For rallying…for measuring speed versus distance or elapsed time…trust the 4-dial Omega Speedmaster cronograph (vezi FIG.3). Subtitlul ne… [302120]

Universitatea din București

Facultatea de Litere

Consultanță și Experitză în Publicitate

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coord. șt. Absolvent: [anonimizat]. univ. dr. Costantin Popescu Alexandra Vlase

București

Iunie 2018

CONTRASTE TURISTICE.

DESPRE CUM SE PROMOVEAZĂ

CAPITALELE EUROPENE:

BUCUREȘTI VERSUS PARIS

Cuprins

Introducere 4

1. O scurtă introducere în publicitate și turism 7

1.1. Publicitate – produse și servicii 8

1.2. Consumatorul de turism de-a lungul anilor: de la apariția turismului pănă în prezent 20

2. Paris, mic și mare 29

2.1. București: cultură, tradiții, atracții turistice 29

2.2. Paris: cultură, tradiții, atracții turistice 46

3. Studiul de caz 61

3.1. Termenii cercetării 61

3.1.1. Obiectivul cercetării 61

3.1.2. Ipotezele cercetării 61

3.1.3. Metode de cercetare 62

3.2 Analiza de conținut 63

3.2.1. București 65

3.2.2. Paris 83

3.3. Studiul de teren 101

3.3.1. Turist în Paris 101

3.3.1.1. [anonimizat] 101

3.3.1.2 [anonimizat] 107

3.3.1.3. [anonimizat] 115

3.3.2. Turist în București 124

3.3.2.1. [anonimizat] 124

3.3.2.2 [anonimizat] 127

3.3.2.3. [anonimizat] 141

3.4. Strategie de promovare turistică a orașului București 151

Concluzie 157

Bibliografie 158

[anonimizat]. Despre cum se promovează capitalele europene: [anonimizat] a analiza modul în care două orașe asemănătoare din punct de vedere arhitectural se diferențiază prin strategiile publicitare aplicate domeniului turistic. Cercetarea s-a bazat pe demonstrarea faptului că o promovare eficientă este crucială pentru atragerea turiștilor și pentru crearea unei imagini pozitive a [anonimizat]-ne să obținem o înțelegere produndă a acestui fenomen.

[anonimizat], [anonimizat] (O [anonimizat]) [anonimizat], [anonimizat].

Primul capitol teoretic, O scurtă introducere în publicitate și turism este o [anonimizat], intitulat „Publicitate – produse și servicii” [anonimizat], [anonimizat]/[anonimizat]. Acest subcapitol conține și o [anonimizat]-[anonimizat] a [anonimizat]. [anonimizat], Consumatorul de turism de-a lungul anilor: [anonimizat] (cum a apărut, [anonimizat]), [anonimizat] al celui din prezent, punând accent pe importanța unei segmentări efieciente a publicului-țintă unei campanii turistice, precum și pe necesitatea cunoașterii acestui target în amănunt (factori interni și factori externi care îi influențează deciziile atunci când vrea să aleagă o destinație turistică). Ca și în subcapitolul precedent, am exemplificat o serie de campanii turistice care au avut succes pentru că și-au identificat cu brio publicul-țintă, în funcție de ceea ce avea de oferit și orașul promovat. Alte informații oferite în acest subcapitol fac referire la conceptele de branding de țară și de națiune, demersuri care pot influența industria turistică a statelor, în funcție de gradul de dezvoltare pe care aceste inițiative îl prezintă.

Cel de-al doilea capitol intitulat Paris, mic și mare stabilește o paralelă între cele două capitale europene, Bucureștiul, cunoscut și sub numele de Micul Paris și Marele Paris, orașul luminilor și al romantismului. Capitolul este compus din două subcapitole care urmăresc aceleași dimensiuni – cultură, tradiții și atracții turistice, situația din ambele destinații fiind analizată pe rând. Primul factor pus în discuție este cultura, una dintre cele mai importante dimensiuni ale fiecărei societăți, în funcție de înțelegerea culturii căreia ne adresăm depinzând progresul fiecărei comunicări publicitare. Ulterior am prezentat principalele caracteristici și obiceiuri ale poporului român, precum și câteva date legate de istoria Bucureștiului, de la perioada interbelică a Micului Paris până la capitala din zilele nostre. Odată conturată această imagine a societății noastre, am menționat principalele atracții turistice de care se pot bucura turiștii care ne calcă pragul. Aceiași pași au fost urmați și în prezentarea Parisului, oferind informații despre istoria sa, despre societate și despre obiceiurile pe care le implică, precum și despre principalele obiective, care față de situația din București, sunt mult mai multe și mai diversificate.

Studiul de caz realizat aprofundează situația acestui domeniu al turismului, cercetarea urmărind cele două direcții, fiind analizată atât situația din București, cât și cea din Paris. Această antiteză va fi realizată prin analiza atât a mediului online, cât și a celui offline. În ceea ce privește mediul online, analiza de conținut a avut drept scop prezentarea campaniilor turistice realizate atât pentru promovarea Bucureștiului, cât și pentru promovarea Parisului, la sfârșitul acestei cercetări fiind prezentate elementele de diferențiere și de asemănare dintre inițiativele publicitare din ambele capitale. Mediul offline a presupun un studiu de teren, realizat pe tărâmul ambelor orașe. Prin urmare, am fost turist atât în Paris, cât și în capitala noastră, de-a lungul acestor itinerarii turistice strângând o serie de informații pe care ulterior le-am analizat. Primul factor supus analizei a fost modul de organizare și de promovare al celor două aeroporturi, Charles de Gaulle și Otopeni, acestea fiind desemante drept punctul zero al turismului, aeroportul fiind primul loc cu care turistul ia contact atunci când vizitează o destinație. În continuare, am fotografiat afișe și panouri amplasate la locul obiectivelor turistice, pe care ulterior le-am prezentat și le-am comparat. Un factor foarte important, care influențează experiența turistică, este și accesul la informații, motiv pentru care am colectat pliantele și broșurile de la toate atracțiile vizitate, pentru ca ulterior să le pot analiza și să pot obține o imagine de ansamblu a modului în care vizitatorii experimentează offline cele două capitale. Concluzia acestui studiu de caz, în urma antitezei dintre mediul online și cel offline din destinațiile alese, este că Bucureștiul este la început de drum în ceea ce privește promovarea turistică, față de Paris, care deși se bucură doar de o faimă mondială, a știut să facă din această industrie una profitabilă, prin campanii efieciente și prin îmbogățirea experienței turistice. Ultima parte a studiul de caz propune o strategie de promovare a Bucureștiului, realizată în urma unei analize SWOT.

În ceea ce privește motivația alegerii acestei teme, primul factor care a stat la baza acestei cercetări a fost curiozitatea. În inițierea acestei lucrări am fost îmdemnată de dorința de a afla cât mai multe despre publicitate și despre modul în care ea acționează în domeniul turismului, în funcție de orașul în care se desfășoară și de fiecare cultură. Am optat pentru cele două capitale datorită asemănărilor dintre acestea, cu atât mai mult cu cât Bucureștiul este cunoscut drept Micul Paris sau Parisul din Estul Europei. București a fost prima alegere, motivată de faptul că este orașul în care trăiesc și care, în opinia mea, este subestimat în ceea ce privește calitatea de destinație turistică. Mai mult, faptul că această capitală a noastră a avut parte de foarte puțină promovare turistică, m-a îndemnat să aflu cât mai multe despre inițiative realizate și despre rezultatul lor. Pe de altă parte, Parisul se bucură de o notorietate care i-a adus turiști fără prea mare efort, dar care, în urma unor evenimente precum atentatele teroriste, a trebuit să beneficieze de campanii turistice care să îi readucă statusul de destinație de top. Faptul că cele două capitale se aseamănă în ceea ce privește arhitectura, a făcut ca antiteza dintre ele să fie relevantă.

Alegerea turismului drept domeniul de cercetare s-a bazat pe importanța pe care acesta o are în zilele noastre. Din ce în ce mai mulți tineri optează pentru descoperirea unor noi destinații și culturi, astăzi călătoritul putând fi văzut și ca un job, mulți blogger-i de travel devenind influenceri, aceștia putând să îi influențeze pe cei din spatele ecranelor, atunci când vine vorba de alegerea unui anumit oraș de vizitat. Prin urmare, această industrie este una foarte puternică, în plină dezvoltare, care poate aduce creșteri economice dacă se investește în infrastructura sa.

Astfel că un alt motiv pentru alegerea acestui domeniu au fost oportunitățile pe care el le oferă advertising-ului, turismul fiind un sector în care creativitatea poate fi utilizată la maximum. De asemenea, am fost motivată și de ocazia de a aduce o notă personală acestei teme, prin realizarea unui studiu de teren, desfășurat în perioade apropiate, în ambele orașe, lucru care mi-a permis să obțin o imagine de ansamblu a situațiilor din București și Paris. Mai mult, în urma acestor concluzii strânse de pe teren, am putut formula o strategie care se bazează pe o realitate turistică a zilelor noastre și care se insipiră din exemplul unei capitale bine promovate, precum Parisul.

1. O scurtă introducere în publicitate și turism

1.1. Publicitate – produse și servicii

Înainte de a discuta despre produsele și serviciile care beneficiază de avantajele publicității, este nevoie să înțelegem ce presupune acest domeniu al marketing-ului. Asociația Americană de Markenting definește publicitatea ca fiind o formă nonpersonală, plătită de către un sponsor identificat pentru a prezenta și promova idei, bunuri și servicii.

Rapotându-ne la semnificația cuvântului „advertising“, putem înțelege faptul că publicitatea poate utiliza două moduri de a promova produsele și serviciile. La rădăcinile cuvântului „advertisement” stă verbul latin „advetere”, care înseamnă „a te întoarce spre ceva/cineva”. De cele mai multe ori reclamele sunt texte care fac tot ce pot să ne atragă atenția, să ne îndreptăm către un anumit produs pentru a-l cumpăra, prezentându-i în mod direct calitățile. Cu toate acestea, publicitatea poate ținti și către un ideal nematerial, cum ar fi menținerea sau sporirea imaginii sau reputației unei companii, a unei organizații sau a unei persoane, acesta fiind un mod indirect de a promova un anumit produs sau serviciu. Astfel că advertising-ul nu vinde în mod neapărat un produs, ci mai degrabă o idee sau o imagine, având funcții precum cea utilitară, aceea de vânzare a produselor și serviciilor, cea artistică, care incorporează întreg procesul creativ și cea educativă, aici referindu-ne la trasmiterea prin socializare a unor valori sociale, a unor norme de comportament și a atitudinilor.

Activitățile presupunse de publicitate se grupează în trei direcții. În primul rând, vorbim despre definirea cumpărătorilor, a dorințelor și nevoilor lor. Astfel este necesar să fie studiați factorii care influențează comportamentul destinaturului, precum cei interni și externi, pentru a defini obiectivele de atins.

Așa cum afirmă Hopkins, reclamele cele mai bune nu o să îi ceară consumatorului să cumpere, de multe ori ele neoferind un preț al produselor sau serviciilor. Ele oferă doar informații dorite, venind cu o serie de avantaje de care consumatorii pot profita. Din acest motiv, una dintre cele mai importante dimensiuni presupuse de advertising este o bună cunoaștere a publicului căruia ne adresăm, acel segment care va fi interesat de cumpărarea produsului sau a serviciului.

În funcție de motivul achiziționării unui produs sau serviciu, indivizii pot fi împărțiți în patru categorii. Vorbim în primul rând despre „inovatori”, cei cărora le place să aibă primii un anumit lucru/obiect, fără a avea nevoie de el în mod necesar. După această categorie urmează „primii adoptatori”, acei indivizi care spre deosebire de primul tip, pot beneficia cu adevărat de noul produs/serviciu achiziționat, fiind un public care cumpără nu doar pentru că este la modă, ci pentru că i se oferă anumite avantaje. Următoarea categorie este a „majorității timpurii sau întârziate”, acel segment destul de consistent care este compus din indivizi care nu își doresc în mod necesar un nou produs, însă pot fi convinși de un număr considerabil de cunoștințe și prieteni care vorbesc despre el sau în dețin. Deși profitabilă, această categorie este cu greu atrasă, membrii ei având nevoie de niște garanții legate de produs/serviciu pe care nu le pot declina din reclame. „Codașii” sau „leneșii” reprezintă ultima tipologie, ei începând să utilizeze acel produs „nou” în momentul în care devine vechi.

A doua direcție a publicității se concentrează asupra produsului sau serviciului destinat să satisfacă acele dorințe și nevoi ale publicului-țintă. Deși nu există o tipologie predefinită a acestora, ele putând face parte din diverse categorii (alimentare, bancare, cosmetice, îmbrăcăminte etc), putem menționa o unealtă teoretică prin care produsele sunt clasificate în funcție de locul ocupat pe piață și de ratele de creștere. Vorbim despre Matricea Boston, inventată în anul 1970 de Bruce Henderson, care încadrează produsele și serviciile în patru mari categorii: stele, vaci de muls, semne de întrebare și câini.

Stelele sunt acele produse care dețin un procentaj mare pe piață, având o creștere care generează cantități considerabile de bani. Deși profitabile, ele necesită investiții bănoase și pot deveni vaci de muls dacă își mențin succesul până când rata de creștere a pieței scade.

Vacile de muls sunt acele produse leader pe o anumită piață, generând mai mulți bani decât cei investiți. Astfel au un procentaj mare pe o piață cu o creștere scăzută, generând astfel lichidități în activitatea companiei. Și pentru că produc bani pe plus, ele pot fi folosite pentru a finanța „stelele” și „semnele de întrebare”.

Semnele de întrebare sunt acele produse care au un procent scăzut pe o piață în continuă creștere. Ele sunt consumatoare de sume mari de bani, aducând în schimb un profit minimal. Cu toate acestea, ele au potențialul, ca printr-o creștere rapidă, să devină stele.

În final, câinii au atât un procentaj cât și o creștere pe piață scăzute. În majoritatea cazurilor, consumă aceeași cantitate de bani pe care o produc, motiv pentru care de cele mai multe ori nu se poate beneficia de pe urma lor.

Publicitatea are însă puterea de a transforma, de exemplu, o stea într-o vacă de muls, atât timp cât se identifică cu succes publicul-țintă și avantajele pe care un produs i le poate oferi. Cu toate acestea, mai există o dimensiune foarte importantă, cea de-a treia și anume poziționarea. Atenția publicului este astăzi din ce în ce mai greu de captat, motiv pentru care publicitatea trebuie să creeze campanii memorabile. Pe fundalul decăderii unor canale de promovare precum televiziunea, ziarele și revistele, publicitarii trebuie să găsească noi modalități de a-l face pe consumatorul care trăiește într-o lume pe repede înainte să acorde timp reclamelor lor. Acest lucru este posibil doar prin transformarea produselor și a serviciilor promovate în obiecte remarcabile, cu beneficii unice care îi oferă consumatorului un anumit statut.

Pentru ca acest lucru să fie posibil este important ca publicitarul să își cunoască foarte bine produsul sau serviciul pe care urmează să îl promoveze, tocmai pentru a-l transforma în acel lucru dorit, devenit necesar pentru îndeplinirea unor nevoi sau aspirații. Astfel că în funcție de categoria cu care lucrăm (produse alimentare, produse de îngrijire, produse tehnologice, servicii bancare etc.) vom opta pentru o poziționare anume a produsului și pentru încadrarea lui într-un anumit tip de publicitate. Putem vorbi astfel despre advertising-ul de tip rațional, cel integrativ, cel sugestiv și cel mecanicist.

Primele reclame au fost rațioanle, acest tip de publicitate fiind aceea care oferă explicații „științifice” destinatarilor. Vorbim despre o funcție exclusiv informativ-utilitară, scopul publicității fiind unul de ordin economic. Ea trebuie să evidențieze calitatea produsului sau a serviciului prin prezentarea materialelor din care este constituit, categoria din care face parte, modurile de utilizare, garanția etc. Acest tip este numit de către Cathelat unul persuasiv, care utilizează strategii de convingere în funcție de canalul ales. În televiziune se folosesc tehnici precum referința (se folosește un specialist într-un anumit domeniu care explică modul de funcționare al produsului), demonstrația (publicului îi este arătat cum se folosește produsul) și efectul obținut prin utilizarea unor imagini de tip înainte-după. În presa scrisă sunt utilizate imagini care ne prezintă acele elemente ale produsul care îl diferențiază, care oferă beneficiul unic.

Aici putem încadra serviciile bancare, automobilele, componentele periferice ale calculatoarelor (imprimanta) și produsele cosmetice, publicitatea oferind în acest caz multe informații despre beneficiile utilizării lor: un păr mai strălucitor, ten mai curat sau gene mai lungi.

Pentru a exemplifica acest tip de publicitate vom alege reclame în care titlul, imaginea și textul comunică informații raționale. Titlul unei reclame din anul 1975 pentru șampoanele Everynight Shampoo, „How to get the dirt out of your hair without taking the natural life and shine along with it”, ne prezintă beneficiul produsului (vezi FIG.1). Acest avantaj unic este susținut de textul reclamei, care oferă informații despre tipurile de șampon: varianta „Herb” poate fi folosită pentru părul uscat, el conținând treisprezece ierburi naturale care îl vor face să strălucească; varianta „Lemon” este potrivit părului cu tendințe de îngrășare, având un pH echilibrat etc. Un alt exemplu este o reclamă din anul 1974 (vezi FIG.2), din revista americană „Road & Track, care ne oferă o serie de detalii strict informative precum forma și dimensiunea mașinii, motorul (care este și reprezentat printr-un desen grafic), modul de utilizare și siguranța automobilului. Acest text este însoțit de o imagine a mașinii și de titlul „The Mercedes-Benz 450SE. Will the others ever catch up?”.

Sursă foto Everynight Shampoo: https://seek.rs/image/24993

Sursă foto Mercedes-Benz: http://www.classiccarstodayonline.com/classic-car-print-advertisements/1974-mercedes-450se-a/

Următoarea categorie, publicitatea integrativă, este cea care vrea să îl convingă pe destinatar că produsul promovat îi va oferi un anumit statut. Aici putem menționa ceasurile, parfumurile, automobilele sau serviciile bancare, care sunt puse într-o ambianță luxoasă, de multe ori apelându-se la tradiție. Mai mult, des sunt utilizate personaje de tip garant, persoane publice al căror statut este cunoscut public. Există însă și dezavantaj implicat și anume faptul că indivizii pot obține prin achiziționarea produsului un statut social mult superior celui din realitate, trăind astfel într-o lume fictivă, iluzorie.

Acest tip de publicitate se adresează unei societăți de consum, așa cum o definea Jean Baudrillard. În acest tip de societate distincția între bunuri a devenit aproape imposibilă, întrucât în esență acestea semnifică același lucru. Astfel se schițează o teorie a consumului bazată pe acceptarea unei „raționalități formale”, care se referă la faptul că un individ urmărește obținerea fericirii prin obiecte menite să îi aducă satisfacție maximă. Prin urmare se creează o iluzie a liberului arbitru, al libertății de a alege dintre o serie de produse care corespund unor nevoi anume. În ceea ce privesc strategiile utilizate, ele au scopul de a glorifica produsului și utilizatorul acestuia. În imagini putem întâlni atât produsul promovat, cât și un personaj garant, celebru, acompaniat sau nu de produsul respectiv.

Un bun exemplu pentru acest tip de publicitate este o reclamă Omega din 1968, cu următorul titlu: „For rallying…for measuring speed versus distance or elapsed time…trust the 4-dial Omega Speedmaster cronograph” (vezi FIG.3). Subtitlul ne prezintă tocmai acel statut dobândit prin utilizarea ceasului respetiv: „Chosen by NASA as standard issue for astronauts on the moon-and-back Apollo program”. Cititorul este introdus deja într-o lume a excelenței, el poate deține un ceas care este folosit de astronauți în unul dintre cele mai importante programe din lume, Apollo. Calitățile statutului sunt în continuare evidențiate în textul reclamei „Hobbyists, sportsmen, scientists…men to whom split seconds are important…rely on the Omega Speedmaster cronograph”. Prin urmare, utilizatorul acestui ceas are parte de aventuri și experiențe unice, cunoaștere exactă a timpului fiind o necesitate pentru el, la fel cum este și pentru astronauții NASA.

Sursă foto: http://www.redclaysoul.com/vintage-omega-speedmaster-ads/

În continuare vom vorbi despre publicitatea sugestivă, o unealtă utilă într-o lume în care standardizarea produselor este din ce în ce mai mare. Acest tip utilizează tehnici precum figurile de stil, narațiunea, simbolurile, umorul etc. Deși este un tip de advertising care odată ce îți atrage atenția îți va rămâne întipărit în minte, există și riscuri precum ermetismul reclamei, simbolurile utilizate fiiind adesea greu de interpretat sau anonimatul în care poate intra produsul promovat, mulți cititori reținând esența reclamei, dar nu și numele produsului la care face referire.

Pentru ca acest tip de publicitate să aibă succes, cititorul trebuie să identifice în reclamă acel mod de obținere a satisfacției. Pentru ca acest lucru să fie posibil, produsele sunt asociate cu simboluri abstracte care pun în evidență experiențe de satisfacere. Ele pot fi exprimate prin diverse figuri de stil precum metaforele, hiperbolele, epitete etc. Vorbim astfel despre trezirea unei dorințe, concept dezolvat de Freud, reprezentat în raport cu reprezentările psihice, de multe ori fantasmatice, aflându-se într-o legătură strânsă cu inconștientul. Dorința se diferențiază astfel de nevoie, care este o tendință psihică ce își poate găsi satisfacerea în realitatea concretă.

Un exemplu în acest sens este reclama pentru săpunul Lux (vezi FIG.4), cu titlul „Heaven can wait”, care prezintă o femeie într-o baie cu design neoclasic, care parcă desfășoară un ritual prin intermediul săpunului. Este relaxată, împlinită, satisfăcută, pentru că s-a lăsat dusă de plăcerea îmbăierii cu Lux. Fără această imagine sugestivă, cititorul nu și-ar fi putut da seama care este sensul exact al reclamei, titlul lăsând loc de interpretări. Reclama este reprezentativă pentru cultul plăcerii, al hedonismului, oferinda acea senzație de evadare din rutina zilnică.

Sursă: Constantin Popescu, Diversitatea expresivă a persuasiunii publicitare. Crestomație

În ultimul rând vom discuta despre publicitatea mecanicistă, cea care face apel la partea instinctuală a indivizilor. Stimulii transmiși sunt atât de insistenți încât presupușii cumpărători vor ceda și le vor răspunde. Acest tip este eficient în cazul produselor cu implicare slabă din partea achizitorilor (băuturi răcoritoare, sare, gumă de mestecat etc) utilizând procedee precum repetiția, rime, menționarea prețului mic sau culorile vii.

Prin utilizarea acestor tactici, publicitatea mecanicistă poate transforma cititorii în binecunoscuții căței ai lui Pavlov, care salivau doar la auzitul clopțelului. Așa cum crinchetul a fost asociat de animalele respective cu bucata de carne care urma să le fie oferită, așa li publicul-țintă va alege un anumit produs, pentru că reclama sa i-a rămas impregnată în minte. Astfel că nu putem discuta despre o fidelitate a cumpărătorului față de o marcă, ci despre o achiziționare „programată”.

O astfel de reclamă aparține lanțului de fast food, Mc. Donalds (vezi FIG.5). Textul este minimal, poziționat în partea stângă, jos, fără a atrage atenția. Scopul lui este de a anunța serviciul promovat și anume McDelivery. Imaginea este cea cu rol principal, ea prezentând o stradă cu clădiri pe care sunt montate reclame luminoase cu logo-ul fast food-ului. Cele din prim-plan sunt mai mari, pe când cele din planul secundar își pierd din dimensiune, în total fiind reprezentate optsprezece semne. În ceea ce privesc culorile, există un contrast între întunericul străzii și culoarea vie, luminată, cu care este reprezentat logo-ul, acesta din urmă întipărindu-se astfel în mintea destinatarului.

Sursă: https://www.adsoftheworld.com/media/print/mcdonalds_mcdelivery

Cu toate acestea, tipurile enunțate mai sus prezintă doar o viziune statică asupra a ceea ce reprezintă publicitatea. O campanie nu va urmări să se încadreze într-o anumită categorie, ci va utiliza câte puțin din fiecare, în funcție de caracteristicile produsului și ale publicului-țintă. Mai mult, după cum bine știm, în ziua de astăzi produsul nu mai este definit doar în funcție de latura sa materială (formă, dimensiuni, material etc.), ci beneficiază și de o dimensiune psiho-morală care îi poate aduce succesul. Produsele și serviciile s-au transformat în soluții ale rezolvării fericite a unei tensiuni, conducând consumatorul în universuri mitice, estetice, pline de pregnanță senzorială.

Se creează astfel o poveste prin care consumatorul este convins, fără a i se cere acest lucru, să cumpere un produs sau un serviciu. Vorbim astfel de conceptul de branding, Kotler fiind unul dintre autorii care îl menționează, el prezentându-ne cinci concepte ce privesc raportul dintre vânzător/publicitar și consumator: conceptul de producție, conceptul de produs, conceptul de vânzare, conceptul de marketing și conceptul de branding.

Primul tip este reprezentativ perioadei industriale, etapă care se caracterizează printr-o producere masivă de produse destinate să satisfacă nevoile fundamentale ale indivizilor. Obiectivul acestei perioade era producerea unui număr cât mai mare de produse, cu costuri cât mai mici, concurența pe piață între firme fiind una mică. Astfel, marketing-ul nu era o preocupare majoră pentru companii.

Conceptul de produs se referă la capacitatea produselor de a crea piețe noi. Deși se obține un profit maxim dacă au succes, tot acest proces este foarte scump și riscant.

Conceptul de vânzare este reprezentativ pentru o perioadă caracterizată de creșterea importanței marketing-ului (1930-1950). Astfel, firmele erau preocupate să identifice cumpărători pentru produsele fabricate și să îi convingă să achiziționeze tot mai mult pentru ca firma să producă în continuare mai rapid și mai mult. Tot în această perioadă apar încercările incipiente de personalizare a produselor în funcție de dorințele consumatorilor. Astăzi acest concept nu mai este aplicabil, întrucât aduce ostilitate.

Conceptul de marketing este reprezentativ pentru o etapă de cristalizare și de dezvoltare a principiilor marketing-ului. În urma progresului tehnologic, social și economic, concurența dintre firme este din ce în ce mai mare. Astfel, preocuparea pentru cât mai multe produse ieftine dispare, apelându-se la tehnici mai complexe. Se conștientizează rolul important al consumatorului, el devenind focusul managerilor, produsele fiind acum o cale de satisfacere a nevoilor lui. Stragia de persuadare era de a face consumatorul să conștientizeze o anumită nevoie și de a-i oferi soluția (produsul) pentru satisfacerea ei.

În ultimul rând vom vorbi despre conceptul de branding, o modalitate mai eficientă de a vinde, care nu mai declanșează o anumită nevoie, ci construiește o stare de spirit, creând un stil de viață.

Un astfel de produs, care apelează la latura emoțională, spirituală a indivizilor sunt destinațiile turistice.

Turismul este una dintre cele mai mari industrii ale lumii, conform World Economic Forum, el furnizând un procentaj de 9% din produsul intern brut al lumii, procentaj care este de așteptat să crească la 10% până în 2022. Obiectivul industriei turistice este simularea dorinței de a vedea noi peisaje și de a cunoaște noi culturi și transformarea ei în rezervări și bilete de călătorii.

Acest obiectiv poate fi îndeplinit cu ajutorul publicității, al cărei scop este de a planta o imagine pe termen lung în mintea posibilului călător, însă există și situații în care ea intervine ad hoc, pentru a rezolva probleme temporare, precum anumite îngrijorări ale publicului-țintă. Cel mai important factor al advertising-ului în industria turismului ține de modul în care aleg publicitarii să ilustreze reclamele. Astfel că ei trebuie să prezinte viitorilor călători lucruri care sunt unice unui anumit stat sau oraș, întrucât elementul de noutate este acela care îi va convinge să se deplaseze într-un loc străin. Un exemplu este campania realizată de Ogilvy pentru British Tourist Authority, care a avut drept public-țintă americanii. Reclamele erau create după același tipar: o imagine mare, de ansamblu, însoțită de un titlu lung și un text generos. „Tread softly paste the long, long sleep of kings” este titlul uneia dintre cele mai cunoscute reclame din această campanie, ea prezentând capela lui Henry al VII lea din Westminter Abbey, una dintre atracțiile care fac Londra unică. Un alt exemplu este campania lui Ogilvy pentru Puerto Rico, considerat la acea vreme una dintre cele mai murdare, sărace și învechite insule din Caraibe. Publicitarul a văzut un avantaj în aceste stereotipuri, obținând astfel acel lucru care va diferenția insula. Astfel că ea a fost prezentată ca un loc unde timpul stă in loc și al cărui farmec este tocmai peisajul „rustic”: tractorul care se vede pe un câmp, clinca satului sau magazinul care vinde frigidere sunt printre puținele lucruri care fac din Puerto Rico o destinație unică, parcă plasată în alt secol.

Spre deosebire de restul produselor și serviciilor, destinațiile turistice sunt ceva la care indivizii visează. Publicitarii au astfel misiunea de a trasforma visul într-o acțiune, lucru care poate fi obținut prin realizarea unor reclame compuse din imagini care să le declanșeze dorința de a călători și din informații legate de acel loc și cum se poate ajunge acolo. Important de reținut este că atunci când avem de a face cu o țară mai puțin cunoscută trebuie să oferim mult mai multe informații, precum limba, mâncarea, costuri etc. În orice caz, reclamele de turism trebuie să cucerească cititorul prin imagini și obiective pe care acesta nu le-a mai întalnit până acum, ele trebuie să se diferențieze de orice altă destinație.

Această diferențiere este cu atât mai necesară cu cât globalizarea se face din ce în ce mai resimțită. Avem de a face cu o lume concurențială, în care există mai multe națiuni ca niciodată și unde tehnologia oferă posibilități de promovare infinite. Dacă turismul nu a fost niciodată un factor major din perspectivă istorică, el fiind practicat în trecut de un număr redus de țări care se limitau la un export de brand bazat pe produse tradiționale destinate unor piețe tradiționale, astăzi fiecare națiune caută să își facă cunoscute cultura, valorile, istoria și personalitatea proprie.

Pentru a înțelege mai bine această dezvoltare extraordinară a industriei turismului și efectul pe care îl are asupra indivizilor, în continuare vom discuta despre apariția acestuia și despre evoluția lui până în zilele noastre.

1.2. Consumatorul de turism de-a lungul anilor: de la apariția turismului pănă în prezent

Turismul nu beneficiază de o definiție unanim acceptată. El este o activitate complexă, multidimensională și cu o încărcătură economică semnificativă. Totuși, The World Tourism Organisation (WTO) definește acest sector drept activitatea persoanelor care călătoresc și stau în locuri diferite de mediul lor obișnuit pentru nu mai mult de un an cu scopul de a se relaxa, de a face afaceri sau cu alte intenții.

Cu toate acestea, conceptul de „turism” este unul apărut relativ recent, la începuturile sale stând un concept introdus de poporul grec și anume geografia. Vorbim despre perioada de apogeu a colonizării în spațiul grecesc și anume anii 800-500 î.Hr. Realizată în urma călătoriilor în spațiul mediteranean, dar și de-a lungul coastelor Mării Negre, prima carte ce trata subiecte legate de geografie, „Călătorie în jurul lumii”, îi aparține lui Hecataeus (550-476 î.Hr), istoric și geograf grec. Paginile cărții ne pun față în față cu un număr impresionant de colonii grecești, care s-au extins atingând teritorii precum coastele mediteraneene, țărmul Mării Negre, Sicilia, Sudul Franței, partea de Nord a Africii și țărmul Mării Egee. Deși au existat diferite motive care au stat la baza colonizării, precum dorința de a controla populația, creșterea acesteia sau comerțul, acest fenomen a contribuit la crearea conceptului de călătorie, așa cum ne este el prezentat astăzi. Astfel s-au născut noțiuni cu care omenirea de la acea vreme nu era familiarizată: aventura, călătoria și necunoscutul.

Referindu-ne acum la epoca medievală, în acea perioadă populația care locuia în comunități agricole era una statică, care rar facea deplasări în afara satului. Acest lucru a continuat până în secolul al XVII lea, chiar și cu ocazia revoluției industriale din secolul al XVIII lea, doar un segment compus din elite se bucura de timp liber și călătorii. Pănă în acest secol putem vorbi doar de o perioadă a preistoriei turismului, apogeul perioadei de început a acestuia având loc în secolul al XVIII lea, pe fundalul creșterii populației, a nivelului de trai și a secularizării educației. De asemenea, apariția trenurilor a adus noi oportunități de călătorie. Se dezvoltă un turism de masă, care era promovat de către agenții de turism prin strategii de marketing utilizate și astăzi: pachete promoționale, broșuri, tururi organziate și postere. Astfel că transportul a fost unul dintre cei mai importanți factori care au dus la popularizarea conceptului de a călători din plăcere.

Următoarea etapă de dezvoltarea a turismului are loc în perioada dintre cele două Războaie Mondiale. Războiul a dat impuls unor dezvoltări tehnice foarte utile pe termen lung, precum extinderea drumurilor de transport și expansiunea domeniului aviației. Mai mult, era mașinilor începe în această perioadă, indivizii având la dispoziție acum mai multe mijloace de transport ca niciodată. Este introdus astfel conceptul de turism social prin intermediul extinderii concediului plătit, al modalităților de recreere în timpul liber, prin apariția camping-ului și a rulotelor, a hostelurilor pentru tineri, a transportului ieftin prin intermediul autocarului și al promovării călătoriile prin intermediul televiziunii.

Deși a avut loc creștere a călătoriilor în străinătate, marea depresie și începerea celui de-al doilea Război Mondial au oprit această evoluție. În ciuda acestei piedici, din anul 1945 și pănă în prezent are loc ultima etapă și anume cea a „decolării” turismului. Vorbim despre o perioadă a revoluției tehnologice, a unei dezvoltări industriale masive, a unor schimbări care au dus la accelerarea creșterii veniturilor disponibile. De asemenea, un nou stil de viață și modul în care ajung indivizii să comunice au dus la o modelare a societății, o societate în care turismul este o dimensiune importantă a vieții de zi cu zi. Reclamele cele mai sugestive pentru această perioadă sunt cele care aparțin companiilor feroviare și aeriene, care promovează călătoriile prin sublinierea calităților vehiculelor de transport. Mai jos putem observa două reclame reprezentative, pentru trenurile Pullman („Only PULLMAN cand offer you these 6 ways to travel in comfort” – 1956, FIG.6) și pentru Northwest Airlines („It’s a small word…when you fly Northwest – 1950, FIG.7). Ambele prezintă călătoritul ca pe o activitate confortabilă și ușoară, care nu durează foarte mult, chiar și atunci când vine vorba de destinații îndepărtate. Mai mult, cea din urmă, promovează și dimensiunea culturală a turismului, indivizi din diferite părți ale lumii (Orient, Alaska, Hawaii, Canada, Texas, New York ) îmbrățisându-se.

Sursă reclamă Pullman: https://vintageadmirer.com/products/1956-pullman-vintage-ad-six-types-of-accomodations

Sursă reclamă Northwest Airlines: https://repository.duke.edu/dc/adaccess/T2284

În ceea ce privește noțiunea de călător, ea de asemenea a luat naștere din cele mai vechi timpuri. Raportându-ne la Evul Mediu, îl putem menționa pe Marco Polo, el realizând una dintre cele mai fascinante călătorii din acea perioadă, cea de-al lungul Drumului Mătăsii, către China. Inițial, călătoria lui Marco Polo în China a fost una demarată strict pentru a practica negoțul, mai exact pentru a vinde stofe, mătase, mirodenii și pietre pretioase, în compania tatălui și a unchiului său. Cu toate acestea, cei trei venețieni au ajuns să descopere multe locuri considerate exotice la acea vreme, la întoarcerea sa în Veneția, dupa aproape treizeci de ani, Marco fiind privit ca un erou, o personalitate marcantă care a avut curajul să descopere necunoscutul.

Tot din epoca marilor descoperiri face parte și descoperirea lui Vasco da Gamma, ales de către Prințul Henry să întreprindă o călătorie către India. Astfel el a pornit într-o călătorie maritimă cu patru vase în subordine, cea mai importantă fiind nava de comandă, Sao Gabriel.

Pentru a scăpa de vântul puternic provenit din zona Golfului de Gunieea, la plecarea din Capul Verde, Da Gama ia inițiativa de a porni de-a lungul Atlanticului în speranța că va ajunge în Capul Bunei Speranțe. Cele patru vase ajung, după nouăzeci și una de zile de navigare continuă, la destinația dorită. Nu numai că Vasco da Gama a contribuit la descoperirea unei rute maritime extrem de importantă și de utilă, dar acesta a stabilit și un record în ceea ce privește călătoria maritimă: 4500 de mile fară urmă de pământ până la Golful Sf. Elena. Nici măcar Cristofor Columb, probabil cel mai cunoscut dintre toți exploratorii vremii, nu a reușit să doboare acest record, acesta acoperind o distanță de doar 2600 de mile navigabile din Insulele Canare și până în Guanahani. După un voiaj de zece luni și două săptămâni, în data de 21 Mai, 1498, căpitanul reusește să ancoreze navele în Calcutta-Calicut, India.

Important de menționat este că cealaltă categorie de călători, cei care nu erau exploratori, ci călătoreau din plăcere și curiozitate, se bucurau de un beneficiu adus de această calitate și anume respectul. Acești călători erau asociați cu bogăția, statutul, aristocrația și educația, întrucât doar cei care dețineau aceste calități își permiteau să se deplaseze departe de casă.

Astăzi, călătorul este asociat cu acel individ care din diverse motive vizitează locuri mai îndepărtate. El face parte din diferite clase sociale, cu niveluri diferite de educație și de venit, prin urmare publicitarii nu se mai bucură de omogenitatea din secolele trecute. Întrucât ei nu dispun azi de acele trăsături evidente prin care puteau recunoaște călătorii pentru a li se adresa (precum bogăția sau aristocrația), este foarte important ca oamenii de publicitate să cunoască comportamentul consumatorilor de turism. În primul rând, trebuie identificați acei factori care motivează indivizii să călătorească, pentru că ei stau la baza fiecărei campanii de succes. Aceștia pot fi grupați în patru categorii și anume: factori fizici, factori culturali, factori interpersonali și factori de statut și prestigiu.

Primii factori motivatori, cei fizici, se referă la nevoile de relaxare și de bunăstare ale indivizilor, prin călătorie ei luându-și un timp de recreere, de repaus. Următorii factori, cei culturali, se referă la dorința consumatorilor de a călători pentru a învăța mai multe despre arta, literatura, muzica și cutumele altor națiuni. Factorii interpersonali se referă la acei indivizi care călătoresc pentru a-și vizita prieteni sau rude sau pentru a ieși din rutina zilnică a vieții. În cele din urmă, statutul și prestigiul sunt acei factori care se identifică cu nevoia de încredere în sine și de dezvoltare personală. De multe ori aici se încadrează călătoritul în interes de afaceri, cel cu scopul educației sau de împlinire a unui hobby.

Odată ce am identificat acești factori interni ce motivează consumatorul de turism de a călători, este nevoie să punem în discuție și influențele externe care pot avea un impact mare asupra stilului său de viață și implicit asupra comportamentului său de cumpărare. Vorbim astfel despre caracteristicile demografice, care încadrează consumatorul într-un anumit spațiu geografic, statutul social, care ne oferă informații despre poziția publicului în societate, grupurile de referință, care ne oferă detalii despre caracteristici comune pe care membrii aderenți le au în comun (vârstă, sex, venit etc.), stilul de viață, cultura și valorile culturale, care se referă la credințele, tradițiile și moravurile indivizilor, ele punând baza valorilor personale.

Odată cunoscute aceste variabile, este important, așa cum am menționat și în subcapitolul precedent, să selectăm acel public-țintă care va dori să viziteze destinația turistică promovată. Prin urmare, va avea loc o segmentare în funcție de: comportamentul de cumpărare, motivul călătoriei, nevoile și beneficiile căutate de indivizi, caracteristicile economice, demografice sau geografice, stilul de viață și preț. Astfel vom identifica acea comunitate de consumatori de turism care ne va oferi atenția ei și va acționa în scopul vizitării locului promovat. Pentru a demonstra importanța cunoașterii publicului-țintă, acel segment potrivit pentru destinația promovată, vom prezenta două campanii din Statele Unite. Prima fost desfășurată timp de șase luni, între octombrie 2014 și martie 2015, fiind o colaborare între Arizona Office of Tourism și agenția Off Madison Ave. Ea este adresată generației Baby Boomers cu vârste cuprinse între 49 și 55 de ani și genereției X, cu vârste cuprinde între 30 și 48 de ani. Print-urile prezintă peisaje iconice din Arizona, cum ar fi Grand Canyon, Sedona, San Xavier Mission sau Bisbee. Printul ales (vezi FIG.8) promovează Yuma, un orașel cu agricultură dezvoltată, unde turiștii pot servi masa la ferme autentice. Grupul din imagine este compus din indivizi cu vârste între 45 și 60 de ani, care se bucură de liniștea peisajului rustic. Mesajul campaniei este „eliberează-te”.

Sursă: http://fbapp.pitchengine.com/pitches/9eb1509c-1946-431f-942e-d2433dd8b4f1

O altă campanie americană, de data aceasta pentru alt oraș, vizează un public cu totul diferit. „Get lost in L.A.” a debutat în luna martie a anului 2016 și are drept public-țintă generația milenială. Aceștia din urmă sunt invitați să se „piardă” în arta, cultura, peisajele, fashion-ul sau bucătăria culinară a orașului. Print-ul ales (vezi FIG.9) prezintă un grup de prieteni care realizează binecunoscutul „selfie”, pe fundal apărând un peisaj specific orașului. În ceea ce privește textul, cuvintele sunt scrise fără spații, bazându-se pe o tehnică de citire rapidă care permite publicului să citească mai multe cuvinte pe secundă, pentru ca în final să se „piardă” în poveste. Reclama oferă senzația de aventură, transformând L.A. într-un oraș al imprevizibilului. Diferența dintre cele două orașe și tipul de turiști care sunt dispuși să le vizitezi este foarte clară: Arizona este destinația adulților, care preferă liniștea și relaxarea, pe când L.A. se adreasă tinerilor care vor să se distreze.

Sursă: https://www.businesswire.com/news/home/20160302006243/en/Discover-Los- Angeles-Launches-New-Domestic-Advertising

Totuși, atunci când publicul-țintă va recepta reclama pentru o anumită destinație turistică, pe lângă frumusețea peisajului și informațiile care îi sunt oferite, el va lua în calcul și ceea ce știe despre națiunea și țara respectivă. Acest lucru îi poate afecta decizia de a vizita un anumit loc, motiv pentru care este foarte important să se realizeze și un branding de națiune și de țară. După cum știm, străinul este o categorie particulară a genului „celălalt”, acesta neaparținând entității naționale. El vine din afară și este de multe ori o victimă a prejudecăților, ceea ce se spune sau se crede despre o națiune putând influența industria turismului din țara respectivă.

Conceptul de branding de națiune a fost prima dată utilizat în anul 1996 de către Simon Anholt pentru a evidenția faptul că reputația unui spațiu (geografic, țară, oraș) a început să devină la fel de importantă pentru dezvoltarea lui viitoare precum reputația produselor și a companiilor comerciale. Acesta face referire la națiunea ca întreg, descriind valorile intangibile ale unei țări, fără a se asocia cu un produs sau serviciu. Chiar dacă națiunea nu are caracteristici palpabile, brandul unei națiuni implică o gamă largă de factori și asocieri precum atracțiile turistice, locul geografic, resursele naturale, oamenii, istoria, cultura etc. Important de precizat este faptul că imaginea unei națiuni se bazează pe o varietate de factori precum mass-media, stereotipuri și convingeri culturale, motiv pentru care brandingul este atât de util, el oferind o dimensiune emoțională cu care publicul poate empatiza.

El este foarte important pentru poziția unei națiuni în lume, în contextul în care majoritatea indivizilor știu foarte puține lucruri despre alte națiuni, informațiile pe care însă le dețin bazându-se pe mituri, anectode și zvonuri, lucru dăunătorul turismului și nu numai. Eficiența brandingului de națiune a fost demonstrată de francezi, ei inițiind cu adevărat acest concept. Cele cinci republici, două imperii și patru regate sunt dovada faptului că aceștia au reușit să creeze și să consolideze o identitate care a orientat decisiv afirmarea legitimității lor interne, menținându-și astfel puterea și având o influență asupra vecinilor.

Branding-ul de țară este legat de modul în care gândesc și simt oamenii din întreaga lume în legătură cu un anumit stat. De exemplu, Marea Britanie este cunoscută pentru comportamentele sale sofisticate, pe când Germania este asociată cu ingineria și calitatea produselor. Scopul brandingului de țară este crearea unei idei clare, simple, distincte, în jurul unor calități emoționale care pot fi reprezentate atât vizual cât și verbal și care pot fi înțelese de către un public larg.

Totuși, nu toate țările și națiunile se bucură de o recunoaștere internațională. Dacă Statele Unite ale Americii sunt un caz singular, bucurându-se de o reputație omniprezentă, există și state care au un grad de recunoaștere mediu, precum China, Rusia, Germania, Italia, Marea Britanie și Franța. Deși multă lume a auzit de acestea din urmă, reprezentările despre aceste țări sunt de multe ori dominate de stereotipuri, fapt ce distorsionează capacitatea de a înțelege clar o națiune. La cealaltă extremă, a statelor puțin cunoscute, se încadrează națiuni care au fost în trecut dominate de fosta Uniune Sovietică, precum Polonia, Ungaria, Bulgaria și România. Acestea sunt popoare cunoscute cel mai bine de către vecinii lor apropriați, deși toate au avut un rol istoric important în lumea europeană.

În capitolul următor vom discuta tocmai despre două orașe asemănătoare, însă care se diferențiază prin gradul de recunoaștere și modalitatea de promovare a turismului. Este vorba despre Paris și București, orașul mai puțin cunoscut în lumea întreagă fiind, desigur, cel din urmă. Acest fapt este confirmat de multitudinea confuziilor care au avut loc între Budapesta și București. Mulți artiști cunoscuți internațional au confundat astfel capitala noastră, printre ei numărându-se Michael Jackson, Iron Maiden, Metallica sau Lenny Kravitz. Mai mult, în anul 2012, 400 de fani Athletic Bilbao au zburat către Budapesta, în loc de București, locul unde urma să aibă loc Finala UEFA Europe League. Aceste fapte au dus la crearea unei campanii marca ROM, „Bucharest, not Budapest”, aceasta fiind printre puținele tentative de branding de țară din România.

2. Paris, mic și mare

2.1. București: cultură, tradiții, atracții turistice

Orice inițiativa publicitară de succes ia în considerare unul dintre cei mai importanți factori și anume cultura, înțelegerea ei influențând finalul oricărei campanii. Înainte de a discuta despre cultura noastră ca popor, vom vorbi în cele ce urmează despre modul în care s-a format acest concept, prezentând principalele baze teoretice și încadrând România în tipologiile aferente.

Raportându-ne la clasificarea culturilor, vom menționa două modele de referință, primul aparținându-i fondatorului comunicării interculturale, Edward T. Hall. Acesta face distincția în renumita sa carte, The Silent Language, dintre culturile monocronice și culturile policronice. Primele se bazează pe desfășurarea secvențială a evenimentelor, culturile monocronice caracterizându-se prin planificare riguroasă, perseverență, punctualitate și ordine. O cultură care este reprezentativă pentru acest tip este cea germană. În antiteză, culturile policronice sunt caracterizate de evenimente simultane, care sunt tratate într-un mod superficial. Astfel că se pune accent pe flexibilitate și pe importanța acordată relațiilor interpersonale, reprezentative fiind cultura franceză, americană și românească.

Un factor diferențiator între cele două tipuri de cultură este timpul, punctualitatea relevând calități importante ale acestora: culturile monocronice sunt caracterizate de o atitudine rigidă față de timp. Chinezii și germanii pun accent pe punctualitate, a întârzia înseamnă a le aduce o insultă celorlalți, întârziatul fiind astfel etichetat negativ. În acest caz timpul este văzut ca o resursă rară, acesta fiind prețuit și utilizat în mod eficient, un slogan potrivit fiind „Timpul înseamnă bani”. Pe de altă parte, culturile policronice sunt mai relaxate în privința acestei dimensiuni, timpul fiind interpretat drept o resursă abundentă: în America Centrală și de Sud prioritate au evenimente neașteptate survenite în cursul zilei, întârzierile fiind frecvente. De asemenea, a întârzia cincisprezece minute în Franța este acceptabil, iar în Orientul Mijlociu, a întârzia este un obicei cultural, chiar daca vorbim de o oră.

Într-o altă carte de-a sa de succes, Beyond Culture, Hall face diferențierea dintre culturi prin intermediul conceptul de dependență contextuală, acesta analizând gradul în care indivizi din diverse culturi se sprijină în comunicare pe expectațiile și pe experiențele comune din grupul din care fac parte. Culturile care prezintă un grad mare de dependență sunt compuse din membri care comunică bazându-se pe informații comune de grup, dialogurile incluzând inferențe și predicții contextuale. Un rol important în comunicare îl au elementele nonverbale, tăcerea fiind apreciată. Aceste elemente sunt proprii culturilor în care accentul cade pe grup, ci nu pe membru, iar relațiile dintre indivizi sunt de lungă durată și stabile, tendința de schimbare fiind respinsă (cultura arabă, franceză, japoneză).

În culturile cu grad mic de dependență contextuală, rolul important îi este atribuit cuvântului. Formele directe de comunicare sunt preferate, textul fiind bine structurat și compus din argumente logice. Într-o astfel de cultură accentul cade nu pe grup, ci pe individ, relațiile dintre membri fiind tranzitorii și superficiale, tendința de schimbare fiind agreată. Gradul mic de dependență se întâlnește în culturile occidentale.

Cel de-al doilea model de referință este creat de către Geert Hofstede, acesta descriind la începutul cercetării sale, patru dimensiuni de variație culturală.

Prima dimensiune poartă numele de individualism versus colectivism. În culturile de tip individualist, accentul este pus pe individ, pe dimensiunea de familie restrânsă, pe relații superficiale al căror scop este avantajul reciproc, spațiul personal, precum și intimitatea fiind bine apărate. Scopurile individuale sunt mai importante față de cele de grup, inegalitatea dintre indivizi fiind acceptată. Culturile colective, pe de altă parte, pun accentul pe importanța grupului, relațiile fiind lungi și profunde, bazate pe concepte precum loialitatea și moralitatea. Aici întâlnim dimnesiuni precum familie mare, ajutorul comunității, răspundere colectivă, cooperare și egalitate a membrilor. Cultura noastră este una de tip individualist, interesele personale predominând asupra intereselor colective, intimitatea fiind o dimensiune importantă a societății, iar relația patron-salariat fiind percepută drept una inegală, dar acceptată.

A doua dimensiune este prezentată de masculinitate versus feminitate. Culturile masculine pun accentul pe calități precum ambiția, agresivitatea, puterea, banii, succesul, eroismul și competițiile. A munci este o dimensiune importantă în acest tip de cultură, fiind apreciați indivizii inteligenți și puternici, cei slabi de înger sau săraci fiind marginalizați. Cultura de tip masculin se întâlnește în țări precum: SUA, Japonia, Australia, Italia, Elveția sau Germania.

În cele de tip feminin egalitatea dintre sexe este foarte importantă, fiind apreciate calități precum înțelegerea, frumusețea, modestia, generozitatea, emoțiile și egalitatea. Aici a munci este un lucru necesar, prin care oamenii îi pot ajuta pe cei săraci, pentru a aduce prosperitate în societate. Civilizații precum Norvegia, Danemarca, Suedia sau Olanda prezintă acest tip de cultură. România se încadrează tipul de cultură opus, masculinitatea, accentul căzând pe competiție, succes și putere, existând o diferență adâncă între cei săraci și cei bogați. De asemenea, conflictele apărute de multe ori nu se rezolvă prin compromis și negociere.

A treia dimensiune este reprezentată de distanța față de putere. În civilizațiile cu distanță mare față de putere, indivizii nu sunt implicați în conducere. Întrucât puterea este prestabilită, ei acceptă inegalitatea și subordonarea. În acest tip de cultură se regăsesc frecvent comportamentele următoare: elevii nu pun întrebări profesorilor, copiii arată obediență exagerată față de părinți, angajații nu pun în discuție deciziile șefilor, creativitatea și libertatea de gândire sunt limitate.

În cele cu distanță mică față de putere accentul cade pe egalitatea între indivizi și realizările indivizilor din plan personal. Democrația este stilul de conducere preferat în aceste civilizații, toate valorile acestui regim fiind promovate. Ierarhia în companii înseamnă o distribuire clasică a rolurilor, seful ideal fiind cel democrat, care cere părerile subordonaților săi.

Din păcate, România se încadrează deocamdată în rândul culturilor cu o distanță mare față de putere, de multe ori ierarhia din organizații reflectând inegalitatea socială. Subordonații așteaptă să li se spună ce sarcini să realizeze, tipul ideal de șef fiind cel autocrat. Cu toate acestea, putem observa o tendință de îndreptare a culturii noastre către o scădere a acestei distanțe față de putere.

A patra dimensiune analizează conceptul de evitare a incertitudinii, dimensiune care măsoară gradul în care anumite culturi reacționează față de schimbare și situații neprevăzute.

Culturile care nu agreează incertitudinea consideră schimbarea și neprezăvutul drept amenințări care trebuie reduse. În acest tip de cultură întâlnim structuri sociale stabile, acordându-se o importanță mare respectării stabilite. Teama este sentimentul care caracterizează situațiile necunoscute, ambigue, cetățenii având o atitudine nefavorabilă față de instituțiile statului. Țări reprezentative pentru dimensiunea menționată sunt: Grecia, Portugalia, Belgia, Suedia, Rusia, Franța sau Germania.

Culturile cu deschidere către incertitudine sunt cele care acceptă nesiguranța și riscul, ritmul rapid al schimbărilor sociale, schimbările regulilor care devin nefuncționale, flexibilitatea, atitudinea lejeră față de timp și inițiativa personală. Calmul este sentimentul reprezentativ pentru situațiile care implică riscul și necunoscutul, legile fiind puține și generale. Acest tip de cultură se întâlnește în state precum: SUA, China, Hong Kong, Indonezia.

În acest caz, România se aseamănă cu Franța, ambele fiind caracterizate de conservatism și extremism, legile și regulile fiind multe și precise.

A cincea dimensiune și ultima, face referire la cercetările ulterioare ale lui Geert Hofstede (lucrarea din anul 1991), în care acesta a luat în calcul și orientarea temporală, care face diferența dintre societățile orientate pe termen lung și cele orientate pe termen scurt.

Culturile cu orientare pe termen lung sunt civilizații cu privire spre viitor, monocronice, care au drept valori perseverența și austeritatea. Membrii acestor culturi pun accent pe activitățile și atitudinile care pot aduce schimbări viitorul: cumpătare, organizare, planificare perseverență etc. Acestă cultură orientată pe termen scurt se regăsește în state precum: India, China, Japonia sau Coreea de Sud.

Culturile orientate pe termen scurt pun accentul pe tradiție, acestea fiind policronice, concentrate asupra prezentului sau spre trecut. Stabilitatea, siguranța, reciprocitatea și protejarea tradițiilor sunt acele valorile care caracterizează cel mai bine civilizațiile orientate pe termen scurt. Acest tip de cultură poate și întâlnim în state precum: țările islamice, țările africane, în Marea Britanie și, desigur, în România.

În continuare prezint câteva elemente importante legate de originile și obiceiurile poporului român. Cultura pe care astăzi o împărășesc românii a luat naștere odată cu dacii, popor de războinici care a fost cucerit de Imperiul Roman în anul 106. Deși această dominație a durat doar până în anul 271, romanii au ajutat la formarea unor obiceiuri și la dezvoltarea culturii, mulți dintre ei căsătorindu-se cu femei dace. De-a lungul istoriei, România, așa cum o numim astăzi, a trecut prin multe conflicte, rezistând atacurilor din partea Imperiului Austro-Ungar, din partea Imperiului Otoman și a Uniunii Sovietice, fapt care a dus la formarea unei identități naționale bazată pe mândrie.

Prin urmare, cultura românilor este un melanj de moșteniri istorice, format din obiceiuri referitoare la mâncare, ritualuri, religie, credințe, clase sociale, familie, arhitectură, artă și nu numai. În cele ce urmează descriu aceste cutume, ele fiind reprezentative pentru românii de oriunde, că ei locuiesc în capitala României, București, sau în alt oraș.

În ceea ce privește mâncarea, există câteva feluri culinare care ne reprezintă ca popor și care sunt căutate de turiștii care ne vizitează țara. Dacă micul-dejun este unul minimal, acesta fiind diferit în funcție de preferințele fiecărui individ, față de Franța unde croissantul alături de cafea este o emblemă culinară, prânzul este masa cea mai mare și care aduce cu sine preparate specifice românești precum mititeii, borșul, ciorba, tocana, sarmalele și mămăliga. De asemenea, la desert putem aminti papanașii și plăcintele, iar în ceea ce privește băutura, țuica și vinurile sunt considerate bunătăți tradiționale.

Important de menționat este că românii sunt cunoscuți pentru ospitalitatea și generozitatea lor. Oaspeților li se oferă întotdeauna mâncare și băutură, fapt care a dus la crearea acestei etichetări pozitive.

Religia este o altă dimensiune importantă a culturii, majoritatea românilor fiind ortodocși. Prin urmare, cele mai importante sărbători sunt Paștele și Crăciunul, perioade în care se petrece timp în familie, consumându-se mâncăruri tradiționale (caltaboș, samale, pască, ouă vopsite etc.). Icoanele dețin un rol important în practica ortodoxă, ele fiind considerate drept o conexiune între tărâmul supranatural și cel pământesc. De asemenea, este un lucru normal ca în majoritatea caselor românilor să existe icoane cu diverși sfinți reprezentativi pentru familie.

Tot de religie țin și concepțiile despre moarte și viața de apoi. Cea mai populară credință, cunsocută și de străini, este aceea în vampiri, personaje mitice popularizate la sfârșitul anilor 1800 prin povestea lui Dracula. În anumite comunități se crede că uneori sufletul nu părăsește corpul după moarte, caz în care cel care a murit va bântui satul. Oamenii folosesc usturoiul pentru a alunga vampiri și pentru a se proteja, obicei specific mai ales de Sfântul Gheoghe și Sfântul Andrei. O altă cutumă din mediul rural este acoperirea oglinzilor din casa decedatului, tocmai pentru ca sufletul său să nu își vadă reflexia, rămânand astfel prizonier în corp.

Toate aceste obiceiuri provin dintr-un mit care fascinează străinii, acela al lui Dracula. Personajul este inspirat de domnitorul Țării Românești, Vlad Tepeș, ale cărui fapte și acțiuni, de cele mai multe ori pline de cruzime, i-au adus calitatea de vampir. Astfel a luat naștere legenda lui Dracula, unul dintre cele mai populare mituri din lume, care a adus renume țării noastre, castelul în care a domnit Țepes, Bran, fiind unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din România.

La baza societății românești stau căsătoria și implicit familia. Dacă pe vremuri căsătoriile erau aranjate, nunțile tradiționale din mediul rural fiind festivități de mari proporții, unde întreg satul era invitat, astăzi tinerii își aleg singuri partenerii. Cu toate acestea, există o serie de obiceiuri care s-au păstrat și anume: bărberitul mirelui, gătitul miresei, hora și turta miresei, furatul miresei sau valsul mirilor, o cutumă mai recentă.

Important este și modul în care este structurată această societate. Dacă în perioada comunismului doar un mic segment, al elitelor, avea acces la lucruri scumpe, restul populației fiind săracă, astăzi clasele sociale sunt mai diversificate, lucru care face ca diferențele dintre acestea să fie mai tranșante față de era comunistă. Vorbim astfel despre clasa de jos, din care fac parte oameni care de cele mai multe ori depind de ajutor pentru a supraviețui, traiul lor depinzând de resursele statului, clasa muncitoare, care este compusă din muncitori calificați și semicalificați, cu un venit mic provenit integral din salarii, clasa de mijloc, din acest segment făcând parte aproximativ jumătate din populația României, ea fiind alcătuită din intelectuali, mici meseriași, funcționari și antreprenori, care au ca nivel de educație minim liceul, clasa corporatistă, compusă din cei care au poziții importante în companii multi-naționale, ei având venituri mari și deținând prestigiu și putere politică și clasa de sus, care reprezintă sub 1% din populație, principala lor sursă de venit derivând din moșteniri și investiții proprii.

În ceea ce privește arta, literatura națională își are rădăcinile în balade și folclor, creații care au fost populare în secolele al XVI-lea și al XIX-lea. Baladele au fost numite de poporul nostru cântece bătrânești, fiind poeme ce aparțin genului epic și care prezintă desfășurarea unui fapt. Vasile Alecsandri a fost cel dintâi care a publicat acest tip de operă, cea mai populară baladă culeasă de el fiind binecunoscuta Miorița, poem folcloric specific românesc care prezintă povestea unui cioban care se lasă omorât de alți doi ciobani, deși fusese avertizat de una dintre miorițele sale.

Basmele, de asemenea, sunt creații specifice poporului român, ele fiind povești în care forțele binelui se luptă cu ale răului, deznodământul fiind de cele mai multe ori favorabil celor dintâi. Asemenea baladelor, aceste creații sunt reprezentative pentru mitologia românească, ele prezentând ființe fabuloase și eroi înconjurați de mituri care fac parte din geneza poporului nostru. Unul dintre cei mai cunoscuți creatori de basme este Ion Creangă, scriitor din secolul al XIX lea, faimos pentru tehnicile sale de a povesti și limbajul pitoresc. Harap Alb și Capra cu trei iezi sunt două dintre cele mai cunoscute basme ale sale, ele fiind dovezi ale unui folclor românesc bogat, plin de semnificații și simboluri.

Nu putem să discutăm de literatura românească fără să îl menționăm pe Mihai Eminescu, cel mai de seamă poet al poporului nostru. În operele sale, a îmbinat teme ale romantismului cu istoria națională și simboluri fantastice sau onirice, dând naștere unei întregi moșteriri culturale, creațiile sale fiind cunoscute în întreaga lume.

Există de asemenea autori români care au adus contribuții altor culturi. Un exemplu este Tristan Tzara, care s-a mutat în Franța în timpul Primului Război Mondial, aceasta fiind unul dintre fondatorii curentului artistic cunoscut sub numele de dadaism. De asemenea, Eugen Ionescu, un alt expatriat care a trăit în Franța, protagonist al teatrului absurdului ale cărui opere erau scrise în limba franceză, este cunoscut pentru creații precum Rinocerii și Cântăreața cheală.

Arhitectura este o altă dimensiune a culturii, cel mai mare oraș al țării fiind București, capitala. În perioada interbelică acesta a devenit un centru cultural cunoscut sub denumirea de „Micul Paris”, datorită asemănării arhitecturale și de atmosferă cu orașul francez. Astăzi, deși încă mai există clădiri în stil clasic, parizian, Bucureștiul a căpătat o înfățisare mai industrială și comercială, lucru cauzat în mare parte de comunism, care a înlocuit multe dintre clădirile vechi cu blocuri din beton.

Cum a ajuns Bucureștiul să fie numit „Micul Paris”? Așa cum am menționat mai sus, orașul are parte de o dezvoltare incredibilă după Primul Război Mondial, Marea Unire din anul 1918 având consecințe importante asupra capitalei. Această creștere excepțională s-a datorat în primul rând factorului economic, industrializarea aducând progrese considerabile, aici întemeiându-se o serie de fabrici noi sau mărindu-se cele existente. Bucureștul devine un centru industrial, unde comerțul are parte de un succes nemaivăzut pănă atunci. Având o ramură alimentară bine dezvoltată, orașul devine un loc unde cei cu posibilități pot mânca și bea bine. Băcăniile sunt magazine cu care bucureștenii se întâlneau des, ele fiind răspândite în toată capitala. Un exemplu este băcănia Dragomir Niculescu, unde produsele specifice românești parcă își dădeau întâlnire cu alimentele lumii. Vitrina conținea nisetru sau morun, alături de homari și icre negre. Exista de asemenea un raion de brânzeturi, atât românești cât și străine, cât și un segment cu băuturi de o varietate impresionantă. Băcăniile erau locuri cu sortimente variate de alimente și băuturi, unde bucureștenii puteau pierde chiar ore întregi. Existau, de asemenea, magazine specializate, precum mezelăriile, magazine de ceai și cafea, o firmă renumită la acea vreme fiind „Iuliu Meinl”, de origine vieneză. Cu toate acestea, cofetăriile sunt acelea care dau personalitate Bucureștiului interbelic, prăjiturile noastre având o faimă internațională.

Cele mai numeroase localuri erau însă așa numitele „cârciumi”, care depășeasu ca număr chiar și berăriile. Existau de asemenea restaurante de lux, precum „Mon jardin” sau „Colonnade”, precum și grădini, mai puțin pretențioase, cele mai renumite fiind plasate pe strada 11 Iunie. Bucureștenii se puteau bucura și de magazine universale, cel mai mare din acea perioadă fiind Galeries Lafayette, de pe Calea Victoriei. Prin urmare, anii treizeci au reprezentat apogeul comerțului bucureștean, străzile capitalei adăpostind nenumărate magazine.

Toată această dezvoltare a capitalei a atras din ce în ce mai mulți locuitori, construirea unor noi clădiri fiind necesară. Astfel se termină clădirea nouă a Universității, începută de dinaintea Primului Război Mondial, iar în anul 1935 este înălțată Facultatea de Drept. Încep să fie construite din ce în ce mai multe licee, printre ele numărându-se „Mihai Viteazu”, „Gheorghe Șincai” și „Eminescu”. Majoritatea fondurilor pentru aceste construcții nu au fost suportate de stat, ci de către părinții elevilor, lucru care se va întâmpla și în ceea ce priveșt bisericile. Contribuțiile particulare au ajutat la ridicarea unor clădiri cu arhitectură impresionantă precum biserica din Parcul Domeniilor, ale cărei elemente decorative sunt făcute din marmură sculptată. La fel, biserica Sf. Vineri-Nouă este compusă dintr-o fațadă cu un mozaic imens în tonuri pastelate.

Între 1921 și 1922 este construit un monument simbolic pentru victoria României în primul Război Mondial, acesta devenind unul dintre elementele care dau Bucureștiului acel aer de „Mic Paris”: Arcul de Triumf. De asemenea, Palatul Regal a fost renovat după incendiul din 1927, noua clădire, mult mai spațioasă, fiind creația arhitectului Nenciulescu. Astăzi Palatul găzduiește Muzeul Național de Artă al României, așa cum Louvre din Paris, vechiul palat al regilor Franței, a fost transformat în cel mai mare muzeu al orașului.

Cele mai multe construcții sunt cele ale particularilor, case de toate dimensiunile împânzind capitala. Avem de a face cu un melanj caleidoscopic de stiluri arhitecturale, doar în anumite cartiere impunându-se un anumit tip de clădire, un exemplu fiind vilele din Cotroceni sau din parcuri. Se deschid și bulevarde și străzi noi, spațiul ocupat de capitală mărindu-se. Aici putem menționa Bulevardul Mărăști, Bulevardul Dr. Calinderu (astăzi Bulevardul Eroilor), Bulevardul Barbu Văcărescu și Bulevardul Lacul Tei.

Această expansiune a dus la creșterea mijloacelor de transport, tramvaiele cu cai fiind înlocuite cu cele electrice, rețeaua de transport atingând în anul 1935 optzeci și șase de kilometri. Apar de asemenea noi tehnologii care ușurează transportul și anume aviația comercială, până în anul 1916 fiind disponibilă numai cea militară, utilizată în războaie. Toată această creștere a suprafeței și a populației va duce ulterior și la lucrări edilitare care vor spori calitatea vieții de zi cu zi a bucureștenilor.

Viața culturală a bucureștenilor cunoaște o amploare mai mare decât expansiunea industrială. Bucureștiul devine un centru cultural, învățământul de toate gradele cunoscând o nouă dezvoltare, cei care au profitat cel mai mult de acest lucru fiind burghezii și țărănimea chiabură, cei în situații precare nevând posibilitatea de a studia.

București este de asemenea gazda celor care au creat opere originale, în literatură, știință și artă. În domeniul științei îi putem aminti pe Ion Cantacuzino care a adus progrese în medicină, Gheorghe Țițeica, matematician de excepție, Nicolae Iorga și Vasile Pârvan, experți în istoriografie, Emil Racoviță, specializat în speologie etc. Literatura era dominată de roman, Liviu Rebreanu publicând o serie de opere puternice (Ion, Pădurea spânzuraților, Răscoala). Asemenea lui îi putem aminti și pe Mihail Sadoveanu, Ionel Teodoreanu și Camil Petrescu. Poezia îl are drept reprezentant pe Tudor Arghezi, iar în artă pictura rămâne în continuare principala manifestare, avându-l drept pilon pe Nicolae Tonitza.

Mai mult, pentru prima dată, Bucureștiul se poate bucura de o operă și o orchestră filarmonică permanente. În ceea ce privește teatrul, el ne relevă artiști talentați, care ajung să se impună chiar și pe scenele Parisului: Elvira Popescu, Mioara Ventura și Alice Cocea. Cinematograful este însă elementul de noutate care va cunoaște cea mai mare dezvolare, el devenind concurența directă a teatrului, fiind cunoscut sub debumirea de spectacolul marelor mase, preferatul bucureștenilor.

Toată această atmosferă pariziană, reprezentată atât prin arhitectură, cât și prin stilul de viață al bucureștenilor, va înceta după cel de-al doilea Război Mondial. Odată cu data de 23 august 1944, după întoarcerea armelor, va fi introdusă o nouă concepție socială și politică, specifică regimului comunist, fapt care a dus la un nou plan de sistematizare a Bucureștiului. Astfel că urmează o reconstrucție a Bucureștiului, care trebuie să satisfacă nevoile culturale și materiale ale maselor de oameni care trăiesc în capitală, numărul lor fiind din ce în ce mai mare. Prin urmare se construiesc din ce în ce mai multe cartiere de blocuri, fiind demolate acele cartiere vechi, considerate insalubre, un exemplu fiind „groapa” Floreasca. Caselor, întrucât ocupau o mare parte din suprafața orașului, multe dintre ele având doar parter, li se vor adăuga etaje, construindu-se în înălțime. Astfel că accentul va cadea pe cantitate, ci nu pe calitate, noile construcții din această epocă având scopul de a susține un număr cât mai mare de locuitori, design-ul nefiind un principiu de urmărit. Această nouă sistematizare a însemnat, din punct de vedere al arhitecturii capitalei, distrugerea aproape în totalitate a construcțiilor urbane tradiționale și înlocuirea lor cu blocuri fade, dar mult mai încăpătoare. Trebuie menționate, de asemenea, structurile imense construite în perioada lui Nicolae Ceaușescu, inspirate din călătoriile sale în țările asiatice comuniste, ele existând și în zilele noastre, fiind atracții turistice importante: Casa Poporului, Casa Radio, care astăzi este un șantier, nefiind finalizată, Casa Presei Libere etc.

Prin urmare, Micul Paris a fost înlocuit de un oraș cenușiu, cu blocuri gri, din beton, aceasta fiind în mare parte arhitectura Bucureștiului de astăzi, cu mici îmbunătățiri: blocurile au început să fie renovate și vopsite, iar la partea modernă a orașului contribuie clădirile de birouri, de tip zgărie-nori.

În continuare vom vorbi despre principalele atracțiile pe care turiștii le pot vizita în Bucureștiul de astăzi.

Arcul de Triumf este cel dintâi pe listă, monumentul fiind construit în anul 1922 pentru a comemora eroii din Primul Război Mondial și victoria pe care ei au obținut-o. Interesant de știut este faptul că originalul a fost creat din lemn, fiind renovat în anul 1935, în stilul clasic al Arcului din Paris, utilizate fiind de data aceasta piatra și marmura. Construcția are douăzeci și cinci de metri înălțime, având pe interior o scară care permite vizitatorilor să ajungă pe o terasă aflată în vârful monumentului. Elementele sculptate care decorează Arcul, printre care și chipurile Regelui Ferdinand și Reginei Maria, sunt creații ale unor artiști cunoscuți precum Ion Jalea sau Constantin Baraschi. Accesul înăuntrul Arcului este permis doar la evenimente speciale, acesta nefiind deschis pentru vizite turistice.

O altă atracție importantă este Muzeul George Enescu, cu o arhitectură în stil baroc. Deși multă vreme s-a crezut că aceasta este clădirea în care a locuit marele compozitor român, casa a aparținut de fapt lui George Cantacuzino, denumirea sa oficială fiind aceea de „Palatul Cantacuzino”. Este adevărat însă că Enescu a locuit pentru o perioadă într-o clădire mai mică, din spatele celei principale. Proprietatea a trecut în patrimoniul statului în anul 1955, anul morții lui Enescu. Astfel că un an mai târziu, palatul a fost transformat într-un muzeu dedicat vieții și muncii compozitorului. Arhitectura corespunde stilului francez din secolul al XVII-lea, asemănătoare Palatului Versailles, având o bogată decorație sculpturală, ferestre în arc de cerc, balconaje din fier forjat, fațada decorată cu doi lei la intrare, trepte ample și cu un acoperiș al intrării principale în formă de scoică. Edificul este un monument de arhitectură, care introduce vizitatorii în acea atmosferă a Micului Paris.

Probabil cea mai frumoasă clădire din oraș este Ateneul Român, îmbodobit cu o sublimă cupolă barocă. Clădirea este opera arhitectului francez Albert Galleron, fiind inaugurată în anul 1888, construcția sa fiind aproape în întregime susținută din bani donați de către cetățeni ai capitalei. Arhitectura este o combinație între stilul eclectic și cel neoclasic, un element impresionant fiind fresca care se întinde deasupra lojilor, ea având reprezentate douăzeci și cinci de scene din istoria României (intrarea împăratului Traian în Dacia, formarea poporului daco-roman, descălecarea etc.). În fața Ateneului, în grădină, vizitatorii pot admira statuia lui Mihai Eminescu, creată din bronz, de către Gheorghe D.Anghel.

Palatul Justiției continua tradiția arhitecturii franceze, clădirea fiind proiectată în anul 1890 de către arhitectul român Adrian Ballu, în stil renascentist. Curtea Supremă a României găzduiește astăzi toate procesele legate de calomnie care ne amenință binele personal, fiind așezată pe malul drept al Dâmboviței. Design-ul specific renașterii franceze este prezent prin fațada decroșată în partea centrală, cu coloane decorate și prin statuile alegorice care au următoarele denumiri: Adevărul, Elocința, Justiția, Legea, Vigoarea și Atenția. Acoperișul este decorat cu un ceas, cuprins între alte două statui, Forța și Prudența. Cea mai importantă sală a clădirii este cea a „Pașilor Pierduți”, ea având o înălțime impresionantă de douăzeci și șapte de metri, și fiind decorată cu coloane, stâlpi și scări din marmură.

O altă clădire cu arhitectură clasică este Banca Națională a României, aceasta având o istorie interesantă. Se află astăzi pe locul uneia dintre cele mai renumite edificii din România, Hanul Șerban Vodă, care din anul 1678 până în anul 1883 a avut diferite scopuri și anume: han, și cămin de fete. După două incendii care au distrus construcția, a fost începută lucrarea băncii, după planurile arhitecților francezi Cassien Bernard și Albert Galleron. Clădirea este decorată cu o fațadă cu coloane corintice, având un hol central imens și scări impunătoare, el fiind reprezentativ pentru arhitectura renașterii târzii franceze pentru o orientare spre cultura europeană.

Una dintre cele mai fabuloase fațade neo-clasice din oraș aparține Palatului CEC, cu un fronton enorm îm semicerc, care găzduiește intrarea, susținut de coloanele corintice puternice. Construit în ultimul deceniu al secolului al XIX lea conform planurilor arhitectului francez Paul Gottereau, clădirea impresionează atât la exterior, cât și la interior, având un hol imens, decorat cu picturi murale realizate de Mihai Simonidi, cu acoperiș din sticlă și o cupolă în stilul bisericilor bizantine. Ea este reprezentativă pentru arhitectura franceză, ecletică, a secolului al XIX-lea.

O altă clădire în stil neoclasic este Universitatea, construită de-a lungul a doisprezece ani, între anii 1857 și 1869, la inițiativa lui Alexandru Ioan Cuza. Edificiul a avut parte însă de renovări, corpul său central fiind reconstruit în urma bombardamentelor din anul 1944; s-a încercat să se păstreze planul original creat de Karl Storck. Astăzi această fațadă este împodobită cu patru muze, create de Emil Wilhelm Beker în anul 1929. Clădirea are o arhitectură clasică franceză, cu ferestre în arc de cerc la parter și coloane dorice. La fiecare colț au fost construite corpuri rotunde, cu acoperiș sub formă de cupolă. Odată intrat în clădire, vizitatorul va rămâne impresionat de holul de marmură al Facultății de Litere, Universitatea fiind dintre cele mai impresionante construcții clasice din capitală.

O altă rămășită a istoriei este reprezentată de centrul vechi, acesta fiind delimitat de Dâmbovița la sud, de Calea Victoriei la vest, de Bulevardul Brătianu la est și de Bulevardul Regina Elisabeta la nord. Conform legendei, păstorul Bucur a fondat aici orașul, în anii 1300, zona cunoscând o dezvoltare impresionantă (în timpul lui Vlad Țepes a fost construit un palat și curtea aferentă, Curtea Veche). Orașul s-a dezvoltat în jurul construcției, în secolul al XVII-lea aici aflându-se un cartier comercial, având acest scop până la venirea regimului comunist și a legii naționalizării. Astăzi centrul vechi este populat cu baruri și pub-uri, fiind un centru al tineretului, Deși multe dintre clădirile aflate în această zonă sunt într-o stare continuă de deteriorare, ele încă își păstrează farmecul clasic, introducând vizitatorii într-un București din altă lume.

În contrast cu atracțiile cu arhitectură clasică prezentate până acum, în continuare vom vorbi despre Casa Poporului, una dintre clădirile inspirate de călătoria în Coreea de Nord a lui Nicolae Ceaușescu. Construcția Palatului Parlamentului, așa cum mai este monumentul numit, a început în anul 1984. Aflată la optzeci și patru de metri deasupra solului, cu douăsprezece etaje, monumentul este învăluit în mister, nouăzeci și doi de metri aflându-se sub pământ. El a fost inițial proiectat de o tânără arhitectă, Anca Petrescu, pentru a găzdui întreg aparatul ideologic comunist, având aproximativ 1.000 de camere. Astăzi, Casa Poporului este gazda Parlamentului României, a unui centru de conferințe și a Muzeului Național de Artă Contemporană. Arhitectura este una stalinistă, cu câteva accente neoclasice, având o suprafață aflată pe locul doi în lume în rândul clădirilor administrative pentru uz civil. Deși impresionează prin mărimea grandioasă, aspectul ei nu este la fel de atractiv precum al monumentelor menționate până acum.

Cu o arhitectură asemănătoare cu cea a Casei Poporului, Casa Presei Libere este un edificiu impresionant, cunoscută și sub numele vechi de Casa Scânteii. Clădirea a fost construită în anul 1960, aceasta având design stalinist, lucru subliniat și de ridicarea în momentul construcției a statuii lui Lenin. Aceasta a fost înlăturată în anul 1990, în locul ei fiind astăzi monumentul denumit „Aripi”, dedicat tuturor românilor care au murit în închisorile comuniste. Arhitectul Horia Maicu a realizat construcția pentru a găzdui birourile tuturor redacțiilor de ziare și reviste, astfel cenzura fiind mai ușor de aplicat, dacă toți jurnaliștii se aflau sub același acoperiș. Astăzi Casa Presei Libere adăpostește tot redacții și edituri, deși este în mare parte goală din cauza decăderii mediilor tradiționale odată cu venirea online-ului.

Palatul Primăverii este un alt obiectiv turistic care atrage cu siguranță mulți vizitatori, el fiind reședința soților Ceaușescu pentru mai bine de două decenii. Construit în anii 1960, cunoscut la acea vreme sub numele de cod P50, clădirea conține optzeci de camere și a găzduit faimoasa familie vreme de aproape două decenii. Deși arhitectura exterioară este una elegantă, modernă, design-ul interior a fost etichetat drept un neo-clasic kitsch, casa fiind decorată în mare parte după gusturile Elenei Ceaușescu. Printre lucrurile foarte interesante pe care proprietatea le include se numără piscina, sala de cinematograf și diferite obiecte decorative din aur, precum suportul pentru hartia igienică.

În continuare vom prezenta câteva detalii despre un monument care, deși a fost o emblemă a regimului comunist, arhitectura de bază fiind cea a realismului socialist, a reușit să cuprindă și câteva influențe „burgheze”. Clădirea a fost construită între anii 1959 și 1960, de către Tiberiu Ricci, ea fiind o extensie a Palatului Regal. În perioada comunismului a fost un loc în care erau primiți unii dintre cei mai importanți oaspeți ideologici, precum Mihail Gorbaciov, Nikita Hrușciov și Leonid Brejnev. De asemenea, tot aici erau ținute congresele Partidului Comunist Român, Sala Palatului o capacitate de 4000 de locuri. Cu toate acestea, obeictivul este o clădire atipică vremii sale, anii ’60 aducând cu ei o relaxare a cerințelor adresate arhitecților, Tiberiu Ricci reușind să îmbine modelul comunist cu design-ul neo-românesc. Astăzi clădirea face parte din lista monumentelor istorice, găzduind evenimente și concerte.

În ceea ce privește bisericile, deși foarte multe au dispărut în urma războaielor, a cutremurelor sau a comunismului, turiștii de astăzi încă se mai pot bucura de câteva cu o arhitectură impresionantă. Biserica Bucur Ciobanu este una dintre cele mai vechi construcții religioase, datând cel mai probabil încă din anul 1416. Astăzi biserica nu se mai bucură de gloria de altă dată, fiind ascunsă între blocuri. Actuala clădire a fost renovată între anii 1909-1910, pentru a servi drept capelă cimitirului Radu Vodă. Totuși, cea mai faimoasă biserică istorică din București este Crețulescu, construită între anii 1720 și 1722 de Iordache Crețulescu și soția sa Safta. Biserica impresionează prin picturile remarcabile, care pot fi și astăzi admirate, ele fiind opera unui autor necunoscut. Icoanele au fost adăugate ulterior, în anul 1859, de Gheorghe Tăttărescu. Bustul din fața bisericii îl reprezintă pe Corneliu Coposu, politician român care a fost închis zeci de ani de către comuniști, dar a supravițuit miraculos, acesta murind în anul 1995.

Poate cea mai frumoasă biserică din București este Stavropoleos, construită în anul 1724 la insistențele unui călugăr grec. Ea este caracterizată de frumusețea pietrelor și a lemnului sculptat cu măiestrie, curtea sa prezentând o colecție misterioasă de pietre funerare. De asemenea, aici mai putem menționa Biserica Sf. Gheorghe Nou, cea mai mare clădire religioasă construită în București pe vremea lui Constantin Brâncoveanu, Biserica Curtea Veche, biserica care concurează pentru titlul de cea mai veche cu Bucur Ciobanu și Palatul Patriarhiei, construit în secolul al XVII lea, având planuri inspirate din Mănăstirea Curtea de Argeș.

Raportându-ne acum la principalele muzee de vizitat din capitală, cel mai mare dintre acestea este Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”. Situat pe malul lacului Herăstrău, muzeul a fost inaugurat în anul 1936, în prezența tuturor personalităților culturale și politice de la acea vreme. El poartă astăzi numele celui mai important dintre fondatorii săi, Dimitrie Gusti, intelectual și întemeietor de școală, care a avut ideea înființării acestui muzeu în urma unei cercetări interdisciplinare în șaizeci de sate din diverse regiuni ale României. Astăzi, Muzeu Național al Satului însumează trei sute patruzeci și șase de monumente, care introduc turistul în lumea satului de altădată, cu casele, anexele și obiectele gospodărești pe care acestea le conțin. Acesta este o dovadă vie a vieții tradiționale românești, echivalând cu o rapidă călătorie în istoria culturii noastre.

Vorbim în cele ce urmează despre Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, un obiectiv ale cărui exponate nu vor impresiona doar copiii de toate vârstele, ci îi vor capiva chair și pe adulți. Acesta a fost înființat în anul 1834, în urma unor donații din partea domnitorului Alexandru Ghica, aceatea consistând în colecții de minerale și de fosile, păsări, opere de artă și monede romane, grecești și bizantine. Pe parcusul timpului muzeul a primit diverse donații, acesta devenind una dintre cele mai vechi instituții de educare și de cercetare a biodiversității, obiectivul fiind un intrument excelent de culturalizare a publicului. Și pentru că muzeul și-a atins apogeul sub coordonarea lui Grigore Antipa, astăzi el îi poartă numele vestitului biolog. Cei care calcă pragul acestei atracții turistice au parte de un tur diversificat în lumea istoriei naturale: la parter pot fi văzute expoziții despre biodiversitatea Terrei (mări reci, mări calde, bioregiuni – malgașă, orientală, australiană, paleartică etc.), demisolul ne introduce în lumea biodiversității României, oferind informații despre mediul acvatic marin, dulcicol, rezervația biosferei Delta Dunării, specii introduce în fauna României ș.a.m.d., iar la etaj pot fi văzute exponate ce fac parte din istoria naturală, precum giganții mărilor, minerale și roci, genetică, originea vieții, omul și biosfera etc.

Pasionații de artă care ne vizitează capitala vor fi impresionați de colecțiile Muzeului Național de Artă al României, cel mai spectaculos obiectiv de acest gen din România. Înființat în anul 1948, muzeul găzduia la acea vreme o colecția voluminoasă care s-a aflat în Castelul Peleș și i-a aparținut regelui Carol I. De-a lungul timpului, colecția s-a îmbogățit, fiind aduse opere atât din alte muzee precum Muzeul Brukenthal din Sibiuy, Muzeul Dr. Ioan sau Muzeul Nicolae Kalinderu, cât și din diverse colecții private. Clădirea în care se află muzeul este Palatul Regal, exponatele obiectivului fiind astăzi impărțite în două tematici și anume Galeria de Artă Europeană, care conține picturi, sculpturi și artă decorativă (mobilier, covoare, broderii, goblenuri) și Galeria Națională, care include exponate reprezentative pentru arta românească modernă, aici fiind expuse operele unor pictori precum Theodor Aman, Ion Andreescu, Gheorghe Petrașcu sau Nicolae Grigorescu.

Pe lângă aceste muzee mențioane, este necesar să includem și următoarele: Muzeul Colecțiilor de Artă, care conține o colecție impresionantă de opere, aparținând unor artiști precum Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza, Camil Ressu sau Theodor Pallady, Muzeul Cotroceni, reședința oficială a președintelui României, Casa Filipescu-Cesianu, vestită pentru Muzeul Vârstelor, o biografie impresionantă a vieții bucureștenilor de acum trei sute de ani, Palatul Șuțu, cunoscut sub denumirea de Muzeul Bucureștilor, prezetând o colecție de obiecte importante pentru istoria orașului. De asemenea, un muzeu reprezentativ pentru cultura, arta populară și evoluția poporului român este Muzeul Țăranului Român, cu o colecție impresionantă de lucruri tradiționale, precum țesături, obiecte sculptate, costume populare, ceramică, mobilier tradițional și icoane. Clădirea în sine este un obiect de admirat, ea având la exterior o arhitectură neo-românească, fiind construită din cărămidă roșie, arcul în semicerc și coloanele care îl susțin fiind unele dintre elemente arhitecturale de bază care impresionează.

Atunci când turiștii își doresc să se bucure de natura urbană, pot vizita Grădina Botanică, cu o colecție impresionantă de peste zece mii de specii de plante, cultivate pe suprafața a șaptesprezece hectare. De asemenea, Grădina Cișmigiu este un paradis al copacilor și florilor, fiind cel mai central parc al Bucureștiului, întrecut în suprafață de parcul Herăstrău, care impresionează prin peisajul oferit de lacul imens.

Acestea au fost cele mai importante puncte turistice din capitală, ele fiind dovada unei istorii bogate, contrastante, care s-a reflectat în arhitectura Bucureștiului, antiteza fiind una adâncă dintre orașul din perioada interbelică și cel din perioada comunistă. În continuare vom prezenta principalele caracteristici ale culturii franceze, precum și cele mai cunoscute atracții turistice ale capitalei, modalitate prin care vom puteam diferenția Parisul mic de marele Paris.

2.2. Paris: cultură, tradiții, atracții turistice

În acest capitol vom discuta despre cultura unui popor renumit în lume, cel francez. După ce îi vom cunoaște bogata istorie și principalele credințe, vom prezenta atracțiile care fac din Paris una dintre cele mai frumoase și fascinante metropole din Europa și nu numai.

Identitatea națională a francezilor își are rădăcinile în originile celtice, galo-romane și france. Denumirea țării provine de la franci, fiind inițial folosită pentru a se referi la câteva popoare care locuiau în Renania inferioară, fostă provincie a Prusiei. Cu timpul, numele s-a răspândit, el devenind un termen care definea acel teritoriu, cunoscut la acea vreme sub numele de Galia, spațiu cucerit de romani în secolul 1 î.Hr. Această cucerire a adus culturii poporului francez de astăzi o moștenire de factură latină, datorită galo-romanilor care au locuit teritoriul respectiv, granițele actuale ale Franței suprapunându-se cu cele ale vechii Galii. Denumirea de Francia a fost valabilă până în Evul Mediu, când s-a transformat în Regatul Suveran Francez, unde coexistau diferite identități naționale, precum cea provensală și cea bretonă. Franța cunoaște dinastii precum Capet, Bourbon sau Valois, care vor înceta odată cu Revoluția Franceză din 1789, cand se instaurează republica. Din acest moment, al abolirii monarhiei din Franța, are loc o succesiune de republici, care continuă până în zilele noastre: Prima Republică Franceză (1792-1804), care avea la conducere un guvern revoluționar și încheiată în urma loviturii de stat date de Napoleon I, A Doua Republică Franceză (1848-1852), guvernul fiind dominat în acea perioadă de republicani moderați care luptau pentru abolirea de la putere a republicanilor revoluționari (Louis Napoléon Bonaparte este primul ei presedinte si cel care o aboleste pentru a reinstaura monarhia), A Treia Republică Franceză (1870-1940), care urmează domniei lui Napoléon III, zguduită de episodul Comunei din Paris și de două războaie mondiale, A Patra Republică Franceză (1946-1958), având drept misiune refacerea țării după războiul mondial și drept principal om politic pe generalul Charles de Gaulle și A Cincea Republică Franceză, din anul 1958 pănă în prezent, marcată de personalizarea puterii (Valéry Giscard d’Estaing, François Mitterrand, Jacques Chirac, Nicolas Sarkozy etc.) și, uneori, de coabitarea puterilor.

Desigur, Franța a cunoscut o istorie bogată, plină de lupte și de revoluții, ea dominând scena militară internațională de la domnia lui Ludovic al XIV-lea și până la venirea lui Napoleon Bonaparte, îmbogățindu-se din punct de vedere cultural și diplomatic. Ca și în cazul României, schimbările istorice au făcut ca poporul francez să aibă o cultură complexă, compusă dintr-un melanj de moșterniri diversificate, lucru care a compus faimoasa identitate națională a francezilor.

Această identitate este puternic conectată cu noțiunea de cetățenie, concept stabilit în timpul Revoluției Franceze. Dacă inițial această calitate presupunea respectarea unor criterii precum sex, locul nașterii, vârstă și numărul de proprietăți deținute, astăzi cetățenia depinzând numai de originea individului și de reședință. Un alt element important este cartea de identitate, fiecare persoană de pe teritoriul francez trebuind să poarte cu sine o carte sau un document care să ateste cetățenia sau alt statut juridic, poliția având oricând dreptul să solicite prezentarea lor. Factorii care compun această identitate națională sunt moștenirea lăsat de strămoșii gali și franci, limba și cultura împărtășite de toți francezii, precum și idealurile revoluției. Aceasta a fost formată de asemenea și de conflictele religioase dintre catolici, protestanți și evrei, precum și de conflictele dintre influențele religioase și cele seculare asupra guvernului, mai ales cele din domeniul educației. Actuala identitate franceză, produsul celei de-a treia Republici, este zdruncinată de diverse evenimente din istoria recentă. Ea a cunoscut în zilele noastre o flexibilitate adusă de numărul de imigranți care s-au stabilit în Franța, fiecare etnie aducând cu sine o serie de credințe și de cutume.

În continuare vom prezenta elementele care formează această cultură diversă, începând cu mâncarea specifică poporului. Aceasta joacă un rol important în viața socială a francezilor, vinul și brânza fiind principalele surse ale mândriei poporului, ele reflectând și o serie de diferențe regionale. Acest obicei este privit ca un ritual, principalele mese fiind micul-dejun, prânzul și cina, moment în care se mănâncă cea mai mare porție de mâncare. Micul-dejun nu este unul consistent, fiind compus din croissant, cereale, iaurt, cafea sau ceai. Prânzul și cina implică mai multe feluri, precum aperitive și un fel principal, urmate de brâză sau un desert. Vinul acompaniază de multe ori aceste mese, un lucru interesant fiind faptul că cei mici încep să deguste această băutură încă din adolescență. Cu toate acestea, mâncarea franceză tradițională a devenit o altă victimă a globalizării, industria fast-food fiind una în creștere chiar și în Franța.

În ceea ce privește stratificarea socială, clasa de mijloc se dezvoltă de-abia din anii ’60. Din punct de vedere istoric, societatea a fost împărțită în nobili, burghezi, țărani și proletarii urbani. Clasa dominantă în zilele noastre este cea burgheză, ea fiind considerată clasa care controlează industria și educația. Cu toate acestea, nu numai venitul sau gradul de educație pot defini indivizii care aparțin unei clase, ci și gusturile lor în muzică, artă, mâncare și activitățile din timpul liber. Acestea sunt simbolurile unei poziții sociale superioare, francezii în cauză fiind cunoscători ai noilor tendințe în avant-garde, ai vinurilor de calitate, ai unui stil vestimentar rafinat, capitalul simbolic jucând un rol important în stratificarea socială, conexiunile și stilul de viață ale unui individ putându-i defini clasa din care face parte.

Aceste diferențe între clasele sociale determină forme importante de comportament social acceptat. De obicei, când francezii se întâlnesc, ei dau mâna sau se pupă pe ambii obraji, acest lucru fiind posibil doar între prietenii apropiați sau între rude. De asemenea, există formule de salut care includ anumite adresări pentru a exprima respectul: „madame”, „mademoiselle” sau „monsieur”. Spațiul privat și cel public ne oferă de asemenea câteva caracteristici de bază ale acestui popor. În public, indizivii nu trebuie să le zâmbeasă străinilor sau să ia contact vizual cu aceștia, discuțiile pe care le au în acest spațiu trebuind să nu fie făcute cu voce tare. Intimitatea este un factor important în cultura franceză, în casele indivizilor ușile de la baie sau de la dormitoare fiind ținute închise.

Dacă la baza societății noastre stă familia, în cea franceză căsătoria și vârsta la care este făcut acest pas diferă în funcție de clasa socio-economică și de regiune. Tendința din zilele noastre este scăderea ratei căsătoriilor și creșterea vârstei la care indivzii sunt pregățiti pentru acest nou capitol. În medie, vârsta bărbaților a ajuns la douăzeci și nouă de ani, iar cea a femeilor la douăzeci și șapte. Educația este un alt factor care influențează acest aspect, persoanele de sex feminin tind să se căsătorească mai târziu dacă aspiră la un grad mai mare de educație. Mai mult, conform statisticilor, una din trei căsătorii se termină în divorț.

În ceea ce privește religia, deși Franța a fost dominată de influența Bisericii Catolice, constituția declară țara drept una de tip secular. Secularismul nu respinge religia, însă interzice oricărui tip de religie să preia controlul politic. Acest fapt își are originile în convertirea lui Clovis I la catolicism, lucru care a dus la transformarea religiei catolice într-un simbol al identităților locale, aceasta deținând majoritatea puterii în stat. Acest monopol a luat sfârșit odată cu Revoluția Franceză din secolul al XVIII lea, care a separat statul de biserică. Cea mai mare parte a populației este catolică, pe când cel de-al doilea segment este ocupat de adepții islamului. Întâlnim de asemenea și protestanți, evrei și ortodocși, aproximativ cincisprezece la sută din totalul francezilor declarându-se atei.

Raportându-ne la concepția asupra morții și a vieții de apoi, aceste credințe se fac simtițe cu precădere în mediul rural. Se crede în rai și în iad, înmormântările fiind evenimente importante, care implică o întregă comunitate. Cimitirul este văzut drept un loc simbolic, al memoriilor, fiind vizitat în special de rudele mai bătrâne de sex feminin.

În continuare vom discuta despre un domeniu foarte important pentru cultura franceză, arta. În ceea ce privește literatura, sursele orale și poveștile populare au predominat Franța premodernă. Pănă la jumătatea secolului al XX-lea, comunitățile rurale organizau întâlniri care presupuneau adunarea în casa cuiva pentru a face schimb de povești. Literatura scrisă franceză este considerată una dintre cele mai bune din lume, prima operă de acest gen apărând în secolul al XI-lea, intitulată „Chansons de Geste”, o serie de poeme epice. În perioada Renașterii, literatura națională s-a îmbogățit cu operele unor autori precum François Rabelais, Michael Eyquem de Montaigne și Pierre de Ronsard. Literatura iluminismului a dus noi idei pe scena artei și a format cultura cu ajutorul unor scriitori recunoscuți internaționali precum Voltaire, Montesquieu și Jean-Jacques Rousseau. Începând cu secolul al XIX-lea se conturează în literatură tema diferențelor dintre clasele sociale, precum și cea religioasă, aici putând fi amintiți George Sand, Victor Hugo, Stendhal, Honore de Balzac și Gustave Flaubert. La începutul secolului al XX-lea s-au făcut remarcați Marcel Proust, Anatole France, Jules Romains și François Mauriac, pentru ca în perioada de după război să apară așa numitul existențialism francez, asociat cu autori precum Albert Camus sau Simone de Beauvoir. Anii 1950 au adus cu ei noul roman, avându-i ca reprezentanți pe Nathalie Sarraute și Alain Robbe-Grillet. Important de știut este faptul că Franța își susține și încurajează artiștii, anual fiind acordate premii de literatură precum Goncourt, Médicis sau Femina.

Arta grafică este reprezentată de pictură, sculptură și arhitectură. Perioada romantismului din secolul al XIX-lea aduce picturi create de Eugène Delacroix, Jean Courbet și Jean Millet, aceștia fiind pasionați în special de viața de la țară, surprinsă în operele lor. Impresionismul aduce cu sine o importanță sporită acordată culorii și luminii, el fiind asociat cu Claude Monet, Pierre Renoir, Edgar Degas și Morissette. Spre sfârșitul aceluiași secol apare postimpresionismul cu ai săi reprezentați: Paul Cezanne, Georges Seurat și Pierre Bonnard. Secolul al XX-lea i-a adus în prim plan pe Georges Braque și Jean Dubuffet. În ceea ce privește sculptura, cel mai important artist a fost August Rodin, faimos pentru capacitatea sa de a exprima natura umană, în atelierul său învățând chiar și Brâncuși.

Astăzi teatrul este o parte importantă a vieții francezilor, Paris fiind principala scenă a acestei arte. Opera este de asemenea populară, însă cinema-ul este mai puțin frecventat decât în restul Europei, francezii având acces în mare parte la filme de factură națională.

În ceea ce privește arhitectura franceză, întotdeauna a exista o diferență între Paris și restul orașelor. Paris este cel mai mare centru urban, fiind urmat de Lyon. Un alt lucru interesant este că după anii 1960, populația urbană a întrecut-o pe cea rurală, patru cincimi din totalul francezilor locuind astăzi la oraș, deși mai mult de jumătate din populația urbană locuiește în suburbii. O altă diferență importantă față de România o constituie faptul că doar trei la sută din totalul indivizilor care locuiesc pe acest teritoriu se ocupă cu agricultura.

Design-ul arhitectural este un melanj compus din arhitectura urbană, puternică, un exemplu fiind Palatul Versailles, și cea vernaculară, tradițională, specifică mediului rural. Aceasta din urmă variază de la regiune la regiune, reflectând climatul, valorile culturale și obiceiurile din familiile respective. Există de asemenea un contrast puternic între sud, unde există un mediu mai deschis socializării, cu cafenele și locuri de petrecut timpul în aer liber și nord, unde nu se pune accent pe această dimensiune. Totuși, un lucru care este comun întregii națiuni este importanța acordată intimității din mediul privat, cea dintre pereții casei. Spațiul personal și intimitatea sunt strâns legate, existând o relație puternică cu prietenii apropriați și rudele, precum și un grad crescut de formalitate cu cunoștințele.

În ceea ce privește simbolistica construcțiilor, clădirile cele mai reprezentative pentru conceptul de naționalism francez sunt cele construite în timpul celei de-a Treia Republici, în timp ce toate bisericile de pe acest teritoriu sunt un simbol al puterii religiei catolice, de la Notre Dame din Paris până la bisericile din sate, mult mai puțin impunătoare.

Arhitectura franceză a fost inpirată de o tradiție clasică foarte puternică, susținută de „École des Beaux-Arts” din Paris. Anul 1900 aduce cu sine o alternativă, arhitectura modernă, apărută datorită noilor tehnologii industriale, care facilitau procesul de construcție. După anul 1914, stilurile clasice au dispărut în mare parte, fiind inlocuite cu elementele eclectice, în ciuda eforturilor unor arhitecți moderni precum Auguste Perret și Le Corbusier, care își doreau păstrarea design-ului modern. Creșterea economică lentă din Franța anilor 1930 a contribuit la lipsa unui progres clar în acest domeniu. Chiar și dupa anul 1945, noile clădiri construite conțineau referințe la trecut, fiind dominate de simetrie și ordine, concepte care au lipsit perioadei tumultoase din prima parte a secolului al XX-lea.

Regimul Vichy a adus cu sine o reîntoarcere la arhitectura societății tradiționale franceze, în multe părți ale Franței construindu-se pe baza așa numitului stil „regionalist”. O problemă care a pus la încercare arhitectura a fost numărul tot mai mare al populației, fapt care a dus la construirea unor ansambluri rezidențiale în suburbii, locuițe mari, cu mai multe etaje, un exemplu fiind binecunoscutul Sarcelles din nordul Parisului. S-a creat astfel conceptul de arhitectura de masă, care va ajunge să fie detestat de francezi. Acest design era unul simplu, cu turnuri și plăci repetitive, așezate pe linii geometrice, care în mod ironic, a fost inspirat din arhitectura secolului al XVIII-lea, ale cărei simetrii și raționalism erau aplicate locuințelor tradiționale de către arhitecți fără cunoștinte ample în design-ul modern.

Această tendință, a arhitecturii repetitive a devenit și mai pronunțată în anii ’60. De asemenea, volumul clădirilor crește, tehnicile industriale cu beton fiind acum aplicate în blocurile de apartamente la o scară mai mare decât în restul Europei. Noi clădiri de instituții aveau acum fără îndoială o arhitectură modernă: clădirea UNESCO din Paris sau Biroul pentru difuzarea televiziunii franceze (ORTF), ambele prezintă forme simple, eficiente, geometrice, în structuri gigatice. Aceste proiecte evidențiază rolul internațional în creștere al orașului Paris, însă vor influența clădirile și din alte orașe franceze, precum Lyon. Spre sfârșitul anilor ’60, pe baza deficiențelor aduse de acestă arhitectură a gigantismului, are loc o reformă educațională a arhitecților, adusă de președintele Georges Pompidou, care a încurajat arhitectura modernă prin competiții precum Centrul Pompidou din Paris. Și pentru că președintele favoriza turnurile înalte, Parisul va fi „invadat” de zgârie-nori, în contrast cu arhitectura tradițională a orașului. Noua arhitectură modernă, care a devenit populară începând cu anul 1975, era o combinație dintre ideile tradiționale și urbanism, existând o relație organică între sit și clădirile învecinate. Oțelul era folosit de cele mai multe ori în combinație cu sticla, utilizarea betonului fiind din ce în ce mai rară. Erau folosite de asemenea și cărămizi de înaltă calitate, tocmai pentru a aminti stilul traditional. Unul dintre arhitecții care a influențat arhitectura Parisului anilor 1970 a fost catalanul Ricardo Bofill, cunoscut pentru teatralitatea edificiilor sale. Un exemplu este „Espaces de Abraxas”, un complex în stil neoclasic care a câștigat recunoaștere în întreaga lume pentru romantismul său expresionist, munca sa influențând mulți alți arhitecți francezi.

Următorul curent care va apărea este neo-modernismul, care a dat clădirilor nu numai o față modernă, ci le-a și umanizat, arhitecții având mai multă libertate de exprimare. Odată cu venirea președintelui Mitterrand au început marile proiecte pariziene din anii 1980-1990, care combinau arhitectura modernă cu cea istorică, tradițională, a Parisului. Deși stilurile variau, tema principală a fost tot neo-modernismul. Astfel că în această perioadă au fost construite piramida de la Louvre (1988), cartierul La Défense (1989), a cărui grandoare a fost foarte apreciată, Muzeul Orsay, aflat într-o gară veche, reamenajată, Opera Bastille, Parcul Villette și Arab World Institute.

Prin urmare, arhitectura Parisului de astăzi se bazează pe un stil tradițional, clasic, combinat cu un stil modern temperat, adaptat peisajului parizian, împreună formând un stil unic, cu un design impresionant.

În continuare vom discuta despre principalele atracții ale Parisului, cel mai elegant oraș din Europa. El este definit de cartierele vibrante, precum Marais, St-Germain și romanticul Montmartre, ideale pentru plimbări relaxante, cumpărături și cafenele, precum și de monumentele istorice și contemporane care pun în evidență mândria și grandoarea orașului. Există de asemenea aproximativ o sută cincizeci de galerii și de muzee, și un număr imprecis, dar foarte mare, de cafenele, braserii și restaurante, prezente pe fiecare stradă și pe bulevarde. Seara, teatrele și sălile de concert prind viață, acestea fiind locuri în care se desfășoară unele dintre cele mai cunoscute opere de teatru și de dans, în timp ce în anumite clădiri cu arhitectură impresionantă au loc concerte de muzică clasică, în special în capele și în biserici.

Orașul dispune de o structură inteligent construită, el aflându-se într-un bazin înconjurat de dealuri. Prin mijlocul său curge de la est la vest râul Sena, acesta fiind prezent și în binecunoscuta Île de la Cité, zona din care s-a dezvoltat restul orașului, ea prezentând cea mai veche arhitectură. Paris este împărțit în douăzeci de arondismente, cu o dispunere în spirală care oferă un ghid destul de precis al creșterii sale istorice.

Una dintre cele mai vechi și impresionante clădiri care se află în Ile de la Cité este Catedrala Notre Dame, a cărei construcție a început în anul 1160 și s-a încheiat în 1345. Clădirea a fost avariată de-a lungul timpului, având parte de o renovare serioasă în anii 1820, lucru datorat în mare parte lui Victor Hugo, care a stârnit interesul publicului pentru acest monument prin intermediul romanului Notre-Dame de Paris, în care descria starea nefastă în care se afla la cea vreme catedrala.

Având o arhitectură gotică, elementul ce mai impresionant al acesteia este fațada, care își păstrează influența romană, nu doar prin forma de „H” a clădirii, ci și prin impresia oferită, de luminozitate și eleganță, creată prin intermediul procesului de filigran aplicat ferestei centrale în formă de roză și galeriei de deasupra. Fațada mai prezintă de asemenea trei portaluri decorate în partea superioară cu sculpturi, cea mai impresionantă aparținând portalului central și reprezentând „Ziua Judecății”, friza inferioară prezentând o scenă a învierii morților, iar deasupra Isus prezidează, trimițându-i pe cei din dreapta sa în rai, iar pe cei din stânga în iad, printre condamnați aflându-se și episcopi și regi. Arcul care încadrează ca o rama scenele prezentate este sculptat cu îngeri înarmați, care nu au cele mai blânde priviri. Portalul din stânga o arată pe Maria încoronată de Hristos, friza inferioară prezentând scene din viața ei, iar portalul din partea dreaptă conține scene precum întronarea Fecioarei Maria și episoade din viața mamei sale, Sfânta Ana. Alte elemente impresionante ale arhitecturii sunt creaturile fantastice care păzesc catedrala, precum gargui sau himere. Scopul lor practic este de a facilita scurgerea apei de ploaie, ele având și semnificații simbolice: țin la distanță forțele răului și demonii, speriindu-i cu înfățisarea lor.

Un alt obiectiv turistic important, aflat chiar în inima Parisului, este Louvre-ul, vestitul muzeu, care, pe vremuri, a fost principala reședintă a conducătorilor Franței. Palatul a fost mai mult decât o cetate feudală, fiind început în anii 1190 de către Philippe-Auguste pentru a-și adăposti sulițele, bijuteriile și săbiile, reședința sa fiind pe Ile de la Cité. Palatul a început să fie locuit odată cu venirea la putere a regelui francez Charles V, în jurul anului 1360. De-a lungul timpului, edificul a suportat modificări, în timpul lui François I clădirea fiind restaurată cu ajutorul arhitectului Pierre Lescot, Henri II continuând planul acestuia și construind cele două aripi care formează astăzi colțul din sud-vestul curții „Cour Carrée”. Venirea lui Henri IV la putere în anul 1594 a însemnat pentru Louvre o nouă schimbare: conectarea lui cu Palatul Tuileries al Catherinei de Médicis (acest proiect nu a fost finalizat); el a reușit să construaiscă o aripă lungă de-a lungul Senei, care astăzi găzduiește Galeria cea mare. Contribuția lui Napoleon III au fost fațadele curților aripilor Richelieu și Denon, opera arhitecților Visconti și Hector Lefuel, care au imitat tema de bază a Curții Pătrate. Cu toate acestea, cel mai extravagant obiect adăugat a fost piramida din sticlă, la inițiativa președintelui Mitterrand, ea fiind utilizată astăzi pentru spectacole de fashion și alte evenimente speciale.

Deși Louvre a fost supus multor adăugiri și modificări, întreaga arhitectura se îmbină perfect cu stilul clasic al Parisului, obiectivul îndeplinind standardul de aur al tradiției artistice a națiunii. Astăzi clădirea servește drept muzeu, conținând cele mai de seamă picturi din spațiul european, sculpturi, obiecte de artă care datează din Evul Mediu până la începutul impresionismului, precum și o colecție de antichități din Egipt, Orient, Grecia și Roma.

Probabil cel mai faimos monument din Paris este Turnul Eiffel, deschis publicului în cadrul Târgului Internațional de la Paris, din anul 1889. În acea vreme, era cea mai înaltă construcție din lume. El a fost proiectat de inginerul Gustave Eiffel, turnul fiind denumit după numele său. Deși monumentul a fost criticat la început, fiind perceput drept o monstruozitate asemănătoare unui coș industrial, care strica arhitectura orașului, fiind vizibil din multe puncte ale Parisului, turnul a rezistat, datorită utilizării sale în telecomunicații, fiind astăzi cel mai puternic simbol al Parisului. Accesul în turn se face atât prin intermediul unui lift, cât și pe scările interioare. Primul etaj conține o prezentare a istoriei monumentului, fiind incluse desene, filme și documentare despre arhitectura turnului. Cel de-al doilea etaj este considerat a fi cel mai potrivit pentru a face poze panoramice, de acolo putând fi luat liftul care va duce turiștii la ultimul etaj, unde există atât un bar cu șampanie, cât și un restaurant cu diferite tipuri de mâncare. De asemenea, monumentul oferă orașului acea senzație de romantism, seara el luminând, făcând plimbarea în jurul lui magică.

Una dintre cele mai faimoase zone din Paris este Champs-Elysées. Bulevardul este renumit pentru atmosfera de lux, găzduind hoteluri și buticuri faimoase. El este format dintr-o axă de nouă kilometri care se întinde de la Louvre, din inima orașului, până în centrul business La Défense, din vest. Zona incorporează unele dintre cele mai vestite obiective turistice și anume Concorde, grădinile Tuileries și Arcul de Triumf.

Arcul de Triumf oferă cea mai bună panoramă asupra bulevardului. Construcția lui a fost începută în anul 1806 la inițiativa lui Napoleon I în cinstea Marii Armate, aceasta nefiind terminată până în anul 1836, de către Louis-Philippe, care a dedicat monumentul armatei franceze în general. Obiectivul este plin de semnificații istorice, el reprezentând punctul de plecare al marșului anual realizat cu ocazia Zilei Bastiliei. Accesul se face prin intermediul unor scări subterane aflate în colțul nordic al bulevardului, arcul având inscripționate pe interior numele a șase sute șaizeci de generali și numeroase bătălii franceze. Pentru a ajunge pe obiectiv trebuie să fie urcate două sute optzeci de trepte, însă efortul va fi răsplătit. Vizita este completată de muzeul din interiorul monumentului, care prezintă istoria arcului.

Grădinile Tuileries sunt cele mai vizitate din oraș, denumirea lor însemnând „plăci” în limba franceză, nume provenit de la cariera de lut care se afla pe vremuri în acea zonă și care producea astfel de obiecte. Prima grădină construită în acest loc a fost creată pentru palatul reginei Catherine de Medicis, în anul 1559. Primul design pe care l-a avut a fost unul italian, pentru a-i aminti acesteia de țara de orgine. Totuși, grădinile au fost renovate în stilul franțuzesc de către André Le Nôtre. Palatul Tuileries a fost distrus în anul 1871 pentru a permite o vedere clară dispre Louvre către Champs-Elysées. Grădinile au rămas însă, ele având mai mutle fântâni, precum și două bazine mari. Există diverse sculpturi de-a lungul parcului, realizate de artiști precum Giacometti, Rodin și Maillol. Există de asemenea și două muzee adiacente grădinii, Musée de l’Orangerie, care conține picturile cu giganticii nuferi ai lui Monet și Galerie Nationale du Jeu de Paume, ambele clădiri fiind rămășițe ale palatului originar.

În celălalt capăt al bulevardului se află Place de la Concorde, una dintre cele mai mari piețe publice din Paris, având forma unui octogon care acoperă douăzeci și unu de acri. Cel mai impresionant element al pieței se află în centrul ei, un obelisc egiptean din templul lui Ramses II, vechi de 3.300 de ani. El este acoperit de hieroglife sculptate care au drept scop lăudarea conducătorului egiptean. În fiecare colț se pot observa statui care reprezintă orașe franceze, spațiul fiind decorat de asemenea cu o fântână din bronz, denumită Fontaine de Mars. Place de la Concorde a avut o istorie întunecată, fiind un loc de execuție în timpul Revoluției Franceze, personaje celebre precum Louis XVI, Marie Antoinette și Robespierre găsindu-și moartea în această piață. Mai mult, în vara anului 1794 mai mult de 1.400 de persoane au fost executate în acest loc. În partea de nord a pieței turiștii pot admira două clădiri impresionante, din piatră, cu coloane care le compun fațadele, și anume Hotel de Crillon, un loc care oferă cazare de lux și sediul Marinei Franceze.

Cea mai cunoscută operă din Paris este Garnier, construită între anii 1865 și 1872 ca parte a viziunii despre Paris a lui Napoleon III. Opera este denumită după numele creatorului său, Charles Garnier, acesta reușind să creeze o clădire cu o arhitectură ornată, care nu putea fi încadrată în stilurile arhitecturale existente, autorul său denumind desing-ul Stilul Napoleon al III lea. Fațada operei este o îmbinare de marmură de culoare albă, roz și verde, cu coloane, sculpturi care reprezintă cai și îngeri înaripați, precum și busturi de aur ale unor diverși compozitori. Opera oferă și posibilitatea de admira și un grup de sculpturi, poziționat în dreapta intrării, intitulat „La Danse” și care a fost subiectul unor controverse, fiind considerat mult prea senzual, protestele mergând atât de departe încât a fost aruncată cerneală neagră peste sculptura uneia dintre femeile goale reprezentate.

Interiorul este opulent, spațios, creat din marmură, cu holuri cu oglinzi, auditoriumul fiind decorat cu mătase roșie și frunze de aur, de tavan atârnând un candelabru care cântărește șase tone. Tavanul a fost pictat de Chagall, el prezentând scene din opere și balete binecunoscute, amestecate cu faimoase obiective pariziene. Clădirea este în sine un spectacol fantastic, cu o arhitectură unică, bogată și în același timp extravagantă. În apropierea acestui obiectiv mai pot fi vizitate biserica La Madeleine, una dintre locațiile favorite pentru nunțile de societate, având o arhitectură neoclasică, construcția fiind dedicată personajului biblic Maria Magdalena și Place Vendôme, piață care astăzi găzduiește cele mai cunoscute brand-uri de lux.

Un alt obiectiv important pentru arta și cultura franceză este Centrul Pompidou, care astăzi găzduiește Muzeul Național de Artă Modernă. Clădirea conține de asemenea un centru de performanță, un cinematograf și o librărie. Apărut în anul 1977, conceptul multidisciplinar care a stat la baza centrului a fost considerat la acea vreme revoluționar. Per total, colecția conține șaizeci și cinci de mii de opere de artă produse de cinci mii de artiști. Curentele reprezentate sunt cubismul, suprarealismul, pop art și arta contemporană, printre autorii foarte cunoscuți numărându-se Braque, Duchamp, Mondrian, Dali, Ernst, Calder, Pollock, Malevich și Giacometti. Există de asemenea o secțiune dedicată artiștilor contemporani sub vârsta de patruzeci de ani, precum și o replică a atelierului sculptorului român, Brâncuși. Expoziția de fotografii prezintă munca unor artiști precum Man Ray, Bresson și Doisneau, creațiile recente incluzând chiar și forme ale artei video. Arhitectura clădirii, și ea o operă de admirat, are un aspect industrial, ultra-contemporan, compus din elemente precum conducte, țevi, tuburi, cabluri electrice și scări rulante incorporate în fațada exterioară. Design-ul a fost creat de arhitecții Renzo Piano și Richard Rogers, fiind una dintre creațile cele mai spectaculoase ale arhitecturii moderne.

Un alt obiectiv turistic impresionant este Domul Invalizilor, construit în anul 1671 la inițiativa lui Louis al XIV-lea, cu scopul de a oferi cazare veteranilor de război care au fost răniți sau nu mai au mijloace materiale. Fațada clădirii are o sută șaizeci și trei de metri și este orientată către Sena. Complexul este compus din cincisprezece grădini și două biserici. Prima, Biserica Saint-Louis a apărut în anul 1679, fiind dedicată soldaților, ei trebuind să participe zilnic la masă în acest loc. Inspirată de basilica Sf. Petru din Roma, cealaltă biserică, Domul Invalizilor, a fost construită pentru utilizarea sa exclusivă de către Familia Regală. Clădirea este central poziționată, dominând Curtea de Onoare. Domul este considerat una dintre triumfurile arhitecturii baroce franceze.

Complexul este casa a trei muzee dedicate istoriei militare începând din Evul Mediu până la cel de-al doilea Război Mondial. El conține o colecție compusă din armuri, hărți și arme care aparțin unor diverse spații precum Orient, Turcia, Japonia, India și China. Probabil cel mai interesant aspect al Domului este faptul că aici se află mormântul lui Napoleon I, alături de alți șefi militari, precum mareșalul Foch.

Un alt monument inspirat din arhitectura italiană este Panteonul, care a fost modelat după stilul clădirii cu același nume din Roma. Obiectivul impresionează prin arhitectura neoclasică, care urmăște planul în cruce greacă. Inițial, Panteonul a fost creat ca o dedicație Sfintei Geneviève, însă, fiind finalizat chiar înainte de revoluție, a fost utilizat drept mausoleu pentru aceia care și-au sacrificat viețile pentru Franța sau au ajutat prin faptele lor. Din acest motiv, ferestrele în arc care aveau drept scop iluminarea întregii structuri au fost acoperite. De-a lungul timpului Panteonul și-a tot schimbat utilizarea, fiind folosit de multe ori drept biserică, însă a continuat să fie un loc de înmormântare a martirilor.

Interiorul clădirii este la fel de frumos precum exteriorul său. Coloane susțin travee decorate cu fresce, un dom impresionant luminând o copie a pendulului lui Foucault, loc unde în anul 1853 renumit fizician a demonstrat rotația Pământului.

Una dintre atracțiile pariziene favorite ale turiștilor este Muzeul Orsay, acesta acoperind una dintre cele mai populare perioade din istoria artei și având cea mai mare colecție din lume de opere impresioniste și post-impresioniste. Astfel că vizitatorii pot admira tablouri, sculpturi, mobilă și fotografii, toate datând din perioada 1848-1915. Atât la interior, cât și la exterior, muzeul este în sine o operă de artă, acesta fiind construit dintr-o gară care purta același nume. Arhitectura sa este o combinație dintre clasicismul secolului al XIX lea și modernitatea industrială. Parterul, unde poate fi admirat un impresionant arc feroviar, din sticlă, prezintă opere de dinainte de 1870 aparținând unor artiști precum Delacroix, Monet, Manet, Sisley sau Pissarro. La primul etaj poate fi admirată colecția de opere impresioniste și post-impresioniste, turiștii putând vedea artă aparținând lui Van Gogh, Cézanne, Degas sau Toulouse-Lautrec. Următorul etaj prezintă atât opere post-impresioniste, cât și picturi aparținând simbolismului, având de asemenea camere dedicate sculpturilor și mobilei Art Nouveau.

În nordul orașului întâlnim cartierul Montmartre, o zonă liniștită și care și-a păstrat aerul originii rurale. El găzduiește una dintre cele mai iubite obiective turistice și anume bazilica Sacre Coeur. Situat în vârful colinei, edicificiul este un melanj de arhitectură franțuzească și bizantină, construcția sa începând în anul 1870 la cerera Bisericii Catolice, pentru iertarea păcatelor care au avut loc în comună. Forma bazilicii este a unei cruci grecești, aceasta fiind decorată cu patru domuri. Interiorul este la fel de impresionant, fiind compus din mozaicuri și vitralii. Cu toate acestea, probabil cea mai impresionantă experiență este priveliștea pe care colina o oferă, turiștii putând surprinde toată panorama Parisului.

La douăzeci de kilometri de Paris se află orașul regal Versailles, renumit pentru faimosul palat Versailles. Enorma clădire a fost construită pentru Ludovic al XIV-lea, fiind astăzi unul dintre cele mai vizitate obiective din Franța. Crearea palatului a fost inspirată de invidia tânărului conducător pe castelul ministrului său de finanțe, Vaux-le-Vicomte, construcție pe care și-a propus să o întreacă, apelând la aceeași echipa de arhitecți, însă comandând o lucrare de o sută de ori mai mare. Astfel că palatul are șapte sute de camere, șaizeci și șapte de scări și trei sute cincizeci și două de șemineuri. Construcția sa a început în anul 1664, aceasta fiind finalizată spre sfârșitul vieții lui Ludovic, în anul 1715. O perioadă de timp palatul a fost abandonat, până la venirea lui Ludovic al XV-lea, el rămânând reședință a familiei regale până la sfârșitul Revoluției Franceze, când mobila și picturile au fost luate, fiind trimise către Louvre sau scoase la licitație. Restaurarea sa a început de abia între cele două Războaie Mondiale, fiind căutat în toată lumea mobilierul original al lui Ludovic al XVI-lea, în încercarea de a-l recupera.

Construcția, deși este apogeul privilegiului regal, având o arhitectură extravagantă, are și o semnificație istorică, aici semnându-se Tratatul de la Versailles, și prezintă anecdote care încântă turiștii. Mai mult, o plimbare prin parcul palatului este o adevărată încântare.

Parisul este cunoscut și pentru cartierele sale boeme, printre cele mai populare fiind cartierul Latin, aflat în apropierea Sorbonei, renumit pentru numărul mare de cinema-uri, majoritatea rulând filme clasice. St-Germain este unul dintre cele mai pitorești și pline de viață cartiere din oraș, el ieșind în evidență prin selecția excelentă de cafenele și magazine, precum și prin arhitectura deosebită a clădirilor. De asemenea, turiștii se vor lăsa seduși de cartierul Marais, perfect pentru a te rătăci pe străzile înguste, pentru a descoperi clădirile cu arhitectură renascentistă. În contrast cu aceste cartiere, cu un aer clasic, franțuzesc, se află La Défense, un mini Manhattan aflat în vestul Parisului. Aici se află districtul business, cu clădiri din beton și zgârie-nori din sticlă, cel mai renumit monument fiind Marele Arc, construit în anul 1989 pentru a celebra cele două secole de la Revoluție.

Parisul oferă turiștilor și o serie de experiențe și obiective unice, primul fiind Moulin Rouge, cabaret unde a luat naștere faimosul dans can-can, având un design specific sfârșitului de secol XIX, așa numitul „fin de siècle”. Pentru turiștii curajoși există catacombele, osuare unde se regăsesc rămășițele a aproximativ șase milioane de oameni. De asemenea, Parisul este printre puținele orașe unde cimitirul este ridicat la rang de obiectiv turistic important. Cimitirul Père-Lachaise este loc de odihnă a multor persoane faimoase, incluzând scriitori, artiști și muzicieni. Acesta a fost construit la inițiativa lui Napoleon, fiind umbrit de aproximativ cinci mii de copaci. Câteva dintre numele pe care turiștii le pot întâlni aici sunt Ingres, Delacroix, Proust, Chopin, Edith Piaf, Oscar Wilde, Rossini etc. Ultimul loc pe care îl vom menționa se află în afara Parisului și poartă numele de Disneyland, fiind un complex imens, compus din parcul de distracție, magazine, cafenele, hoteluri și un teren de golf, obiectivul fiind locul perfect atât pentru copii, cât și pentru adulți.

După cum putem observa, atracțiile din Paris sunt mult mai numeroase și mai diversificate decât cele ale Bucureștiului. Daca Parisul și-a păstrat aerul clasic, arhitectura tipic franțuzească a orașului fiind bine prezervată și diferențiată de cea modernă, aceasta din urmă găsindu-se într-o zonă separată, cum ar fi cartierul La Défense, Bucureștiul este un amalgan de stiluri. Turiștii pot admira atât o rămășiță din Micul Paris, un element care conduce direct spre orașul francez fiind Arcul de Triumf, cât și arhitectura stalinistă, grandomană, din perioada comunistă. Mai mult, arhitectura modernă pare că se amestecă cu restul stilurilor, zgârie-nori aparând parcă din neant pe diferite străduțe ale capitalei noastre. Aceste diferențe vor fi accentuate și profund analizate în studiul de caz care urmează, unde vom pune accentul pe modul de promovare a turismului din cele două orașe.

3. Studiul de caz

3.1. Termenii cercetării

3.1.1. Obiectivul cercetării

Obiectivul acestei cercetări este de a identifica modul în care sunt promovate două capitale europene, Paris și București, care, deși au în comun anumite elemente arhitecturale, orașul nostru fiind cunoscut din acest motiv drept „Micul Paris”, formează un contrast interesant atunci când vorbim despre industria turismului. Antiteza dintre cele două orașe va fi pusă în evidență prin analiza campaniilor turistice realizate până în prezent, precum și prin intermediul unei cercetări de teren, realizate atât pe tărâmul parizian, cât și pe cel bucureștean.

3.1.2. Ipotezele cercetării

Ipoteza este definită drept un enunț al unei relații cauzale, caracterul său permițând verificarea și demonstrarea empirică. Aceasta nu trebuie confundată cu ceea ce numim presupunere său bănuială, prin intermediul fiind posibilă tranziția de la cunoașterea faptelor la cunoașterea legilor de producere. Prin urmare, ipotezele sunt definite prin o procedură care poate fi testată prin utilizarea unor metode de cercetare, efectul final constând în obținerea de noi cunoștinte despre dimensiuni ale realității. Întrucât este un enunț întemeiat pe supoziții despre legătură dintre două sau mai multe variabile, relația dintre aceste variabile nefiind una sigură, ci probabilă, ipoteza poate fi formulată astfel: „cu cât………, cu atât……..” sau „dacă……, atunci…….”. Totuși, este important de menționat faptul că nu orice enunț poate reprezenta o ipoteză în cadrul cercetărilor empirice, ci pentru a obține această calitate, respectiva formulare trebuie să fie testabilă.

Prima ipoteză pe care o formulăm, cea principală, este: Dacă Parisul este un oraș mai cunoscut decât Bucureștiul și implicit mult mai vizitat de către turiști, înseamnă că turismul parizian are parte de o promovare constantă și mult mai complexă față de cea din țara noastră, oferind un acces facil la informații.

Ipoteza secundară care va fi probată este: Cu cât promovarea turismului într-un anumit spațiu este mai limitată, cu atât este acesta mai puțin vizitat. Cea de-a doua ipoteză secundară formulată este: Dacă Bucureștiul este un oraș slab promovat în mediul online, acest lucru va fi valabil și pentru mediul offline, principalele atracții turistice neoferind același volum de mijloace de comunicare precum cele din Paris.

3.1.3. Metode de cercetare

Modul de cercetare compus dintr-un sistem de reguli și de principii de cunoaștere și de transformare a realității în obiective poartă numele de metodă de cercetare. Acest sistem presupune o gândire metodică, ce asigură o corență internă logică, precum și o compatibilitatea imaginilor noastre mintale cu realitatea obiectivă.

În ceea ce privește clasificarea acestor metode de cercetare, ele pot fi repartizate în funcție de locul ocupat în procesul cercetării empirice: de prelucrare a informațiilor (metode cantitative și calitative), de interpretare a datelor cercetării (metode comparative, interpretative), metode de culegere a informației (studiul de teren, ancheta, înregistrarea statistică) și în funcție de tehnici (de cunoaștere, de calcul, de creație).

Cercetarea noastră va fi centrată pe metodele cantitative, de prelucrare a informațiilor, precum și pe un studiu de teren, metodă de culegere a informației, cu scopul de a obține o imagine de ansamblu, cât mai completă, a realității. Succesul unei cercetări se bazează pe uniunea dintre judecăție evaluative și cele constatative, dintre empiric și teoretic, dintre cantitativ și calitativ Cercetarea cantitativă ne oferă o cunoaștere pozitivă, exactă, a faptelor sociale, modelul său fiind preluat din cel al cunoșterii din stiințele naturii. Cercetarea calitativă este cea care o completează, Creswell definind-o drept „un demers de înțelegere bazat pe tradiții metodologice distincte, care exploră o problemă socială sau umană. Creatorul construiește o imaginea holistă și complexă, analizează cuvintele, descrie detaliat punctele de vedere ale subiecților și își conduce studiul sau în mediul natural”.

Prin urmare, metodele utilizate în cercetarea noastră vor fi analiza de conținut, un procedeu atât cantitativ cât și calitativ și studiul de teren, o metodă calitativă.

3.2 Analiza de conținut

Analiza de conținut este o tehnică folosită în investigațiile socioumane, cu scopul de a valorifica documentele supuse cercetării. Conform lui Bernard Berelson, unul dintre sociologii cu mari contribuții la evoluția acestei metode, analiza de conținut „ este o tehnică de cercetare ce are ca obiect descrierea obiectivă, sistematică și cantitativă a conținutului manifest al comunicării”. Definiția în cauză este însă doar o bază pentru ceea ce implică această procedură, astăzi analiza conținutului fiind o îmbinare dintre cantitativ și calitativ. Prin urmare, putem formula definiția conform căreia analiza de conținut reprezintă o modalitate cantitativ-calitativă, atât a conținutului latent al comunicării, cât și al celui manifest, cel dintâi constituind partea interesantă a metodei, prin descoperirea dimensiunilor mai puțin sesizabile.

Folosirea metodei presupune stabilirea unităților de context, de înregistrare și de numărare. Cea dintâi, unitatea de context, reprezintă acea parte a comunicării prin intermediul căruia poate fi identificată orientarea unității de înregistrare, fie ea negativă, pozitivă sau neutră. Mărimea acestei unități este însă condiționată de cea a unității de înregistrare, putând fi cel puțin egală cu ea sau mai mare, unitatea de context fiind baza care ne permite caracterizarea cât mai concretă a unităților de înregistrare.

Acestea din urmă reprezintă acel segment din comunicare ce va fi introdus și caracterizat într-una din categoriile schemei de analiză. El poate fi un simbol, un cuvânt, o propoziție, un paragraf, capitol etc. Conform lui Robert Phillip Weber, aceste unități, dacă sunt de mărimi mici, nu ajută suficient la decodificarea mesajului, acesta recomandând folosirea unor unități de înregistrare mai mari. Acestea vor fi introduse în schema de categorii, niciuna neputând să intre în mai mult de o singură categorie.

Funcția de cuantificare este deținută de unitatea de numărare. Prin intermediul acesteia vor fi identificate calități precum durata în timp, lungimea sau suprafața.

Raportându-ne la etapele analizei conținutului, alegerea temei de cercetare este primul pas care trebuie făcut, urmat de stabilirea materialului pentru cercetare, acesta putând fi mai redus sau mai extins și de selecționarea surselor de comunicare folosite și a materialelor ce vor fi supuse analizei.

După stabilirea acestor etape, urmează procedeul propriu-zis de analiză, el putând fi realizat prin determinarea numărului de apariții ale unităților de înregistrare în sistemul categoriilor de analiză, prin intermediul analizei frecvențelor, sau prin intermediul analizei tendinței, aceasta punând în evidență atitudinea emițătorului față de o persoană, o idee sau față de un fapt social.

Analiza de conținut pe care o vom efectua, deși are o temă centrală, aceea a turismului promovat prin intermediul publicității, urmărește paralela dintre două orașe aflate în contrast: Micul Paris și Marele Paris. Astfel, prima parte a analizei va urmări campaniile publicitare atât din capitala noastră, București, cât și din capitala franceză, la final fiind realizată o comparație prin determinarea unor anumite unități de înregistrare în sistemul de categorii. Cea de-a doua parte ne prezintă situația din teren, din mediul offline, fiind vizitate obiective din ambele capitale, în perioade apropriate, Parisul la sfârșitul lunii aprilie 2018, iar București la mijlocul lunii mai 2018. Astfel că materialele supuse analizei provin atât din mediul online, fiind selectate în funcție de proveniența geografică și de domeniul promovat – turismul, cât și din mediul offline, în urma acestor vizite realizate în scop turistic fiind colectate pliante și imaginii cu diferitele mijloace de comunicare existente în cadrul atracțiilor turistice. În toate materialele identificate vor fi analizați următorii indicatori: titlul, mesajul, corpul textului, mesajul iconic, grafică, prezența de logo-uri, simboluri culturale (acolo unde este cazul) etc.

În continuare, vom analiza campaniile turistice realizate din ambele spații culturale amintite, la finalul analizei subliniind diferențele importante întâlnite în funcție de indicatorii cercetați.

3.2.1. București

Prima campanie turistică din România, care a inclus ca destinație și capitala noastră, a purtat numele de „Eterna și fascinanta Românie” și a luat naștere în anul 1995. Ideea creării acestei campanii a apărut în contextul unei imagini negative pe care o avea România pe plan mondial, în urma mineriadei din anul 1990, dar și a existenței unor clase inferioare precum țiganii și oameni ai străzii. Această inițiativă a presupus crearea unui album foto despre țara noastră, acesta fiind tipărit în opt limbi și anume: română, engleză, franceză, italiană, spaniolă, germană, japoneză și arabă. Cu toate acestea, această carte ilustrată nu a fost destinată pentru comercializare, ci ea urma să fie trimisă în o sută patruzeci și patru de țări, public-țintă fiind reprezentat de către elitele politice ale lumii. Scopul său principal a fost acela de a promova extern imaginea țării noastre, cu scopul de a atrage invenstitori străini. Din acest motiv, fiecare album trimis era pus într-o casetă acoperită în pânză de in, coperta având numele țării tipărit în foiță de aur. Tot acest ambalaj pretențios era pus la rândul său într-o altă cutie, cu pereți dubli, în care se afla și o scrisoare personalizată, pentru fiecare destinatar. Autorul scrisorii era Adrian Costea, fotograful care a realizat pozele ce fac parte din albumul respectiv, pentru crearea lor fiind nevoie de o excursie de 80.000 de kilometri, într-o perioadă de patru ani, pe tărâmul României.

Deși s-au investit sume imense de bani în această campanie, un scandal în care a fost implicat Adrian Costea, acuzat de deturnarea a zeci de milioane de euro din contracte cu statul român, a făcut ca acest album să ajungă în doar șaizeci și patru de state, fiind create numai patru mii două sute de exemplare.

Albumul conținea cinci sute treisprezece fotografii, din toată țara, inclusiv din București, însă accentul cădea pe mediul rural și pe tradiție. Lucrul acesta este evidențiat și de coperta cărții, poza fiind denumită „Fată din regiunea Oaș, în fața munților Bucegi, între Cabana Diham și Cabana Izvoarelor” (vezi FIG.10). Surprinzător este că, deși este vorba despre o zonă cu bogată tradiție românească, tânăra din imagine nu poartă port popular, fiind îmbracată chiar modern. Ia nu este cea tradițională, iar fusta, deși prezintă niște motive florale, care se regăsesc și în portul nostru, nu are nimic altceva în comun cu veșmintele populare. Nici accesoriile purtate nu fac parte din moștenirea noastră folclorică: la gât fata poartă o cruce din aur, pe mână un ceas și pe deget un inel supradimensionat. Este posibil ca intenția din spatele acestei imagini să fi fost îmbinarea tradiționalului cu modernitatea din ce în ce mai înfloritoare din spațiul românesc, însă consider că astfel o parte din farmecul tradițiilor noastre a fost înlăturat. Singurele elemente care aduc aminte cititorului de spiritul tradițional românesc sunt coada împletită și peisajul rustic, mioritic.

Coperta albumului „Eterna și fascinanta Românie”, 1995.

Sursă foto: http://www.certitudinea.ro/articole/arte-vizuale/view/cu-tristete-despre-eterna-si-fascinanta-romanie

În ceea ce privește capitala noastră, există în album o serie de poze dedicate promovării Bucureștiului, prezentând principalele atracții turistice, precum: Casa Poporului, Ateneul Român, Palatul CEC, Universitatea și diverse biserici cu arhitectură impresionantă. Consider că această campanie a fost foarte bine gândită pentru vremea în care se încadrează, ea urmând să aibă un impact pozitiv dacă obiectivele sale erau duse la bun sfârșit. Albumul era la acea vreme o metodă de promovare turistică eficientă, publicul-țintă fiind bine ales, precum și metoda de prezentare, de ambalare a cărții. În concluzie, într-o perioadă în care online-ul nu exista, această campanie avea mari șanse de a aduce o imagine pozitivă României postdecembriste și de a dezvolta industria turismului prin atragerea de vizitatori străini.

Următoarea campanie a fost desfășurată între anii 2002 și 2004, purtând numele de „România mereu surprinzătoare”. Ea presupunea o serie de spoturi TV, cu scopul de a promova turismul românesc prin intermediul unor canale internaționale, precum și o serie de afișaje outdoor (mesajul campaniei fiind aplicat pe autobuze din diferite orașe din străinătate). Campania a fost realizată de Ogilvy & Mather, obiectivul acesteia fiind schimbarea atitudinii și a percepției față de România. Publicul-țintă a fost compus în special din potențiali turiști din Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii, canalele media utilizate fiind CNN, BBC, Euronews, Discovery și Eurosport.

Cu toate acestea, campania a fost un eșec, astăzi existând foarte puține detalii despre defășurarea acesteia. Sloganul „Romania – simply surprinsing” a fost anulat de către Richard Batchelor, consultant în cadrul Organizației Mondiale a Turismului, pe motivul că acesta nu comunică esența țării noastre pentru potențialii turiști, „mereu surprinzător” putând avea atât o conotație negativă, cât și una pozitivă. Prin urmare, lipsa informațiilor nu ne permite să facem o analiză curpinzătoare asupra acestei campanii, singurul element vizual pe care l-am putut găsi în mediul online fiind logo-ul, România fiind scris cu litere ludice, „m”-ul fiind desenat ca niște munți, la baza cărora se află valuri scăldate de soare (vezi FIG.11). Acest lucru vrea sa exprime diversitatea geografică a țării noastre, care se poate lăuda atât cu frumoșii Carpați, precum și cu minunata Mare Neagră. Cu toate acestea, nu ne este menționat dacă orașul București a făcut parte din această campanie, putând doar să presupunem că, fiind capitala țării, a avut un loc rezervat în cadrul promovării.

Logo-ul și sloganul campaniei „România mereu surprinzătoare”.

Sursă foto: https://www.gaben.ro/2011/05/25/romania-simply-surprising/

Și pentru că cele două campanii prezentate s-au bazat pe dezvoltarea unui branding de țară, următoarea inițiativă va avea drept scop crearea unui brand de națiune. „Fabulospirit” este o campanie realizată în anul 2006 la inițiativa Ministerului Afacerilor Externe, aceasta având drept scop conturarea imaginii țării, după intrarea în Uniunea Europeană. Astfel că are loc o repoziționarea a poporului nostru, dorindu-se realizarea unei imagini care să îi proiecteze pe români drept oameni care știu să se bucure de viață și lânga care nu te poți plictisi. Românii sunt bogați spiritual, având multe calități care vor fi apreciate cu siguranță de către familiile europene – aceasta este premisa de la care a pornit campania, ea dorindu-și să imprime cuvântul „spirit” asupra poporului nostru, așa cum atunci când spui inginer te gândești la germani. Totuși, această campanie se va diferenția din punct de vedere strategic față de cele prezentate: dacă primele demersuri pentru promovarea turismului au presupus activități punctuale, precum realizarea unui album sau a unor spot-uri TV, acum putem vorbi de o campanie integrată de comunicare: promovarea urma să se facă prin print/presă scrisă, prin outdoor internațional, prin spot-uri TV, concert live și evenimente outdoor și indoor, toate acestea având drept scop crearea unui număr considerabil de impresii media. Din păcate, campania a rămas doar la nivelul de concept, odată cu schimbarea miniștrilor proiectul fiind oprit. Această etichetare a românilor a adus multe critici, fiind chiar și tema unor ironii, un exemplu fiind brand-ul propus de români și anume „fabulo-șpriț”.

Mai jos putem observa două print-uri (vezi FIG.12, FIG.13) care urmau să facă parte din campanie, primul reprezentând în prim plan un copil care merge pe șinele de tren, fiind acompaniat de un câine, în planul secundar, pe fundal, fiind reprezentat chipul lui Brâncuși, o valoare națuională care reprezintă acest spirit fabulos. Cel de-al doilea prezintă Castelul Bran, vegheat „din ceruri” de un personaj care pare a fi un vampir. Consider că niciuna dintre cele două afișe nu surprinde esența de spirit fabulos, fiind dominate de inconsistență: culorile sunt sumbre, dându-ne o senzație de melancolie, poveștile prezentate de print-uri sunt ambigue, nefiind reprezentative pentru conceptul campaniei. În mare parte, aceste afișe doar îmbină câteva elemente reprezentative pentru mândria românilor, precum Castelul lui Dracula sau vestitul sculptor Brâncuși, fiind lipsite de orice esență.

Cele două afișe din campania „Fabulospirit”, 2006. Stânga: primul print cu Brâncuși; Dreapta: key visual Castelul Bran.

Sursă foto: http://neagrigore.blogspot.ro/2007/04/interviul-lui-lucian-georgescu-pe.html

În ceea ce privește acest slogan aplicat esenței poporului român, consider că este într-o mare măsură pompos, fapt cauzat în mare parte de asocierea „spiritului” cu adjectivul „fabulos”, care este doar o hiperbolă, fără o semnificație anume. Inițiativa în sine a fost una foarte bună, o repoziționare a poporului nostru, de multe ori victimă a stereotipurilor negative, fiind mai mult decât necesară. Din păcate, acest tip de campanie încă nu a fost dezvoltat în țara noastră.

Următoarea campanie turistică a fost dezvoltată în anul 2009, purtând denumirea de „Romania, the land of choice”. Campania a constat în crearea a două spot-uri TV și a unui imn național, obiectivele acesteia fiind promovarea României ca destinație turistică, sporirea interesului turștilor străini față de țara noastră și creșterea notorietății internaționale a statului. Strategia a constat în utilizarea unor personaje de tip garant, celebre nu numai în țara noastră, ci la nivel mondial. Astfel că Hagi, Nadia Comăneci și Ilie Năstase sunt protagoniștii clip-urilor de promovare, ei asumându-și rolul de prezentatori ai României. Primul spot a fost difuzat pe Eurosport, acesta fiind preluat în direct, în timp ce rula pe fațada Cocor Media Channel din București. De asemenea, în perioada august-decembrie 2009 clipul a fost difuzat și pe postul CNN, alegerea celor două canale fiind datorată rating-ului mare din care face parte publicul-țintă ales. După cum aminteam, tot în această perioadă a fost lansat și un imn turistic ce poartă numele campaniei și care a fost compus, în limba engleză, de către Marius Moga.

În contiuare vom analiza cele două spot-uri TV, în funcție de relevanța pe care o au pentru tema cercetată. Primul clip a fost creat pe baza unor asocieri neașteptate și paradigme false despre țara noastră, conceptul bazându-se pe insight-ul conform căruia străinii nu știu nimic despre România. Primul personaj garant care ne vorbește este Nadia Comăneci, care spune că România este singura țară unde este legal ca o femeie să se căsătorească cu patru bărbați în același timp. Scena care urmează după această afirmație prezintă o mireasă tânără alături de cei patru aleși, în fața Ateneului Român. Ilie Năstase ne îndeamnă în continuare să descoperim România, țara unde oamenii se deplasează pe zebre, scena surprinzând indivizi mergând pe aceste animale, în fața Casei Poporului. Ultimul personaj garant, Hagi, îndeamnă turiștii să vină în România pentru a testa peștele care crește în copaci, clip-ul prezentând un astfel de pom. După toate cele trei afirmații, naratorul întreabă ascultătorii: „You know nothing about Romania, do you?”, urmând îndemnul „It’s time to come and discover its real sights, real experiences and real people”. Acest clip este oarecum o ironie la adresa tuturor stereotipurilor despre țara noastră, vizitatorii fiind chemați să descopere România, tocmai pentru a se convinge că nu tot ce se spune despre țara noastră este și adevărat. Spot-ul este relevant pentru tema cercetată pentru că prezintă două dintre cele mai importante obiective turistice din București, Ateneul și Casa Poporului.

Al doilea clip pune în evidență deversitatea experiențelor pe care le oferă țara noastră, primul cadru surprinzând-o pe Nadia Comăneci, care se introduce și le spune ascultătorilor „This is Romania„, urmând scene cu Mănăstirea Voroneț, cu un plai cu un cioban și miorițele sale și cu orașul Sibiu. În timp ce Nadia se odihnește pe o prispă, Ilie Năstase apare în cadru cu parașuta, spunând: „Feeling sleepy already? This is Romania”. În continuare apar scene din cluburi, urmate de introducerea lui Hagi și scene de pe litoralul românesc. Mai putem observa câteva cadre cu Delta Dunării și munții Carpați, pentru ca în final să se afirme: „One country, so many experiences. Come to Romania, the land of choices”. În acest spot nu apar cadre din București, el fiind reprezentat doar prin scena care surprinde viața de noapte. Pe fundalul celor două clip-uri este pusă muzică tradițională românească, cele trei personalități vorbind în engleză. Un dezavantaj al ambelor spot-uri este faptul că nicăieri pe parcursul derulării lor nu se specifică denumirea atracțiilor turistice, doar cei cunoscători știind cum se numesc și unde pot fi găsite. În opinia mea, campania poate avea câteva îmbunătățiri în ceea ce privește modul de realizare al acestor video-uri (puteau fi puse numele locurilor prezentate, puteau fi introduse și alte obiective turistice de importanță națională, Bucureștiul trebuia menționat în ambele spot-uri etc.), însă alegerea celor trei personaje garant și a canalelor de difuzare a fost una bine gândită.

La numai un an după implementarea acestei campanii, apare un nou slogan turistic al țării și anume „Explore the Carpathian Garden”, lansat la expoziția mondială de la Shangai. Această campanie de brand turistic este probabil cea mai mare și cea mai complexă, ea aducând cu sine și logo-ul României, valabil și astăzi (vezi FIG.14). Acesta este compus din trei elemente: o frunză compusă dintr-o parte verde, ce reflectă relieful României, în special Munții Carpați și dintr-o parte albastră, care seamănă cu un râu. Frunza are o semnificație aparte pentru folclorul nostru, ea fiind o metaforă a spiritului amabil al românilor. Sub frunză se află denumirea țării, scrisă cu un font ludic, prietenos, cu diferite tonuri de verde, singura excepție fiind căciulița literei „â”, colorată cu portocaliu, simbolizând acoperișul unei case, siguranță. Sub „România” se află noul logo și anume „explore the carpathian garden”.

Logo-ul campaniei „Explore the Carpathian Garden”, reprezentativ pentru identitatea țării noastre.

Sursă foto: http://www.mediafax.ro/social/explore-the-carpathian-garden-noul-slogan-turistic-al-romaniei-foto-6741629

Strategia campaniei a constat în crearea unor spot-uri pe diferite teme (despre cultură, natură, unul general), care au fost difuzate pe canale internaționale precum CNN, CNBC și Național Geographic, precum și în realizarea unei promovări outdoor, prin brand-uirea taxiurilor din Marea Britanie, a stațiilor de metrou și a zonelor de tranzit importante (aeroport, panouri publicitare de pe autostrăzi din Europa). Mai mult, au fost realizate broșuri de prezentare a principalelor atracții turistice, în care este inclus și orașul București (vezi FIG.15). Acesta este prezentat, desigur, drept un mic Paris, fiind descris ca „un oraș vibrant, mereu altfel”.

Broșura despre orașul București, în limba engleză, din campania „Explore the Carpathian Garden”,

Sursă foto: http://turism.gov.ro/promovare-turistica/

Broșura prezintă principalele atracții ale capitalei, printre care Arcul de Triumf, Palatul CEC, Palatul Parlamentului, Centrul Vechi și parcurile Cișmigiu și Herăstrău. Deși bine realizată din punct de vedere al graficii, broșura putea conține mai multe detalii despre capitală, prezetând o mică parte a experiențelor turistice. Există, de asemenea, și un spot dedicat orașului, al cărui intro este reprezentat de logo-ul și sloganul turistic. Primele două cadre ne oferă câteva informații istorice despre oraș, pentru ca apoi să ni se prezinte principalele atracții turistice alături de câteva detalii: „de remarcat sunt Muzeul Satului, Muzeul Țăranului Român, Muzeul Național de Istorie sau bisericile din secolele XVI-XVII.” Ni se prezintă, de asemenea, imagini cu și din Ateneul Român, cu Casa Poporului și cu Palatul CEC. Spre finalul clipului, Bucureștiul este denumit un oraș-grădină, datorită atracțiilor aflate în afara sa, precum Palatul Mogoșoaia, Snagov sau Mănăstirea Cernica. La fel ca și broșura realizată, consider că puteau fi adăugate mult mai multe informații și obiective turistice, acesta fiind în mare parte un rezumat inexpresiv al orașului.

Și pentru că am discutat mai devreme despre branding-ul de națiune, acesta influențând pozitiv turismul, vom prezenta în continuare o campanie din anul 2013, de data aceasta ea fiind inițiativa ziarului Gândul în parteneriat cu GMP Advertising. „Why don’t you come over” a apărut drept un răspuns la campania britanică „Don’t come to UK” adresată românilor și bulgarilor, cu scopul de a-i descuraja să vină să lucreze în Marea Britanie. După ce ziarul „The Guardian” și-a încurajat cititorii să vină cu idei pentru campania guvernului britanic, Gândul a demarat un proiect asemănător, postând pe pagina de Facebook a campaniei „Come to Romania” diferite afișe cu tentă ironică, care atacă stereotipurile pe care le au străinii față de poporul nostru. Print-urile sunt compuse dintr-un fundal roșu sau albastru, pe care este scris un mesaj cu font alb (vezi FIG. 16, FIG.17). În partea de jos a fiecărui poster se află sloganul campanie „We may not like Britain, but you will love Romania”, alături de logo-ul acesteia – textul „Why don’t you come over” încadrat într-un dreptunghi alături de simbolul unui avion. Printre cele mai reușite mesaje se numără: „Half of our women look like Kate. The other half, like her sister”, „We speak better English than anywhere you’ve been in France”, „Charles bought a house here in 2005. And Harry has not been photographed naked once” sau „Our draft beer is less expensive than your bottled water”.

Campania a avut un efect pozitiv nu numai asupra imaginii românilor, ci și asupra turismului, străinii apreciind inițiativa inteligentă a poporului nostru. „Why don’t you come over” a câștigat premiul de aur în cadrul festivalului AdStar, fiind una dintre cele mai reușite campanii românești.

Afișe din cadrul campaniei „Why don’t you come over”, 2013.

Sursă foto: http://www.gandul.info/stiri/why-don-t-you-come-over-raspunsul-gandul-la-campania-britanica-nu-veniti-in-anglia-update-10528548

Deși toate campaniile prezentate până acum nu au drept actor principal orașul București, ci România ca țară, ele sunt importante pentru evoluția ulterioară a industriei turismului. Întrucât România nu s-a bucurat niciodată de o notorietate internațională, a fost nevoie ca mai întâi să se construiască o identitate a statului care să fie recunoscută de către străini, pentru ca apoi să fie realizate campanii de nișă, strict pentru orașul București și nu numai. În continuare vom analiza toate inițiativele de promovare ale capitalei.

Prima inițiativă de promovare exclusivă a Bucureștiului poartă numele de „Europe is younger in Bucharest” și a apărut în anul 2011. Astfel că orașul urma să fie prezentat drept o capitală dinamică, în plină dezvoltare, care oferă din ce în ce mai multe activități artistice, culturale și sportive. Publicul-țintă era compus din tineri, oameni de afaceri, amatorii de city-break-uri și consumatorii de turism wellness. Această inițiativă a venit pe fondul unei reputații nu tocmai bune a orașului, Bucureștiul clasificându-se din punctul de vedere al calității vieții pe penultimul loc al clasamentului orașelor europene. Cu toate acestea, campania a rămas la nivel de idee, nefiind implementată. Cauzele nu se cunosc, însă au fost aduse critici sloganului, care a fost considerat drept ambiguu și nereprezentativ pentru esența capitalei.

Următoarea campanie, de data aceasta și implementată, însă care a presupus mai mult o promovare internă, este „București 555”. Campania a fost creată cu ocazia împlinirii a cinci sute cincizeci și cinci de ani de la prima atestare documentară a orașului. Această sărbătoare a presupus montarea în marile intersecții a cifrelor „555”, în culorile tricolorului, amplasarea de bannere și afișe pe panouri publicitare aflate pe bulevardele mari, crearea unui site www.bucuresti555ani.ro, crearea unei pagini de Facebook și chiar și a unui cântec care poartă numele campaniei. De asemenea, această aniversare a fost marcată de evenimente speciale desfășurate pe parcursul a trei zile consecutive: concerte, târguri, proiecții 3D pe fațada Palatului Parlamentului, porți deschise și expoziții de artă. Sloganul campaniei a fost „Poți să iube555ti București”, litera „ș” fiind înlocuită cu numărul în culorile tricolorului, acestea făcând contrast cu fontul negru utilizat pentru litere.

Mai jos: în partea stângă vedem afișajul outdoor compus din numărul „555”, precum și un panou publicitar (vezi FIG.18). Sursă foto: https://www.ziarulmetropolis.ro/trei-zile-si-trei-nopti-de-sarbatoare-bucuresti-555-de-ani/

În partea dreaptă se află o imagine realizată în timpul proiecțiilor 3D de pe Casa Poporului (vezi FIG.19). Sursă foto: http://www.rri.ro/en_gb/bucuresti_555-22641

Această campanie, deși a avut drept public primar românii, a contribuit de asemenea la popularizarea Bucureștiului ca destinație turistică, în online fiind vehiculate poze de la evenimentele care s-au desfășurat în locuri considerate obiective turistice, precum Palatul Parlamentului, Piața Constituției, Parcul Cișmigiu, Centrul Istoric și Piața Universității. Probabil cel mai impresionant element al campaniei a fost proiectarea spectacololui multimedia, unic în Europa, pe fațada celei de-a doua cea mai mare clădire din lume, Casa Poporului, lucru care a atras atenția străinilor.

În urma acestei campanii o majoritate a populației capitalei a sesizat lipsa unui element online puternic, care să centralizeze toate evenimentele și frumoasele obiective turistice ale Bucureștiului. Din acest motiv a fost creat un site dedicat în exclusivitate capitalei, www.seebucharest.ro. Site-ul are o grafică interactivă, prietenoasă, conținând informații precum principalele atracții ale Bucureștiului, mijloace de transport, locuri unde se poate mânca sau bea, evenimente și câteva detalii demografice și geografice, printre care și „porecla” capitalei, de Micul Paris (vezi FIG.20). Titlul site-ului este scris sub forma haștag #seebucharest, având sloganul Do.Book.Eat.Move.Know.Visit. Deși pare a fi un site promițător, acesta nu a mai fost updatat din anul 2015, evenimentele prezentate nefiind de actualitate. În consecință, acest instrument, deși se putea dovedi util în atragerea și ajutarea turiștilor, neactualizat nu contribuie cu nimic la promovarea orașului.

Interfața site-ului turisitc „www.seebucharest.ro”; Sursă foto: www.seebucharest.ro

Odată cu trecerea timpului are loc o conștientizare din ce în ce mai mare a necesității creării unei identități bine conturate a orașului. Astfel că în anul 2017 primăria a decis organizarea unui concurs cu scopul de a se realiza logo-ul capitalei. Deși au existat dispute pe această temă, primul logo câștigător fiind asemănător cu cel al Taipei, astăzi Bucureștiul se bucură de un logotip care reprezintă patru edificii simbol ale capitalei: Arcul de Triumf, Palatul CEC, Ateneul Român și Arena Națională (vezi FIG.21). Consider că această inițiativă a fost una benefică pentru promovarea turismului, singura obiecție ar fi includerea Arenei Naționale în acest logo, în locul Casei Poporului, de exemplu. Cu toate acestea, logo-ul este unul reprezentativ pentru identitatea orașului nostru, fiind simplu și de efect.

Imagine de promovare a noului logo al Bucureștiului, amplasată într-o stație RATB.

Sursă foto: https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/concursul-pentru-realizarea-unui-logo-al-bucurestiului-are-un-nou-castigator-in-desen-sunt-patru-edificii-simbol.html

Deși toate aceste inițiative de a construi o identitate orașului sunt benefice pentru promovarea turistică, consider că cea mai eficientă campanie nu a fost implementată la inițiativa primăriei, ci de către brandul ROM. Am menționat această inițiativă și la sfârșitul primului capitol, ROM creând campania „Bucharest is not Budapest” în urma repetatelor confuzii ale străinilor, între cele două orașe. Strategia a constat în crearea unei campanii integrate, desfășurată atât în online, cât și in offline: a fost creat un site dedicat campaniei, unde vizitatorii puteau găsi un tur anti-confuzie, precum și frecventele greșeli în recunoașterea orașului, au fost amplasate panouri publicitare și bannere, primele fiind implementate atât în aeroportul Otopeni (vezi FIG.22), cât și în cel al Budapestei (vezi FIG.23). Mai mult, fiecarui articol care menționa cuvântul „București” i se adăuga completarea „not Budapest”. Această campanie a avut un succes incredibil, creând un număr impresionant de impresii media, fiind menționată pe canale precum BBC și Euronews. Chiar și solistul trupei Iron Maiden și-a cerut scuze pentru confuzia creată în cadrul concertului susținut în Piața Constituției. Prin urmare, această inițiativă ROM a ajutat într-adevăr la stabilirea unei identități clare și la creșterea popularității capitalei noastre, campania fiind lăudată de mulți străini.

Mai jos:

Panouri publicitare amplasate în apropierea aeroporturilor celor două capitale (stânga –București, dreapta – Budapesta). Sursă foto: http://www.euronews.com/2013/07/25/bucharest-not-budapest-romanian-campaign-aims-to-put-an-end-to-the-confusion

Anul 2017 a fost unul benefic pentru promovarea capitalei noastre, fiind lansat cel mai mare proiect de promovare turistică a Bucureștiului, Experience Bucharest. Evenimentul are loc anual, primul val a fost desfășurat între douăsprezece și șaisprezece mai 2017. Această campanie turistică presupune invitarea a peste o sută de blogger-i, vlogger-i, instagrammer-i și influencer-i de travel din lumea întreagă pentru a vizita și experimenta Bucureștiul, aceștia conectându-se cu cu peste o sută de creatori de content din România. Misiunea campaniei este de a poziționa Bucureștiul drept destinația favorită din Estul Europei a turiștilor, având drept obiective promovarea experiențelor oferite de oraș către un număr de cel puțin zece milioane de oameni din Europa, Asia, USA și America de Sud, creșterea numărului de nopți petrecute în oraș de la două la trei și crearea de content valoros pe toate canalele de social media. Acest proiect a fost creat la inițiativa Travel Massive Romania, cu ajutorul a numeroși sponsori precum Pepsi, Ramada Hotel, Novotel, Absolut Vodka etc. Strategiile implementate în cadrul primului val au fost susținerea unor conferințe pe teme legate de călătorii și promovarea în social media, precum și organizarea unor diverse tururi și participarea la experiențe diversificate, toate acestea creând un număr impresionant de postări în social media, de către blogger-ii străini participanți. Desigur că fiecare postare presupunea haștagul #experiencebucharest, pentru ca imaginile să fie mult mai ușor de identificat. Se pare că proiectul a fost un succes, el reușind să obțină o creștere a popularității capitalei, precum și un content voluminos care a putut fi vizualizat de către foarte multe naționalități, având în vedere numărul de follow-eri ai blogger-ilor străini invitați.

Mai jos putem vedea print-ul de promovare „Experience Bucharest”, 2017 (partea stângă – FIG.24), precum și un colaj cu câteva postări de pe Insragram ale blogger-ilor (FIG.25).

Sursă foto: http://experience-bucharest.com/about-experience-bucharest/

Acestea au fost toate campaniile care, prin diverse tactici, au încercat să creeze o identitate orașului București și să îl promoveze din punct de vedere turistic. După cum putem observa, promovarea turistică este de abia la început în țara noastră și implicit în orașul București, caz care, vom vedea în cele ce urmează, nu se aplică și capitalei Franței.

3.2.2. Paris

În ceea ce privește orașul luminilor, acesta se bucură de o faimă care atrage turiștii ca un magnet, fiind numit în anul 2016 destinația turistică numărul unu în lume, volumul vizitatorilor ajungând în acel an la aproximativ optzeci și două de milioane. Astfel că observăm de la bun început o diferență adâncă între cele două capitale: Bucureștiul este încă în curs de construire a unei identități, începând, încetul cu încetul, să devină din ce în ce mai cunoscut în rândul străinilor. Pe de altă parte, Parisul s-a bucurat dintotdeauna de o notorietate care l-a ajutat pe plan turistic, în zilele noastre neexistând probabil un om care să nu știe de existența orașului, lucru pe care nu îl putem afirma despre București.

Reputația tustică a capitalei Franței nu se datorează însă numai arhitecturii și obiectivelor, ci și unei bune strategii de promovare a turismului, industrie în care se investește mult și constant, fiind sectorul principal din economia franceză. Și la acest capitol, Parisul, spre deosebire de București, nu se află la început de drum, în campaniile care urmează a fi prezentate vom observa tehnici de comunicare mai complexe și mai atrăgătoare.

Putem vorbi despre un început al promovării orașului încă din secolul al XX lea, perioadă în care erau create afișe cu o grafică unică, de multe ori realizate de către principalele companii aeriene cu scopul de a-i convinge pe turiști să aleagă Parisul drept destinație. Mai jos putem observa două exemple de astfel de afișe, primul, din anul 1951 (vezi FIG.26), comemorând două mii de ani de la nașterea orașului, în ax fiind desenată o corabie în care se află principalele atracții turistice, în spatele acesteia aflându-se chipul unei femei, cu un păr parcă facut din valuri, aceasta privind către o stea. Întreaga compoziție este fluidă, existând un contrast puternic, realizat prin culorile utilizate, ideea transmisă fiind aceea a unui oraș cu un viitor de succes, strălucitor.

Cel de-al doilea afiș (vezi FIG.27) aparține companiei Air France și este din anul 1947, titlul fiind reprezentat de numele orașului, în josul imaginii fiind scrisă și denumirea companiei, alături de logo-ul acesteia. În axul vertical al imaginii se află Arcul de Triumf, fiind reprezentat asemenea unei rețele, din care pornesc o serie de străzi ale Parisului. Cromatica este reprezentată de un contrast dintre luminozitatea străzilor care pornesc din Arc, o metaforă pentru faimoasa denumire de „orașul luminilor” și albastrul închis, care reprezintă noaptea. Imaginea este realizată cu scopul de a reprezenta un Paris văzut de sus, din avion, lucru sugerat și de prezenta unui avion desenat lângă denumirea companiei aeriene.

Mai jos, în partea stângă: poster 1951, celebrarea a două mii de ani de existență; Sursă foto: https://www.art.com/roger-chapelain-midy-paris-is-2000-years-old-c-1951.html

În partea dreaptă: poster Air France, 1947, creator: P. Baudouin; Sursă foto: https://vintagraph.com/products/paris-travel-poster-air-france_campaign

Cu toate acestea, campaniile publicitare în adevăratul sens al cuvântului a apărut în urma unor evenimente care au afectat industria turismului. Inițiativele de promovare a Parisului au apărut cam în același timp cu cele din București, până atunci orașul bucurându-se de o faimă care îi asigura un flux constant de turiști, fără a fi nevoie de un brand turistic.

Prima campanie a apărut în anul 2013, în urma nemulțumirilor turiștilor legate de modul în care sunt tratați de către parizieni. În urma acestor sesizări, Consiliul de Turism din Paris a creat o campanie de educare a locuitorilor Parisului cu privire la modul de tratare al turiștilor, care poartă numele de „Do You Speak Touriste?”. Scopul a fost de a crea un ghid care să îi învețe pe toți cei care iau contact cu vizitatorii capitalei cum să se poarte cu aceștia în funcție de naționalitate. Spre exemplu, campania îi informează pe parizieni că japonezii sunt cei care cheltuiesc cea mai mare sumă de bani pe zi, fiind discreți, însă având nevoie de multă atenție și de confirmare. De asemenea, conform ghidului de bună purtare, aceștia nu se vor plânge niciodată cât timp sunt pe tărâmul francez, ci vor critica odată ce ajung inapoi în Japonia. Strategia campaniei a constat în crearea unui site ușor de accesat, www.doyouspeaktouriste.fr, de unde poate fi descărcat ghidul și de unde se pot obține diferite informații precum ultimele știri din domeniul cultural, statistici despre cele mai vizitate obiective turistice și despre turiști, precum și un training personalizat, în funcție de domeniul comercial în care locuitorii Parisului activează (hotelier, al restaurantelor, al transportului etc.). Un lucru care diferențiază Parisul de București este faptul că, deși acest site a fost creat în anul 2013, acesta este actualizat la zi, prezentând cele mai recente informații, față de site-ul turistic al capitalei noastre. Mai mult, pentru a fi și mai accesibilă, campania a presupus și crearea unei aplicații pentru telefoane, pentru a putea fi accesată ușor, de oriunde.

De asemenea, a fost creat și un spot de promovare, realizat în stilul desenelor animate, acesta prezentând diferite situații în care turiștii sunt ajutați de ospitalitatea parizienilor. Mai mult, campania a presupus și diseminarea unor afișe, atât în online cât și în offline, cu scopul de a informa locuitorii capitalei de această nouă inițiativă. Două dintre aceste print-uri le găsim mai jos, ambele fiind realizate asemenea spot-ului, în stilul cartoon, ludic, cu culori vesele, optimiste. S-a apelat la această abordare tocmai pentru a nu inspira ostilitate sau ironie, ci pentru a-i face pe parizieni să înțeleagă într-un mod prietenos particulatitățile și nevoile fiecărui turist. Afișele (vezi FIG.28, FIG. 29) prezintă scene cu cupluri aflate în apropierea unor embleme ale orașului, precum Turnul Eiffel sau brasseriile, chipurile lor fiind vesele, tocmai pentru că au primit ajutorul localnicilor, care îi fac să se simtă ca acasă.

Sursă foto: https://www.thelocal.fr/20130619/paris-tourism-chiefs-launch-drive-for-warmer-welcome

Un alt factor care a dus la o promovare intensă a orașului au fost atentanele teroriste, al căror efect a fost scăderea numărului de turiști. Prima campanie bazată pe acest context a apărut în anul 2015 și poartă denumirea de „Open for Business”. Este o campanie de informare, care are drept scop asigurarea turiștilor că Parisul este o destinație sigură, în urma atentatului islamist împotriva revistei Charlie Hebdo. În acest sens a fost organizat un tur mondial realizat de reprezentanți ai industriei turismului francez, pentru a aduce la cunoștință ambasadelor internaționale că Paris înțelege importanța evenimentelor petrecute, luând măsuri de prevenție precum întărirea securității în puncte importante ale orașului, precum aeroporturile, metroul, obiective turistice importante. Campania nu s-a bazat pe folosirea de vizualuri sau spot-uri, ci s-a concentrat strict pe diseminarea de informații importante, fiind un prim pas pentru în combaterea efectelor negative ale atentatelor.

În completarea acestei campanii vine „Paris will always be Paris”, o campanie de turism de data aceasta mai dezvoltată, având scopul de a atrage turiștii să viziteze capitala, fiind implementată tot în contextul atentatelor, în același an. Tehnicile de comunicare au presupus crearea site-ului parisweloveyou.fr și a haștagului #parisweloveyou, încurajând turiștii să realizeze poze în Paris și să le împărtășească public, având ocazia ca imaginile surprinse să fie folosite pe panouri publicitare din capitală, în apropierea unor zone turistice importante. Haștag-ul a fost transformat și într-un semn de dimensiuni considerabile, fiind plasat în puncte cheie ale orașului A fost creat de asemenea și un spot care va rula pe panouri publicitare din lumea întreagă, în orașe precum Milano, Tokyo, New York, Berlin sau Beijing. Campania a avut și o serie de ambasadori care au promovat-o, precum AirFrance, Accor Hotels, Clarins, Carrefour și Booking.com. În continuare vom analiza modul în care a fost realizat spot-ul, precum și două print-uri de promovare.

Spot-ul are o durată de două minute și jumătate, prezentând tineri care vizitează capitala, bucurându-se de experiențele diverse pe care Parisul le oferă, precum bucătăria franceză, obiectivele emblematice (Turnul Eiffel, Domul Invalizilor, Louvre, Versailles, Opera Garnier etc), show-urile de fashion și locuri de divertisment precum concertele sau cluburile. Clip-ul prezintă scene dinamice, energice, pe fundal fiind o linie melodică antrenantă, sentimentul pe care îl obții în urma vizionării lui fiind unul pozitiv, care te îndeamnă la descoperirea orașului. La sfârșitul video-ului apar scrise numele capitalei, precum și principalii ambsadori ai Parisului. Consider că spot-ul de promovare este unul bun, fiind potrivit pentru publicul-țintă, compus din tineri cu vârste între 20 și 35 de ani. Dinamismul acestuia îți atrage atenția, făcându-te să îl urmărești până la final, oferindu-ți acea dorință de a călători și de a descoperi lucruri noi.

Cele două reclame print pe care le vom supune analizei respectă același public-țintă, tineri pasionați de călătorii, care vor să viziteze un oraș care le va oferi o diversitate de experiențe. Imaginea primului print (vezi FIG.30) este compusă dintr-o parte inferioară, simplă, de culoare albastru închis și una superioară, care ne prezintă panorama orașului. Textul este reprezentat de mesajul campaniei, #parisweloveyou, sub acesta aflându-se, scris cu galben, îndemnul de a împărtăși cele mai bune poze realizate în oraș. Reclama este simplă, nu atrage atenția în mod special, scopul ei fiind unul utilitar, de informare. Ceea ce lipesește este anunțarea beneficiului, posibilitatea de a apărea pe un billboard, lucru care cu siguranță ar fi făcut cititorul să se informeze mai mult despre campanie.

Print campanie „Paris will always be Paris”, 2015.

Sursă foto: http://www.tornosnews.gr/en/world-news/13948-parisweloveyou-campaign-with-%E2%80%9Cparis-will-always-be-paris%E2%80%9D-slogan.html

Cea de-a doua reclamă (vezi FIG.31) este mai potrivită conceptului, imaginea fiind compusă dintr-un fundal cu Turnul Eiffel, poziționat în ax, imaginea fiind surprinsă la apus. Peisajul este plin de luminițe, orașul parcă sclipind, efectul de oglindă oferind senzația de infinit. Pe acest fundal au fost puse două poze de tip polaroid, în stilul Instagram, cea din partea dreaptă surprinzând o tânără care ne zâmbeste, pe fotografie fiind scris „picture-perfect Paris!”. Cealaltă poză, din partea stângă, ne prezintă un cuplu bucurându-se de panorama orașului, imaginea fiind însoțită de textul „Ramp up the romance in Paris #paris #love”. Între cele două polaroide se află și mesajul campaniei, fiind încadrat într-ul pin de localizare. Reclama este perfectă pentru generația millennials, surprinzând realitatea socială în care aceștia trăiesc. De asemenea, și aici, nu este prezent beneficiul, textul fiind sărăcăcios.

Reclamă campanie „Paris will always be Paris”, 2015.

Sursă foto: https://karryon.com.au/industry-news/destination/france-fights-to-resist-terror-tourism-threat

Anul 2016 a adus cu sine o nouă campanie cu scopul de a combate declinul turismului francez, cauzat de atacturile teroriste din anul 2015. „Destination Paris” își dorește să reasigure vizitatorii străini că securitatea din Paris este una puternică, turiștii putând admira orașul în liniște. Publicul-țintă al campaniei au fost turiștii din șaisprezece state, țările fiind alese în baza numărului de vizitatori din trecut. Mesajul diseminat a fost „Made in Paris”, strategia bazându-se pe crearea a patru reclame print, a unui plan de e-reputation și pe invitarea și găzduirea în capitală a unor blogger-i și youtube-ri din zece state, cu scopul de a obține content pe rețelele de socializare.

În ceea ce privește reclamele print, acestea au fost folosite atât în online, cât și pe panouri publicitare din Paris și din țările din publicul-țintă, în zone aglomerate, în aeroport, precum și pe lângă ambasade. Mai jos vom analiza principalul print (vezi FIG.32), utilizat în toate articolele de presă din online. Reclama a fost realizată sub forma unui polaroid, fiind încadrată de o ramă albă. Imaginea utilizată prezintă o scenă dintr-un parc, în depărtare văzându-se Turnul Eiffel. Pare a fi o zi de vară, oamenii fiind relaxați, stând culcați pe iarbă sau la picnic. Titlul este „Wild life”, acesta sugerând faptul că sălbăticia din Paris este reprezentată de parcurile bine întreținute, unde lumea se relaxează, ci nu de sentimentul de nesiguranță cauzat de evenimentele nefavorabile din trecut. Sub titlul putem observa mesajul campaniei, „Made in Paris, iar în josul paginii acesta este reluat, sub formă de haștag. Tot în partea de jos găsim, în dreapta, logo-ul Franței, iar în stânga site-ul biroului de turism al Parisului. Consider că reclama surprinde esența campaniei, ea arătând publicului-țintă că atmosfera din capitală este una relaxată, fără griji, singurul lucru „wild” fiind faptul că oamenii se află în natură.

Print campanie „Made in Paris”, 2016.

Sursă foto: http://wwd.com/fashion-news/fashion-scoops/paris-tourism-campaign-strikes-10439809/

În anul 2017 au fost implementate două campanii turistice, „My Romantic Paris” și „Paris is waiting for you”, ambele fiind inițiative de combatere ale scăderii interesului față de Paris, în urma acțiunilor grupărilor islamice.

Prima campanie, „My romantic Paris” a fost inaugurată cu ocazia zilei de Valentine’s day, cu scopul de a le aminti oamenilor faptul că Parisul este prin excelență un oraș romantic și ca el oferă atat de multe lucruri de care aceștia se pot bucura, chiar și în sezonul rece. Campania prezintă patru tipuri de a experimenta capitala, fiecare detaliind atracțiile de văzut, în funcție de ce i se potrivește fiecărui cuplu. Astfel, turiștii îndrăgostiți pot alege între o ședere excepțională, o aventură neobișnuită, o evadare sexy și o excursie culturală. Mai jos putem observa vizualul de promovare a campaniei (vezi FIG.33), el informând publicul de activitățile romantice pe care le pot desfășura în Paris.

Sursă foto: https://press.parisinfo.com/news/press-releases/launch-romantic-paris

Site-ul dedicat campaniei a dezvoltat și un concurs care presupunea oferirea a patru sejururi în Paris sau câștigarea de „premii flash”, oferite zilnic și care consistau în câștigarea de bilete de tren pentru ruta Europa-Paris, acomodare gratuită în anumite hoteluri, intrări gratuite la muzee etc.

Această campanie s-a desfășurat în online, obținând distribuiri pe platformele online prin concursurile organizate. Ea se adresează în primul rând tinerilor îndrăgostiți, cu scopul de a-i convinge să-și sărbătorească iubirea în orașul romantismului, care are o faimă în acest sens.

Cea de-a doua campanie, „Paris is waiting for you” pune accentul pe promovarea Parisului utilizând personaje Disney, Disneyland-ul fiind una dintre principalele atracții ale orașului. Mickey, Minnie și alte personaje favorite îi invită pe turiști să descopere magia orașului, fiind create reclame print care au fost amplasate atât în puncte cheie ale capitalei, cât și în alte orașe din Europa, precum Londra, Bruxelles, Madris și Barcelona. De asemenea, campania a fost vizibilă în online, utilizându-se FacebookAds.

Analizând vizualurile create, imaginile prezintă locuri simbolice din Paris, precum Opera Garnier, Turnul Eiffel, Galeriile Lafayette și restaurantul Darroze, în toate regăsindu-se personajele Disney cele mai faimoase. Mesajul general, scris în partea de sus a fiecărui print este „Welcome to Paris”, însă fiecare reclamă conține și câte un mesaj personalizat, în funcție de locația pe care o prezintă. Să luam drept exemplu key visual-ul care promoveaza Galeriile Lafayette, prin intermediul personajului Minnie. Elegantul șoricel este surprins în timpul unei sesiuni de shopping, fiind ajutată de două vânzătoare. Pe chipul ei se citește încântarea, lucru care sugerează faptul că galeria comercială este locul perfect, unde poți găsi lucruri pentru orice gust. Este surprinsă de asemenea frumusețea arhitecturii clasice, cu ferestre cu arcadă decorate cu vitralii. Mesajul personalizat este jucăuș, îndemând turiștii „să se pună în pantofii” lui Minnie și să se bucure de shopping-ul visurilor lor, în Paris. De asemenea, în josul imaginii găsim logo-urile partenerilor, DisneyLand, Paris și Île de France. Un alt print îi prezintă pe Mickey și Minnie realizând un selfie cu Turnul Eiffel, având mesajul „Mickey and Minnie have called Paris home for 25 years, and they can’t wait to welcome you”, restul elementelor fiind aceleași ca în reclama precedentă. De asemenea, au fost realizate vizualuri și cu Cenușăreasa, alături de balerine, în Opera Parisului, precum și cu Frumoasa și Bestia, dansând într-o cameră din Palatul Versailles (vezi FIG.34). Toate aceste reclame au o latură ludică, scopul său principal fiind încurajarea acelora care vizitează Disneyland-ul să vină să descopere și atracțiile Parisului.

Mai sus: print-uri de promovare „Paris is waiting for you”, 2017; Sursă foto: http://www.adhugger.net/2017/02/27/disneyland-paris-ile-de-france-joint-campaign-promote-tourism-paris-region/

Cea mai recentă campanie a avut loc în anul 2018, contextul în care a fost desfășurată inițiativa a fost Paris Fashion Week, un eveniment compus din diferite prezentări ale unor designer-i cunoscuți, la care participă mulți tineri pasionați de modă. Și pentru că această campanie a avut drep public-țintă generația millennials, a fost folosită, pentru prima dată, platforma online Snapchat. Snapchat-ul a fost alegerea perfectă, fiind o platformă cu un public aproape în totalitate compus din această nouă generație, din cele unsprezece milioane de utilizatori Snapchat din Franța, aproximatix 70% având între optsprezece și douăzeci și cinci de ani, aceștia având atât cetățenie franceză, cât și alte cetățenii internaționale. Astfel că acest canal a avut posibilitatea ca, prin partea de divertisment pe care o oferă, să aducă un element autentic, încântător și interesant unui oraș cu o image matură, istorică și elegantă, precum Parisul.

Campania a presupus crearea a șase geofiltre cu stiluri diferite, valabile în perioada evenimentului celor care se aflau în Paris, publicul-țintă fiind compus atât din turiști, cât și din parizieni, care prin distribuirea pozelor cu filtre pot atrage vizitatori. Fiecare filtru a fost creat pentru o stare de spirit diferită, conținând texte precum „Be in the cover of a magazine” sau „Postcards from the city of fashion”. Utilizatorii platformei au fost încurajați să împărtășească imaginile care au aplicate aceste filtre, lucru care a generat peste 2000,000 de distribuiri. Filtrele au fost utilizate de 5.7 milioane de ori, inițiativa fiind un succes.

În imaginea de mai jos (vezi FIG.35) putem observa fotografii realizate de către turiști, prin intermediul aplicației Snapchat și implicit a filtrelor dedicate campaniei. Acestea puteau fi activate în funcție de locația în care se aflau vizitatorii, fiind personalizate în funcție de fiecare obiectiv turistic.

Sursă foto: https://mobilemarketingmagazine.com/case-study-paris-turns-to-snapchat-to-engage-millennials

Campania a arătat că, prin natura sa efemeră, Snapchat poate atrage în mod semnificativ atenția audienței, fiind platforma perfectă pentru promovarea unor evenimente precum Paris Fashion Week. Faptul că se bazează pe un content vizual, fiind un mod prin care utilizatorii își pot aplica filtre haioase, o face aplicația cu cel mai mare segment compus din generația millenials, lucru care a făcut această campanie eficientă.

Și pentru că atunci când am prezentat modalitățile de promovare ale Bucureștiului am adus în discuție și site-ul oficial al capitalei (www.seebucharest.ro), vom face același lucru și pentru Paris. Site-ul dedicat promovării capitalei Franței este www.parisinfo.com, acesta conținând secțiuni precum descoperă (detalii despre cum să-ți organizezi un sejur în Paris), vizitează (prezintă principalele atracții turistice și oferă și un ghid al orașului), ieșiri (prezintă principalele expoziții, spectacole, parcuri etc.), shopping, unde să mănânci și unde să dormi. Site-ul oferă de asemenea și detalii despre cele mai apropiate evenimente care vor avea loc în oraș, precum și posibilități de rezervare a unor tururi turistice. Important de menționat este că pe lângă o interfață prietenoasă și veselă, site-ul este actualizat la zi, fiind relevant pentru cei care plănuiesc să viziteze orașul. Mai mult, pe această platformă putem observa și logo-ul Parisului (vezi FIG.36), reprezentat de denumirea capitalei, scrisă cu un font jucăuș, literele având dimensiuni inegale, iar „A” fiind realizat cu o formă asemănătoare turnului Eiffel.

Sursă foto: https://www.parisinfo.com/

Acestea au fost toate inițiativele de promovare ale ambelor orașe europene, o clasificare a acestora, precum și diferențele și asemănările dintre campaniile analizate regăsindu-se în tabelul de mai jos.

3.3. Studiul de teren

Următoarea parte a studiului de caz va prezenta informații strânse în urma vizitării unor obiective turistice atât din Paris, cât și din București. Astfel vom afla cum se promovează fiecare oraș în mediul offline, punând accent pe tehnicile de comunicare care se regăsesc în apropierea anumitor obiective turistice, precum și ușurința cu care turistii pot obține informații. Precizez faptul că ambele capitale au fost vizitate în perioade de timp apropiate, respectiv lunile aprilie (Paris) și mai (București).

3.3.1. Turist în Paris

3.3.1.1. Punctul zero al turismului francez – aeroportul Charles de Gaulle

Consider că experiența turistică începe chiar din aeroport, motiv pentru care atunci când am ajuns în Charles de Gaulle am acordat atenție tehnicilor de comunicare folosite. Aeroportul fiind de dimensiuni mari, am putut analiza doar terminalul aferent zborului meu, însă cel mai probabil toate clădirile au fost gândite asemănător.

Primul lucru pe care l-am putut observa au fost panourile publicitare, care deși nu promovau exclusiv orașul, ele făceau reclamă unor anumite companii utilizând embleme ale Parisului. Un exemplu este reclama de mai jos (vezi FIG.37), la BNP PARIBAS, cea mai mare bancă din Franța și nu numai, aceasta aflându-se în topul celor mai performante companii din industria bancară mondială. Textul acesteia ne spune că „într-o lume care se schimbă, internaționalul nu a fost niciodată atât de aproape”, în partea de jos a panoului găsind și completarea „partenerul vostru în servicii de trading”. Logo-ul și denumirea băncii se găsesc în partea de sus a reclamei, alături de sloganul „Banca unei lumi care se schimbă”.

Raportul dintre componente este unul repetitiv, imaginea utilizată sugerând ceea ce textul ne-a spus deja: vedem un Turn Eiffel din viitor, acesta având parte de o modificare a ultimului etaj, ce arată mult mai futurist. Prin urmare, este evident faptul că în aeroportul francez nu vom găsi orice tip de reclamă, ci sunt promovate companii naționale cunoscute internațional, care își exprimă identitatea și prin utilizarea imaginilor cu embleme turistice ale Parisului. Un dezavantaj al panoului discutat este faptul că print-ul este valabil doar în limba franceză, astfel limitându-se înțelegerea lui de către un segment de turiști.

Desigur, ca în orice aeroport al lumii, găsim magazine tradiționale, care vând obiecte specifice culturii respective, fie că vorbim de gastronomie sau de industria frumuseții. Ceea ce consider că diferențiază capitala Franței de București este modul în care chiar și aceste puncte de vânzare au fost personalizate, tocmai pentru a se imprima în mintea consumatorului. Lanțul de magazine de tip duty-free din aeroportul Charles de Gaulle se numește „Buy Paris”, acesta oferind atât preparate culinare specifice francezilor (pate de gâscă, brânză cu mucegai etc.), cât și cosmetice le unor brand-uri naționale. Vom vedea că în aeroportul Otopeni nu vom întâlni această personalizare a magazinelor cu specific tradițional. Mai jos putem observa o fotografie cu unul dintre magazinele „Buy Paris” (vezi FIG.38).

O altă tehnică de comunicare eficientă sunt revistele gratuite din aeroport, pe care turiștii le pot răsfoi și descoperi lucruri interesante de făcut în orașul respectiv. Dacă este realizată inteligent, această modalitate de comunicare poate introduce turistul în acea atmosferă pariziană, pentru care nu este destul să cunoști principalele obiective, ci și cultura, arta și societatea franceză.

Revista pe care o vom prezenta în continuare se numește „Paris WorldWide”, ediția martie/aprilie 2018, numărul douăzeci și patru. Pe copertă se află desenat un dirijor, a cărui cămașă preia fundalul reprezentat de clădiri cu arhitectură clasică, subtitlul fiind „Muzică clasică și Paris-ul care dă tonul” (vezi FIG.39). Aflăm astfel tematica acestui număr și anume implicarea orașului în această artă, însă revista are mult mai multe de oferit. Primul articol al revistei prezintă o serie intelectuali, artiști și persoane publice franceze care regândesc orașul Paris, abordând subiecte precum inovația în sectorul social, relații internaționale, dezvoltare tehnologică și patrimoniul francez (vezi FIG.40). Aceste interviuri introduc turistul în realitatea socială și politică a Parisului, utilizând personaje garant, de importanță pentru cultura franceză.

Urmează o serie de articole cu sugestii legate de locuri interesante unde se poate mânca și face shopping în stil parizian (vezi FIG.41), precum și lucruri de făcut în Parisul nocturn (cluburi, pub-uri etc., vezi FIG.42). Un alt articol interesant prezintă interviuri cu chefi francezi renumiți, care ne vorbesc despre diferite feluri de mâncare reprezentative pentru acest patrimoniul culinar unic. „I love Paris” este un alt articol care prezintă locurile favorite din capitală ale unui comedian francez, Alex Vizorek. Mai jos putem observa o serie de fotografii realizate articolelor menționate.

Personal, cel mai interesant articol mi s-a părut cel dedicat Turnului Eiffel (vezi FIG. 43, FIG.44), acesta prezentând noi unghiuri inedite ale obiectivului. Să găsești noi modalități de a vorbi despre o emblemă atât de importantă precum turnul, fără a repeta ceea ce orice turist știe deja despre el, mi se pare un lucru remarcabil. Articolul este scris sub formă de portofoliu, prezentând locuri din Paris care surprind Turnul Eiffel în moduri diferite. Prin urmare, oferă vizitatorilor noi perspective de luat în considerare atunci când se gândesc la această atracție turistică, sugerând locuri mai puțin cunoscute de către aceștia în care frumusețea turnului este vizibilă din diferite unghiuri. Mai jos putem observa două fotografii realizate articolului „La Tour Eiffel en perspectives inédites”

Reclamele conținute în această revistă promovează numai brand-uri franțuzești, fără a se concentra însă pe cele mai cunoscute. Răsfoind, am putut descoperi companii din industria cosmetică de care nu mai auzisem până în acel moment, dar care mi-au atras atenția. De asemenea, am găsit o serie de reclame care promoveză o serie de beneficii oferite de aeroport, care fac parte din experiența turistică (vezi FIG.47), precum și o serie de evenimente la care turiștii pot participa, precum un show de cabaret la faimosul Moulin Rouge (vezi FIG.45) sau un stand-up amuzant despre cum să devii un parizian doar într-o oră (vezi FIG.46). Poze cu aceste reclame pot fi văzute în colajul de mai jos.

În concluzie, atmosfera unei culturi se poate induce încă din aeroport, acesta fiind primul loc în care turiștii iau contact cu cultura. De aceea este foarte important ca acesta să comunice diferite dimensiuni ale culturii respective, în cazul Parisului panourile publicitare care utilizează embleme turistice, magazinele personalizate și revista gratuită care te introduce în lumea pariziană de la a la z sunt niște tehnici de comunicare eficiente, care îl fac pe vizitator să se simtă deja apropiat de oraș, chiar dacă încă nu și-a început turul turistic.

3.3.1.2 Tehnici de comunicare din offline – obiectivele turistice

În acest citybreak am încercat să vizitez cât mai multe obiective turistice, analizând odată ajunsă la o anumită atracție ce tehnici de comunicare au fost utilizate. Din păcate, panouri publicitare stradale care să aibă drept scop promovarea orașului nu am întâlnit, un motiv fiind și faptul că în acestă perioadă a anului nu este defășurată nicio campanie turistică. Cu toate acestea, am reușit să fotografiez o serie de print-uri găsite în cadrul obiectivelor, acestea fiind analizate și prezentate în rândurile de mai jos.

În prima zi a turului turistic am vizitat La Défense, Sacre Couer și Moulin Rouge, însă în cadrul acestor atracții nu am găsit afișe care că ofere informații sau să promoveze obiectivele. În cea de-a doua zi am reușit să urc în Turnul Eiffel și să vizitez Muzeul Louvre și Petit Palais, obiective unde am întâlnit diverse mijloace de comunicare.

În ceea ce privește Turnul Eiffel, în afara acestuia nu am identificat niciun print care să facă referire la acesta sau la un beneficiu oferit, securitatea fiind foarte mare, turnul fiind înconjurat de ziduri de sticlă antiglonț. Cu toate acestea, în interior am putut fotografia două afișe, primul anunțând turiștii de certificatul oficial de vizitatori ai atracției, pe care îl pot obține pe loc. Imaginea ne prezintă o fetiță aflată în prim plan, care ne arată încântată diploma obținută, în planul secundar fiind surprins Turnul Eiffel. Beneficiul este dedicat în special copiilor, fiind personalizată cu numele acestora, având chiar și sigiliu de ceară, arătând precum un certificat autentic. Aceast avantaj oferit aduce un plus experienței de turist, în special celor mici, care se pot lăudat acasă cu diploma obținută. Mai jos putem observa o fotografie realizată print-ului prezentat (vezi FIG.48).

Cel de-al doilea afiș invita turiștii la o „vânătoare de ouă”, având drept punct de plecare Turnul Eiffel. El este dedicat tot celor mici, care pot găsi ouă de ciocolată în apropierea unor obiective turistice, reclama arătând traseul care trebuie urmat. Culorile sunt vesele, tocmai pentru a atrage atenția, fiind o bună ocazie de a îi distra pe copii și de a vizita în același timp. „The great egg hunt” este o inițiativă creată cu ocazia sărbătorilor Pascale, fiind o experiență unică prin intermediul căreia poți descoperi Parisul într-un mod diferit. Afișul poate fi observat în fotografia de mai jos (vezi FIG.49).

În cazul ambelor afișe identificate în interiorul Turnului Eiffel, dezavantajul este reprezentat de faptul că acestea nu sunt traduse, ele fiind înțelese doar de către vorbitorii de limba franceză.

Următorul obiectiv vizitat a fost Le Petit Palais, singurele comunicări găsite fiind afișate chiar pe clădire, pentru a fi cât mai vizibile (vezi FIG.50). Una dintre ele anunță vizitatorii că intrarea este gratuită, având drept fundal o pictură care prezintă o domnișoară îmbrăcată în alb, asemenea unei mirese, acompaniată de doi câini. Cel de-al doilea banner anunță vizitatorii de colecția care poate fi găsită în perioada februarie-mai, aceasta purtând denumirea de „Olandezii la Paris”, putând fi admirate operele lui Van Gogh, Van Dongen și Mondrian. Aceste afișe au un rol stric informativ, Petit Palais nefiind una dintre atracțiile principale ale Parisului, motiv pentru care acest beneficiu al intrării gratuite și a colecției prezente trebuind să fie anunțat.

Ajungem astfel la vestitul Louvre, unde, în curtea muzeului, nu am putut găsi niciun afiș/banner/panou publicitar. Cu toate acestea, la parterul acestuia, în piramida de sticlă, am fotografiat niște afișaje interesante, print-urile fiind amplasate într-un dispozitiv care le rotea. În mare parte, aceste vizualuri aveau scopul de a promova colecțiile pe care turiștii le pot găsi în cadrul muzeului sau alte muzee care găzduiesc opere ale unor artiști prezenți și la Louvre.

Prima fotografie are drept scop promovarea unei colecții cu tablouri cu tematică alimentară (vezi FIG.51), textul îndemând turiștii să „își cultive curiozitatea în timpul pauzei de prânz”, putând să admire peste patruzeci de picturi, pentru toate gusturile. Imaginea surprinde o pictură ce exemplifică astfel de opere, fiind reprezentată o masă plină cu bunătăți precum șuncă, cașcaval etc. Celelalte afișe fotografiate promovează un muzeu mai puțin cunoscut, Muzeul Eugène Delacroix, cu scopul de informa turiștii pasionați de artă și în special de acest artist de prezența acestui loc. Primul print (vezi FIG.52) are drept fundal chiar muzeul, care se pare că pe vremuri a fost atelierul secret al pictorului, lucru pe care îl deducem din textul afișului, „opera sa este la fel de faimoasă ca atelierul său secret”. Astfel, prin introducerea unei informații captivante, print-ul reușeste să atragă atenția unui public pasionat de picturile din perioada romantismului. Cel de-al treilea (vezi FIG.53) vine în completarea afișului precedent, informând vizitatorii de o expoziție aflată în Muzeul Eugène Delacroix, „O luptă modernă: de la Delacroix până în zilele noastre”. Pictura de pe fundal este una dintre cele mai cunoscute ale autorului, ea surprinzând un episod din Biblie, acela în care Jacob se luptă cu îngerul. Toate cele trei afișe descrise pot fi observate în colajul de mai jos, print-ul de promovare a colecției cu tablouri cu tematică alimentară fiind cel din partea stângă, lângă acesta aflându-se cele două vizualuri pentru Muzeul Eugène Delacroix.

Cea de-a treia zi a fost dedicată vizitării Palatului Versailles și Catedralei Notre Dame. Dintre toate obiectivele vizitate până acum, la Versailles am găsit cele mai multe comunicări, de la banner-e până la panouri publicitare de tip remorcă.

Cele mai multe afișe erau expuse în curtea palatului, primul întâlnit prezentând o expoziție cu acces gratuit, Galeria Trăsurilor (vezi FIG.54), unde pot fi văzute trăsurile regale, imaginea surprinzând un car la fel de extravagant precum palatul. Panourile publicitare pe roți (vezi FIG.56) informau vizitatorii de sărbătorile regale, mai precis spectacolele care vor alea loc la palat în această primăvara (concerte, fântânile cântătoare, artificii etc.). Imaginile surprind scene de la aceste evenimente, fiind însoțite de toate detaliile necesare. Un alt banner (vezi FIG.55) amplasat strategic, înainte de casa de bilete, anunță turiștii de un beneficiu și anume abonamentul pe un an care îți permite accesul în tot palatul. Afișul conține informații precum prețul și expozițiile care pot fi vizitate exclusiv cu acest abonament, precum și site-ul de unde poate fi achiziționat. Odată ajunsă în imensele grădini ale Versaille-ului, am fost întâmpinată de un panou cu poze ale acestora care ura vizitatorilor „bine ați venit” (vezi FIG.57), precum și de un altul care conținea programul evenimentelor care urmau să aibă loc în această parte a palatului (vezi FIG.58). Prin urmare, vizitând acest obiectiv mi-a fost foarte ușor să aflu ce plus experiențe oferă, pe lângă clasica vizită a faimosului Palat. Mai jos putem observa două colaje – primul conține print-ul de promovare al Galeriei Trăsurilor, cel pentru abonamentul de un an și panoul publicitar pe roți. Cel de-al doilea prezintă vizualurile din gradinile palatului.

Un alt lucru interesant mi s-a părut faptul că aceast palat este promovat și prin intermediul unui serial care îi poartă numele și care prezintă întâmplări din perioada domniei lui Ludovic al XIV lea, surprinzând întreaga atmosferă a Franței secolului al XVII lea. În poza de mai jos putem observa un panou publicitar (vezi FIG.59) care face reclamă serialului, personajele fiind surprinse pe faimoasa fântână cântătoare.

Ajungem astfel la ultimul obiectiv vizitat, Notre Dame, care, ca și celelalte atracții de până acum, oferă turiștilor informații despre viitoare evenimente care vor avea loc la catedrală. Primul panou (vezi FIG.61), fotografiat la intrarea în Notre Dame, prezintă o serie de conferințe cu tematica „Georges Bernanos: un prophete pour notre temps”, precum și un concert susținut de soliștii catedralei. Înăuntrul construcției am fotografiat un afiș aflat într-un avizier (vezi FIG.60), care informa vizitatorii cu privire la un viitor eveniment, denumit „Venerarea coroanei cu spini și a relicvelor pasiunii”. Prin urmare, toate aceste afișe au un scop informativ, oferind turiștilor și alte oportunități de a experimenta Notre Dame.

În concluzie, aceste mijloace de comunicare întâlnite la locul obiectivelor vizitate au diverse scopuri: informează turiștii de prezența unor expoziții, îi invită la evenimente prin care pot experimenta într-un mod diferit atracțiile, le prezintă beneficii turistice sau promovează muzee mai puțin cunoscute, prin intermediul unor embleme precum Louvre-ul. Din acest punct de vedere Parisul oferă oportunități care pot transformă o vizită clasică într-una unică, oferind acces la experiențe turistice inedite, singurul dezavantaj fiind faptul că nu toate mijloacele de comunicare întâlnite sunt traduse și în alte limbi.

3.3.1.3. Accesul la informații – pliante

În acest subcapitol vom vorbi despre cât de ușor îi este unui turist să obțintă informații despre anumite obiective turistice, analizând pliantele pe care le-am găsit la fiecare atracție, luând în considerare indicatori precum detaliile oferite, usurința descifrării lor, prețul și grafica. Acestă parte a cercetării este importantă întrucât pentru industria turismului dintr-o anumită țară promovarea și atragerea turiștilor sunt doar un prim pas, experința pe care vizitatorii străini o au în urma răspunderii acestor chemări fiind crucială. Odată vizitat un oraș, dacă turiștii se vor simți păcăliți de tot branding-ul turistic, aceștia își pot exprima păreri public, atât offline cât și online, lucru ce poate aduce o reputație proastă. Astfel că pe lângă admirarea unor obiective deosebite, ei își vor dori să aibă un acces facil la informații despre acestea, pliantele fiind o modalitate de a le îmbunătăți experiența turistică. Acestea pot fi utile și dupa plecarea turiștilor din orașul respectiv, întrucât mulți indivizi le păstrează și le arată cunoscuților, care la rândul lor este posibil să își dorească să viziteze atracțiile respective.

Pe parcusul citybreak-ului în Paris, mi-a fost foarte simplu să găsesc informațiile de care aveam nevoie, pliantele găsindu-se nu numai la fața obiectivelor vizitate, ci și în hoteluri și în gări. Prima broșură pe care o voi prezenta prezintă opt cele mai frumoase monumente ale capitalei, fiind valabil în trei limbi și anume franceză, engleză și spaniolă. Pe copertă se află imagini cu aceste atracții, acestea fiind aranjate într-un colaj geometric. Odată deschisă, broșura conține toate detaliile necesare referitoare la cele opt monumente, precum o hartă, mijloace de transport care te pot duce în acele puncte, precum și informații arhitecturale și istorice. Mai mult, ea oferă turiștilor posibilitatea de a cumpăra bilete pentru monumentele menționate prin intermediul unor coduri QR, aceștia câștigând astfel timp, această strategie fiind foarte potrivită generației millennials. Mai mult, este menționată și o aplicație mobile, JeFile, unde de asemenea se pot face rezervări. O altă informație utilă cuprinsă este ce care informează că turiștii studenți sub douăzeci și șase de ani din Uniunea Europeană au acces gratuit sau reduceri la anumite obiective. Atracțiile recomandate sunt Arcul de Triumf, Chapelle Expiatoire, Basilica Saint-Denis, Panteonul, Chateau Vincennes, Hotel-de-Ville, Sainte Chapelle și Notre Dame. Desigur, pliantul ne oferă o selecție compusă atât din obiective foarte populare, cât și din unele mai puțin cunoscute, cu scopul de a-i face pe turiști să acorde atenție și altor monumente de obicei neglijate. Astfel, acest pliant devine o modalitate de promovare, nu doar un instrument pur informativ. Mai jos putem observa două poze realizate personal, cu broșura prezentată (vezi FIG.62, FIG.63).

Pliant – „Paris, 8 cele mai frumoase monumente ale capitale”, Aprilie 2018.

În continuare vom vorbi despre broșura pe care am găsit-o în timpul vizitării Turnului Eiffel. Aceasta era disponibilă în diverse limbi, cea pe care o vom prezenta fiind în engleză/franceză, coperta prezentând o imagine cu faimosul turn, deasupra căruia scrie „ghid de vizită – Turnul Eiffel dintr-o privire” (vezi FIG.64). Cele patru plieri includ detalii utile despre obiectiv (câte etaje are, ce înălțime, ce greutate, câte becuri are aplicate), despre conturile oficiale (Facebook, Instagram, Twitter), despre serviciile oferite (șampanie la ultimul etaj, restaurantul aferent, magazine de suveniruri, telescoapele), despre accesul în turn (lift, scări, accesul pentru oamenii cu handicap). Prin urmare, este un pliant bine structurat, complet, gratuit, care conține toate informațiile de care un turist ar avea nevoie, ușurându-i cu siguranță experiența turistică.

Pliant – „Ghid de vizită. Turnul Eiffel dintr-o privire”, Aprilie 2018.

Tot la Turnul Eiffel am găsit un alt pliant care îți oferea încă o alternativă de a admira panorama orașului, de data aceasta din Turnul Montparnasse. Turistul are astfel ocazia să includă în priveliștea de sus a capitalei și Turnul Eiffel, avantajul principal al acestei clădiri fiind experința la trei sute șaizeci de grade, de la etajul cincizeci și șase. Broșura oferă detalii practice, despre momentul în care poate fi vizitat turnul, servicii, obiectivele care pot fi admirate, conturile online oficiale, precum și orarul de vizitare și mijloace de transport (vezi FIG.67, FIG.68).

Pliant – „Bucură-te de cea mai frumoasă panoramă a Parisului”, Aprilie 2018.

După cum am menționat anterior, următorul obiectiv vizitat a fost Muzeul Louvre, aici găsind cea mai mare și mai detaliată broșură (vezi FIG.69). Disponibil într-o gamă largă de limbi, pliantul are pe copertă o reprezentare grafică a muzeului, unde sunt indicate intrarea și împrejurimile obiectivului. Deschizându-l, la fel de grafic, turistul poate găsi scheme complete cu expozițiile existențe din cele trei aripi (Richelieu, Denon și Sully), oferind detalii despre etajul la care pot fi găsite, precum și proveniența colecțiilor și anii între care tablourile au fost realizate (vezi FIG.70). Pe cealaltă parte a broșurii găsim o legendă a expozițiilor, marcate cu diferite culori, sub fiecare colecție fiind oferite câteva detalii istorice și câțiva artiști reprezentativi. Sunt cuprinse și detalii practice, precum restaurante, magazine cu suveniruri, orar, mijloacele de transport, conturile oficiale, aplicația corespunzătoare obiectivului („My visit to Louvre”), precum și o secțiune denumită suport pentru Louvre, unde sunt date detalii despre cum turiștii pot dona pentru a susține activitățile celui mai frumos muzeu din lume. Interesant este și faptul că pliantul conține un segment denumit „Extinde-ți vizita”, care îți oferă alte opțiuni turistice precum Grădinile Tuileries și Muzeul Eugène-Delacroix, pe care l-am văzut promovat și sub formă de afiș (vezi FIG.71).

Pliant Muzeul Louvre – „Welcome to the Louvre”, Aprilie 2018

De la Palatul Versailles am avut ocazia să colectez trei pliante, oferite într-o gamă variată de limbi străine. Primul (vezi FIG.72), o hartă grafică și explicativă a imensului domeniu, oferă turistului toate informațiile necesare accesului în diferitele aripi ale palatului, precum și serviciile oferite (restaurant, librării, magazine cu suveniruri etc.). De asemenea, deschis în totalitate, pliantul are reprezentat un desen detaliat al întregului domeniu, alături de o legendă explicativă, lucru foarte util turiștilor, pentru a nu se pierde sau pentru a nu rata nicio atracție (vezi FIG.73, FIG.74). Pe spatele broșurii ne sunt prezentate mijloacele de transport cu care se poate ajunge, orarul, site-ul oficial al palatului, precum și conturile de Facebook, Instagram și Twitter și aplicația mobilă care poate fi accesată printr-un cod QR. Coperta următorului pliant prezintă un element decorativ din aur care reprezintă emblema palatului,un cap înconjurat de razele soarelului, pentru ca după cum știm, Ludovic al XIV lea era cunoscut și sub denumirea de „Regele Soare” (vezi FIG.76). Odată deschis, și acest pliant ne oferă o hartă la scară mult mai mică, detalii despre prețurile biletelor, precum și câteva informații despre camerele, galeriile, grădinile și fântânile care pot fi vizitate(vezi FIG.77). Pe spate putem obține detalii despre evenimente care au loc la Palatul Versailles și anume serenada regală, show-ul nocturn al fântânilor sau festivalul regal. Ultimul flyer ne informează despre fântânile cântătoare, prezentând orele de vizită, prețul unui bilet, precum și conturile oficiale ale obiectivului (vezi FIG.75).

Pliant Palatul Versailles – „Map. Estate of Versailles”, Aprilie 2018.

1. În partea stangă – flyer „Les Jardins Musicaux”; 2.În partea stângă – pliant „Palatul Versailles”, Aprilie 2018

În ceea ce privește Notre-Dame, la această atracție nu am găsit niciun pliant gratuit, lucru cel mai probabil cauzat de faptul că intrarea în acest obiectiv este gratuită. Cu toate acestea, catedrala îți oferea opțiunea de a cumpăra de la un automan un mic ghid oferit în foarte multe limbi. Acestea conține o introducere care prezintă istoria clădirii, informații despre elementele arhitecturale unice, precum rozasele și vitraliile impresionante, detalii despre arhitectura exterioară, precum și o hartă grafică însoțită de o legendă care explică întreaga împărțire a catedralei și elementele de vizionat. Mai jos găsim două fotografii realizate ghidului, „Notre-Dame de Paris”, Aprilie 2018 (vezi FIG.78, FIG.79).

Broșută Notre Dame, Aprilie 2018

Rapotându-ne la dimensiunea de divertisment a orașului, la recepția hotelului am găsit diverse pliante care prezentau evenimente ce urmau să aibă loc, precum și unul care promova Galeriile Lafayette, acesta atrăgându-mi atenția prin culorile vesele (vezi FIG.80, FIG.81). În interiorul său putem descoperi o serie de workshop-uri care au loc în incinta galeriei, precum un curs de gătit macarons, faimoasele prăjituri pariziene, o degustare de vinuri și de brânzeturi, un fashion show, un curs de machiaj și o sesiune de fitness. Pe spatele pliantului sunt trecute orele de deschidere, precum și mijloacele de transport cu care se poate ajunge.

Pliant „Galeriile Lafayette – Experiențe în inima Parisului”, Aprilie 2018.

În concluzie, aceste pliante au un rol foarte important pentru experiența turistică. Nu numai că sunt foarte bine realizate și structurate, oferind informații detaliate despre obiectivele în cauză, ci oferă turiștilor posibilitatea de a afla și mai multe despre acestea, prin menționarea site-urilor oficiale și a aplicațiilor mobile aferente. Mai mult, menționând conturile pe diverse platforme online, aceste broșuri fac ca numărul de urmăritori să crească. Un alt lucru interesant este oferirea altor opțiuni turistice, asemănătoare atracției vizitate, precum în cazul Muzeului Louvre. Acest fapt demonstrează că parizienii știu să își promoveze obiectivele eficient, pe toate canalele. Un element util constă și în prezentarea evenimentelor ce au loc în cadrul unor atracții, precum cazul Palatului Versailles sau a Galeriile Lafayette. Toate aceste lucruri indică faptul că aceste pliante își depășesc condiția de simple broșuri de informare, ele fiind o altă modalitate de a promova patrimoniul turistic al Parisului.

3.3.2. Turist în București

3.3.2.1. Punctul zero al turismului românesc – Aeroportul Henri Coandă

În ceea ce privește tehnicile de comunicare utilizate în aeroportul capitalei noastre, pot afirma că acestea sunt minimale. Important este de menționat faptul că față de Charles de Gaulle, Otopeni este un aeroport mult mai mic și deci care are mai puțin spațiu pe care îl poate dedica diverselor afișe/reclame. Dacă în aeroportul parizian am putut poza diverse obiecte al căror scop era promovarea orașului, acest lucru nu este valabil și în cazul Bucureștiului. Reclame precum cea BNP Parisbas nu am identificat, care să incorporeze simboluri are capitalei, singurele afișe fiind cele care promovau cosmeticele și accesoriile ce pot fi găsite în Dutyfree și magazinul în sine (vezi FIG.82, FIG.83).

Atunci când am vorbit despre magazinele din Charles de Gaulle, am menționat faptul că exista un lanț de magazine personalizate, „Buy Paris ”, de unde turiștii își puteau achiziționa obiecte specifice capitalei pariziene, de la alimente până la cosmetice. Nu este și cazul aeroportului nostru, unde există un dutyfree dedicat tuturor suvenirurilor, fie că vorbim de parfumuri, cosmetice, băuturi (precum colecția „Legendary Dracula”) sau diverse obiecte tradiționale românești. Acesta poartă numele de Best Value, făcând referire la prețurile fără taxe, ci nu la orașul nostru, ca în cazul Parisului.

Mai mult, am încercat să găsesc o revistă precum cea din Paris, în care să fie prezentate diverse dimensiuni culturale, istorice și turistice ale frumosului București. Din păcate, singurul material disponibil de citit la poarta la care m-am aflat înainte de îmbarcare a fost o revistă Best Value, care conținea o serie de articole de fashion și de frumusețe, precum și diverse oferte disponibile în magazin.

Întrucât am călătorit cu o companie aeriană românească, și anume Tarom, mi se pare relevant de expus câteva cuvinte despre revista oferită în timpul zborului, întrucât companiile naționale pot fi excelenți ambasadori ai unei țări și implicit ai capitalei. Numele revistei este „Insight”, ediția analizată fiind din martie-mai 2018. Coperta conține doar numele menționat și o imagine plină de viață și de culoare de pe Coasta Amalfi (vezi FIG.84). Răsfoind, am găsit o serie de articole despre diverse orașe-destinații din portofoliu Tarom și anume Larnaca, Barcelona și Belgrad, singurul articol care face referire la țara noastră fiind cel dedicat Țării Oașului și intitulat „(Re)Descoperă România” (vezi FIG.86), acesta oferind câteva detalii despre bogăția culturală, istorică și geografică a nord-vestului României. Ne sunt prezentate și câteva informații despre shopping-ul tradițional (vezi FIG.87), călătorilor fiindu-le recomandate căciulile dacice și opincile românești. De asemenea, revista conține și câteva detalii despre bucătăria grecească, fără a face vreo referire la cea românească. O asemănare cu revista din Charles de Gaulle o reprezintă interviurile cu persoane de interes cultural, Insight conținând un articol despre Horațiu Mălăele, faimosul actor, regizor, scriitor și caricaturist român, precum și un articol dedicat Irinei Sârbu, interpretă de muzică jazz (vezi FIG.89).

Singura dată când Bucureștiul este menționat ca destinație este într-un mic paragraf al unui articol intitulat „Șapte destinații pentru o primăvară colorată” (vezi FIG.88), oferindu-ne informații legate de faptul că în capitala noastră se sărbătorește Paștele, respectându-se tradiții precum încondeierea ouălor și timpul petrecut în familie.

O altă diferență constă în faptul că în această revistă reclamele găsite promovează brand-uri străine, față de Paris Worldwide unde toate print-urile erau dedicate exclusiv unor companii franțuzești. Prin urmare, Insight este mai mult un instrument de promovare a destinațiilor oferite de către Tarom, accentul fiind pus pe orașe din afară, ci nu pe bogățiile țării noastre.

Colaj din revista TAROM, „Insight” – coperta, cuprins și articol „(Re)Descoperă România”.

Colaj din revista TAROM, „Insight” – aricol „Shopping Tradițional”, „7 destinații pentru o primăvară colorată” și articol dedicat Horațiu Mălăele

În concluzie, primul contact pe care îl iau străinii cu Bucureștiul este un aeroport care nu le induce atmosfera capitalei și acea stare de încantare, ci îi invită la shopping. Consider că Charles de Gaulle este mai dezvoltat din acest punct de vedere al tehnicilor de comunicare, vizitatorii fiind introduși încă din prima clipa în idilicul Paris, prin reclame, magazine personalizate și materiale de informare. Atât aeroportul Otopeni, cât și companiile aeriene locale, ar trebui să promoveze intens cultura și stilul de viață românesc, prezentând cu precădere destinații din țara noastră, nu din afară.

3.3.2.2 Tehnici de comunicare din offline – obiectivele turistice

În cele ce urmează vom analiza modul în care obiectivele turistice din București le comunică diferite informații vizitatorilor. Ca și în cazul Parisului, am vizitat o serie de atracții, unde am realizat fotografii afișelor găsite în cadrul obiectivelor, urmând să facem o diferență între cele două orașe, din acest punct de vedere al comunicării în mediul offline.

Primul obiectiv vizitat a fost Palatul Primăverii, reședința familiei Ceaușescu, un loc cu o încărcătură semantică bogată și care te introduce într-o lume contrastantă, diferită față de ceea ce au trăit românii în perioada comunismului, ca stil de viață. În afara reședinței este semnalizată prezența Palatului, pe un panou de sticlă fiind scrise numele obiectivului, doar în limba română („Casa Ceaușescu”) (vezi FIG.90), programul de vizitare, atât în engleză cât și în română, precum și informații practice (numărul de telefon, site, mail, mijloace de transport). Ni se oferă de asemenea o serie de indicații, doar în limba română, precum nu atingeți exponatele, nu fotografiați cu bliț sau interzis accesul animalelor de companie. Singura imagine reprezentată pe acest panou este un portret stilizat al soților Ceaușescu, acesta regăsindu-se și pe un alt panou (vezi FIG.91) de la intrarea în curtea reședinței, alături de denumirea obiectivului, „Palatul Primăverii” și subtitlul „Fosta reședință a familiei Ceaușescu”, totul fiind scris numai în limba română.

Panourile de la intrarea în Palatul Primăverii, mai 2018.

Chiar înainte de a-i călca pragul, Palatul te întâmpină cu un banner vertical (vezi FIG.92), care conține aceleași detalii precum panoul din afara reședinței, în plus fiind prezentată și o imagine a intrării în Casa Ceaușescu, cu terasa grandioasă susținută de coloanele dorice cu capiteluri îmbodobite. Deși de-a lungul vizitei nu am întâlnit niciun alt mijloc de promovare, la ieșire am observat un afiș care îi îndeamnă pe turiști să ofere un review pe Tripadvisor, renumitul site de consultanță turistică, precum și să aprecieze și să recomande Palatul Primăverii pe Facebook (vezi FIG.93). De asemenea, afișul îi roagă pe turiști să le spună prietenilor că se află la reședință, prin intermediul check-in-ului Facebook.

Stânga – banner promovare Palatul Primăverii și dreapta afiș Tripavdisor.

Acestea au fost singurele tehnici de comunicare găsite, în afara plăcuțelor pe care erau detaliate camerele Palatului. Dacă ar fi să comparăm, din punct de vedere arhitectural, Palatul Primăverii are o serie de asemănări cu Palatul Versailles, având chiar și o cameră care poartă denumirea de „Salonul Louis XIV”, întregul design interior al casei având influețe de factură barocă. Cu toate acestea, putem afirma că mijloacele de comunicare găsite au avut simplul rol de a semnaliza obiectivul, prezența lor fiind una minimală. Mai mult, doar o mică parte a informațiilor oferite era scrisă și în engleză, lucru care ar trebui îmbunătățit tocmai pentru a oferi o exeperință turistică cât mai generoasă.

Următorul obiectiv vizitat este Casa Poporului, grandioasa clădire inspirată din vizita lui Nicolae Ceaușescu în Coreea de Nord. Palatul Parlamentului, așa cum i se mai spune, își întâmpină turiștii cu un banner orizontal (vezi FIG.94), amplasat pe gardul care înconjoară obiectivul. Acesta este simplu din punct de vedere grafic, având un fundal alb peste care sunt scrise informații utile, precum numele obiectivului și programul de vizitare, atât în limba română cât și în limba engleză. La intrarea în aripa care poate fi vizitată a Casei Poporului am observat două afișe care promovau vernisaje (vezi FIG.95, FIG.96), obiectivul oferind și o zonă cu expoziții de artă. Atracția în sine nu este promovată prin intermediul niciunei tehnici de comunicare, nici sălile vizitate neavând plăcuțe cu informații despre ceea ce se poate vedea. Acest fapt din urmă este cauzat probabil de o politică a obiectivului care le permite turiștilor să viziteze clădirea doar în grupuri mari, alături de un ghid care oferă, doar în limba engleză, informații despre istoria, alcătuirea și arhitectura clădirii. Dintre toate obiectivele vizitate, Casa Poporului a fost atracția cu cel mai scăzut nivel de comunicare în offline, singurul banner care este dedicat turiștilor fiind unul simplist, pur informațional, fără niciun element atractiv, lucru care le poate limita oferirea unor beneficii, precum crearea suspansului și a încântării, precum și oferirea de informații clare și cuprinzătoare.

Banner amplasat la intrarea în Palatul Parlamentului, mai 2018.

Afișe de promovare vernisaje – interiorul Casei Poporului, mai 2018.

În continuare vom vorbi despre un obiectiv aflat în contrast din punctul de vedere analizat cu Casa Poporului și anume Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa”. Pe fațada clădirii au fost amplasate trei banner-e verticale (vezi FIG.97) de dimensiuni generoase, fiecare conținând informații diferite. Primul banner, de la stânga la dreapta, are drept fundal o scenă cu aurora boreală, textul conținut fiind numele obiectivului, scris în trei limbi: română, rusă și engleză. De asemenea, în josul banner-ului este reprezentat și logo-ul muzeului. Următorul banner, cel din mijloc, prezintă o imagine cu o stea de mare aflată la suprafața apei, în planul secundar putând fi observate forme de relief asemănătoare unor dealuri. Aici textul prezintă denumirea unei expoziții prezente în muzeu, „#2Rusia – file din natură”. Cel de-al treilea vizual prezintă un peisaj cu natură luxuriantă, oferind informații despre perioada în care expoziția poate fi găsita – douăzeci aprilie-mai. Unite, toate cele trei banner-e formează un peisaj din frumoasa Rusie, vernisajul promovând o expoziție de fotografie unde vizitatorii pot descoperi natura Rusiei prin intermediul unor fotografi profesioniști. Vernisajul este promovat și în interiorul muzeului, prin amplarea unor afișe de-a lungul traseului turistic, acestea având drept fundal întreaga imagine formată de banner-e și conținând aceleași detalii reunite pe un singur vizual (vezi FIG.98).

Mai jos – în partea stânga putem observa intrarea în muzeu și cele trei banner-e; în partea dreaptă – unul dintre afișele de promovare a expoziției #2Rusia, din interiorul muzeului.

În holul obiectivului am putut fotografia câteva banner-e care promovau o altă expoziție temporară, denumită „Venin, frumuseți de neatins” (vezi FIG.99), unde pot fi descoperite specii veninoase din lumea animalelor, unele dintre ele numărându-se printre cele mai periculoase viețăți din această categorie. Imaginea prezentată este a unei broscuțe, cuvântul „venin” fiind scris cu același pattern ca al pielii animalului prezentat, iar lângă acesta putem observa logo-ul muzeului. Un alt banner aflat în aproprierea celui prezentat îndeamnă turiștii să nu plece acasă doar cu fotografii (vezi FIG.99). El promovează magazinul de suveniruri al obiectivului, fiind utilizat un fond contrastant, cu negru și verde lime, o săgeată îndrumând vizitatorii către locul de unde își pot achiziționa amintiri. Cel de-al treilea banner aflat în muzeu informează turiștii despre o carte pe care și-o pot cumpăra, „Bivuacuri sub semilună„ în care cincisprezece autori descriu călătoria lor de pe țărmurile estice și sudice ale Mediteranei (vezi FIG.100). Din păcate, toate aceste panouri au fost realizate doar în limba română, turiștii străini neavând acces la aceste informații decât cu ajutorul traducerii din partea staff-ului. Cu toate acestea, dintre toate cele cinci atracții vizitate, „Grigore Antipa” este cel mai dezvoltat din punct de vedere al comunicării, promovându-și intens expozițiile temporare și alte beneficii precum magazinul cu suveniruri și cărți de interes din domeniu. Mai jos putem observa banner-ele din interiorul muzeului, care promovează expoziția „Venin”, magazinul de suveniruri și cartea „Bivuacuri sub semiluna”, toate fotografiate personal, în luna mai 2018.

Ajunsă în curtea Muzeului Național George Enescu, am putut observa un avizier unde sunt prezentate toate evenimente care urmează să aibă loc în viitorul apropriat la Palatul Cantacuzino (vezi FIG.101). Afișele reprezintă invitații la spectacole precum Gala Laureaților, ediția I a concursului „Pro piano-muzică românească”, Simpozionul anual Memoria Europei – „După Marele Război. Provocări pentru Europa 1918-2018”, Concertul-Conferință „Enescu pe înțelesul tuturor”și „Pop-up Opera” organizată cu ocazia binecunoscutului eveniment „Noaptea Muzeelor”. Un alt panou (vezi FIG.102) este plasat în holul muzeului, având aceleași afișe expuse, precum și programul muzeului, alături de un print care informează turiștii de ghidul audio gratuit, care poate fi descărcat sub forma unei aplicații mobile.

Avizier din curtea Muzeului „George Enescu” și panoul cu afișe din interiorul său, mai 2018.

Ultimele mijloace de comunicare găsite au fost două bannere amplasate chiar la începutul traseului turistic. Primul are drept fundal o fotografie alb-negru a muzeului, care prezintă și semnătura faimosului compozitor (vezi FIG.103). Titlul este reprezentat de denumirea obiectivului, deasupra având reprezentat logo-ul acestuia, iar sub este scrisă adresa la care poate fi găsită atracția. De asemenea, în parte de jos a banner-ului este scris și site-ul oficial www.georgeenescu.ro. Cel de-al doilea panou (vezi FIG.104) informează vizitatorii despre „Săptămâna internațională a muzicii noi”, ediția XXVIII. El oferă detalii despre conceptul central al evenimentului, precum și despre tematicile și ciclurile de concerte, imaginea fiind reprezentată de postative muzicale aflate pe un fundal negru. De asemenea, este anunțată și lista partenerilor și a producătorilor. Cele două banner pot fi observate mai jos, fotografiile fiiind realizate în luna mai, 2018.

Deși este un obiectiv care oferă un număr decent de mijloace de comunicare offline, niciunul dintre aceste afișe și banner-e nu erau traduse și în alte limbi, informația fiind acesibilă doar cunoscătorilor de limba română. Astfel că turiștii pasionați de muzica clasică și care și-ar dori să participe la spectacole de acest gen pot rata aceste ocazii, în condițiile în care nu este valabilă traducerea nici măcar în limba română.

Ajungem astfel la ultima atracție vizitată și anume Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”. Și aici, la intrare, este prezent un avizier care are expuse afișe informaționale, precum și programul de vizită al obiectivului, atât în limba română cât și în limba engleză (vezi FIG.105). Primul afiș ne prezintă o expoziție de picturi în care este reprezentat costumul tradițional, denumită „De la roșu la negru”, fundalul purtând chiar culorile în cauză. Acest vernisaj este organizat cu ocazia anului centenar , lucru pe care îl deducem din logo-ul „100 România”, aflat în partea stangă a afișului. Ne sunt oferite informații practice precum ora și sala unde se desfășoară expoziția, precum și partenerii și site-ul oficial al muzeului. Cel de-al doilea afiș din avizier anunță un alt vernisaj, însă cu o altă tematică, „Prin ochii artistului”, care conține picturi ale artiștilor George Lowendal, Juliana Fabrițius-Dancu și Flory Sacham. Imaginea utilizată pentru acest afiș este reprezentată de un fundal albastu peste care este aplicat un colaj cu miniaturi ale unor picturi, lângă titlul expoziției, precum și un tablou cu o casă țărăneacsă, amplasat în partea stângă. Informațiile oferite sunt de aceeași factură ca și cele din primul print.

Avizier de la intrarea în Muzeul Satului „Dimitrie Gusti”, mai 2018.

Ajunsă înăuntrul muzeului, în clădirea dedicată cumpărării biletelor și suvenirurilor, am putut observa alte două print-uri, de data aceasta înrămate, unul dintre ele fiind cel care promova vernisajul „De la roșu la negru” (vezi FIG.106). Celălalt afiș anunța turiștii de „Zilele muzeului satului”, care au loc în perioada 16-20 mai 2018 (vezi FIG.107). Printul conține următoarele elemente: logo-ul muzeului și cel „100 România”, site-ul obiectivului, partenerii, precum și tematicile acestor zile („Ziua Națională a costumului popular românesc”, „Centenarium. Ca pe vremuri”, „După-amiaza Muzeului Satului” etc.). Imaginea reprezentată este a unei biserici tradiționale, pe un fundal albastru. Ca și în cazul Muzeului Național George Enescu, nici aceste afișe nu sunt traduse într-o altă limbă, acesta reprezentând un dezavantaj, cu atât mai mult cu cât Muzeul Satului este unul dintre cele mai vizitate obiective din Capitală.

Mai jos, cele două afișe de promovare a evenimentelor „De la roșu la negru” și „Zilele Muzeului Satului”, mai 2018.

O tehnică interensată prin care muzeul a ales să se promoveze este prin amplasarea unor standuri în curțile caselor tradiționale de vizitat, aceste standuri conținând obiecte specifice culturii satului românesc, precum ii, covorașe cu motive tradiționale, bijuterii, alimente și băuturi (brânzeturi, diferite tipuri de carne, țuică, bragă, socată etc.). Nu numai că astfel este susținută vânzarea produselor hand made, dar este o modalitate prin care turiștii străini pot lua contact direct cu o dimensiune importantă a culturii nostre, aceea populară. Astfel ei sunt introduși într-o lume a satului tradițional, putând, odată cu vizitarea frumoaselor case, să simtă că fac parte din această imagine și să ne înțeleagă pe deplin această origine. Oferind aceast beneficiu, muzeul a reușit să îmbogățească întreaga experiență turistică. Mai jos putem observa două fotografii realizate în interiorul muzeului, cu standuri menționate (vezi FIG.108, FIG.109).

În final voi menționa câteva banner-e întâlnite în drumul spre obiectivele turistice vizitate, acestea fiind amplasate în zone cheie ale capitalei, precum Calea Victoriei și Bulevardul Regina Elisabeta. Unul dintre evenimentele promovate prin intermediul acestor mijloace de comunicare este Art Safari, care plasează Bucureștiu pe harta celor mai importante capitale culturale din Europa. Evenimentul de artă se desfășoară sub patronajul Primăriei și prezintă lucrările unor maeștri ai artei românești. Aceste banner-e prezintă principalele tematici și anume „Altceva despre Ceaușescu”, „Natural-Cultural”, „Fondation Louis Vuitton” etc. precum și perioada și locul de desfășurare (vezi FIG.110, FIG. 111). Și Romanian Design Week este promovat, banner-ul prezentând zilele festivalului, precum și principalii sponsori (vezi FIG.112). De asemenea, am putut fotografia un afiș care informează despre Noaptea Muzeelor, acesta având o grafică jucăușă, care prezintă diferite animale personificate, „culte” (vezi FIG.113). El detaliază câteva evenimente ce au loc în cadrul acestui eveniment cultural.

Banner-e ART SAFARI, Calea Victoriei, mai 2018.

Banner-e Romanian Design Week și Noaptea Muzeelor, mai 2018.

În urma vizitării aceste obiective și prezentării tehnicilor de comunicare utilizate în mediul offline putem afirma că majoritatea atracțiilor sunt promovate minimal, cele mai comune mijloace de comunicare fiind afișele, care, din păcate, nu sunt realizate decât în limba română. După cum am putut observa atunci când am analizat situația din Paris, majoritatea mijloacelor de comunicare erau traduse cel puțin în limba engleză, tocmai pentru a se asigura că turiștii pot înțelege informațiile transmise. Mai mult, mijloacele întâlnite în capitala franceză sunt mai diversificate față de cele găsite în București, fiind utilizate afișe, panouri publicitare, banner-e și suporturi publicitare rotative. Încă o diferență o constituie design-ul acestora, grafica fiind mult mai atractivă și mai calitativă în cazul Parisului.

3.3.2.3. Accesul la informații – pliante

În acest tur turistic realizat în București am urmărit aceiași pași ca și în cazul citybreak-ului din Paris. Pe lângă impresiile adunate din aeroport și de la fața obiectivelor, am fost interesată să aflu cât de ușor le este turiștilor să obțintă informații odată ajunși la un anumit obiectiv. Este Bucureștiul un oraș care facilitează experiența turistică prin oferirea de pliante informative? Vom începe prin a trasa o diferență crucială între cele două orașe: în București nu există centre de informare turistică, față de Paris, unde, nu numai că poți găsi pliante gratuite în zone turistice importante precum gara sau aeroportul, ci pot fi obținute chiar și din hoteluri, pentru un cost zero. Mai mult, metroul bucureștean nu oferă hărți explicative, cel parizian având acest beneficiu, pe aceste hărți fiind marcate chiar și principalele obiective turistice.

Vom începe prin analiza primului obiectiv vizitat, Palatul Primăverii. După plătirea biletului de intrare nu mi s-a oferit niciun pliant, turul turistic realizându-se doar în prezența unui ghid, motiv pentru care aceast mijloc de comunicare nu este accesibil. Totuși, la încheierea turului am intrat în magazinul cu suveniruri de unde am putut achiziționa, pentru un preț minimal, un pliant care prezintă întreg obiectivul. Aceasta era valabil doar în două limbi, engleză și română. Broșura respectă aceeași grafică precum banner-e întâlnite prezentate în subcapitolul anterior, pe prima pagină fiind prezentată denumirea atracției alături de portret grafic al soților Ceaușescu (vezi FIG.114). Odată deschis, pliantul oferă informații bine structurate, față-verso, despre fiecare cameră din palat: intrarea, biroul lui Nicolae Ceaușescu, Apartamentul lui Valentin Ceaușescu, sufrageria familiei, crama, sala de cinema, piscina, grădina de iarnă etc. Pe lângă textul explicativ, sunt prezente și șase fotografii din diferite încăperi, acestea nefiind color, ci fiind prelucrate să respecte culoarea reprezentativă pentru atracție, albastrul-verzui. Sub aceste imagini sunt prezentate interdicțiile pe care le-am întâlnit și pe panoul din afara Palatului, precum și un cod QR care conduce turistul către pagina oficială a obiectivului (vezi FIG.115, FIG.116). Consider că broșura este bine realizată, însă lipsesc informații precum conturile pe platformele online ale Palatului Primăverii sau prezentarea unor evenimente, expoziții, care vor avea loc.

Pliant Palatul Primăverii, mai 2018.

Deși este poate cel mai popular obiectiv din București, fiind un must al fiecărui turist străin care ne calcă pragul, Palatul Parlamentului nu excelează la capitolul comunicare și accesul la informații. După cum menționam și în subcapitolul precedent, mijloacele de comunicare găsite la fața locului nu promovau în niciun fel Casa Poporului, o atracție care, dacă este bine comunicată străinilor, poate crește cu siguranță numărul vizitatorilor din capitală. Din păcate, nu am putut găsi nicio broșură explicativă a acestui obiectiv, vânzătorul de la magazinul de suveniruri explicându-mi că pot fi achiziționate doar obiecte tradiționale românești, precum farfurii și cești din ceramică cu motive populare. Palatul Parlamentului este o altă atracție care se poate vizita doar în prezența unui ghid, securitatea fiind foarte mare, cei care părăsesc grupul putând fi sancționați. Acesta este probabil motivul pentru care aceste pliante nu există, cei care se ocupă de administrarea obiectivului considerând că nu sunt foarte utile în condițiile în care beneficiezi de tur ghidat. Cu toate acestea, poți opta doar pentru tur în limba engleză, care, deși este o limbă universală, nu este cunoscută de toți vizitatorii. Mai mult, grupul este destul de mare, multe detalii putând fi omise dacă nu te afli în apropierea ghidului. De aceea, este util ca pentru cei care nu înțeleg această limbă, să fie realizate și niște broșuri în alte limbi, în funcție de fluxul și etnia turiștilor.

Vorbim în continuare de Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, care își menține statutul de obiectivul cu cele mai multe mijloace de comunicare. Astel că am reușit să colecționez, pentru un cost zero, două pliante dedicate muzeului, precum și trei broșuri care promovează alte obiective asemănătoare lui Antipa.

Primul pliant dedicat muzeului este realizat sub formă de flyer și prezintă informații practice precum o hartă grafică cu împrejurimile atracției turistice, programul de vizitare, adresa, precum și site-ul și pagina de Facebook aferente (vezi FIG.117). Coperta prezintă cel mai cunoscut exponat al muzeului și anume scheletul imens al unui elefant, acest animal făcând parte din identitatea Antipa, logo-ul obiectivului reprezentându-l. Cea de-a doua broșură, de data aceasta pliabilă, este aproape identică cu cea dintâi, pe copertă având reprezentat scheletul unui dinozaur, iar pe spate conținând aceleași detalii, însă odată desfăcut, asemenea pliantului de la Louvre, ne prezintă expozițiile de la fiecare etaj, prin intermediul unor hărți cu legendă (vezi FIG.118, FIG. 119). Aceasta nu este singura asemănare pe care o are cu vestitul muzeu parizian: Antipa oferă iubitorilor de natură și de artă și alte opțiuni care le pot oferi experiențe asemănătoare. Lucrul acesta l-am întâlnim și la Louvre, unde erau promovate muzee mai micuțe, dar cu aceeași tematică. Astfel că am putut colecta un pliant care îi invită pe pasionații de dinozauri la DinoPark, Râșnov (vezi FIG.120, FIG.121). Deși acesta nu este un obiectiv din București, faptul că sunt promovate și alte atracții ale țării noastre este o dimensiune turistică importantă. Pliantul ne oferă informații despre activitățile la care pot turiștii paricipa la DinoPark, precum și o hartă a parcului, unde este reprezentat turul turistic ce include valea cretacică, poiana jurasică și pădurea triasicului.

Mai jos putem vedea fotografii ale pliantelor menționate mai sus, primele, de la stânga la dreapta, fiind flyer-ul informativ pentru Muzeul Antipa și broșura DinoPark. Sub acestea găsim celălalt pliant, mai dezvoltat, despre Muzeul de Istorie Naturală, toate imaginile fiind realizate în luna mai, 2018.

Următoarea broșură îi informează pe vizitatori de unul dintre cele mai iubite evenimente ale bucureștenilor și nu numai, noaptea muzeelor (vezi FIG.122). Pliantul conține desfășurătorul programului cu toate muzeele ce pot fi vizitate, „Grigore Antipa” făcând, desigur, parte din această listă. Coperta broșurii este cea a evenimentului, o imagine ludică, de tip cartoon, cu niște animaluțe culte, care cântă al instrumente (pisicuțele), explorează (ariciul) sau dorm pe o coloană corintică. Pe spatele broșurii este reprezentată harta Bucureștiului și a localităților exterioare cele mai apropiate, fiind marcate toate muzeele care fac parte din programa evenimentului. De asemea, sub această hartă este menționat un alt eveniment creativ, Romanian Design Week, cel mai mare festival dedicat industriilor creative din România.

Pliant Noaptea Muzeelor, din Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, mai 2018.

Ultima broșură găsită în muzeul „Grigore Antipa” este de fapt o mini-revistă care promovează Opera Comică pentru Copii, mai precis cei douăzeci de ani de existență ai acesteia (vezi FIG.123, FIG.124). Articolele conținute prezintă viitoarele spectacole dedicate celor mici, precum și detalii practice despre cum pot fi achiziționate biletele și despre aplicația aferentă operei. Înăuntrul revistei este promovată printr-un print și expoziția „Venin” despre care am discutat mai sus. Prezența acestei broșuri în muzeul Antipa se justifică prin faptul că acesta din urmă este un loc dedicat în special copiilor, părinții care îi însoțesc putând afla și de alte spectacole dedicate lor, prin intermediul unor astfel de materiale.

Revistă Opera Comică pentru Copii, din Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, mai 2018.

Pot afirma că din punct de vedere al numărului de mijloace de comunicare, acest muzeu de istorie naturală îndeplinește criteriile, oferind nu numai materiale informaționale despre modul de funcționare și expozițiile existente, ci și alte trimiteri la diverse locuri/evenimente care au lucruri în comun cu Antipa. Cu toate acestea, ca și în cazul celorlalte obiective, pliantele în altă limbă decât cea română lipsesc cu desăvârșire, turiștii străini neputându-se bucura de aceste materiale ajutătoare.

Ajungem astfel la Muzeul național „George Enescu”, unde, înainte să încep turul turistic, mi s-a oferit o foaie de hârtie, simplă, pe care au fost printate informații despre istoria Palatului Cantacuzino și despre muzeu (vezi FIG.125). Aceasta conține și două fotografii, foarte mici, una surprinzând intrarea Palatului, iar cealaltă o cameră unde se află pianul vestitului compozitor. În josul paginii este menționat și site-ul obiectivului. Acesta este un material care, deși oferă niște informații utile, nu se poate încadra în categoria pliantelor, întrucât realizarea sa este una minimală, fără o grafică anume, fiind un simplu Word printat. Însă, pe lângă acest material gratuit, se poate achiziționa o broșură care prezintă biografia lui George Enescu, coperta fiind compusă dintr-o fotografie cu faimosul compozitor (vezi FIG.126, FIG.127). Această cărticică este disponibilă în limba engleză și oferă informații ilustrate cu diverse fotografii în care apare Enescu, din copilărie și până la vârsta adultă. Pe spatele broșurii pot fi găsite operele compozitorului, cu numele și anii în care au apărut. Acestea au fost singurele materiale de comunicare găsite în cadrul Palatului Cantuzino.

Ghid primit la Muzeul Național „George Enescu”, mai 2018.

Broșură cumpărată – „George Enescu” National Muzeum, mai 2018.

În final, vom discuta despre Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”. Deși aici am găsit diverse afișe care informau despre evenimente și spectacole ce vor avea loc, în ceea ce privește pliantele, acestea nu sunt disponibile în cadrul acestui obiectiv, singurul material informațional fiind o cărticică pe care am achiziționat-o din magazinul de suveniruri (vezi FIG.128, FIG.129). Coperta surpinde o imagine cu una dintre bisericile din colecția muzeului, textul fiind reprezentat de denumirea obiectivului și orașul în care se află. Înăuntu găsim informații despre cum a luat naștere și s-a dezvoltat muzeul, precum și prezentare, pe regiuni istorice, a celor mai interesante case din colecția „Dimitrie Gusti”. În ultimele pagini ne sunt prezentate principalele evenimente care au loc în cadrul obiectivului („Datini și obiceiuri de peste an”, „Târguri în satul de altă dată”, precum și o hartă grafică unde este desenat întreagul spațiu ocupat de colecția de case, acestea fiind numerotate și explicate într-o legendă. Acesta a fost singurul material disponibil, putând fi achiziționat doar în limba română.

Broșură Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, mai 2018.

Încheiem această analiză a accesului la informații prin intermediul pliantelor print-o concluzie generală: întreaga experiență turistică de care are parte un turist atunci când vizitează obiective din București trebuie îmbunătățită și adusă la un nivel la care se află alte capitale europene, precum Parisul. Este nevoie ca pliantele să fie disponibile în orice tip de atracție turistică, fie că vorbim de exemplare gratuite sau contra cost. Mai mult, este nevoie ca odată existente, aceste broșuri să fie valabile în mai multe limbi, în funcție de numărul de naționalități care vizitează obiectivele în cauză. În ceea ce privește grafica, aceasta nu se compară cu cea a pliantelor din Paris, cele valabile în București fiind realizate cât mai simplist, dând un aer de low-cost. Mai mult, conturile sociale ale acestor atracții sunt fie menționate, dar într-un loc discret, fără a atrage atenția, fie nu sunt semnalate.

3.4. Strategie de promovare turistică a orașului București

În urma acestor analize realizate atât în online (campaniile turistice de promovare), cât și în offline (cercetare la fața unor obiective reprezentative celor două capitale) vom propune o strategie prin care industria turismului din capitala noastră să se dezvolte, Bucureștiul devenind gazda perfectă a turiștilor. Înainte de schița această strategie, este nevoie să realizăm o analiză SWOT, care ne va ajuta să avem baza pentru o campanie eficientă.

Consider că înainte de implementarea oricărei campanii de promovare este necesar ca acest oraș să aibă parte de o serie de îmbunătățiri în ceea ce privește accesul la anumite obiective turistice și la informații. Am menționat la puncte slabe faptul că două dintre cele mai importante atracții ale noastre au acces limitat în ceea ce privește vizitele, Arcul de Triumf nefiind introdus deocamdată în circuitul turistic, iar Casa Poporului permite vizitarea unei singure aripi, prin urmare turiștii nu pot profita în totalitate de grandoarea interioară a Palatului Parlamentuluil. De asemenea, odată ajunși în București, străinilor le este greu să obțină informații turistice, neexistând un centru de informare turistică, unde aceștia să poată găsi hărți, trasee turistice pentru o zi sau mai multe, ghiduri practice (cu numere de telefon pentru urgențe, taxi, prețuri pentru cartele Metrorex sau RATB, orar transport în comun), adrese de hosteluri, hoteluri etc. Momentan turiștii pot găsi astfel de ghiduri doar în librării, contra cost, pe când alte orașe europene oferă aceste informații gratuit, având standuri cu pliate în aeroport, gări, hoteluri etc. De asemenea, ar fi foarte util ca site-ul oficial al Bucureștiului să fie actualizat, având în vedere prezența scăzută din online a capitalei.

Deși această calitatea de a fi Micul Paris din Estul Europei a atras atenția străinilor pentru o anumită perioadă de timp, este timpul ca Bucureștiul să aibă propria sa identitate, pentru că așa cum am menționat mai sus, nu este singurul oraș asemănător cu capitala franceză. Astfel că este nevoie de o campanie care să îi surprindă acele calități unice, care să îi ofere o diferențiere clară în mințile turiștilor.

În cele ce urmează vom schița o strategie de promovare, oferind o serie de modalități prin care putem atrage atenția potențialilor turiști.

Plecăm de la obiectivele campaniei, cel primar fiind crearea unei identități a Bucureștiului care să rămână întipărită în mintea turistului și care să atragă cât mai mulți vizitatori. Primul obiectiv secundar constă în oferirea unor experiențe turistice unice, iar cel de-al doilea obiectiv secundar vizează o creștere a economiei prin dezvoltarea industriei turismului.

Publicul-țintă al campaniei este compus din tineri cu vârste între 18 și 35 de ani, cărora le place să călătorească, să descopere lucruri noi, să cunoască culturi și mai ales să se distreze.

În găsirea conceptului creativ am plecat de la insight-ul relevant: deși Bucureștiul a devenit principala destinație turistică a României, în ceea ce privește partea de incoming, acestuia îi lipsește o promovare coerentă și un brand turistic care să îi asigure o identitate.

Potrivit operatorilor turistici și a hotelierilor, cel mai bun an turistic din istoria Bucureștiului a fost chiar anul 2017, din ce în ce mai multe site-uri și reviste internaționale recomandând capitala drept o destinație de vizitat. Mai mult, conform lui Traian Bădulescu, consultant în turism, 55% dintre turiștii capitalei vin pentru evenimente și afaceri, cei pentru citybreak sunt într-un procent de 25%, 15% sunt acei turiști care participă la circuite ale României, cazându-se o noapte sau două în București, iar restul sunt cei care vin în vizită la prieteni sau pentru anumite concerte.

Conform acestor statistici, anul 2018 are parte de un context turistic propice unei campanii care să dezvolte tocmai acel segment al tinerilor care vin în citybreak, prin urmare conceptul creativ constă în crearea unei imagini puternice în exterior, prin apelarea la acele calități ale capitalei care o fac atractivă și unică. Și pentru că prin această campanie vom contura de fapt identitatea turistică a Bucureștiului, conceptul creativ poartă denumirea de „This is Bucharest”.

Strategia campaniei se bazează pe identificarea unor elemente prin care Bucureștiul se distinge cum ar fi ospitalitatea românilor, arhitectura hibridă, viața de noapte, prețurile mici, siguranța, acestea fiind scoase în evidență prin implementarea unor tehnici de comunicare eficiente. Campania va fi în mare parte digitală, online-ul fiind mediul cu care publicul nostru țintă interacționează cel mai bine.

Primul pas pe care îl vom face va fi realizarea unor pagini oficiale ale campaniei, pe rețele sociale precum Facebook, Instagram și Twitter, care deși nu este atât de mult utilizat în România, este printre principalele platforme online din afară. De asemenea, vom crea un site www.thisisbucharest.ro, unde va fi desfășurată o parte a campaniei noastre denumită Bucharest Stories, unde străini care au vizitat capitala vor fi încurajați să upload-eze testimoniale video în care să povestească experiențele lor plăcute din București, menționând ceea ce le-a plăcut cel mai mult, intrând astfel într-un concurs în care vor avea șansa să câștige nopți de cazare, bilete de avion sau diferite reduceri. Acest concurs va fi posibil prin atragerea unor sponsori precum Banca Transilvania, Dacia, Farmec, Tarom, Orange etc. și va avea o durată de două luni. Aceste testimoniale vor fi postate și pe paginile de Facebook, Intagram și Twitter, cu haștagul #thisisbucharest, îndemnându-i pe cei care s-au filmat să își distribuie video-ul pentru a obține cât mai multe content online și pentru a atinge cât mai mulți indivizi din publicul-țintă. Această parte a campaniei are drept scop oferirea unei imagini pozitive capitalei, aceste video-uri făcând cu siguranță referire la calități turistice menționate mai sus (distracția din Centrul Vechi, arhitectura, ospitalitatea, prețurile scăzute etc.). De ce va funcționa această inițiativă? La o primă căutare pe Youtube, găsim destule clip-uri cu străini care au realizat scurt metraje în timpul vacanței în București, prin urmare există un interes și fără să existe o recompensă, precum concursul. Cel mai probabil, pentru promovarea Bucharest Stories vom utiliza Facebook & Instagram Ads, prin crearea unor banner-ere online atractive care să ofere detaliile campaniei.

Pentru a promova acestă etichetare pozitivă a românilor, aceea de a fi ospitalieri, le vom oferi străinilor ocazia de a participa la tururi organizate gratuite. Pentru a fi realizabil acest lucru, este nevoie de o serie de voluntari bucureșteni, vorbitori de limba engleză, care sunt pasionați de turism și de orașul lor. Cel mai probabil majoritatea voluntarilor vor fi studenți, cărora le vom oferi la finalul campaniei certificate de practică care să le ateste participarea. Aceștia vor susține itinerarii pe diverse tematici, care pot fi rezervate de pe site-ul campaniei. De asemenea, ar fi utilă și crearea unei aplicații, pentru a le fi tinerilor cât mai ușor să exploreze opțiunile. La sfârșitul fiecărui tur, rămâne la aprecierea vizitatorilor dacă vor să ofere un tips, în funcție de cât de mult le-a plăcut experiența. Printre traseele oferite se vor număra: itinerariul principal, cu cele mai cunoscute atracții (Palatul CEC, Centru Vechi, Muzeul Național de Istorie, Calea Victoriei, Ateneul Român, Casa Poporului, Arcul de Triumf etc.), itinerariul comunismului (Palatul Parlamentului, Casa Presei Libere, Palatul Primăverii, Bulevardul Unirii etc.), itinerariul graffiti-urilor (Strada Xenofon, clădirea Point Bar, strada Arthur Verona, Clădirea fostei bănci Chrissoveloni etc.), itinerariul arhitecturii clasice, unde turiștii vor putea descoperi acele clădiri bogate în istorie, care nu au fost atinse de regimul comunist (Casa Oamenilor de Știință, Muzeul Theodor Pallady, Biserica Armenească, Palatul Noblesse, Universitatea București etc.), precum și două trasee cu împrejurimile Bucureștiului – de sud (Parcul Natural Văcărăști, Parcul Național Comana) și de nord (Snagov, Palatul Mogoșoaia, Palatul Știrbei etc.). Nu numai că această inițiativă va pune în evidență ospitalitatea românilor, ci și diversitatea orașului. Bucureștiul este văzut de mulți străini drept o capitală care oferă puține opțiuni turistice, stereotip care va fi dezmințit prin oferire unor trasee bogate și diverse, grupate pe tematici, în funcție de interesul fiecărui vizitator. Pentru a disemina aceast nou beneficiu, vom utiliza postări sponsorizate, însă vom amplasa și o serie de afișe și banner-e în mediul offline, în puncte de aglomerație turistică, precum aeroportul sau Gara de Nord.

De asemenea, o altă parte a campaniei poate fi un parteneriat cu „Vânătoarea de comori arhitecturale”, o inițiativă a unor tineri care presupune un joc urban, de tip treasure hunt, pe echipe, în cadrul căruia se primesc diferite provocări în cadrul cărora vor fi descoperite clădiri din patrimoniu și nu numai. Mi se pare un demers care se potrivește foarte bine cu conceptul campaniei noastre, „Vânătoarea de comori arhitecturale” putând fi promovată prin intermediul platformelor sociale This is Bucharest, oferind ocazia turiștilor de a se distra descoperind o istorie arhitecturală bogată, dar mai neglijată, față de emblemele orașului. De asemenea, pentru a integra acest parnteriat campaniei noastre, pozele de la treasure hunt care vor fi postate în mediul online vor conține haștagurile #thisisbucharest #vanatoareadecomoriarhitecturale.

Una dintre cele mai mari avantaje ale Bucureștiului este viața de noapte, Centrul Vechi fiind unul dintre cele mai vizitate locuri de către străini, oferind cea mai largă gamă de divertisment, de la cafele până la pub-uri și cluburi. Acest centru istoric este preferatul turiștilor care se încadrează în publicul nostru țintă, fiind un epicentru al distracției. Pentru a face această zonă și mai atractivă din punct de vedere turistic ar fi utilă semnalizarea unor tururi cu indicatoare și plăcute de dimensiuni mari: astfel putem crea un traseu al hanurilor (Manuc, Gabroveni, Greci, Șerban Vodă etc.), unul al berăriilor, un traseu al bisericelor (Sf. Anton, Stravopoleos, Sf. Dumitru, Biserica Rusă).

Centrul Vechi este este o zonă perfectă pentru promovare turistică, care scoate în evidență nu numai această dimensiune a orașului legată de distracție, ci și beneficiul de a fi o capitală în care te poți simți bine fără a cheltui sume exorbitante. Promovarea online va consta în crearea unui spot realizat cu scene din diverse pub-uri și cluburi din centrul istoric, precum și dintr-o serie de print-uri atractive care vor conține mesaje precum: „Bucharest: More than you can beer” (de la „bear”, făcând referire la distracția fără limite și cu un preț acceptabil), „Bucharest: Worth a shot” (de la denumirea tipului de băutură) sau „Welcome to Bucharest, RUMania” (de la rom, în engleză „rum”). Toate aceste tehnici de comunicare vor fi diseminate în mediul online, pe toate platformele sociale.

De asmenea, o altă tehnică ar putea fi utilizarea Snapchat-ului, metodă inspirată din campania realizată pentru Paris. Putem crea o serie de geofiltre personlizate care pot fi accesate atunci când turiștii se află în anumite puncte cheie ale Bucureștiului (Casa Poporului, Centrul Vechi, Ateneul etc.).

Mai mult, putem utiliza tehnologia SEO, un proces prin intermediul căruia se pot optimiza motoarele de căutare, astfel putând crește vizibilitatea site-ului nostru. De exemplu, atunci când un individ va căuta cuvântul „bucharest” pe un motor de căutare, site-ul www.thisisbucharest.ro va apărea printre primele rezultate, lucru care va aduce multe accesări și implicit mai mulți turiști în orașul nostru.

La sfârșitul acestei campanii Bucureștiul se va bucura de o identitate mai conturată, o imagine pozitivă și de o dezvoltare a segmentului de tineri care vin în capitală pentru un citybreak. This is Bucharest va poziționa orașul drept unul versatil, care oferă atât opțiuni culturale, cât și de divertisment și de agrement, o capitală tânără, sigură, cu oameni deschiși, amabili și veseli.

Concluzie

Pentru a formula o concluzie relevantă este nevoie sa ne reamintim ipotezele formulate la începutul studiului de caz. Ipoteza principală afirma că dacă Parisul este un oraș mai cunoscut decât Bucureștiul și implicit mult mai vizitat de către turiști, înseamnă că turismul parizian are parte de o promovare constantă și mult mai complexă față de cea din țara noastră, oferind un acces facil la informații. Cea de-a doua ipoteză, secundară, afirmă faptul că limitarea promovării turistice într-un anumit influențează numărul de vizitatori, astfel că lipsa unei promovări intense va face ca un oraș să fie mai puțin vizitat. De asemenea, cea de-a doua ipoteză secundară este legată de capitala noastră și anume dacă Bucureștiul este un oraș slab promovat în mediul online, acest lucru va fi valabil și pentru mediul offline, principalele atracții turistice neoferind același volum de mijloace de comunicare precum cele din Paris.

Rapotându-ne la prima ipoteză, aceasta a fost confirmată atât de analiza de conținut, cât și de studiul de teren. Așa cum am putut observa în analiza campaniilor realizate în capitala Franței, primele inițiative publicitare au apărut în anul 2013, în cadrul unor contexte internaționale nefavorabile, precum atentatele teroriste. Atentatul de la redacția revistei Charlie Hebdo a obligat autoritățile franceze să ia măsuri în condițiile în care numărul turiștilot a scăzut drastic. Deși Parisul se bucura de o faimă internațională, fiind ani la rând capitala europeană cea mai vizitată din lume, în această situație orașul a avut nevoie de campanii puternice, atractive, care să îi restabilesacă trecutul turistic. Deși, după cum am afirmat și mai sus, Bucureștiul și Parisul și-au început această călătorie în lumea advertising-ului turistic cam în aceeași perioadă, antiteza este una bine conturată. În cazul orașului luminilor, nu numai că numărul campaniilor este mai mare, dar diferă și gradul de complexitate. Dacă în cazul Bucureștiului putem aminti doar două campanii dedicate orașului în exclusivitate, care au avut un public internațional („Bucharest is not Budapest” și „Experience Bucharest”), una dintre ele fiind o inițiativă a brandului ROM, ci nu a autorităților românești, în cazul Parisului vorbim de șapte campanii turistice, în care inovarea și progresul, precum și ancorarea la realitățile sociale și economice, au fost vizibile de la campanie la campanie. Mai mult, strategii folosite de către autoritățile pariziene în anul 2016 în cadrul campaniei „Destination Paris” au fost incorporate în campaniile „Experience Bucharest” în anul 2018, inițiative care aparțin unui start-up românesc. Prin urmare, statul românesc și Primăria Municipiului București nu sunt foarte implicate în promovarea turistică a capitalei, cele mai eficiente inițiative aparținând privatului, spre deosebire de Paris, unde toate campaniile au fost desfășurate exclusiv de autoritățile pariziene.

Ajungem astfel la accesul la informații, mai precis tehnicile prin care turiștii se pot informa atunci când se află într-un oraș străin. Principalele mijloace de acest tip sunt pliantele, care, în cazul Parisului, nu numai că se găsesc la aproape fiecare obiectiv turistic, dar și în alte locuri precum hoteluri, gări sau aeroporturi. Mai mult, am întâlnit situații în care am putut colecta pliante ale altor atracții, asemănătoare cu locul vizitat, tocmai pentru a promova complet obiective mai puțin vizitate prin intermediul unora foarte populare. Un exemplu este pliantul găsit la Turnul Eiffel, care face reclamă Turnului Montparnasse, o altă atracție de unde poate fi văzută panorama Parisului, de data aceasta și cu emblema Parisului inclusă. Nu numai că aceste broșuri pot fi găsite foarte ușor, de cele mai multe ori pentru un cost zero, însă acestea oferă informații complete, precum descrierea obiectivului, program, mijloace de transport, evenimente care urmează sa aibă loc în cadrul lor și principalele conturi pe social media. Mai mult, calitatea acestora este una foarte bună, grafica fiind prietenoasă și atractivă. Această bună dezvoltare a acestui segment al industriei turismului se datorează unei istorii turistice destul de lungi, volumul foarte mare de turisti ducând la o foartă bună organizare din acest punct de vedere și la un acces foarte ușor la orice tip de informație.

Cea de-a doua ipoteză, secundară, face referire la București și la caracterizarea lui drept un oraș în care promovarea turistică este limitată, factor care influențează volumul de turiști care ne calcă pragul. Așa cum am putut observa în analiza de conținut, inițiativele de promovare a României au apărut încă din anul 1995, odată cu „Eterna și Fascinanta Românie”. Cu toate acestea, de atunci, autoritățile românești se axează tot pe o promvoare generală a țării, punând foarte mic accent pe capitala noastră. Acest fapt poate fi cauzat de lipsa de notorietate a statului, România nebucurându-se de această faimă internațională a Parisului, care poate fi recunoscut de către aproape oricine, chiar și atunci când este asociate cu expresii precum orașul luminilor sau orașul romantismului. Țara noastră nu se bucură de astfel de asocieri puternice, motiv pentru care s-a incercat o branduire turistică de acest tip prin intermediul campaniei „Explore the Carpathian Garden”, însă nu a avut un succes atât de mare. Acestă strategie turistică focusată mai mult pe țară a dus la o slabă promovare a Bucureștiului, așa cum am amintit și mai sus, capitala bucurându-se de doar două campanii care îi sunt dedicate în exclusivitate. Această limitare a promovării capitalei este vizibilă și în numărul de turiști străini, pragul de două milioane de vizitatori, din care peste jumătate fiind din afara țării, atingându-se abia în anul 2017. Diferența este una colosală, în anul 2015 Paris înregistrând patruzeci și șapte de milioane de vizitatori. Este evident că această recunoaștere internațională a orașului luminilor este de neegalat și nu are termen de comparație, însă capitala franceză a reușit să își mențină volumul de turiști și să ajungă la un apogeu în această industrie chiar și în urma dificultăților aduse de atacurile teroriste. Acest lucru a fost posibil prin realizarea unor campanii inteligente și atractive și prin oferirea unui acces facil la informații, față de București, care deși nu poate ajunge la acel grandios număr, cu siguranță se putea bucura de un număr și mai mare de turiști dacă se investea mai mult în promovarea capitalei.

A fost interesant de văzut dacă această slabă promovare din mediul online are corespondent și în mediul offline. Pentru a obține rezultate cât mai relevante, am aplicat aceeași strategie ca și în cazul citybreak-ului din Paris și am fost turist în orașul meu, București. În urma vizitelor realizate (Palatul Primăverii, Casa Poporului, Muzeul Grigore Antipa, Muzeul Satului și Muzeul George Enescu) am fotografiat afișele aflate la fața obiectivelor turistice și am strâns pliantele găsite. Nu am avut parte de succesul din Paris, Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” și Casa Poporului neoferind niciun tip de broșură, fie ea gratuită sau contra cost. La Palatul Primăverii am achiziționat un pliant destul de complet, iar la Muzeul George Enescu mi s-a oferit în locul unei broșuri o simplă foaie de tip xerox, pe care erau tipărite câteva informații. Cel mai complet din acest punct de vedere a fost Muzeul Natural de Istorie Grigore Antipa, unde nu numai că am găsit două pliante dedicate acestuia, dar și alte pliante care fac trimitere la obiective asemănătoare, dedicate copiilor, și anume DinoPark Râșnov și Opera Comică pentru Copii. De asemenea, aceaste broșuri de la Grigore Antipa, pe lângă faptul că sunt calitative, semănând cu cele colecționate în Paris, au fost și gratuite. Restul pliantelor sunt realizate simplu, neavând nimic special, omițând diferite informații și nefiind traduse într-o gamă largă de limbi străine, ca în cazul Parisului. În ceea ce privesc afișele footgrafiate, principalul dezavantaj al acestora este lipsa unei traduceri, fapt care limitează înțelegerea lor de către turiștii străini. Mai mult, una dintre cele mai slab promovate obiective, deși poate cel mai important din orașul nostru, este Casa Poporului, care prezintă un simplu banner, alb, peste care a trecut timpul, și care ne informează despre denumirea atracției și orarul de vizitare. Cel mai bine la acest capitol stau Muzeul Grigore Antipa și Muzeul George Enescu, unde am putut găsi chiar și afișe care promovează viitoare evenimente ce vor avea loc în cadrul lor.

Prin urmare, toate ipotezele anunțate au fost confirmate. De la început a fost clar faptul că Parisul este un oraș al cărui istoric turistic este mult mai dezvoltat și care se bucură de o reputație internațională pe care Bucureștiul nu o deține. Cu toate acestea, a fost foarte interesat de demonstrat nu numai faptul că a noastră capitală nu se bucură de atenția pe care turiștii o oferă orașului luminilor, dar și că promovarea turistică de care Bucureștiul are parte este una minimală, atât în online cât și în offline. Toată această experiență turistică pe care capitala României o oferă ar trebui să fie completă și să îi îndemne pe turiști să creeze content în online și să recomande și altora această destinație. Cu toate acestea, Bucureștiul nu poate concura cu un oraș ca Parisul, unde autoritățile au investit timp și efort în promovarea sa, ținând cont de feedback-ul turiștilor și de contextul atacurilor teroriste. Capitala noastră este de abia la început de drum în ceea ce privește promovarea turistică, implementarea unor campanii atractive și dezvoltarea accesului la informații putând să ofere Bucureștiului acel statut de destinație de neratat.

Bibliografie

Literatura științifică de referință

Baudrillard, Jean, Societatea de consum. Mituri și structuri, București, Editura Comunicare.ro, 2005;

Beciu, Camelia, Sociologia comunicării și a spațiului public, Iași, Polirom, 2001;

Berelson, Bernard, Contentanalysis in communication research, Free Press, 1952;

Blackmore, Ruth, The Rough Guide to Paris, London, Rough Guides, 2014;

Booth, Caroline, Paris Travel Guide, New York, Travel Bug Guides, 2014;

Bordman, John, The Greeks Overseas: the early colonies and trade, London, Thames & Hudson, 1999;

Burford, Tim, The rough guide to Romania, Londra, Rough Guides, 2011;

Cathelat, Bernard, Publicitate și societate, București, Editura Trei, 2005;

Chelcea, Septimiu, Psihosociologia publicității, Iași, Polirom, 2016;

Chelcea, Septimiu, Tehnici de cercetare sociologică, Bucureși, SNSPA, 2001;

Cooper, Chris, Tourism: principles and practice, New Jersey, Prentice Hall, 2006;

Crăciun, Alexandra, Branding pentru numărătorii de stele, București, Editura Ars Docendi, 2010;

Creswell, John W., Qualitative Inquiry and Research Design: choosing among five approaches, Sage Publications, 1998;

Dolea, Alina, Branding România: cum (ne) promovăm imaginea de țară, București, Curtea Veche, 2009;

Ember, Melvin, Countries and their Cultures, Basingstoke, Macmillan Publisher, 2001;

Ferréol, Gilles, Jucquois, Guy coord.,trad. de Nadia Farcaș, Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale, București, Iași, 2005;

Giurescu, Constantin, Istoria Bucureștilor: din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, București, Editura pentru Literatură, 1966;

Goddard, Angela , Limbajul publicității, trad. de Bianca Pop și Albert Borbely, Iași, Polirom, 2002;

Godin, Seth, Purple Cow, New York, Portofolio – Penguin Books, 2009;

Hawkins, Del I., Consumer Behavior: implications for marketing strategy, Toronto, Richard D. Irwin Publishing, 1992;

Hopkins, Claude C., Scientific Advertising, Londra, FQ Classics Publisher, 2007;

Hughes, Alexandra, Encyclopedia of Contemporary french culture, London, Routledge, 2001;

Jayapalan, N., An introduction to tourism, New Delhi, Atlantic Publishers & Distributor, 2013;

Jinga, Cristina, Călătoriile lui Marco Polo, București, Editura Prietenii Cărții, 2002;

Kingsley, Jayne, Vasco da Gama and his successors, 1460-1580, Londra, Forgotten Books, 2017;

Lickorish, Leonard J., An introduction to tourism, London, Routledge, 1997;

Ogilvy, David, Ogilvy on advertising, New York, Vintage Books, 1985;

Olins, Wally, Despre brand, București, Comunicare.ro, 2006;

Perpelea, Nicolae, Imagini ale sociologiei contemporane: idei, concepte, metodologie, București, Ars Docendi, 2008;

Popescu, Constantin, Diversitatea expresivă a persuasiunii publicitare. Crestomație, Universitatea din București, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, 2005;

Pringle, Hamish, Brand Immortality: how brands can live long and prosper, London, Kogan Page, 2008;

Swarbrooke, John, Consumer Behavior in Tourism, Oxford, Butterworth-Heinemann, 1999;

Șerbănescu, A., Cum gândesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor, Iași, Polirom, 2002;

Wilcox, Dennis L., Public Relations: strategies and tactics, Londra, Pearson Education Limited, 2015.

Publicații electronice de pe Internet:

***, About Experience Bucharest. [Online] Disponibil pe: http://experience-bucharest.com/about-experience-bucharest/ [Accesat la data de 30.04, ora 14:45];

***, Bucharest in your pocket, no. 112, ediția aprilie-mai 2018.[Online] Disponibil pe: https://www.inyourpocket.com/bucharest [Accesat la data de 20.03, ora 14:16];

***, Bucharest in your pocket, no. 71, ediția iunie-iulie 2011.[Online] Disponibil pe: https://www.inyourpocket.com/bucharest [Accesat la data de 20.03, ora 13:45];

***, Bucureștiul are un nou logo, după ce primul câștigător a fost acuzat de plagiat. [Online] Disponibil pe: https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/concursul-pentru-realizarea-unui-logo-al-bucurestiului-are-un-nou-castigator-in-desen-sunt-patru-edificii-simbol.html [Accesat la data de 30.04, ora 13:22];

***, Case Study: ROM – Bucharest, not Budapest.[Online] Disponibil pe: https://www.iqads.ro/podcast/1109/case-study-rom-bucharest-not-budapest [Accesat la data de 15.03, ora 13:05];

***, French foreign policy – Tourism. [Online] Disponibil pe: https://www.diplomatie.gouv.fr/en/french-foreign-policy/tourism [Accesat la data de 01.05, ora 19:21];

***, Lauch of the campaign My romantic Paris. [Online] Disponibil pe: https://press.parisinfo.com/news/press-releases/launch-romantic-paris [Accesat la data de 09.05, ora 16:14];

***, Paris is waiting for you: Paris has never been so magical. [Online] Disponibil pe: http://disneylandparis-news.com/wp-content/uploads/2017/03/uk-2017-02-24-Paris-is-waiting-for-you-campaign.pdf [Accesat la data de 09.05, ora 16:55];

***, Paris releases new tourism video in hopes of luring tourists back to the city. [Online] Disponibil pe: http://us.fashionnetwork.com/news/Paris-releases-new-tourism-video-in-hopes-of-luring-tourists-back-to-city,735416.html#.WxauSp8zbIW [Accesat la data de 04.05, ora 12:27];

***, Promovare turistică, [Online] Disponibil pe: http://turism.gov.ro/web/identitate-vizuala/ [Accesat la data de 29.04, ora 19:18];

***, Tourism – Lauch of the Destination Paris promotional campaign. [Online] Disponibil pe: https://www.diplomatie.gouv.fr/en/french-foreign-policy/tourism/events/article/tourism-launch-of-the-destination-paris-promotional-campaign-30-05-16 [Accesat la data de 04.05, ora 14:47];

***, Vânătoarea de comori arhitecturale. [Online] Disponibil pe: https://www.facebook.com/pg/VanatoareaArhitecturala/about/?ref=page_internal [Accesat la data de 16.05, ora 17:14];

Calus, Andrew (2015). Paris tourism launces open for business campaign after shootings. [Online] Disponibil pe: https://www.reuters.com/article/france-shooting-tourism-idUSL6N0UR3FP20150112 [Accesat la data de 04.05, ora 11:53];

Conghaile, Pol (2015). Paris will always be Paris – Love spreads with new social campaign. [Online] Disponibil pe: https://www.independent.ie/life/travel/travel-news/paris-will-always-be-paris-love-spreads-with-new-social-campaign-34299276.html [Accesat la data de 04.05, ora 12:08];

Covaci, Cristina (2007). Romania – Fabulospirit va vinde imaginea României în UE. [Online] Disponibil pe: https://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1112791-romania-fabulospirit-vinde-imaginea-romaniei.htm [Accesat la data de 29.04, ora 14:52];

Guilbault, Laure (2016). Paris aim to woo the internationals visitors with major campaign. [Online] Disponibil pe: http://wwd.com/fashion-news/fashion-scoops/paris-tourism-campaign-strikes-10439809/ [Accesat la data de 04.05, ora 15:00];

Iancu, Liviu (2011). Europe is younger in Bucharest, sloganul turistic al Capitalei. [Online] Disponibil pe: http://www.zf.ro/zf-24/europe-is-younger-in-bucharest-sloganul-turistic-al-capitalei-8586852 [Accesat la data de 29.04, ora 20:35];

Ionescu, Raluca (2018). Bucureștiul are nevoie de un brand turistic și de încrederea locuitorilor săi. [Online] Disponibil pe: http://www.capital.ro/bucurestiul-are-nevoie-de-un-brand-turistic-si-de-increderea-locu.html [Accesat la data de 16.05, ora 12:48];

Lomax, Susan (2014). LosAngeles Tourism launches “L.A. Story” advertising campaign. [Online] Disponibil pe: http://www.discoverlosangeles.com/press-releases/los-angeles-tourism-launches-la-story-advertising-campaign [Accesat la data de 23.03.2018, ora 13:18];

MacGuill, Dan (2013). Paris launches manual on how to treat tourists. [Online] Disponibil pe: https://www.thelocal.fr/20130619/paris-tourism-chiefs-launch-drive-for-warmer-welcome [Accesat la data de 03.05, ora 11:09];

Morovan, Ioana (2008). Două milioane de euro pentru încă un brand turistic al României. [Online] Disponibil pe: https://www.hotnews.ro/stiri-esential-2301311-doua-milioane-euro-pentru-inca-brand-turistic-romaniei.htm [Accesat la data de 29.04, ora 13:10];

Murphy, David (2018). Case Study: Paris turns to Snapchat to engage millennials. [Online] Disponibil pe: https://mobilemarketingmagazine.com/case-study-paris-turns-to-snapchat-to-engage-millennials [Accesat la data de 07.05, ora 18:24];

Năvădaru, Cosmin (2009). Romania – Land of choice debutează la Eurosport. [Online] Disponibil pe: https://life.hotnews.ro/stiri-showbiz-6016837-video-romania-land-choice-debuteaza-eurosport.htm [Accesat la data de 29.04, ora 16:36];

Rădăuță, Cristina (2014). București 555.Capitala petrece trei zile și trei nopți la aniversare. [Online] Disponibil pe: http://adevarul.ro/news/bucuresti/bucuresti-555-capitala-petrece-trei-zile-trei-nopti-aniversare-programul-complet-zilelor-bucurestiului-1_541ac2e50d133766a83b168a/index.html [Accesat la data de 30.04, ora 12:43];

Redacția Adevărul (2009). Brandul de țară, între pagubă și parodie. [Online] Disponibil pe: http://adevarul.ro/news/eveniment/video-brandul–tara–paguba-parodie-1_50acbda97c42d5a663894dae/index.html [Accesat la data de 29.04, ora 15:06];

Redacția Gândul (2013). Why don’t you come over?,, a campaign by Gândul.info in response to the British one called Don’t come to England. [Online] Disponibil pe: http://www.gandul.info/english/why-don-t-you-come-over-a-campaign-by-gandul-info-in-response-to-the-british-one-called-don-t-come-to-england-10536418 [Accesat la data de 29.04, ora 19:34];

Redacția Nasul.TV (2016). Eterna și fascinanta Românie, un tun de 6 milioane de dolari girat de Hrebenciuc. [Online] Disponibil pe: https://www.nasul.tv/scandalos-eterna-si-fascinanta-romanie-un-tun-de-6-milioane-de-dolari-girat-de-hrebenciuc-statul-bun-de-plata-din-banii-contribuabililor/ [Accesat la data de 29.04, ora 11:38];

Stan, Elena (2013). Elena Udrea a produs cea mai scumpă frunză din lume. Realizarea și promovarea brandului turistic au costat peste 20 de milioane de euro. [Online] Disponibil pe: http://jurnalul.ro/special-jurnalul/anchete/cea-mai-scumpa-frunza-din-lume-realizarea-si-promovarea-brandului-turistic-au-costat-peste-20-de-milioane-de-euro-637896.html [Accesat la data de 29.04, ora 18:05];

Surcel, Vasile (2006). Bibliofilie scumpa – O carte cat un munte de bani. [Online] Disponibil pe: http://jurnalul.ro/special-jurnalul/bibliofilie-scumpa-o-carte-cat-un-munte-de-bani-6628.html [Accesat la data de 29.04, ora 11:31];

Vizit Arizona Staff (2014). Arizona Office of Tourism launches national travel advertising campaign.[Online] Disponibil pe:http://www.visitarizona.com/press-room/press-releases/arizona-office-of-tourism-launches-national-travel-advertising-campaign [Accesat la data de 23.03.2018, ora 13:55].