALIZA SITUAȚIEI ACTUALE A
PARADISURIL OR FISCALE ÎN CONDIȚII DE CRIZĂ
3.1 Celebrul paradis fiscal, Insulele Cayman se afl ă în pragul falimentului
Insulele Cayman, unul dintre cele mai mari și mai c unoscute paradisuri fiscale, se
confruntă în prezent cu un deficit public enorm, motiv pentru care se ia în calcul introducerea
de impozitenoi pentru a face față situației actuale cauzate de criză economică, relatează
cotidianul Les E chos Amenința rea liderilor G20 referitoare la dis pariția paradisurilor fisca le
 pare să devină realitate. Astfel, insulele Cayman, al cincilea c entru financiar internațional și
capitala mondială a fondurilor de investiții speculative, cu fondur i de 2.300 miliarde dolari,
sunt în pragul falimentului. Cotizațiile pentru pen sii și asigurări sociale ale funcționarilor 
 publici nu mai sunt plătite, iar furnizorii statului așteaptă zadarnic achitarea facturilor lor. În
urma crizei financiare mondiale, fondurile gestionate de acest paradis fiscal, făcut celebru de
scriitorul Joshn Grisham, s-au prăbușit. Băncile au dat faliment, iar încasările la buget,
alimentate în mare parte de contribuțiile numeroșil or angajați ai instituțiilor financiare, au
scăzut în mod semnificativ. Locuitorii din Cayman s pun că guvernul anterior a cheltuit o
avere pentru a renova infrastructura arhipelagului, afectată grav de uraganul Ivan din 2004,
mizând pe expansiunea sectorului financiar, însă nu au luat în calcul criza "subprime" din
SUA, potrivit cotidianului britanic The Guardian. Aflate în impas, a utoritățile din Cayman au
solicitat Marii Britanii, de care depind insulele în ultimă instanță, autorizația pentru a
contracta un împrumut de 310 milioane dolari, însă secretarul de stat britanic însărcinat cu
afaceri externe le-a sfătuit să pună ordine în finanțe și să in troducă impozite. "Mi-e teamă că
nu aveți altă șansă decât să studiați punerea în ap licare a unor impozite noi. Presupun că,
făcând aceasta, veți lua în considerare în mod serios implicațiile pentru economia insulelor,
inclusiv pentru serviciile financiare", a afirmat Chris Bryant, într-o scrisoare șefului
guvernului din Cayman, William McKeeva Bush.
Numărul paradisurilor fiscale îl depășește pe cel a l țărilor europene
În prezent, se consideră că există în lume 73 de pa radisuri fiscale, însă date precise
despre sumele de bani care ajung aici nu există. Ac este adevărate „raiuri ale finanțelor” au
legi stricte referitoare la spălarea „banilor negri” pentru a se asigura că instituțiile financiare
30

care-și au sediul acolo nu sunt folosite în scopuri ilicite. Departamente speciale ale acestor 
instituții investighează orice posibilă încălcare a acestor reglementări. În plus, băncile
„offshore” au proceduri stricte de „cunoaștere a clientului” astfel încât conturile anonime au
devenit, după atentatele de la 11 septembrie 2001, doar poveste.
Paradisurile fiscale au legi stricte referitoare la spălarea banilor negri pentru a se
asigura că instituțiile financiare care-și au sediul acolo nu sunt folosite în scopuri ilicite. Cât
timp afacerile sunt legale, secretele financiare sunt apărate cu sfințenie. În paradisurile fiscale
este interzisă dezvăluirea oricărui aspect al tranz acțiilor financiare, inclusiv informații cu
  privire la conturile bancare private, fără un ordi n judecătoresc. Multe dintre jurisdicțiile
„offshore” impun amenzi uriașe sau chiar pedeapsa cu înc hisoarea pentru angajații băncilor 
care încalcă intimitatea unui posesor de cont.
Bancă pentru Depozite Internaționale (BDI), care în registrează date referitoare la
depuneri în numerar pentru fiecare țară, estimează că, la nivel global, în 2004, a existat un
total de 14.000 de miliarde de depozite, dintre car e 2.700 de miliarde erau păstrate în țările
„offshore”. Asta înseamnă că unul din cinci depozite bancar e este înregistrat într-un paradis
fiscal. Mulți cetățeni bogați din cele mai diferite state ale planetei își pun la adăpost averile în
 paradisuri fiscale europene pentru a evita taxele către statele ai căror rezidenți sunt. Potrivit
raportului companiei de cercetare a piețelor Merrill Lynch/Cap G emini’s, între 2002 și 2003,
averile cetățenilor bogați erau estimate la aproxim ativ 27 de mii de miliarde dolari SUA,
dintre care 8.500 de miliarde dolari SUA (31 la sută) erau în registrate într-un paradis fiscal.
Merrill Lynch a estimat o creștere a acestor averi „offshore!”cu 600 de miliarde de dolari
SUA anual. Ceea ce ar însemna că în 2008, averile păstrate în paradisurile fiscale au ajuns la
10.900 de miliarde de dolari SUA. Majoritatea țărilor „offshore ” stabilesc taxele în funcție de
rezidența, și nu de cetățenie.
Așa că, de exemplu, europenii de pretutindeni pot v eni în Elveția pentru a scăpa de
  plățile către stat. Compania americană falimentară Enron, cândva un gigant energetic, a
declarat profituri de 2,3 miliarde dolari între 199 6 și 1999, dar nu a plătit nicio taxă
Guvernului SUA. Profiturile respective au fost transferate une i rețele de 3.500 de companii,
dintre care 440 erau înregistrate în paradisul fiscal Insulele Cayman.
31

3.2 Cum influențează criza paradisurile
În momentul izbucnirii crizei financiare globale, la sfârșitul anulu i 2008, România se
confrunta deja cu o criză la nivel politic, institu țional și moral. Criza politică nu trebuie
înțeleasă ca fiind cauzată de lipsa unui guvern, cum s-a întâm plat la sfârșitul anului 2009, ci
de lipsa unei clase politice („de elită” sau ”political elites” – engl. ) care să aibă capacitatea de
a conduce responsabil și eficient.
Criza instituțională se referă la un aparat de stat greoi, nonfu ncțional și
corupt, incapabil să servească interesele cetățenilor săi.
Datorită problemelor enumerate mai sus, România se confruntă și cu o criză a
valorilor morale – dar dezbaterea acestui subiect depășește scopul acestu i
articol.
În acest context, a izbucnit criza financiară mondială. Judecâ nd după situația curentă
din România, putem afirma cu certitudine că această criză nu a fost gestionată eficient.
Efectele ei au fost resimțite din plin, iar acest l ucru se datorează, în principal, incapacității
guvernului de a reacționa rapid și de a adopta măsuri de am ortizare a acestor șocuri.
Plecând de la această realitate, articolul prezent propune o analiză generală a
 problemelor interne, dar și la nivel de UE, oferind în acelaș i timp și o serie de soluții posibile,
care ar putea duce la îmbunătățirea situației României..
Principala problemă a României în prezent o reprezintă scăderea economică . Cifrele
arată că în anul 2009 s-a înregistrat o contracție economică de 7,2 % din PIB, iar deficitul
 bugetar a fost de 7,2 % din PIB.1 Acest deficit se încadre ază, într-adevăr, în limita impusă de
Fondul Monetar Internațional, în acordul semnat cu acesta de țara noastră, dar, în ciuda
acestui fapt, suntem departe de a rezolva dezechilibrele bugetare.2
În acest moment este necesară realizarea unei compa rații cu situațiile Ungariei și
Bulgariei. În mod cert, cele două țări se confrunta u cu probleme economice majore în
momentul declanșării crizei financiare globale, în vreme ce România înregistra o creștere
economică de aproximativ 8%.3 Ungaria a reușit să reacționez e rapid în fața crizei, adoptând
o politică de reducere drastică a cheltuielilor bugetare, iar în m omentul de față poate renunța
la o ultimă tranșă din împrumutul extern, reușind să își finanțeze cheltuielile. Bulgaria, pe de
altă parte, a adoptat cu același succes o politică de reducere a fiscalității, fapt care a
determinat un deficit bugetar al țării vecine de numai 0,8% din P IB pentru anul 2009.
32

Spre deosebire de vecinii noștri, în România au fost crescute cheltuielile bugetare, iar 
mediul de afaceri a fost împovărat suplimentar cu u n impozit forfetar, pentru a putea fi
susținute cheltuielie la bugetul de stat, alocate în mod nejustificat.
Astfel, anul 2009 – an electoral – a generat o creștere a c heltuielilor bugetare cu 2, 4 %.
În același timp, pe parcursul aceluiași an, un număr de 133 .000 de IMM-uri au optat pentru
suspendarea activității, în vreme ce numărul celor dizolvate a crescut cu 136% în Ianuarie
2010, față de Ianuarie 2009.
Tot mai multe plecări
 Nemulțumiți de regimul fiscal din România și mai ales speriați că a r putea urma o
creștere a taxelor și impozitelor, tot mai mulți antreprenori român i au apelat la soluții similare
 Numărul firmelor offshore înregistrate în primele luni ale anulu i a fost cu 20% mai mare față
de aceeași perioadă a lui 2009, afirmă Adela Cristea, Managing Director al Ascent
Consulting. O creștere importantă (15%) s-a înregis trat și în ceea ce privește numărul de
companii românești care au ales impozitele mai blânde din Bulgaria. Iar toamna, cred experții,
ar putea aduce un val și mai serios de plecări spre paradis urile fiscale.
Rețeta mutării sediului într-o zonă cu taxe scăzute e valabilă și pentru IMM-uri, și
 pentru PFA-uri, chiar și pentru cei cu salarii de peste 1.00 0 de euro pe lună, dar se potrivește
și pentru giganți de talia Rompetrol. La momentul v ânzării, compania era înregistrată în
Olanda, dar era deținută de o firmă elvețiană. Fost ul proprietar al grupului petrolier, Dinu
Patriciu, a pomenit de curând de unul dintre princi palele efecte ale utilizării de companii
offshore: transferul peste hotare a unei bune părți din aver ea oamenilor de afaceri autohtoni.
El estima că 18 miliarde de euro sunt depuse de compatrioții noștri numai în băncile elvețiene
și ar aștepta doar o amnistie fiscală pentru a reveni în țară.
Criza, impozitul forfetar și bâlbâielile guvernamen tale gen „creștem taxele, ba nu le
creștem “ i-au făcut pe busine ssmeni i român i mult mai intere sați să-și mute afaceril e în
zone cu regimuri fiscale mai relaxate.
În prima săptămână din mai, când zvonurile privind iminenta creștere a TVA la 24-
25% și a cotei unice la 20% păreau tot mai aproape să devină realitate, firmele care se ocupă
cu înființarea de companii offshore au fost luate cu asalt de oameni de afaceri intrați în panică.
Chiar dacă impozitele au rămas, deocamdată, aproape neatinse, antreprenorii autohton i
se așteaptă ca, forțați de încasările bugetare tot mai scăzute, guvernanții să le mărească de la
33

toamnă sau cel mai târziu de la 1 ianuarie 2011. Toate aceste a au făcut ca, de la începutul lui
2010, numărul de companii care au migrat în paradisurile fiscale „clasice“ să crească cu 20%,
iar cel al firmelor care au ales Bulgaria în detrimentul României să se majoreze cu 15% față
de aceeași perioadă a anului trecut, dezvăluie Adel a Cristea, Managing Director al Ascent
Consulting (reprezentantul în Rom ânia al OCR A, cel mai important actor mondial în
domeniul consultanței privind firmele offshore).
Tendința este confirmată și de alți jucători din piață. „În ultima pe rioadă, numărul de
cereri a crescut semnificativ“, spune avocatul Răzv an Păsculescu, de la Offshore Bank 
(zerotaxe.ro). Jurisdicțiile preferate sunt Cipru, Malta și Oland a, care beneficiază de existența
unor tratate de evitare a dublei impuneri cu România. „În general, clienții sunt din
management, consultanță, arhitectură, turism, dar și multe pers oane fizice autorizate (PFA),
care, în urma schimbării r egimului fiscal, se reorientează“, afirmă Păsculescu.
Sunt și români care sunt atrași de regimurile fiscale din zone mai exotice, ca
Seychelles sau Panama. Indiferent de numele jurisdicției, principalul avantaj este că se
 plătește fie o cotă foarte mică de impozit pe profitul realizat, f ie o taxă fixă anuală, indiferent
de valoarea veniturilor realizate. „Totodată, în multe dintre para disurile fiscale există cerințe
minime privind raportările legale ce trebuie depuse, ceea ce în seamnă costuri reduse privind
serviciile de admnistrare a companiei“, arată Sorin Istrate, Managing Partner al Contexpert
Consulting.
Există și un revers al medaliei: transferurile efec tuate din România către aceste
companii sunt taxate cu 16%, dacă nu există convenții de evitar e a dublei impuneri cu statul
de domiciliu. „În acest caz, singurul beneficiu pen tru investitori este scutirea de la plata
impozitului pe dividende. Însă și acesta este temporar, pentru că, în mod normal, persoanele
fizice rezidente ar trebui să-și declare veniturile realizate în străinătate, inclusiv cele din
dividende, și să plătească impozit pentru acestea“, adaugă So rin Istrate.
Pe lângă destinațiile deja tradiționale, Bulgaria ( și mai ales orașul Ruse, datorită
 proximității de București) a devenit, în ultima vr eme, o țintă preferată de întreprinzătorii
autohtoni speriați de fiscalitatea dâmbovițeană. „Din ce în ce mai mulți români vor firme în
Bulgaria, în special pentru activități de import, sau de transportu ri internaționale“, dezvăluie
Georgian Ilie, asociat al BG Consult, firmă special izată în fondarea de societăți comerciale
dincolo de Dunăre.
Bulgaria oferă, pe lângă fiscalitatea mai atrăgătoa re, și alte avantaje. Unul ar fi
costurile mult mai mici de înmatriculare a autovehiculelor second-h and importate. „O firmă
de distribuție, de exemplu, își poate înmatricula tot parcul în Bulga ria și poate activa liniștită
34

în România“, spune Gabriel Biriș, Founding Partner al casei d e avocatură Biriș Goran. Un alt
atu este mediul de afaceri ceva mai prietenos, cred e Georgian Ilie: „Birocrația este mai
scăzută, controalele sunt mai rare și amenzile, dacă sunt, su nt mult mai mici“. Nu în ultimul
rând, pentru companiile care decid să plece de tot din România (cel mai bun exemplu fiind cel
al Kraft), costurile cu forța de muncă pot fi cu până la 50% mai mici.
 Nu orice om de afaceri poate scăpa de fiscul de la Bucur ești. „Migrația este avantajoasă doar 
 pentru anumit e tipuri de activități . Dacă faci productie sau prest ezi servic ii fizice, cel mai
 probabil vei fi obligat să lucrezi în continuare printr-o companie românească“, explică Gabriel
Biriș.
O altă soluție, pretabilă mai degrabă în cazul corporațiilor decât în cel al IMM-urilor,
este înființarea de structuri tip holding, și la ea apelat, de curând, celebrul om de afaceri din IT
Radu Georgescu. Din păcate, tot în afara granițelor , întrucât în România legea care ar fi
trebuit să susțină acest tip de organizare corporativă întârzie să fie aprobată. „Pentru
investițiile din interiorul UE, de obicei nu este necesară și nici mă car preferabilă înființarea
unei structuri tip holding în paradisurile fiscale tradiționale”, spun e Brian Arnold, Partener în
cadrul departamentului de Consultanță Fiscală și Juridică al PricewaterhouseCoopers
România. Explicația? „Mai multe jurisdicții din interiorul UE au regimu ri fiscale prietenoase
față de investiții, dar și autorități fiscale cooperante care pot of eri investitorilor siguranță prin
combinația dintre un sistem clar de reglementări fiscale și soluții fiscale individuale
anticipate“.
  Nu în ultimul rând, salariații care au minimum 1.0 00 de euro net pe lună (asta
însemnând cheltuieli salariale complete de 1.800 de euro pentru firmă) pot lua în calcul
soluția offshore. „Este avantajos și pentru angajat și pentru a ngajator. Compania poate plăti,
de exemplu, 1.400 de euro în loc de 1.800, iar sala riatul își plătește singur costurile de
funcționare a firmei offshore, asigurări private de sănătate și contribuția la o pensie privată,
rămânând la sfârșit cu mai mulți bani decât înainte“, explică Răzvan Păsculescu.
 Nimeni nu știe exact câți români au apelat, până a cum, la avantajele oferite de o
companie offshore. Ceea ce este aproape sigur e că, înc epând din toamnă, se așteaptă ca un
val de oameni de afaceri, liber profesioniști și salariați de top, să ia în calcul această variantă,
speriați de posibila înăsprire a fiscalității. Ceea ce va face ca baza de impozitare, și așa firavă,
să se subțieze și mai mult.
Structura de offshore se pretează cel mai bine comp aniilor din domeniul serviciilor care au
contracte cu parteneri din afara României. Sorin Istrate, Managing Partner, Contexpert
35

Avantajele si dezavantajele paradisurilor fiscale
Peste 400.000 de companii românești au fost desființate în ultimii cinci ani. Dacă multe din
ele au fost radiate pentru că nu și-au majorat capitalul social sau pentru că pur și simplu au dat
faliment, unele au ales să părăsească România în favoarea unor paradisuri fiscale.
 Pro Evident, principalul atu este nivelul scăzut sau, pe alocuri, inexistent al impozitării
din aceste state. Aproape la fel de important, mai ales în cazul oamenilor de afaceri
importanți, este anonimatul garantat de aceste jurisdicții. Evident, dacă proprietarul își dorește
acest lucru, identitatea sa poate fi devoalată în r elația cu anumiți angajați sau parteneri de
afaceri. Unele dintre aceste state au eliminat de-a lungul timpului controalele valutare, ceea ce
scutește firmele de o mulțime de dureri de cap priv ind obligativitatea declarării surselor 
financiare.
Contra În multe paradisuri fiscale, este obligatorie deplasarea personală a
administratorului sau a unuia dintre acționari pentru a deschide un cont bancar, fapt ce poate
fi destul de peste mână când este vorba de state din Africa, Asia sau Americi. Mai trebuie luat
în calcul că, tocmai din cauza lipsei de instrumente de control, tranzacțiile dintre două firme
offshore pot fi destul de riscante. Și, nu în ultimul rând, este posibil ca partenerii de afaceri să
fie ușor reticenți când vine vorba să încheie contracte cu o firmă din Vanuatu sau Liberia.
3.3 Măsuri anti – paradis
Problema paradisurilor fiscale, "găuri negre în pri vința finanțelor", a fost readusă în
discuție în noiembrie 2008, în perioada cea mai gravă a crize i financiare, la o reuniune a 17
țări organizată la Paris, la inițiativa Germaniei și Franței. Statele pa rticipante au cerut OCDE
36

să reactualizeze, până la mijlocul anului 2009, lis ta neagră a paradisurilor fiscale, la care
Berlinul cerea adăugarea Elveției.O listă precedentă a fost pub licată la începutului anilor 2000
de OCDE. Dar aceasta nu număra decât trei țări – Monaco, Andorra și Liechtenstein. O parte
dintre state au fost șterse de pe listă de-a lungul anilor, după ce și-au luat angajamente de
transparență.Temându-se să nu figureze pe lista reactualizată , Belgia, Austria, Luxembourg,
Elveția, Liechtenstein, dar și Andorra au anunțat în ultimul moment o modificare a
legislațiilor naționale privind secretul bancar. La rândul său, Mo naco a acceptat să negocieze
un acord de schimb de informații pe plan fiscal cu Uniunea Europeană. În ceea ce privește
Elveția, aceasta a anunțat că va respecta standardele OCDE. Astfel, la data de 6 aprilie 2009
au fost publicate trei liste privind paradisurile fiscale care nu s unt în conformitate cu regulile
mondiale privind schimbul de informații f iscale, și anume7:
1.Lista albă: statele sau teritoriile care au implementat standar de internaționale, prin
semnarea a cel puțin 12 acorduri în domeniul fiscal: Argentina, Australia, Barbados,
Canada, China, Franța, Germania, Grecia, Guernsey, Unga ria, Islanda, Irlanda, Italia,
Japonia, Jersey, Coreea, Malta, Mauritius, Mexic, Olanda, N oua Zeelanda, Norvegia,
Polonia, Portu galia, Rusia, Insul ele Seyc helle s, Slova cia, Africa de Sud, Spania,
Suedia, Turcia, Emiratele Arabe Unite, Marea Britanie, Statele Unite, Insulele
Virgine.
2.Lista gri : statele sau teritoriile care s-au angajat să respecte standardele internaționale,
însă au semnat până acum mai puțin de 12 acorduri.
2.1Lista gri închis (paradisuri fiscale identificate în 2000 de OCDE): Andora, Ang uilla
Antigua, Barbados, Aruba, Bahamas, Bahrein, Belize, Insulele Bermude, Insulele
Virgine Britanice, Insulele Cayman, Insulele Cook, Republica D ominicana, Gibraltar,
Gran ada, Liberia, Liechtenstein, Insul ele Mars hall, Mona co, Mont serra t, Nauru ,
Antilele Olandeze, Niue, Panama, Sfantul Kitts si Nevis, Sfanta Lucia, Sfantul
Vincent si Grenadine, Samoa, San Marino, Insulele Turks și Caicos,Vanuatu.
2.2Lista gri deschis (alte centre financiare): Austria, Belgia, Brunei, Chile, Guatema la,
Luxemburg, Singapore, Elveția.
3. Lista neagră: statele sau teritoriile care nu s-au angajat să respecte standardele
internaționale: Costa Rica, Malaezia, Filipine, Uruguay.
7http://www.9am.ro/st iri-revista-presei/Business/ International/1265 52/Listele-cu-
paradisuri-fiscale-publicate-de-OCDE.html
37

3.4 Cooperarea dintre state pentru prevenirea evazi unii și fraudei fiscale
internaționale
În vederea stopării evaziunii fiscale internațional e și a fraudelor comise în acest
domeniu, cu efecte păgubitoare pentru statele impli cate, convențiile pentru evitarea dublei
impu neri au fost comp letate cu prevederi pentru comb atere a acestor fenomene . Așada r,
convenția model a O.C.D.E sugerează (la art. 26) statelor c ontractante să facă un schimb de
informații care să faciliteze aplicarea prevederilo r convenite în materie de impozite sau ale
reglementărilor interne ale acestora.
Așa cum se arată în convenția model a O.C.D.E., ca și în cea a O.N.U, „autoritățile
competente ale statelor contractante vor face schim b de informații – în măsura în care
consideră necesar – pentru aplicarea prevederilor convenție i încheiate sau ale legilor interne
ale acestora, evident, dacă acestea nu sunt contrare conve nției. Orice informație astfel obținută
va fi tratată ca secret, la fel ca și informația pr imită în conformitate cu legislația internă a
statului, și nu va fi comunicată decât persoanelor sau autorităților – inclusiv tribunalelor și
organelor administrative – care au atribuții în legătură cu stabilirea sau încasarea, cu
executarea ori urmărirea judiciară sau cu rezolvare a apelurilor privind impozitele care fac
obiectul convenției. Aceste persoane sau autorități vor folosi inf ormațiile numai în scopurile
arătate, dar ele le pot face cunoscute în procese p ublice, la tribunale ori în hotărârile
 judecătorești” .8
Pentru aplicarea prevederilor unei convenții fiscale, statele con tractante au nevoie de
informații referitoare la9:
a)divid endele acord ate de soc ietățile pe acțiu ni și alte soci etăți sim ilare de ca pital;
 b)dobâ nzile la ob ligațiuni și alte e fecte publ ice;
c)soldurile oper ațiilor în relațiile cu bănc ile și alte instit uții simila re și dobânz ile afere nte
acelor solduri;
d)redevențele și alte obli gații de pla tă cu carac ter period ic pentr u folosire a dreptu rilor de
autor, licențelor, desenelor, mărcilor de comerț sa u a altor drepturi de proprietate
intelectuală;
e)retribuții, salarii, tantieme, pensii și rente ;
8http://www.oecd.org/dat aoecd/52/34/1 914467.pdf 
9Văcărel, Iulian, Relații financiare internaționale , Editura Academiei Române, București,
1995, pag 163
38

f)despăgub iri, plăț i de sume asi gurate și alte inde mniz ații simi lare, obț inute în le gătură
cu activitatea comercială sau alte afaceri;
g)alte venit uri sau bunu ri patrimonia le.
Un lucru este este că oricare stat contractant are nevoie de informații referitoare la
veniturile anterior menționate, pe care un rezident al său, persoană fizică sau juridică, le
realizează sau deține pe teritoriul celuilalt stat contractant. Fără in formațiile corespunzătoare,
statul respectiv nu poate stabili impozitele ce i s e cuvin și cu atât mai puțin nu va putea
  preveni evaziunea fiscală. În ceea ce privește felurile informațiilor și periodicitatea
transmiterii lor, în convenții nu se fac referiri decât în rare cazuri.
Teoretic vorbind, schimbul de informații poate să constituie un m ijloc indispensabil
 pentru prevenirea fraudei și evaziunii fiscale în cazurile în c are materia impozabilă se găsește
 pe teritoriul unui stat contractant, iar competenț ă în impunerea acesteia, potrivit convenției
fiscale, are celălalt stat contractant. Practic, în să, acest mijloc de luptă împotriva fraudei și
evaziunii fiscale este îngrădit de o serie de inconveniențe, pre cum: furnizarea de informații se
face, de regulă, la cerere și numai în cazuri rare, în mod curent, reciproc și sistematic;
schimbul de informații nu poate fi întotdeauna reciproc datorită d isparităților existente între
legislațiile statelor contractante; schimbul de informații este limitat de f aptul că nu trebuie să
deconspire secrete comerciale, industriale, de afaceri ori profesionale și nici procedee
comerciale; transmiterea informațiilor trebuie făcută cu grija nece sară, pentru ca aceasta să nu
aducă atingerea ordinii publice a statului de la ca re provin informațiile respective. Toate
aceste restricții limitează sfera schimbului de inf ormații și atrag atenția asupra faptului că
autorităților competente ale statelor contractante le revine sarcina să stabilească în detaliu ce
fel de informații și în ce condiții își vor transmite, în mod reciproc.
Prevederile din convențiile fiscale nu se limitează la schimbul de informații, existând
alături de acestea diverse alte texte care au rolul de a împiedic a anumite persoane juridice sau
fizice să beneficieze în mod nejustificat de avanta jele pe care le conferă încheierea unei
convenții fiscale. O categorie de asemenea benefici ari „impostori” o constituie societățile
intermediare create în state cu fiscalitate redusă având ca obiect de activitate concentrarea
 beneficiilor societăților din grup, finanțarea soc ietăților respective, încasarea dividendelor,
dobânzilor, redevențelor etc. Alte prevederi ale convenției fiscale îndreptate împotriva
evaziunii și fraudelor fiscale se referă la dreptul statului surs ă de a corecta veniturile cuvenite
 persoanelor rezidente ale celuilalt stat contractant ori de câte o ri acestea au fost diminuate în
mod artificial, în scopul reducerii impozitului cuvenit acestuia.
39

3.5 Reglementări interne menite să prevină evaziunea și fraudele fiscale
internaționale
Înainte de a apela la posibilitățile de prevenire a evaziunii și fraudelor fiscale
internaționale, oferite de convențiile și acorduril e încheiate, un stat trebuie să folosească în
acest scop prevederile propriei sale legislații. Acest lucru se im pune cu atât mai mult cu cât
unele state nu sunt dispuse să încheie convenții pentru a nu-și r estrânge prerogativele fiscale.
O astfel de legislație trebuie să acopere întreaga problematică le gată, pe de o parte, de
impunerea veniturilor realizate de nerezidenți pe t eritoriul țării, iar pe de altă parte, de
impunerea veniturilor obținute de rezidenți din surse aflate în străinătate.
Germania dispune de un cadru juridic care r eglementeaz ă problemele fiscale legate de
relațiile externe, prin care se urmărește, pe de o parte, op rirea migrării unor venituri germane
către țări cu fiscalitate redusă, pentru a scăpa de impozitele germane ridicate, iar pe de altă
 parte, încurajarea investițiilor germane peste graniță. Alături de acestea, sunt menționate și
alte legi care îngrădesc posibilitățile de evaziune sau încurajează investițiile germane de
capital în străinătate, cum ar fi legea privind imp ozitul asupra societăților, legea privind
impozitul comercial sau regulamentul de impozitare.
Franța dispune de o bogată legislație orientată către prevenirea fenomenelor de
evaziune fiscal ă în relațiile intern ațion ale. Sunt ținute sub lupă, incriminat e și sancțion ate
diverse fapte săvârșite de persoanele juridice și fizice în sco pul de a eluda fiscul francez. Prin
urmare, „arena conflictelor fiscale de anvergură internaționa lă o constituie teritoriul Franței,
 pe care au fost instalate nenumărate întreprinderi cu capital străin ori își desfășoară activitatea
  persoane fizice rezidente în străinătate, ca și teritoriile altor state, unde sunt înființate
sucursale și filiale ale unor societăți franceze sau realizează venituri ori posedă bunuri
 patrimoniale persoane fizice rezidente ale Hexagonulu i”.10
România nu dispune încă de o legislație adecvată ec onomiei de piață care să-i
 protejeze interesele fiscale, dat fiind faptul că până în 1990 relațiile economice, financiare și
de altă natură ale țării cu celelalte state, generatoare de efecte fiscale s-au desfășurat într-un
alt context decât cel actual. „Fiscalitatea, în act uala formă de reglementare, continuă să
rămână un instrument absolut ineficient si de foarte multe ori inu til atunci când vine vorba de
impozitarea comerțului internațional si de aplicarea unui regim de impunere modern
întreprinderilor multinaționale de pe teritoriul Rom âniei. Rom ânia nu este mem bră a
10Văcărel, Iulian, Relații financiare internaționale , Editura Academiei Române, București,
1995, pag 174
40

Organizației pentru Cooperare si Dezvoltare Economică (OECD) si nu a ratificat Convenția
de la Viena privind dreptul tratatelor. Consecințele acesei stări d e lucruri sunt că România nu
are acces decât pe cale cutumiară la regulile de interpretare a Convențiilor de evitare a dublei
impuneri aplicate pe plan internațional, nu are acc es la explicațiile si comentariile oficiale
asupra convenției model OECD care stă la baza a pes te 90% din convențiile de evitare a
dublei impuneri încheiate de România cu state terțe, nu are acc es la comentariile si explicațiile
oficiale în materia prețului de transfer, codificat e în cadrul ‘Transfer pricing guidelines for 
multinational enterprises and tax administration’.”11
Potrivit celor relatate anterior, rezultă că reglementările interne jo acă un rol destul de
important în limitare evaziunii fiscale la scară internațională. Pentru a fi eficiente,
reglementările respective trebuie să țină cont de condițiile concre te ale fiecărei țări, de relațiile
economice externe ale acesteia, precum și de experiența po zitivă acumulată în acest domeniu
de țări cu un grad apropiat de dezvoltare.
Ministerul Finanțelor Publice, ca organ al administrației publice centrale de
specialitate cu atribuții de administrare generală a finanțelor publice, are următoarele
competențe cu privire la controlul fiscal și combat erea evaziunii fiscale, atribuții pe care le
exercită prin intermediul organelor din subordinea sa:
•Elaborează proiecte de acte normative cu privire la procedurile de control fiscal,
combaterea și sancționarea evaziunii fiscale.
•Exercită prin organele sale de specialitate control ul asupra activităților financiare a
agenților economici, urmărind stabilirea corectă și îndeplinirea inte grală și la termen a
obligațiilor financiare și fiscale față de stat.
•Exercită prin organele sale de specialitate, controlul operativ și inopinat în legătură cu
aplicarea și cu respectarea legislației fiscale și vamale.
•Acționează prin mijloace specifice pentru combaterea evaziunii f iscale și a corupției.
Conform H.G. nr.533/2007, modificată prin H.G. nr.1171/2007 ,Garda Financiară este
instituție publica de control, cu personalitate jur idica, care exercita controlul operativ si
inopinat privind prevenirea, descoperirea si combat erea oricăror acte si fapte din domeniul
economic, financiar si vamal, care au ca efect evaziunea si frauda fiscala, organizata ca organ
de specialitate al administrației publice centrale in subordinea Ministerului Economiei si
Finanțelor – Agenția Naționala de Adm inistrare Fiscala, comisarii Gărzii financiare au
următoarele atribuții:
11http://www.sfin.ro/artico l_14069/roma nia_refuza_eforturi_minime_pentru_integra rea_fis
cala_in_ue.html
41

•Să efectueze controale în localurile și dependințele în care se produc, se depozitează,
se comercializează bunuri sau se desfășoară activități care f ac obiectul impozitării.
•Să verifice existența și autenticitatea documentelo r justificative pe timpul transportului
 precum și în locurile de desfășurare a unor activități de pro ducție, prestări servicii, acte
și fapte de comerț.
•Să verifice evidența primară și contabilă și orice alte documente sau înscrisuri din care
rezultă modul de îndeplinire a obligațiilor fiscale, să constate fapte de evaziune fiscală
și să stabilească, potrivit legii, obligații de plată către bugetul de stat, bugetele locale
sau bugetele fondurilor speciale.
42

CONCLUZII
Evaziunea fiscală internațională este o formă a evaziunii fiscale , care se poate realiza
fie prin migrarea persoanelor interesate către stat ele care le oferă un refugiu fiscal
convenabil, fie prin transferul materiei impozabile în statele care dispun de un sistem
fiscal mai avantajos decât cel din statul lor de origine.
Statisticile publicate de presa internațională prezintă numeroase societăți comerciale și
holding-uri, mai mult sau mai puțin cunoscute, ca fiind neperfo rmante și, ca urmare,
fie nu datorează impozit pe profit, fie plătesc sum e foarte mici. O întrebare ce ia
naștere cu privire la acestă situație este: de ce n u falimentează sau de ce nu se
  prăbușesc la bursă astfel de societăți? De asemenea, sunt prezentate o serie de
infor mații care ate stă exist ența grup ării masiv e a unor sedii de bănci sau firme de
audit pe un teritoriu foarte restrâns (de pildă, în Insulele Cayman a căror populație
numără 30.000 de locuitori sunt înregistrate aproap e 600 de bănci). O altă situație
 paradoxală a apărut ca urmare a faptului că peste 80% din corporațiile americane, care
și-au schimbat sediul social în ultimii patruzeci d e ani, s-au stabilit în Delaware,
ajungând u-se să existe circa 200.000 de societăți într-un stat cu o populație de 684.000
de locuitori. În mod evident, „supraviețuirea” unor societăți, p recum și interesul de a
avea sediul social în anumite locații, sunt rezultatul evitării fiscalității n aționale, prin
instalarea într-un paradis fiscal sau derularea afacerilor prin intermediul companiilor 
„off-shore”. În prezent, împotriva extinderii paradisurilor fis cale se duce o adevărată
luptă promovată în special de țările cu o economie dezvoltată. C riza economică face
această problemă și mai urgentă, oferindu-le acesto ra pretextul pentru a lansa o
ofensivă generală împotriva paradisurilor fiscale.
Paradisul fiscal reprezintă acea zonă care include toate acele state care au impozitul pe
 profit zero sau nesemnificativ pentru activitati comerciale sau b ancare si se refera la
tarile în care exista trusturi off shore si în care nivelul gener al al taxelor si impozitelor 
este foarte redus
43

Paradisurile se împart în cinci tipuri: se poate al ege aici domiciliul fiscal, locul de
instalare a bazei de lucru, se poate trăi, se pot c âștiga bani sau se poate obține
cetățenia.
Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE) a publicat, la cererea
G20, trei liste privind paradisurile fiscale care n u sunt in conformitate cu regulile
mondiale privind schimbul de informații fiscale : Lista albă: statele sau teritoriile care
au implemen tat stand arde interna ționa le, prin semn area a cel putin 12 acorduri in
dome niul fiscal;Lista gri: statele sau teritoriile care s-au angajat să respecte
standardele internaționale, însă au semnat până acum mai puțin de 12 acorduri ; Lista
neagră: statele sau teritoriile care nu s-au angajat să respecte standardele internaționale
Potrivit metodologiei OCDE, o țară trebuie să îndeplinească patru criterii pentru a se
încadra în categoria paradisurilor fiscale : asocie rea cu paradisurile fiscale ține de
nivelul impozitelor percepute care este foarte scăzut ; lipsa tran sparenței operațiunilor 
 bancare, existența unor reglementări care împiedică schimbul de informații referitoare
la impozite între guverne și lipsa unor condițiilor ca activitățile econ omice întreprinse
de companii să fie unele substanțiale
Unele paradisuri fiscale sunt accesibile românilor : Delaware; Cip ru; Marea Britanie;
Malta; Elvetia
Companiile Offshore sunt intreprinderi care nu desfasoară a ctivitățti comerciale în țara
în care au fost inregistrate și care, din punct de vedere al actelor comerciale săvârșite,
sunt considerate ca fiind firme străine
Companiile offshore au mai multe avantaje: impozita re zero sau absolut minima pe
 profit sau câștiguri din capital;confidențialitate, datorită neînregistră rii informațiilor de
ordin personal în dosarele publice;protecție, datorită prevederilor legale de
confidențialitate și a acordurilor de divulgare a informațiilor;flexibilita te corporativă,
fără capital vărsat, fără necesitatea declarării obiectivelor operaționale, cerințe minime
legate de administratori și acționari, înmatriculare rapidă;administrare simplă – 
adunările acționarilor pot fi ținute oriunde, inclusiv prin mijloace e lectronice, procesul
44

de luare a deciziilor fiind extrem de flexibil;rapo rtare minimă – fără audit, fără
raportare a impozitelor, fără informații financiare în dosarele publice.
45