Forma de învățământ: ID [626648]

Universitatea „Babeș-Bolyai”, Facultatea de Psiholo gie și Științe ale Educației
Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar
Forma de învățământ: ID
Conversie Profesională

CURS: LITERATURA ROMÂNĂ ȘI LITERATURA PENTRU COPII
Student: [anonimizat]-Maria Ursu (Hertel)
An II, Sem. I
2018-2019

TEMA NR. 1 PENTRU PORTOFOLIU

CONDIȚIA LITERATURII PENTRU COPII – „SUNTEM CEEA CE CITIM!”
Literatura pentru copii, o literatură a începutului de drum lectoral

Mottoul care mi se pare reprezentativ pentru viziun ea mea despre lectură (sau, mai corect
spus, ceea ce simt eu pentru lectură) este: „Lectur a este o formă a fericirii. Ultima la care vom
renunța” (Fernando Savater). Motivul pentru care gă sesc că acest motto mă reprezintă este faptul
că lectura este pentru mine (și bănuiesc că la fel este pentru majoritatea oamenilor care au acest
obicei) calea de a evada din cotidian (a „scăpa” de rutină, probleme, griji), intrând într-o lume
minunată, „cunoscând” oameni, locuri, obiceiuri, gâ nduri și suflete.
„Plăcerea textului” reprezintă pentru mine acea lec tură/acel text care îmi aduce ceva în plus,
care mă încântă și mă face să citesc pagină după pa gină fără să vreau sau să pot să pun cartea
deoparte (chiar dacă timpul pentru lectură s-a termi nat).
Cărțile care mi-au marcat (pot spune) copilăria au fost: Povești cu zâne – Contesa De Ségur și
David Copperfield – Charles Dickens. Țin minte că Poveștile cu zâne ale Contesei De Ségur a fost
una dintre primele cărți citite (nu-mi amintesc vâr sta, dar eram în primele clase după ce am învățat
să citesc). Îmi amintesc acea carte, ilustrațiile ș i fiecare poveste pentru că am citit acea carte de
zeci de ori. Ulterior, am căutat ediția cu care am crescut eu pentru a o dărui și fetiței mele.
Au fost multe cărți, dar cea pe care am citit-o pe nerăsuflate (două volume în nici două zile) a
fost Elevul Dima dintr-a șaptea de Mihail Drumeș. Am recitit-o de foarte multe ori , chiar și la
maturitate și, spre surprinderea mea, cu aceeași pl ăcere. În afară de cărțile deja menționate, aș vrea
să mai amintesc câteva care mi-au făcut o deosebită plăcere și bucurie și pe care le recitesc cu drag

și cu același interes și aceeași curiozitate de fie care dată: Povești de Ion Creangă ( Fata babei și
fata moșneagului, Punguța cu doi bani, Capra cu tre i iezi, Povestea lui Harap-Alb, Povestea lui
Stan-Pățitul, Soacra cu trei nurori, Ursul păcălit de vulpe, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului,
Ivan Turbincă ); Povești de Frații Grimm ( Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici, Hansel și Grete l,
Scufița Roșie, Cenușăreasa, Lupul și cei șapte iezi, M uzicanții din Bremen, Frumoasa adormită );
Povești de HC Andersen ( Hainele cele noi ale împăratului, Povestea unui gât de sticlă, Soldățelul
de plumb, Crăiasa Zăpezii, Degețica, Fetița cu chib rituri, Rățușca cea urâtă ); Povești Petre
Ispirescu ( Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, Al eodor împărat, Ileana Sâmziana,
Sarea în bucate, Prâslea cel voinic și merele de au r), Poezii de Otilia Cazimir ( Alb-Iepuraș, Se
topește bruma-n soare, Bondarul leneș, Cloșca, Doi frați cuminți, Fluturii, Motanul pedepsit );
Poezii de Constanța Buzea ( Un cățel dalmațian, Câinii latră cu dinți, Ce spune a un băiețel ); Poezii
de Otilia Cazimir ( Țânțarul și avionul, Gospodina, Vine Ene pe la gene, C umătra vulpe ).
În perioada în care aveam 5 – 10 ani, am continuat să citesc poezii și povești, alături de
cărți de aventură, mici romane și legende. Dintre t itlurile lecturate, amintesc: Povești de Barbu
Ștefănescu Delavrancea ( Neghiniță, Palatul de cleștar, Bunicul, Bunica, Hag i-Tudose ); Poezii de
George Coșbuc ( Sosirea rândunicii, Draga Mamei, Iarna pe uliță, Ma ma), Anton Pann
(Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea ), Ion Creangă ( Păcală, Amintiri din copilărie ).
Ceea ce (probabil) mi-a deschis „apetitul” pentru c itit a fost faptul că bunicul meu citea
foarte mult. Deși era un simplu agricultor, cu puți ne clase de școală, eu m-am trezit văzându-l
înconjurat de cărți. Mereu înainte de culcare sau o ri de câte ori avea timp, el avea o carte (sau
măcar un ziar) la îndemână, își punea ochelarii și citea. Uneori și nopțile. Când am învățat eu să
descifrez literele și am primit în dar prima mea cart e, nu mă mai putea dezlipi de ea. Deși am citit
destul de greu primele pagini, nu mă puteam desprin de de carte și nu mi se părea nimic greu, ci
doar extrem de fascinant.
Autorii și operele pe care le-aș recomanda eu, ca î nvățătoare, copiilor ce urmează să
părăsească ciclul primar și să intre în clasa a V-a ar fi: Ioan-Alexandru Brătescu-Voinești ( Puiul,
Gândăcelul, Nicușor, Niculăiță Minciună); I. L. Caragiale ( Momente și schițe: Bubico, D-l Goe…,
Vizită, Bacalaureat, Un pedagog de școală nouă); Ionel Teodoreanu ( Ulița copilăriei , La
Medeleni); Constantin Chiriță ( Cireșarii); Alexandru Mitru ( Legendele Olimpului); Radu Tudoran
(Toate pânzele sus!); Hector Malot ( Singur pe lume); Antoine de Saint Exupery (Micul prinț);

Jack London ( Chemarea străbunilor, Colț Alb) și Jules Verne ( Căpitan la 15 ani, Copiii
căpitanului Grant, Ocolul pământului în 80 de zile, Do i ani de vacanță).
Vreau să concluzionez că, deși am citit poate o anu mită carte de 3 sau de 5 (uneori și de 10
ori), mă surprinde de fiecare dată faptul că (chiar dacă știu acțiunea, personajele, deznodământul)
continui să descopăr mereu lucruri noi, nebănuite, pe care anterior nu le-am „văzut” sau nu le-am
înțeles (cel puțin nu în același mod).