Fondurile Publice – Sistemul DE Bugete Prin Care Se Realizeaza Si Contabilitatea Lor
CUPRINS
Capitolul 1 – Fondurile Publice…………………………………………………. 6
1.1. Concepte și noțiuni de bază privind fondurile publice………………… 6
1.2. Constituirea Fondurilor Financiare Publice în România. Structură și conținut…………………………………………………………………………………………… 7
1.3. Fondurile Publice, obiet al Trezorerie statului……………………….. 10
1.4. Dificultăți privind constituirea și utilizare fondurilor publice determinate de restructurarea sistemului bancar și a reformelor din sistemul financiar..13
1.5. Necesitatea înființării Trezoreriei statului în România………………..15
Capitolul 2 – Sistemul de bugete prin intermediul cărora se constituie fondurile publice……………………………………………………………………………………….19
2.1. Fluxurile financiare determinate de încasarea prin numerar a fondurilor publice………………………………………………………………………21
2.2. Caracteristicile și structura veniturilor și cheltuielilor în perioade de trecere spre economia de piață……………………………………………..22
2.3. Structura și regimul veniturilor bugetare………………………………26
Capitolul 3 – Clasificarea bugetelor prin intermediul cărora se constituie fondurile publice……………………………………………………………………………………….35
3.1. Bugetul de stat…………………………………………………………35
3.1.1. Funcțiunea conturilor de venituri bugetare…………………………37
3.1.2. Veniturile bugetului de stat………………………………………………38
3.1.2.1. Sume defalcate din unele venituri ale Bugetului de Stat……40
3.2. Bugetele locale……………………………………………………………………………44
3.2.1. Echilibrarea bugetului public……………………………………………47
3.2.2. Procesul elaborării bugetelor locale. Principii, elemente și particularități care stau la baza elaborării bugetelor locale în România……………………………………………………………..51
3.2.3. Execuția veniturilor bugetare…………………………………63
3.2.4. Veniturile bugetului local…………………………………….68
3.3. Bugetul asigurărilor sociale de stat……………………………………73
3.3.1. Veniturile bugetului asigurărilor de stat………………………76
3.4. Bugetul Fondurilor speciale……………………………………………81
Capitolul 4 – Modul de reflectare în contabilitate a creanțelor bugetare………84
4.1. Trezoreria statului în calitate de casier al sectorului public……………84
4.2. Contabilitatea trezoreriei finanțelor publice, a instituțiilor publice naționale și bilanțul economiei naționale……………………………….…86
4.3. Contabilitatea creanțelor bugetare pentru bugetul de stat……………..87
4.4. Contabilitatea creanțelor bugetare privind bugetul asigurărilor sociale de stat…………………………………………………………………………..89
4.5. Contabilitatea creanțelor bugetare privind bugetul asigurărilor pentru șomaj………………………………………………………………………..90
4.6. Contabilitatea creanțelor bugetare privind bugetele locale…………….91
Capitolul 5 – Studiu de caz – Analiza Bugetului de Stat (2003-2004-2005)………93
Bilbliografie……………………………………………………………………..96
CAPITOLUL 1
FONDURILE PUBLICE
1.1. Concepte și noțiuni de bază privind fondurile
și finanțele publice
Finanțele publice exprimă relații economice care se formează în procesul de constituire și repartizare a fondurilor publice în scopul satisfacerii nevoilor de interes general al societății. Ele sunt asociate cu statul, cu unitățile adminidtrativ-teritoriale și alte servicii și instituții de drept public implicate în procesul de constituirea, repartizarea și utilizarea fondurilor publice.
Noțiunea de finanțe nu poate fii confundată cu noțiunea de „bani”. Finanțele publice au o sferă mai restrânsă, numai acelea care exprimă transfer de putere de cumpărare, nu și cele care exprimă schimb de valori. În consecință, relațiile financiare care exprimă transferul de resurse bănești fără echivalent și cu titlu nerambursabil sunt finanțe publice clasice, ele reflectându-se în mod direct prin bugetul de stat și bugetele locale.
Fondurile publice reprezintă sumele constituite și utilizate prin sistemul componentelor bugetului general consolidat, inclusiv mijloace provenite din fondurile externe nerambursabile sau din credite externe contractate sau garantate de stat și a căror rambursare (la care se adaugă dobânzi și alte costuri) se asigură din fondurile publice.
Cu alte cuvinte, fondurile publice sunt formate din mijloacele financiare derulate prin Trezoreria statului, cu excepția disponibilităților agenților economici și persoanelor fizice care își au conturile deschise aici. În acest context, veniturile și cheltuielile sistemului bugetar, cumulate la nivel național, alcătuiesc veniturile publice totale, respectiv cheltuielile publice totale care, după consolidare (prin eliminarea transferurilor dintre bugetele respective) vor evidenția dimensiunile efortului financiar public al țării pe anul respectiv și starea de echilibru sau dezechilibru după caz.
Expresia de finanțe provine din limba latină și înseamnă plată de bani. Cu timpul, „finanțe” a căpătat un sens mai larg, incluzând în acest concept bugetul statului, creditul, operațiuni bancare și de bursă, relații.
1.2. Constituirea Fondurilor Financiare Publice
În România. Structură și Conținut
Complexitatea și dificultatea metodelor și tehnicilor privind constituirea fondurilor publice rezidă din două cauze importante: în primul rând a proporțiilor mari ale „tranferului de putere de cumpărare” de la persoanele fizice și juridice către sectorul public și în al doilea rând pentru că instrumentele folosite la constituirea resurselor publice trebuie să însemne nu numai simple mijloace de mobilizare a resurselor, ci și metode și pârghii specifice de redistribuire a acestora.
Astfel, impozitele, taxele, alocațiile bugetare, subvențiile și transferurile de la buget duc nemijlocit la redistribuirea resurselor publice, între diferite grupuri socoale și la iportante decizii în orientarea pe viitor a dezvoltării economico-sociale a țării.
După ce Legea bugetului a stabilit volumul și structura resurselor publice, o componentă majoră a procesului formării lor, este aceea a gestionării eficiente a acestora .În exercitarea atribuțiilor privind gestionarea fondurilor publice,menținerea echilibrului permanent între intrările și ieșirile de resurse reprezintă cheia de boltă a finanțelor publice, care are prioritate asupra tuturor celorlalte priorități.
Așa cum aste reglementat, din punct de vedere juridic, în România, fondurile publice pot fi grupate în primul rând în funcție de bugetele prin care sunt constituite:
venituri ale bugetului de stat constituite, în principal, din prelevările obligatorii ( impozite și taxe ) de la contribuabilii persoane juridice și fizice;
venituri ale bugetului asigurărilor sociale de stat, provenite din vărsămintele agenților economici, instituțiilor publice și persoanelor fizice, din contribuția de asigurări sociale, fonduri pentru agricultură ;
venituri ale bugetelor locale formate,în principal, din impozite și taxe locale datorate de persoanele fizice și jurudice;
fondurile speciale constituite în afara bugetului, dar aprobate de Parlament ca anexe la bugetul de stat;
fondurile din mijloace extrabugetare reglementate prin acte normative distincte, a căror competență de aprobare o au forurile superiore ale instituțiilor publice în cauză;
fondurile speciale gestionate de Trezoreria Centrală, constituite, în principal din disponibilități ale împrumuturilor contractate de stat, recuperări din creanțe externe ale statului, ajutoare economice externe, dobânzi la plasamentele financiare contravaloarea în lei a împrumuturilor externe guvernamentale;
veniturile gestionate prin bugetul propriu al Trezoreriei Statului;
fondurile constituite pentru plata ajutorului de șomaj, ca fonduri speciale anexe la bugetul asigurărilor sociale de stat și aprobate de Parlament odată cu acesta;
O excepție de la regula bugetizării fondurilor publice este și cea stabilită veniturilor bugetare provenite din taxele judiciare de timbru, timbru judiciar, impozitul pe veniturile avocaților și notarilor publici, care deși de constituie ca venituri ale bugetului de stat, ele nu se depersonalizează după regula generală, ci rămân în regim special de folosire pentru funcțoinarea exclusivă a Ministerului Justiției, Ministerul public și organelor lor teritoriale.
Resursele financiare publice la care apelează Trezoreria Publică, pentru a face față plăților,se pot clasifica din punct de vedere economic:
impozite, taxe, contribuții obligatorii și alte vărsăminte care reprezintă prelevări cu caracter definiv-obligatoriu ( venituri fiscale și nefiscale );
resursele Trezoreriei formate din disponibilitățile corespondenților săi și împrumuturile pe termen scurt, până la un an, pentru acoperirea deficitului curent al bugetului de stat și bugetelor asigurărilor sociale de stat, precum și a golurilor temporare de casă ale bugetelor locale;
varianta păgubitoare, pentru întreaga economie, emisiunea monetară fără acorerire.
Resursele trezoreriei statului reprezintă disponibilități temporare ale acestei instituții speciale ale statului, formate în special din disponibilitățile corespondenților săi, persoane fizice, asociații profesionale, agenți economici care au relații economico-financiare cu instituțiile publice finanțate prin componentele bugetului general consolidat.
Deși prin Trezoreria statului se derulează toate resursele financiare publice ale statului formate în special prin componentele bugetului general consolidat, între acestea și resursele Trezoreriei nu există o identitate perfectă, resursele Trezoreriei fiind mai mari mai ample, astfel: resursele totale ale Trezoreriei sunt formate, pe de o parte din resurse financiare publice, constituite prin componentele bugetului general consolidat ( bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetul fondurilor speciale și bugetul fondului pentru plata ajutorului de șomaj ) la care se adaugă bugetul Trezoreriei statului, bugetul împrumuturilor de stat interne și externe, bugetele instituțiilor din mijloace extrabugetare și disponibilitățile unor agenți economici și alți subiecți din economie care își au conturile deschise la Trezoreria statului.
1.3. Fondurile publice, obiect al activității
Trezorerie Statului
Potrivit legislațiai românești în domeniu, în primii ani de după 1990, sistemul de bugete era înglobat în așa-zisul „ Buget Public Național ” care în fapt nu constituia în elaborare și nici în execuție un buget de sine stătător, iar din punct de vedere conceptual cuprindea bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul local și bugetele fondurilor speciale.
Odată cu modificările aduse Legii finanțelor publice în anul 1996, se renunță la noțiunea de „buget public național” menținându-se noțiunile de „bugetul de stat”, „bugetul asigurărilor sociale de stat”, „bugetele locale”, „bugetul fondurilor speciale” și „bugetul de venituri și cheltuieli” al Trezoriei Statului, consecință a organizării și funcționării acestei instituții în țara noastră.
Prin cele mai recente acte normative în domeniu, cu modificările și completările ulterioare, art.1 din Legea Finanțelor Publice nr. 500/2002 și din Ordonanța de urgernță a Guvernului privind finanțele publice locale nr.45 din 5 iunie 2003, menționează că din sistemul bugetar românesc fac parte:
bugetul de stat;
bugetul asigurărilor sociale de stat;
bugetele locale ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor municipiului București, județelor și Municipiului București;
bugetele fondurilor speciale;
bugetul Trezoreriei Statului;
bugetele instituțiilor publice autonome;
bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat;
bugetele instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii;
bugetul fondurilor provenite din credite externe și interne conitului curent al bugetului de stat și bugetelor asigurărilor sociale de stat, precum și a golurilor temporare de casă ale bugetelor locale;
varianta păgubitoare, pentru întreaga economie, emisiunea monetară fără acorerire.
Resursele trezoreriei statului reprezintă disponibilități temporare ale acestei instituții speciale ale statului, formate în special din disponibilitățile corespondenților săi, persoane fizice, asociații profesionale, agenți economici care au relații economico-financiare cu instituțiile publice finanțate prin componentele bugetului general consolidat.
Deși prin Trezoreria statului se derulează toate resursele financiare publice ale statului formate în special prin componentele bugetului general consolidat, între acestea și resursele Trezoreriei nu există o identitate perfectă, resursele Trezoreriei fiind mai mari mai ample, astfel: resursele totale ale Trezoreriei sunt formate, pe de o parte din resurse financiare publice, constituite prin componentele bugetului general consolidat ( bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetul fondurilor speciale și bugetul fondului pentru plata ajutorului de șomaj ) la care se adaugă bugetul Trezoreriei statului, bugetul împrumuturilor de stat interne și externe, bugetele instituțiilor din mijloace extrabugetare și disponibilitățile unor agenți economici și alți subiecți din economie care își au conturile deschise la Trezoreria statului.
1.3. Fondurile publice, obiect al activității
Trezorerie Statului
Potrivit legislațiai românești în domeniu, în primii ani de după 1990, sistemul de bugete era înglobat în așa-zisul „ Buget Public Național ” care în fapt nu constituia în elaborare și nici în execuție un buget de sine stătător, iar din punct de vedere conceptual cuprindea bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul local și bugetele fondurilor speciale.
Odată cu modificările aduse Legii finanțelor publice în anul 1996, se renunță la noțiunea de „buget public național” menținându-se noțiunile de „bugetul de stat”, „bugetul asigurărilor sociale de stat”, „bugetele locale”, „bugetul fondurilor speciale” și „bugetul de venituri și cheltuieli” al Trezoriei Statului, consecință a organizării și funcționării acestei instituții în țara noastră.
Prin cele mai recente acte normative în domeniu, cu modificările și completările ulterioare, art.1 din Legea Finanțelor Publice nr. 500/2002 și din Ordonanța de urgernță a Guvernului privind finanțele publice locale nr.45 din 5 iunie 2003, menționează că din sistemul bugetar românesc fac parte:
bugetul de stat;
bugetul asigurărilor sociale de stat;
bugetele locale ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor municipiului București, județelor și Municipiului București;
bugetele fondurilor speciale;
bugetul Trezoreriei Statului;
bugetele instituțiilor publice autonome;
bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat;
bugetele instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii;
bugetul fondurilor provenite din credite externe și interne contractate sau garantate de stat sau autoritățile publice locale, și a căror rambursare, dobânzi și alte costuri se asigură din fonduri publice;
bugetul fondurilor externe nerambursabile ;
De asemenea , în anii din urmă mai ales după organizarea Trezoreriei Statului, s-a introdus și utilizitat tot mai mult noțiunea de „ buget general consolidat ” care deși nu este un buget de sine stătător în construcție și execuție, noțiunea are menirea de a evidenția că în cadrul acestuia se cuprind: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul local, bugetele fondurilor speciale și din mijloace extrabugetare constituite la dispoziția ministerelor și instituțiilor centrale, sprijin financiar, ajutoare, donații precum și mijloace financiare generate de execuția bugetului propriu al Trezoreriei Statului.
In același timp, odată cu începerea și funcționarea Trezoreriei Finanțelor Publice in România 1993 , s-a consacrat, în conformitate cu noile realități noțiunea de „fondurile derulate prin Trezoreria Statului”, care reprezintă totalul intrărilor și ieșirilor de resurse financiare publice și a „corespondenților Trezoreriei”, prin conturile deschise în cadrul Trezoreriei Statului.
Resursele Trezoreriei Statului cuprind deci, pe lângă resursele financiare proprii componentelor bugetului general consolidat și resursele financiare constituite prin conturile de depozite ale corespondenților trezoreriei (agenți economici, persoane fizice, etc.), resursele financiare atrase pe calea împrumuturilor de stat interne, externe, pentru refinanțarea și finanțarea datoriei publice și a deficitului bugetar.
Față de cele prezentate mai sus există o deosebire evidență a ceea ce cuprinde noțiunea de „ buget general consolidat ”, pe de-o parte și noțiunea de resursele trezoreriei, pe de altă parte, dar în explicarea fluxurilor financiare care se constituie prin conturile Trezoreriei Statului, în procesul de formare și utilizare a fondurilor publice, acceptăm de multe ori semnul de egalitate între aceste două noțiuni, deși trebuie să avem tot timpul în vedere această diferență care le separă.
Procesul elaborării, execuției și raportării bugetelor statului este complex și abordat mai explicit în cartea „Finanțele publice ale României.”
1.4. Dificultăți privind constituirea și utilizarea fondurilor publice determinate de restructurarea sistemului bancar și a reformelor din sistemul fiscal
Până în anul 1990, Banca Națională a României asigura emiterea de bancnote și monede, gestiona rezerva de aur și finanța industria și comerțul. De asemenea, deținea monopolul asupra celor patru instituții bancare : Banca de Comerț Exterior, care finanța tranzacțiile cu străinătatea, Banca Agricolă, care susținea financiar cooperativele agricole și intreprinderile agricole de stat, Banca de Investiții, care asigura finanțarea investițiilor și Casa de Economii și Consemnațiuni, care mobiliza disponibilitățile bănești ale populației.
Reforma din sistemul bancar a determinat structurarea acestuia pe două nivele: pe de-o parte, Banca Națională a României, care începe să-și exercite funcțiile tradiționale, de Banca Centrală, iar, pe de altă parte, sistemul Băncilor Comerciale cărora le-au fost transferate operațiunilor cu caracter comercial. Noul cadru jurudic „ Legea privind activitatea bancară ” , „ Legea privind Statutul Băncii Naționale a României ” și „ Legea Bancară ” subordonează Banca Națională a României direct organului legislativ al țării, fapt ce îi conferă acesteia un grad ridicat de independență și implicit condițiile necesare înfăptuirii politicii monetare, valutare și de credit a statului. Ea devine, astfel, răspunzătoare pentru emisiunea monetară gestionează rezervele valutare ale statului și supraveghează activitatea celorlalte bănci prin pârghiile statuare pe care le are la îndemână.
Băncile Comerciale au obligația de a-și păstra disponibilitățile bănești la Banca Națională a României, acestea pot exercita în condiții mai bune supravegherea și controlul asupra îndeplinirii de către ele a condițiilor legale privind constituirea capitalului social, politica de creditare, prestările de servicii specifice.
În aceste condiții, operațiunile privind execuția de casă a bugetelor și celorlalte resurse financiare ale sectorului public au fost preluate de Banca Comercială Română, Banca pentru Dezvoltare și Banca Agricolă.
Banca Comercială Română, precum și celelalte două Bănci, organizate pe principii comerciale au în vedere desfășurarea unei activități rentabile fiind preocupate pentru organizarea și executarea unor servicii și operațiuni aducătoare de profit. Deși, Banca Română de Dezvoltare a mai păstrat anumiți specialiști o perioadă de timp în ceea ce privește verificarea investițiilor finanțate de la buget și ea a renunțat curând la această atribuție avută înainte de anul 1990, privind verificarea plăților de casă în funcție de realitatea lucrărilor de investițiile executate.
Practic, Băncile Comerciale efectuau numai operațiuni de încasări și plăți în contul instituțiilor publice centrale și locale pe seama bugetelor, fără un control real, fapt ce a generat multe neajunsuri în legătură cu urmărirea eficientă a veniturilor sau respectarea destinației speciale a creditelor aprobate.
În concluzie, necesitatea reformei fiscale și bugetare în domeniul finanțelor publice rezultă din deficiențele și neajunsurile înregistrate cu privire la execuția bugetelor prin Băncile Comerciale. Neurmărirea veniturilor statului în mod corespunzător și în mod deosebit, a celor datorate de persoanele juridice, care au o pondere însemnată în totalul veniturilor bugetare fapt ce a avut consecințe dintre cele mai nefavorabile asupra constituirii surselor în concordanță cu recalculările aprobate de Parlamentul României.
Asupra modului de derulare a cheltuielilor efectuate prin bugetul de stat și celelalte bugete, nu exista un control corespunzător cu privire la necesitatea, oportunitatea și legalitatea efectuării acestora, aceasta referindu-se atât la cheltuielile curente, dar mai ales la cele privind finanțarea deficitului bugetar și a investițiilor.În aceeași direcție, amintim și costul ridicat al cheltuielilor legate de comisioanele bancare pentru efectuarea operațiunilor în contul bugetului.
Reforma fiscal-bugetară răspunde mai bine noilor comandamente și cerințe ale reformei în domeniul financiar-fiscal, legate de crearea pârghiilor și mijloace financiar-bugetare specifice economiei de piață cu ajutorul cărora statul să poată influența in mod favorabil dezvoltarea economico-socială a țării, țel neatins pe deplin până în prezent.
1.5. Necesitatea înființării Trezoreriei Statului
În România
Este denumită astfel, după ultimele reglementări românești, deoarece la constituirea ei în 1993, purta numele de „ Trezoreria Finanțelor Publice ” , și în mare majoritate a țărilor lumii această instituție denumită „ Trezoreria Publică ” , exprimă mai bine atribuțiile și funcțiile reale.
Până în anul 1990, Banca Națională a României asigura emiterea de bancnote și monede, gestiona rezerva de aur și finanța industria și comerțul. De asemenea, deținea monopolul celor patru instituții bancare: Banca Agricolă, care susținea financiar cooperativele agricole și intreprinderile agricole de stat, Banca de Investiții care asigura finanțarea investițiilor și Casa de Economii și Consemnațiuni, care mobiliza disponibilitățile bănești ale populației.
Reforma din sistemul bancar a determinat structurarea acestuia pe două nivele: pe de-o parte Banca Națională a României, care începe să-și exercite funcțiile tradiționale, de Bancă Centrală, iar pe de altă parte sistemul Băncilor Comerciale cărora le-au fost transferate operațiunile cu caracter comercial. Noul cadru juridic –„ Legea privind activitatea bancară ” ,” Legea privind Statutul Băncii Naționale a României ”3 și „ Legea bancară ”4 – subordonează Banca Națională a României direct organului legislativ al țării, fapt ce îi conferă acesteia un grad ridicat de independență și implicit condițiile necesare înfăptuirii într-un cadru nou, a politicii monetare, valutare și de credit al statului.
Ea devine, astfel răspunzătoare pentru emisiunea monetară, gestionează rezervele valutare ale statului și supraveghează activitatea celorlalte bănci prin pârghiile statuare pe care la are la îndemână. Băncile Comerciale având obligația de a-și păstra disponibilitățile bănești din garanții în lei și în valută la Banca Națională a României, aceasta poate exercita în condiții mai bune supravagherea și controlul asupra îndeplinirii de către ele a condițiilor legale privind constituirea capitalului social, politica de creditare, prestările de servicii specifice.
În aceste condiții, operațiunile privind execuția de casă a bugetelor și celorlalte resurse financiare ale sectorului public au fost preluate de Banca Comercială Română, Banca pentru Dezvoltare și Banca Agricolă.
Banca Comercială Română, precum și celelalte două bănci, organizate pe principii comerciale aveau în vedere, desfășurarea unei activități rentabile, fiind preocupate, în special, pentru organizarea și executarea unor servicii și operațiuni aducătoare de profit (plasamente de resurse disponibile, operațiuni de decontare și de casă) și mai puțin pentru mobilizarea corespunzătoare a fondurilor publice printr-un control activ și eficient asupra activității agenților economici privind calculul, evidențierea și vărsarea sumelor cuvenite componentelor bugetului general consolidat.
De asemenea, datorită structurii organizatorice, acestea neavând organe proprii de specialitate în domeniul execuției bugetului, nu a mai exercitat un control eficient asupra modului în care plățile de casă efectuate de instituțiile publice, respectau prevederile bugetare aprobate.
Execuția bugetelor prin intermediul băncilor comerciale prezenta un risc pentru finanțele publice și pentru faptul că potrivit programului de reformă și acestea au intrat în procesul de privatizare, iar activitatea lor în acest context va fi supusă și ea regimului falimentului, ceea ce ar fi putut angrena și bugetul statului, lucru inadmisibil.
În concluzie, necesitatea înființării și organizării Trezoreriei Statului rezultă din deficiențele și neajunsurile înregistrate cu privire la execuția bugetelor prin băncile comerciale. Neurmărirea veniturilor statului în mod corespunzător a celor datorate de persoanele juridice, care au o pondere însemnată în totalul veniturilor bugetare, fapt ce a avut consecințe dintre cele mai nefavorabile asupra constituirii surselor în concordanță cu evaluările aprobate de Parlamentul României.
Trezoreria Statului era necesară pentru a răspunde solicitărilor și cerințelor reformei din domeniul fiscal-bugetar, legate de crearea pârghiilor și mijloacelor fiscal-bugetare specifice economiei de piață cu ajutorul cărora statul să poată influența în mod favorabil dezvoltarea economico-socială a țării.
Înființarea Trezoreriei finanțelor publice, în țara noastră, a devenit o necesitate obiectivă determinată de aplicarea programului de reformă și restructurare a economiei în condițiile în care finanțelor publice li s-a cerut să-și amplifice rolul și funcțiile referitor la administrarea și utilizarea mai eficientă a resurselor financiare ale sectorului public.
În anii de după 1990, pentru mobilizarea mai corespunzătoare a resurselor sectorului public, mai ales a impozitelor și taxelor s-a creat un cadru legislativ și organizatoric mai adecvat, unde au fost necesare măsuri similare și în domeniul administrării și utilizării acestor resurse, sub un control mai operativ și eficient al statulu
În condițiile în care România trece la o economie concurențială de piață având în vedere transformările în sistemul bancar, decizia autorităților române de a crea un sistem unitar privind administrarea resurselor financiare publice ale statului, care să cuprindă toate fazele de la stabilire, urmărire și până la folosirea lor finală, a fost pe deplin justificată.
Prin această măsură, Ministerul Finanțelor Publice dispune de instrumente specifice de analiză în toate etapele de elaborare, aprobare și execuție a bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat și bugetelor locale pentru asigurarea echilibrului financiar, monetar, valutar și a gestionării corespunzătoare a datoriei publice interne și externe a statului
Sistemul de organizare în România a Trezoreria Statului, ca sistem integrat, centralizat la nivalul Ministerului Finanțelor Publice și descentralizat, în plan teritorial, a fost asigurat printr-un cadru legislativ adecvat, respectiv Legea contabilității nr. 82/1991, Hotărârea Guvernului nr.78/15.02.1992, Normele metodologice date în aplicarea acesteia, Ordonanța Guvernului nr.66/1994, cu modificări și completări ulterioare iar în ultimul timp prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.146/2002.
CAPITOLUL 2
Sistemul de bugete prin intermediul cărora
se constituie fondurile publice
Constituirea fondurilor publice se face pe seama impozitelor, taxelor și veniturilor nefiscale prelevate de la persoane juridice și fizice. Fluxurile financiare care se statornicesc în economie, cu prilejul formării fondurilor publice sunt sintetizate de unii autori precum ( Henry Sempé în lucrarea ”Budget et Trésor”, Paris 1989, pag.40),care surprinde lucrurile reale, în procesul de formare a produsului intern brut și apoi al redistribuirii acestuia. Bugetul de stat, ca principal plan operativ al statului, facilitează, în cea mai mare măsură, repartiția produsului intern brut.
Relațiile care iau naștere în derularea acestui proces au în vedere atragerea de resurse bănești din economie pe criterii fiscale și nefiscale și a ierarhizărilor sociale.
Anual, odată cu aprobarea bugetului de stat de către Parlament, într-o anexă separată a acestuia sunt nominalizate impozitele și taxele care se constituie ca venituri ale bugetului de stat, într-o alta impozitele și taxele care formează veniturile bugetelor locale, precum și anexe distincte pe ministere și organe centrale privind veniturile din fondurile speciale.
De regulă, atribuirea veniturilor din impozite și taxe pentru un buget și altul se face după criterii care țin de teritorialitate, de importanța acestora din punct de vedere al mărimii lor, precum și de motivația de a cointeresa autoritățile în cauză în mobilizarea lor la buget.
Potrivit legislației actuale din România, mobilizarea resurselor bugetare în conturile Trezoreriei Statului se realizează în două moduri generale și anume:
din inițiativa contribuabililor -persoane juridice care răspund în fața legii de corectare, calculare și vărsare în termen a obligațiilor pe care le au către stat din impozite, taxe și alte vărsăminte obligatorii. Contribuabilii -persoane juridice, precum și instituțiile publice sunt de asemenea obligați să rețină impozitele de la angajați, persoane fizice care au executat diverse lucrări sau prestări de servicii pe bază de contract sau convenție în favoarea lor și să le verse la bugetul căruia i se cuvin. De asemenea, agenții economici și instituțiile publice au obligația ca pe baza documentelor de executare silită, transmise de organele fiscale sau vamale, să rețină din veniturile personalului angajat sumele datorate și neachitate la termen și să le verse bugetului căruia îi aparțin;
din inițiativa persoanelor fizice și asociațiilor familiale care achită statului impozitele și taxele pe care le datorează, potrivit comunicărilor organelor fiscale sau prin urmărire silită;
prin plăți fără numerar, astfel:
din inițiativa organelor fiscale sau vamale, în cazul întocmirii formelor pentru executare silită, prin introducerea instrumentelor de încasare asupra conturilor contribuabililor care nu și-au achitat la termen obligațiile către bugetul statului și bugetele locale.
prin plăți prin numerar direct la caseria Trezoreriei Statului sau la unitățile Casei de Economii și Consemnațiuni prin agenții fiscali, casierii încasatori, remizeri sau chiar în mod direct, nemijlocit, de către contribuabilii persoane fizice sau juridice.
Această metodă de colectare a fondurilor publice reprezintă pentru finanțele publice din România unul din neajunsurile cele mai neînsemnate care determină cheltuieli imense și multă muncă.
Clasificarea fondurilor publice:
Bugetul de stat
Bugetele locale
Bugetul asigurărilor sociale de stat
Bugetul fondurilor speciale
2.1. Fluxurile financiare determinate de încasarea
prin numerar a fondurilor publice
La nivelul trezoreriilor operative din minicipii, orașe, comune, sectoarele municipiului București, municipiul București fluxul operațiunilor de încasări și eventualele restituiri în numerar ale veniturilor bugetare și fondurilor speciale se realizează în funcție de modul în care este organizată trezoreria în cauză, respectiv:
prin casa de încasări, casa de plăți și păstrarea numerarului în caseria-tezaur;
prin casa de încasări, neexistând casa de plăti și casierie-tezaur pentru păstrarea numerarului;
Cu prilejul încasării în numerar a veniturilor bugetare și fondurilor speciale, distingem două mari grupe de plătitori, funcție de care este organizată și activitatea de casă a trezoreriilor, astfel:
prima grupă de plătitori este cea a agenților economici și instituțiilor publice, persoane juridice, care-și efectuează vărsămintele în numerar direct la ghișeele de încasări ale trezoreriiei operative;
a doua grupă de plătitori sunt persoanele fizice și asociațiile familiale care-și pot efectua plata impozitelor și taxelor după cum urmează:
la casele specializate de încasări, organizate pe lângă trezoreriile operative sau unitățile Casei de Economii și Consemnațiuni, care execută operațiunea de mandat în contul bugetului, în special în municipii și marile orașe;
la agenții fiscali (referenți), casierii încasatori și remizieri (comune și orașe), care la rândul lor, depun încasările la trezoreriile operative pe lângă care sunt arondate localitățile pe care le servesc;
În vederea funcționării corecte a activității de casierie-tezaur și a casei de încasări, este obligatorie conducerea corectă și la zi a evidențelor operative și contabile și contabile, în scopul reflectării în orice moment și cu exactitate a existenței și mișcării numerarului, precum și a celorlalte valori gestionate de către personalului Trezoreriei Statului.
De asemenea , este necesar să se explice și respecte cu rigurozitate regulile cu privire la păstrarea, trasportul și paza numerarului și a celorlalte valori pentru a se asigura integritatea acestora.
2.2. Caracteristicile și structura veniturilor
și cheltuielilor în perioada actuală de trecere
spre economia de piață
Perioada actuală de trecere spre economia de piață a produs o serie întreagă de transformări și tulburări în viața politică, economică și socială a țării noastre. Putem spune că este o perioadă de căutări, de reforme cu un efect pozitiv sau nu asupra întregii activități. Aceste căutări și reforme nu au ocolit nici domeniul finanțelor publice și implicit, al bugetului statului în ansamblul său și bugetele locale. În contextul politicii de întărire a autonomiei locale, se manifestă tendința de descentralizare a veniturilor și cheltuielilor din bugetul de stat către bugetele locale. Structura bugetelor locale a cunoscut, în perioada ultimilor ani, mutații corespunzătoare unor stricte orientări, care au dus la creșterea treptată a veniturilor proprii ale bugetelor locale.
Fluxul operațiunilor de plată prin numerar la trezoreriile care au organizate case de plăți și casierii-tezaur
În anul 1993 prin legea bugetului de stat au fost trecute, de la bugetul se stat la bugetele locale, venituri constând în : taxe de timbru de la persoane juridice, taxe asupra mijloacelor transport deținute de persoane juridice, taxe pentru examinarea conductorilor de autovehicule, eliberarea permiselor de conducere și alte venituri privind circulația pe drumurile publice, venituri din recupararea cheltuielilor de judecată, imputații și despăgubiri, restituiri de fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți, venituri din vânzarea locuințelor construite din fondurile statului.
De asemenea, anul 1993 a marcat începutul asigurării cu resurse din bugetul de stat prin sistemul de “ sume defalcate din impozitul pe salarii “ a mijloacelor financiare de echilibrare a bugetelor locale dar și a celor necesare acoperirii cheltuielilor care s-au trecut din bugetul de stat în cadrul acțiunilor întreprinse în procesul de descentralizare respectiv a cheltuielilor materiale și prestări servicii pentru sănătate și a cheltuielilor pentru asistență socială.
Tot în 1993, potrivit prevederilor legii bugetare anuale, se acordă transferuri din bugetul de stat la bugetele locale, după cum urmează:
pentru asigurarea protecției sociale vizând energia termică livrată populației cu prețuri superioare celui unic aprobat potrivit dispozițiilor legale, precum și pentru asigurarea funcționalității serviciilor de transport urban în comun, de călători, potrivit dispozițiilor legale și care pot fi acoperite în completare și din venituri proprii și sume defalcate din impozitul pe salarii;
pentru finanțarea cheltuielilor de capital la obiective și lucrări de investiții noi sau în continuare, integral sau în completarea surselor proprii, a altor fonduri legal constituite pentru finanțarea unor astfel de investiții aprobate cu această destinație prin bugetele locale, investiții de natura rețelelor centralelor și a punctelor termice, alimentărilor cu apă, stațiilor de epurare pentru ape uzate, colectoare, stațiilor de pompare, canalizărilor, amenajărilor edilitare anexelor ansamblurilor de locuințe, drumurilor și podurilor locale, străzilor, pasajelor denivelate în localități, rețelelor de transport urban de călători, inclusiv dotării cu tramvaie, autobuze și troleibuze, dar începând din anul 1994 și lucrărilor noi și în continuare pentru introducerea de gaze naturale în localități .
Fiecare unitate administrativ-teritorială dispune de impozite și taxe încasate pe teritoriul său, completate cu sumele defalcate din impozitul pe salarii precum și transferuri din bugetul de stat cu destinație specială, după caz, care vor acoperii cheltuielile aprobate prin bugetul local a se efectua în anul respectiv.
Deși nu se poate spune că acest proces a fost stopat totuși nu se poate neglija faptul că el se derulează foarte lent, și aceasta pe de o parte din motive economice, dar mai ales din motive de natură politică. Începând cu anul 1999 prin introducerea Legii finanțelor publice locale s-au creat premisele introducerii bugetelor pe programe deși funcționarea lor obligatorie nu a fost încă introdusă. Funcționarea în paralel a bugetelor tradiționale, a căror formularistică și principii sunt stabilite prin lege și a bugetelor pe programe, având o bază economică mult mai solidă și mai coerent fundamentată are menirea de a face trecerea către o epocă viitoare în care realizarea bugetelor locale și a bugetului central va fi bazată în special pe principiile economiei de piață.
O altă noutate introdusă de această lege o constituie crearea unui cadru legal mai bine definit referitor la împrumuturile pe care le pot contracta autoritățile administrației publice locale stabilindu-se instrumentele datoriei publice locale, condițiile care trebuiesc îndeplinite, limitele valorice ale împrumuturilor și alte astfel de elemente.
Anul 2003 aduce cu el o nouă lege a administrației publice locale Ordonanța Guvernului 45. Trecând peste controversele de natură politică pe cale le-a stârnit această lege ea aduce însă o legiferare clară a rolului, competențelor și responsabilităților autorităților locale, legiferare deosebit de necesară după apariția legii finanțelor publice locale din 1998.
În încheiere, se poate afirma că deși a fost inițiată, reforma autentică a finanțelor locale din țara noastră trebuie să mai parcurgă cel puțin următoarele două etape:
creearea unei baze de venituri fiscale stabile având în considerare starea economică;
reconsolidarea ansamblului de transferuri și subvenții în scopul restrângerii dezechilibrelor la nivel regional;
2.3. Structura și regimul veniturilor bugetare
Veniturile bugetare sunt resurse bănești care se cuvin bugetelor locale, bugetelor instituțiilor și serviciilor publice de interes local, bugetele activităților finanțate integral din veniturile extrabugetare, în baza unor prevederi legale, formate din impozite, taxe și alte vărsăminte.
Fundamentarea veniturilor bugetelor locale se bazează pe constatarea și evaluarea materiei impozabile și a bazei de impozitare în funcție de care se calculează impozitele și taxele aferente, evaluarea serviciilor prestate și a veniturilor obținute din acestea, precum și pe alte elemente specifice, inclusiv pe serii de date, în scopul evaluării corecte a veniturilor.
Constituirea fondurilor publice se face pe seama impozitelor, taxelor și veniturilor nefiscale prelevate de la persoane juridice și fizice.
Conform O. G. 45 din 5 VI 2003, fondurile publice locale sunt alocate prin:
bugetul local al comunei, orașului, municipiului, județelor și municipiului București
bugetul instituțiilor publice
bugetul împrumuturilor externe și interne
bugetul fondurilor externe nerambursabile
Legea bugetului de stat pe anul 2006, constituie stabilirea volumului veniturilor și a structurii acestora pe surse, al alocării cheltuielilor, pe destinații, pentru bugetul de stat și bugetele fondurilor speciale, a sumelor provenite din credite externe, venituri extrabugetare și fonduri externe nerambursabile, pentru anul 2006, precum și responsabilitățile instituțiilor publice implicate în procesul de execuție bugetară.
Impozitele, taxele, contrubuțiile și celelalte venituri ale bugetului de stat, ale bugetelor locale și ale bugetelului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, pe anul 2006, de orice natură și proveniență, se încasează în conformitate cu prevederile legale în vigoare, precum și potrivit dispozițiilor prezentei legi.
Controlul fiscal pentru stabilirea, urmărirea și încasarea debitelor pe anii precedenți, în limita perioadei de prescripție, se efectuează potrivit prevederilor actelor normative în vigoare la data operațiunilor supuse controlului.
Impozitele care se cuprind la capitolul „Impozitul pe venit”, restante la data de 31 decembrie 2004 și neâncasate până la data de 31 decembrie 2005, se încasează și se înregistrează în anul 2006 la aceleași bugete și subdiviziuni la care au fost datorate.5 Estimarea venituirlor bugetare pentru anul 2006 a fost realizată pe baza proiecției indicatorilor macroeconomici. Bugetul de stat pe anul 2006 se stabilește la venituri în sumă de 178.422,0 miliarde lei, cu un deficit de 59.410,1 miliarde lei.
Veniturile bugetului de stat pe anul 2006 sunt în sumă de 288.279,8 miliarde lei și se prezintă astfel:
Impozitele, taxele și celelalte venituri sunt prevăzute în Bugetul de stat consolidat care cuprinde:
Veniturile bugetelor locale se constituie din:
a) venituri proprii formate din: impozite, taxe, contribuții, alte vărsăminte, alte venituri și cote defalcate din impozitul pe venit;
b)sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;
c)subvenții primite de la bugetul de stat și de la alte bugete;
d)donații și sponsorizări.
Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 sunt în sumă de 152.383,0 miliarde lei și se prezintă astfel:
Venituri-Total din care:a). Contribuții pentru asigurări sociale
b). Diverse venituri
c). Subvenții primite de la bugetul de stat
LISTA împozitelor, taxelor și a altor venituri ale bugetelor locale
Cap. 1. Veniturile care se prevăd bugetele proprii ale județelor
1. Impozitul pe profit de la regiile autonome și societățile comerciale de sub autoritatea consiliilor județene
2. Cote defalcate din impozitul pe venit:
Cote defalcate din impozitul pe venit
Sume alocate de consiliul județean din cotele defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale
3. Alte impozite pe venit, profit și câștiguri din capital:
Alte impozite pe venit, profit și câștiguri din capital
4. Sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată:
Sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul județelor
Sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru finanțarea subvenționarea energiei termice livrate populației
Sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru sistemele centralizate de producere și distribuție a energiei termice
Sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru drumuri
Sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale
5. Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfășurarea de activități:
Taxa asupra mijloacelor de transport
Taxe și tarife pentru eliberarea de licențe și autorizații de funcționare
6. Venituri din proprietate:
Vărsăminte din profitul net al regiilor autonome de sub autoritatea consiliilor
Restituiri de fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți
Venituri din concesiuni și închirieri
Venituri din dividende
Alte venituri din proprietate
7. Venituri din prestări de servicii și alte activități:
Venituri din prestări de servicii
Contribuția lunară a părinților pentru întreținerea copiilor în unitățile de protecție socială
Venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată, imputații și despăgubiri
Alte venituri din prestări de servicii și alte activități
8. Amenzi, penalități și confiscări:
Venituri din amenzi și alte sancțiuni aplicate potrivit dispozițiilor legale
Încasări din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate și alte sume constatate odată cu confiscarea potrivit legii
Alte amenzi, penalități și confiscări
9. Transferuri voluntare, altele decât subvențiile:
Donații și sponsorizări
Alte transferuri voluntare
10. Venituri din valorificarea unor bunuri:
Venituri din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice
Venituri din privatizare
Venituri din vânzarea unor bunuri aparținând domeniului privat
11. Subvenții de la bugetul de stat:
Retehnologizarea centralelor termice și electrice de termoficare
Investiții finanțate parțial din împrumuturi externe
Aeroporturi de interes local
Planuri și regulamente de urbanism
Finanțarea Programului de pietruire a drumurilor comunale și alimentarea cu apă a satelor
Finanțarea acțiunilor privind reducerea riscului seismic al construcțiilor existente cu destinație de locuință
Finanțarea drepturilor acordate persoanelor cu handicap
Subvenții primite din Fondul de intervenție
Finanțarea lucrărilor de cadastru imobiliar
12. Subvenții de la alte administrații:
Subvenții de la bugetul asigurărilor pentru șomaj către bugetele locale pentru finanțarea programelor pentru ocuparea temporară a forței de muncă
Subvenții primite de la alte bugete locale pentru instituțiile de asistență socială pentru persoanele cu handicap
Un alt act normativ care reglementează impozitele, taxele, și alte venituri este Ordonanța Guvernului 45/2003 privind finanțele publice locale, modificată și completată :
A. Veniturile nefiscale:
Vărsăminte de la instuituțiile publice:
a) venituri din încasarea contravalorii lucrărilor de combatere a dăunătorilor și bolilor în sectorul vegetal- servicii publice de protecție a plantelor;
b) veniturile punctelor de însămânțări artificiale, veniturile din circumscripțiile sanitar-veterinare;
c) contribuția lunară a părinților sau susținătorilor legali pentru întreținerea copiilor în creșe;
d) vărsăminte din disponibilitățile instituțiile publice și activităților autofinanțate;
e) contribuții datorate de persoanele beneficiare ale serviciilor cantinelor de ajutor social;
f) alte venituri de la instituțiile publice.
B. Diverse venituri:
a) venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată, imputații și despăgubiri (pentru instituții publice);
b) venituri din amenzi și alte sancțiuni aplicate potrivit dispozițiilor legale;
c) restituiri de fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți;
d) venituri din concesiuni și închirieri;
e) încasări din valorificarea bunurilor confiscate potrivit legii;
C.Venituri din capital:
a) venituri din valorificarea unor bunuri ale statului;
b) venituri din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice;
D. Venituri cu destinație specială:
a) taxe speciale;
b) venituri din vânzarea unor bunuri aparținând domeniului privat;
c) venituri din amortizarea mijloacelor fixe;
d) donații și sponsorizări;
e) sume acordate de persoane juridice și fizice în vederea participării la finanțarea unor acțiuni de interes public;
E. Prelevări din bugetul de stat:
Cote defalcate din impozitul pe venit
CAPITOLUL 3
Clasificarea bugetelor prin intermediul
cărora se constituie fondurile publice
3.1. Bugetul de stat
Bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale se aprobă de către Parlament, prin legi separate. Bugetul de stat se examinează și se aprobă de către Parlament, în ședința comună la Camerei Deputaților și Senatului.7
Proiectul bugetului de stat este depus la Parlament de către Guvern, împreună cu Raportul privind situația economico-financiare a țării și proiecția acesteia în viitor, precum și cu proiectul Legii bugetare anuale.
Guvernul are atribuția elaborării proiectului bugetului de stat și al bugetului asigurărilor sociale de stat, precum și al contului anual de execuție a bugetului, pe care le supune separat spre aprobare Parlamentului.
După aprobarea lor, Guvernul răspunde de execuția și de realizarea prevederilor celor două bugete publice. Bugetele locale se aprobă de către consiliile locale. Potrivit Constituției, bugetele se elaborează se aprobă și se execută în condițiile legii.
În Legea administrației publice locale8 se prevede că bugetul local se aprobă de către consiliul local. Aprobarea bugetului trebuie să aibă loc înainte de începerea anului bugetar la care se referă. Conform prevederilor Constituției, dacă Legea bugetului de stat și Legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu au fost aprobate cu cel puțin 3 zile înainte de expirarea exercițiului bugetar, se aplică în continuare bugetele anului precedent, până la adoptarea noilor bugete.
Bugetul trebuie să reflecte cât mai real posibil resursele ce pot fi mobilizate și destinația acestora, să permită compararea la finele exercițiului bugetar a veniturilor încasate și a cheltuielilor efectuate și să ofere posibilitatea analizării veniturilor pe surse de proveniență și a cheltuielilor pe destinații.
Mobilizarea și repartizarea resurselor statului prin buget
Proiectul de buget local pe anul următor este întocmit de către primar sau președintele consiliului județean, care-l supune spre aprobarea consiliului local, odată cu contul de încheiere a exercițiului bugetar expirat.
Metodologia de elaborare a bugetelor locale, ca și a bugetelor instituțiilor publice, se stabilește de Ministerul Finanțelor. Comisia permanentă de buget și finanțe din fiecare Cameră, dezbate proiectele și propunerile de amendamente ale comisiilor avizatoare.
Comisiile permanente din buget și finanțe din cele două Camere reunite întocmesc un Raport comun, care se supune aprobării prin vot. Adoptarea Legii bugetare și a Bugetului de stat se efectuează pe baza votului de ansamblu al legii, care poate fi deschis sau secret.
Bugetul de stat autorizează fluxurile financiare publice de formare a veniturilor și de repartizare a acestora pe destinații și pe ordonatori principali de credite.
3.1.1. Funcțiunea conturilor de venituri bugetare
În clasa a II-a din planul de conturi al Trezoreriei Statului sunt cuprinse 9 conturi perechi, 5 de venituri și 4 de cheltuieli, care evidențiază veniturile și cheltuielile bugetului de stat , bugetului local și bugetul asigurărilor sociale de stat.
Pentru bugetele locale, alături de conturile de venituri și cheltuieli curente bugetare, mai este constituită o pereche de conturi, unul la venituri și altul la cheltuieli, care consemnează “Veniturile cu destinație specială ale bugetelor locale ” și “ Cheltuieli cu destinație specială ale bugetelor locale”, conturi strict corelate unul cu celălalt. În cadrul conturilor de venituri referitoare la bugetele locale, mai funcționează contul colector “ Venituri încasate pentru bugetul Capitalei “, cu funcție specifică acestei destinații.9
3.1.2. Veniturile bugetului de stat
Contul 20 “ Veniturile bugetului de stat “ este un cont de pasiv și înregistrează încasările în numerar și prin virament în contul bugetului de stat, de la contribuabili, persoane fizice și juridice.
Contul 20 “ Veniturile bugetului de stat “ se creditează prin debitul următoarelor conturi: Contul 10 “Casa”, Contul 23 “Cheltuielile bugetului de stat “, Contul 24 “ Cheltuieli curente ale bugetului local”, Contul 25 “Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat “, Contul 26 “ Cheltuieli cu destinație specială ale bugetului local ”, Contul 50 “ Disponibilități și depozite “, Contul 60 “ Cont curent al Trezoreriei Statului la Banca Națională a României “, Contul 61 “Cont corespondent al Trezoreriei”, și se debitează prin creditul următoarelor conturi : contul 10 “Casa “, conturile :” Veniturile bugetelor locale din sume defalcate din T.V.A.”, “Veniturile curente ale bugetulti local din cote defalcate din impozitul pe venit”, “Venituri curente ale bugetului local pentru echilibrarea bugetelor locale”, “Venituri curente ale bugetului local din sume defalcate din impozitul pe venit pentru subvențoinarea energiei termice livrate populației”, “Disponibil din cote defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale”, “Disponibilități și depozite”, contul 61 “Cont corespondent al Trezoreriei”, contul 62 “Decontări cu Banca Națională a României din operațiuni inițiate” și contul “Excedent al bugetului de stat” .
Contul 501 “Veniturile bugetului de stat”- cu ajutorul acestui cont organele fiscale teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice țin evidența veniturilor încasate din impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului de stat, pe structura clasificației bugetare. Contul 501 “Veniturile bugetului de stat”este un cont de pasiv. În creditul contului se înregistrează sumele încasate reprezentând impozite,taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului de stat, iar în debit, sumele restituite sau rambursate, sume încasate necuvenit, precum și la sfârșitul anului, totalul veniturilor încasate pentru închiderea contului.
Soldul creditor al contului reprezintă veniturile bugetului de stat încasate la un moment dat. Contul 501 “Veniturile bugetului de stat” se creditează prin debitul contului :531”Venituri de realizat”
cu sumele încasate, reprezentând venituri ale bugetului de stat pe structura clasificației veniturilor bugetului de stat (concomitent 101=220.31);
cu sumele de restituit contribuabililor , compensate cu alte impozite și taxe datorate potrivit legii (după efectuarea înregistrărilor 231.31=220.31).
Contul 501 “Veniturile bugetului de stat”, se debitează prin creditul următoarelor conturilor:
101”Diponibil al bugetului de stat la trezoreria statului”
la finele anului cu totalul veniturilor bugetului de stat încasate, pentru închiderea contului;
231.31”Creditori ai bugeului de stat”
cu sumele de rambursat pentru taxa pe valoarea adăugată și de restituit pentru accize și impozit pe venit global (urmează înregistrarea 231.31=101);
cu sumele de plătit de la bugetul de stat, reprezentând dobânzi calculate pentru restituirea sau rambursarea cu întârziere a sumelor cuvenite contribuabililor, potrivit legii (urmează înregistrarea 231.31=101);
Contul 531 “Venituri de realizat”- cu ajutorul acestui cont creditorii bugetari care gestionează veniturilr bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru șomaj, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate sau bgetelor locale, după caz, țin evidența veniturilor de realizat din impozite, taxe, contribuții, amenzi și alte sume potrivit legii.
Contul 531 “Venituri de realizat”, este un cont de pasiv. În creditul contului se înregistrează veniturile de realizat din sume datorate de contribuabili, iar în debit, sumele încasate, respectiv diminuările în condițiile legiii. Contul 531 “Venituri de realizat” se desfășoară în conturi analitice cu funcțiune de conturi sintetice de gradul II asfel :
-531.341 “Venituri de realizat ale bugetului de stat”
-531.32 “Venituri de realizat ale bugetului local”
-531.33”Venituri de realizat ale bugetului asigurărilor sociale de stat”
-531.34”Venituri de realizat ale bugetului asigurărilor pentru șomaj”
-531.35”Venituri de realizat ale bugetului național unic de asigurări sociale de sănătate”
3.1.2.1. Sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat
Din impozitul pe venit încasat la bugetul de stat la nivelul fiecărei unități adminitrativ –teritoriale, se alocă lunar, în termen de 5 zile lucrătare de la finele lunii în care s-a încheiat acest impozit, o cotă de 36% la bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor, pe teritoriul cărora își desfășoară activitatea plătitorii de impozite, 10% la bugetul propriu al județului și 17% într-un cont distinct, deschis pe seama consiliului județean pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, orașelor, municipiiilor și județului.
Pentru finanțarea cheltuielilor publice precum și pentru echilibrarea bugetelor locale ale unităților administrativ-teritoriale, prin legea bugetului de stat se aprobă sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pe ansamblul județului, respectiv al municipiului București.
Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, destinate echilibrării bugetelor locale, vor fi repartizate în județe, în funcție de următoarele criterii:
capacitatea financiară calculată în funcție de impozitul pe venit încasat pe locuitor, în proporție de 70% din sumele defalcate;
suprafața județului în proporție de 30% din sumele defalcate;
Din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale, aprobate anual prin Legea bugetului de stat, și din cota 17%, se alocă o cotă de 25% bugetului propriu al județului, iar diferența se repartizează pe comune, orașe și municipii prin hotărâre a consiliului județean, după consultarea primarilor și cu asistența tehnică de specialitate a direcției generale a finanțelor publice, în funcție de următoarele criterii:
capacitatea financiară calculată în baza impozitului pe venit încasat pe locuitor, în proporție de 30%;
suprafața unității administrativ-teritoriale, în proporție de 30%;
populația unității administrativ-teritoriale, în proporție de 25%;
alte criterii stabilite prin hotărâre a consiliului județean, în proporție de 15%, care să asigure cu prioritate susținerea programelor cu finanțare externă, care nacesită cofinanțare locală;
Transferurile de la bugetul de stat către bugetele locale se acordă pentru investiții financiare din împrumuturi externe la a căror realizare contribuie și Guvernul, potrivit legii și de aprobă anual, în proporție globală, prin Legea bugetului de stat.
Din bugetul de stat, prin bugetele unor ordonatori principali de credite ai acestuia, precum și din alte bugete se pot acorda transferuri către bugetele locale pentru finanțarea unor programe de dezvoltare sau sociale, de interes național, județean sau local.
Conturile anuale de execuție a bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, ale ordonatorilor de credite, inclusiv anexele acestora , vor cuprinde:
la venituri: prevederi bugetare inițiale: prevederi bugetare definitive; încasări realizate;
la cheltuieli: credite bugetare inițiale; credite bugetare definitive; plăți efectuate.
Execuția de casă a bugetelor ce compun sistemul bugetar se realizează prin trezoreria statului pe baza normelor metodologice emise de Ministerul Finanțelor Publice, care asigură :
încasarea veniturilor bugetare;
efectuarea plăților dispuse de persoanele autorizate ale instituțiilor publice,în limita creditelor bugetare și destinațiilor aprobate potrivit dispozițiilor legale,
efectuarea operațiunilor de încasări și plăți privind datoria publică internă ți externă rezultată din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat, inclusiv a celor privind rambursarea ratelor la scadență și plata dobânzilor, comosioanelor, spezelor și a altor costuri aferente;
efectuarea altor operațiuni financiare în contul autorităților administrației publice centrale și locale.
Execuția de casă se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an.
Dividentele aferente acțiunilor dobândite ca urmare a conversiei în acțiuni a creanțelor bugetare se încasează de către instituțiile publice care gestionează bugetele cărora acestea se cuvin în contul 50.51”Disponibil în dividente încasate de la societăți comerciale”, deschis la Trezoreria statului pe numele acestora, urmând ca în termen de 3 zile lucrătoare de la încasarea sumelor respective să fie virate ca venituri la bugetele din care instituțiile publice beneficiare sunt finanțate.
Înregistrarea în contabilitatea instituțiilor publice a operațiunilor de încasare și virare a dividendelor încasate pentru acțiunile dobândite ca urmare a conversiei în acțiuni a creanțelor bugetare, la bugetul căruia i se cuvin, se efectuează pe structura clasificației bugetare .10
Înregistrarea creanței reprezentând dividende aferente acțiunilor dobândite ca urmare a conversiei în acțiuni a creanțelor bugetare, pe baza comunicării efectuate de societatea comercială, astfel:
– pentru bugetul de stat:
220.31 = 531.31
– pentru bugetul local
220.32 = 531.32
– pentru bugetul asigurărilor sociale de stat
220.33 = 531.33
– pentru bugetul asigurărilor pentru șomaj
220.34 = 531.34
– pentru bugetul fondului național unic de asigurări sociale de sănătate10
220.35 = 531.35
Acțiunile rezultate din conversia în acțiuni a creanțelor fondului de risc pentru garanții de stat și fondului de dezvoltare aflat la dispoziția Guvernului, cuprinse în certificartele de obligații bugetare transmise de către compartimentele de contabilitate a veniturilor bugetului de stat, se înregistrează în contabilitatea Direcției generale a contabilității publice, concomitent cu înregistrarea stingerii creanțelor respective, potrivit următoarei înregistrări contabile:
03 = 31
”Participații la capitalul social” “Fondul participanților la capitalul social”
Direcțiile generale ale finanțelor publice vor transmite, în termen de 15 zile de la publicarea Legii bugetului de stat pe anul 2006, propunerile de repartizare pe trimestre primite de la ordonatorii principali de credite pentru sumele defalcate din impozitul pe venit, din taxa pe valoare adăugată și transferurile de la bugetul de stat pentru investiții finanțate parțial din împrumuturi externe, pe ansamblul județului.
Pe baza bugetelor aprobate de consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București, după caz, direcția generală a finanțelor publice, potrivit prevederilor art.35 alin (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.45/2003, va întocmi sinteza bugetelor centralizate pe ansamblul județului buget pe anul 2004 și a estimărilor pe formularele COD 125, 125/01 la 125 /06, din Metodologia de elaborare de către ordonatorii principali de credite a proiectelor de pe perioada 2005-2007, pe care le transmite Ministerul Finanțelor Publice, în termen de 10 zile de la aprobarea bugetelor locale.
3.2. Bugetele locale
În conformitate cu prevederile Legii Administrației Publice Locale nr.69/1991 și a Legii Finanțelor Publice Locale nr.189/1998 bugetele locale se întocmesc în condiții de autonomie, autoritățile publice locale având dreptul să elaboreze și să aprobe bugete de venituri și cheltuieli, să instituie și să perceapă impozite și taxe locale în condițiile legii.
Bugetele locale, potrivit Constituției, se elaborează, se aprobă și se execută în condițiile Legii. În Legea administrației publice locale11 se prevede că bugetul local se aprobă de către consiliul local.
Proiectul de buget local pentru anul următor este întocmit de către primar sau președintele consiliului județean, care-l supune spre aprobare consiliului local, odată cu contul de încheiere a exercițiului bugetar expirat.
Conform reglementărilor legale, aprobarea bugetelor locale este de competența consiliilor locale.
Metodologia de elaborare a bugetelor locale, ca și a bugetelor instituțiilor publice, se stabilește de Ministerul Finanțelor.
Dispoziții referitoare la bugetele locale:
din impozitul pe venit încasat la bugetul de stat se stabilesc sume defalcate pentru bugetele locale, reprezentând 21.650,0 miliarde lei, potrivit anexei nr.4 art. 30 , Regimul și destinațiile cheltuielilor bugetare, din care:
8.526,0 miliarde lei pentru protecție socială, privind asigurarea ajutorului social acordat potrivit Legii nr. 416/2001 privind venitul minim acordat.
3.226,4 miliarde lei pentru susținerea sistemului de protecție a copilului;
921,0 miliarde lei pentru finanțarea instituțiilor de cultură, descentralizate începând cu anul 2002;
8.976,6 miliarde lei pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, care se repartizează pe unități administrativ-teritoriale, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.45/2003 privind finanțele publice locale.
Veniturile bugetelor locale
▪ venituri proprii formate din: impozite, taxe, contribuții, alte vărsăminte, alte venituri și cote defalcate din impozitul pe venit;
▪ sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;
▪ subvenții primite de la bugetul de stat și de la alte bugete;
▪ donații și sponsorizări;
Fundamentarea veniturilor bugetelor locale se bazează pe constatarea și evaluarea materiei impozabile și a ratei de impozitare în funcție de care se calculează impozitele și taxele aferente, evaluarea serviciilor prestate și a veniturilor obținute din acestea, precum și pe alte elemente specifice, inclusiv pe serii de date, înscopul evaluării corecte a veniturilor. Fundamentarea și aprobarea cheltuielilor bugetelor locale se efectuează în stricta corelare cu posibilitățile reale de încasare a veniturilor bugetelor locale, estimate a se realiza.
Fluxul operațiunilor de încasări și plăți prin numerar la trezoreriile care au organizate case de încasări, plăți și casieria-tezaur
3.2.1. Echilibrarea bugetului public
Conform acestui principiu, bugetul public trebuie să fie echilibrat, adică balansat: veniturile publice să acopere cheltuielile publice.
Doctrina clasică consideră că acest principiu ca fiind cheia de boltă a finanțelor publice . Deficitul bugetar era apreciat ca o sursă de pericol care duce la bancruta statului (starea de insolvabilitate) și la inflație, deoarece se acoperă din împrumuturi de stat sau emisiuni monetare suplimentare.
Bugetul public modern, fiind folosit de stat ca instrument general al politicii sale financiare (politica bugetară, politica fiscală), se întocmește și se execută în condițiile unui deficit.
Deficitul bugetar este diferența dintre cheltuielile publice, mai mari și veniturile publice ordinare, fiscale și nefiscale, mai mici. Fiind aprobat ca o componentă structurală a bugetului, la partea de cheltuieli, deficitul bugetar reprezintă autorizarea de cheltuieli superioare veniturilor provenite din impozite și alte prelevări obligatorii. Dacă declararea statului în stare de bancrută este un fenomen rar întâlnit, inflația monetară provocată de deficitele bugetare este destul de frecventă.
În România, principiul echilibrului bugetar este prevăzut expres în Legea nr.72 din 12 iulie 1996, alături de universalitate, anualitate, unitate, realitate.
Conform prevederilor Legii finanțelor publice, se interzice acoperirea cheltuielilor bugetului public prin recurgerea la emisiunea monetară sau prin finanțare directă de către bănci. Când apar goluri temporare de casă, acestea pot fi acoperite, pe intervalul de timp până la încasarea veniturilor, pe seama resurselor aflate în conturile de trezorerie ale statului stabilite de Ministerul Finanțelor .
Prin Legea bugetară anuală, Ministerul Finanțelor Publice poate fi autorizat ca pe parcursul execuției bugetului dacă este necesar și cu aprobarea Guvernului, să se emită bonuri de tezaur, purtătoare de dobândă, cu scadența de rambursare până la sfârșitul anului financiar, pentru a face față cheltuielilor statului până la încasarea veniturilor. De asemenea, Legea finanțelor publice reglementează că prin Legea bugetară anuală se poate stabili acordarea de către Banca Națională a României a unui împrumut, fără dobândă, pentru acoperirea cheltuielilor administrației centrale de stat, pe seama resurselor de creditare normală ale acesteia.
Valoarea unui asemenea împrumut poate să fie maximum 10% din totalul bugetului aprobat. Rambursarea împrumutului se efectuează în cel mult 6 luni, fie pe seama veniturilor bugetare curente, fie pe seama unui împrumut efectuat de stat în baza unei legi speciale. De exemplu în anul 2001, în condițiile Legii nr. 74, s-a aprobat efectuarea unui împrumut de stat necesar pentru finanțarea deficitului bugetului administrației centrale de stat.
În abordarea echilibrului bugetar se disting:
Echilibrul bugetului pe parcursul execuției ;
Echilibrarea bugetului annual;
Echilibrul bugetar în viziunea strictă a gestionării resurselor prin intermediul trezoreriei publice;
Echilibrul bugetului pe parcursul execuției , atunci când lichiditățile bănești provenite din încasarea veniturilor publice trebuie să acopere nevoile de plăți scadente.
Acest echilibru se reflectă în trezoreria publică și este urmărit în permanență:
Totalul încasărilor lichidități Totalul plăților exigibile
la un moment dat la un moment dat
(P)
Mijloacele de restabilire a echilibrului în execuție:
mobilizarea resurselor aflate în conturile de trezorerie ale statului stabilite de Ministerul Finanțelor;
împrumuturi pe termen scurt ( în cadrul anului bugetar în curs);
împrumut pe termen scurt acordat de Banca Națională, rambursabil în cel mult 6 luni, fără dobândă;
Dacă:
L = P echilibru în trezorerie
L < P gol în trezorerie ( deficit )
L > P excedent în trezorerie ( surplus ).
Pentru respectarea ordinii privind execuția cheltuielilor și buna gestionare a trezoreriei publice, este necesar ca să fie îndeplinite relațiile: L = P sau chiar L > P. Deseori, însă trezoreria se confruntă cu inegalitatea L < P; se apelează la resurse de trezorerie.
Echilibrarea bugetului în execuția de casă:
Suma plăților scadente Suma resurselor atrase temporar pentru
neacoperite acoperirea golului în trezorerie
Goluri de trezorerie Resurse disponibile în conturile Trezoreriei Publice
Bonuri de tezaur sau certificate de trezorerie, prin
Banca Națională sau direct pe piața capitalului
Împrumut primit de la Banca Națională
Împrumut public direct pe piața capitalului.
Echilibrarea bugetului anual, pe seama încasărilor veniturilor obligatorii ale statului, al căror nivel trebuie să fie egal cu cheltuielile totale.
R = C echilibru bugetar anual;
R < C deficit bugetar anual ;
R > C excedent bugetar anual; interpretarea acestei egalități dorite a celor două părți ale bugetului public prin cele trei relații este importantă atât în ceea ce privește bugetul adoptat, cât mai ales bugetul executat, în sensul angrenării de resurse pentru acoperirea integrală a cheltuielilor.
Echilibrul bugetar în viziunea strictă a gestionării resurselor prin intermediul trezoreriei publice în cadrul unui interval denumit exercițiu financiar.
Acesta vizează acoperirea exactă a plăților și reflectarea egalității bilanțiere la sfârșitul perioadei de gestiune financiară. Asemenea abordare se bazează pe elasticizarea principiului echilibrului bugetar și urmărirea înfăptuirii lui prin balansarea plăților exigibile în cursul anului financiar cu resursele necesare.
3.2.2. Procesul echilibrării bugetelor locale. Principii, elemente și particularități care stau la baza elaborării bugetelor locale în România
Proiectele bugetelor locale, în condiții de autonomie financiară, se bazează pe stimularea inițiativelor locale în scopul stabilirii resurselor bănești pentru satisfacerea cerințelor locale, concomitent cu întătirea controlului social asupra folosirii eficiente a fondurilor alocate.
Proiectele bugetelor locale se elaborează pe baza principiilor bugetare, principii care sunt prevăzute explicit și implicit în Legea privind finanțele publice: “. La baza elaborării și execuției bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale și bugetelor fondurilor speciale stau principiile unicității, universalității, echilibrului, realității, anualității ți publicității.”
Unitatea bugetară presupune că toate veniturile și toate cheltuielile publice se înscriu într-un singur document. Acest lucru dă posibilitatea cunoașterii clare a situației finanțelor publice, adică a surselor de venituri și a destinației cheltuielilor, precum și a formei echilibrate sau deficitare a bugetului.
Universalitatea este principiul potrivit căruia veniturile și cheltuielile se găsesc în bugetul public național în sume globale sau totale.
Avantajele acestui principiu sunt:
▪ permite cunoașterea cât mai exactă și reală a volumului total al veniturilor și cheltuielilor publice;
▪ permite cunoașterea corelației care există între anumite venituri și anumite cheltuieli care se află în conexiune strânsă;
▪ permite controlul Parlamentului asupra cuantumului total al veniturilor și cheltuielilor publice.
În bugetele publice moderne, descentralizarea, pe de o parte și creșterea autonomiei bugetelor locale sau a finanțelor instituțiilor publice pe seama veniturilor extrabugetare, folosirea de fonduri publice cu destinație specială, pe de altă parte, fac ca acest principiu să se aplice cu derogări. Astfel, în locul bugetelor brute ( care include pe total veniturile și cheltuielile ), s-a trecut la elaborarea de bugete mixte în care veniturile și cheltuielile instituțiilor publice figurează cu sumele lor totale în buget, iar altele numai cu soldurile.
Echilibrul bugetar presupune acoperirea integrală a cheltuielilor din veniturile ordinare ale bugetului.
Echilibrul bugetar, în accepțiunea sa clasică, de egalitate între nivelul veniturilor și cel al cheltuielilor a fost considerat mult timp principiul de aur al gestiunii bugetare.
S-a constatat că în țările dezvoltate, din punct de vedere economic ca urmare a creșterii cheltuielilor publice, bugetele se întocmesc și se încheie, tot mai frecvent cu deficit.
În condițiile actuale, tot mai mulți economiști agrează teoria creșterii cheltuielilor bugetare într-un ritm mai rapid decât creșterea veniturilor și implicit, întocmirea de bugete deficitare.
Deficitul bugetar este caracteristic nu numai țărilor dezvoltate, ci și țărilor în curs de dezvoltare printre care și țara noastră.
Realitatea bugetară presupune reflectarea în totalitate atât a veniturilor cât și a cheltuielilor în cotele și cuantumul prevăzute a se încasa și respectiv, a se efectua.
Publicitatea bugetului este cerința ca acesta să fie adus la cunoștința opiniei publice prin mijloace de publicitate. Proiectul bugetului local poate fi dezbătut în consiliul local, numai după expirarea unui termen de 15 zile de la data publicării acestuia.
Publicitatea bugetului local este mijlocul prin care toți cei interesați iau cunoștință de conținutul acestuia, inclusiv cei care au asupra administrației locale o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Creanțele, recunoscute în mod legal și constatate prin titluri executorii, împotriva județului,comunei sau orașului nu pot fi executate decât prin înscrierea acestora în bugetul anului următor, nefiind permisă urmărirea directă a veniturilor bugetare.
Publicitatea proiectului local permite titularului creanței să constate, dacă titlul său comunicat pe cale administrativă autorităților respective, a fost înscris sau nu în buget, în caz negativ acesta putând contesta, în terman de 15 zile de la publicare, neînscrierea în buget.
Îndrumarea metodologică a operațiunilor de elaborare a proiectelor bugetelor locale revine Ministerului Finanțelor. Acesta în calitate de organ administrativ central de specialitate financiară este abilitat să elaboreze norme metodologice care sunt obligatorii pentru toi agenții economici, instituțiile și organele de stat care întocmesc bugete proprii.
Elaborarea proiectelor bugetare locale este de competența primarilor în ceea ce privește bugetele comunelor, orașelor și președinților consiliilor județene în ceea ce privește bugetele județelor.
În exercitarea acestor atribuții primarii și președinții consiliilor județene sunt ajutați de funcționarii de specialitate financiar-contabilă din comune și de serviciile de buget din circumscripțiile și administrațiile financiare ale orașelor și municipiilor, respectiv din direcțiile finanțelor publice ale județelor.
Elaborarea proiectelor bugetelor locale este supusă cerințelor de “ dimensionare a cheltuielilor bugetare în funcție de nevoile proprii corelat cu resursele bugetare posibile de mobilizat “.
Subordonat acestor cerințe, elaborarea proiectelor de bugete locale începe cu etapele prevăzute de normele metodologice ale Ministerului Finanțelor, concomitent pentru fiecare unitate administrativ-teritorială și pentru fiecare unitate și instituție publică aflate în relații de finanțare cu bugetul localității în care-și au sediul ori cu bugetul județului.
Pentru evaluarea veniturilor bugetare s-au promovat cu individualitate remarcabilă două metode: a evaluării directe și a reportării cu anumite majorări a veniturilor din anul precedent.
Metoda evaluării directe este preferabilă deoarece oferă perspectiva estimării reale a veniturilor, cu condiția de a fi sinceră și temeinică. Ea se folosește în special pentru estimarea impozitelor directe pe veniturile cetățenilor și profiturile societăților comerciale și regiilor autonome.
Metoda reportării veniturilor din anul precedent cu anumite majorări este mai simplă și mai operativă însă și utilitatea ei este condiționată de stabilirea mai judicioasă a proporției cu care se majorează cuantumul veniturilor raportate, deci tot pe baza unei estimări reale a evoluției probabile a veniturilor și consumurilor supuse impozitelor directe și respectiv indirecte.
Pentru evaluarea cheltuielilor este practicată mai mult metoda denumită cvasi-automată care constă în a raporta în mod automat cuantumul cheltuielilor din anul precedent, cu excepția cheltuielilor pentru care se cer modificări motivate.
Evaluarea veniturilor și cheltuielilor bugetare în statul nostru în prezent este, din punct de vedere metodologic, o evaluare directă ce se aplică prin compararea cifrelor de venituri și cheltuieli ce se propun cu cele din anul precedent. Deci cifrele de venituri și de cheltuieli rezultate din evaluarea directă se prevăd în proiectele de buget alăturat și comparativ cu cele din anul și exercițiul bugetar precedent.
Pentru înscrierea în proiectul bugetului local a veniturilor și cheltuielilor, Legea finanțelor publice prevede că acestea se vor grupa pe baza “ clasificației bugetare elaborate de Ministerul Finanțelor Publice”.
Conform acestor dispoziții legale, veniturile bugetare se înscriu în proiectul de buget ca venituri curente și din capital, fiscale, nefiscale și diverse.
Cheltuielile bugetare se înscriu în proectul de buget anual împărțite în modul următor:
cheltuieli curente alcătuite din două grupe:
cheltuieli de personal – salarii, impozit pe salarii, CAS, șomaj, deplasări, detașări, transferări;
cheltuieli materiale și pentru servicii – pentru întreținere și gospodărire, pentru materiale și servicii cu caracter funcțional, pentru obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată și echipament,pentru cărți și publicații, precum și pentru alte cheltuieli.
cheltuieli de capital, cu specificarea acelora dintre acestea care se prevăd pentru investiții.
Așa cum am mai arătat, fiecare unitate administrativ-teritorială întocmește un buget propriu în condiții de autonomie.
Veniturile și cheltuielile bugetelor locale se calculează cu respectarea normelor speciale de venituri și cheltuieli, cum sunt cele privind cuantumul legal al impozitelor și taxelor, cuantumul egal al salariilor și celorlalte drepturi bănești, consumurile de materiale, energie și combustibil, etc..
Calculate în acest fel, toate acestea se înscriu în proiectele bugetelor locale în ordine și cu denumirea și numerotarea prevăzute în clasificația bugetară a veniturilor și cheltuielilor.
Pentru aceste calcule și operațiuni de înscriere sunt prevăzute și interdicții, conform Ordonanței Guvernului 45/2003, art.15 al.5 “ este interzis a se prevedea, la cheltuieli materiale sau alte categorii de cheltuieli, cheltuieli de personal cum sunt: salarii, diurne, indemnizatii și alte asemănătoare”.
În situațiile în care cheltuielile prevăzute în bugetele proprii ale județelor și al municipiului București și ale altor municipii, sectoare ale municipiului București, orașe sau comune, nu pot fi acoperite integral din venituri proprii, pentru echilibrarea acestora se pot stabili și aproba transferuri și sume defalcate din impozitul pe salarii din bugetul de stat.
Prin legile bugetare anuale se pot autoriza unitățile administrativ-teritoriale să contracteze împrumuturi pentru acoperirea cheltuielilor, realizarea unor acțiuni temeinic fundamentate, prin emisiunea de titluri de valoare, cu condiția ca unitățile respective să poată garanta acoperirea dobânzilor și răscumpărarea titlurilor respective.
Cuantumul sumelor defalcate se stabilește, după cum am spus, prin legea bugetară anuală pe fiecare în parte iar criteriile de repartizare pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din impozitul pe venit și a celor din cota de 15 % revin la dispoziția consiliului județean.
Capacitatea financiară se calculează pe baza următoarei formule:
(VPj + Ij ) : Pj Pu
───────── * ──
(VPu + Iu ) : Pu Pj
SDu = ───────────────── * SDj
n[ (VPj + Ij ) : Pj Pu
∑ ───────── * ──
u=1 (VPu + Iu ) : Pu Pj
unde:
SDu = sume defalcate din impozitul pe venit, pe unitate administrativ-teritorială;
SDj = sume defalcate din impozitul pe venit, repartizat pe total județ potrivit acestui criteriu;
VPj = venituri proprii la nivelul județelor;
Ij = impozitul pe venit, la nivelul județului;
Pj = populația județului;
VPu = veniturile proprii ale unităților administrativ-teritoriale;
Iu = impozitul pe venit cuvenit unității administrativ teritoriale potrivit O.U.G. nr. 216/1999;
Pu = populația unității administrativ-teritoriale.
În ceea ce privește cotele din impozitul pe venit, acestea se repartizează în termen de 5 zile de la încasarea sa, după cum urmează: o cotă de 36,5 % la bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor pa teritoriul cărora își desfășoară activitatea angajatorii, 10 la bugetul propriu al județului și 15 % la dispoziția consiliului județean pentru echilibrarea bugetelor comunelor, orașelor municipiilor și județului.
Pentru municipiul București cota este de 61,5 % și se repartizează astfel: 18 % la bugetele locale ale sectoarelor municipiului București, 36,5 % la bugetul propriu al municipiului București și 7 % la dispoziția Consiliului General al Municipiului București numai pentru echilibrarea bugetelor locale ale sectoarelor acestuia.
Transferurile din bugetul de stat către bugetele locale sunt utilizate în scopul realizării a mai multor obiective și anume:
egalizarea capacității fiscale prin acordarea unor transferuri mai mari județelor mai sărace;
încurajarea anumitor servicii prin acordarea de transferuri cu destinație specială;
încurajarea unei mai bune mobilizări a resurselor fie prin acordarea doar a unei părți din costul total al unui serviciu, fie prin acordarea unor alocații mai mari județelor care reușesc să-și mobilizeze mai bine resursele;
asistarea unor localități care se confruntă cu un deficit alarmant de venituri;
finanțarea anumitor servicii ale căror avantaje sunt resimțite chiar și de cei care nu locuiesc pa raza localității.
În ceea ce privește transferurile bugetare Legea bugetară anuală din 2001 prevede următoarele categorii de transferuri de la bugetul de stat către bugetele proprii ale județelor:
transferuri primite pentru investiții finanțate parțial din împrumuturi externe;
transferuri primite pentru susținerea sistemului de protecție a copilului;
transferuri primite pentru finanțarea elaborării și/sau actualizării planurilor urbanistice generale și a regulamentelor locale de urbanism;
subvenții primite pentru aeroporturi de interes local.
Alături de acestea tot către bugetele proprii ale județelor se mai pot îndrepta și transferuri primite de la bugetele locale pentru susținerea sistemului de protecție a copilului.
În ceea ce privește bugetele proprii ale celorlalte unități administrativ-teritoriale alături de transferurile menționate în cazul bugetelor proprii județelor ele mai pot beneficia de următoarele tipuri de transferuri:
transferuri primite de la bugetul de stat pentru susținerea sistemului de protecție a persoanelor cu handicap;
transferuri primite de la bugetul Fondului special pentru dezvoltarea sistemului energetic.
În bugetele proprii ale unităților administrativ teritoriale se poate înscrie un fond de rezervă la dispoziția consiliului local sau județean, în cotă de 5 % din totalul cheltuielilor, ce se poate utiliza pentru suplimentarea creditelor bugetare aprobate prin bugetele locale pentru finanțarea aciunilor sau sarcinilor nou intervenite în cursul anului precum și pentru înlăturarea efectelor unor calamități.
Acest fond poate fi majorat în cursul anului din disponibilitățile care nu mai sunt necesare până la sfârșitul anului, Legea finanțelor publice locale eliminând restricția existentă în Legea finanțelor ( Legea nr 72/1996) ca această majorare să se poată realiza doar cu până la 50 % din cuantumul inițial al acestuia și fără a utiliza disponibilități alocate anterior pentru cheltuieli de personal și de capital.
Un alt fond ce se constituie este fondul de rulment ( din excedentul bugetar, după rambursarea eventualelor împrumuturi ). Acest fond va fi utilizat pentru acoperirea unor goluri de casă, acoperirea definitivă a unui eventual deficit constant la finele exercițiului și pentru finanțarea unor investiți locale. În cazul în care fondul de rulment nu este suficient pentru acoperirea golurilor temporare de casă intervenite acestea se pot acoperii din disponibilitățile contului general al trezoreriei statului fără a depăși 5 % din totalul veniturilor estimate a fi încasate pe durata respectivului an fiscal.
Un mijloc de finanțare mai puțin folosit dar legiferat încă din 1999 este contractarea de împrumuturi interne sau externe în scopul realizării unor investiții publice de interes local sau pentru refinanțarea datoriei publice locale. Astfel autoritățile locale pot apela la emisiunea de titluri de valoare sau la împrumuturi de la bănci comerciale sau alte instituții de credit doar în condițiile în care totalul datoriilor anuale reprezentând ratele scadente la împrumuturile contractate, dobânzile și comisioanele aferente acestora, inclusiv ale împrumutului ce urmează a fi angajat în anul respectiv nu depășește limita de 20 % din totalul veniturilor curente ale bugetelor locale inclusiv cotele defalcate din impozitul pe venit.
Orice împrumut contractat de către autoritățile locale trebuie să prezinte anumite garanții ( orice sursă de venit cu excepția transferurilor de la stat cu destinație specială) cu precizarea că împrumuturile externe se pot contracta doar cu aprobarea Comisiei de autorizare constituită din reprezentanți ai autorităților locale, ai Guvernului și ai Băncii Naționale.
Trebuie remarcat că răspunderea guvernului nu este angajată în nici un fel deoarece documentele care fac dovada datoriei publice locale trebuie să cuprindă o clauză prin care unitatea administrativ-teritorială se obligă să-și onoreze obligațiile numai din veniturile sale proprii fără ca guvernul să aibă vreo obligație materială și fără a fi folosită ca și garanție credibilitatea sa.
În cazurile în care în bugetele proprii ale unităților administrativ-teritoriale, veniturile proprii depășesc cheltuielile conform Legii finanțelor publice articolul 56 “diferențele se constituie ca excedente planificate ale fiecărui buget local “.
Elaborarea proiectului de buget este un proces complex, pentru a cărui eficientizare și urmărire, prin Legea finanțelor publice se impun anumite etape și termene și anume:
până la 1 mai a fiecărui an ordonatorii principali de credite trebuie să comunice Ministerului Finanțelor Publice, cu precizarea cauzelor, propunerile de modificare a veniturilor și cheltuielilor (pentru bugetul de stat, bugetul asigurărilor și bugetele fondurilor speciale) pe anul viitor față de anul în curs și solicitările de majorare a transferurilor și /sau a sumelor defalcate (pentru bugetul local);
ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale trebuie să depună până la 1 iunie propunerile pentru proiectele bugetelor mai sus menționate;
președinții consiliilor județene și primarii prezintă la Direcțiile Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat propunerile pentru proiectele bugetelor locale până la 15 mai, urmând ca acestea după centralizarea pe ansamblul județului să le depună la Ministerul Finanțelor Publice până la 1 iunie;
după analiza propunerilor, Ministerul de Finanțe are obligația de a comunica până la data de 1 iulie ordonatorilor principali de credite limitele de cheltuieli pe baza cărora aceștia să-și definitiveze proiectele de buget ( până la 1 august);
Ministerul Finanțelor Publice este cel care finalizează proiectul bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat și a fondurilor speciale pe baza proiectelor menționate la punctele anterioare și a bugetului propriu, proiecte pe care le depune la Guvern, însoțite de proiectul legii bugetare anuale până la 25 septembrie;
După însușirea proiectelor menționate de către Guvern, acestea sunt supuse spre aprobarea Parlamentului până la data de 10 octombrie a fiecărui an împreună cu un raport privind situația economico-financiară a țării și proiecția acesteia în anul următor.
Raportul economico-financiar este o expresie a obiectivelor economice, sociale și de guvernare situând bugetul în contextul politicii naționale.
Ca și conținut acesta cuprinde:
I. elemente conjuncturale care influențează politica guvernului:
conjunctura economică mondială
situația economico-financiară a Romăniei în anul premergător celui proiectat
II. reflectarea obiectivelor strategice în proiectele economico-financiare pe anul respectiv:
principalele coordonate ale politicii economice
obiectivele politicii financiare
III. veniturile și cheltuielile proiectului de buget:
venituri: indicatori, explicații, gradul de fiscalitate
cheltuieli: suma totală, structură, interpretare
IV. finanțarea principalelor obiective economice și sociale
V. cheltuieli pentru protecția socială a populației
VI. fonduri speciale
Proiectele bugetelor unităților administrativ-teritoriale se elaborează pe baza proiectelor de bugete ale administrației proprii și ale instituțiilor publice subordonate.
Proiectele bugetelor unităților administrativ-teritoriale se prezintă spre aprobare consiliilor locale sau județene, după caz, în termen de 30 de zile de la aprobarea Legii bugetare anuale. În același termen se aprobă bugetele locale modificate în cursul unui exercițiului bugetar, prin legi rectificative.
3.2.3. Execuția veniturilor bugetare
Execuția bugetară se încadrează în anul bugetar, toate drepturile statului referitoare la încasarea veniturilor, aparținând exercițiului bugetar corespunzător acestuia. Orice venit care nu a fost încasat până la 31 decembrie a anului respectiv urmează a fi încasat în contul bugetului anului următor.
Încasarea veniturilor se realizează în perioada actuală folosindu-se următoarele patru modalități:calcularea și plata directă de către subiecții impozitelor
calculul, reținerea și vărsarea impozitului datorat de către o terță persoană
impunerea și debitarea de către organele fiscale
aplicarea de timbre fiscale
Încasarea directă de la contribuabili se poate realiza fie în sistem portabil
(contribuabilul se prezintă la sediul organelor fiscale și achită impozitul datorat din proprie inițiativă ) fie în sistem cherabil ( prin deplasarea încasatorilor la domiciliul plătitorilor și încasarea sumelor datorate). Această modalitate de încasare este practicată în cazul T.V.A., accizelor, impozitului pe profit etc..
Stopajul la sursă se practică pentru o diversitate de impozite pe care agenții economici și instituțiile sunt obligați să le calculeze, să le rețină și să le vireze în contul contribuabililor ( exemplu: impozitul pe salarii, impozitul pe dividende, impozitul pe veniturile liber profesioniștilor ).
Impunerea și debitarea de către organele fiscale se folosește pentru unele forme ale impozitului pe venit pentru impozitele și taxele locale, impozitul pe venitul agricol etc.. În această situație organele fiscale, pe baza datelor necesare evaluării obiectului impozabil pe care le dețin în evidența lor, calculează impozitul și obligațiile de plată, efectuând impunerea prin dechiderea rolului și debitarea acestuia până în momentul încasării, când se stinge debitul.
Aplicarea de timbre fiscale constituie o cale de percepere a unor taxe datorate statului pentru unele servicii realizate prin organele proprii în favoarea diverșilor solicitanți.
Execuția veniturilor, condiție primordială a efectuării cheltuielilor prevăzute în Legea bugetară anuală precum și a executării integrale a autorizației bugetare parlamentare se derulează în mai multe etape și anume:
așezarea impozitelor care constă în stabilirea obiectului impunerii, constatarea existenței materiei impozabile precum și determinarea mărimii acesteia;
lichidarea este operațiunea prin care se determină cuantumul impozitului
aferent materiei impozabile pe baza tipului asietei impozitului a cotelor legale de impunere și sumelor fixe de impozit precum și pe baza altor elemente prevăzute de lege.
Ca urmare a acestei operațiuni se deschide poziția în registrul de rol, pentru fiecare contribuabil, persoană fizică sau juridică, înscriindu-se suma datorată cu titlul de impozit în debitul acesteia;
emiterea titlului de percepere a impozitului constă în înscrierea cuantumului venitului respectiv, rezultat în urma operațiunii anterioare într-un act pe baza căruia se autorizează organul fiscal pentru perceperea unui anumit venit în contul bugetului de stat.
Titlul de percepere îmbracă diferite forme în funcție de situația contribuabilului. Astfel în cazul contribuabililor care-și achită datoria din proprie inițativă se emit titluri de încasare iar în caz contrar ( executarea silită a debitorilor) se emit ordine de încasare caz în care se poate declanșa procedura de protestare a contribuabililor, executarea silită fiind sistată până la stabilirea rezultatelor pe cale juridică;
perceperea efectivă a veniturilor presupune încasarea propriu-zisă a acestora, la termen stabilit și în cuantumul determinat anterior, această operațiune generând stingerea obligațiilor fiscale ale persoanelor fizice și/sau juridice față de bugetul statului.
În cadrul execuției veniturilor, nerespectarea obligațiilor ce revin plătitorilor poate îmbracă fie forma nerespectării termenelor de plată fie a sustragerii de la plata în parte sau în totalitate a impozitului datorat, prin fenomenul de evaziune fiscală. Pentru soluționarea acestora, ultima etapă cuprinde și urmărirea care antrenează executarea silită a debitorilor răi platnici ai statului.
Primele trei operațiuni se realizează prin intermediul organelor specializate ale Ministerului de Finanțe care formează aparatul fiscal iar cea de-a patra operațiune se realizează prin intermediul Trezoreriei. Aceasta evidențiază veniturile care se încasează de la agenții economici, instituții publice și persoane fizice în conturi distincte pentru: bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, venituri din mijloace extrabugetare, venituri ale fondurilor speciale.
Categoriile de venituri care se prevăd în bugetele locale pe anul 2005
1. Impozitul pe profit de la regiile autonome și societățile comerciale de sub autoritatea consiliilor județene;
2.Alte impozite directe :
alte încasări din impozite directe;
3. Alte impozite indirecte:
taxe de timbru pentru contestațiile și plângerile asupra sumelor constatate și aplicate prin acte de control sau de impunere;
4. Vărsăminte din profitul net al regiilor autonome sub autoritatea consiliilor județene;
5. Varsaminte de la instituțiile publice:
venituri din încasarea contravalorii lucrărilor de combatere a dăunătorilor și bolilor din sectorul vegetal-servicii publice de protecție a plantelor;
alte venituri de la instituțiile publice;
6. Diverse venituri:
venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată, imputații și despăgubiri;
venituri din amenzi și alte sancțiuni aplicate, potrivit dispozițiilor legale;
restituiri de fonduri din finanțarea bugetară locală a anilor trecuți;
venituri din concesiuni și închirieri;
încasări din valorificarea bunurilor confiscate, potrivit legii;
încasări din alte surse.
7. Venituri din valorificarea unor bunuri ale statului:
venituri din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice ( de subordonare județeană );
venituri din privatizare.
8.Venituri cu destinație specială:
taxe speciale;
venituri din vânzarea unor bunuri aparținând domeniului privat;
venituri din fondul pentru drumuri publice;
venituri din fondul de intervenție;
venituri din fondul pentru locuințe;
venituri din amortizarea mijloacelor fixe;
donații și sponsorizări;
sume acordate de persoane juridice și fizice în vederea participării la finanțarea unor acțiuni de interes public;
venituri din finanțarea Programului de pietruire a drumurilor comunale și alimentarea cu apă a satelor;
venituri din finanțarea acțiunilor privind reducerea riscului seismic al construcțiilor existente cu destinație de locuință.
9.Cote și sume defalcate din impozitul pe venit:
cote defalcate din impozitul pe venit;
sume defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale;
sume alocate de consiliul județean din cota defalcatǎ din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale și a bugetului propriu.
10. Sume defalcate din taxa pe valoarea adaugatǎ pentru bugetele locale;
11. subvenții primite din bugetul de stat:
subvenții primite de la bugetele locale pentru investiții finanțate parțial din împrumuturi externe;
subvenții primite de la bugetele locale pentru susținerea sistemului de protecție a copilului;
subvenții primite de bugetele locale pentru finanțarea elaborǎrii și / sau actualizării planurilor urbanistice generale și a regulamentelor locale de urbanism;
subvenții primite de la bugetele locale pentru aeroporturi de interes local.
12. Subvenții primite de la alte bugete:
subvenții primite de la bugete locale pentru susținerea sistemului de protecție a copilului.
3.2.4. Veniturile bugetului local
Contul 21 “ Venituri curente ale bugetului local” evidențiază veniturile
bugetelor loale, analitic pe fiecare consiliu local în parte, pe baza codurilor fiscale pe care le are fiecare dintre acestea.
În cadrul acestora, contabilitaea analitică a veniturilor se conduce pe subdiviziunile clasificației bugetare (capitole și subcapitole) și în continuare și pe plătitori, potrivit codului fiscal unic al acestora. Contul 21 “ Venituri curente ale bugetului local”, este un cont de pasiv și se crediteauă prin debitul conturilor:
10 “Casa” cu încasările în numerar în contul veniturilor curente ale bugetului local, depuse direct la casieriile trezoreriilor operative de către contribuabili (persoane fizice sau juridice), reprezentând impozite, taxe și alte obligații către acest buget;
“Veniturile bugetului de stat” cu încasările din cote defalcate și sume defalcate din impozitul pe venit pentru echilibtrarea bugetelor locale, subvenționarea energiei termice, finanțarea învățământului preuniversitar de stat, centre județene.
Contul 23 “Cheltuielile bugetului de stat”
Contul 24”Cheltuielile curente ale bugetului local”
Contul 25”Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat”
Contul 26”Cheltuielile cu destinație specială ale bugetului local” cu eventualele taxe și alte vărsăminte pe care le datorează bugetelor locale instituțiile publice, finanțate prin bugetele menționate mai sus;
“Disponibil din cotele defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale” la trezoreriile operative, pentru consiliile locale care au conturile deschise la aceeași unitate a trezoreriei la care are deschis contul și consiliul județean, cu sumele alocate de către consiliile județene pe seama consiliilor locale, în vederea echilibrării bugetelor locale ale acestora. Aceeași înregistrare are loc și în cazul sumelor alocate pentru echilibrarea bugetelor proprii ale județelor și Consiliului General al Municipiului București.
Fluxurile financiare determinate de constituirea și utilizarea veniturilor bugetului de stat
Contul 50” Disponibilități și depozite” pe baza ordinelor de plată (O.P.H.T.) emise de instituțiile publice și corespondenții trezoreriei, reprezentând plăți de impozite și alte taxe către bugetul local ( care au conturile deschise la aceeași trezorerie)
Contul 60”Cont curent al Trezoreriei Statului la Banca Națională a României” la trezoreriile sectoarelor municipiului București și Direcția Trezoreriei și Contabilitate Publică a Municipiului București, cu încasările de sume prin contul curent al Trezoreriei Statului deschis la B.N.R., reprezentând impozitele și taxele locale;
Contul 61”Cont corespondent al Trezoreriei “ la trezoreriile operative din județe, cu încasările efectuate în contul bugetelor locale prin contul 60 “Cont curent al Trezoreriei Statului la B.N.R.” pe baza extrasului de cont și a documentelor anexate; la trezoreriile județene, înregistrarea contabilă premergătoare acesteia este 60 = 61;
la trezoreriile operative, cu sumele defalcate de către consiliile județene pe seama consiliilor locale în vederea echilibrării bugetelor locale atunci când consiliul județean are contul deschis la o altă trezorerie operativă decât cea la care își are deschis contul consiliul local care primește sumele. La trezoreria operativă unde își are contul consiliul județean care transmite aceste sume, articolul contabil care se efectuează este 34.24 = 61, iar la trezoreria județeană 61 = 61;
cu cotele defalcate din impozitul pe venit pe seama consiliilor județene, transferate de către trezoreriile operative, altele decât trezoreria operativă la care își are deschis contul de venituri consiliul județean;în contabilitatea trezoreriei operative care transmite cotele defalcate din veniturile bugetuliui de stat, se efectuează articolul contabil 20 = 61, iar la Direcția trezoreriei și contabilitate publică, județeană 61 = 61;
Contul 21”Venituri curente ale bugetului local “ se debitează prin creditul următoarelor conturi:
Contul 10”Casa” la trezoreriile operative municipale, orășenești, comunale, ale sectoarelor municipiului București și municipiul București cu restituiroile în numerar pentru contribuabilii (persoane fizice sau juridice), pe baza aprobărilor organelor fiscale ca și venituri vărsate în plus sau necuvenite bugetului local.
Contul 50”Disponibilități și depozite” cu restituirile de sume încasate în plus sau necuvenite bugetului local, atunci când instituțiile publice sau carespondenții Trezoreriei Statului își au conturile deschise la aceeași unitate a trezoreriei operativă;
Contul 61”Cont corespondent al Trezoreriei” la trezoreriile operative municipale, orășenești și comunale, cu restituirile de venituri din bugetul local, prin decontări fără numerar contribuabililor care își au conturile deschise la băncile comerciale, ca încasări efectuate în plus sau necuvenite bugetului local, pe baza aprobării organelor fiscale;la trezoreriile județene, înregistrările contabile, ca urmare a acestor restituiri, sunt: 61 = 62, 62 = 60.
“Excedent al bugetului local” la sfârșitul anului, închiderea contului de venituri curente ale bugetului local, cu soldul lor creditor, atunci când veniturile curente sunt mai mari decât soldul debitor al cheltuielilor curente ale bugetului local (contul 24 ).
“Deficit al bugetului local” la sfârșitul anului,când soldul creditor al contului de venituri curente aste inferior soldului debitor al contului de cheltuieli curente ale bugetului local ( cont 24 ).
Pentru a avea o imagine sinoptică asupra ponderii resurselor financiare publice pe exercițiul financiar 2006, în structura resurselor financiare publice pe bugete, așa cum sunt reprezentate mai jos redăm următoarea situație:
Ponderea resurselor financiare publice în structura lor pe bugete
* Sunt incluse și cotele și sumele defalcate acordate bugetelor locale în sumă de 87.934 miliarde lei din impozitul pe venit și TVA.
** unele au fost calculate de autori pe baza “ Sintezei cheltuielilor bugetului de stat pe anul 2006”.
Din cele de mai sus rezultă că fondurile publice constituie prin bugetul de stat și prin bugetul asigurărilor sociale de stat dețin împreună 75,6% din totalul resurselor financiare publice preconizate pe exercițiul bugetar 2006. Resursele însemnate sunt prognozate pe anul financiar 2006 și prin fonduri speciale 9,2%, care au ca destinație cheltuielile pentru sănătatea publică, iar din străinătate pe calea creditelor rambursabile și narambursabile vor fi finanțate cheltuielile publice în proporție de 10,2%.
Posibilitatea acoperirii cererii de resurse mereu sporite depinde de o serie de factori printre care : factori economici, monetari, sociali, demografici, politici, militari, financiari și chiar de tradiție.
3.3. Bugetul asigurărilor sociale de stat
Bugetul asigurărilor sociale se stat este o componentă a bugetului public național.Prin conținutul său, reflectă constituirea și utilizarea fondurilor bănești necesare ocroturii pensionarilor, salariaților și membrilor familiilor lor.
Bugetul asigurărilor sociale de stat se întocmește distinct de bugetul administrației centrale de stat și se aprobă de Parlament odată cu acesta. Bugetele celorlalte organe autonome de asigurări sociale se aprobă de organele de conducere proprii, cu avizul Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Ministerului Finanțelor.
Bugetul asigurărilor sociale se stat se elaborează și se administrează de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale – Direcția generală a asigurărilor sociale și a pensiilor. Principiile care stau la baza elaborării și execuției bugetului asigurărilor sociale de stat sunt : anualitatea, universalitatea, realitatea și echilibrarea.
Procesul elaborării proiectului de buget se desfășoară sub coordonarea Ministerului Muncii și Protecției Sociale, cu avizul Ministerului Finanțelor care stabilește metodologia elaborării, executării și încheierii bugetului asigurărilor de stat. Cu preavizul Ministerului Finanțelor, proiectul de buget se depune la Guvern și se înaintează până la 30 noiembrie Parlamentului, pentru dezbatere și aprobare.
După aprobare , veniturile și cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat se repartizează pe trimestre și pe unitățile teritoriale ale Ministerului Muncii și Protecției Sociale.
Conținutul legii privind bugetul asigurărilor sociale de stat
A.Veniturile bugetului asigurărilor de stat pe anul 2006
Total 114.352.815.656 mii lei
1. Venituri curente 114.352..815.656 mii lei;
A. venituri fiscale 107.688.078.488 mii lei ;
A1.Împozite directe 107.688.078.488 mii lei;
Contribuții pentru asigurări
sociale 107.688.078.488 mii lei;
Contribuții pentru asigurără sociale 65.921.171.944 mii lei;
datorate de angajatori
Contribuții pentru asigurări sociale
datorate de salariați și alte persoane asimilate 33.303.227.290 mii lei;
Contribuții pentru asigurări sociale
datorate de alte persoane asigurate 5.978.266.696 mii lei;
Contribuții pentru asigurări sociale datorate
de persoane aflate în șomaj 2.485.412.558 mii lei; B. Venituri nefiscale 6.664.737.168 mii lei;
Diverse venituri 6.664.737.168 mii lei;
Contribuții pentru bilete de tratament și odihnă 518.483.750 mii lei;
Încasări din alte surse 6.146.253.418 mii lei;12
Veniturile bugetului asigurărilor de stat sunt formate din contribuțiile pentru asigurări sociale de stat pe care le datorează angajatorii, angajații și pentru persoanele aflate în șomaj.
Bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2006 se stabilește la venituri în sumă de 152.383,0 miliarde lei, la cheltuieli în sumă de 2.074,7 miliarde lei aferent încasărilor din contribuția asigurărilor pentru accidente de muncă și boli profesionale și care reprezintă constituirea fondului inițial necesar pentru funcționarea sistemului de asigurare pentru accidente muncă și boli profesionale.
Constituirea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat și bugetul asigurărilor pentru șomaj pentru anul 2006 se realizează pe baza contribuțiilor sociale și a altor vărsăminte prelevate de la persoane juridice și fizice .
Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2006 sunt în sumă de 152.383,0 și se prezintă astfel:
Venituri-Total -miliarde lei-
Din care: 152.383,0
a) Contribuții pentru asiguriră sociale 137.303,0
b) Diverse venituri 1.119,0
c) Subvenții primite din bugetul de stat 13.916,013
Art. 23 – (1) În anul 2006 cotele de contribuție de asigurări sociale se stabilesc în baza art. 18 alin. (2) și(3) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, după cum urmează:
a) pentru condiții normale de muncă -31,5%;
b) pentru condiții deosebite de muncă -36,5%;
c) pentru condiții speciale de muncă -41,5%;14
3.3.1. Veniturile bugetului asigurărilor sociale De stat
Veniturile bugetului asigurărilor de stat sunt formate din contribuții pentru asigurări sociale de stat pe care le datorează angajatorii, angajații și pentru persoanele aflate în șomaj.
Contul 22 “Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat” este un cont de pasiv, care evidențiază prin creditul său operațiunea de constituire a veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat, iar în debitul său eventualele restituiri și operațiunea de închidere a conturilor la sfârșitul exercițiului bugetar prin contul “Excedent/Deficit al bugetului asigurărilor sociale de stat”.
Contul sintetic 22, este desfășurat în conturi analitice, pe capitole și subcapitolele clasificației indicatorilor pentru finanțele publice, respectiv contribuții pentru asigurări sociale datorate de angajatori, contribuții de asigurări sociale datorate de salariați și alte persoane asimilate, contribuții pentru asigurări sociale datorate de alte persoane asigurate, contribuții pentru asigurări sociale datorate de persoanele aflate în șomaj, contribuții pentru biletele de tratament și odihnă și încasări din alte surse.
Contul 22 se creditează în cursul anului cu prilejul constituirii resurselor financiare pe seama bugetului asigurărilor sociale de stat, prin debitul următoarelor conturi:
Contul 10 ”Casa”- cu încasarea în numerar a contribuției pentru asigurările sociale de stat, prin casieriile trezoreriilor operative din partea contribuabililor, persoane fizice sau juridice( 20,5% + 9,5% );
Contul 23 ”Cheltuielile bugetului de stat” ( analitic subcapitolul și codul fiscal al instituțiilor publice plătitoare ).
Contul 24 ”Cheltuielile curente ale bugetului local” ( analitic subcapitolul și codul fiscal al instituțiilor publice locale ).
Contul 25 “Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat” ( analitic subcapitolul și codul fiscal al instituțiilor publice în cauză, Casa de Pensii a Municipiului București ).
Contul 26 “Cheltuieli cu destinație specială ale bugetului local” (analitic codul fiscal al unității administrativ-teritoriale).
cu plățile prin dispoziție de plată tip CAS (de la 1 ianuarie 2004, ordin de plată pentru Trezorerie, OPHT) a contribuției pentru asigurările sociale de stat (24,5% +9,5%) datorată de către instituțiile publice finanțate prin bugetul de stat, bugetul local sau bugetul asigurărilor sociale de stat, atunci când contul 22 “Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat” este deschis la aceeași trezorerie operativă (trezoreria municipală reședință de județ sau Direcția Trezorerie și Contabilitate publică a municipiului București) la care au deschise conturi și instituțiile publice plătitoare.
pe baza dispoziției de plată tip CAS cu contribuția la asigurările sociale reținută de către agenții economici și instituțiile publice pentru plata cheltuielilor specifice acestui buget, care se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat (ajutoare pentru incapacitatea temporară de muncă, îngrijire copil etc.)
Contul 50 “Disponibilități și de depozite” – cu plata contribuției de asigurări sociale de stat prin dispoziție de plată tip CAS
Contul 60” Contul curent al Trezoreriei Statului la Banca Națională a României”- la trezoreriile sectoarelor municipiului București și Direcția Trezoreriei și Contabilitate Publică a Municipiului București, cu încasările prin contul curent al Trezoreriei Statului la BNR, reprezentând venituri ale bugetului asigurărilor sociale de stat (24,5% + 9,5%).
După această operațiune, trezoreriile sectoarelor municipiului București virează sumele încasate pe bază de ordin de plată (OPHT) emis de Casa de Pensii a Municipiului București prin înregistrările 22 = 62 și 62 = 60.
Contul 61 “Cont corespondent al trezoreriei”- cu încasările de contribuții de asigurări sociale de stat, colectate de la instituțiile publice care au conturi deschise la trezoreriile operative, altele decât cele reședință de județ. La încasarea acestora la trezoreriile municipale reședință de județ unde casele județene de pensii își au conturile de venituri, se efectuează înregistrarea 22 = 61 iar la direcțiile județene de trezorerie, 61 = 61.
Contul analitic 22 se debitează prin creditul următoarelor conturi:
Contul 10 “Casa”- cu sumele restituite în numerar diverșilor contribuabili, reprezentând contribuții pentru asigurările sociale de stat vărsate în plus.
Contul 60”Contul curent al Trezoreriei Statului la Banca Națională a României”- la trezoreriile sectoarelor municipiului București și Direcția Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București, cu restituirile de contribuții pentru asigurările sociale de stat prin contul curent al Trezoreriei Statului la BNR ca virare în plus.La Direcția Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București, înregistrarea se efectuează 60 = 22.
Contul 61” Cont corespondent al Trezoreriei” se debitează cu sumele restituite prin contul curent al Trezoreriei Statului, reprezentând contribuții pentru asigurările sociale de stat încasate în plus; la trezorerie județeană înregistrarea contabilă este 61=62 și apoi 62=60;
periodic, la trezoreriile operative, cu virarea prin ordin de plată a soldului creditor al contului 22 din inițiativa caselor județene de pensii, la trezoreria municipală reședință de județ unde bugetul asigurărilor sociale de stat își are deschise conturile. La direcțiile trezorerie și contabilitate publică județene, operațiunea în cauză determină înregistrarea 61 = 61, analitice (trezoreriile care virează și care primesc suma).
Contul 81”Excedent/Deficit al Bugetului asigurărilor sociale de stat”- la trezoreriile municipale reședință de județ și Direcția Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București, unde sunt deschise conturile de venituri ale bugetului asigurărilor sociale de stat, la sfârșitul exercițiului financiar, cu soldul creditor al contului 22”Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat”.
Potrivit ultimelor reglementări în domeniu*, începând cu data de 1 ianuarie 2004, plata contribuției de asigurări se efectuează pe bază de ordin de plată pentru Trezoreria Statului (OPHT), în locul dispoziției de plată tip CAS, întocmit distinct pentru fiecare tip de contribuție, în următoarele conturi:
♦ contul 22.09.02 „Contribuția de asigurări sociale de stat datorată de angajatori”, deschis la unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului, în a căror rază angajatorii sau asimilații acestora sunt luați în evidență ca plătitori de taxe și impozite;
♦ contul 22.09.03 „Contribuția de asigurări sociale de stat datorată de salariați și persoane asimilate salariaților”, deschis la unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului în a căror rază angajatorii sunt inregistrați fiscal;
♦ contul 22.09.04.08 „Contribuția de asigurări sociale de stat datorată de șomeri”, în care se evidențiază contribuțiile de asigurări sociale pentru persoanele care beneficiază de indemnizație de șomaj și alocație de sprijin, deschis la unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului în a căror rază instituțiile respective sunt înregistrate fiscal;15
Venituri curente ale bugetului local
sume încasate de bugetul local prin trezoreria statului, sau prin numerar, reprezentând venituri proprii, sume și cote defalcate, precum și subvenții primite de la bugetul de sta, cu înregistrarea contabilă: 103 (13) =500;
restituiri de venituri curente ale bugetului local, potrivit legii 500 = 103;
3.4. Bugetul fondurilor speciale
Dispoziții referitoare la bugetele fondurilor speciale
Sinteza veniturilor și cheltuielilor bugetului asigurărilor pentru șomaj pe anul 2006, constituit în baza legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj stimularea ocupării forței de muncă , cu modificări și completări ulterioare este cuprinsă în anexa nr.1/ 06 din Monitorul Oficial al României art, 13 alin (1).
Fondurile fac obiectul clasei 3 din planul de conturi după cum urmează:
contul de gradul I 31 “Fondurile instituției”
contul de gradul I 33”Fondurile cu destinație specială”
contul 34 gradul I 34 ”Fonduri speciale”;
Cu ajutorul acestor conturi se ține evidența mijloacelor proprii ale instituției, a fondurilor cu destinație specială și a fondurilor pentru finanțări speciale.
Fondurile constituite pentru plata ajutorului de șomaj, sunt fonduri speciale anexe la bugetul asigurărilor sociale de stat și aprobate de Parlament odată cu acesta.
De asemenea, ca o anexă la bugetul asigurărilor sociale de stat funcționează și bugetul fondului pentru plata ajutorului de șomaj, care este constituit din contribuții obligatorii pentru această destinație a angajatorilor și angajaților, încasări din rambursarea împrumuturilor acordate pentru înființarea și dezvoltarea de intreprinderi mici și mijlocii. Neluând în considerare cuantumul împrumuturilor interne și externe contractate de către stat pentru acoperirea deficitului bugetar la constituirea fondurilor publice participă și fondurile speciale, aprobate de către Parlament ca anexe la bugetul de stat, mijloacele extrabugetare ale instituțiilor publice centrale și locale, precum și resursele financiare proprii ale Trezoreriei statului.
Cu toate că și fondurile speciale sunt aprobate de către aceeași autoritate, Parlamentul, care aprobă și bugetul de stat constituirea lor sub forma unor bugete separate reprezintă o tendință ce determină modificări serioase aduse unor reguli și principii de bază privind gestiunea resurselor bugetare.
Debugetizarea prin constituirea de fonduri speciale, alături de finanțările instituțiilor publice centrale și locale din mijloacele extrabugetare, încalcă multe principii ale dreptului bugetar, printre care al anuității, al unității, al universalității, naefectării veniturilor, precum și al specializării.
Dacă bugetele anexe la Legea bugetului de stat încalcă numai unele principii ale dreptului bugetar, bugetele constituite din fondurile mijloacelor extrabugetare, încalcă și regula controlului Parlamentului asupra acestor fonduri publice, întrucât, resursele publice constituite și utilizate din aceste fonduri se aprobă de ordonatorii de credite.
Deoarece bugetele fondurilor speciale se întocmesc și se aprobă ca anexe la bugetul de stat și în fiecare caz veniturile constituite prin acestea nu pot fi folosite decât pentru destinație aprobată. Formarea și utilizarea acestor mijloace comparativ cu cele constituite prin bugetul de stat reprezintă o abatere de la regulile și principiile care s-au impus dealungul anilor în gestionarea fondurilor speciale, fapt de conduce la amplificarea „procesului de debugetizare” a fondurilor publice. Pentru anul bugetar 2006 sunt aprobate următoarele fonduri speciale:
▪ ca anexă la Legea bugetulului de stat: „Bugetul fondului național unic de asigurări socialede sănătate”, care reprezintă circa 19% din prevederile bugetului de stat pe anul 2006 constituit într-o cotă de 7% datorată de către angajatori și 6,5% de angajați, cote aplicate la fondul total de salarii realizat;
▪ ca anexă la Legea asigurărilor sociale de stat:”Bugetul asigurărilor pentru șomaj” constituit dintr-o cotă de 3,5% datorată de angajatori și 1% de angajați, cote aplicate la fondul de salarii realizat și care reprezintă 6% din prevederile bugetului de stat sau 14,3% din prevederile bugetului asigurărilor sociale de stat
▪ instituit prin Legea nr. 346/2002, prin OUG nr. 147/2002 și OUG nr. 107/2003, începând cu anul 2003 „Fondul inițial pentru funcționarea sistemului de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale”, constituit dintr-o cotă de 0,5% datorată de angajatori asupra fondului de salarii realizat, care se constituie deocamdată prin intermediul veniturilor bugetului asigurărilor de stat.
▪ Fondul special pentru protejarea asiguraților, constituit din cota 1,5% asupra volumului de prime brute.
CAPITOLUL 4
Modul de reflectare în contabilitate
a creanțelor bugetare
4.1. Trezoreria statului în calitate de casier
al sectorului public
Trezoreria statului în calitate de casier al sectorului public, asigură încasarea în numerar sau prin virament a veniturilor bugetului de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat , bugetalor locale, mijloacelor extrabugetare și a fondurilor cu destinație specială.
Pentru sumele datorate diferitelor tipuri de bugete, contribuabilii, persoanele fizice sau juridice pot efectua plăți prin virament (utilizând ordinul de plată) sau în numerar(pe baza foilor de vărsământ).
Evidența încasărilor în cadrul trezoreriei se organizează pe baza planului de conturi pentru activitatea trezoreriei, clasificația funcțională a veniturilor și cheltuielilor și codul fiscal al plătitorului.
Veniturile se evidențiază în conturi după cum urmează:
contul 20 “Veniturile bugetului de stat”
contul 21 “Veniturile bugetului local”
contul 22 “Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat”
contul 30 “Fondurile speciale”
contul 50 “Disponibil al instituțiilor publice”
Cu ajutorul codului fiscal al contribuabilului în trezorerie se realizează evidența analitică pentru plătitori la bugetul de stat, situație care zilnic se transmite la compartimentul de administrare a veniturilor unde se conduce “fișa plătitorului”, realizându-se astfel unirea programului Venis-Trezor.
Pentru înțelegerea mai bună a circuitului documentelor pe linia încasării impozitelor, taxelor și a altor venituri prin virament redăm următoarele:
contribuabilii persoane juridice depun ordinele de plată la băncile unde au conturi deshise, care la rândul lor se grupează și se depun la Sucursalele Băncii Naționale;
Trezoreria județeană în fiecare zi ridică de la sucursala Băncii Naționale documentele privind viramentele către bugete și celelalte fonduri care se derulează prin trezorerie, documente care sunt grupate pe trezoreriile teritoriale.
Încasarea obligațiilor către bugete prin virament este cea mai eficientă formă de încasare a veniturilor care asigură circulația monetară prin conturile bancare putându-se urmării balanța generală a economiei, balanța de venituri și cheltuieli pe economie, balanța monetară, etc.
În legătură cu încasarea veniturilor rezultate din activitatea instituțiilor publice trebuie avut în vedere faptul că acestea prin natura lor, sunt instituții finanțate din bugetul statului sau din bugetele locale, corespunzător organizării și subordonării lor pe baza legislației în vigoare, fie instituție organizată pe principiul autofinanțării integrale sau parțiale. Instituțiile publice datorează la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, impozite, taxe, fonduri și alte încasări proprii. Acestea se realizează prin intermediul decontărilor interne între trezorerii ( Ordonanța guvernului, nr.66/1994, republicată, art.12).
4.2. Contabilitatea trezoreriei finanțelor publice,
a instituțiilor publice naționale și bilanțul economiei naționale
Contabilitatea trezorerie finanțelor publice se organizează în cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor și unităților sale subordonate și cuprinde: operațiunile privind execuția de casă a bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, constituirea și utilizarea mijloacelor extrabugetare și a fondurilor cu de destinație specială; gestiunea datoriei publice interne și externe, precum și alte operațiuni financiare efectuate în contul organelor administrației publice centrale.
Organizarea și conducerea contabilității trezoreriei finanțelor se efectuează potrivit normelor emise de miisterul Economiei și Finanțelor.
Contabilitatea bugetelor locale se organizează și se conduce la nivelui județelor și al Municipiului București, municipiilor și sectoarelor municipiului București, orașelor și comunelor, potrivit normelor stabilite de Ministerul Economiei și Finanțelor, care să asigure înregistrarea operațiunilor privind:
veniturile încasate și plătile efectuate în executarea bugetelor locale și a fondurilor cu destinație specială, constituite potrivit legii; evidența transferurilor din bugetul de stat și a fondului de tezaur, constituit în condițiile legii.
Contabilitatea bugetului asigurărilor sociale de stat și a celorlalte organe autonome de asigurări sociale, precum și a unităților subordonate acestora, se organizează și se conduce pe fiecare unitate de asigurări sociale. Bilanțul pe ansamblul economiei naționale se prezintă Guvernului odată cu contul general anual de execuție a bugetului de stat.
4.3. Contabilitatea creanțelor bugetare
pentru bugetul de stat
În aplicarea prevederilor art.74 alin (1), din Legea 500/2002 privind finanțele publice și ale art. 31 și 32 din Legea contabilității nr. 82/1991, ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale care gestionează veniturile bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de sănătate, bugetele locale și bugetul Fondului național unic de asigurări de sănătate au obligația organizării și conducerii contabilității drepturilor constatate.
Prin drepturi constatate se înțelege veniturile pentru care există obligații declarative sau pentru care s-au emis decizii sau alte documente de stabilire de către creditorul bugetar sau alte entități abilitate de lege.
Drepturile constatate și veniturile încasate reprezentând impozite, taxe, contribuții, amenzi și alte venituri bugetare, dobânzi, penalități și penalități de întârziere astfel cum au fost definite de Ordonanța Guvernului nr 61.2002 privind colectarea creanțelor bugetare și de alte reglementări în vigoare, se înregistrează în contabilitate potrivit prezentelor norme metodologige începând cu data de 1 ianuarie 2003.
Dacă un venit bugetar urmează a fi încasat în tranșe succesive în cursul exercițiului bugetar curent sau al mai multor execuții bugetare, aceasta se înregistrează în contabilitate în momentul datorării cu întreaga sumă. În cazul încasărilor fără debit, dreptul constatat este egal cu suma din documentul de plată.
Veniturile bugetare se contabilizează pentru fiecare buget în parte de unele persoane publice centrale și locale, denumite potrivit legii creditori bugetari iar ordonatorii de credite le revine răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității veniturilor bugetare.
Contabilitatea operațiunilor privind constatarea și încasarea veniturilor bugetului de stat se organizează și se conduce în cadrul unui compartiment distinct subordonat direct conducătorului fiecărei unități teritoriale a finanțelor publice care administrează venituri ale bugetului de stat. Începând cu data de 1 ianuarie 2004, compartimentele cu atribuții în organizarea și conducerea contabilității veniturilor bugetului de stat vor organiza și vor conduce contabilitatea analitică pe fiecare contribuabil și în cadrul acestuia pe categorii de venituri, în structura clasificației bigetului de stat.
Cu ajutorul contului 101 ”Disponibil al bugetului de stat la trezoreria Statului”, organele fiscale teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice țin evidența disponibilului bugetului de stat la trezoreria statului, provenit din venituri bugetare încasate potrivit legii.
Contul 501”Veniturile bugetului de stat se creditează prin debitul contului:
531 ”Venituri de realizat”
cu sumele încasate reprezentând venituri ale bugetului de stat pe structura clasificației veniturilor bugetului de stat ( concomitent 101 = 220.31) cu sumele de restituit contribuabililor, compensate cu alte impozite și taxe datorate potrivit legii (după efectuarea înregistrării 231.31 = 220.31;
Contul 231.31”Creditori ai bugetului de stat” se creditează cu:
cu sumele de rambursat pentru taxa pe valoare adăugată și de restituit pentru accize și impozitpe venit global ( 231.31 = 101);
Contul 101” Disponibil al bugetului de stat la Trezoreria Statului” se debitează prin creditul conturilor:
13 ”Casa” cu sumele depuse în numerar în contul de venituri deschis la unitățile de trezorerie a statului, pe structura clasificației bugetului de stat după efectuarea înregistrării 13 = 220.31.
220.31 “Debitori ai bugetului de stat” cu sumele încasate în cursul anului, provenite din impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului de stat pe structura clasificației veniturilor bugetului de stat ( concomitent 531.31 = 501 );
Înregistrarea în contabilitate a veniturilor bugetului de stat: 220.31=531.31;
Înregistrarea majorării debitelor cu dobânzile și penalitățile de întârziere: 220.31 = 531.31;
Înregistrarea majorării creanțelor bugetare pe baza actelor de control sau alte modalități legale : 220.31 = 531.31;
Stingerea creanțelor bugetare
Încasarea veniturilor bugetului de stat pe structura clasificației veniturilor bugetului de stat prin casierie sau unități teritoriale de trezorerie a statului: 13 = 220.31; 101 = 13; 101 = 220.31; 531.31 = 501;
4.4. Contabilitatea creanțelor bugetare
privind bugetul asigurărilor sociale de stat
Contul 531 “Venituri de realizat” se desfășoară în conturi analitice cu funcțiune de conturi sintetice de gradul II astfel:
531.31"Venituride realizat ale bugetului de stat”;
531.32 ”Venituri de realizat ale bugetului local”;
531.33 ”Venituri de realizat ale bugetului asigurărilor sociale de stat”;
531.34 ”Venituri de realizat ale bugetului asigurărilor pentru șomaj”;
531.35 ”Venituri de realizat ale bugetului național unic de asigurări sociale de sănătate”; Contul 531 “Venituri de realizat”, este un cont de pasiv. În creditul contului se înregistreză veniturile de realizate din sume datorate de contribuabili, iar în debit sumele încasate, respectiv diminuările în condițiile legii.
Înregistrarea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat 220.33 = 531.33.
Stingerea creanțelor bugetare
veniturile bugetului pe structura clasificației veniturilor bugetului asigurărilor sociale de statprin casierie sau unități teritoriale de trezorerie a statului se încasează astfel: 13 = 220.33;
103 = 13;
103 = 220.33;
531.33 = 504;
Contul 220 “Debitori” este un cont de activ. În debitul contului se înregistrează creanțele bugetare provenind din impozite, taxe, contribuții, chirii, amenzi și alte sume ce reprezintă venituri publice de realizat, iar în credit, creanțele bugetare stinse prin plata voluntară efectuată de către contribuabili sau alte persoane.
4.5. Contabilitatea creanțelor bugetare
pentru bugetul asigurărilor pentru șomaj
Încasarea veniturilor bugetului asigurărilor pentru șomaj: 220.34 = 531.34
Stingerea creantelor bugetare:
veniturilor bugetului pe structura clasificației veniturilor bugetului asigurărilor pentru șomaj prin casierie sau unitățile teritoriale de trezorerie a statului se încasează astfel: 13 = 220.34; 116 = 13; 116 = 220.34; 531.34 = 336; Încasarea veniturilor bugetului asigurărilor pentru șomaj: 220.34 = 531.34
4.6. Contabilitatea creanțelor bugetare
privind bugetele locale
Înregistrarea veniturilor bugetului local: 220.32 = 531.32
Cu ajutorul contului 13 “ Casa”, consiliile locale orășenești și municipale, țin evidența încasărilor și plăților efectuate în numerar.
Contul “Casa” este un cont de activ, iar în debitul contului se înregistrează încasările efectuate îm numerar reprezentând veniturile bugetului local, conform prevederilor legale, iar în credit, virările efectuate în contul de disponibil al bugetului local la trezoreria statului. Soldul debitor al contului reprezintă disponibilități bănești ale bugetului local aflate în casierie, încasate și nedepuse la trezoreria statului.
Contul 13 ”Casa” se debitează prin creditul conturilor:
500 “Venituri curente ale bugetului local” cu sumele încasate în numerar reprezentând venituri curente ale bugetului local;
502 “Venituri cu destinație specială ale bugetului local” cu sumele încasate în numerar reprezentând venituri cu destinație specială ale bugetului local.
Contul 13 ”Casa” se creditează prin debitul contului :
103” Disponibil al bugetului local al trezoreriei statului cu sumele depuse la trezoreria statului reprezentând veniturile bugetului local încasate în numerar.
Stingerea creanțelor bugetare:
încasarea veniturilor bugetului local pe structura clasificației veniturilor bugetelor locale pein casieria sau unitățile teritoriale ale trezoreriei statului se efectuează astfel: 13 = 220.32; 102 = 13; 102 = 220.32; 31.32 = 500;
Încasarea taxelor asupra mijloacelor de transportmarfa cu masa totală maximă autorizată de peste 12 tone și crearea obligației de virare la bugetul local și bugetul județean se efectuează astfel : 13 = 220.32; 111 = 13; 111 = 220.32; 531.32 = 232;
Taxa de participare la licitație depusă în cuantumul prevăzut de lege de ofertanți, în cazul vânzării la licitație a bunurilor supuse executării silite, la casierie sau la unitățile teritoriale de trezorerie a statului se evidențiază astfel: 13 = 231.32; 113 = 13; 113 = 231.32;
CAPITOLUL 5
STUDIU DE CAZ
(ANALIZA BUGETULUI DE STAT 2003 – 2004 – 2005)
Structura și regimul veniturilor bugetare pe anul 2003
Art.4- Constituirea resurselor financiare publice s-a făcut pe seama impozitelor, taxelor, contribuțiilor și veniturilor nefiscale, prelevate de la persoanele juridice și fizice.
Art.5- Încasarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a celorlalte venituri ale bugetului de stat, ale bugetelor locale și ale bugetelor fondurilor speciale pe anul 2003, de orice natură și proveniență, s-a efectuat în conformitate cu prevederile legale în vigoare, precum și potrivit dispozițiilor prezentei legi.
Art.8- Veniturile bugetului de stat pe anul 2003 sunt în sumă de 153.092,4 miliarde lei și se prezintă astfel:
VENITURI- TOTALE – miliarde lei –
din care: 153.092,4
Venituri curente
din acestea: 151.740,4
a)venituri fiscale: 144.668,9
-impozite directe,
din care : 44.294,0
-impozitul pe profit 25.367,0
-impozit pe venit 32.130,0
-cote și sume defalcate din impozitul
pe venit (se scad) -26.284,0
-impozite indirecte,
din care: 100.374,9
-taxa pe valoarea adăugată 49.856,2
-taxa pe valoarea adăugată încasată 71.517,0
-sume defalcate din taxa pe valoarea
adăugată(se scad) -21.660,8
-accize 31.562,0
-taxe vamale 10.409,0
venituri nefiscale 7.071,5
Venituri din capital 146,0
Donații și sponsorizări 20,0
Încasări din rambursarea împrumuturilor 1.186,0
Veniturile bugetului de stat au însumat 153.092,4 miliarde lei, reprezentând circa 2,1 la sută din P.I.B., nivel similar în termeni relativi cu cel din anul precedent. Sumele vărsate la bugetul de stat au provenit în proporție de 69 la sută din impozitele indirecte și în special din taxa pe valoarea adăugată (42,4 la sută din totalul veniturilor). Încasările din impozitele directe au acoperit 25 la sută din total și s-au constituit în cea mai mare parte din fondurile vărsate sub forma impozitului pe profit; resursele provenind din vărsămintele din impozitul pe venit (care reprezintă 0,5 la sută din P.I.B.) au fost transferate aproape în totalitate bugetelor locale.
Structura și regimul veniturilor bugetare pe anul 2004
Art.3- (3) Bugetul de stat pe anul 2004 s-a stabilit la venituri în sumă de 178.422,0, miliarde lei.
Art.4- Constituirea resurselor financiare publice se face pe seama impozitelor, taxelor, contribuțiilor și veniturilor nefiscale, prelevate de la persoanele juridice și fizice.
Art.5- Încasarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a celorlalte venituri ale bugetului de stat, ale bugetelor locale și ale bugetelor fondurilor speciale pe anul 2004, de orice natură și proveniență, s-a efectuat în conformitate cu prevederile legale în vigoare, precum și potrivit dispozițiilor prezentei legi.
Art.8- Veniturile bugetului de stat pe anul 2004 au fost în sumă de 178.422,0 miliarde lei și se prezintă:
-miliarde lei-
VENITURI- TOTALE 178.422,0
din care:
Venituri curente
din acestea: 177.622,3
venituri fiscale: 168.008,1
-impozite directe,
din care : 45.685,0
-impozitul pe profit 32.905,0
-impozit pe venit 43.863,0
-cote și sume defalcate din
impozitul pe venit(se scad) -38.843,3
-impozite indirecte,
din care: 22.323,1
-taxa pe valoarea adăugată 62.163,3
-taxa pe valoarea adăugată încasată 93.382,0
-sume defalcate din taxa pe valoarea
adăugată pentru bugetele locale
( se scad ) -31.218,7
-accize 38.251,0
-taxe vamale 9.506,0
venituri nefiscale 9.614,2
Venituri din capital 170,0
Donații și sponsorizări 2,0
Încasări din rambursarea împrumuturilor acordate 627,7
Structura și regimul veniturilor bugetului de stat pe anul 2005
Art.3- Constituirea veniturilor bugetare s-a făcut pe seama impozitelor, taxelor, contribuțiilor și veniturilor nefiscale, prelevate de la persoanele juridice și fizice.
Art.4.- Impozitele, taxele, contribuțiile și celelalte venituri ale bugetului de stat, bugetelor locale și ale bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, pe anul 2005, de orice natură și proveniență, s-au încasat în conformitate cu prevederile legale în vigoare, precum și potrivit dispozițiilor prezentei legi.
Art.7- Veniturile bugetului de stat pe anul 2005 au fost în sumă de 288.279,8 miliarde lei și se prezintă astfel:
– miliarde lei-
VENITURI- TOTALE 288.279,8
din care:
Venituri curente
din acestea: 287.856,8
venituri fiscale: 269.306,8
-impozite directe,
din care : 58.417,0
-impozitul pe profit 49.210,0
-impozit pe salarii și pe venit 64.921,0
-cote și sume defalcate din impozitul
pe venit (se scad) -62.424,0
-alte impozite directe 5.810,0
-contribuții 900,0
-impozite indirecte 210.889,8
din care:
-taxa pe valoarea adăugată 110.150,8
-taxa pe valoarea adăugată încasată 156.189,0
-sume defalcate din taxa pe valoarea
adăugată pentru bugetele locale (se scad) – 46.038,2
-accize 68.915,0
-taxe vamale 13.824,0
– alte impozite indirecte 18.000,0
venituri nefiscale 18.550,0
Venituri din capital 350,0
Donații și sponsorizări 73,0
Încasări din rambursarea împrumuturilor acordate 627,7
Structura veniturilor bugetului de stat Structura cheltuielilor bugetului de stat
în luna Februarie pe anul 2004-2005 în luna Februarie pe anul 2004-2005
%; cumulat 2 luni %; cumulat 2 luni
2004 2005 2004 2005
Venituri 100,0 100,0 Cheltuieli, din care: 100,0 100,0
Venituri fiscale, Servicii publice generale 2,7 3,5
din care: 95,7 94,4 Apărare ordine publică și
Impozit pe profit 22,8 17,3 siguranță națională 20,8 21,5
Impozit pe venit 10,0 22,8 Cheltuieli social-culturale 21,5 30,3
Accize și ICM 15,1 15,8 Servicii și dezvoltare
TVA 35,5 42,4 publică, locuințe, mediu
Taxe vamale 6,0 4,7 și ape 0,6 1,2
Venituri nefiscale 4,1 5,5 Acțiuni economice 10,2 12,9
Venituri din capital 0,1 0,1 Transferuri 0,2 1,3
Rambursări din Împrumuturi acordate 0,0 0,0
Împrumuturile Dobânzi aferente datoriei
acordate 0,1 0,0 publice 43,2 27,3
Indicatori determinați pe baza datelor Indicatori determinați pe baza datelor
Ministerului Finanțelor Publice Ministerului Finanțelor Publice
În luna octombrie, activitatea sectorului finanțelor publice a fost marcată de o relativă austeritate care s-a materializat, în principal, în restrângerea cheltuielilor bugetului de stat și în ameliorarea execuției bugetului asigurărilor sociale de stat. Balanța administrației publice centrale a înregistrat cel mai redus deficit lunar din primele zece luni (833 miliarde lei); cu toate astea, cumulat de la începutul anului soldul negativ al bugetului de stat s-a ridicat la 31.250 miliarde lei, reprezentând peste 70 la sută din cel programat în acest an (față de 64 la sută în anul anterior).
În acest an, gradul de colectare a veniturilor la nivelul bugetului de stat a consemnat o relativă deteriorare comparativ cu aceiași perioadă a anului precedent. Sumele încasate la bugetul de stat în primele zece luni au reprezentat aproximativ 81 la sută din veniturile programate, în timp ce în intervalul similar din anul anterior au fost acumulate circa 83 la sută din veniturile anuale.
Scăderea eficacității execuției bugetare pe partea veniturilor se datorează, în principal, colectării mai modeste a impozitului pe profit(79 la sută din program, comparativ cu 88 la sută în aceiași perioadă a anului precedent), insuficienta atenuată de încasările superioare din impozitele indirecte și veniturile nefiscale.
Cheltuielile bugetului de stat au avut un ritm de derulare aproape identic cu cel din anul anterior (78,5 la sută din cheltuielile programate); această evoluție a fost posibilă însă prin comprimarea cheltuielilor de capital aprobate pentru acest an, care în primele zece luni au fost efectuate în proporție de 58 la sută din program.
Structura veniturilor bugetului de stat Structura cheltuielilor bugetului de stat
luna Octombrie pe anul 2004-2005 în luna Octombrie pe anul 2004-2005
%; cumulat 10 luni %; cumulat 10 luni
2004 2005 2004 2005
Venituri 100,0 100,0 Cheltuieli, din care: 100,0 100,0
Venituri fiscale, Servicii publice generale 4,1 5,5
din care: 94,9 92,6 Apărare ordine publică și
Impozit pe profit 17,6 16,2 siguranță națională 18,7 20,4
Impozit pe venit 18,5 24,1 Cheltuieli social-culturale 24,3 23,2
Accize și ICM 17,3 18,8 Servicii și dezvoltare
TVA 40,2 48,3 publică, locuințe, mediu
Taxe vamale 7,1 5,8 și ape 1,8 1,8
Venituri nefiscale 4,6 7,0 Acțiuni economice 16,0 17,6
Venituri din capital 0,1 0,1 Transferuri 1,0 1,9
Rambursări din Dobânzi aferente datoriei
împrumuturile 0,1 0,3 publice 33,0 27,5
acordate
Indicatori determinați pe baza datelor Indicatori determinați pe baza datelor
Ministerului Finanțelor Publice Ministerului Finanțelor Publice
În luna noiembrie, gestionarea finanțelor publice și-a menținut caracterul auster, cu prevedere la nivelul administrației publice centrale. Bugetul de stat a înregistrat în această lună un nou minim al soldului său negativ lunar (circa 765 miliarde lei), performanță obținută însă prin amânarea și blocarea unor cheltuieli publice aprobate pentru acest an (în special a celor de capital). Adâncirea decalajului dintre veniturile și cheltuielile bugetului de stat, comparativ cu perioada corespunzătoare a anului trecut, a fost determinată (90 la sută din programul anual, față de 93 la sută în primele 11 luni ale anului trecut), în special de ușoara sporire a cheltuielilor efectuate (86 la sută din totalul celor aprobate, comparativ cu 85 la sută în perioada precedentă).
Structura veniturilor bugetului de stat Structura cheltuielilor bugetului de stat
luna Noiembrie pe anul 2004-2005 în luna Noiembrie pe anul 2004-2005
%; cumulat 11 luni %; cumulat 11 luni
2004 2005 2004 2005
Venituri 100,0 100,0 Cheltuieli, din care: 100,0 100,0
Venituri fiscale, Servicii publice generale 4,3 5,6
din care: 95,0 92,5 Apărare ordine publică și
Impozit pe profit 17,6 15,7 siguranță națională 18,8 20,4
Impozit pe venit 18,9 24,2 Cheltuieli social-culturale 25,1 23,6
Accize și ICM 17,3 18,5 Servicii și dezvoltare
TVA 41,2 48,9 publică, locuințe, mediu
Taxe vamale 7,1 6,0 și ape 1,8 1,9
Venituri nefiscale 4,6 6,7 Acțiuni economice 16,3 17,3
Venituri din capital 0,1 0,1 Transferuri 1,4 2,0
Venituri din donații Dobânzi aferente datoriei 30,9 27,1
și sponsorizări 0,2 0,0 publice
Rambursări din
împrumuturile 0,1 0,7
acordate
Indicatori determinați pe baza datelor Indicatori determinați pe baza datelor
Ministerului Finanțelor Publice Ministerului Finanțelor Publice
BIBLIOGRAFIE
1. Anghelache G., Belean P.,Finanțele publice ale României, Editura Economică, București, 2005
2. Belean P., Anghelache G.,Trezoreria Statului-Organizarea, funcționarea și sistemul contabil, Editura Economică, București, 2004
3. Drehuță E., Neamțu G., Voicu E., Bugetul public și contabilitatea unităților bugetare, Editura Agora, Bacău, 2000
4. Moșteanu T., Buget și trezorerie Publică, Editura Style, București, 2000
5. Moșteanu T. și colaboratorii, Buget și trezorerie publică, ediția a III-a, Editura Tribuna Economică, 2002
6. Sempe H., Budget et Tresor, deuxieme edition, Ediția Cujos, Paris, 1989
7. Văcărel I., Bercea F., Anghelache G., Bistriceanu Gh., Moșteanu T.,
8. Bognar M., Georgescu F., Finanțe publice, ediția a II-a, Editura Didactică și Pedagogică, RA, București, 1999
9. Văcărel I., Anghelache G., Bistriceanu Gh., Moșteanu T., Bercea F., Bognar M., Georgescu F., Finanțe publice, ediția a II-a, Editura Didactică și Pedagogică, RA, București, 1999
10. Văcărel I., Finanțele publice, Editura Stiințifică și Enciclopedică, București, 1981.
11. Văcărel I., Anghelache G., Bistriceanu Gh.D., Moșneanu T., Bercea F., Bognar M., Georgescu F., Finanțe publice, ediția a II-a, Editura Didactică și Pedagogică, RA, București,1999.
***Legea finanțelor publice nr.500, publicată în, Monitorul Oficial al României nr.597/13.08.2002, cu modificările și completările ulterioare.
***Ordonanța de urgență a Guvernului nr.147 privind unele reglementări financiare începând cu anul 2003 publicată în Monitorul Oficial al României nr.821/13.11.2002
***Ordonanța de urgență a Guvernului privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin Trezoreria Statului nr. 146, publicată în Monitorul Oficial al României nr.824/14.11.2002.
***Legea administrației publice locale, Monitorul Oficial al României, patrea I nr. 853/02.12.2003.
***Legea bugetului de stat pe anul 2004 Monitorul Oficial al României nr.507/02/12/2003.
***Legea privind finanțele publice nr. 500/2002.
***Ordonanța de urgență privind finanțele publice locale nr. 45/05.06.2003, publicată în Monitorul Oficial al României nr.431/19.06.2003.
***Legea finanțelor publice locale nr. 189 cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitprul Oficial al României nr.404/22.10.1998.
***Legea nr.69/26.11.1991, Legea administrației publioce locale, publicată în Monitorul Oficial al României nr.79/18.04.1996.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Fondurile Publice – Sistemul DE Bugete Prin Care Se Realizeaza Si Contabilitatea Lor (ID: 134295)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.