Forma de învățământ : ZI [631745]

UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI DREPT

LUCRARE DE
DISERTAȚIE

Coordonator științific:
Lector univ. dr. Mihaela Gâdoiu

Absolvent: [anonimizat]
2019

UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI DREPT
Programul de studii :CMAC
Forma de învățământ : ZI

Analiza diagnostic a structurii
patrimoniale. Studi u de caz la societatea…

Coordonator științific:
Lector univ. dr. Mihaela GÂDOIU

Absolvent: [anonimizat]
2019

Cuprins

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 3
Capitolul 1. Metode și tehnici de realizare a echilibrului financiar al întreprinderii …………………………. 5
1.1. Bilanțul – suport al analizei echilibrului financiar al entității economice …………………………. 5
1.2. Activul net contabil – Indicatori importanți în reflectarea activelor entității economice ……… 11
1. 3. Nucleul fond de rulment – nevoie de fond de rulment – trezorerie netă – sprijin în realizarea
analizei patrimoniale a entității economice ………………………….. ………………………….. …………………. 15
1.3.1. Analiza fondului de rulment ………………………….. ………………………….. ………………………….. 15
1.3.2. Analiza necesarului de fond de rulment ………………………….. ………………………….. …………. 18
1.3.3. Analiza trezoreriei nete ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 20
Capitolul 2. Analiza patrimonială a întreprinderii ………………………….. ………………………….. …………….. 22
2.1. Corelația fond de rulment – nevoie de fond de rulment – trezorerie netă …………………………. 22
2.2. Politici privind fondul de rulment, nevoia de fond de rulment și trezoreria netă ………………… 26
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. Error! Bookmark not defined.
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ……………………… Error! Bookmark not defined.

Lista figuri

INTRODUCE RE

4

5

CAPITOLUL 1
METODE ȘI THNICI DE REALIZARE A ECHILIBRULUI FINANCIAR AL
ENTITĂȚII ECONOMICE

1.1.Bilanțul – suport al analizei echilibrului financiar al entității economice

Situațiile financiare anuale ale entităților economice cuprind :
a) bilan ț contabil;
b) contul de profit și pierdere;
c) situația modificărilor capitalurilor proprii;
d) situația fuxurilor de trezorerie;
e) politici contabile și note explicative1.
Dintre toate situațiile financiare, bilanțul este, fără îndoială, cel mai reprezentativ pentru
activitatea entității economice, deoarece acesta redă o imagine de ansamblu asupra situației
economice a companiei, a resurselor pe care le -a pus la dispoziție și destinațiilor care au fost
date acestor resurse.
Conform O.M.F.P. 1802/2014, b ilanțul contabil este documentul contabil de sinteză prin
care se prezintă elementele de activ și pasiv la închiderea exercițiului financiar și în alte situații
prevăzute de lege . Întrucât este documentul de gestiune al întreprinderii ce necesită a fi realizat
pe baza unor prevederi legale, bilanțul trebuie să descrie o imagine cât mai fidelă, concisă și
integrală a poziției financiare, a activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale entității .
Conținutul său trebuie să redea aspectele financiar contabile ale activității întreprinderii,
înfățișân d în mod sintetic poziția financiară conform deciziilor de finanțare, investire și utilizare
folosite în timpul unui exercițiu financiar în conformitate cu obiectul de activitate2.
Bilanțul este un document de natură patrimonială reprezentând un inventar al averii
întreprinderii (activul bilanțier) , respectiv a surselor de finanțare ce sprijină această avere
(pasivul bilanțier) . Elementele de pasiv se referă la fondurile de care a beneficiat enitate
economică a (capitalurile proprii ale asociaților, provizi oanele, datoriile de exploatare și cele
financiare) . Elementele de activ vizează utilizările acestor fonduri, cu titlu durabil (active
imobilizate) și cu titlu provizoriu și ciclic (active circulante) .
Fiecare enitate economică își desfășoară activitatea într -un mediu economico -social în
care nevoia de informație deține un rol esențial . Polii acestui univers pot fi repr ezentați de
agenții economici de pe piață (care pot fi investitori, clienți, furnizori și/sau competitori ai
întreprinderii), instituții economico -financiare (bănci, societăți de aigurăr i, burs e de valori,
organisme financiare internaționale), autorități publice ( organe fiscale, autorități de
reglementare și supraveghere etc .) și desigur publicul larg . Toate aceste entități reprezint ă
consumatori de informație financiar -contabilă față de care entitatea trebuie să dovedească un
anume grad de transparență . Interfața între enitate economică și utilizatorii de informație se
efectuează cu ajutorul situațiilor financiare3.
Datele financiar -contabile din bilanț necesită criterii de structurare, Standardul contabil
internațional IAS 1 -“Prezentarea Situațiilor Finaniare ” oferind întreprinderilor capacitatea de a
clasifica activele și datoriile în funcție de două criterii, și an ume:

1 Alexandru Gheorghiu, Analiză economico -financiară la nivel microeconomic, Editura Economică, 2004 , p.222;
2 Marius Pantea, Analiza economico financiară – instrument al managementului întrepriderii, Editura
Universității de Vest, 2017 , p.55;
3 Mihaela Gâdoiu, Perfecț ionarea diagnosticului financiar al întreprinderii, Editura Universitară, București, 2015 ,
p.13;

6
– Criteriul curent/necurent ;
– Criteriul lichiditate/exigibilitate .
Criteriul curent vizează activele și datoriile dintr -o perioadă mai mică de un an de la
data bilanțului, pe când cel necurent se referă la activele și datoriile care vor fi efectuate sau
achitate într -o perioadă mai mare de un an .
Lichiditatea vizează posibilitatea activelor de a se modifica în lichidități (numerar), iar
exigibilitatea se referă la capacitatea datoriilor de a deveni scadente până la o anumită perioadă
de timp . În România, elementele de activ sunt așezate în bilanț după criteriul lichidității în sens
descrescător luându -se în considerare natura și destinația acestora, iar datoriile sunt ordonate
după criteriul exigibilității tot în sens descres cător, similar activelor avându -se în vedere natura
și proveniența acestora . IAS 1 nu impune întreprinderilor să prezinte un format tipizat privind
poziția financiară, deoarece acestea constituie o formă, o organizare proprie a bilanțului, astfel
încât dat ele să fie cât mai clare . Astfel, bilanțul se poate înfățișa în două variante: vertical -listă
sau orizontal în cont4.
Structura prescurtată a bilanțului contabil se prezintă în figura de mai jos :
ACTIV PASIV

Active imobilizate Imobiliz ări necorporale Capitaluri proprii
Imobilizări corporale
Imobilizări financiare Provizioane

Active circulante Stocuri Datorii pe termen lung
Creanțe
Casa și conturi la banci +
Investiții pe termen scurt Datorii pe termen scurt
Cheltuieli în avans Cheltuieli în avans Venituri în avans

Figura 1. 1. Structura prescurtată a bilanțului contabil
Sursa: Preluare dup ă Marius Pantea , Analiza economico financiară – instrument al
managementului întrepriderii, Editura Universității de Vest, 2017, p. 61-63

Ca orice document normalizat, bilanțul prezintă anumite limite în reflectarea situației
unei entități economice și respectiv, analiza acesteia.Acesta nu furnizează decât o fotografie la
un moment dat, susceptibilă de a fi rapid modificată de operați unile viitoare.Elementele legate
direct de examinarea poziției fiannciare sunt activele, datoriile și capitalul. Potrivit legislației
în vigoare, elementele de activ sunt clasate în bilanț în ordinea lichidității lor crescătoare, și
sunt formate din :
➢ Active imobilizate (imobiliz ări necorporale , imobilizări corporale și imobilizări
financiare)
➢ Active circulante (stocuri, creanțe, investiții financiare pe termen scurt și casa și
conturile la bănci)5.
Activele imobilizate sunt bunuri de orice natură, mobi le sau imobile, corporale sau
necorporale, cumpărate sau provocate de întreprindere, menite să susțină o perioadă mai mare
activitatea unității patrimoniale .Ele sunt asociate deciziei de investiții fiind deținute permanent
de entitatea economică respectivă .
Imobilizările necorporale cuprind cheltuielile de constituire, cheltuielile de dezvoltare,
concesiuni, brevete, licențe, mărci de fabrică, fondul comercial și alte imobilizări necorporale.

4 Marius Pantea , Op.cit. p.55;
5 Maria Niculescu, Diagnostic fnanciar, vol.2, Editura Economică, 2003, București , p.246 -247

7
Imobilizările corporale reprezintă substanța unei firme, instrumentul său industrial sau
comercial, fiind formate din: terenuri și ,mijloace fixe (clădiri, mașini, utilaje, instalații, mijloace
de transport). În funcție de caracteristicile și modul de folosire a imobilizărilor corporale, pentru
a le situa pe aces tea în grupele și clasele potrivite se poate folosi “Catalogul privind clasificarea
și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărârea Guvernului
nr.2139/ 2004 ”6.
Imobilizările financiare sunt constituite din :titluri de participa re, interese de participare,
alte titluri și creanțe imobilizate. Titlurile de participare reprezintă drepturile sub formă de
acțiuni sau alte titluri cu venit variabil deținute în capitalul altor unități patrimoniale, care
asigură unității deținătoare exe rcitarea unui control, respectiv realizarea unui profit. Interesele
de participare constituie drepturi deținute în capitalul altei entități economice, pe termen lung,
pentru a garanta contribuția la activitățile persoanei juridice respective.
Activele circ ulante sunt elemente de natură patrimonială care ajuta la formarea ciclului de
exploatare, supuse în majoritatea cazurilor unei rotații rapide. În cadrul fiecărui ciclu ele trec
de forma de active fizice în cea de creanțe și apoi de disponibilități . Active le circulante din :
stocuri, crean țe, investiții financiare pe termen scurt și disponibilități7.
Activul bilanțului contabil cuprinde, de asemenea, cheltuieli efectuate în avans. O corectă
apreciere a rezultatelor impune ca la finalul fiecărui exercițiu să facă anumite regularizări prin
încorporarea cheltuielilor de repartizat aupra mai multor exerciț ii și eliminearea cheltuielilor
efectuate în avans.
In ceea ce privește pasivul, componentele sale sunt clasate în ordinea inversă a exigibilității,
adică după proximitatea datei eventuale de rambursare. După acest criteriu, elementele de pasiv
sunt clasif icate astfel :
➢ Datorii pe termen scurt ;
➢ Datorii pe termen lung ;
➢ Provizioane pentru riscuri și cheltuieli ;
➢ Venituri în avans ;
➢ Capitaluri proprii .
Datoriile exprimă valoarea resurselor străine utilizate de firmă o perioadă mai mare sau mai
mică de timp, reflectate din relațiile acesteia cu furnizorii, băncile, statul, propriul personal. O
caracteristică importantă a unei datorii este faptul că firma are o obligație actuală (un
angajament sau o responsabilitate de acționa într -un anumit fel). De obicei, ac estea sunt sumele
ce trebuie achitate pentru bunuri și servicii prestate8.
Provizioanele pentru riscuri și cheltuieli sunt valori ce se constituie la finalul exercițiului
pentru acoperirea aceslor elemente a căror plată sau realizare este incertă sau pentr u cheltuieli
ce devin exigibile în perioadele următoare (amenzi, penalizări și alte datorii incerte etc.). Ele
constituie un ansamblu de resurse intermediare între capitaluri proprii și datorii.
Capitalul propriu, ca masă parimonială ce aparține proprietar ilor de entități economice, ca
expresie a sumelor nedatorate în momentul încheierii bilanțului cuprinde:
• capitalul social – reprezentat de valoarea nominală a acțiunilor sau părților sociale,
respectiv de aportul în natură sau în numerar ;
• primele legate de capital ;
• rezervele din reevaluare – egale cu soldul din valoarea actuală și valoarea înregistrată a
activului reevaluat;
• rezervele – rezultate prin capitalizarea profitului;
• rezultatul reportat.

6 Hotărârea Guvernului nr.2139/2004 pentru aprobarea catalogului privind clasificarea și duratele normale de
funcționare a mijloacelor fixe ;
7 Maria Niculescu, Diagnostic fnanciar, vol. 1, Editura Economică, 2003, București
8 Maria, Niculescu, Op,cit, p.248

8
In concepția sa patrimonială, bilanțul redă o imagi ne a patrimoniului întreprinderii și a
surselor sale de finanțare ce reprezintă o abordare statică a activității întreprinderii redusă la o
viziune juridico -fiscal ă și mai puțin orientată spre realitatea economico -financiară a activității
întreprinderii . Astfel, se impune prelucrarea bilanțului patrimonial în viziuni financiare sau
funcționale9.
Din punctul de vedere al analizei financiare, bilanțul unei entități economice prezintă dou ă
forme:
a) bilanț financiar sau patrimonial ;
b) bilanț funcțional .
Bilanțul financiar redactat în concepție patrimonială (lichiditate -exigiblitate) este folositor
pentru punerea în evidență a relației dintre resursele disponibile și nevoile de finanțare ale
societății, constituie suportul analizei financiare tradiționale, care are ca finalitate descrierea
patrimoniului entității economice necesară evaluării patrimoniale menite atât proprietarilor, cât
și creditorilor10.
Bilanțul financiar are ca scop inventarierea patrimoniului întreprinderii și pune în evidență
riscul de i nsolvabilitate al entității . Componența acestuia este realizată prin gruparea
elementelor de activ dupa criteriul lichdității, iar a celor de pasiv după criteriul exigibilității .
Bilanțul financiar prezintă un mare interes atât pentru acționari, care doresc să cunoască averea
lor, cât și pentru creditori sau băncile finanțatoare, pentru care, în cazul insolvenței, elementele
de activ sau cele patrimoniale reprezintă o garanție pent ru recuperarea datoriilo r11.
Structura bilanțului financiar într -o formă simplicată se prezintă astfel :
ACTIV CAPITALURI ȘI DATORII
Active cu lichiditate peste un an
Capitaluri și datorii cu exigibilitate peste
un an
Active cu lichiditate sub un an
(cu excepția celor de trezorerie) Datorii cu exigibilitate sub un an
(cu excepția celor de trezorerie)
Active de trezorerie Credite de trezorerie

Figura 1.2.Prezentarea schematică a bilanțului financ iar
Sursa : creație proprie .

Analiza patrimonială a bilanțului financiar presupune recunoașterea stării de echilibru
la nivelul firmei analizate, în ceea ce privește lichiditatea elementelor de activ și exigibilitatea
celor de capitaluri și datorii. Activele pe termen ling ar trebui f inanșate din captaluri proprii și
datorii pe termen lung sau scurt, pe când activele pe termen scurt din capitaluri și datorii pe
termen scurt. În cazul în care nu se respecta această relație se va determina fie un stres pentru
managerul financiar (care va fi nevoit să asigure acoperirea activelor din capitaluri și datorii
temporare), fie o cheltuială prea mare a procurării de capitaluri12.
Lichiditatea reprezintă posibilitatea elementelor de activ de a fi transformate în bani. Un
activ este mai simplu de tr ansormat în cash cu cât este mai lichid. Elementele cele mai lichide

9 Idem 7, p.248 -249
10 Silvia Petrescu, Analiză și diagnostic financiar contabil – Ghid teoretico -aplicativ, ediția II, editura CECCAR,
București, 2008 , p.175
11 Florea Radu; Daniel Cârciumaru; Daniela Bondoc, Analiză și diagnostic economico -financiar, Editura Scrisul
Românesc, Craiova, 2008, pag. 217 ;
12 Victor Dragotă; Laura Obreja; Ingrid -Mihaela Dragotă, Diagnosticul financiar al companiei, Editura
Economică, București, 2012 , p.91;

9
din activul bilanțier sunt disponibilitățile bănești, iar cele mai puțin lichide sunt imobilizările .
Exigibilitatea reprezintă capacitatea datoriilor de a fi rambursate furnizorilor de ca pitaluri. Cele
mai exigibile capitaluri și datorii sunt creditele de trezorerie , pe când cele mai puțin exigibile
sunt capitalurile proprii (ele se pot rambursa numai în cazul în care compania intră ăn
faliment)13.
Caracteristicile bilanțului financiar sunt :
• prezintă o imagine statică a patrimoniului ;
• pornește de la datele financiar – contabile ilustrate în bilanțul contabil ;
• este alcătuit în valori nete ale activelor (date fără amortizări și ajustări pentru
devalorizarea sau pierderea de valoare) ;
• implică analiza cu valori juste ale activelor ;
• scoate în evidență nivelul efectiv de lichiditate al activelor și nivelul efectiv de
exigibilitate al elementelor de pasiv drept singurul principiu de structurare14.
Necesitatea bilanțului financiar poate fi p ercepută din mai multe perspective:
• din perspectiva acționarilor – care vor să afle valoarea justă a patrimoniului lor, evoluția
volumului acestuia, perioada de lichidare a acestuia , dacă se vor recupera capitalurile;
• din perspectiva creditorilor – care vo r sa afle valoarea patrimoniului firmei , fapt care
semnifică asigurarea îndeplinirii drepturilor lor;
• din perspectiva manierei în care îndeplinește cerințele și scopurile analizei economico –
financiare15.
In cee a ce privește bilanțul funcț ional , acesta prezintă o imagine asupra modului de
funcționare, din punct de vedere economic a unei întreprinderi, punând în evidență elementele
sale sub forma unor utilizări și re surse, care permit analiza activității pe cicluri de operațiuni,
luând în considera re rolul fiecăru ia în buna funcționare a întreprinderii .
Scopul bilanțului func țional nu este acela de a inventaria bunurile și obligațiile firmei, ca în
cazul bilanțului financiar, ci acela de a recunoaște necesitățile acesteia, pe cicluri de acțiuni, și
modalitatea de garantare și alocare a surselor de finațare referitoare la aceste cicluri . În acest
sens, bilanțul functional scoate în evidență fluxurile de resurse din pasivul bilanțier menite
finanțării fluxului din activul bilanțier16.
Într-o prezentare sintetică, bilanțul funcțional poate fi prezentat astfel :

ACTIV CAPITALURI ȘI DATORII
Active stabile (imobilizări) Resurse stabile
Active pe termen scurt de exploatare
(cu excepția activelor de trezorerie) Resurse (datorii) de exploatare
Active pe termen scurt în afara
exploatării Resurse (datorii) în afara exploatării
Active de trezorerie Credite de trezorerie

Figura 1.3.Prezentarea schematică a bilanțului funcțional
Sursa : creație proprie .

13 Victor Dragotă; Laura Obreja; Ingrid -Mihaela Dragotă, Op.cit, p. 91;
14 Marius Pantea, Op.cit. 2017, p.108;
15 Marius Pantea, Op.cit, p,108 -109;
16 Marius Pantea, Op.cit, p.114;

10
Caracteristicile bilanțului funcțional sunt:
• este alcătuit în valori brute (valori de intrare), pentru a evidenția hotărârea inițială
referitoare la măsura investiției și gradul surselor de finanțare alocate acesteia;
• descrie patrimoni ul pe cicluri de operațiuni;
• se mai numește și “bilanț ultilizări -resurse ”;
• permite crearea unei examinări d inamice a activității, examinare care poate descoperi
fluxurile trecute, cât și pe cele viitoare17.
Bilanțul funcțional pemite studierea activității pe cicluri de operațiuni luând în considerare
rolul fiecăruia în funcționarea întreprinderii . Aceste cicluri de activități se clasifică în:
• ciclul de investiții – cuprinde achiziționarea de active imobilizate, iar imobilizările
reflectă necesitățile sau alocările ciclice sau neperiodice, care sunt finanțate din
resursele durabile sau fluctuante existente în pasivul bilanțului ;
• ciclul de exploatare – cuprinde fluxuri le de aprovizionare, producție, stocare și vânzare,
atât sub formă de fluxuri fizice, cât și financiare ;
• ciclul de finanțare – cuprinde ansamblul resurselor și operațiunilor dintre enitate
economică și posesorii de capital . Acest ciclu permite ca enitate e conomică a să facă față
neconcordanței dintre fluxul de lichidități de intrare și cel de ie șire determinat de ciclul
de exploatare18.
Necesitatea bilanțului func țional rezultă din modul său particular de viziune, fiind o unealtă
esențială în cazul analizei echilibrului financiar ori analizei riscurilor companiei .
În general, utilizatorii situațiilor financiare iau decizii economice pentru :
– a decide când sa cumpere , să mențină sau să înstrăineze o investiție de capital ;
– a examina responsabilitatea sau gestionarea managerială ;
– a estima posibilitatea firmei de a achita și de a oferi ale beneficii salariaților săi;
– a aprecia garanțiile pentru creditele acordate firmelor;
– a defini politicile de impozitare;
– a calcula profitul și dividendele ce pot fi repartizatea crea și folosi date statistice cu
privire la venitul național ;
– a reglementa activitatea entităților economice19.

În concluzi e, bilanțul este documentul cel mai potrivit să caracterizeze situația economică
a unei societăți . Bilanțul contabil reflectă starea patrimonială a agenților economici la un
moment dat , datele furnizate de acesta permi țând aprecier ea gestiunii financiare a agenților
economici, fiind totodată o sursă de informații pe baza cărora se poate stabili valoarea
entităților economice . El pune la dispoziția managerilor date cu privire la mărimea resurselor
financiare utilizate în activitatea unității și modul lor de f olosire în cursul unei perioade de
gestiune. Bilanțul poate fi de două tipuri : bilanț funcțional și bilanț financiar . Bilanțul
financiar are scopul de a scoate în evidență riscul de insolvabilitate al unei companii, pe când
bilanțul funcțional scoate în ev idență fluxurile de resurse.

17 17 Marius Pantea Analiza economico financiară – instrument al managementului întrepriderii, Editura
Universității de Vest, 2017, pag.114 -117;
18 Marius Pantea, Op.cit, p.115;;
19 Alexandru Gheorgiu, Analiz ă economico financiară, Editura Economică, București, 2004, pag.222 -225;

11
1.2. Activul net contabil – Indicatori importanți în reflectarea activelor entității
economice

Activul net contabil este un indicator fundamental al analizei financiare care permite
estimarea valorii unei întreprinderi și totodată este un bun reper pentru a începe analiza
financiară pe baza informației bilanțiere20.
Activul net reprezintă interesul rezidual al proprietarilor în activele firmei după
deducerea tuturor datoriilor sale, fiind similar avuției, ca urmare a alocării și implicării
capitalurilor în activitatea sa. Scopul principal al activității întreprinderii este majorarea averii
acționarilor, care din punct de vedere patrimonial se poate obține prin majorarea valorii
activului net contabil, adică a valorii patrimoniale a acțiunilor21.
Valoarea patrimonială a unei companii coincide cu activul net contabil, respectiv cu
capitalurile proprii determinate ca diferență între activul total și datoriile totale contractate.
Organizarea și dezvoltarea entității economice necesită aporturi de resurse pentru susținerea
financiară a activelor destinate desfășurării activității fundamentate pe b aza deciziei strategice.
Utilizarea unor surse financiare în funcție de costul, accesul și disponibilitatea acestora implică
efecte directe asupra patrimoniului net (prin mărimea și durata datoriilor asumate), cât și efecte
indirecte (prin costul resurselo r)22.
Evoluția activului net se poate explica prin compararea dinamicii activelor totale cu cea
a datoriilor totale, precum și prin modificările apărute în structura acestora.
Determinarea situației nete (SN) a întreprinderii se realizează pe baza relației :

SN= Total active -Total Datori i

Activul net corespunde, de asemenea, valorii capitalurilor proprii:
Activ net = Capitaluri propri i
Semnificația acestui indicator este eviden țiată de faptul că IAS 1 prevede la punctul
10(c) “Setul complet de situații financiare”, necesitatea redactării Situației modificării
capitalurilor proprii , ca document ce reflectă valoarea reală a câștigului/pierderii genera te de
activitățile entității economice23. În acest sens, indicatorul situația netă înfățișează “rezultatul
economic”, “global” pentru că, pe lângă tranzacțiile cu acționarii, profitul net se adaptează cu
diferite mărimi ale beneficiilor sau pierderilor ca urmare a politicilor contabile, diverse
modificări identificate conform IAS 8, reevaluării imobilizărilor, etc .
Situația netă ilustrează partea din activele întreprinderii ce se poate înstrăina în vederea
îndeplinirii datoriilor asumate (a șa numitul activ realizabil ), fiind egală cu valoarea
capitalurilor propri i ale companiei . Această situație poate fi reprezentată sub formă de schem ă
astfel24:

20 Mihaela Gâdoiu, Op.cit. p.17;
21 Vasile Robu, Ion Anghel, Elena -Claudia Șerban, Analiza economico financiară a firmei, Editura Economică,
București, 2014, p.434 ;
22 Vasile Robu, Ion Anghel, Elena -Claudia Șerban , Op.cit.p 434;
23 Standardele Internaționale de Raportare Financiară, 2011 , Partea A, Ed. CECCAR, București, 2011, p.
A386, A404 ;
24 Mihaela Gâdoiu; Perfecționarea dia gnosticului financiar al întreprinderii, Editura Universitară, București,
2015, pag.17 -18;

12

Figura 1.4. Reprezentarea schematică a situației nete a entității economice
Sursa :Preluare după Mihaela Gâdoiu, Perfecționarea diagnosticului financiar al
întreprinderii, Editura Universitară, București, 2015, p.18 .

Pentru analiza corectă a acestui indice este necesar ca din valoarea capitalurilor proprii a fie
excluse subvențiile pentru investiții și provizioanele reglementate c a fiind posibile de a fi
grevate de datorii sau de a include creanțe fiscale . O alta relație de calcul a situației nete este
următoarea:

SN = Capitaluri proprii – Subvenții pentru investiții – Provizioane reglementate

Reiese că prin adunarea situației nete contabile, a subvențiilor pentru investiții și a
provizioanelor reglementate se poate calcula mărimea capitalur ilor proprii.
Situația netă scoate în evidență mai bine valoarea activului realizabil la un moment dat
corespunzând mai eficient cerințelor acționarilor și creditorilor de a afla mărimea investiției lor,
și de a recunoaște garanțiile care ajută la recăpăta rea creanțelor lor.
Analiza situației nete se poate reflecta în mărimi absolute și relative, examinându -se
evoluția acesteia integral, cât și pe elemente. De asemenea, situația netă poate fi determinată și
cu ajutorul surselor sale de finanțare ( capital social, prime de capital, rezerve, diferențe din
reevaluare, profit nerepartizat și profitul exercițiului) pentru a accentua gradul de participare a
acestor surse asigurarea financiar ă a patrimoniului net.
În procesul de analiză se pot întâlni urmă toarele cazuri:
a) daca SN > 0, reflectă o situație netă pozitivă ;
Această situație favorabilă este determinată de efectuarea unei activități profitabile prin
majorarea capitalurilor proprii, fie prin reinvestirea profitului realizat sau prin consolidarea
rezervelor entității . Gestiunea financiară a unei întreprinderii poate fi considerată eficientă
atunci când situația sa netă este pozitivă și crescătoare de la un exercițiu financiar la altu l.
Câștigurile pe care o situație netă pozitivă le aduce întreprinderii sunt semnificative și creează
mai multe situații prielnice economic . In primul rând, se micșorează considerabil riscul de
insolvabiliate a com paniei deoarece o valoare satisfăcătoare a capitalurilor proprii rezultă că
firma are posibiliatate a de a își achita obligațiile asumate cu ușurință25.
Firma își întemeiază astfel o reputație favorabilă pe piață, totodată devenind mai atractivă
pentru investitori și parteneri de afaceri . Chiar și în rândul clienților poate să își creeze o faimă
benefic ă reflectându -se în intensificarea valorii de piață a întreprinderii (evidențiată prin
capitalizarea bursieră) . Nu în ultimul rând, o comapanie cu o situație netă în creștere se poate

25 Mihaela Gâdoiu, Perfecționarea diagnosticului financiar al întreprinderii, Editura Universitară, București,
2015, pag.18 ; ACTIV GREVAT DE DATORII
ACTIV REALIZABIL ACTIVE TOTALE DATORII
CAPITALURI
PROPRII

13
bucura de finanțare, fie prin intermediul creditului bancar (prin bonit atea mărită a firmei) sau
prin emisiunea de obligațiuni26.
b) dacă SN < 0, reflect ă o situație netă negativă ;
În acest caz avem de -a face cu o gestiune financiară ineficientă care este consecința
pierderilor financiare indicate de entitate . În această situație, activele firmei sunt finanțate
numai pe calea resurselor atrase (capitalurile proprii sunt distruse de performanțele scăzute ale
firmei) și totodată crește riscul de insolvabilitate, respectiv cel de faliment . Repercursiunile
pentru firma în cauză sunt reticența investitorilor de a -și investi capitalul în firmă, micșorarea
radicală a valorii sale de piață, dificultatea accesului la finanțare etc27.
În procesul de analiză se poate determina și indicele situației nete (I SN), care poate avea o
valoare mai mică, mai mare sau egală cu 1. Atunci când I SN = 1 reflectă că situația netă, din
perioada actuală își păstrează același nivel față de perioada anterioară , iar când I SN > 1 rezult ă
o majorare a bogăției acționarilor, în timp ce situația în care I SN < 1 eviden țiază o micșorare a
averii acționarilor28.
Un exemplu de determinare a indicatorului situație netă la S. C. DELTA S . A în perioada
2014 -2017 este analizat în tabelul de mai jos :

Tabelul 1.1. Evoluții bilanțiere la S. C. DELTA S. A în perioada 2014 -2017

2014
2015
2016
2017
ACTIVE IMOBILIZATE 32.354.907 49.100.524 21.745.785 87.049.970
ACTIVE CIRCULANTE 354.652.120 342.487.780 370.478.987 444.365.874
CHELTUIELI ÎN AVANS 9.451.221 8.423.154 8.254.789 9.784.632
ACTIVE TOTALE 396.458.248 400.011.458 400.479.561 541.200.476
DATORII PE TERMEN SCURT 30.251.874 45.261.475 60.451.214 74.125.651
DATORII PE TERMEN LUNG 10.800.000 0 0 0
VENITURI ÎN AVANS 0 0 0 0
PROVIZIOANE 3.982.150 2.456.230 4.689.000 100.021.431
CAPITAL PROPRIU 153.927.174 152.427.990 129.556.786 71.067.251
DATORII TOTALE 198.961.198 200.145.695 194.697.000 245.214.333
SITUAȚIE NETĂ 197.497.050 199.865.763 205.782.561 295.986.143
Sursa:calcul e proprii;sumele sunt exprimate in RON
Din tabel rezultă că în perioada 2014 -2017 activele firmei S. C. DELTA S. A au crescut de
la 396,4 6 mil. RON la 541,20 mil. RON, iar datoriile companiei au întâmpinat majorări
semnificative ajungând de la 198,96 mil. RON în 2014 la 2 45,21 mil. RON în 201 7. Situația
netă a înregistrat o sporire spectaculoasă de la 197,49 mil . RON în 2014 la 295,99 mil. RON
în 2017 , acest lucru având ca rezultat sporirea autonomiei financiare a întreprinderii . Astfel S.
C. DELTA S . A a înregistrat o majorarea a volumului de activitate care a fost urmată de o
creștere a finanțării prin fonduri proprii .

26 Mihaela Gâdoiu, Op.cit. p18;
27 Mihaela Gâdoiu, Op.cit. p19;
28 28 Florea Radu, Daniel Cârciumaru, Daniela Bondoc, Analiză și diagnostic economico -financiar, Editura
Scrisul Românesc, 2008, pag.234 -235;

14
În tabelul următor am analizat modificările relative ale celor trei indicatori: Active
totale, datorii totale și situație netă, cât și ponderile datoriilor tot ale și ale situației nete în totalul
activului total, în perioada 2014 -2017:

Tabelul nr. 1.2 Evoluții bilanțiere (în termeni relativi) la S.C. DELTA S. A. în intervalul
2014 -2017
AN 2014 2015 2016 2017
Δ%AT – 0,9 -12,39 39,62
Δ%DT – 0,6 -2,72 25,95
Δ%SN – 1,2 -22,07 56,73
%DT/AT 50,18% 50,03% 46,62% 45,31%
%SN/AT 49,82% 49,97% 51,38% 54,69%
Sursa: calcule proprii . Sume exprimate în RON
Activul total înregistrează o creștere în 2015 față de 2014 de 0,90 %, urmând o scădere de
12,39 % în 2016 față de 2015, apoi o majorare semnificativă de 39,62 % în anul 2017 față de
2016 . Aceste variații ale activului total au fost însoțite de variațiile datoriilor totale care au
crescut cu 0,6 % în anul 2015 față de 2014, apoi au scăzut în anul 2016 cu 2,72 % , urmând ca
mai apoi să crească cu 25,95 % în anul 2017 față de 2016 . Situația netă a cunoscut fluctuații în
această perioadă cresc ând în 2015 față de 2014 cu 1,2 %, ca mai apoi în următorul an să scadă
considerabil cu 22,07 %, urmată de o creștere importa ntă în anul 2017 față de 2016 cu 56,73% .
În perioada de analiză ponderea datoriilor totale în activul bilanțier s -a redus de la 50,18% în
2014 la 45,31% în 2017 . Acesta este un semnal al sănătății financiare, ponderea activului
negrevat de datorii crescân d de la 49,82% în 2014 la 54,69% în 2017 .

În concluzie, analiza situației nete a entității economice ne permite să tra gem unele
concluzii anticipate cu privire la eficacitatea management -ului financiar al firmei.
Situația netă denumită și patrimoniul net sau activul net contabil scoate în evidență bogăția
netă a acționarilor sau activul negrevat de datorii și analizează capitalurile proprii efective
ale acționarilor. Atunci când avem de -a face cu o situație netă poz itivă se maximizează
valoarea capitalurilor proprii valorificându -se activul net al entității economice, iar în cazul
unei situații nete negative datoriile contractate de companie depășesc activele nete
accentuând o stare prefalimentară a firmei .

15
1. 3. Nucleul fond de rulment – nevoie de fond de rulment – trezorerie netă – sprijin în
realizarea analizei patrimoniale a entității economice

Analiza patrimonială a întreprinderii poate fi determinată ca un set de procedee și tehnici
care, acționând cu un instrumentar reprezentativ, transformă datele din documentele contabile
de sinteză în informații specifice pentru studierea situației patrimon iale a firmei . Această
analiză pune în evidență posibilitatea întreprinderii de a -și atinge obiectivele esențiale ale
gestiunii financiare, și anume potențialitatea valorii întreprinderii .
Analiza patrimonială se învârte în jurul unui nuclu format din tr ei noțiuni economico –
financiare din care rezultă indicatori precum: fondul de rulment, nevoia de fond de rulment și
trezoreria netă . Acești indicatori se calculeaza pe baza datelor din bilanț și accentuază
modalitatea în care entitatea își distribuie capit alurile disponibile pentru finanțarea
imobilizărilor și activelor circulante (nevoia de fond de rulment), posibilitatea în care datoriile
pe termen scurt acoperă activele circulante ale firmei (nevoia de fond de rulment) și excedentul
anual de trezorerie g enerat de activitatea de ansamblu a firmei (trezoreria netă)29.
Pe baza bilanțului financiar care grupează elementele după criteriul permanenței, echilibrul
financiar presupune finanțarea activului cu durată mai mare de un an din resurse cu scadența
peste un an, iar finanțarea activelor sub un an, din resurse scadente sub un an30.

1.3.1. Analiza fondului de rulment

Fondul de rulment reprezintă excedentul de surse financiare exigibile pe termen mediu
și lung care își face apariția în urma acoperirii activelor cu termen de lichiditate asemănător și
care poate fi utilizat pentru finanțarea activelor pe termen scurt . Practic, fondul de rulment este
partea din capitalul permanent care întrece valoarea activelor imobilizate și care poate fi menită
finanțării activelor circulante31.
Fondul de rulment este un indicator care indică excedentul de resurse permanente peste
valoa rea activelor imobilizate, care ajută la finanțarea activelor circulante. Regula esențială este
aceea că resursele durabile trebuie să facă posibilă finanțarea nevoilor stabile, iar resursele
ciclice trebuie să asigure finanțarea nevoilor ciclice32.
Pornind de la componența bilanțului firmei, fondul de rulment reflectă raportul prezent
între masele bilanțiere asemănând activul imobilizat cu capitalurile permanente și, respectiv,
activul circulant cu resursele .
Relația de calcul a acestui indicator es te:

FR = Capitaluri permanente – Active imobilizate

Această formulă de calcul este echivalentă cu următoarea :

FR = Active circulante – Datorii curente = Active circulante nete

Un fond de rulment pozitiv (capitaluri permanente > imobilizări nete) reprezintă o marjă
de securitate a întreprinderii pentru exploatarea sa zilnică, asigurându -i un nivel minim al unor
active circulante strict necesare funcționării, activul circulant fiind superior datoriilor pe termen
scurt . Totodată reprezintă o confirma re a unei finanțări sănătoase a firmei . Raportându -ne la

29 Mihaela Gâdoiu, Op,cit, p.26;
30 Silvia Petrescu, Op.cit. p.196;
31 Marius Pantea Analiza econo mico financiară – instrument al managementului întrepriderii, Editura
Universității de Vest, 2017, p.157;
32 Idem 24, p.26;

16
prima relație de calcul fondul de rulment pozitiv este rezultatul unor capitaluri permanente mai
mari decât activele imobilizate ale firmei .
O valoare pozitivă a fondului de rulment este consecinț a realizării echilibrului financiar
la o enitate economică . Aceasta deține suficiente resurse pe o perioadă mai mare de un an pentru
a-și întreține activele imobilizate și, în același timp, dispune de un surplus care îi permite
form area unei părți din consumurile curente33.
Presupunerea unui fond de rulment pozitiv poate fi prezentată schematic astfel:

Figura 1.5. Fondul de rulment pozitiv
Sursa : Preluare dup ă Mihaela Gâdoiu; 2015, pag.29

În cazul în care fondul de rulment financiar este negativ ( FR<0 ) se exprimă într -un
mod total opus . Capitalurile permanente ale companiei nu mai au posibilitatea de a acoperi
complet activele pe termen lung, ceea ce duce la o finanțare nesănătoasă, conducerea firmei
fiind nevoită să apeleze la datorii pe termen scurt pentru a -ți finanța imobilizările . În
concordanță, putem presupune că activele activele circulante ale întreprinderii sunt insuficie nte
în conformitate cu datoriile curente, ceea ce semnalează dependența financiară a firmei de
resursele provizorii . Fondul de rulment negativ presupune un semn de îngrijorare în cazul
corporațiilor din sectorul de distribuție, unde viteza de rotație a sto curilor este foarte accelerată
(sub o lună) și unde există credite -furnizori importante34.

Fondul de rulment negativ poate fi reprezentat schematic astfel :

ACTIV
IMOBILIZAT CAPITALURI
PERMANENTE
ACTIVE
CIRCULANTE NETE < 0
Figura 1.6. Fondul de rulment negativ
Sursa : Preluare dup ă Mihaela Gâdoiu; 2015, pag. 30.

În cazul în care fondul de rulment este nul (FR=0), reprezintă o egalitate perfectă între
masele bilanțere cu același interval de activ și, respectiv, de pasiv pe de o parte, este vorba de
imobilizări și capitaluri permanente și, pe de altă parte, despre activele circulante și datoriile pe
termen scurt ale companiei . Capitalurile pe o perioadă mai mare de un an acoperă complet

33 Mihaela Gâdoiu, Perfecționarea diagnosticului financiar al întreprinderii, Editura Universitară, București,
2015 , p.28;
34 Idem 27, p.29; ACTIV
IMOBILIZAT

CAPITALURI
PERMANENTE
ACTIVE
CIRCULANTE
NETE > 0 FR > 0
FR < 0

17
activul imobilizat, iar obținerea a ctivelor curente asigură achitarea datoriilor pe termen scurt
fără a apela la noi credite de trezorerie, deși nu deține marja de siguranță produsă de un fond de
rulment pozitiv35.
În teoria economică au apărut conceptele de fond de rulment financiar sau fond de
rulment patrimonial și fond de rulment funcțional sau fond de rulment net global, in funcție de
modul de calcul, respectiv pe baza bilanțului financiar sau pe baza bilanțului funcțional36.
Fondul de rulment patrimonial (FRP) este indic atorul care exprimă în mărime absolută
lichiditatea pe termen scurt a unei entități economice. Având în vedere structura bilanțului
financiar, fondul de rulment se poate determina din perspectiva activității investiționale, precum
și din cea a activității curente37.

Fondul de rulment patrimonial = Capitaluri permanente – Active imobilizate =
(Capitaluri proprii + Datorii pe termen lung) – Active imobilizate

Un fond de rulment permanent pozitiv certifică o stare de echilibru financiar pe termen
lung. Existe nța unor capitaluri cu exigibilitate mai mare de un an asigură finanțarea completă a
imobilizărilor. Un fond de rulment permanent negativ va scoate în evidență imposibilitatea
entității economice de a susține un excedent de resurse financiare pe termen lun g care sa poată
acoperi nevoile de finanțare pe termen scurt. Pentru caracterizarea stării de echilibru pe termen
lung obținut exclusiv pe seama resurselor proprii, se folosește ca indicator de analiză fondul de
rulment propriu . Acesta se calculează ca di ferență între capitalurile proprii ale companiei (unde
se pot include și provizioanele pentru riscuri și cheltuieli) și activele imobilizate38

Fondul de rulment propriu = Capital propriu total – Total active imobilizate
Existența unui fond de rulment propr iu pozitiv confirmă faptul că societatea comercială
se află într -o stare de echilibru financiar pe termen lung realizat pe baza resurselor financiare
proprii. Un fond de rulment propriu negativ nu trebuie interpretat ca fiind o situație
nefavorabilă, cel p uțin pe termen scurt, ci doar un potețial semnal de alarmă pentru viitor.
În același sens, se poate calcula și gradul de acoperire a activelor circulante din fondul
de rulment propriu, ca raport între fondul de rulment propriu și activele circulante. În acest sens,
indicatorul exprimă partea din activele circulante finanțată din resurse proprii excedentare după
finanțarea activelor pe termen lung. Pentru asigurarea unei stări de echilibru din resurse
financiare proprii, se recomandă un nive l cât mai ridicat al indicatorului39.
Dimensiunea fondului de rulment este influențată de:
▪ Rezultatul activității desfățurate de companie – profit sau pierdere;
▪ Politica firmei privind distribuirea dividendelor;
▪ Majorarea/micșorarea capitalului social prin noi aporturi sau retrageri de aporturi ale
acționarilor sau asociaților;
▪ Evoluția dimensiunii datoriilor pe termen mediu și lung;
▪ Evoluția dimensiunii datoriilor pe termen mediu și lung40.

35 Mihaela Gâdoiu, Perfecționarea diagnosticului financiar al întreprinderii, Editura Universitară, București,
2015 , p.31;
36 Florea Radu, Daniel Cârciumaru, Daniela Bondoc, Analiză și diagnostic economico -financiar, Editura Scrisul
Românesc, 2008 , p.236;
37 Victor Dragotă; Laura Obreja; Ingrid -Mihaela Dragotă, Diagnosticul financiar al companiei, Editura
Economică, București, 2012, pag.94 -96;
38 Idem 31, p.94;
39 Victor Dragotă; Laura Obreja; Ingrid -Mihaela Dragotă, Diagnosticul financiar al c ompaniei, Editura
Economică, București, 2012, p .95;
40 Vasile Robu, Ion Anghel, Elena -Claudia Șerban, Analiza economico financiară a firmei, Editura Economică,
București, 2014, p.438;

18
În concluzie, fondul de rulment este un indicator care joacă un ro l important în
analiza echilibrului financiar – patrimonial al unei companii. Datorită lui, putem contura
măsura în care politica financiară a întreprinderii îndeplinește principiul alocării de resurse
permanente la active imobilizate și, respectiv, de res urse provizorii la active circulante. În
cazul în care aceste condiții se pun în practică avem de -a face cu un fond de rulment pozitiv,
care obținut în mai multe exerciții financiare, ajunge un garantant al solvabilității
întreprinderii, fiind efectul unei gestiuni eficace. În situația în care fondul de rulment este
negativ indică semnale de alarmă care pot aduce enitate economică a în situația
imposibilității de plată sau a falimentului .

1.3.2 . Analiza necesarului de fond de rulment

Activitatea de exploatare ajută la constituirea nevoilor de finanțare, dar totodată,
necesită și formarea resurselor necesare finanțării acestor nevoi. Așadar, comparând nevoia de
finnațare a c iclului de exploatare cu resursele de finanțare asociate, putem determina ind icatorul
nevoie de fond de rulment .
Necesarul de fond de rulment cuantifică valoric excedentul sau deficitul activelor
curente ale firmei în conformitate cu datoriile sale curente, exclusiv activele/pasivele de
trezorerie . Necesarul de fond d e rulment (NFR) reprezintă partea din activele circulante non –
financiare care trebuiesc finanțate din capitalurile permanente . Necesarul de fond de rulment
se obține prin compararea activelor circulante non -financiare produse de stocuri și creanțe cu
datoriile pe termen scurt (doar cele de exploatare , mai puțin cele financiare)41.
Formula de calcul a acestui indicator este:
NFR = (Active circulante – Active de trezorerie) – (Datorii pe termen scurt – Pasive
de trezorerie)

Analizând componentele activelor și pasivelor curente, rezultă următoarea relație de
calcul pentru nevoia de fond de rulment:

NFR = (Stocuri + Creanțele clienților + Alte creanțe ale firmei) – (Furnizori pe termen
scurt + Alte datorii curente )

Atunci când nevoia d e fond de rulment înregistrază o valoare pozitivă este necesară
finanțare temporară a ativității întreprinderii (stocuri și creanțe) mai mari decât resursele
provizorii disponibile . Astfel, își face apariția un necesar de finanțare a activelor circulante a
firmei, care poate fi acoperit din resursele permanente . Nevoia de fond de rulment pozitivă este
fundament ată atunci când conducerea firmei se bazează pe majorarea cifrei de afaceri și a cotei
de piață42.
O nevoie de fond de rulment negativă reprezintă un excedent de resurse temporare
revizuite de enitate economică în raport cu activele sale circulante . Aceasta este justificată dacă
este urmarea majorării vitezei de rotație a capitalului circulant și a încheierii de datorii care au
scadență îndelungată43.

41 Marius Pantea Analiza economico financiară – instrument al managementu lui întrepriderii, Editura
Universității de Vest, 2017, p.163;
42 Mihaela Gâdoiu, Perfecționarea diagnosticului financiar al întreprinderii, Editura Universitară, București,
2015 , p.340;
43 Idem 36, p.41

19
Totodată, se poate analiza structura fondului de rulment, respectiv ponderea fondului de
rulment propriu în fond de rulment permanent. O pondere ridicată a fondului de rulment denotă
o independență financiară pe termen lung cât mai ridicată.
Nevoia de fond de rulment deține în structura sa două componente :
a) nevoie de fond de rulment pentru exploatare (NFRE);
b) nevoie de fond de rulment din afara exploatării (NFRAE)44.
Indicatorul nevoie de fond de rulment de exploatare (NFRE) este definit ca diferență
între activele curente de exploatare și datoriile de exploatare :

NFRE = Stocuri legate de activitatea de exploatare + Crean țe rezultate din activitatea de
exploatare – Datorii rezultate din activitatea de exploatare
Analiza acestui indicator pun e problema separării activității de exploatare de cea din
afara exploatării. In acest sens, se recomandă descrierea deslușită a activității de bază a
companiei. Ceea ce reprezintă activitate de bază pentru o firmă, de exploatare, în
conformitate cu obiectul principal de activ itate poate reprezenta o activitate lipsită de
importanță și de relevanță pentru alta. Spre exemplu, un restaurant (cantină) amplasat în
cadrul unei uzine nu va putea fi luat în calcul ca element principal al activității de exploatare,
cgiar dacă poate fi cvasi -identică cu o instituție de profil care funcționează independent45.

Alături de necesarul de fond de rulment din exploatare, la nivelul anumitor entități
economice poate fi identificat și un necesar de fond de rulment din afara exploatării, ce se
poate identifica ca analog al necesarului de fond de rulment din exploatare46:

NFRAE = Stocuri din afara exploatării + creanțe din afara exploatării – datorii
din afara exploatării pe termen scurt
În comparație cu NFRE , nu este necesară existența unui NFRAE și nu trebuie să
surprindă neplăcut, această situație fiind consecința unei firme exclusiv orientată spre
activitatea de bază. Atunci când există NFRAE, acesta se poate transforma fie într -un
“consumator” de resurse de finan țare (dacă înregistrează valoare pozitivă), fie într -un mijloc
de finanțare al activității de exploatare (atunci când se înregistrează valoare negativă).
Prezența unui fond de rulment în afara exploatării pozitiv necesită identificarea resurselor
de finanțare suplimentare.În altă ordine de idei, probabilitatea apariției unor resurse de
finanțare suplimentare la un cost zero (datoriile din cadrul necesarului de fond de rulment
în afara exploatării sunt definite datorii de exploatare printr -un cost nul) poate fi folosită ca
rezolvare garantarea echilibrului financiar47.
Dimensiunea NFR este influențată de :
▪ natura activității desfășurate
▪ intervalul ciclului de fabricație
▪ viteza de rotație a stocurilor și creanțelor
▪ marimea activității desfășurate48.

44 Florea Radu, Daniel Cârciumaru, Daniela Bondoc, Analiză și diagnostic economico -financiar, Editura Scrisul
Românesc, 2008, p .239;
45 Victor Dragotă; Laura Obreja; Ingrid -Mihaela Dragotă, Diagnosticul financiar al companiei, Editura
Economică, București, 2012, p .103;
46 Idem 39, p.106;
47 Victor Dragotă; Laura Obreja; Ingrid -Mihaela Dragotă, Diagnosticul financiar al companiei, Editura
Economică, București, 2012, p .103-107;
48 Vasile Robu, Ion Anghel, Elena -Claudia Șerban, Analiza economico financ iară a firmei, Editura Economică,
București, 2014, p .439;

20
In concluzie, în acest subcapitol am analizat nevoia de fond de rulment care reprezintă
expresia concretizării echilibrului financiar pe termen scurt, respectiv a echilibrului dintre
necesarul și resursele de capitaluri temporare, reînnoibile permanent. Valoarea pozitiv ă a
nevoi i de fond de rulment, exprimă un excedent de nevoi de stocuri și creanțe (temporare) în
raport cu sursele temporare posibile de mobilizat , pe când valoarea negativă a indicatorului
evidențiază un surplus de resurse provizorii în raport cu nevoile aferente de capitaluri
circulante . Asfel, nevoia de fond de rulment reflectă lichiditatea provenită din prestarea
activit ății curente oferind indicii asupra lichidit ății și eficacității unei activit ăți, precum și
asupra performan țelor managementului în conducerea afacerii respective.

1.3.3. Analiza trezoreriei nete

Trezoreria netă (TN) reprezintă disponibilitățile bănești la rămase la dispoziția entității
obținute din activitatea desfășurată în timpul unui exercițiu financiar . Reflectă surplusul de
lichidități rămase după acoperirea excedentului de active circulante de către excedentul de
capitaluri permanente . Totodată, ea reflectă posibilitatea gestiunii financiare de a stabili atât
echilibrul financiar pe termen lung, cât și cel pe termen scurt, f iind un indicator care cuantifică
concomitent impactul fondului de rulment și al nevoii de fond de rulment asupra activității
companiei . Practic, în acest sens, tre zoreria netă constituie diferența dintre fondul de rulment și
necesarul de fond de rulment .
TN = Fondul de rulment – nevoia de fond de rulment
Trezoreria se află într -o strânsă legătură cu operațiunile financiare pe termen scurt realizate
de companie, punându -se accentul pe ea în ultimul nivel al bilanțului funcțional. Pentru a -și
îndeplini nev oile financiare pe termen scurt, entitatea economică trebuie să dețină resurse
financiare sau de trezorerie. Resursele de trezorerie sunt generate de partenerii financiari și pun
în evidență gestiunea financiară pe termen scurt a firmei. În acest sens, act ivitatea desfășurată
produce excedente monetare care ajută firma sa își acopere diverse nevoi de trezorerie49.
La nivelul unei societăți, trezoreria netă înfățișează imaginea disponibilităților bănești
produse din dinamica actuală a încasărilor și plăților, respectiv prin valorificarea excedentelor
monetare . Trezoreria netă (TN) rezultă din egalitatea dintre activele și pasivele bilanțului, în
prezentarea tabelară însemnând Activ = Pasiv, respectiv Utilizări = Resurse, egalitate care
conduce la conf runtarea fondului de rulment cu necesarul de fond de rulment50.
În cazul în care trezoreria netă înregistr ează o valoare pozitivă semnifică că fondul de
rulment este superior nevoii de fond de rulment la nivelul întreprinderii . Aceasta înseamnă că
surplusu l potențial de lichidități ilustrat de fondul de rulment se va reflecta ulterior sub formă
de disponibilități în casă și în conturi bancare, ceea ce produce o majorare a trezoreriei . O astfel
de situație prezintă posibilitatea întreprinderii de a -și plăti o parte din datorii și de a face
eventuale investiții pe pia ța monetară/fina nciară .
Obținerea acestor investiții trebuie sa ia în considerare trei obiective esențiale:
➢ lichiditatea, reprezentată de posibilitatea de redobândire eficace și la un preț just ( fără
pierderi nemotivate) a capitalului investit ;
➢ rentabilitatea, care calculează potențialitatea efectuării plasamentului prin relația
câștig/investiție ;
➢ siguranța plasamentului, respectiv nevoia plasării resurselor de trezorerie în active cu
grad redus de risc .

49 Florea Radu, Daniel Cârciumaru, Daniela Bondoc, Analiză și diagnostic economico -financiar, Editura Scrisul
Românesc, 2008, p.240 ;
50 Silvia Petrescu, Analiză și diagnostic financiar -contabil, Editu ra CECCAR, București,2006 ;

21
Luând în calcul aceste moduri de determinare a fondului de rulment, nevoii de fond de
rulment, putem spune că trezoreria netă se poate calcula ca diferență între activele și pasivele
de trezorerie:
TN = Activele de trezorerie – Pasivele de trezorerie
De asemenea, nivelul trezoreriei nete se mai poate stabili ca diferență între
disponibilitățile bănești ale entității economice și creditele de trezorerie sau creditele bancare
pe termen scurt care cuprind datoriile financiare curen te, inclusiv soldul creditor al contului
curent de la bancă.
TN = Disponibilități bănești – Credite bancare pe termen scurt
Trezoreria netă este cel mai adecvat indicator în determinarea unei unei gestiuni
financiare sănătoase, eficiente, capabile de a gar anta echilibrul general al companiei și de a îi
acorda acesteia autonomie financiară .
Trezoreria netă negativă este consecința unui fond de rulment mai mic decât nevoia de
fond de rulment, fapt care constrânge enitate economică a să recurgă la datorii cure nte pentru a
își finanța activitatea . Trezoreria netă negativă constituie un dezechilibru financiar care reduce
autonomia financiară pe termen scurt, iar daca această situație persistă pe parcursul mai multor
exerciții financiare compromite solvabilitatea întreprinderii .

În concluzie, în acest subcapitol am analizat trezoreria netă care reflectă
disponibilitățile bănești rămase în cadrul entității economice rezultate din activitatea
desfășurată pe parcursul unui exercițiu financiar, indicând diferența dintre fondul de
rulment și necesa rul de fond de rulment. O valoare pozitivă a acestuia reprezintă o
îmbogățire a entității economice conferindu -i acesteia autonomie financiară pe termen scurt,
pe când o valoare negativă scoate în evidență un dezechilibru financiar deoarece nevoia de
finan țare nu poate fi finațată în totalitate din surse permanente, apelându -se la credite pe
termen scurt .

22
CAPITOLUL 2
ANALIZA PATRIMONIALĂ A ENTITĂȚII ECONOMICE

2.1. Corelația fond de rulment – nevoie de fond de rulment – trezorerie netă

Un rol important în evaluarea și analiza echilibrului financiar al companiei îl deține
studierea corelației dintre fondul de rulment, necesarul de fond de rulment și trezoreria netă a
entității economice. Respectarea riguroasă a regulii echilibrului financ iar nu asigură în totalitate
lipsa problemelor de trezorerie fiind necesară o marjă de securitate și anume fondul de rulment.
Fondul de rulment este un indicator financiar -patrimonial care deține un rol esențial în
analiza echilibrului financiar al unei în treprinderi determinând un excedent de resurse
permanente pe care conducerea intreprinderii îl poate proiecta pentru a finanța ciclul de
exploatare al societății . În acest mod se reduce nevoia de a apela la datoriile curente, de unde
rezultă că fondul de r ulment asigură autonomia financiară a întreprinderii . În altă ordine de idei,
o firmă se bucură efectiv de autonomie financiară numai atunci când imobilizările sunt finanțate
complet de capitalurile firmei .
Un fond de rulment pozitiv dă naștere premiselor garantării echilibrului financiar.
Concretizarea echilibrului financiar necesită un fond de rulment care să accepte acoperirea
nevoilor de finanțare a ciclului de exploatare (stocuri+ creanțe de exploatare – datorii de
exploatare) . Atunci când resursele a ciclice sunt minoritare nevoilor stabile sau aciclice reiese
că ne confruntăm cu un fond de rulment negativ, ceea ce reprezintă o situație cu dezechilibru
financiar51.
În continuare se va prezenta un exemplu de determinare a fondul ui de rulment la
societatea S.C. DELTA S .A. pentru a aprecia modul în care se realizează echilibrul financiar la
nivelul acest eia. Tabelul de mai jos cuprinde datele utile pentru stabilirea mărimii fondului de
rulment pentru S.C. DELTA S.A.

Tabelul 2.3. Evoluții bilanțier e la S.C. DELTA S.A.în 2014 -2017
AN 2014 2015 2016 2017
Capitaluri proprii 364. 052. 265 363. 012. 415 430. 578. 232 294. 575. 421
Datorii pe termen lung 10. 800. 000 0 0 0
Provizioane 3. 982. 150 2. 456. 230 4. 689. 000 100. 021. 431
Subvenții pentru invesiții 8. 125. 478 7. 423. 189 6. 239. 786 6. 478. 011
Imoblizări nete 350. 169. 487 322. 400. 589 364. 458. 879 317. 894. 634
Sursa: calcule proprii . Sume exprimate în RON

51 Florea Radu, Daniel Cârciumaru, Daniela Bondoc, Analiză și diagnostic economico -financiar, Editura Scrisul
Românesc, 2008, p.237;

23
În continuare v oi calcula fondul de rulment la societatea S.C. DELTA S.A pentru
perioada de analiză 2014 -2017 după cum urmează:
Tabelul nr. 2.4. Dinamica fondului de rulment S.C. DELTA S.A. în intervalul 2014 -2017
AN 2014 2015 2016 2017
FOND DE RULMENT 36. 790. 406 50. 491. 245 77. 048. 139 83. 180. 229
RATĂ DE CREȘTERE
FAȚĂ DE ANUL
ANTERIOR – 37% 155,98 % -35,64 %
Sursa: calcule proprii . Sume exprimate în RON
Așa cum reiese din tabelele 3 și 4, S.C. DELTA S.A. a înregistrat în perioada analizată
de un fond de rulment pozitiv, situație favorabilă pentru enitate a economică deoarece se emană
o marjă de securitate care poate proteja compania, parțial sau integral, de efectele tulburării
ciclului de încasări sau de plăți a activi tății operaționale . În acest caz sursele permanente
acoperă necesitățile pe termen lung. Această situație înfățișează o perspectivă avantajoasă a
societății sub aspectul bonității sale asigurându -se astfel posibilitatea achitării datoriilor pe
termen scurt .
Fondul de rulment al S.C. DELTA S.A . a avut o evoluție ascendentă în cei trei ani
(majorându -se de la 36,79 mil . RON în 2014 la 83,18 mil . RON în 2017 , respectiv o dinamică
procentuală de 126,09% ), datorită faptului că ritmul de creștere a capitalurilor permanente ale
întreprinderii (de 3,65 % în 2017 față de 2014) l -a depășit pe cel al activelor imobilizate care a
avut o valoare negativă ( -9,22%) .
Utilizarea relației alternative de calcul a fondului de rulment ar fi produs aceleași
rezult ate, însă este interesant modul în care S.C. DELTA S.A. a reușit sa coreleze modificările
activelor și datoriilor curente pentru a ajunge la aceleași valori ale fondului de rulment . Tabelul
de mai jos face cunoscute tocmai aceste evoluții bilanțiere:

Tabe lul 2.5. Evoluția activelor circulante, a datoriilor pe termen scurt și a fondului de rulment
la S. C. DELTA S. A în perioada 2014 -2017
AN 2014 2015 2016 2017
Active circulante 354. 652. 120 342. 487. 780 370. 478. 987 444. 365. 874
Cheltuieli în avans 30. 623. 475 30. 478. 258 25. 784. 956 40. 796. 365
Datorii curente 348. 485. 189 322. 474. 793 319. 215. 804 401. 982. 010
Venituri în avans 0 0 0 0
Fond de rulment 36. 790. 406 50. 491. 245 77. 048. 139 83. 180. 229
Sursa : calcule proprii . Sumele sunt exprimate în RON
Pentru a analiza fondul de rulment este necesară includerea cheltuielilor în avans în
activele circulante bilanțiere, iar veniturile înregistrate în avans în datoriile curente .
În perioada analizată , firma și -a mărit dependența de resursele împrumutate pe termen
scurt, rata de creștere fiind de 1 5,35% ( în cifre absolute a scăzut de la 3 48,49 % în 2014 la
319,22 în 201 6, urmată de o majorare semnificativă de 401,98% 2017 ). Simultan activele

24
circulante t otale (prin includerea cheltuielilor în avans au crescut în perioada analizată de la
385,28 mil . RON la 485,16 mil . RON (deci cu 25,93%), fapt care a condus la majorarea
fondului de rulment . Managementul întreprinderii a optat pentru finanțarea acestui vol um mărit
de active circulante prin solicitarea surselor de finanțare permanente, ceea ce a a făcut ca
echilibrul financiar al companiei s ă se consolideze prin reducerea obligațiilor de plată exigibile
pe termen scurt .
Fondul de rulment poate fi interpreta t în aceeași măsură cu ajutorul ratei de acoperire ,
calculată de centrala bilanțurilor Băncii Franței.
Rata de acoperire a capitalurilor investite = 𝑅𝑒𝑠𝑢𝑟𝑠𝑒 𝑑𝑢𝑟𝑎𝑏𝑖𝑙𝑒
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙𝑢𝑟𝑖 𝑖𝑛𝑣𝑒𝑠𝑡𝑖𝑡𝑒
Prin Centrala Bancii Franței capitalurile investite dețin în componența lor alocările
stabile și nevoia de fond de rulment de exploatare ( aceasta considerându -se o alocare stabilă).
De obicei, această rată trebuie să aibă o valoare mai mare decât 1, deși nu exista o valoare
standard. Fondul de rulment se determină în comparație cu nevoia de fond de rulment, iar
aceasta din urmă fluctuează nu numai în timp, cât și în aceeași măsură, de la un sector de
activitate la altul. O rată inferioară a lui ( FR < ) reprezint ă însă o situație normală pentru
firmele de distribuție. În aceste companii stocurile sunt mai ridicate în raport cu cifra de afaceri,
iar, dimpotrivă, furnizorii acordă credite substanțiale52.
Necesarul de fond de rulment constituie partea din acti vele circulante non -financiare ce
necesită a fi finanțate din capitalurile permanente. Acest indicator se obține prin compararea
activelor circulante non -financiare date de stocuri și creanțe cu datoriile pe termen scurt, mai
puțin cele financiare, adică d oar cele de exploatare .
Necesarul de fond de rulment pozitiv pozitiv reprezintă un surplus de nevoi temporare
(active circulante non -financiare) în raport cu sursele temporare (datorii pe termen scurt non –
financiare) pentru care entitatea economică trebuie să aloce fie resurse permanente (fond de
rulment), fie resurse străine pe termen scurt (credite de trezorerie)53.
În continuare se prezintă un exemplu de determinare a indicatorului nevoie de fond de
rulment după cum urmează :

52 Petre Brezeanu, Adrian Boștinaru, Bogdan Prăjișteanu, Diagnostic financiar – Instrumente de analiză financiară,
Editura Economică, București, 2003 , p.225;
53 Marius Pantea Analiza economico financiară – instrument al managementului întrepriderii, Editura Universității
de Vest, 2017 , p.163;

25
Tabelul nr. 2.6. Evoluția nevoii de fond de rulment în perioada 2014 -2017 la S.C. DELTA
S.A.
AN 2014 2015 2016 2017
Cifra de afaceri 200. 435. 548 248. 458. 564 194. 458. 457 215. 487. 365
Active circulante totale
(ACT) 385. 275. 595 372. 966. 038 396. 263. 943 485. 162. 239
Active de trezorerie (AT) 9. 021. 476 20. 471. 123 19. 087. 999 40. 789. 254
Datorii curente (DTS) 348. 485. 189 322. 474. 793 319. 215. 804 401. 982. 010
Pasive de trezorerie (PT) 97. 541. 321 134. 852. 961 104. 876. 341 210. 964. 100
NFR 125. 310. 251 164. 873. 083 162. 836. 481 253. 355. 075
Sursa calcule: proprii . Sumele sunt exprimate în RON

Din datele obținute rezultă o majorare a nevoii de fond de rulment în perioada analizată de
la 125,31 mil. RON la 253,36 mil. RON , de unde reiese o dinamică relativă de 102,18% .
Creșterea nevoii de fond de rulment este datorată măririi volumului de activitate , modificarea
cifrei de afaceri fiind de 7,51% . Această stare rezidă în evoluțiile activelor circulante totale care
s-au majorat cu 25,93%, respectiv ale datoriilor pe termen scurt cu 15,35% .
În continuare voi determina analiza trezoreriei nete pentru S .C. DELTA S .A. în cele
patru exerciții financiare :

Tabelul nr. 2.7.Evoluția trezoreriei nete în perioada 2014 -2017 la S.C. DELTA S.A
AN 2014 2015 2016 2017
Fondul de rulment
(FR) 36. 790. 406 50. 491. 245 77. 048. 139 83. 180. 229
Nevoia de fond de
rulment (NFR) 125. 310. 251 164. 873. 083 162. 836. 481 253. 355. 075
Trezoreria netă
(TN) -88. 519. 845 -114. 381. 838 -85. 788. 342 -170. 174. 846
Sursa calcule: proprii . Sumele sunt exprimate în RON
Așa cum reiese din tabel, trezoreria netă a avut o evoluție nefavorabilă în perioada de
analiză 2014 -2017, indicând numai valori negative ( -88,52 mil . RON în 2014, -114,38 mil .
RON în 2015, -85,79 mil . RON în 2016 și -170,174 mil . RON în 2016) . Această situație a fost
determinată de fondul de rulment inferior nevoii de fond de rulment ceea ce a implicat un număr
mare de credite de trezoreri e, purtătoare de costuri creându -se astfel un dezechilibru financiar .
În concluzie, principalii indicatori care servesc la analiza echilibrului financiar sunt :
fondul de rulment, nevoia de fond de rulment și trezoreria netă. Din exemplul analizei
fondului de rulment a rezultat un fond de rulment pozitiv în continuă creștere în perioada
analizată 2014 -2017, situație care a determinat un surplus de capitaluri permanente după
finanțarea inregrală a activelor imobilizate nete ce poate fi folosit în finanțarea act ivelor cu
lichiditate sub un an. Nevoia de fond de rulment a cunoscut o majorare datorată creșterii
volumului de activitate, iar trezoreroa netă a avut o involuție determinată de fondul de
rulment care a înregistrat valori inferioare nevoii de fond de rulm ent.

26

2.2. Politici privind fondul de rulment, nevoia de fond de rulment și trezoreria netă

După cum am prezentat mai devreme, un fond de rulment pozitiv se formează într -o
marjă de securitate ce asigură protecție entității economice în fața riscurilor activităților
economice desfășurate. În cazul în care acest fond de rulment este superior nevoii de finanțare
a ciclului de exploatare se produce o trezorerie netă pozitivă ce reflectă expresia sintetică a
realizării ecchilibrului financiar gene ral al companiei (pe termen lung și scurt).
În cazul în care conducerea companiei nu hotărăște realizarea unor investiții majore sau
operațiuni financiare pe termen lung, se formează premisele unor majorări a fondului de rulment
financiar ca rezultat a înr egistrărilor de profit net, amortizări și provizioane, adică a majorării
de capitaluri proprii ale companiei, și, totodată a posibilității sale de a se autofinanța. Dacă luăm
în considerare faptul ca nevoia de fond de rulment nu evoluează în același ritm, reiese că în
fiecare an se adună disponibilități bănești în trezoreria companiei. Chiar dacă, această situație
pare a fi benefică, trebuie semnalat faptul că activele de trezorerie (care semnifică excedentul
de fond de rulment în raport cu nevoia de fond de rulment au un cost de oportunitate care poate
fi reflectat de :
➢ rentabilitatea economic ă care ar putea fi provocată de investiția într -un activ
imobilizat ¸ menit intensificării volumului de producție ;
➢ dobânda unui depozit bancar la termen care a fost format din respectivele
disponibilități de trezorerie ;
➢ productivitatea investirii diponibilităților de trezorerie ale entității economice în
titluri de valori mobiliare care sunt cotate pe piața bursieră (acțiuni și obligațiuni).
O astfel de politică fina nciar ă, care vizează întreținerea continuă a unui fond de
rulment mai mare ca nevoia de fond de rulment este denumită de teoria finanațelor
corporative ca fiind “precaut ă”. În acestă ordine de idei managementul firmei este interesat de
prezența unui surplu s de lichidități care să garanteze entității economice o libertate financiară
pe termen scurt, în pofida realizării unor investiții cu un nivel mai mare de risc, dar care ar
putea crea o rentabilitate superioară. În acest caz, considerăm că managementul fi rmei
înregistrează o antipatie în raport cu riscul (putem spune că este riscofob) și renunțând la
productivitatea investițiilor ăn diferite active în favoarea existenței lichidităților poate fi
apreciat ca o “prim ă de risc ” pe care acesta o achit ă pentru a se putea apăra împotriva riscului
de imposibilitate de plată, și chiar de insolvabilitate.
Supoziția în care fondul de rulment este inferior nevoii de fond de rulment se află în
concordanță cu o politică financiară “ofensivă’, prin care se aspir ă la majorarea capacității de
activitate a entității economice, intrarea pe noi piețe din țară și/sau din străinătat, realizarea de
investiții profitabile (productive) pe piața monetară și financiară etc.În această situație
trezoreria netă este negativă, c eea ce duce la obținerea de noi credite de trezorerie și/sau
renegocierea celor prezente pentru acoperirea pierderilor necesitând cheltuieli suplimentare
pentru întreprindere. Conducerea companiei înregistrează preferință pentru risc, ca urmare ca
urmare a unei politici “ofensive”.
Se consider ă ca fiind optimă politica de ajustare dinamică a fondului de rulment în
raport cu nevoia de fond de rulment. O asemenea alegere reflectă p combinație între cele două
pilitici extreme prezentate anterior : în primul rân d firma este acoperită în fața riscurilor ce pot
apărea din activitatea sa curentă, iar în al doilea rând realizează o serie de plasamente pe piață
care o ajută să obțină beneficii financiare care accentuează majorarea trezoreriei. În acest caz,
management ul companiei prezintă indiferență față de risc, adică nu este dispus sa achite

27
pentru a se proteja împotriva riscului și nici nu se așteaptă la profitabilitate pentru a îl
aproba54.
Sub formă de schemă, aceste politici financiare se pot reprezenta astfel :

Figura 2.1. Politici financiare privind FR, NFR și TN
Sursa : Mihaela Gâdoiu, Perfecționarea diagnosticului financiar al întreprinderii, Editura
Universitară, București, 2015 , p.49 .

În perioada analizată 2014 -2017, fondul de rulment a indicat valori inferioare nevoii
fondului de rulment, fapt care a determinat o trezorerie netă negativă. Această situație ar putea
fi provocată de orientarea conducerii entității economice S.C. DELTA S.R .L către restituirea
rapidă a datoriilor firmei într -o proporție mai mare din surse proprii. Faptul care semnalează
intenția firmei de a trece de la o politică ofensivă la una optimlă moderată este majorarea
trezoreriei nete ca urmare a ecartului dintre fo ndul de rulment și nevoia de fond de rulment . În
această manieră se sacrifică profitabilitatea firmei pe termen scurt pemtru a se îmbunătăți
performanța economico -financiară pe termen lung a firmei.
Indicatorii studiați până acum (SN, FR, NFR, TN) constitu ie o semnificație importantă
în analiza echilibrului fianciar -patrimonial al societății, a autonomiei financiare a acesteia și a
manierei în care se realizează maximizarea proprietății acționarilor.
Pentru determinarea echilibrului financiar trebuie luate în calcul mai multe feluri de
„egalit ăți” și „corelații” între „necesit ățile” și „posibilitățile” companiei, respectiv între sursele
financiare și mijloacele economice care ajută la desfășurarea activității de exploatare și
comercializare pe termen scurt și lung. În situația generală de echilibru financiar se înscriu
„egalități ” ale elementelor, cât și „inegalități ” cu conținutul său economic . Analiza echilibrului
financiar poate fi urmarită pe termen lung și scurt, iar îndeplinirea și păstrarea echlibru lui
financiar afirmă ca o tendință, prezentând și unele momente de dezechilibru între sursele
financiare și nevoile de resurse ale companiei55.

54 Mihaela Gâdoiu, Perfecționarea diagnostic ului financiar al întreprinderii, Editura Universitară, București, 2015 ,
p.49;

55 Florea Radu, Op.cit. p.233;
TN
N
TN
N
FR = NFR
TN = 0
FR<NFR (TN = 0) riscofilie NFR FR>NFR (TN>0)
Politică optimală riscofobie

28
În sfera de activității managementului companiei intră asigurarea echilibrului financiar
al firmei, realizarea și păstrarea unei trezorerii optime și, desigur prestarea unei activități
profitabile. Activitățile pe care le desfășoară entitățile economice și care sunt orientate către
realizarea de profit sunt : angajarea capitalului înmânat de diverși parte neri externi (acționarii)
și externi (instituțiile de credit sau financiare, persoanele fizice sau juridice). Acestea au fost
recunoscute de proprietarii de companii ca fiind oportunități de afaceri sau investiții, încercând
să le gestioneze cât mai bine î n așa fel încât să obțină profit. De exemplu, o firmă care prestează
activități industriale cumpără echipamente, utilaje, instalații pentru a își îmbunătăți activitatea
desfășurată pe anumită piață sau pentru pătrunderea pe noi piețe : investe ște în achiziț ionarea de
materii prime și materiale, realizează plasamente pe piața monetară și/sau financiară pentru a
avea beneficii sub formă de dobânzi și a dividendelor, investește în propagandă și publicitate
pentru a își face cunoscute produsele și a crește vânză rile. Luând în considerare aceste aspecte,
analiz a performanței entității economice reprezintă un indicator important al analizei
financiare56.

În concluzie, ținând cont de aceste aspecte, analiza performanței entității
economice reprezintă un indicator im portant al analizei financiare gravitând în jurul unui
nucleu format din indicatori cu o mare capacitate de sinteză și anume : fondul de rulment,
nevoia de fond de rulment și trezoreria netă. Entitatea economică are de ales între politici
financiare prudente, optimale sau îndiferente față de risc în funcție de preferințele
managementului determinând riscofobie, riscofilie sau neutralitate în fața riscurilor.

CONCLUZII

56 Mihaela Gâdoiu, Op.cit. p.50 -51;

29
BIBLIOGRAFIE

1. Alexandru Gheorghiu, Analiză economico -financiară la nivel microeconomic, Editura
Economică, 2004 ;
2. Florea Radu, Daniel Cârciumaru, Daniela Bondoc, Analiză și diagnostic economico –
financiar, Editura Scrisul Românesc, 2008 ;
3. Marius Pantea Analiza economico financiară – instrument al managementului
întrepriderii, Editura Universității de Vest, 2017 ;
4. Mihaela Gâdoiu, Perfecționarea diagnosticului financiar al întreprinderii, Editura
Universitară, București, 2015 ;
5. Silvia Petrescu, Analiză și diagnostic financiar -contabil, Ed itura CECCAR,
București,2006 ;
6. Silvia Petrescu, Analiză și diagnostic financiar contabil – Ghid teoretico -aplicativ, ediția
II, editura CECCAR, București, 2008 ;
7. Vasile Robu, Ion Anghel, Elena -Claudia Șerban, Analiza economico financiară a firmei,
Editura Ec onomică, București, 2014 ;
8. Victor Dragotă; Laura Obreja; Ingrid -Mihaela Dragotă, Diagnosticul financiar al
companiei, Editura Economică, București, 2012 ;
9. Petre Brezeanu, Adrian Boștinaru, Bogdan Prăjișteanu, Diagnostic financiar –
Instrumente de analiză fi nanciară, Editura Economică, București, 2003 ;
10. Standardele Internaționale de Raportare Financiară, 2011, Partea A, Ed. CECCAR,
București, 2011 ;
11. Maria Niculescu, Diagnostic fnanciar, vol.2, Editura Economică, 2003, București ;