Forma de Învățământ: ZI [310582]
UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI DREPT
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator științific: Conf. Univ. dr. Flaviu Meghișan
Student: [anonimizat]
2017
[anonimizat]: ZI
Promovarea produselor românești pe piețele externe
Coordonator științific: Conf. Univ. dr. Flaviu Meghișan
Student: [anonimizat] 2017
Cuprins
Lista tabelelor și a figurilor
Lista tabelelor
Tabel 1.1: Impactul canalului media 6
Tabelul 1.2.1: Programul de participare la târguri si expoziții internaționale 8
Tabel 1.2.2: Istoria regimurilor monetare și ale cursului de schimb 13
Tabel 2.1: Topul primelor 20 de țări de export pentru vinul românesc 17
Tabel 2.2: Alocarea financiară pe măsuri. Exercițiile financiare 2014-2018 24
Tabel 2.3: [anonimizat] 2016 26
Tabel 2.4: Producția de vin din soiuri nobile pe categorii de calitate și regiuni viticole 26
Tabel 2.5: [anonimizat] 26
Tabel 2.6: Principalele soiuri nobile de struguri pentru vin înregistrate în cultură 27
Tabel 2.7: Exportul intracominitar 27
Tabel 2.8: Exportul extracomunitar 27
Tabel 2.9 :Importul Intracomunitar 28
Tabel 2.10: Importul Extracomunitar 28
Lista figurilor
Imagine 2.1: Promovarea vinurilor românești 16
Imagine 2.2: Cele mai importante podgorii din România 19
Imagine 2.3: Măsura de restructurare/reconversie a plantațiilor viticole 20
Imagine 2.4: Asigurarea recoltei plantațiilor viticole de struguri de vin 21
Imagine 2.5: Investiții ce vizează produsele vinicole 22
Imagine 2.6: Denumirile de Origine Controlată pentru vinurile din România 23
Grafic 2.1: [anonimizat]/kg 25
Grafic 2.2: [anonimizat] 2007-2016 25
Imagine 2.7: România prezentă la Expoziția și Concursul Internațional Prowein 28
Grafic 2.3: Top 10 Țări din care provin câștigătorii IWC 30
Imagine 2.8: [anonimizat] 2016 30
Imagine 2.9: [anonimizat] 2017 31
Imagine 2.10: Expoziția Internațională de vinuri Beijing 2014 32
Imagine 2.11: Premiile obținute de vinurile românești pe piețele internaționale 33
Imagine 2.12:Medalie de argint Renatus Roșu 34
Imagine 2.13: Medalie de argint Fetească Albă 34
Imagine 2.14: Medalie de argint Fetească Albă 35
Imagine 2.15: Medalie de aur Grasă de Cotnari Dulce 36
Imagine 2.16: [anonimizat] 36
Imagine 2.17: Medalie de argint Chateau Cotnari 37
Introducere
În lucrarea de față sunt prezentate metode de promovare a [anonimizat].
[anonimizat]:
[anonimizat]. [anonimizat] o acțiune care se întâmplă indiferent dacă e planificată sau nu. [anonimizat], la fel și birourile unei firme sau spațiile de studiu ale unei universități; toate acestea creează receptorului comunicării impresii.
Promovarea reprezintă acea componentă a comunicării care constă din mesaje destinate să stimuleze cunoașterea diverselor produse și servicii ale firmei, interesul față de ele și decizia de a le cumăra. Așadar, firmele apelează la publicitate, promovarea vânzărilor, personal de vânzare și relații publice pentru a disemina mesajele menite să atragă atenția și interesul publicului. Promovarea nu poate fi eficace, decât dacă reușește să capteze atenția.
Tot în primul capitol sunt prezentate în detaliu principiile care stau la baza conceperii unei acțiuni de publicitate, precum și măsurile de promovare și de stimulare a exportului.
În al doilea capitol este prezentată promovarea produselor vitivinicole pe piețele externe, statistici privind exportul vinurilor românești, ilustrate cu cele mai importante podgorii din țara noastră, precum și grafice care evidențiază evoluția prețului mediu de achiziție la struguri și grafice care identifică dinamica producției de vin din ultimii ani.
Tot în al doilea capitol mai sunt prezentate statistici referitoare la situația importului și exportului de vinuri intracomunitar și extracomunitar, de asemenea fiind amintite și principalele soiuri nobile de struguri pentru vin înregistrate în cultura românească.
Pentru promovarea și exportarea vinului, România a fost prezentă la diverse târguri și expoziții internaționale, unde a obținut nenumărate premii prezentate în lucrarea de față prin fotografii și diplome representative.
Motivul alegerii acestei teme este datorat faptului că sunt pasionat de agricultură, care face referire la produsele vitivinicole, fiind mândru să văd cum țara noastră prosperă și bucură gusturile și altor locuitori din toată lumea cu produsele noastre românești remarcabile pe de o parte, aducând de asemenea un mare plus și o imagine de încredere țării noastre pe de altă parte.
Ca și obiectiv principal, a fost acela de a evidenția această calitate a noastră ca țară în ceea ce privește promovarea produselor noastre pe piețele internaționale, modul de a realiza acest lucru, precum și rezultatele ce reies din aceasta!
Capitolul 1: Comunicarea și promovarea comercială
1.1 Comunicarea comercială. Principii ale comunicării comerciale.
În general, comunicarea comercială are ca obiect produsul sau marca.
"Două treimi din ce vedem se află în spatele ochiului", spune un proverb chinezec. Maniera de a sensibiliza inima cuiva nu s-a schimbat de pe vremea Războiului Troian, a terorii instituite de Gingis Han sau a poveștilor cu Tristan și Isolda ori Romeo și Julieta. Dacă brandul nu-i face pe oameni sa se simtă mai bine în legătură cu viețile , relațiile sau visurile lor, nu prea mai contează altceva. Mesajul nu constă în împrejurări sau în conținutul lui, nici măcar în sensul pe care îl poartă; mesajul constă în "feeling". Brandul înseamnă emoționalitate. S-a estimat că peste o treime din averea lumii este situată în mințile oamenilor, sub formă de branduri. Proprietățile unui brand îi asigură acestuia o prezență fizică în lumea reală deasupra și dincolo de produsul însuși, creând un beneficiu tangibil, care îi adaugă valoare. Peste 80% din deciziile de cumpărare sunt influențate de mesajul transmis pe cale orală. Cei ce conduc afacerile trebuie să regândească modul în care cultura companiei lor valorifică lucrurile non-raționale. Produsele și brandurile de astăzi fac parte dintr-o economie mondială cu totul nouă, numită "economia bazată pe atenție".
Politica de comunicare a unei întreprinderi reunește toate măsurile interne si externe întreprinderii care acționează asupra cunoștințelor, concepțiilor și publicității este de a pune în lumină o ofertă care nu a fost vizualizată sau care a fost ignorată. Formula este: consumatorii trebuie să vadă, să dorească, să simtă că au nevoie. Cea mai bună publicitate se adresează dorinței umane universale de a deține lucruri noi și de bună calitate. Clară și simplă, reclama se bazează pe speranța consumatorului.
Cum funcționează comunicarea? Etapele principale care duc la cumpărare sunt oferite de Modelul Ierarhiei Efectelor, care descrie ierarhia etapelor prin care trece clientul înainte de a cumpăra:
1. Notorietatea. Face referire la cunoașterea numelui brandului.
2. Informarea se referă la înțelegerea beneficiilor economice sau funcționale.
3. Aprecierea este în contingență cu beneficiile emoționale.
4. Preferința este de natură să stabilească brandul dorit.
5. Convingerea se traduce prin decizia de a acționa în consecință.
6. Acțiunea. Fiecare acțiune necesită argumente relativ diferite pentru a convinge clientul.
Comunicarea și promovarea se numără printre aptitudinile de marketing cele mai importante. Comunicarea este termenul cu înțeles mai larg, demnând o acțiune care se întâmplă indiferent dacă e planificată sau nu. Spre exemplu, vestimentația unui agent de vânzări, meniul unui restaurant comunică ceva, la fel și birourile firmei sau spațiile de studiu ale unei universități; toate acestea îi creează receptorului comunicării impresii.
Promovarea reprezintă acea componentă a comunicării care constă din mesaje destinate să stimuleze cunoașterea diverselor produse și servicii ale firmei, interesul față de ele și decizia de a le cumpăra. Așadar, firmele apelează la publicitate, promovarea vânzărilor, personal de vânzare și relații publice, pentru a disemina mesajele menite să atragă atenția și interesul publicului. Promovarea nu poate fi eficace decât dacă reușește să capteze atenția. Marketerii trebuie să studieze modul în care își repartizează oamenii de pe piața țintă timpul dedicat atenției și să aplice metoda optima prin care se obține o cotă mai mare din atenția consumatorilor.
Pentru a comunica în mod eficient, trebuie să determinăm mai întâi țintele asupra cărora dorim să acționămîn mod diferențiat. Spre exemplu, sursele interne (firmei) au drept scop captarea informației referitoare la client/potențialul client, prin:
Fișierul intern: agent, contabil, bonuri de comandă;
Anunțuri în presă cu cupoane de răspuns;
Spoturi TV cu număr verde (număr de telefon cu apelare gratuită);
Saloane, târguri, expoziții cu distribuție de cupoane;
Pliante publicitare cu cupon;
Campanii de marketing telefonic pentru reactualizarea fișierului;
Internet.
Publicitatea de succes se inspiră din informațiile pe care le avem despre branduri, consumatori și despre modul în care interacționează cele două. Totul debutează cu o problemă a clientului și se finalizează cu o soluție pentru consumatori.
În cadrul cromaticii comunicării comerciale, Culoarea este larg folosită pentru a induce consumatorilor diferite experiențe. Achiziția și consumul reprezintă experiențe multisenzoriale. În zona comerțului, cele mai profunde elemente primare ale percepției, sunt datorate acestui simț. Maxima lui Aristotel “Totul începe de la ochi“ se adeverește în tărâmul comercialului. Sistemele noastre senzoriale ne determină și ne umplu viața, zi de zi: toate călătoriile consumatorilor au un numitor comun – contactul senzorial.
Brandingul senzorial are drept scop central stimularea relației consumatorului cu brandul.
Văzul are calitatea de a fi cel mai seducător dintre toate simțurile. De multe ori, domină celelalte simțuri și are forța de a ne convinge, în ciuda tuturor raționamentelor logice. Imaginile au forța de a ne impresiona; mai presus de cuvinte, ele generează răspunsuri emoționale.
În demersul conceperii unei acțiuni de publicitate, se cuvin respectate următoarele principii:
1. Principiul selecției argumentelor, în virtutea căruia efectul unei acțiuni de publicitate este condiționat de alegerea acelei caracteristici a produsului sau serviciului care se estimează ca fiind cea mai frapantă, cea mai convingătoare, cea mai memorabilă, și în acelasși timp, susceptibilă de a declanșa actul de achiziție. De pildă, un zâmbet creează un sentiment de intimitate, care nu poate fi atins cu ajutorul altor instrumente de vânzare. O reclamă subliminală, cea care determină consumatorii să aleagă în mod inconștient anumite bunuri și servicii, sau să își schimbe comportamentul obișnuit, ar putea constitui o practică înșelătoare sau ilicită. Consumatorii se concentrează asupra anumitor stimuli, însă pe alții nu-i percep și chiar iși propun să ignore anumite mesaje. Unii dintre noi percep mai ușor informația senzorială decât alții, ale căror canale senzoriale sunt deteriorate din cauza vârstei sau a invalidității. Diferența minimală care poate fi detectată între doi stimuli se numește diferență liminală. Percepția subliminală intervine atunci când stimulul este sub nivelul de conștiență al consumatorului. În marketing, deseori este esențial să se știe dacă diferența între doi stimuli va fi percepută de către consumatori. Cei mai comuni stimuli subliminali sunt: incluziunea (ascunderea de cuvinte sau de imagini în dundal); încărcarea subliminală (cuvinte sau imagini care apar atât de rapid, încât nu sunt recunoscute conștient; cercetătorii au demonstrat că stimulii subliminali pot influența atitudinile, emoțiile și comportamentul. Majoritatea profesioniștilor în marketing încearcă să creeze mesaje care să depășească pragurile de conștiință ale consumatorilor. Din cauza interzicerii publicității la țigări, Philip Morris oferă proprietarilor de baruri stimulente financiare în schimbul cărora aceștia utilizează în decorarea locațiilor scheme coloristice, mobilier special conceput, scrumiere, gresie sugestivă ș.a., care redau spiritul Marlboro.
2. Principiul convergenței mijloacelor, care impune combinarea armonioasă a tuturor mijloacelor posibile pentru a asigura cea mai bună punere în valoare a argumentului publicitar ales să fie adaptate atât fiecărui mijloc în parte, cât și publicului vizat de acțiunea publicitară. Brandurile nu ar trebui să stabilească legături între oameni prin intermediul sensului, nu al calității produsului. Cu cât mai fragmentată devine mass-media, cu atât mai umană trebuie să devină comunicarea. Brandurile pot fi analizate rapid în termeni umani: ele au un nume, au rude (extensii de linie), au haine (felul în care arată), vorbesc (prin reclamele lor), se vorbește despre ele (în editoriale și pe stradă), acționează (responsabilitatea/comportamentul public) și au o reputație. Oamenii prelucrează informația în două moduri fundamentale: prin intermediul limbajului verbal, folosind gândirea și logica și prin intermediul intuiției și imaginii.
3. Principiul uniformității publicității, care pornește pe de o parte, de la ideea că publicitatea, în oricare din forele ei, nu poate fi adaptată la specificul și personalitatea fiecărui consumator potențial, iar pe de altă parte, de la faptul că piața unui produs, a unui serviciu sau a unei firme, este alcătuită atât din consumatori tipici, cât și dintr-un număr de consumatori atipici. Așadar publicitatea trebuie concepută în așa fel încât să acționeze asupra categoriilor de consumatori tipici. Numeroase branduri se desfășoară la scară globală; dispariția barierelor comerciale, adăugată la dezvoltarea tehnologiilor de comunicații planetare, așa cum este Internetul, a ajutat firmele să se extindă mai repede ca oricând pe piețe noi. Totuși multe firme au confundat era globalizării cu o eră a omogenizării. Diferențele culturale între țări, adesea chiar în interiorul aceleiași țări, pot afecta major șansele de succes ale unui brand.
4. Principiul respectării ființei umane. În acest cadru amintim, următoarele cerințe: decența, care impune ca mesajele publicitare să nu conțină nici un fel de afirmații scrise, orale sau reprezentări vizuale, implicite sau explicite, care sunt de natura încălcării principiilor morale ale societății; loialitatea, respectiv conceperea acțiunilor de publicitate în așa fel încât să nu se profite de încrederea sau de lipsa de cunoaștere a publicului. Mesajele publicitare adresate copiilor sau adolescenților, nu trebuie să conțină afirmații sau reprezentări care ar dăuna acestora sub aspect fizic, psihic sau moral. Dacă oamenii sunt dispuși să plătească sume mai mari sau mai mici pentru lucruri precum pământul și apa, în a căror semnificație religioasă sau spirituală cred, atunci cu siguranță spiritualitatea și brandingul sunt legte în mod inextricabil. Produsele și brandurile declanșează anumite senetimente și asociații, în funcție de felul în care arată, de textură sau miros.
5. Principiul publicității loiale. Consecință a dezvoltării spectaculoase a publicității, alături de formele loiale de desfășurare a acesteia au apărut și cele neloiale. Ca fome neloiale și destul de constroversate se au în vedere: publicitatea comparativă, publicitatea mincinoasă, publicitatea care atentează la demnitatea umană și morala publică, cea care include discriminări bazate pe rasă, sex, naționalitate sau atentează la convingerile religioase sau politice și publicitatea subliminală. Publicitatea comparativă presupune prezentarea prin comparație a două produse, unul al întreprinderii ce apelează la publicitate și celălalt al unei întreprinderi concurente, evidențiindu-se caracteristicile favorabile primului produs. Publicitatea comparativă este admisă în SUA, Irlanda, Canada, Danemarca, Norvegia, Suedia, Finlanda și este interzisă în Germania, Austria, Belgia, Spania, Italia și Luxemburg. Publicitatea mincinoasă, înșelătoare, își propune să reliefeze unele caracteristici ale produsului, dar care nu se regăsesc cu adevărat, un dezavantaj net pentru consumator. Deși este destul de dificil de a dovedi ca fiind mincinoasă, publicitatea pentru anumite produse poate fi catalogată mai degrabă amăgitoare, deoarece sunt exagerate unele caracteristici sau performanțe ale produsului.
Antireclamele sau antipublicitatea, cum este numită adesea, se adresează consumatorilor care nu au încredere în mass-media. Antireclamele vând bunuri și servicii bătându-și joc de publicitate. Sloganul pentru Sprite este “Imaginea contează, setea este totul, urmează-ți setea“.
Orice persoană care dorește să își facă publicitate, cu excepția pionierilor în domenii noi, începe prin a viza trei genuri de public: oamenii care au cumpărat deja genul de lucruri pe care le vinde; oamenii care ar trebui să cumpere acele lucruri și oamenii care sunt pe cale de a cumpăra ceea ce oferă vânzătorul. Publicitatea este cel mai potrivit instrument prin care oamenii devin conștienți de existențaunei companii, a unui produs, serviciu sau a unei idei.
Creația publicitară face parte dintr-un domeniu ceva mai deosebit. Este greu să analizezi sau să detaliezi un proces de creație care prin natura sa face apel la imaginație, la nonconformism, la intuiție și la estetică. Odată ce strategia publicitară a fost definită, urmează parcurgerea a trei etape: alegerea unei axe psihologice; determinarea unui concept de cumunicare; elaborarea unui manifest de bază.
În continuare se cuvine să precizăm cele trei componente-cheie ale unui brand:
1. Identificatorii: numele mărcii, logoul, culoarea, forma-ceea ce asociază clientul cu firma, produsul sau serviciul respectiv. De pildă, culoarea galben pentru Kodak sau roșu pentru Ferrari; la fel forma de amforă grecească a sticlei de Coca-Cola sau a măștii-grilă-față de la Mercedes-Benz.
2. Atributele: toate lucrurile la care se gândește clientul ca răspuns la un identificator de brand. Un atribut poate fi pozitiv, în cazul fericit, sau negativ. De reținut faptul că poziționarea unui brand ar trebui să fie alcătuită din beneficii sau nevoi. Clienții cumpără beneficii, nu caracteristici! Beneficiile reprezintă dimensiuni ale problemei clientului, cum ar fi o călătorie confortabilă cu metroul, pe când caracteristicile sunt detalii specifice, cum ar fi suspensiile metroului, starea șinei de cale ferată sau ventilația și odorizarea din interior.
3. Asocierile: conexiunile dintre indicatori și atribute- legăturile care se fac în mintea clientului. Nu asociați brandului dumneavoastră mai mult de două sau trei atribute! Asocierile nu se limitează la cele legate de brand, ci includ și corelațiile dintre problema clientului dumneavoastră și produsul sau serviciul pe care îl propuneți. Dacă cineva ar avea nevoie de exerciții fizice pentru tonifierea musculaturii, este total refractar la ideea de efort într-o sală de antrenament, beneficiile unei astfel de săli nu vor avea nici un impact, ci eventual, câteva aparate electro-simulatoare musculare, publicitate pe posturile tv. Spre exemplu, brandul unei companii vestimentare va consta din numele și logoul ei, asociate cu un atribut, cum ar fi stilul sau durabilitatea.
În ceea ce privește strategia creativă, deosebim trei tipuri de axe care o determină în funcție de efectul scontat: axa cognitivă are drept scop de a face cunoscut produsul sau marca (îmbunătățirea gradului său de cunoaștere); axa afectivă acționează după principiul "a-l face să fie preferat" (modificarea așteptărilor consumatorilor, chiar și în crearea unei noi imagini); axa comportamentală ce se referă la declanșarea unui comportament nou, schimbarea obișnuințelor consumatorului. În funcție de aceste trei axe, impactul canalului media va fi diferit:
Tabel 1.1: Impactul canalului media
Sursa: adaptare după Luc Marcenac, Alain Milon, Serge-Henri Saint-Michel – "Strategii publicitare. De la studiul de marketing la alegerea diferitelor media. " , Editura Polirom, Iași, 2006, pag. 190
Axa psihologică reprezintă elementul motor pe care se va sprijini anunțul, putând fi o motivație sau o frână. Cumpărarea rezultă dintr-un dezechilibru între cele două (motivația și frâna). Pentru provocarea acestui dezechilibru este suficient să întărești motivațiile și să atenuezi frânele. Indiferent de axa aleasă, ea trebuie să răspundă corect următoarelor caracteristici: să rămână fidelă produsului și să fie originală.
Conceptul de comunicație este cel care trebuie să dea viață axei psihologice și să o concretizeze. Manifestul publicitar se traduce prin anunțul definitiv. Acesta este un moment de pură creație: alegerea vocilor, a actorilor, a decorurilor, a culorilor, a grafismului, etc. Manifestul trebuie să răspundă unei triple condiții: să comunice repede, bine și cu putere. De reținut: "Comunicați clienților țintă poziționarea mărcii, pentru a-i face să acționeze!" Comunicarea brandului trebuie să se adreseze celor mai importante preocupări ale clienților: dacă ei nu consideră un atribut ca fiind important pentru ei, atunci mai mult ca sigur vor ignora în întregime mesajul dumneavoastră. Consecvența în comunicare este baza construirii brandurilor puternice.
Cum evaluăm un logo? De fiecare dată când este posibil , logourile trebuie testate cu ajutorul clienților actuali sau potențiali, precum și cu altcineva care ar putea avea o opinie pertinentă. Câteva criterii de evaluare a unui logo: asocieri dezirabile; atractiv; clar; unic; memorabil; ușor de scris; ușor de pronunțat; rezonanță bună; aspect frumos; fără potențiale "conotații noi" sau ilegale. În plus numele brandului trebuie asociat cu atributele care definesc poziționarea
Identitatea vizuală înglobează toate reprezentările picturale prin care o firmă își prezintă imaginea de marcă. Identitatea vizuală reflectă caracteristicile imaginii de marcă, așa cum o prismă descompune o imagine albă în reflexii colorate. Interacțiunea permanentă dintre logo, identitatea vizuală și imaginea de marcă asigură coerența imaginilor care au rolul de a transmite poziționarea, relația și oferta.
1.2. Măsuri de promovare și de stimulare a exportului.
Mijloacele de promovare a exportului sunt unanim acceptate și practicate pe plan internațional, reunind: încheierea de tratate comerciale bilaterale sau multilaterale; sprijinirea participării firmelor la expoziții și târguri internaționale în cadrul unor pavilioane naționale, precum si informarea firmelor asupra posibilităților de export în diferite state. Mijloacele de stimulare a exportului sunt de natură fiscală, bugetară, valutară și bancară.
Pentru a dezvolta comerțul dintre ele, țările își acordă facilități în materie de politică comercială privind reducerea reciprocă a taxelor vamale de import, reducerea și eliminarea unor restricții de ordin cantitativ, etc. Astfel de facilități se convin prin încheierea de tratate comerciale între guverne. Un tratat comercial reprezintă un accord liber consimțit între state prin care se creează, se modifică sau se sting obligații reciproce în domeniul comerțului dintre ele, precum și reguli și norme ale comerțului internațional.
Până la cel de-Al Doilea Război Mondial, comerțul internațional s-a caracterizat prin bilateralism, fiind încheiate tratate comerciale bilaterale. Bilateralismul prezenta dezavantaje, întrucât implica faptul că schimburile de mărfuri și servicii dintre state trebuiau să fie echilibrate. În plus, concesiile vamale bilaterale trebuiau specificate în tarifele vamale în coloane diferite, astfel încât aceste tarife deveneau foarte complicate. Avantajul negocierilor multilaterale constă în faptul că o concesie astfel convenită se extinde automat asupra tuturor țărilor participante la tratat. În consecință, s-a renunțat la negocierile bilaterale, trecându-se la negocierile multilaterale în cadrul GATT-OMC.
În cadrul târgurilor și expozițiilor, țările organizează pavilioane naționale, în incinta cărora este arborat drapelul țării. În cadrul pavilionului național sunt etalate produsele diferitelor firme din țară, statul sprijinindparticiparea lor prin suportarea cheltuielilor de organizare a pavilionului respectiv, de transport al produselor și alte cheltuieli, așa după cum vom exemplifica mai jos. Spre deosebire de participarea in cadrul pavilioanelor naționale, există și participări directe ale unor firme la târguri și expoziții internaționale. Asemenea participări directe se realizează pe contul firmelor.
În România, în cadrul, "Sistemului de susținere și promovare a exportului, cu finanțare de la bugetul de stat" s-a pus accentul pe:
– sporirea rolului EXIMBANK în sprijinirea exportului prin alocareaunor fonduri bugetare suplimentare pentru dezvoltarea instrumentelor pe care le are portofoliu și promovarea unor instrumente noi;
– dezvoltarea programelor de promovare a exporturilor din administrarea Ministerului Economiei;
– introducerea Programelor de creștere a competitivității produselor industriale si agroalimentare;
– introducerea restituțiilor la export pentru produse agroalimentare;
– focalizarea sprijinului statuluipentru promovarea exportului produselor românești cu grad ridicat de prelucrare și pentru extinderea exportului pe piețe de interes pentru România.
În baza prevederilor OUG nr. 120/2002, a Hotărârii 296/2007, a Ordinului 1043/2007 și a Ordinului 455/2016 privind Programul de promovare a exportului cu finanțare de la bugetul de stat, Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat, administrează fondurile de participare a operatorilor economici, sub pavilion național, la târguri și expoziții internaționale, în vederea promovării exportului de produse românești pe piețele țintă.
Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat suportă, parțial sau total, din fonduri de la bugetul de stat cheltuielile privind participarea la târguri si expoziții internaționale, după cum urmează:
– suportarea a 50% din cheltuielile privind transportul si cazarea pentru un participant de la fiecare expozant, la nivelul baremelor stabilite pentru instituțiile publice,
– suportarea totala a cheltuielilor privind: transportul, asigurarea si manipularea exponatelor, mostrelor si materialelor publicitare, formalitatile vamale aferente acestora, depozitarea ambalajelor aferente exponatelor pe perioada desfasurarii actiunii promotionale, elaborarea proiectului de execuție a standului, închirierea, construirea si/sau amenajarea spațiului expozițional, transportul materialelor aferente, cheltuielile generale pe perioada de desfășurare a acțiunilor promoționale, cheltuielile de reprezentare si de protocol, cheltuielile de deplasare pentru persoanele care organizează si coordonează acțiunile, inclusiv a unui reprezentant din partea patronatului de ramura sau a asociatei profesionale care contribuie la realizare acțiunii respective, cheltuielile pentru materialele publicitare, de prezentare si promovare cu caracter economic general si pentru mediatizarea prezentei romanești la acțiunile promoționale, cheltuielile aferente comisionului prevăzut in contractul încheiat cu societatea organizatoare a pavilioanelor naționale, standurilor specializate pe produse si mini-expozițiilor, precum si alte cheltuieli care se justifica a fi alocate pentru realizarea târgurilor si expozițiilor internaționale, cu aprobarea ordonatorului de credite.
Programul de participare la târguri și expoziții internaționale, cu finanțare de la bugetul de stat, se elaborează, anual, de Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat, în colaborare cu structurile asociative cu atribuții și activitate în domeniul exportului și se aprobă de ordonatorul principal de credite, cu acordul Consiliului de Export.
Tabelul 1.2.1: Programul de participare la târguri si expoziții internaționale, cu finanțare de la bugetul de stat, în anul 2017.
Sursa: http://www.dce.gov.ro/targ-misiuni/tg2017.htm, Accesat Miercuri, 8 Martie 2017
Ascociația Internațională de târguri și expoziții (IAFE) este un sistem voluntar, non-profit. Membrii săi asociați sunt asociații de stat si regionale, responsabili de expoziții și festivaluri, diferite asociații, corporații, precum si persoane implicate în furnizarea de produse și servicii pentru membrii săi, toți fiind interesați în îmbunătățirea organizării de târguri, spectacole si expoziții. IAFE și-a început activitatea în 1885. Astăzi IAFE reprezintă peste 1.300 de târguri din întreaga lume, și reunește mai mult de 1.300 de membrii din domenii conexe.
Reprezentarea oficială în străinătate se realizeaza prin secțiile economice ale ambasadelor. Rolul acestor secții este de a informa firmele din țările de reședință asupra posibilităților de export, de a stabili contacte între firmele naționale si cele locale, de a le sprijini în rezolvarea oricăror probleme care apar în derularea contractelor și de a menține legătura între ministerul de comerț din țara respectivă și cel din țara proprie. În aceste secții își desfășoară activitatea emisari trimiși de ministerul de comerț. Sunt instituții de interes public și au obligația sa răspundă tuturor solicitărilor din partea exportatorilor naționali, fără însă, a se angaja în negocierea și încheierea de contracte.
Consilierii economici din cadrul ambasadelor, consulatelor și a birourilor economice proprii din străinătate, elaborează "Îndrumare de afaceri, pe țări", conținând informații utile pentru orientarea operatorilor economici români care doresc să exporte sau să inițieze afaceri cu firme din țările partenere. Îndrumarele de afaceri cuprind, în principiu, următoarele categorii de informații privind climatul de afaceri:
– evoluția principalilor indicatori economici;
– mărimea pieței (import, export) și domeniile care pot oferi oportunități pentru exportatorii români;
– politica comercială (reglementări și practici comerciale);
– documente solicitate la import;
– achiziții guvernamentale (licitații internaționale);
– taxe vamale la import, proceduri vamale, bariere netarifare la import;
– standarde;
– canalele de distribuție și modalitățile de intrare pe piață;
– aspecte legate de călătoriile de afaceri (viză, etc);
În paralel cu reprezentarea oficială, unele firme mari își deschid reprezentanțe proprii în străinătate. În timp ce reprezentarea oficială este de domeniul dreptului public (guvernamental), reprezentarea de firmă este de domeniul dreptului privat. Reprezentantul oficial al guvernului nu are dreptul sa încheie contracte, în timp ce reprezentantul firmei are acest drept.
Centrele de comerț exterior au, de regulă, regim semiguvernamental, în sesnul că finanțarea lor este asigurată în comun de guvern și de firme private. Rolul lor este sa asigure informații, să stabilească contacte, să organizeze misiuni economice, să elaboreze diferite studii de piață, pe țări si pe produse. Serviciile uzuale oferite de aceste centre nu se plătesc, dar dacă apar cereri de servicii speciale din partea unor firme, acestea sunt oferite contra cost. Există tendința ca fiecare țară sa organizeze asemenea centre, stabilind contacte electronice între ele si formând, astfel, un centru internațional.
Mijloacele de stimulare de natură fiscală. Fiscal, statul stimulează exporturile prin politica de impozite. Cel mai clasic mijloc este sistemul draw-back, care înseamnă restituirea către exportator a taxei vamale plătite de acesta la importul de materii prime, materiale sau coponente utilizate în producția mărfurilor exportate. De la 01 ianuarie 1991, se aplică și în România. Sistemul draw-back reprezintă așadar un mecanism de stimulare condiționată a exporturilor aplicat mai ales de țările dezvoltate, prin care se restituie exportatorului, cu ocazia si la data efectuării exporturilor, diferite sume de cheltuieli ocazionate, cum ar fi taxe vamale, accize, diferite impozute, toate făcute la importul unor materii prime sau semifabricate destinate realizării producției export, condițiile fiind: se declară intenția de export încă de la efectuarea importului materiilor prime și semifabricatelor; se încorporeaza într-o anumită proporție; reexportul mărfurilor realizate are loc într-un anume interval de timp.
O variantă a acestui sistem o reprezintă lohn-ul (prelucrare, perfecționare) care presupune că firma străină care importă mărfuri finite pune la dispoziția exportatorului materialele de care acesta are nevoie pentru fabricarea produselor finite, taxele vamale plătite la import restituindu-se cu ocazia exportului. Aceste două metode de sprijinfiscal (draw-back și lohn-ul) sunt admise pe plan internațional. În plus pe plan internațional se admite ca produsele exportate să nu fie supuse TVA (taxă cu valoare adăugată), la care sunt supuse produsele vândute la intern. S-a practicat și metoda reducerii sau diminuării impozitului pe profit sau a impozitului pe salarii aferente producției exportate. Această metodă nu este admisă pe plan internațional. Se admit scutiri sau reduceri de impozit pe profit numai dacă aceste facilități se acordă întregii producții și tuturor salariaților, indiferent dacă producția este vândută la intern sau este exportată.
Mecanismele offshore sunt absolut legale, chiar dacă moralitatea lor economică este îndoielnică. Ultimele estimări apreciază că, din cauza crizei 70% din tranzacțiile pe plan mondial se fac prin intermediul sistemului offshore, care este o componentă a globalizării. Există însă și mecanisme de protecție –în Statele Unite, de exemplu, doctrina federală spune că nu se impozitează în locul unde se face firma, ci acolo unde se face afacerea.
Mijloacele de stimulare de natură bugetară. Se practică prin sistemul de subvenționare a producției de export sau direct a exportului. Subvenționarea are scopul să acopere diferența dintre costul intern mai ridicat și prețul extern mai scăzut, astfel încât exportul să aibă loc. Subvenția se acordă în două moduri: (1) ca o sumă fixă reprezentând diferența între costul intern și prețul extern; (2) prin reducerea impozitului pe profitul aferent produselor exportate, acestea fiind o metodă de subvenționare indirectă.
Prin "taxă compensatorie" înțelegem acea taxă specială percepută în scopul neutralizării oricărei subvenții acordate, direct sau indirect, în țara de origine a produsului/serviciului sau în țara exportatoare pentru producerea, exportul sau transportul produsului/serviciului respectiv.
În competiția oligopolistă, teoria strategică a comerțului atribuie un rol esențial guvernului țării de origine a firmei. Dacă admitem că guvernele pot sprijini în mare măsură firmele naționale, atunci un guvern poate proteja firmele din țara sa de candidații străini sau poate acorda subvenții unei firme pentru a-și scădea prețurile și a-și mări avantajul competitiv pe piețele interne și internaționale. De pildă, guvernul SUA a ajutat firma Boeing, oferindu-i contracte generoase pentru industria apărării, iar guvernul britanic și cel francez au sprijinit firma Airbus prin subvenții directe, precum și sprijinul acordat de guvernul american inovațiilor și dezvoltării Internetului.
În materie de subvenționare există reglementări internaționale precise (GATT-OMC). Regula generală este că subvenționarea exporturilor și a importurilor este prohibită. Există, însă, excepții admise.
Prima excepție se referă la subvenționarea agriculturii și a exportului de produse agricole. A doua se referă la țările în curs de dezvoltare, cărora le este permis să subvenționeze și exportul de produse manufacturate. Această derogare s-a bazat pe argumentul "industriilor tinere", care au nevoie de sprijin din partea statelor, fie sub forma impunerii de taxe vamale la import, fie prin acordarea de subvenții la export. A treia excepție se referă la țările în tranziție, cărora, în afară de agricultură, li se permite utilizarea subvențiilor și pentru produsele industriale, atunci când anumite sectoare industriale întâmpină greutăți datorită procesului de restructurare.
Situația este alta, atunci când, după ce SUA a promis să-și re ducă subvențiile acordate agriculturii, președintele George W. Bush le-a dublat în anul 2002. În anul 2006, 26.000 de proprietari ai unor plantații de bumbac, s-au bucurat de 2,4 miliarde de dolari anual, în cadrul unui program care a încălcat legislația comerțului internațional și a decimat milioane de fermieri nevoiași din Africa, America Latină sau India.
Mijloace de stimulare de natură valutară. Instrumentele de tip valutar de stimulare a exporturilor sunt aplicabile cu precădere în cazul țărilor cu monedă non-convertibilă sau parțial convertibilă. Totuși, și unele țări cu monedă valută forte pot recurge la asemenea instrumente, atunci când se instituie deprecierea voită a monedei naționale. Deosebim două metode:
Primele valutare, asemănătoare cu subvențiile la export, constau în convertirea valutei deținute de exportatori la cursuri mai avantajoase decât cel oficial la data respectivă, pot fi acordate diferențiat pe produse, pe țări, zone etc.
Deprecierea monedei naționale este de natură să stimuleze exporturile atunci când această depreciere este mai accentuată decât scăderea puterii interne de cumpărare (inflația). Practica demonstrează că deprecierea voită a monedei naționale stimulează exporturile, dar pe termen scurt și numai dacă cererea externă este elastică față de preț pentru anumite mărfuri. La nivel macro, deprecierea monedei naționale conduce la o deteriorare a poziției țării respective în economia mondială, motiv pentru care nu se practică frecvent.
Statele pot sprijini exporturile prin devalorizarea monedelor naționaleîn raport cu valutele străine. Devalorizarea stimuleaza exportul și producția internă și descurajează importul. Devalorizarea reprezintă o creștere a sumei de monedă națională plătită în schimbul unei valute străine. Acest demers oficial (devalorizare sau revalorizare) s-a aplicat în condițiile existenței unor cursuri de schimb fixe, între monedele naționale (Sistemul Bretton Woods, care va fi discutat succint, în continuare).
"Aprecierea monedei" presupune acea modificare a cursului de schimb prin care cu o unitate monetară națională se pot cumpăra mai multe unități monetare străine.
"Aprecierea valutei" semnifică o creștere în valoare a unei valute comparativ cu alte valute într-un sistem de rate de schimb fluctuant. O apreciere în valoarea unei valute face importurile mai ieftine, iar exporturile mai scumpe, încurajând astfel importurile adiționale și micșorând exporturile.
Cadrul instituțional al economiei mondiale postbelice a fost creat de Sistemul (Conferința) de la Bretton Woods din 1944, expresie a sistemului de gândire american și britanic. Astfel, marile puteri au fost de acord cu câteva principii fundamentale:
□ Angajament față de liberalizarea comerțului prin negocieri multilaterale bazate pe principiul nediscriminării;
□ Tranzacțiile din conturile curente nu trebuie să fie supuse restricțiilor, în schimb sunt permise restricții asupra fluxurilor de capital;
□ Cursurile de schimb trebuie să fie fixe sau ancorate și, deși un stat poate sa-și modifice cursul de schimb, el trebuie sa consulte FMI atunci când este vorba de o modificare majoră.
Pe lângă acestea, se oferea guvernelor posibilitatea să promoveze politici de stabilizare economică și asistență socială, ceea ce înseamnă că un stat liber, între anumite limite precise, să urmărească creșterea economică și ocuparea completă a forței de muncă. Aceste principii au fost de natură să înflorească economia internațională după război. Sistemul originar a fost însă modificat, rezultat al mutațiilor economice și politice, cum ar fi prăbușirea economiilor europene și japoneză, "deficitul de dolari" prin care au trecut aceste economiiîn anii premergători Planului Marshall, precum și Războiul Rece.
Rolul esențial al dolarului în sistemul monetar internațional a favorizat sistemul american de alianțe și funcționarea economiei mondiale; datorită faptului că, din motive economice și politice, pricipalii aliați ai SUA "dreptul seniorului", adică, cel care furniza valuta economiei internaționale se bucura de privilegii cum ar fi finanțarea războaielor și achizițiile de firme franceze și din alte părți, și să le înglodeze adânc în datorii, fără să se teamă de consecințe negative (în anii 1960, președintele Franței, Charles de Gaulle, se plângea de "hegemonia dolarului" ce conferea privilegii extravagante SUA). La finele anilor 1960, escaladarea războiului din Vietnam și consecințele sale inflaționiste au determinat deteriorarea încrederii internaționale în valoarea dolarului.
De aici și până la erodarea fundamentelor Sistemului Bretton Woods, care era unul al cursurilor fixe , a fost un mic pas. Aliații Americii din Războiul Rece, temându-se că o cădere a dolarului va forța SUA să-și retragă forțele de peste Ocean și să se izoleze politic, au conchis să păstreze dolari supraevaluați, însă, și economiile orientatespre export cum ar fi cea vest-germană și cea japoneză, doreau și ele să-și mențină accesul la profitabilele piețe americane.
Partenerul principal al SUA a fost Marea Britanie (până la finele anilor 1960, când relativul declina al economiei britanice a însemnat retragerea sa din acest cuplu), urmat de Germania Federală, care, în timpul episodului Vietnam a sprijinit hegemonia americană, păstrând dolari si cumpărând titluri guvernamentale americane. Ulterior, germanii au refuzat să sprijine politicile economice ale președintelui Carter, și s-au alăturat francezilor pentru a sponsoriza Sistemul Monetar European. Locul germanilor a fost luat de japonezi, în anii 1980, care, prin investițiile lor, au conferit gir financiar politicii economice și militare a lui Reagan. Urmare a inflației și a creșterii mobilității capitalurilor (transferul din partea investitorilor a activelor dintr-o țară în alta, în așteptarea unei reevaluări a monedei naționale), a atacurilor asupra dolarului la finele anilor 1960, au determinat sfârșitul cursurilor de schimb fixe. Dolarul a fost devalorizat substanțial prin Acordul Smithsonian (decembrie 1971), când alte țări au fost de acord să-și aprecieze moneda. La Conferința de la Jamaica (1976), țările industrializate au recunoscut de jure (lat. "de fapt") existența unui nonsistem al cursurilor flexibile.
Eliberarea piețelor financiare a facilitat reorganizarea și transformarea afacerilor internaționale. Drept exemple, fuziunea dintre Chrysler și Daimler-Benz de la finele anilor 1990, creșterea fantastică a numărului achizițiilor și a alianțelor dintre CMN din anii 1970 și 1980, pe când în Japonia, reglementările guvernamentale și sistemul grupului de corporații (keiretsu) au făcut ca preluările de către firmele străine să fie foarte dificile.
În prezent, piața valutară se caracterizează prin cursuri flotante. Cursurile nu mai sunt stabilite și modificate oficial, ci pe piață, în funcție de cererea și oferta pentru o valută. În aceste condiții, statul nu mai poate, aparent, interveni prin mijloace valutare. În realitate, statul poate influența cursul de schimb prin politica de curs controlat. Atunci când se consideră necesar, băncile centrale pot influența cursul de schimb prin două metode: metoda pur monetară și metoda valutară. Metoda monetară constă în influențarea cererii și ofertei de bani pe piață prin nivelul dobânzii, ceea ce se reflectă în schimbarea cursului de schimb. Metoda valutară constă în intervenția băncii centrale prin cumpărare sau vânzare de valută, apreciind sau respectiv depreciind cursul monedei naționale.
Tabel 1.2.2: Istoria regimurilor monetare și ale cursului de schimb
Sursa: Paul Hirst, Grahane Thompson-"Globalizarea sub semnul întrebării. Economia
internațională și posibilități de guvernare", Editura Trei, București, 2002, pag. 57
În fine, putem aduce un exemplu negativ. Miliardele de dolari pe care FMI le oferă sunt folosite (și) pentru menținerea cursurilor de schimb la niveluri nerealiste pentru o scurtă perioadă, timp în care străinii și cei avuți pot să-și scoată banii din țară în condiții mai favorabile, prin intermediul piețelor de capital a căror liberalizare a fost promovată de FMI. Pentru fiecare rublă, leu, rupie, cruzeiro-ul brazilian, cei din țările respective obțin mai mulți dolari atâta vreme cât cursurile de schimb sunt susținute. Miliardele de dolari sunt prea adesea folosite pentru plata creditorilor străini, chiar și atunci când datoria este a sectorului privat. Pasivele sectorului privat au fost trecute de fapt în seama statului.
Mijloace de stimulare de natură bancară. O serie de exporturi se realizează în condiții de credit pe diferite termene: medii (până la 5 ani) sau lungi (peste 5 ani, chiar până la 60 de ani). Există două variante: fie importatorul se împrumută și plătește exportatorul, cel mai răspândit în practica internațională (credit cumpărător), fie exportatorul acordă credit importatorului (credit furnizor). În ambele cazuri poate interveni statul, pentru a ajuta importatorul sau exportatorul.
În cazul exportului, statul preia creditul acordat de exportator importatorului, achitându-i la livrare suma respectivă. Preluările de astfel de credite de către stat se fac printr-o bancă specială, banca de export-import, care este o bancă guvernamentală.
În România, EXIMBANK are misiunea de a susține exporturile românești prin instrumente de finanțare, garantare și asigurarea exportului împotriva riscului politic și a riscului comercial. Ele eliberează polițe de asigurare împotriva acestor riscuri, percepând prime de asigurare mici pentru riscurile politice și mai mari decât nivelul pieței pentru riscurile comerciale.
Termenul "Risc asigurabil" se referă la acel risc capabil de a fi asigurat. Un risc este asigurabil numai când: (a) este măsurabil în termeni financiari; (b) există un interes asigurabil; (c) există în grupuri mari omogene; (d) probabilitatea de daună poate fi calculată; (e) este un risc pur; (f) este de natură fortuită; (g) asigurarea sa nu este împotriva interesului public; (h) prima este rezonabilă în relație cu riscul financiar; (i) nu este atât de larg răspândit încât să depășească scopul asigurării comerciale ca în cazul anumitor riscuri fundamentale.
Un "risc neasigurabil" este cel care nu respectă câteva sau toate elementele de mai sus. Astfel de măsuri de stimulare a exportului, prin mijloace de natură bancară, sunt admise pe plan internațional.
"Acreditiv" înseamnă sumă de bani, respectiv document bancar, cu care cumpărătorul constituie un depozit din contul său la dispoziția unui furnizor, terță persoană, pentru o viitoare plată a contravalorii mărfurilor sau serviciilor stabilite printr-un contract.
Termenul "acreditiv documentar" reprezintă acea modalitate de plată prin care importatorul (ordonatorul) dă ordin băncii sale să țină la dispoziție și să plătească ulterior printr-o altă bancă (banca plătitoare) exportatorului-beneficiar contravaloarea mărfurilor sau serviciilor livrate/efectuate în condițiile contractuale stabilite.
"Acreditiv revolving" presupune realimentarea automată, pe măsură ce ce consumă, a unei sume prevăzute inițial, dintr-o valoare stabilită pe întreaga durată de valabilitate a acreditivului.
Termenul "vinculație" se referă la acea modalitate de plată folosită în relațiile internaționale prin care exportatorul livrează marfa nu pe adresa importatorului, ci pe adresa unei bănci din străinătate. La primire banca avizează pe importator și îi pune marfa la dispoziție, percepându-i contravaloarea (pe care o virează exportatorului) și comisionul bancar, plus cheltuielile de înmagazinare și alte cheltuieli aferente.
Creditele la export se acordă în mod obișnuit pentru exporturi cu valoare ridicată, pentru contracte de instalații, utilaje, uzine la cheie ș.a., având adesea la bază convenții bilaterale la nivel guvernamental; există și situații când se obține sprijinul unor consorții bancare.
Capitolul 2: Promovarea vinurilor românești pe piețele externe
În ultimul timp, se cunoaște o tendință de creștere a gradului de internaționalizare. Se constată creșterea competiției internaționale, ceea ce determină o înăsprire a condițiilor de piață. În contextul extinderii relațiilor comerciale internaționale, este foarte important pentru orice întreprindere să-și promoveze produsele.
Piața internațională reprezintă ansamblul alcătuit din cererea și oferta de mărfuri, din condițiile confruntării și realizării acestora și din relațiile economcie ce iau naștere.
Pătrunderea pe piețele internaționale se realizează prin diverse modalități, precum:
canale directe (exportul și investițiile directe);
canale indirecte (exportul indirect);
canale concentrate (societăți mixte de comercializare).
În noul context al comerțului internațional, ținând seama de experiența acumulată de statele membre ale Uniunii Europene, de perspectivele de evoluție a piețelor de desfacere, activitatea de promovare a vinurilor pe piețele țărilor terțe, se integrează treptat, ca parte necesară a politicii globale de informare și promovare a produselor vinicole atât pe piața internă, cât și pe piața externă. În acest mod, se completează și consolidează acțiunile desfășurate, prin promovarea imaginii acestor produse față de consumatori, în ceea ce privește calitatea, valoarea nutritivă, metode de producție, aspecte sanitare etc. Acțiunile de informare și promovare a produselor vinicole produc efecte benefice asupra consumatorilor, dar și a producătorilor.
România a ales pentru finanțare, în funcție de specificul viticulturii autohtone, cinci măsuri de sprijin:
Promovarea vinurilor, prin submăsura de promovare a vinurilor produse în Uniune care constă în acțiuni de informare în statele membre, în scopul informării consumatorilor cu privire la consumul moderat de vin și la schema de denumiri de origine controlată și indicații geografice, precum și submăsura de promovare în țări terțe, în vederea îmbunătățirii competitivității vinurilor cu denumire de origine controlată, indicație geografică sau a vinurilor pentru care se indică soiul viței-de-vie.
Restructurarea și reconversia podgoriilor;
Asigurarea recoltei;
Investiții;
Distilarea subproduselor.
Potrivit estimărilor publicate de Organizația Internațională a Viei și Vinului (OIV), în anul 2016, România a avut cea mai mare producție înregistrată la nivel mondial.
România a exportat pe piețele din afara Uniunii Europene 30.500 de hectolitri de vin, la un preț mediu de 2,33 euro pe litru.
Astfel, producătorii români au trimis în afara Uniunii Europene vin în valoare de 7,1 milioane de euro. În continuare cea mai importantă piață de export pentru România rămâne Uniunea Europeană, cu un total de 15 milioane euro în anul 2016, datorită birocrației reduse și lipsei de taxe.
"România exportă în special vin la pet sau la vrac, vin ieftin. Prețurile sunt sub cele ale altor mari producători de vin (precum Franța sau Italia, țări cunoscute ca producători de vin premium)", precizează conducătorul executiv care produce vinuri premium Cramele Liliac.
Producătorul de vinuri premium Crama Liliac, obține de la export 10% din business. Acesta și-a propus ca până la finalul anului 2016, ca 15% din cifra de afaceri să vină de la export. Momentan exportă vinuri doar în Uniunea Europeană, respectiv Austria, Germania, Marea Britanie și țările scandinave, iar în curând va intra și pe piața din Polonia. Compania și-a bugetat afaceri de 1,5 milioane de euro în acest an.
Cei mai mulți producători preferă să exporte în Europa pentru că, spun ei, costurile sunt mari în afara ei, iar volumele prea mici ca să justifice efortul.
Există însă și excepții precum Domeniile Coroanei sau Senator Wine Romania, care au ales piețele din Asia, în special China.
În China, România trimite aproape jumătate din volumele pe care le vinde în afara Uniunii Europene, la un preț peste medie, respectiv 2,54 de euro pe litru. De altfel, producătorii locali trimit vin la export pe mai multe piețe, însă 15 dintre ele sunt cele care asigură peste 90% din exportul non-UE.
Promovarea vinurilor
Imagine 2.1: Promovarea vinurilor românești
Sursa: http://www.madr.ro/horticultura/viticultura-vinificatie, Accesat Marți, 7 Martie 2017
Beneficiarii sprijinului financiar pentru această măsură sunt societăți producătoare de vinuri cu Denumire de Origine Controlată și/sau Indicație Geografică, organizații de producători, organizații profesionale și organizații interprofesionale ai căror membri produc și exportă vinuri cu Denumire de Origine Controlată și/sau Indicație Geografică, instituții sau autorități publice, după caz, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. Accesarea măsurii de promovare a vinurilor de către instituții sau autorități publice se poate face numai în asociere, încheiată în condițiile legii, cu una sau mai multe dintre formele asociative profesionale menționate anterior.
Măsura de promovare se referă la un ansamblu de acțiuni care pot contribui la creșterea exportului de vinuri cu Denumire de Origine Controlată și/sau Indicație Geografică, precum și creșterea volumului informațiilor cu privire la promovarea vinului pe piețele țărilor terțe. Suma acordată ca sprijin financiar din fonduri F.E.G.A. pentru finanțarea activităților eligibile nu depășește 50% din cheltuieli. Programul Național de Sprijin introduce principiul opționalității pentru beneficiar în accesarea ajutorului de stat, în procent de 30% din valoarea cheltuielilor eligibile.
Promovarea vinului românesc în străinătate se confruntă cu două aspecte, ambele fiind extrem de importante. În primul rând, în cei 28 de ani de la căderea regimului comunist, cramele românești au reușit să se repoziționeze din punct de vedere calitativ. Noii proprietari au investit capital propriu în tehnologie și au folosit cu succes fondurile de pre- și post-aderare, reușind astăzi să fie competitivi din punct de vedere calitativ cu vinurile din lume.
Mai nou, și China a devenit o destinație favorită pentru producătorii români de vin, în contextul în care asiaticii nu au o istorie viți-vinicolă importantă, iar obiceiurile lor de consum au devenit tot mai apropiate de cele ale occidentalilor.
Cramele românești fac eforturi mari să se prezinte în lume, participă la târguri importante, și-au făcut programe de promovare a brandurilor și a regiunilor viticole cu fonduri europene. Anul trecut, România s-a clasat pe locul 12 în topul producătorilor mondiali de vin.
Mai mult decât atât, vinurile românești se pot bate de la egal la egal, din punct de vedere al calității, cu celelalte vinuri din lume, precizează președintele Asociației pentru Promovarea Vinurilor Românești.
În ziua de astăzi, există vinuri pe toate segmentele de preț, care din punct de vedere calitativ, nu stă mai prejos decât celelalte vinuri.
Asociația pentru Promovarea Vinurilor Românești reunește producătorii de vin din cele mai importante zone viticole din România. Conform datelor Ministerului Agriculturii, principalele soiuri cultivate în România și care au succes pe piețele internaționale sunt: Fetească Regală (13690 hectare); Merlot (11902 hectare); Fetească Albă (10218 hectare); Riesling Italian (5820 hectare); Aligote (5259 hectare); Amestec soiuri nobile (5216 hectare); Cabernet Sauvignon (4822 hectare) și Sauvignon (4759 hectare).
Obiective cuantificabile:
Absorbția în totalitate a fondurilor europene destinate măsurii;
Îmbunătățirea competitivității vinurilor cu Denumire de Origine Controlată/Indicație Geografică românești pe piețele țintă vizate din țările terțe;
Pătrunderea pe noi piețe terțe;
Consolidarea prezenței vinurilor românești cu Denumire de Origine Controlată și Indicație Geografică pe piețele tradiționale;
Creșterea cantitativă și valorică a exportului de vinuri cu Denumire de Origine Controlată și/sau Indicație Geografică;
Furnizarea de informatii exhaustive cu privire la conținutul și funcționarea schemelor de Denumiri de Origine Controlate și Indicatii Geografice a Uniunii, în special condițiile și efectele, în legătură cu calitatea specifică, reputația sau alte caracteristici ale vinului datorate mediului geografic sau originii sale particulare.
Tabel 2.1: Topul primelor 20 de țări de export pentru vinul românesc
Sursa:http://www.zf.ro/companii/topul-primelor-20-de-tari-in-care-exporta-romania-vin-14362302, Accesat Joi, 9 martie 2017
Un bun exemplu este producătorul de vin Jidvei din Alba, unul dintre cei mai mari producători de vinuri din țară, care a ajuns să exporte vinurile în 14 țări din Europa, Asia și America de Nord, principalele piețe pe care este prezent fiind Italia, Spania, SUA și Japonia.
Compania are în portofoliu branduri precum Castel, Tezaur, Premiat, Clasic, Nec Plus Ultra, Grigorescu sau gamele Owner’s Choice și Mysterium. Pe lângă vinuri liniștite, producătorul realizează și vinuri spumante și vinars. Jidvei are peste 2.500 de hectare plantate cu viță-de-vie, cu soiuri precum Fetească Regală, Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel sau Chardonnay.
Deși Jidvei este un producător important de vinuri, exporturile României sunt mici comparativ cu cele realizate de țări precum Franța, Italia, Spania sau Portugalia, țări cu care stă alături în „liga” mare a producătorilor din Europa. România a exportat anul trecut peste 130.000 de hectolitri de vin, ceea ce înseamnă nici 4% din producție.
Exporturile companiei Jidvei au fost anul trecut de 1,8 milioane de lei, însă pentru acest an compania estimează să trimită la export vinuri în valoare de 2,8 milioane de lei. Anul trecut, compania a avut afaceri mai mari cu 28% față de anul precedent, acestea ajungând la 129 milioane de lei, în timp ce profitul net s-a situat la 11,3 milioane de lei. Potrivit managerului de export din cadrul producătorului Jidvei, Momentan, prioritară este consolidarea piețelor existente prin atingerea potențialului maxim, fiind sigur într-o continuă prospectare a noilor piețe, în special în condițiile în care Jidvei a crescut atât cantitativ, cât și calitativ în ultimii ani și a putut dezvolta produse cu care să poată ataca și piețe pe care înainte nu le-ar fi luat în calcul.
Mai jos, în următoarele rânduri potrivit și imaginii 2.2, voi prezenta cele mai importante podgorii din România, fiecare podgorie fiind prezentată în ce zonă a țării este situată și respectiv localitatea:
Imagine 2.2: Cele mai importante podgorii din România
Sursa: www.winesandmore.ro, Accesat Luni, 8 Mai 2017
CRIȘANA ȘI MARAMUREȘ:
1. Valea lui Mihai; 2. Silvania; 3. Diosig; 4. Miniș-Măderat.
BANAT:
5. Recaș; 6. Teremia.
TRANSILVANIA:
7. Lechința; 8. Târnave; 9. Sebeș-Apold; 10. Alba; 11. Aiud.
MUNTENIA ȘI OLTENIA:
12. Severin; 13. Plaiurile Drâncei; 14. Sadova-Corabia; 15. Dealurile Craiovei; 16. Drăgășani; 17. Sâmburești; 18. Ștefănești-Argeș; 19. Dealu Mare; 20. Buzău;
DOBROGEA:
21. Sarica Niculițel; 22. Babadag; 23. Istria; 24. Murfatlar.
MOLDOVA:
25. Cotești; 26. Odobești; 27. Panciu; 28. Zeletin; 29. Tutova; 30. Huși; 31. Cotnari; 32. Iași; 33. Nicorești; 34. Ivești.
Restructurarea și reconversia podgoriilor
Imagine 2.3: Măsura de restructurare/reconversie a plantațiilor viticole
Sursa: http://www.cvlpress.ro/restructurarea-si-reconversia-podgoriilor/, Accesat Marți, 9 mai 2017
Măsura de restructurare/reconversie a plantațiilor viticole a avut cel mai mare impact asupra sectorului vitivinicol. Datorită accesării acestei măsuri, producătorii din România au reușit să-și restructureze sau modernizeze suprafețe cu viță-de-vie care să corespundă cerințelor actuale ale pieței. Producătorii s-au adaptat imediat cerințelor măsurii reușind să absoarbă cea mai mare parte a alocării financiare totale acordate României.
Programul de restructurare/reconversie reprezintă ansamblul de măsuri eligibile care prin realizarea lor conduc la creșterea competitivității producătorilor de vin prin adaptarea producției la cererea pieței.
Beneficiarii programelor de restucturare/reconversie sunt producători viticoli, persoane fizice sau juridice care dețin și/sau exploatează suprafețe de viță-de-vie cu soiuri nobile.
Măsura de restructurare/reconversie cuprinde următoarele activități:
Reconversia soiurilor, care constă în schimbarea soiurilor existente în cultură cu soiuri superioare din punct de vedere calitativ sau clone din aceste soiuri. Reconversia se realizează prin plantare pe același amplasament ori pe alt amplasament echivalent ca suprafață de viță-de-vie pentru struguri de vin;
Reamplasarea parcelelor, care constă în plantarea parcelelor viticole amplasate în condiții nefavorabile pe alte amplasamente care conferă condiții climatice și pedologice favorabile la nivelul aceleiași suprafețe;
Modernizarea exploatațiilor viticole, care reprezintă ansamblul de măsuri eligibile care conduc la creșterea eficienței și la îmbunătățirea calității produselor vitivinicole.
Replantarea plantațiilor viticole, acolo unde este cazul, în urma defrișării din motive sanitare sau fitosanitare.
Sprijinul financiar se acordă pe hectar pentru fiecare măsură eligibilă și nu depășește 75% din valoarea costurilor pentru realizarea măsurilor din cadrul programelor de restructurare/reconversie.
Acordarea sprijinului financiar pentru programele de restructurare/reconversie necesită elaborarea de către solicitanți a unui plan individual pentru fiecare program de restructurare/reconversie, care trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
suprafața minimă a planului individual să fie de 0,50 hectare;
suprafața minimă a parcelei viticole care poate beneficia de sprijin pentru restructurare/reconversie să fie de 0,10 hectare;
suprafața minimă a parcelei viticole rezultată după restructurare/reconversie să fie de 0,10 hectare;
soiurile de struguri pentru vin folosite la plantare să fie superioare din punct de vedere calitativ;
materialul săditor folosit să fie din categoria biologică admisă de legislația în vigoare pentru înființări de plantații viticole.
Asigurarea recoltei
Imagine 2.4: Asigurarea recoltei plantațiilor viticole de struguri de vin
Sursa: http://www.vand-vin.ro/wp-content/uploads/2012/08/vin-alb.jpg, Accesat Marți, 9 mai 2017
Asigurarea recoltei constă în acordarea unui sprijin financiar astfel:
80% din costul primelor de asigurare plătite de către producători pentru a se asigura împotriva pierderilor rezultate din fenomenele climatice cu efecte adverse asimilabile dezastrelor naturale;
50% din costul primelor de asigurare plătite de către producători pentru a se asigura împotriva:
altor pierderi cauzate de fenomene climatice cu efecte adverse;
pierderilor cauzate de animale, boli sau de infestări cu dăunători.
Beneficiarii sunt producătorii agricoli persoane fizice/juridice care asigură recolta plantațiilor viticole de struguri de vin pentru fenomenele menționate anterior.
Pe teritoriul României există în jur de 12 zone în care climatul este ideal pentru cultivare strugurilor: dealurile Transilvaniei, ale Moldovei, dealurile Vrancei, în Muntenia și Oltenia, în Timiș, Caraș, pe dealurile Zarandului, în Crișana, pe terasele Dunării și pe colinele Dobrogei. Mediul este propice atât pentru creșterea soiurilor internaționale de struguri, precum Pinot Noir, Merlot, Cabernet Sauvignon, Syrah, Sauvignon Blanc, dar și a soiurilor românești, printre care se număra Feteasca Neagră, Negru de Drăgășani, Mustoasa de Maderat, Tămâioasa Românească, Busuioaca de Bohotin, Pe aproximativ 85% din podgorii sunt cultivate soiuri de struguri albi. Feteasca Alba și Feteasca regală sunt principalele vinuri albe produse în România, urmate de Riesling, Aligote, Sauvignon sau Muscat. Dintre soiurile roșii, cele mai întâlnite sunt Merlot și Cabernet Sauvignon.Feteasca Albă sau Feteasca Regală.
România a început să câștige teren datorită faptului că în țara noastră există un climat și un sol propice pentru fabricarea vinurilor de cea mai bună calitate, cu costuri semnificativ mai mici decât în orice altă parte a Europei. Așa se face că viticultorii au început să investească masiv în podgoriile cu vița-de-vie. La ora actuală România are peste 250 de crame înregistrate, însă doar jumătate dintre acestea produc și vând vin îmbuteliat în mod regulat.
O parte din vinurile produse în România sunt apreciat pentru gustul lor care amintește de cel fabricat pe podgoriile franceze, având arome fine de fructe de pădure, mirosuri florale sau nuanțe citrice inconfundabile.
Care sunt cei mai mari consumatori de vin românesc:
Vinul românesc este exportat mai ales în Europa, unde merge peste 70% din producția de export. Marea Britanie absoarbe 27% din vinul de export, urmată de China, cu 17%, Germania – 11%, Olanda – 10% și Italia – 9%. Spre deosebire de vinul marilor producători mondiali, cel românesc oferă atât calitate, cât și prețuri accesibile, cuprinse între 3 și 10 euro pe sticlă. Alte țări care importă vin românesc, dar într-un procentaj mai mic sunt: Spania – 8%; SUA – 7%; Estonia – 5%; Canada -4%; Rusia – 2%.
Este de așteptat ca producția și exportul de vin românesc să crească în anii următori, pe măsură ce tot mai mulți viticultori vor începe să cultive soiuri variate de struguri pe suprafețe tot mai mari și să își diversifice echipamentele de producție, pentru a face față cererilor de pe piața autohtonă și cea internațională.
Obiective cuantificabile:
– Creșterea stabilității veniturilor producătorilor;
– Absorbția în totalitate a fondurilor europene destinate măsurii.
Investițiile
Imagine 2.5: Investiții ce vizează produsele vinicole
Sursa: www.google.ro/butoaie-cu-vin-2017.html, Accesat Joi, 25 mai 2017
Sprijinul poate fi acordat pentru investiții corporale (teren, clădiri și plantații, mașini și echipamente) sau necorporale (transfer de tehnologie prin achiziționarea drepturilor de autor – intelectuale, licențe, sau cunoștiințe tehnice nebrevetate) în instalații de transformare, în infrastructura unității vinicole sau comercializarea vinului care îmbunătățesc performanța globală a întreprinderii și se referă la următoarea operațiune eligibilă: producerea sau comercializarea produselor viticole. Pentru o mai bună abordare în cadrul categoriilor prevăzute de legislație, au fost stabilite două subcategorii, în concordanță cu principalele direcții privind măsura de investiții, cu referire la:
producerea produselor vitivinicole (de la strugure la vinul din cramă, îmbuteliat și etichetat)
marketing-ul vinului
controlul calității
investiții ce vizează produsele vinicole și pentru îmbunătățirea performanței globale a întreprinderii vitivinicole.
Sprijinul financiar acordat pentru măsura de investiții, altele decât cele finanțate prin P.N.D.R., este de până la 50% din valoarea costurilor aferente cheltuielilor eligibile din cadrul măsurii. Beneficiarul poate accesa una din măsuri o singură dată pe an.
Obiective cuantificabile:
– Accesarea fondurilor europene alocate măsurii;
– Modernizarea spațiilor de prezentare a vinurilor proprii ale beneficiarului;
– Realizarea, în condiții optime, a învechirii vinurilor;
– Valorificarea superioară a vinurilor cu Denumire de Origine Controlată/Indicație Geografică îmbuteliate, prin învechirea în sticle în vinoteci.
Imagine 2.6: Denumirile de Origine Controlată pentru vinurile din România
Sursa: http://www.madr.ro/horticultura/viticultura-vinificatie.html, Accesat Sâmbătă, 27 mai 2017
Tabloul financiar global aferent măsurilor cuprinse în Programul Național de Sprjin al României în sectorul vitivinicol 2014-2018.
Datorită impactului deosebit al Programului Național Suport 2014-2018 asupra sectorul vitivinicol, care a absorbit, în proporție de 100% fondurile F.E.G.A. puse la dispoziție de Comisia Europeană, prin noul Regulament (UE) nr. 1308/2013, România beneficiază de o alocare financiară mărită pentru sectorul vitivinicol, în cuantum de 47,7 milioane euro anual.
Tabel 2.2: Alocarea financiară pe măsuri. Exercițiile financiare 2014-2018. Valori estimative.
Sursa: INS, Anuarul Statistic al României, Accesat Sâmbătă, 27 mai 2017
Baza de calcul este furnizată de devizul de cheltuieli pe categorii de lucrări aferente înființării plantației viticole, deviz fundamentat de Laboratorul de Tehnologie a culturii viței-de-vie din cadrul Institutului de Cercetare – Dezvoltare pentru Vinicultură și Vinificație din România, care este apoi aprobat de Institutul de Economie Agrară din cadrul Academiei Române.
Grafic 2.1: Prețul mediu de achiziție la struguri pentru vin, lei/kg, în anii 2007-2016
Sursa: INS, Anuarul Statistic al României 2016, Date operative O.N.I.V. , Accesat Miercuri, 31 Mai 2017
După cum putem observa în graficul de mai sus (Grafic 2.1), prețul mediu de achiziție la strugurii pentru vin, a suferit transformări pe parcursul anilor 2007-2016. Se observă faptul că începând cu anul 2007, prețul mediu de achiziție la strugurii pentru vin a fost de doar 0,89 lei/kg, urmând ca pe parcursul anilor următori sa oscileze, dar in general progresiv. În anul 2008, prețul de achiziție a crescut cu 0,39 lei/kg fața de anul precedent. În anul 2009 a scăzut cu 0,20 lei/kg, urmând ca în anul 2010 să crească cu 0,46 lei/kg. În anul 2011, prețul mediu de achiziție la strugurii pentru vin ajunge la 1,36 lei/kg, urmând ca în anul 2012 să se înregistreze cea mai mare evoluție a prețului mediu de achiziție, la aproape 2 lei/kg, mai precis 1,94 lei/kg, urmând ca în anii 2015-2016 prețul să rămână constant la 1,35 lei/kg.
Grafic 2.2: Dinamica producției de vin, în anii 2007-2016
Sursa: INS, Anuarul Statistic al României, Date operative M.A.D.R. , Accesat Miercuri, 31 Mai 2017
Tabel 2.3: Producția de vin pe categorii de calitate,în anul 2016
Sursa: http://www.madr.ro/horticultura/viticultura-vinificatie.html, Accesat Luni, 5 Iunie 2017
Tabel 2.4: Producția de vin din soiuri nobile pe categorii de calitate și regiuni viticole, în anul 2016
Sursa: http://www.madr.ro/horticultura/viticultura-vinificatie.html, Accesat Luni, 5 Iunie 2017
Tabel 2.5: Producția de vin din soiuri nobile, pe culoare, în anul 2016
Sursa: http://www.madr.ro/horticultura/viticultura-vinificatie.html, Accesat Luni, 5 Iunie 2017
Tabel 2.6: Principalele soiuri nobile de struguri pentru vin înregistrate în cultură, în anul 2016
Sursa: Date operative M.A.D.R, Accesat Luni, 5 Iunie 2017
Situația importului și exportului intracomunitar și extracomunitar de vinuri
Tabel 2.7: Exportul intracominitar
Sursa: Institutul Național de Statistică, Accesat Luni, 5 Iunie 2017
Tabel 2.8: Exportul extracomunitar
Sursa: Institutul Național de Statistică, Accesat Luni, 5 Iunie 2017
Tabel 2.9 :Importul Intracomunitar
Sursa: Institutul Național de Statistică, Accesat Luni, 5 Iunie 2017
Tabel 2.10: Importul Extracomunitar
Sursa: Institutul Național de Statistică, Accesat Luni, 5 Iunie 2017
România, Prezentă la Târguri și Expoziții Internaționale
Prowein, Dusseldorf-Germania.
Pentru promovarea și exportarea vinului, România a fost prezentă, cu câteva standuri, la Prowein (Dusseldorf – Germania), cel mai mare târg internaținal din industria vinului, care s-a desfășurat în perioada 13-15 martie 2016.
Imagine 2.7: România prezentă la Expoziția și Concursul Internațional Prowein.
Sursa: http://agroteca.ro/romania-fost-prezenta-la-prowein/, Accesat Duminică, 4 Iunie 2017
Astfel, Asociația Producătorilor și Exportatorilor de Vinuri din România (APEV) și Estica Wines – Romanian Wine Promotion Association au reunit peste 23 de crame din România pe care le-au promovat în fața celor 55.000 vizitatori din toată lumea. De asemenea, au fost și producatori care au avut standuri proprii, precum Cramele Vinarte care și-a prezentat vinurile în locațiile Estika Wines și VINUM (Europas Weinmagazin – revistă de specialitate din Germania), Crama Stirbey care s-a aflat, de asemenea, la standul VINUM și Crama Recaș care a avut stand propriu. În total au participat 6200 de expozanți din 59 de țări.
Pentru cramele din România, expunerea la Prowein asigură un nivel de vizibilitate pe care altfel nu l-ar avea, precum si atingerea unui nivel de exporturi constant. Germania este una dintre piețele de vânzare a vinurilor pentru producătorii locali, pe lângă Anglia, Italia, Belgia sau Olanda.
Cât vin exportă România
În total, conform reprezentanților oficiali, Cramele Recaș, Oprișor și Halewood exportă aproximativ 50% din producție, Domeniile Săhăteni – Aurelia Vișinescu 40%, SERVE peste 43%, urmate de Petro Vaselo și Crama Ceptura cu 30% si Vinarte, Corcova, Liliac, Stirbey și Cotnari cu procente între 8 și 27%. Fiecare proprietar se raportează la dimensiunea terenului viticol pe care îl are și la cantitatea de vin produsă anual.
România figurează pe locul 13 în topul mondial al producătorilor de vinuri și pe locul 6 în Europa, iar mesajul de excelență al vinurilor românești continuă să se răspândească.
International Wine Contest Bucharest (IWCB), Focșani-România.
International Wine Contest Bucharest (IWCB) este printre cele mai importante concursuri internaționale de vinuri din Europa, fiind organizat la inițiativa Oficiului Național al Viei și Produselor Vitivinicole (O.N.V.P.V.), de către ASER Wineconsulting, în parteneriat cu Asociația Degustătorilor Autorizați din România (A.D.A.R.) și se desfășoară sub înaltul patronaj al Organizației Internaționale a Viei și Vinului (O.I.V.) și a Federației Marilor Concursuri Internaționale de Vinuri (VINOFED).
IWCB devine concurs itinerant din 2016, motiv pentru care în anul acesta a fost ales ca loc de desfășurare orașul Focșani, din mijlocul celui mai mare bazin viticol românesc — Vrancea, oferind astfel posibilitatea juraților, reprezentanților OIV dar și tuturor celor interesați de a cunoaște această importantă regiune viticolă a României, precizează organizatorii.
Potrivit organizatorilor, în județul Vrancea suprafața totală cu viță de vie pentru vin se ridică la 26.258 hectare, din care, conform Registrului Plantațiilor Viticole (RPV): 2.430 ha, adică 9,2 %, au destinația de producție DOC (Denumire de Origine Controlată), iar 10.516 ha (40%) de producție IG (Indicație Geografică).
În cadrul IWCB, marea medalie de aur a revenit unui vin din România (Tămâioasă Românească 1975) și unui vin din Republica Moldova (Chardonnay 2013).
Cele mai apreciate vinuri albe seci au fost: Rigid ELM Sauvignon Blanc 2015 de la Wine Union JSC, Bulgaria și Pinot Grigio de Purcari 2015, Moldova.
Cel mai apreciat vin rose sec: C’est soir Rose (Cabernet Sauvignon) 2015 de la Domeniile Lungu, Romania.
Cele mai apreciate vinuri roșii seci au fost: Encore Syrah 2012 de la KATARZYNA ESTATE LTD, Bulgaria și St. Andrews Cabernet Sauvignon 2013 de la Wakefield/ Taylors Wines, Australia.
Grafic 2.3: Top 10 Țări din care provin câștigătorii International Wine Contest Bucharest
Sursa: https://www.onvpv.ro/en/content/international-wine-contest-bucharest-iwcb-editia-25-28-mai-2017, Accesat Duminică, 4 Iunie 2017
Imagine 2.8: International Wine Contest Bucharest (IWCB) Focșani România 2016
Sursa: https://www.onvpv.ro/ro, Accesat Duminică, 4 Iunie 2017
Imagine 2.9: International Wine Contest Bucharest (IWCB), București România 2017
Sursa:www.iwcb.ro/2017/05/07/528-de-medalii-la-international-wine-contest-bucharest-2017/, Accesat Vineri, 7 Iunie 2017
În cadrul International Wine Contest Bucharest (IWCB) 2017, cele trei mari medalii de aur au fost obținute de:
România / LaCerta – Cabernet Sauvignon 2014
Spania / Duck River Valley – Capilla Sixtina Pedro Himenez 1998
România / Vincon Vrancea – Miorița 30 years
Au intrat în concurs 1690 de probe, din 25 de țări, de la 280 de operatori. Probele din afara României au reprezentat 57,34% din total probe înscrise.
Un numar de 907 probe (reprezentând 53,67% din total probe) au obținut punctaj mai mare sau egal cu 82 depuncte.
România a înscris 721 de probe (42,7% din total probe înscrise), 390 de probe au obținut punctaj mai mare sau egal cu 82 (54,1% din probele inscrise) si a obținut 233 medalii (42,23% din total medalii):
2 Marea Medalie de Aur
85 Medalii de Aur (40,1% din total Medalii de Aur)
136 Medalii de Argint (43,45% din total Medalii de Argint)
Topul celor 10 țări, fără țara organizatoare (România), după numărul de probe înscrise au fost: Italia (262 probe înscrise, 64 medalii), Republica Moldova (188 probe înscrise, 67 medalii), Bulgaria (78 probe înscrise, 31 medalii), Franța (64 probe înscrise, 19 medalii), Spania (64 probe înscrise, 20 medalii), Portugalia (60 probe înscrise, 23 medalii), Australia (46 probe înscrise, 22 medalii), Grecia (41 probe înscrise, 8 medalii), Ungaria ( 30 probe înscrise, 8 medalii) și Serbia (26 probe înscrise, 8 medalii).
Imagine 2.10: Expoziția Internațională de vinuri Beijing 2014
Sursa:http://bani.md/moldova-si-romania-la-expozitia-internationala-de-vinuri-beijing-2014-galerie-foto/, Accesat Duminică, 4 Iunie 2017
Putem observa că, în ultimii ani România a început sa participe la numeroase expoziții, târguri și concursuri internaționale. În fiecare an România se prezintă pe piețele internaționale cu vinuri din ce în ce mai numeroase, branduri diverse și o multitudine de soiuri de vinuri.
Personal, consider că în următorii 10 ani, România va ajunge printre primele 10 țări producătoare de vinuri la nivel mondial, bazându-se pe calitatea și finețea aparte de care dau dovadă soiurilor românești. Brandurile românești de top producătoare de vinuri, au diverse piețe internaționale pe care își promovează produsele.
Jidvei își face promovarea (publicitatea) în China, Cotnari în Rusia, Senator Wine în China și Japonia, Domeniile Ostrov în Thailanda, Domeniile Dealu Mare în Rusia și Japonia. Asociația Producătorilor și Exportatorilor de Vinuri realizează o faimoasă publicitate a vinurilor românești pe piețele externe, promovând vinurile românești inclusiv în SUA.
Acestea fiind spuse, observăm că vinurile românești pătrund pe piețele mondiale din ce în ce mai mult, fiecare brand românesc având piețele sale țintă, unde preferă să își promoveze cât mai bine produsele și acolo unde produsele au cel mai mare succes sau, acolo unde sunt cel mai bine apreciate.
Premii obținute de vinurile românești pe piețele internaționale (externe)
Imagine 2.11: Premiile obținute de vinurile românești pe piețele internaționale.
Sursa: Imagine realizată și edită personal la data de 9 Iunie 2017.
Pe piețele internaționale de vinuri, România s-a prezentat anual, unde a deținut și a prezentat o multitudine de tipuri și rafinamente de vinuri. Vinurile promovate au fost vinuri albe, vinuri roșii, cât și amestecuri de soiuri nobile. Având numeroase tipuri de vinuri, România a obținut nenumărate premii la nivel european, cât și la nivel mondial. Premiile pe care brandurile românești de vin le-a obținut sunt diversificate, fiind și mariile medalii de aur, medalii de aur, medalii de argint și medalii de bronz.
Mai jos voi enumera o mică parte din premiile obținute la concursurile și expozițiile internaționale, pe care vinurile românești le-a obținut în ultimii ani:
Medalie de argint Renatus Roșu, International Wine Contest Bucharest
La International Wine Contest Bucucuresti 2016, a fost apreciat Renatus Roșu, un vin complex. S-a realizat o combinație elegantă între 4 soiuri de renume : Cabernet Sauvignon, Merlot, Petit Verdot si Feteasca Neagră, reunite sub gama RENATUS. Cupajul exprimă personalitatea Cabernet-ului Sauvignon și fructuozitatea Merlot-ului, unde nuanțele piperate datorate soiului Petit Verdot sunt ușor liniștite de finețea Feteștii Negre. Complexitatea vinului se contureaza prin notele de vanilie și ciocolata amăruie pe care le dăruiește barrique-area acestuia timp de 3 luni. Vechimea acestei combinații, RENATUS, a fost la momentul prezentării de 2 ani, fiind produsă în anul 2014 și a fost apreciată cu adevarat de către experții în degustări de vinuri.
Imagine 2.12:Medalie de argint Renatus Roșu, o cobinație între 4 soiuri nobile, International Wine Contest Bucharest, Focșani, România 2016
Sursa: http://www.vinuridemacin.ro/diplome2016.html, Accesat Luni, 12 Iunie 2017
Medalie de argint Fetească Albă, International Wine Contest Bucharest
Feteasca Albă din producția 2013 a demonstrat prin argintul obținut la aceeași competiție, că un vin tânăr bine făcut este bine apreciat de oenologi.
Imagine 2.13: Medalie de argint Fetească Albă, International Wine Contest Bucharest, Focșani România 2016
Sursa: http://www.le-chateau.ro/2016/06/16/, Accesat Luni, 12 Iunie 2017
Medalie de argint Fetească Albă, International Wine & Spirit Competition
Feteasca Albă, s-a remarcat și pe piețele țărilor asiatice, obținând medalia de argint în cadrul concursului International Wine & Spirit Competition, susținut la Hong Kong anul trecut. Din nou calitatea și finețea vinului românesc își fac prezența peste hotare.
Imagine 2.14: Medalie de argint Fetească Albă, International Wine & Spirit Competition, Hong Kong 2016
Sursa: http://www.vinuridemacin.ro/diplome2016.html, Accesat Luni, 12 Iunie 2017
Medalie de aur Grasă de Cotnari Dulce, VinAgora
Producătorul de vinuri Cotnari a câstigat trei medalii, două medalii de aur și una de argint, la cea de-a XI-a ediție a concursului internațional de vinuri Vinagora, desfășurat la Budapesta. Concursul s-a desfășurat după regulile și sub patronajul O.I.V, cu o tradiție de zeci de ani și în care se întrec sute de probe din toată lumea.
Grasa de Cotnari, simbolul Podgoriei Cotnari și al vinurilor românești, soi unic în lume și cel mai vândut vin în ultimii zece ani în România cât și peste hotare, lasă înscris cu litere de aur numele Cotnariului și al României la toate concursurile la care participă.
Vinurile producătorului moldovean premiate la acest concurs au fost Grasa de Cotnari 1984 si Grasa de Cotnari 1982 (medaliate cu distincții de aur) și Feteasca Albă 2009, medaliată cu argint. În concurs au fost înscrise aproape 500 de probe din țări precum Ungaria, Muntenegru, România, Elveția, Germania, Slovacia sau Franța, România clasându-se în top printre marile țări producătoare de vinuri.
"Aurul și trofeul pentru cel mai bun soi autohton acordate Grasei de Cotnari, sunt și mai prețioase, dacă avem în vedere că au fost câștigate chiar în Ungaria, țara recunoscutului producător de vinuri Tokay", susține compania Cotnari.
Imagine 2.15: Medalie de aur Grasă de Cotnari Dulce, VinAgora, Budapesta, Ungaria 2015.
Sursa: http://www.cotnari.ro/media/ro/colectia-de-diplome-cotnari, Accesat Luni, 12 Iunie 2017
Medalie de argint Frâncușă-Cotnari, Vinalies Internationales
Vinul românesc s-a afirmat și la Paris, la concursul Vinalies Internationales, obținând medalia de argint, cu vinul Frâncușa, produs de Cotnari în 2014.
Imagine 2.16: Medalie de argint Frâncușă-Cotnari, Vinalies Internationales, Paris, Franța 2015
Sursa: http://www.cotnari.ro/media/ro/colectia-de-diplome-cotnari, Accesat Luni, 12 Iunie 2017
Medalie de argint Chateau Cotnari, Concours Mondial de Bruxelles
Vinurile de Cotnari au adăugat încă trei medalii în palmaresul lor, de data aceasta la ediția 2015 a Concoursului Mondial, competiția mondială a vinurilor de la Bruxelles.
Grasa de Cotnari 1984 a câștigat de aur, în timp ce Tămâioasa Românească 2014 și Chateau Cotnari 2014 au câștigat argintul.
Cele peste 160 de medalii câștigate în ultimii zece ani în competițiile internaționale de prestigiu arată că, Cotnariul este un lider incontestabil de vinuri romanesti de calitate, care contribuie pe deplin la menținerea României în elita vinurilor mari din lume.
Imagine 2.17: Medalie de argint Chateau Cotnari, Concours Mondial de Bruxelles, Bruxelles, Belgia 2015
Sursa: http://www.cotnari.ro/media/ro/colectia-de-diplome-cotnari, Accesat Luni, 12 Iunie 2017
Concluzii
Lucrarea de față face referire la strategiile de promovare a produselor românești pe piețele externe, a principiilor care stau la baza promovării acestora, având ca suport de bază promovarea produselor vitivinicole.
În cadrul părții teoretice am descris în amănunt și m-am bazat pe comunicare și pe componenta acesteia, promovarea comercială. Am oboservat că prin comunicare se reunesc toate măsurile interne și externe ale întreprinderii care acționează asupra cunoștiințelor, concepțiilor și publicității, având scopul de a pune în lumină o ofertă care nu a fost vizualizată sau care a fost ignorată. Cea mai bună publicitate se adresează dorinței umane universale de a deține lucruri noi și de bună calitate. Clară și simplă, reclama se bazează pe speranța consumatorului. Putem să afirmăm că promovarea nu poate fi eficace decât dacă reușește să capteze atenția, fapt demonstrat în majoritatea activităților de comerț, mai ales în promovarea unui produs.
După cum am amintit mai sus, în această lucrare avem prezentate pe larg și principiile care stau la baza promovării acestor produse vitivinicole.
Începem cu principiul selecției argumentelor, în virtutea căruia efectul unei acțiuni de publicitate este condiționat de alegerea acelei caracteristici a produsului sau serviciului care se estimează ca fiind cea mai frapantă, cea mai convingătoare, cea mai memorabilă, și în același timp, susceptibilă de a declanșa actul de achiziție. Continuăm cu principiul convergenței mijloacelor, care impune combinarea armonioasă a tuturor mijloacelor posibile pentru a asigura cea mai bună punere în valoare a argumentului publicitar ales să fie adaptate atât fiecărui mijloc în parte, cât și publicului vizat de acțiunea publicitară. Un alt principiu este și cel al respectării ființei umane. În acest cadru, amintim următoarele cerințe: decența, care impune ca mesajele publicitare să nu conțină nici un fel de afirmații scrise, orale sau reprezentări vizuale, implicite sau explicite, care sunt de natura încălcării principiilor morale ale societății; loialitatea, respectiv conceperea acțiunilor de publicitate în așa fel încât să nu se profite de încrederea sau de lipsa de cunoaștere a publicului. În cele din urmă avem și principiul publicității loiale, consecință a dezvoltării spectaculoase a publicității, alături de formele loiale de desfășurare a acesteia apărând și cele neloiale.
Ca fome neloiale și destul de constroversate se au în vedere: publicitatea comparativă, publicitatea mincinoasă, publicitatea care atentează la demnitatea umană și morala publică, cea care include discriminări bazate pe rasă, sex, naționalitate sau atentează la convingerile religioase sau politice și publicitatea subliminală.
Toate aceste principii stau la baza promovării produselor românesti pe piețele externe, ajutându-ne să oferim o imagine bună atât produsului cât și nouă ca țară și ca exportatori.
Partea a doua a lucrării, respectiv capitolul al doilea, evidențiaza și oferă statistici ale exportului de produse vitivinicole.
România este o importantă țară europeană producătoare de vin, dispunând de un mare trecut istoric și de bogate tradiții culturale, mare parte din ele nemijlocit legate de această bautură.
Începuturile viticulturii în România datează de cel puțin 4000 de ani, conform unei legende care spune că Dionysos, zeul vinului, s-a născut în Thracia, pe meleagurile ce astăzi reprezintă teritoriul României. România sau Dacia, cum era cunoscută de romani, a avut o cultură consolidată a vinului.
Viticultura românească este o îndeletnicire veche, de tradiție multimilenara, care își pune amprenta pe amplasarea ei, pe practicile vitivinicole și pe cultura și civilizația poporului care sălășluiește pe aceste meleaguri. În această parte a lucrării putem observa diversitatea țărilor unde se exportă și se promovează vinul românesc și de asemenea cele mai importante podgorii din țară.
Avem în majoritatea zonelor țării podgorii, antreprenorii luptând din greu pentru a obține o recoltă bună. Statisticile prezentate referitoare la dinamica producției de vin și prețul acestuia, ne fac să concluzionăm că s-a ajuns la o ușoară creștere de la an la an, lucru înbucurător pentru producători, acest fapt datorându-se investițiilor și recoltei bineînțeles.
După cum putem observa în finalul lucrării, sunt prezentate și rezultatele extrem de mulțumitoare ale exportului de produse vitivinicole, mai exact medaliile de aur si argint obținute în țări precum Ungaria, Franța, Hong Kong, Belgia, etc.
Participarea la prestigioase târguri și expoziții internaționale, au permis creșterea gradului de vizibilitate al produselor promovate și confruntarea cu ofertele externe, în cadrul de participare al publicului larg, dar și al specialiștilor în domeniu. Dineurile tematice, seminariile si degustările organizate pentru diferite categorii de public, au reprezentat modalitatea cea mai eficientă de apropiere de consumatorii finali, creând premisele obținerii de efecte benefice pe termen lung.
Acestea fiind spuse, observăm că vinurile românești pătrund pe piețele mondiale din ce în ce mai mult, fiecare brand românesc având piețele sale țintă, unde preferă să își promoveze cât mai bine produsele și acolo unde produsele au cel mai mare succes sau, acolo unde sunt cel mai bine apreciate.
Bibliografie
Materiale tipărite:
Alain Joannes – “Comunicarea prin imagini“, Editura Polirom, Iași, 2009.
Anca Francisca Cruceru – “Marketing. Strategii concurențiale“, Editura Universitară, București, 2006.
Aurel Burciu, Rozalia Iuliana Kicsi, Irina Ștefana Cibotariu, Marcela Cristina Hurjui – “Tranzacții comerciale internaționale“, Editura Polirom, Iași, 2010.
Constantin Fota – “Comerț Internațional și Politici Comerciale Internaționale“, Editura Universitaria, Craiova, 2002.
Dan Hill – “Emoticonomics. Cum să câștigi inimile și mințile oamenilor“, Editura Publica, București, 2010.
Don Sexton – “Branding. Cum se construiește bunul cel mai de preț al unei companii“, Editura Curtea Veche, București, 2012.
Flaviu Meghișan – Comerț Internațional, Editura Sitech, Craiova, 2014.
Flaviu Meghișan – Economie Comercială, Editura Universitaria, Craiova, 2013.
Joseph E. Stiglitz – “În cădere liberă. America, piața liberă și prăbușirea economiei mondiale“, Editura Publica, București, 2010.
Martin Lindstrom – “Buyology“, Editura Publica, București, 2011.
Matt Haig – “Mari eșecuri ale unor branduri renumite. Adevărul despre cele mai faimoase 100 greșeli de branding din toate timpurile“, Editura Meteor Press, București, 2008.
Michael Newman – “Salturi creative. 10 lecții de adverstising eficient inspirat de Saatchi & Saatchi“, Editura Brandbuilders Grup 2006.
Paul Hirst, Grahane Thompson-"Globalizarea sub semnul întrebării. Economia internațională și posibilități de guvernare", Editura Trei, București
Philip Kotler – “Marketing de la A la Z. 80 de concepte pe care trebuie să le cunoască orice manager“, Editura Codecs, București 2004.
Robert Gilpin – “Economia mondială în secolul XXI. Provocarea capitalismului global“, Editura Polirom, Iași, 2004.
Xeuxet – “Regulile de aur ale marketingului direct“, Editura C.H. Beck, București, 2008.
Surse electronice:
Institutul Național de Statistică, disponibil la https://www.insse.ro/
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, disponibil la http://www.madr.ro/
Ministerul Economiei, Departamentul de Comerț Exterior și Relații Internaționale, disponibil la http://www.dce.gov.ro/
Oficiul Național al Viei și Produselor Vitivinicole, disponibil la https://www.onvpv.ro/
http://bani.md/moldova-si-romania-la-expozitia-internationala-de-vinuri-beijing-2014-galerie-foto/
http://www.cotnari.ro/media/ro/colectia-de-diplome-cotnari
http://www.dce.gov.ro/targ-misiuni/tg2017.htm
http://www.vinuridemacin.ro/diplome2016.html
http://www.onvpv.ro/en/content/international-wine-contest-bucharest-iwcb-editia-25-28-mai-2017
http//:www.iwcb.ro/2017/05/07/528-de-medalii-la-international-wine-contest-bucharest-2017/
http://www.madr.ro/horticultura/viticultura-vinificatie.html
http://www.zf.ro/companii/topul-primelor-20-de-tari-in-care-exporta-romania-vin-14362302
http://www.winesandmore.ro
http://www.vinland.ro/prin-lumea-vinurilor/cresteri-semnificative-ale-exportului-de-vin-romanesc-in-2015/
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Forma de Învățământ: ZI [310582] (ID: 310582)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.