Fondurile Mutuale din Romania
LUCRARE DE LICENȚĂ
Fondurile mutuale din România. Studiu de caz
CUPRINS
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1
Investitorii Instituționali din România
1.1. Structura pieței de capital din România
1.2. Participanți pe piața de capital
1.3. Tipuri de investitorii în România
1.4. Investitorii instituționali
1.5. Cadru legislativ
CAPITOLUL 2
Fondurile de Investiții din România
2.1. Fonduri Închise de Investiții
2.2.Fondurile Deschise de Investiții
2.2.1. Noțiuni generale
2.2.2. Organizarea și funcționarea fondurilor mutuale
2.2.3. Avantajele investiției în fonduri mutuale
2.2.4. Tipuri de fonduri mutuale
2.2.5. Riscurile investiției în fonduri mutuale
CAPITOLUL 3
Studiu de caz. Fondul mutual BT Obligațiuni
3.1. Analiza situației actuale a fondurilor mutuale de investiții
3.2. Fondul de investiții BT Obligațiuni
3.2.1. Informații despre fond și societatea de administrare
3.2.2. Evoluții ale fondului BT Obligațiuni
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Căderea blocului comunist acum mai bine de două decenii, a schimbat mult harta economică a Europei Centrale și de Est, aceste economiide piațănoi apărute, sunt obligate să treacă printr-un proces de tranziție de la economia de comandă precedentă, la o economie de piață în care este încurajată libera inițiativă și spiritul competitiv.
Țările fost-socialiste au trebuit să se adapteze rapid la noile condiții economice, pentru a ajunge la un nivel cât mai competitiv față de economiile dezvoltate. Prin acest proces de modernizare s-au asimilat multe concepte ale capitalismului occidental. Economiile naționale au dezvoltat mecanisme noi în Europa de est, menite să ducă la o creștere și dezvoltare economică mai accelerată. Astfel piețele financiare au început să se dezvolte și în noul teritoriu fost-comunist, aducând cu ele concepte, mecanisme, instrumente și medode specifice domeniului financiar.
Una din componentele importante ale piețelor financiare, fiind piața de capital, o piața care se supune altor reguli și fenomene față de celelalte piețe, riscul și profitul mai mare jucând roluri principale aici. Investitorii au învățat că un profit mare este acompaniat de un risc mare, astfel aceștia au gasit modalități de a diminua riscurile sau a le dispersa. În acest context trebuie analizat conceptul de fond de investiți. Acesta fiind un mod prin care investitorii doresc să-si mărească profiturile, diminuând în același timp riscurile.
Această lucrare îsi propune să facă un studiu mai amănunțit al fondurilor de investiții, în special a fondurilor deschise de investiții.
Lucrarea este structurată în 3 părți, primele două tratează subiecte teoretice, partea întâi referindu-se la investitorii organizați în diferite organisme și partea a doua o clasificare și explicare a idei de fond de investiție. Iar cea de a treia își propune să facă o imersiune mai adâncă și concretă în piața fondurilor mutuale din România, tratând ca subiect și un fond de investiții deschis autohton. Lucrarea se încheie cu o concluzie de ansamblu asupra utilității și situației fondurilor deschise de investiții.
CAPITOLUL 1
Investitorii Instituționali din România
Piața de capital reprezintă ansamblul relațiilor și mecanismelor prin care capitalurile disponibile, împăștiate în economie sunt dirijate către agenții economici cu nevoie de finanțare sau nevoi de capital.
Rolul pieței de capital este unul economic și altul social. Din punct de vedere economic aceasta contribuie la dezvoltarea procesului investițional, iar din punct de vedere social, asigură protecția veniturilor economisite.
Finanțarea prin piața de capital asigură resursele pentru cei ce fac investiții și este un concurent imbatabil al pieței bancare prin costul său mai mic, mai ales în cazul emisiunii de acțiuni. În plus, trebuie luat în considerare și influența exercitată de acționarii asupra companiilor prin dreptul la vot ce le conferă o acțiune.
1.1. Structura pieței de capital din România
Piața de capital funcționează ca un mecanism de legătură între cei la nivelul cărora se manifestă un surplus de capital (investitorii) și cei care au nevoie de capital (emitenții). Fluxurile de capital dintre emitenți și investitori sunt puse în evidență de emisiunea și tranzacționarea unor instrumente specifice, respectiv, valorilor mobiliare.
Piața de capital reprezintă o componentă dinamică a economiei; orice economie este condiționată și caracterizată prin existența și funcționarea pieței, adică a ansamblului tranzacțiilor comerciale. În funcție de termenul de scadență, piața financiară are două componenrte:
piața monetară și valutară, a transferurilor pe termen scurt
piața de capital, de asigurări și cea imobiliară, a transferurilor pe termen lung
Piața de capital asigură întâlnirea ofertei de capitaluri cu cererea de capitaluri pe termen mediu și lung. În cadrul pieței de capital, administrațiile centrale și locale, agenții economici se pot împrumuta pentru a-și finanța activitățile desfașurate, împrumuturi justificate dacă avem în vedere că numeroase întreprinderi se confruntă cu dificultăți generate de funcțiunea financiară, fără a o aduce măcar în cauză pe cea productivă și comercială.
Surplusul monetar obținut prin rentabilitate dă posibilitatea unor noi investiții în active cu un grad ridicat de lichiditate, active disponibile pe piața de capital sub forma instrumentelor financiare. Îmbunătățirea structurii activelor și accelerarea rotației capitalului investit în acestea reprezintă un element de sporire a rentabilității firmei.
Piața de capital este o piață deschisă datorită faptului că plasamentul este făcut în marea masă de investitori și tranzacțiile cu valori mobiliare au caracter public. Produsele pieței de capital sunt instrumente pe termen mediu și lung, banii de pe piața de capital fiind investiți pe o perioadă mai mare de un an, în timp ce pe piața monetară (bancară), resursele sunt utilizate pentru finanțări pe termen scurt.
Valorile mobiliare sunt negociabile și transferabile, ele pot fi transferate de la un posesor la altul, oferind investitorilor posibilitatea de a vinde oricând produsul respectiv la un preț specific condițiilor pieței sau care rezultă din negociere. Tranzacția nu e directă, ci e realizată de intermediari. Aceștia au rol important pentru că pun în contact emitenții cu investitorii sau a investitorilor ce dețin valori ,obiliare în portofoliu cu cei care doresc să cumpere. Riscul investiției aprține întotdeauna investitoilor, nu emițătorilor.
Grafic nr. 1. Structura pieței de capital
Oferta Cererea
Sursa: ”Introducere în studiul pieței de capital”, Sabău-Popa Diana& Zăpodeanu Daniela, 2008
Mișcarea fondurilor în economie se poate realiza prin două moduri: finanțare directă și finanțare indirectă.
Finanțarea indirectă se realizează prin concentrarea disponibilităților bănești la bănci și utitlizarea de către acestea a resurselor astfel atrase pentru creditarea utilizatorilor de fonduri. Iar emisiunea de titluri financiare de către utilizatorii de fonduri pe piața financiară se numește finanțare directă. În acest caz sunt puse în circulație titlurile financiare și se stabilesște o rețea de relații între emitenți (cererea) și cumpărătorii de titluri (oferta), această rețea de relații este bursa sau piața extrabursieră.
Cererea de capital este reprezentată de societăți industriale și comerciale publice și private, alte categorii de agenți economici, instituții financiar-bancare și de asigurări, instituții publice, guverne, organisme financiar-bancare de pe piața internaționale.
Oferta de capital provine din economisire, dacă partea din venituri care rămâne după ce s-au satisfăcut necesitățile de consum. Oferta este reprezentată de societățile comerciale, bănci, case de economii, societăți de asigurare, case de pensii, persoane particulare. Disponibilitățile temporar libere în economie pentru care se caută plasament cât mai avantajos reprezintă oferta de capital. Nivelul ofertei este direct influențat de procesul de economisire, economiile devin ofertă pe piața de capital numai dacă posesorii lor sunt satisfăcuți de modalitatea de fructificare, adică dacă piața asigură rentabilitatea cerută de investitori.
1.2. Participanți pe piața de capital
Investitorii sunt acele persoane fizice sau juridice care, pe cont propriu, cumpără, dețin și vând valori mobiliare fără a practica intermedierea ca fapt de comerț.Sunt deținătorii de capital monetar care investesc în produse specifice pieței de valori mobiliare și care își asumă riscurile acestei investiții.
Emitenții sunt acele persoane juridice sau organe ale administrației publice centrale și locale care fac emisiuni de valori mobiliare (acțiuni, obligațiuni, etc. ).
Astfel, emitenții sunt:
a)Instituții sau organizații multinaționale
Sunt emitenți activi de valori mobiliare, prin lansarea de împrumuturi pe piețele internaționale de capital și pe acele piețe locale în care regulamentele naționale permit accesul solicitanților de împrumuturi străini, de exemplu: BIRD, BERD, etc.;
b) Organe ale administrației centrale și locale
În cele mai multe cazuri, guvernul este principalul generator de împrumut obligatar;
c)Societăți comerciale.
Sunt cei mai activi emitenți de valori mobiliare, acestea emit acțiuni și obligațiuni și alte valori mobiliare;
d) Bănci și alte instituții de credit
Acestea emit atât acțiuni cât și obligațiuni pentru propriile lor necesități ca de altfel orice societate comercială. Ele sunt prezentate ca și categorie distinctă în această clasificare deoarece sunt societăți mari, atractive care au influență asupra evoluției pieței atunci când emit cantități însemnate de valori mobiliare.
Intermediarii pe piața de capital sunt societăți de servicii de investiții financiare autorizate de C.N.V.M., instituții de credit autorizate de Banca Națională a României, în conformitate cu legislația bancară aplicabilă, precum și entități de natura acestora autorizate în state membre sau nemembre să presteze servicii de investiții financiare.
Îndeplinesc patru mari funcții pe piața de capital: generează un mecanism de atragere a capitalului prin punerea în legătură a celor care au bani (investitori) cu cei care au nevoie de bani (emitenți-societăți, guverne);
generează un mecanism al prețurilor pentru evaluarea investițiilor;
generează un mecanism pentru investitori de transformare a investițiilor în lichidități;
proliferare a produselor pieței.
Pe lângă emitenți, investitori și intermediary, pe piața de capital regăsim ca și participanți auxiliari: Depozitarul Central, Casele de Compensare, Consultanții de Investiții, Agențiile de rating și alții.
Depozitarul Central este o instituție fundamentală a pieței de capital, care asigură compensarea și decontarea tranzacțiilor bursiere, precum și evidența registrelor societăților emitente. Depozitarul central este o societate pe acțiuni, membră a grupului Bursa de Valori București, care prestează servicii emitenților, intermediarilor și deținătorilor de instrumente financiare. Depozitarul Central este instituția care furnizează servicii de depozitare, registru, compensare și decontare a tranzacțiilor cu instrumente financiare precum și alte operațiuni în legătură cu acestea astfel cum sunt definite în Legea nr. 297/2004 privind piața de capital și Regulamentul CNVM nr. 13/2005, privind autorizarea și funcționarea Depozitarului Central, caselor de compensare și contrapărților centrale, având calitatea de administrator al unui sistem de plăți care asigură compensarea fondurilor și decontarea operațiunilor cu instrumente financiare, în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR nr. 1/2005 privind sistemele de plăți care asigură compensarea fondurilor, modificat și completat prin Regulamentul BNR nr. 9/2005. []
Casele de Compensare
Casa de compensare București
Aceastaervicii emitenților, intermediarilor și deținătorilor de instrumente financiare. Depozitarul Central este instituția care furnizează servicii de depozitare, registru, compensare și decontare a tranzacțiilor cu instrumente financiare precum și alte operațiuni în legătură cu acestea astfel cum sunt definite în Legea nr. 297/2004 privind piața de capital și Regulamentul CNVM nr. 13/2005, privind autorizarea și funcționarea Depozitarului Central, caselor de compensare și contrapărților centrale, având calitatea de administrator al unui sistem de plăți care asigură compensarea fondurilor și decontarea operațiunilor cu instrumente financiare, în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR nr. 1/2005 privind sistemele de plăți care asigură compensarea fondurilor, modificat și completat prin Regulamentul BNR nr. 9/2005. []
Casele de Compensare
Casa de compensare București
Aceasta este o societate pe acțiuni autorizată de C.N.M.V. având ca sarcină calcularea pozițiilor nete le intermediarilor. Prin intermediul acesteia se realizează operațiunile de compensare și decontare a tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate, precum și orice operațiuni în legătură cu acestea .
Casa Română de Compensare (C.R.C.)
Prin intermediul acesteia se realizează decontarea tranzacțiilor cu derivate financiare la Bursa Sibiană. Pentru a asigura finalizarea tranzacțiilor Casa Română de Compensare ,solicită depunerea unor garanții prin deschiderea contului de marjă.
Institutul de guvernanță corporativă al Bursei de Valori București
Obiect de activitate
Promovarea cuantumului internațional de cunoștințe profesionale către personalul societăților deținute public din România și perfecționarea acestora din punct de vedere teoretic și practic, prin cooperare internațională și standardizarea expertizei (Principiile OCDE) ;
Derularea de programe de instruire în domeniul pieței de capital;
Promovarea cunoașterii realității economice și sociale naționale și internaționale;
Derularea de proiecte, programe, seminarii și conferințe în scopul creșterii gradului de cunoaștere al participanților la piață de capital, în general, și la piață bursieră, în special.[]
Fondul de Compensare a Investitorilor
Fondul a fost înființat în 2005 și este persoană juridică,constituită sub forma unei societăți pe acțiuni, în baza actului constitutiv, aprobat în prealabil de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.).
Obiectul principal de activitate al Fondului este colectarea contribuțiilor membrilor și compensarea creanțelor investitorilor provenind din incapacitatea unui membru de a restitui fondurile bănești și/sau instrumentele financiare datorate sau aparținând investitorilor, care sunt deținute și/sau administrate în numele acestora în cadrul prestării de servicii de investiții financiare. Compensarea investitorilor se face în limita plafoanelor stabilite în conformitate cu reglementările C.N.V.M. []
Consultanții de investiții
Aceștia sunt persoane fizice sau juridice ce prestează servicii de consultanță de investiții, cu privire la instrumentele financiare, poartă denumirea de consultanți de investiții și funcționează numai cu autorizarea C.N.V
Agențiile de rating
Acestea sunt agenții,ce s-au născut din dorința și nevoia investitorilor de a găsi certitudini și care au drept scop evaluarea și notarea emitenți admiși la tranzacționare și instrumentele financiare tranzacționate pe piețele reglementate.
Asociația Brokerilor
Asociația Brokerilor este o organizație profesională și patronală a societăților de servicii de investiții financiare și a instituțiilor de credit active pe piața de capital din România. În prezent, Asociația număra 52 de membri, față de 25 la înființarea sa, care a avut loc în data de 10 ianuarie 1995. La constituirea Asociației, calitatea de membru putea fi dobândită numai de către societățile de servicii de investiții financiare. Recent, Asociația s-a deschis și pentru instituțiile de credit active pe piața de capital, evoluție firească, ținând cont de convergența intereselor în ceea ce privește consolidarea pieței financiare în România, în scopul unei poziționări cât mai favorabile în contextul globalizării serviciilor financiare.
Asociația Administratorilor de Fonduri (AAF) (fosta Uniunea Națională a Organismelor de Plasament Colectiv până în mai 2008)
Este organizația profesională independentă neguvernamentală a operatorilor din industria Organismelor de Plasament Colectiv (O.P.C) din România care reunește:
19 societăți de administrare a investițiilor (S.A.I.) care administrează 51 fonduri deschise de investiții (O.P.C.V.M.) și 11 fonduri închise de investiții (A.O.P.C.)
5 Societăți de Investiții Financiare (S.I.F), foste Fonduri ale Proprietății Private;
2 bănci depozitare ;
Obiective:
Remodelarea A.A.F. ca organizație în ceea ce privește viziunea și misiunea ei pe piața internă și cea a Uniunii Europene;
Dezvoltarea pieței de profil, însușirea și popularizarea normelor Uniunii Europene în domeniu, sporirea încrederii investitorilor individuali și instituționali în industria fondurilor;
Afirmarea A.A.F. ca organism puternic de formare și perfecționare a specialiștilor.
1.3. Tipuri de investitorii în România
Spre deosebire de emitenți, adică cei ce au nevoie de capital, care participă numai pe piața primară de capital, investitorii sau ofertanții de capital acționează atât pe piața primară cât și pe cea secundară, plasând disponibilitățile deținute în titluri emise de societățile comerciale sau obligațiuni de stat sau private, transformându-se în cumpărători pe piața primară și vânzători pe piața secundară.
Acești investitori pot fi clasați din punct de vedere a naționalității acestora în investitori autohtoni, persoane fizice sau juridice române și persoane juridice străine înregistrate în România, care acționează pe piața românească; și investitori străini, persoane fizice străine rezidente sau nerezidente în România și persoane juridice străine neînregistrate în România care investesc pe piața de capital românească.
Clasificarea investitorilor:
1. După importanța lor pe piață:
a) Investitori instituționali, care domină cele mai multe piețe financiare:
a.1. Băncile comerciale.
Pe lângă activitățile specifice acestora, adică creditarea economiei, băncile apelează la piața de capital în vederea dispersiei riscului, dar și al asigurării unei lichidități mai ridicate a activelor.
a.2. Societățile de investiții financiare.
Acestea oferă clienților servicii de gestiune a conturilor de valori mobiliare, de negociere a valorilor mobiliare etc.
a.3. Organismele colective de plasament.
Micii investitori se asociază prin acestea și administrează în comun fondurile, în acest fel obținând profituri mai mari compartiv cu gestionarea individuală a fondurilor.
a.4.Societățile de asigurare, casele de pensii și alte instituții de asigurare
Acestea investesc pe piața de capital pentru a obține o fructificare superioară a fondurilor colectate de la asigurați.Acestea au în general un grad ridicat de risc.
a.5. Băncile centrale
Sunt organisme din sectorul public și sunt mai bine cunoscute ca fiind solicitanți de împrumuturi prin emisiunea de obligațiuni, mai degrabă se află în poziția de emitenți decât de investitori în piețele locale sau internaționale.
a.6. Instituțiile multinationale
Acestea sunt cunoscute mai mult în calitate de emitenți pe piețele internaționale. Acestea pot să apară in calitate de investitori în cazul în care înregistrează surplus de fonduri.
b) Investitori individuali:
b.1.Societăți comerciale
Acestea investesc surplusul de fonduri care poate apărea în procesul activității. Este cazul societăților comerciale cu răspundere limitată și a societăților comerciale pe acțiuni. Cât privește societățile comerciale organizate în celelalte forme juridice prevăzute de lege, de regulă, acestea nu investesc în piața de capital decât sporadic.
b.2.Persoane fizice sau așa-zișii "mici investitori"
Aceștia își investesc economiile personale în cantități relativ reduse de acțiuni sau obligațiuni. Persoanele fizice pot deține sume mici sau relativ mari de investit. Ei tind să investească, însă, în sistemul bancar, deoarece li se pare mai lipsit de risc, sau în fonduri mutuale.
2. Sub aspectul strategiei lor investiționale (obiectivelor de investiții), investitorii se clasifica astfel:
a)Investitori strategici
Aceștia cumpara un pachet cel puțin semnificativ de actiuni ale unei societăți cu scopul de a-l păstra o perioadă îndelungată de timp și cu dorința de a se implica activ în managementul societății. În acest caz, investitorul achiziționează mai mult de 51 % din acțiunile cu drept de vot emise de o societate comercială;
b)Investitori de portofoliu
Aceștia sunt investitorii din categoria investitorilor instituționali care cumpără acțiunile unei societăți din considerente de performanțe ale companiei și compatibilitate a acestor acțiuni cu celelalte active din portofoliu;
c)Investitori speculativi
Aceștia urmăresc numai obținerea unui profit din vânzarea acțiunilor "scump” și cumpărarea lor "ieftin", nefiind neapărat interesați de societate în sine ci doar de evoluția cursului acțiunilor respective.
3.Sub aspectul naționalității, investitorii sunt:
a)Autohtoni: persoane fizice române, persoane juridice române sau străine înregistrate în România care investesc în produse ale pieței de capital românești;
b)Străini: persoane fizice rezidente sau nerezidente în România sau persoane juridice străine neînregistrate în România și care investesc în România.
1.4. Investitorii instituționali
Creșterea în forță a investitorilor instituționali a mersîmpreună cu o reorientare importantă a economisiriigospodăriilor. Contextul macroeconomic și financiar alanilor 1990, evoluțiile demografice (îmbătrânireagenerațiilor care au facut parte din boom-urile demografice de și problemele de finanțare apensionarilor) și efecte puternice de ofertă (fiscalitate,inovare financiară) sunt tot atâția factori care au contribuitla abaterea economisirii produselor bancare tradiționaleîn beneficiul activelor pe termen lung și cu risc mai mare.Prin intermediul serviciului de gestiune a activelorfinanciare, investitorii instituționali s-au impus ca vectoride necontestat în deținerea de titluri pentru persoaneparticulare care, în marea lor majoritate, nu puteau săparvină direct piețelor financiare. Această evoluție conducela o consecință semnificativă: patrimonial gospodăriilor este mai instabil și fluctuațiile bursiere se repercutează mai evident. Riscul tinde să fie suportat din ce în ce mai mult de gospodării, fără ca acestea să fie neapărat conștiente.
Dezvoltarea concomitentă a piețelor de capitaluri și a investitorilor instituționali a crescut în mod mecanic finanțările prin titluri. Totuși, ea pune o limită finanțărilor tradiționale pe cale de credit și se asistă, mai mult, la o complexitate crescătoare a circuitelor de finanțare. În numeroase țări examinarea piețelor obligatare esteinstructivă în această privință. Statele și instituțiile de credit alimentează în mod esențial oferta de titluri, în timp ce întreprinderile privilegiază, în multe cazuri, creditul bancar. Se tinde la o împărțire a rolurilor, în cadrul industriei financiare, între un prim tip de instituții, cele de credit, care oferă finanțări întreprinderilor și gospodăriilor, procurându-și o parte importantă a resurselor lor pe piețele de titluri.
Investitorii instituționali au devenit actori semnificativi în viața întreprinderilor și piețelor financiare. Dezvoltarea acționariatului instituțional a fost însoțită de o recompunere progresivă a structurilor proprietății. În altă ordine de idei, trebuie să se manifeste mai multă prudență în privința implicațiilor schimbărilor în funcționarea întreprinderilor. Generalizarea codurilor de bună conduită și un control mai sever al conducătorilor merg în sensul unei protecții progresive a interesului acționarilor minoritari și, deci, al celor ce economisesc.
Globalizarea piețelor de capital, diversificarea caracteristicilor associate vehiculelor investiționale tranzacționate și amplificarea volatilității prețurilor instrumentelor financiare sunt factori care favorizează accesul investitorilor instituționali pe diferite categorii de piețe, în mod deosebit cele emergente, ceea ce ridică nivelul de complexitate asociat activităților de administrare a portofoliilor. Din perspectiva investitorilor instituționali, mecanismele și instrumentele specifice pieței de capital au dobândit conotații mult mai profunde care decurg din relațiile de alocare a resurselor disponibile în scopul fructificării acestora în raport cu strategiile investiționale, obiectivele și riscurile asumate.
În țările capitaliste dezvoltate, investitorii instituționali dețin un rol important în finanțarea economiei reale, promovând o restructurare reală în virtutea faptului că sunt motivați de obținerea unor rezultate economice pozitive și sunt implicați direct în organizarea unei companii. Prin promovarea investițiilor de portofoliu se poate trece la implicarea investitorilor instituționali atât în restructurarea de bază a entităților corporative pe criterii de performanță, cât și în finanțarea dezvoltării lor.
În România, coordonatele procesului de consolidare și dezvoltare a pieței de capital s-au reflectat și asupra sectorului de asset management, vizând armonizarea reglementărilor elaborate în aplicarea legislației incidente pieței de capital, în spiritul prevederilor directivelor Uniunii Europene, prin instituirea unui cadru mai eficient de supraveghere a activității Societăților de Investiții Financiare. Potrivit cadrului juridic aplicabil în prezent industriei fondurilor de investiții din România și analizând specificul activității desfășurate de către Societățile de Investiții Financiare, se poate aprecia că aceste entități sunt încadrate în categoria organismelor de plasament colectiv, organizate sub forma societăților de investiții de tip închis. În esență,reglementările aplicabile vizează: reguli prudențiale privind politica de investiții, instrucțiuni privind modalitatea de calcul a activului net și evaluarea activelor financiare, obligații privind transparența și informarea investitorilor.
Inițiativă de reglementare a industriei naționale de investiții colective prin preluarea unor principii specifice legislației internațională, nu a ținut cont de realitățile economico-sociale din România, la data adoptării lor. În mod concret, lipsa unor instrumente adecvate de control coroborată cu o insuficientă exercitare a atribuțiilor de supraveghere și reglementare din partea autorității mandatată cu competențe în acest sens, au avut dreptconsecință eliminarea de pe piață a unor fonduri de investiții în urma falimentului acestora (FNI și FNA), cu efect negativ asupra încrederii publicului investitor în aceste vehicule investiționale.
1.5. Cadru legislativ
Conform prevederilor art. 2 al Legii 297/2004 sunt definiți investitorii calificați:
entități autorizate să opereze pe piețe financiare, precum instituțiile de credit,societățile de servicii de investiții financiare, alte instituții financiare autorizate și reglementate, societățile de asigurări, organismele de plasament colectiv, societățile de administrare a investițiilor, fondurile de pensii, precum și alte entități ce nu sunt autorizate ori reglementate și al căror unic obiect de activitate este investiția în valori mobiliare;
autorități ale administrației publice centrale și locale, instituții de credit centrale, organisme internaționale și regionale, precum: Fondul Monetar Internațional,
Banca Centrală Europeană, Banca Europeană de Investiții sau alte organisme similare;
entități legale care îndeplinesc două din următoarele trei criterii: număr mediu de angajați pe perioada unui exercițiu financiar mai mare de 250;active totale în valoare mai mare de echivalentul sumei de 43.000.000 euro;cifra de afaceri anuală netă mai mare de echivalentul sumei de 50.000.000 euro;
anumite persoane fizice, subiect al recunoașterii reciproce.
C.N.V.M. poate decide să autorizeze persoane fizice rezidente în România, care solicită în mod expres să fie considerate ca investitori calificați, dacă aceste persoane îndeplinesc cel puțin două din următoarele criterii:
investitorul a efectuat tranzacții de o mărime semnificativă pe o piață reglementată cu o frecvență medie de cel puțin 10 tranzacții pe trimestru în ultimele patru trimestre calendaristice;
valoarea portofoliului de valori mobiliare al unui investitor depășește 500.000 euro;
investitorul a lucrat sau lucrează în sectorul financiar cel puțin de un an, având o poziție care necesită cunoștințe privind investițiile în valori mobiliare;
anumite societăți mici și mijlocii, subiect al recunoașterii reciproce. C.N.V.M. poate decide să autorizeze societăți mici și mijlocii cu sediul în România, care solicită în mod expres să fie considerate investitori calificați
Organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (O.P.C.V.M.) sunt fondurile deschise de investiții și societățile deschise de investiții, care îndeplinesc cumulativ condițiile următoare:
au ca unic scop efectuarea de investiții colective, plasând resursele bănești în instrumente financiare lichide și operând pe principiul diversificării riscului șiadministrării prudențiale;
titlurile de participare sunt, la cererea deținătorilor, răscumpărabile continuu din activele respectivelor organisme. Activitatea O.P.C.V.M. de a se asigura că valoarea titlurilor sale de participare pe o piață nu variază semnificativ în raport cu valoarea activului net unitar, poate fi considerată echivalentă a operațiunii de răscumpărare.
O.P.C.V.M. sunt înființate fie sub formă de fonduri deschise de investiții, pe bază de contract civil, fie sub formă de societăți de investiții, prin act constitutiv.
Societățile de investiții autoadministrate, S.A.I. și depozitarul care acționează în numele unui O.P.C.V.M. nu pot efectua vânzări în lipsă de valori mobiliare sau alte instrumente financiare.
Nici o societate de investiții autoadministrată, S.A.I. sau depozitar care acționeazăîn numele unui O.P.C.V.M. nu poate contracta împrumuturi în contul acestora. Prin derogare, C.N.V.M. poate autoriza un O.P.C.V.M. să contracteze împrumuturi, până la concurența a maximum 10% din valoarea activelor sale. Un O.P.C.V.M. poate achiziționa monedă străină sau devize, inclusiv în sistemul împrumuturilor reciproc acoperite (back-to-back). O societate de investiții, o S.A.I. sau un depozitar, care acționează în numele unui O.P.C.V.M., nu pot acorda împrumuturi sau nu pot garanta în folosul unui terț astfel de împrumuturi.
Titlurile unui O.P.C.V.M. vor fi emise numai la momentul în care contravaloarea acestora, la prețul net de emisiune, este înregistrată în contul O.P.C.V.M. Prețul de răscumpărare a titlurilor de participare la un O.P.C.V.M. va fi calculat la data primirii cererii de răscumpărare. Plata va fi efectuată într-un termen rezonabil, dar nu mai mult de 10 zile lucrătoare de la data depunerii cererii. Creditorii unei S.A.I., ai depozitarilor sau subdepozitarilor nu pot institui proceduri împotriva activelor unui O.P.C.V.M., inclusiv încazul procedurii de insolvabilitate.
CAPITOLUL 2
Fondurile de Investiții din România
Potrivit definiției din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, un fond de investiții este un organism de plasament colectiv fără personalitate juridică, ceea ce înseamnă că un fond de investiții adună bani de la mai mulți investitori și îi investește în mai multe tipuri de instrumente financiare, cele mai folosite fiind acțiunile, instrumentele cu venit fix (obligațiunile).
Există doua clase distincte de fonduri de investiții: fondurile deschise de investiții și fondurile închise de investiții. Fondurile deschise de investiții permit emisiunea și răscumpărarea continuă de unități de fond, în timp ce în cazul fondurilor închise de investiții, emisiunea și răscumpărarea de unități de fond este discontinuă, adică există anumite perioade cand se poate investi în aceste fonduri sau cand se poate răscumpăra.
Unitățile de fond emise de fondurile deschise de investiții sunt de un singur tip, înregistrate, dematerializate și conferă deținătorilor lor drepturi egale. Unitățile de fond vor fi plătite integral la momentul subscrierii. Participarea la un fond deschis de investiții este atestată printr-un certificat ce confirmă deținerea de unități de fond.Unitățile de fond se cumpără la prețul de emisiune. Prețul de emisiune este stabilit pe baza valorii activului net, certificată de către depozitar și valabilă pentru ziua în care se efectuează cumpărarea. Unitățile de fond pot fi răscumpărate, la prețul stabilit pe baza valorii activului net, certificată de către depozitar și valabilă pentru ziua încare a fost depusă cererea de răscumpărare. Valoarea activului net și valoarea unității de fond ale unui fond deschis de investiții vor fi publicate zilnic de către S.A.I., pentru fiecarezi lucrătoare, în baza datelor certificate de depozitar.
Fonduri închise de investiții sunt administrate de o societate de administrare a investițiilor pe baza unor reguli proprii.
Fondurile deschise de investiții ( cunoscute și sub denumirea de fonduri mutuale) sunt de mai multe tipuri, fiecare tip de fond mutual investit preponderent într-o anumită clasă de instrumente financiare dintre cele specifiacte mai sus. Fondurile de obligațiuni sau cele monetare nu investesc în acțiuni.
Fondurile de investiții lucrează cu conceptul de unitate de fond, care reprezintă diviziunea unitară a fondului de investiții. O unitate de fond este egală cu valoarea activului net al fondului de investiții, împărțită la un număr de unități de fond puse în circulație la o anumită dată. În cazul fondurilor deschise de investiții, valoarea unității de fond se calculează zilnic. În consecință, prețul unității de fond variază în funcție de performanța instrumentelor în care fondul investește. Practic atunci cand o persoană investește, cumpără, de fapt, un număr de unități de fond, la valoarea acestora valabilă în ziua cand se face adeziunea. Creșterea ( sau scaderea) pe care aceasta o înregistrează este data de variație a valorii unității de fond, deoarece în condițiile în care nu se fac operațiuni suplimentare de adeziune ( investiții) sau răscumpărare ( retragere), numărul unităților de fond rămâne constant.
În România, fondurile de investiții sunt atent supravegheate de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, în baza Lg. 297/2004 privind piața de capital și a Regulamentului nr.15/2004 privind autorizarea și funcționarea societăților de administrare a investițiilor, a organismelor de plasament colectiv și a depozitarilor. Corectitudinea evaluării activelor fondurilor de investiții este asigurată și de depozitarul fondului, oinstituție bancară care certifică valoarea unității de fond.
De asemenea, există Asociația Administratorilor de Fonduri ( fosta UNOPC ),un organism din care fac parte cele 19 societăți de administrare a investițiilor, care la rândul lor administrează 54de fonduri deschise și 14 fonduri închise de investiții. Această asociație este afiliată la EFAMA ( European Fund and Asset Management Association) și contribuie la formarea și dezvoltarea cadrului organizatoric legislativ și profesional general care să asigure înbunătățirea activității membrilor.
Există mulți sceptici cu privire la funcționarea fondurilor mutuale, pe fondul istoric al SAFI sau FNI însă în actuala economie, cu 71 de fonduri de investiții, cu peste 300.000 investitori, cu dublă varificare a orectitudinii datelor afișate ( atât de către M, cât și de către Banca Depozitară), cu rigoarea aplicată de CNVM și cu atenta monitorizare a funcționării pieței , atât din partea AAF, cât și din partea mass-media, șansele să aibă loc fraude similare cu cele din trecut sunt minime.
2.1. Fonduri Închise de Investiții
Deși legiuitorul nu definește și conceptul de fond închis de investiții, el face referire în actele normative emise. Pe bază definiției date conceptului de fond deschis de investiții în cadrul Legii nr.297 din 28 iunie 2004 privind piața de capital, putem concluziona că, prin fond de investiții închis înțelegem un organism de plasament colectiv în valori mobiliare, ale cărui unități de fond fac obiectul unei emisiuni predeterminate.
Intre fondurile deschise de investitii si cele inchise diferenta principala consta in modul in care este organizata emisiunea “unitatilor de fond”, astfel ca fondurile deschise au o emisiune permanenta (pe toata durata existentei fondului) de unitati de fond spre deosebire de cele inchise care nu au emisiune continua si se adreseaza unui numar limitat de investitori.
Fondurile închise de investiții, având drept caracteristică esențială permanența capitalului sunt societăți pe acțiuni care emit acțiuni ce sunt cotate pe piețe reglementate și care în scopul creșterii resurselor financiare pot emite noi actini și obligațiuni. Aprecierea investitorilor în legătură cu calitatea politicii investiționale promovate de un fond închis de investiții și reflectată prin randamentul portofoliului administrat se regăsește în prețul de tranzacționare de pe piață a acțiunilor acestuia.
Fondurile inchise de investitii sunt administrate de o societate de administrare a investitiilor pe baza unor reguli proprii si pot emit unitati de fond de un singur tip dematerializate. Aceste unitati de fond confera detintorilor drepturi egale.Unitatile de fond sunt disponibile la tranzctionare in data de 22 septembrie 2008 in sectorul Organismelor de plasament colectiv (OPC) al pietei reglementate la vedere administrata de B.V.B.Primel unitati de fond disponibile sunt cele ale ondului de investitii STK Emergent.
Fondurile inchise de investitii sau Alte Organisme de Plasament Colectiv (AOPC reprezinta organisme de plasament colectiv in valori mobiliare, consituite prin plasamente private si care nu fac obiectul emisiunii/rascumpararii continue a titlurilor de particiare;
Acest tip de fonduri de investitii ofera un numar limitat de titluri de participare sau actiuni prin intermediul unei oferte publice initiale, titlurile emise urmand a fi tranzactionate ulterior la bursa de valori sau direct prin intermediul managerului de fond in vederea constituirii unei piete secundare. In cazul in care cererea pentru aceste titluri este ridicata, acestea vor fi tranzactionate la o valoare superioara (prima) fata de valoarea unitara a activului net, in caz contrar se vor tranzactiona la o valoarea mai mica (discount).
Comparativ cu fondurile mutuale A.O.P.C.-urile pot beneficia de imprumuturi (leverage), ceea ce conduce la cresterea resurselor disponibile pentru investitii, dar si la un risc suplimentar; posibilitatea de a imprumuta resurse conduce totodata si la cresterea probabilitatii de obtinere a unui randament mai ridicat in cazul acestor tipuri de fonduri.
Fondurile inchise de investitii au in general o limita minima a investitiei mai ridicata decat cea regasita in cazul fondurilor deschise.
Conform raportului anual CNVM sunt 27 fondurile închise de investiții autorizate și înscrise în Registrul C.N.V.M. la data de 31.12.2013:
BT Invest
BT Invest 1
Euroglobinvest
F.O.A.
Globinvest – Fondul de Acțiuni Privat Transilvania
iFond Financial
iFond Gold
STK Emergent
AG Capital
Certinvest Absolute Return
Certinvest ARTA Romania (euro)
Certinvest Everest
Certinvest Green
Certinvest Leader
Certinvest Properties Ro
Raiffeisen USD
Raiffeisen strategii valutare
Otp Properties
OTP Premium Return
DCP Investitii
Fondul Privat Comercial
Global Investing (euro)
Herald (euro)
Hermes RON
Omnitrend
Omnihedge
Matador EUR
2.2.Fondurile Deschise de Investiții
2.2.1. Noțiuni generale
Fondurile mutuale sunt organizate sub forma societăților civile, fără personalitate juridică; administrarea acestora se realizează de către o societate comercială specializată numită societate de administrare.
Fondurile mutuale se caracterizează prin emisiunea continuă de titluri de participare, numite și unități de investiție (aceste titluri nu sunt acțiuni, pentru că fondul nu are personalitate juridică). Practic, aceasta înseamnă că pentru fiecare investitor care dorește să-și plaseze banii în fond se emit noi titluri. De asemenea, fondul este obligat să răscumpere titlurile de la investitor, în cazul în care acesta dorește să se retragă din fond. Rezultă că titlurile nu se schimba în mod liber pe o piață organizată (ca de exemplu bursa de valori) sau direct între personale interesate, ci pot fi cumpărate sau răscumpărate numai de la / de către fond.
Valoarea unui titlu nu se stabilește în mod liber (titlurile nu pot fi cotate la bursa de valori) ci se stabilește în mod exact ca raport între totalul activelor fondului (disponibilități, depozite bancare, acțiuni, etc.) și numărul de titluri existente în circulație la un moment dat.
Fondurile mutuale sau fondurile deschise de investiții atrag resurse financiare de la populație și companii, pe care le investesc în diverse instrumente financiare, cum ar fi acțiuni, obligațiuni sau titluri de stat.
Efectuarea unei investiții la un fond mutual se face prin cumpărarea de unități de fond.Acestea sunt echivalentul acțiunilor la societate pe acțiuni. Insă, spre deosebire de acțiuni care sunt emise într-un număr fix, unitățile de fond se emit în mod continuu și pot fi răscumpărate oricând. Participarea la un fond mutual este atestată printr-un certificat ce confirmă deținerea de unități de fond.
Valoarea unității de fond se determină zilnic, fiind calculată ca raport între valoarea netă a activelor fondului și numărul de unități de fond emise.Persoanele care investesc la fondurile mutuale obțin un câștig atunci valoarea investițiilor efectuate de fond se majorează. Acest lucru se întâmplă atunci când fondul încasează dividende sau dobânzi pentru plasamentele efectuate și când valoarea acțiunilor achiziționate crește. Pe de altă parte, este posibil ca portofoliul să înregistreze scăderi, astfel ca investitorii pot pierde banii investiți.
Fondurile mutuale sunt entități fără personalitate juridică, care au ca scop unic atragerea de resurse bănești și efectuarea de plasamente în instrumente financiare lichide. Potrivit legii, fondurile sunt gestionate de societăți special înființate în acest scop, denumite societăți de administrare a investițiilor (S.A.I.). Acestea decid cum trebuie investiți banii fondului și gestionează în același timp relația dintre fond și investitori. Mai precis, societatea de administrare menține registrul deținătorilor de unități de fond, încasează veniturile, emite și răscumpără titlurile de participare. Pentru aceste servicii, societatea percepe o serie de comisioane și tarife, care se încasează din veniturile fondului.
O altă entitate implicată în funcționarea fondurilor mutuale este depozitarul. Aceasta poate fi doar o instituție de credit (bancă sau organizație cooperatistă de credit) care are rolul de a păstra toate activele fondului. În plus, depozitarul are sarcina de a certifica zilnic activul net al fondului și numărul de unități de fond emise. Cu ajutorul acestor date, se determina valoarea unității de fond, la care se cumpără și se răscumpără în fiecare zi titlurile emise de fond.
În prezent, în țara noastră există și funcționează 71 de fonduri mutuale, cf. tabelului de mai jos:
Tabel nr. 1 Tipologia fondurilor mutuale
Sursa : http://www.aaf.ro/fonduri-deschise/
2.2.2. Organizarea și funcționarea fondurilor mutuale
Organismul principal de decizie al fondului este Adunarea Generală a Investitorilor, formată din toți deținătorii de titluri de participare. Acesta ia decizii cu privire la elemente importante din viața fondului: lichidarea sau fuziunea fondului, modificarea contractului de constituire (actul de constituire a fondului), etc.
Fondul încheie un contract de administrare cu o societate specializată, numită Societate de Administrare de Investiții, pentru realizarea scopului sau, respectiv investirea banilor investitorilor. Aceasta elaborează și duce la îndeplinire politica de investiții a fondului, a cărei obiectiv este sporirea randamentului capitalurilor investite. Societatea de administrare are deplina împuternicire pentru realizarea obiectului de activitate al fondului, inclusiv prin încheierea de contracte cu terțe societăți: societatea depozitară, societăți de distribuție, de consultanță, etc.
Societatea depozitară este o banca autorizată de CNVM (Comisia Națională a Valorilor Mobiliare) să certifice și să verifice toate operațiunile derulate de fond și toate plasamentele acestuia. Banca depozitară reprezintă o garanție suplimentară cu privire la corectitudinea operațiunilor derulate de fond, soliditatea și prestigiul băncii având un impact pozitiv asupra fondului. Societățile de distribuție se ocupă de distribuirea titlurilor fondului în rândul investitorilor. Acestea sunt tot bănci, sau societăți specializate de intermediere pe piața de capital (SSIF). Și societatea de administrare poate distribui unități de fond.
Decizia de investire în fondurile mutuale trebuie să urmeze unei documentări atente cu privire la fondul mutual cel mai adecvat fiecărui investitor. În acest sens trebuie urmărită evoluția valorii titlurilor de participare, publicată în ziarele de specialitate. De asemenea, trebuie consultată structură de plasament a fiecărui fond (structura activelor), publicata în aceleași ziare.
Fondurile mutuale ce-și plasează cu preponderența resursele în depozite bancare și titluri de stat (fonduri monetare) sau în obligațiuni (fonduri de obligațiuni) oferă randamente mai reduse, dar o siguranța mai mare pentru investitor. Fondurile ce investesc cu preponderenta în acțiuni listate la bursa oferă câștiguri mult mai mari, dar au si riscuri pe măsura. Între cele două categorii se află fondurile diversificate, care investesc în toate instrumentele disponibile, oferind o îmbinare perfectă între câștiguri mai mari decât la banca și un nivel de risc acceptabil.
Odată ales un fond se identifică băncile prin care se distribuie titlurilor acestuia (din reclame, prin contact telefonic cu societatea de administrare, etc.). Apoi, la sediul unei astfel de bănci sau chiar la sediul societății de administrare se completează o cerere și se cumpără numărul de titluri de participare dorit. Investitorul primește o chitanță pentru banii depuși sau un alt act doveditor al numărului de titluri cumpărate – carnet de investitor, extras de cont, etc. Investitorul poate consulta și prospectul de emisiune al fondului (materialul oficial de prezentare a acestuia) precum și alte materiale informative în care se specifica politica de investiții a fondului, societățile cu care acesta lucrează (societatea de administrare, societatea de depozitare, etc.), comisioanele percepute, ș.a.m.d.
Un avantaj important al investițiilor în fondurile mutuale este limita minimă de investiție foarte mică, de multe ori mai redusă decât limita necesară constituirii unui depozit la bancă. Un alt avantaj îl reprezintă acela că, spre deosebire de depozitele făcute la băncile comerciale, plasarea banilor se poate face succesiv și astfel după fiecare depunere, noul sold existent beneficiază de performanța de creștere a fondului, fapt care în cazul depozitelor la termen nu este posibil decât după expirarea termenului.
2.2.3. Avantajele investiției în fonduri mutuale
Un fond mutual este un instrument de investiție colectiv din care un număr mare de investitori individuali dețin câte o parte relativ mică și limitată prin lege și care investește în diverse instrumente ale piețelor financiar –bancare și de capital urmărind realizarea obiectivului financiar al fondului. Cu alte cuvinte, fondul mutual stânge bani de la multe persoane și îi investește în acțiuni, depozite bancare etc. pentru a-și atinge obiectivul declarat care poate fi creșterea agresivă a valorii unității de fond sau asigurarea unor venituri regulate și cu risc mai mic pentru investitori
Fondurile mutuale sunt administrate conform normelor în vigoare de o societate de administrare cu obiect unic de activitate. Prin această colectare de fonduri sub administrare unică, investitorul individual beneficiază de următoarele avantaje:
diversificare largă a portofoliului de investiții:fondurile importante disponibile permit o largă diversificare a instrumentelor investiționale reducând astfel (dar nu eliminând) riscurile aferente unor anumite categorii de investiții (acțiuni, depozite bancare etc.);
lichiditate maximă a investiției individuale:investitorii individuali își pot lichida oricând, parțial sau integral, investiția transformând-o în bani la valoarea curentă a titlurilor, spre deosebire de alte instrumente care pot fi vândute mai greu sau cu cost mai mare;
administrarea profesionistă a portofoliului: societatea de administrare a unui fond cuprinde investitori profesioniști sprijiniți de analiști financiari care studiază și monitorizează piețele financiare și companiile în mod individual și pe ramuri.
Administrarea profesionistă portofoliului de investiții este în general accesibilă persoanelor ce dispun de fonduri importante, dar fondu mutual face aceste servicii accesibile oricărei investitor la un cost rezonabil.Prin aceste caracteristici fondurile mutuale sunt instrumente de investiții potrivite atât unei strategii de investiție pe termen mediu și lung (în special fondurile care investesc în acțiuni) cât și pe termen scurt (fondurile care investesc în instrumente bancare, obligațiuni de stat și efecte comerciale).
Un avantaj important al investițiilor în fondurile mutuale este limita minimă de investiție foarte mică, de multe ori mai redusă decât limita necesară constituirii unui depozit la bancă. Un alt avantaj îl reprezintă acela că, spre deosebire de depozitele făcute la băncile comerciale, plasarea banilor se poate face succesiv și astfel după fiecare depunere, noul sold existent beneficiază de performanța de creștere a fondului, fapt care în cazul depozitelor la termen nu este posibil decât după expirarea termenului. Daca dorim să retragem o sumă oarecare din investiția făcută, acest lucru nu afectează cu nimic creșterea de care beneficiază în continuare suma rămasă la fond. În cazul unui depozit la termen făcut la o bancă, retragerea parțială sau totală înainte de scadență aduce prejudicii celui care retrage banii (pierderea dobânzii).
Sumele de bani atrase de către fondurile mutuale de la investitori sunt plasate intr-o diversitate de instrumente și active ale pieței financiare, în funcție de strategia de investiții a fiecărui fond. Există mai multe tipuri de instrumente de plasament a acestor sume de bani, tipuri care se diferențiază prin gradul de risc asociat; principalele plasamente sunt prezentate în continuare:
disponibilități aflate în conturi curente la bănci. Este importantă menținerea unui anumit nivel al acestor disponibilități pentru ca fondul să poată satisface în mod operativ cererile de răscumpărare ale persoanelor care doresc retragerea de sume. Dacă există un nivel însemnat al cererilor de răscumpărare, dar un nivel redus al acestor disponibilități, resursele fondului fiind “imobilizate” în active puțin lichide (care pot fi transformate mai greu în bani), atunci fondul poate fi pus în imposibilitatea de a-și onora plățile;
titlul de stat – bonuri de tezaur și certificate de trezorerie. Acestea sunt emise de către Ministerul de Finanțe prin intermediul Băncii Naționale a României, în scopul finanțării deficitului bugetar (a diferenței dintre cheltuielile și veniturile statului). La aceste emisiuni nu au acces persoanele fizice, pentru acestea existând emisiuni speciale, mai rare, și cu randamente mai reduse;
depozite bancare și certificate de depozit. Depozitele bancare în sume foarte mari permit fondului să negocieze cu băncile obținerea unor dobânzi superioare celor acordate în mod curent persoanelor fizice și juridice. O altă caracteristică a acestor depozite o reprezintă faptul că pot fi constituite pe termene foarte scurte (o săptămână, câteva zile, o singura zi – overnight), permițând menținerea unei lichidități crescute a fondului;
obligațiuni municipale și corporative. Acestea sunt instrumente de credit emise de firme sau de municipalități pentru finanțarea unor proiecte de investiții. Obligațiunile plătesc dobânzi mai mari decât depozitele bancare, având în același timp riscuri destul de mici, și reprezintă un instrument foarte eficient pentru fonduri;
acțiuni listate la Bursa de Valori București. Aceste plasamente, deși se caracterizează printr-un risc mai ridicat, pot aduce rentabilități crescute prin plasamente inspirate pe piața de capital. Valoarea de contabilizare a acțiunilor în activul fondului este valoarea de piață a acțiunilor.
Trebuie menționat faptul că în clasificarea de mai sus, pe măsura creșterii gradului de risc scade gradul de lichiditate.
Lichiditatea este capacitatea unui active de a fi transformat în bani. Astfel, un activ este cu atât mai lichid cu cât poate fi mai ușor și mai repede transformat în bani: depozitele bancare sunt active lichide pentru ca pot fi cu ușurință transformate în bani, în timp ce acțiunile la societăți necotate pot fi mai greu transformate în bani, deci sunt mai puțin lichide. Din acest motiv CNVM stabilește anumite reguli de diversificare a activelor, pentru reducerea riscului asociat fiecărui fond.
Alegerea fondului mutual trebuie să se realizeze în urma analizei atente a structurii activelor și a performanțelor acestuia, a informării cu privire la societatea de administrare, de depozitare și de distribuție a fondului, ș.a.m.d., astfel încât investiția în fond să asigure raportul optim între rentabilitate și risc, conform așteptărilor investitorului.
Totalitatea plasamentelor fondurilor (sumele aflate în conturi și depozite la bănci, valoarea acțiunilor cotate și necotate, ș.a.m.d.) formează activul total al fondului. Din acesta se scad cheltuielile (obligațiile) curente ale fondului pentru a obține activul net al fondului (în cadrul cheltuielilor fondului intră cheltuieli cu societatea de administrare, cu societatea de depozitare, cu distribuitorii titlurilor fondului, etc.). Prin împărțirea activului net al fondului la numărul de unități (titluri) aflate în circulație, se obține valoarea unitară netă a activului, sau valoarea unui titlu de participare la fond. Acesta este cel mai important indicator al fondului de investiții. Valoarea curentă a titlului de participare este prețul pe care investitorul îl plătește pentru a cumpăra un titlu (plus comisioanele aferente). Tot prin intermediul acestei valori investitorul poate monitoriza evoluția câștigurilor sale în timp.
O altă grupă de indicatori importantă este constituită din numărul de titluri de participare aflate în circulație și numărul de investitori în fondul respective. Evoluția acestor indicatori, precum și a structurii activelor fondurilor (practice, modul în care acestea plasează banii investitorilor) este raportată lunar de către UNOPC și publicata în mijloacele de informare în masă.
Investiția în fondurile mutuale nu este un depozit bancar și comportă anumite riscuri. În funcție de plasamentele și strategia fondului, titlul de participare poate înregistra creșteri mai mari sau mai mici, și uneori chiar scăderi, similar cu investiția în acțiunile societăților cotate la bursa de valori (desigur oscilațiile valorii fondurilor sunt mai mici decât cele ale prețurilor acțiunilor).
Evoluția interioara a unității de investiție nu reprezintă o garanție pentru evoluția viitoare. Aceasta evoluție viitoare va fi influențată de conjunctura piețelor financiare și de strategia de investiții și experiența societății de administrare.
În general, fondurile mutuale se împart în patru mari categorii: fonduri monetare, fonduri de instrumente cu venit fix, fonduri diversificare și fonduri de acțiuni. Pe lângă acestea, mai există și fondurile mixte sau balansate, care îmbină avantajelor acestora în diverse combinații.
2.2.4. Tipuri de fonduri mutuale
Fonduri Monetare (money-market funds)
Acestea sunt fonduri care investesc peste 90% din active în instrumente monetare – titluri de stat, depozite bancare și certificate de depozit. Fondurile monetare sunt fonduri pe termen scurt și reprezintă, practice, instrumente de cash management.
Un asemenea instrument se adresează, spre exemplu, societăților comerciale care dispun de anumite lichidități pe termene scurte. Păstrarea acestora în conturi curente la bănci oferă câștiguri nesemnificative, în timp ce păstrarea în depozite bancare trebuie să se facă pe termene fixe, predeterminate.
Fondul monetar îmbină avantajele ambelor variante, oferind câștiguri comparabile cu dobânzile depozitelor bancare, însă un acces imediat la bani în orice moment, fără pierderea câștigurilor acumulate până la acel moment. Fondurile monetare sunt un instrument bun și pentru investitorii în acțiuni, pentru perioadele în care aceștia dispun de lichidități între două investiții pe piața de capital.
Comisioanele de retragere ale fondurilor monetare sunt în general foarte mici (pot fi zero), accesul la sumele investite se face în termen operativ (1-2 zile lucrătoare), iar riscurile sunt foarte reduse. Singurul fond deschis de investiții încadrat de UNOPC la categoria fonduri monetare este Simfonia 1.
Fonduri de instrumente cu venit fix (fixed income funds)
Acestea extind conceptul de fond monetar și includ obligațiuni (corporative și municipale) în active. Criteriul principal pentru încadrarea în această categorie îl reprezintă o deținere de peste 90% din activ în instrumente ale pieței monetare și obligațiuni. Întrucât toate investițiile unui asemenea fond sunt în instrumente cu venit fix, teoretic valoarea unității de investiție creste în continuu (pot apărea și excepții legate de anumite situații investiționale, însă acestea sunt izolate).
Fondurile de instrumente cu venit fix sunt instrumente pe termen mai lung decât fondurile monetare și oferă investitorilor posibilitatea unei investiții indirecte în obligațiuni. Acest lucru este avantajos pentru investitori, ținând cont de faptul că dobânzile la obligațiuni sunt mai mari decât dobânzile la depozitele bancare, iar investitorii nu pot avea acces la emisiunile de obligațiuni în orice moment, ci doar la momentul emisiunii inițiale a acestora (tranzacțiile cu obligațiuni la bursă sunt încă foarte reduse).
Fondurile de instrumente cu venit fix se caracterizează prin riscuri reduse și sunt adresate investitorilor cu toleranță redusă la risc (în general investitori începători pe piața de capital, obișnuiți cu plasamentele bancare și monetare), dar și investitorilor în acțiuni care vizează o echilibrare a portofoliului de acțiuni și de reducere a riscurilor acestuia.
Fonduri diversificate (balanced funds)
Sunt fonduri care plasează sume atât în instrumente cu venit fix (titluri de stat, depozite, obligațiuni) cât și în acțiuni, abordând o strategie echilibrată, pentru a obține randamente mai mari, dar menținând un nivel de risc mediu. Fondurile de investiții diversificate sunt instrumente pe termen mediu și lung.
Fondurile diversificate reprezintă tipul de fond „clasic” ce oferă investitorilor un portofoliu echilibrat de investiții și reprezintă un instrument de bază al pieței de capital. Fondul de investiții diversificat se caracterizează prin investiții în acțiuni într-un procent între 10% și 45% din active, restul banilor fiind plasați în instrumente cu venit fix. Ținând cont de structura portofoliului, valoarea unității de investiție a fondului are în general un trend constant crescător, deși pe termene scurte pot exista și variații negative.
Fondul diversificat se adresează investitorului “tradițional” în fonduri, care își dorește performante semnificativ peste dobânzile bancare, fără a depăși un nivel de risc mediu.
Fonduri de acțiuni (equity funds)
Sunt fonduri a căror strategie se bazează în principal pe investițiile în acțiuni listate. Aceste fonduri reprezintă un instrument foarte puternic pentru investitori, oferind un acces indirect la creșterile bursei de valori. Cu alte cuvinte, un investitor care vrea să beneficieze de creșterile acțiunilor poate investi într-un fond de acțiuni, variantă ce presupune eforturi, sume și riscuri mai mici decât o investiție directă în acțiuni. Termenul unei investiții într-un asemenea fond este lung și foarte lung, performanța pe piața de capital neputând fi obținută pe perioade de câteva luni.
Ținând cont de creșterile bursei din ultimii ani din țara noastră, fondurile de acțiuni au oferit randamente foarte bune în ultimii ani, randamente ce depășesc de câteva ori dobânzile bancare. Nivelul de risc este ridicat, iar valoarea unității de investiție poate înregistra și scăderi pe perioade mai scurte sau mai lungi de timp, în cazul în care evoluția acțiunilor din portofoliul fondului este negativă. În aceste condiții, priceperea și experiența administratorului sunt esențiale în obținerea de performanțe.
Criteriul de încadrare a unui fond în această categorie este o investiție de minim 45% din active în acțiuni. La acest moment fondurile care se încadrează în această categorie sunt: Fondul Oportunității Naționale, Intercapital, Napoca și Omninvest.
Fondurile pe acțiuni sunt un instrument ideal pentru investitorii care doresc să beneficieze de creșterea acțiunilor listate, dar care nu au timpul, resursele sau toleranța la risc necesară pentru o investiție directă la bursă. Aceste fonduri pot reprezenta și un pas intermediar înaintea unei investiții directe, pas ce poate familiariza un investitor cu mecanismele bursiere.
Analiza unui fond de investiții și decizia de investire trebuie efectuate numai în cunoștință de cauză, încadrând fondul respectiv în categoria din care acesta face parte. Astfel, spre exemplu, nu se pot compara performantele unui fond monetar cu cele ale unui fond diversificat, sau nivelul de risc al unui fond de instrumente cu venit fix de cel al unui fond de acțiuni. Strategia, obiectivele și modul de operare al fiecărui fond depind de categoria în care acesta se încadrează.
Clasele diferite de fonduri mai oferă o posibilitate interesantă: alcătuirea unui portofoliu de fonduri de investiții. Spre exemplu, un investitor cu toleranța redusă la risc, dar care vrea totuși o creștere puțin mai mare decât cea oferită de instrumentele cu venit fix, poate crea un portofoliu format dintr-un fond de instrumente cu venit fix (75% din suma disponibilă pentru investiție, spre exemplu) și un fond de acțiuni (25% din sumă). O asemenea abordare este foarte simplă în cazul în care se alege un administrator de fonduri care administrează mai multe fonduri din clase diferite; în acest caz investitorul va putea investi în același timp și în mai multe fonduri din clase diferite.
2.2.5. Riscurile investiției în fonduri mutuale
Fiecare unitate de fond asigură proprietatea asupra unei părți a portofoliului de investiții al fondului respectiv, parte care variază zilnic și este egală cu valoarea activului net al fondului într-o anumită zi raportată la numărul de unități de fond aflate la investitori în acea zi și se publică în ziare, fiind ușor de urmărit evoluția valorii investiției.Fondul mutual ales trebuie să se potrivească strategiei și obiectivelor personale de investiție și să își găsească locul în portofoliul de investiții personale.
Pentru alegerea unui fond mutual și pentru efectuarea investiției inițiale se pune la dispoziția potențialului investitor, în mod gratuit, un prospect al fondului care descrie obiectivele fondului, metodele de investiție, gradul de risc acceptat de fond și costurile investiției. Investiția inițială se poate efectua după completarea unei cereri la unul din sediile firmelor autorizate se distribuie unităților fondului mutual respectiv. Pentru investițile următoare cererile se completează la oricare reprezentant autorizat să distribuie unitățile fondului.
Câstigurile investitorului într-un fond mutual românesc provin în totalitate din diferența de preț obținută la vânzarea unităților de fond față de suma platită la cumpărare.Fondul mutual, prin intermediul agenților săi autorizați, este obligat să răscumpere oricând unitățile de fond la valoarea la zi a acestora. Fondul poate impune plata unor comisioane la cumpărarea și / sau la vânzarea unității de fond, comisionul la vânzare putând varia în funcție de perioada de păstrare a unității de fond, putând scadea până la zero.
Fondul mutual obține venituri pentru a crește valoarea unității de fond din dobânzile la depozite bancare sau la obligațiuni guvernamentale și certificate de trezorerie, din disconturile la efectele de comerț, din dividende și din câștigurile de capital la acțiunile depuse precum și din reinvestirea acestor venituri.Cheltuelile unui fond mutual sunt cheltueli directe datorate pentru tranzacțiile efectuate și taxe datorate societății de administrare.
Performanța unui fond mutual se măsoară prin randamentul total obținut într-o perioadă de timp și reprezintă creșterea valorii unității de fond în perioada de timp considerată.
Fondurile mutuale nu plătesc impozit pe profit dar veniturile din vânzarea unităților de fond ar putea fi impozitate la investitorul individual la aplicarea impozitului pe venitul global. Atâta timp cât unitățile de fond nu sunt vândute, veniturile nu sunt realizate și în mod normal nu se pot impozita.
Investițiile în fonduri mutuale nu sunt garantate de către stat iar fondurile mutuale nu participă la fondul de garantare a depozitelor bancare. Investiția în fondurile mutuale este deci mai riscantă din acest punct de vedere decât un depozit bancar al unei persoane fizice cu o valoare în limitele garantate. Există riscul ca investind într-un fond mutual randamentul să nu fie cel scontant și chiar să se piardă suma investită inițial, parțial sau total.
Prin realizarea unui portofoliu de investiții, fondurile mutuale reduc dar nu elimină riscul de piață constituit de fluctuația valorii instrumentelor financiare în care s-a investit.
De asemenea nu poate fi omis riscul legislativ prin posibila apariție a unor constrângeri legale care să ducă la scăderea valorii unităților de fond sau la suspendarea răscumpărării lor de către fond.
Fondurile mutuale românești sunt obligate să.și calculeze un coeficient de risc de la 0 ( risc minim) la 6 ( risc maxim). În mod normal un fond cu grad de risc mare ar trebui să aibă randamente mai mari pe termen lung.
Fondurile mutuale percep diferite comisioane la vânzarea și răscumpărarea unităților de fond, între 0% și 2,5 % în general. Aceste comisioane sunt importante în special pentru investitorii pe termen scurt. De asemenea, valorea unității de fond poate fi o barieră de intrare în cazul în care este prea mare. De aceea, fondurile mutuale care au unitățile cele mai scumpe pot împărți unitatea de fond în mai multe unități cu valori corespunzătoare reduse pentru a permite accesul unor noi mici investitori.
CAPITOLUL 3
Studiu de caz. Fondul mutual BT Obligațiuni
3.1. Analiza situației actuale a fondurilor mutuale de investiții
În România, există la momentul actual 32 de societăți de administrare a investițiilor (S.A.I.), din care 26 sunt autohtone cu capital străin sau românesc. Aceste societăți administrează fonduri deschise de investiții. Majoritatea societățiilor din România fac parte din grupuri mai mari de instituții financiare, care acționează direct pe piața de capital sau prin intermediul sucursalelor deschise în țară.
Fiecare bancă mare din țară are câte o societate care administrează unul sau mai multe fonduri mutuale de investiții. Deși pe piață există și operatori care nu au o bancă ca companie mamă, aceștia nu au aceași putere financiară și cotă de piață precum operatorii bancari. Acest fenomen este specific țărilor cu economii și implicit piețe de capital emergente sau în curs de dezvoltare. În țările occidentale sau cu piețe financiare care au ajuns la maturitate, există un echilibru, dacă nu, chiar o depașire a operatorilor specializați în investiții și bancile universale.
Anul 2013 a fost un an dinamic pentru industria fondurilor deschise de investiții, în ciuda circumstanțelor economice curente, deoarece, cu toate inconvenientele apǎrute pe parcursul anului pe piața bursierǎ internă și externă, industria a înregistrat un ritm de dezvoltare susținut, superior anilor anteriori, astfel cǎ la finele lunii decembrie 2013 putem consemna cǎ performanța fondurilor deschise din piațǎ a crescut fațǎ de anul anterior cu cca. 10%, după cum, se poate observa în graficul nr. 2. Cea mai mare creștere a cunoscut-o fondul mutual Audas Piscator, urmat îndeaproape de Fondul de acțiuni Certinvest Bet-Fi Index și de Certinvest Bet Index.
Grafic nr. 2 Performanța FDI în 2013
Sursa: http://www.kmarket.ro/fonduri/evolutie_lunara/perfomantele_fondurilor_mutuale.php
În mod firesc și activele nete au cunoscut creșteri substanțiale, astfel cǎ pe ansamblul industriei consemnǎm o creștere la nivelul anului 2013 cu peste 50 %.
Grafic nr. 3 Creșterea activelor nete în anul 2013
Sursa: http://www.kmarket.ro/fonduri/evolutie_lunara/cresterea_activelor_nete.php
Tabelul nr.2.
Situația fondurilor deschise de investiții pe tipuri de fonduri
Sursa: AAFR
Dacă pe ansamblul industriei, media anuala de creștere a activelor a fost de aproape 50%, pe categorii de fonduri, creșterile de activ net au avut dinamici diferite. În tabelul nr. 2 se disting cele 5 tipuri de fonduri, cât și, ponderea pe care o are fiecare tip în totalul pieței fondurilor deschise de investiții.
Ponderile cele mai mari le au fondurile de obligațiuni și alte fonduri, acest lucru relevă faptul că piața acestor 2 tipuri de fonduri este mult mai dezvoltată, mai utilizată decât celelalte, cu un volum mai mare de tranzacții sau cu unități de fond de o marime mai mare ca a celorlalte.
Fondurile mutuale de investiții pe acțiuni au o pondere mai mică datorită prezenței în România a unei piețe de capital neajunsă încă la maturitate, a unui număr mult mai mic de societăți pe acțiuni comparativ cu restul societățior comerciale și cu atât mai mult a numarului restrans de companii înregistrate la bursă. În mod normal piața fondurilor diversificate este într-o relație de direct proporționalitate cu cea a acțiunilor, piața celor diversificate fiind o piață în care investitorii caută să își acopere riscurile, printr-o dispersie mai largă a portofoliului de investiții.
Tabelul 3. Numărul de investitori care au acționat în cadrul fondurilor 2013/2012
Sursa: Prelucrare după datele de pe www.aaf.ro
La finele anului 2013, remarcăm o scădere a numărului de fonduri diversificate de la 24 la 21, dispariția fondului monetar iFond și apariția a 4 altor fonduri mutuale.
Se poate observa o corelație între tabelul nr. 3. și graficul ce reprezintă dispersia activului total pe tipuri de fonduri, activele nete crescând odată cu creșterea numarului de investitori. Ceea ce reflectă o situație pozitivă la nivelul pieței de capital, asta însemnând că piața a atras mai mulți investitori ca anul precedent și în același timp investiții mai mari.
Graficul nr. 4. Dispersia activului total pe tipuri de fonduri (mil. lei)
Sursa: http://www.kmarket.ro/fonduri/evolutie_lunara/structura_activelor.php
Graficul nr.4 pune în evidențǎ valoarea activelor nete pe diferite grupe de fonduri, arǎtând astfel preferințele investitorilor pentru alte fonduri, dar și o creștere a interesului investitorilor pentru fondurile de obligațiuni. Această creștere a activelor fondurilor de obligațiuni poate fi explicată ca o schimbare a psihologiei investitorului spre investiții cu un risc mai mic, cu un venit mai mic, dar fix și pe un termen mai lung.
Și numărul de investitori pe total industrie, consemneazǎ la finele anului 2013, o creștere cu peste 15% fațǎ de finele anului anterior sau exprimat altfel, anul 2013 a adus un numǎr de 36662 investitori noi față de anul 2012.
Creșterea activelor fondurilor monetare poate fi explicată și prin creșterea volatilității cursurilor de schimb din zona euro, afectate de incertitudinile de natură politico-economice din Uniunea Europeană. Această creștere a volatilității cursului de schimb a atras mai mulți investitori speculatori.Tot aceași instabilitate a determinat preferința investitorilor pentru fondurile de obligațiuni cu venituri fixe și riscuri mai mici.
Fondurile monetare
În cadrul fondurilor monetare în prezent avem doar un singur fond Estte Money Market Ron ce are la 31.05.2014 un randament de 4,15% și o valoare unitara de 10,9338 lei/unitate de fond.
Fondurile de obligațiuni și instrumente cu venit fix
Fondurile din această categorie sunt: BRD Obligațiuni, Carpatica Obligațiuni, OTP Obligațiuni, Stabilo, Cerinvest, Erste Bond Flexible, BT Obligațiuni și ING Bond. În anul 2013cele mai bune evoluții ale randamentului le-au avut Carpatica Obligațiuni și Erste Bond Flexible Ron cu randamentele 6,27%, respectiv 6,11 %.
Tabel nr. 4. Fondurile de obligatiuni
Sursa: http://www.aaf.ro/fonduri-deschise/
Fondurile diversificate
Fondurile deschise de investiții mixte sau diversificate au ca principală caracteristică mixul de instrumente în orice combinație și durată de deținere, care nu se regăsește în celelalte categorii. Perioada recomandată de investire în cazul acestor tipuri de fonduri este de 3-5 ani. Fondurile mixte pot fi de 4 tipuri, în funcție de alocarea activelor:
defensive – cu expunere pe acțiuni de maxim 35%
echilibrate – cu expunere pe acțiuni între 35% și 65%
dinamice – cu expunere pe acțiuni de peste 65%
flexibile – caracteristica lor este un mix de instrumente, cu pondere și durată de deținere variabile. Expunerea pe acțiuni poate varia între 0 și 100%.
Majoritatea fondurilor de acest tip au avut un randament pozitiv în perioada 2011-2013, după cum se poate observa în tabelul de mai jos. Singurule fonduri care au „reușit” un randament negativ au fost fondurile diversificate flexibile Fortuna Clasic și Omnitrust. De asemenea, cel mai mare randament pozitiv l-a înregistrat Zepter Mixt urmat îndeaproape de Raiffeisen Benefit și FDI Zepter Equity.
Tabelul nr. 5. Structura FDI Diversificate
Sursă: Prelucrare după datele de pe http://www.aaf.ro/fonduri-deschise/
Fondurile de acțiuni
În cazul fondurilor de acțiuni, minim 85% din active sunt plasate în acțiuni, perioada recomandată de investire în cazul acestor tipuri de fond este de peste 5 ani. Pe parcursul întregului an 2011, fondurile din categoría celor de acțiuni au beneficiat din plin de interesul investitorilor, activele dublându-se, deși piața fondurilor de acțiuni nu are o pondere mare în totalul activelor pieței fondurilor mutuale de investiții.
În ceea ce privește cotele de piață ale fondurilor de acțiuni fondul BT Maxim deține de departe cea mai mare parte din piață, chiar daca randametul acestuia este de doar 0,9%, după cum se poate observa în tabelul de mai jos:
Tabelul nr. 6. Structura FDI Acțiuni
Sursă: Prelucrare după datele de pe http://www.aaf.ro/fonduri-deschise/
Per ansamablu piața fondurilor mutuale de investiții din România a avut o evoluție bună în perioada 2012-2013, în ciuda condițiilor economice și politice, la nivel de țară cât și la nivel european. Piața este în special mai dezvoltată în sfera altor fonduri mutuale și cele cu plasamente în instrumente cu venituri fixe sau obligațiuni, cele din urmă cunoscănd o creștere dublă a activelor.
3.2. Fondul de investiții BT Obligațiuni
3.2.1. Informații despre fond și societatea de administrare
Societatea de administrare a Fondului Deschis de Investitii BT Obligațiuni este BT Asset Management SA, o companie specializata in administrarea de investitii, membra a Grupului Financiar Banca Transilvania, și înregistrată cu numărul PJR05SAIR/120016/29.03.2005 din Registrul Public al C.N.V.M. Capitalul social subscris și vărsat al societații de administrare a investițiilor este de 7,165,700 RON.
Societatea de administrare reprezinta fondul in relatiile cu terții, putând să încheie contracte in numele fondului, să angajeze plați pentru investiții și cheltuieli, urmărind aplicarea politicii investiționale a fondului, în vederea atingerii obiectivelor acestuia.Societatea de administrare a investitiilor care reprezinta fondul, prin reprezentanții săi, în baza propunerilor Direcția Analiză și Management Active, Departamentul Plasare Active, analizează oportunitatile de investire conform strategiei, procedurilor șipoliticilor interne aprobate, dupa caz, de Consiliul de Supraveghere sau Directoratul societații deadministrare a investițiilor.
Fondul s-a constituit prin contract de societate civilă încheiat la data de 10.06.2008. Durata fonduluieste nelimitată, neexistând o data finală pentru achizitionarea sau răscumpararea unitaților de fond. În conformitate cu standardul European Fund and Asset Management Association – EFAMA, unde și Asociatia Administratorilor de Fonduri (AAF) este membră, în funcție de politica de investiții anunțatăînprospectul de emisiune, fondul BT Obligațiuni este un fond mutual de obligațiuni ce face plasamente de cel puțin 80% în titluri de stat, depozite monetare, obligațiuni și alte instrumente cu venit fix..
Fondul se adresează persoanelor fizice și juridice care doresc o combinație între creșterea de capital și stabilitatea oferită de instrumentele cu venit fix.
Obiectivul investițional al fondului constăîn mobilizarea de resurse financiare în vederea efectuării de plasamente pe piețele monetare și de capital în condițiile unui grad mediu spre ridicat de risc asumat.Fondul efectează plasamente în acțiuni, cu o pondere cuprinsăîntre 35% și 65% din portofoliu, și îninstrumente ale pieței monetare și instrumente cu venit fix, în scopul obținerii unor randamente superioare.
Politica de investitii a fondului deschis de investitii BT OBligațiuni urmărește diversificarea portofoliului în vederea dispersiei riscului și mentinerea unui grad optim de lichiditate, cu respectareacondițiilor legale impuse de C.N.V.M. Pe piața bursieră, fondul investește cu precadere în actiuni emisede companiile blue-chips, iar pentru realizarea obiectivului investitional sau pentru acoperirea riscurilor, fondul poate folosește și instrumente financiare derivate.
Structura ținta a portofoliului fondului este următoarea:
titluri de stat, certificate de tezorerie, contracte report având ca suport astfel de active;
obligațiuni – guvernamentale, municipale, corporatiste, etc. pe diferite maturități- tranzacționate sau nu pe o piață reglementată ;
depozite bancare,certificate de depozit;
maxim 10% din activele sale, în titluri de participare ale altor OPCVM și/sau AOPC care îndeplinesc condițiile prevăzute în art.101, alin.(1) punctul d) din Lege;
instrumente financiare derivate tranzacționate pe o piață reglementată, fără a depăși limita de 10% din activele sale, atât pentru realizarea obiectivelor cât și pentru acoperirea riscului pozițiilor existente;
maxim 10% din activele sale,în acțiuni tranzacționate pe o piață reglementată.
Unitațile de fond emise de FDI BT OBligațiuni reprezintă o deținere de capital a unei persoane fizice sau juridice în activele fondului, dematerializată, de un singur tip, denominate în lei, sub forma de înregistrare în cont.Unitațile de fond sunt de un singur tip, sunt platite integral în momentul subscrierii, conferind deținătorilor drepturi și obligații egale, sunt răscumparabile continuu din activele fondului, la cerereainvestitorilor. Valoarea unei unități de fond se rotunjește la 4 zecimale.
Participarea la Fond este deschisă oricărei persoane fizice sau juridice, române sau străine, care adera la prospectul de emisiune prin semnarea Declarației de adeziune și a Cererii de subscriere pentru unități defond, în urma achiziționării de unități de fond emise de fond. De asemenea, participarea la fond se poateface șiîn urma dobândirii acestor unități prin mostenire sau fuziune. Prin aderarea la prospectul de emisiune, investitorii în unitațile de fond se supun termenilor contractualidin actele constitutive și din Prospectul de emisiune al fondului.
Investitorii pot efectua operațiuni de subscriere/răscumpărare în orice localitate din țară în care existaghișee ale societății de distribuire pentru unitățile de fond ale fondului, precum și la sediul societății deadministrare a investitiilor. Investitorii pot subscrie atât un număr întreg cât și unnumar fracționat de unități de fond. Fondul nu percepe comision de cumparare a unităților sale.
Investitorii au dreptul de a rascumpăra oricând, integral sau partial, unitațile de fond deținute. În cazul încare, ca urmare a unei Cereri de răscumparare, investitorul ar ramane cu mai puțin de o unitate de fond,in mod obligatoriu, cu aceeași ocazie, este rascumparată automat si fractiunea reziduală. Cererea de răscumparare, odata depusă, este irevocabilă.Fondul nu percepe comision de rascumparare, dacă retragerea se efectuează după o perioadă mai mare de 30 zile de la data subscrierii acestora.
3.2.2. Evoluții ale fondului BT Obligațiuni
Fondul BT Obligațiuni a fost constituit în anul 2008, astfel tabelul 3.11. arată o evoluție în timp a valorii titlurilor cât și a factorilor cei mai importanți care influențează variația prețului unității de fond.
Tabelul nr. 7
Sursa: www.aaf.ro
Graficul nr. 5 reprezintă evoluția cotei de piață din 2008 până în 2014, aceasta este în creștere constantă. Această creștere a cotei de piață poate fi explicată și prin faptul că BT Asset Management a lansat pe piață noi fonduri mutuale care aveau menirea acoperiri unor segmente de piață principale precum și datorită încrederii investitorilor în fondurile mutual de obligațiuni.
Graficul nr. 5
Sursa: date prelucrate după www.aaf.ro
Această creștere a cotei de piață este influențat și de un factor important în piața FDI, și anume, activul net. Activul net al fondului mutual BT Obligațiuni crește constant și foarte mult, acesta fiind motorul atragerii mai multor investitori și creșterii valorii titlurilor.
Fenomenul de creștere constantă a activului fondului cumulat cu creșterea constantă și într-o masură mult mai mare a activului total al pieței FDI, a dus la creșterea a cotei de piață. Acest lucru poate fi urmărit în graficele nr. 5 și 6.
Grafic nr. 6
Sursa: date prelucrate după www.aaf.ro
Un alt factor de influență majoră este numărul de investitori, factor care se află într-o relație de interdependență cu valoarea titlului de fond. Aceștea influențându-se reciproc, într-o masură mai mică sau mai mare, depinzând în același timp de factori subordonați variației numărului de investitori.
Se poate observa pe graficele nr. 7 și 8 această dependență reciprocă, scoasă în evidență mai ales în anul 2010, când acești doi indicatori ating valori minime. Această situație are loc în contextul în care în toamna anului 2008 a avut loc declanșarea crizei financiare. Lucru care a creat panică în rândul investitorilor și o anumită reticiență față de orice activitate de investiție indirectă.
Graficul nr. 7
Sursa: date prelucrate după www.aaf.ro
Graficul nr. 8
Sursa: date prelucrate după www.aaf.ro
Fondul deschis de investiții BT Obligațiuni, pare să-și fi stabilizat cota de piață, tendințele actuale arată o peroadă de creștere moderată atât la nivelul valorii titlurilor fondului cât și a cotei de piață. Activul net și numărul investitorilor continuă pe un trend asscendent, care generează o creștere a performanței fondului mutual.
CONCLUZII
Dezvoltarea piețelor financiare la nivel mondial cât și la nivel regional, a dus la o creștere a instrumentelor, organizmelor, instituțiilor, procedeelor, mecanismelor, cât și a operațiilor prezente, implicit, și pe piețele de capital. Odată cu acestea s-au dezvoltat și organismele care sunt angajate în procesul investițional al economiei.
Dintre aceste organisme de plasament colectiv(investitori instituționalizați), o parte importantă sunt fondurile de investiții, datorită ușurinței cu care acestea pot crește lichiditățile la nivelul unei economii naționale, cât și sti capacitatea lor de a transfera fondurile, resursele, capitalul de la investitor, cel care are surplus la cel care are nevoie de finanțare sau de investiție, pentru ași menține mijloacele de producție la un nivel destul de competitiv.
Astfel fondurile mutuale de investiții joacă un rol deosebit de important în redistribuirea avuției naționale, de la surplus la nevoie, alimentând astfel motoarele creșterii și dezvoltării economice.
Deși piața financiară în ansamblu românească în nu a ajuns la maturitate, sau cel puțin la un grad mai mare de competivitate, piața de capital a încercat în anii după revoluție o dezvoltare mai susținută, reușind să introducă mecanisme care pot facilita transferul de fonduri de la ofertă la cerere.
Fondurile de investiții au apărut în România la mijlocul anilor 90’ ai secolului trecut, dar au fost întâmpinate de eșecuri datorită lipsei reglementărilor concrete ale pieței de capital. S-a creat haos, multe fonduri dând faliment, investitori și-au pierdut capitalul. Învățând din eșecuri piața fondurilor de investiții a renăscut pe la începutul anilor 2000, pornind încet, dar cu pași mari, activele din piața fondurilor mutuale s-au dublat de la an la an, alimentând totodată creșterea economică, crescând odată cu dezvoltarea celorlalte ramuri ale pieței financiare.
După această perioadă de boom, a urmat bineînțeles recesiunea, care a avut un impact mai mult psihologic, decât unul real, asupra pieței fondurilor deschise de investiții. Situația a început să se stabilizeze în anul 2009, măsurile fără pecedent luate de guverne la nivel mondial, au reușit să readucă o stare de echilibru piețelor de capital, implicit și fondurilor.
Acestea începând din nou să crească, deși într-un ritm mai mic ca înainte de 2008, totuși această creștere era mai sustenabilă, repezentând in mediu investițional mai precaut. Piețele continuă creșterile în ciuda prezenței unei crize a datoriilor suverane în zona europeană.
În România piața fondurilor mutuale de investiții este polarizată în jurul fondurilor de obligațiuni și a altor fonduri, acestea având riscuri mai mici și profituri mai mici, dar precauția dictează strategia investițională în această perioadă. Piața FDI a acțiunilor a înregistrat o creștere bunicică ultimii 3 ani, semn că piața prinde curaj și investitorii vor profituri mai mari.
În ceea ce privește fondul deschis de investiții BT Obligațiuni, acesta ocupă o poziție de mijloc în rândul fondurilor, deși se observă o tendință de stabilizare a situației fondului, în urma creșterii constante atât a cotei de piață cât și a valorii titlurilor fondului. Randamentul fondului din momentul lansării a fost constant pozitiv și peste 5%.
Piața fondurilor din România este o piața emergentă, în ascensiune, caracterizată de o creștere sustenabilă, care în ciuda dificultăților întămpinate are potențial. Organele stalului ar trebui să întreprindă acțiuni pentru a stimula dezvoltarea acestei piețe, datorită capacității acesteia de a transfera capital și lichidități, mult mai rapid decât alte sectoare financiare.
BIBLIOGRAFIE
Cărți
Anghelache Gabriela, „Bursă și piața extrabursieră”, editura Economică, București 2000;
Anghelache Gabriela,„Piața de capital. Caracteristici, evolutii, tranzactii.” Ed. Economică, București 2004;
Badea L., Mocanu F., „Piața de capital. Analiza și gestiunea plasamentelor”, Editura Economică, București 2004.
Barna F., “Piața de capital (Analize și strategii investitționale)”, Editura Universității din Timișoara, 2004.
Ciobanu Gheorghe, “Bursa și tranzacțiile bursiere”, editura Economică, București 1997;
Corduneanu C., Barna F., „Piețe de capital și operații bursiere”, Editura Mirton, Timișoara, 2001.
Dufloux Claude, „Piețe finaciare”, editura Economică, București 2002;
Dardac N., “Tranzacții bursiere cu produse derivate și sintetice”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1999.
Dardac N., Basno C., “Bursele de valori. Dimensiuni și rezonanțe social-economice”, Editura Economică, București, 1997
Simona Fătu, “Piața de capital privită din interior”, Ed. Vox, București, 1998, p.81
Fusu Calin, Popa Ioan, “ Fondurile mutuale – mijloc de atragere a investitiilor in Europa Centrala si de Est”, Editura A.S.E., 2002;
Miclăuș P.G., “Piața instrumentelor financiare derivate ”, Editura Economică, București 2008.
Olteanu A., Olteanu M., Piețe de capital, Editura Dareco, București, 2003.
Pană V.M., Fildan N.,”Tranziția și piețele competitive reglementate. Ghid al abordării conceptuale și practice în România”, Editura Economică, București, 2001;
Pop C. “Piețe financiare”, Editura Todesco, Cluj-Napoca, 2000.
Prunea Petru, “Piața de capital. Cronica provocării riscului”, Editura Economică, București, 2001
Sabău-Popa Diana , Zăpodeanu Daniela, , ”Introducere în studiul pieței de capital”, editura Universității din Oradea, Oradea 2008;
Stoica Victoria, Ionescu Eduard, „Piețe de capital și burse de valori”, ediția II, editura Economică, București 2002;
Vâscu Barbu, Teodora Cristina, „Piețe de capital: evaluarea și gestionarea valorilor mobiliare”, editura Fundației ”România de maine”, București 1998
Tulai H., “Piețe financiare”, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2004
Articole, legislație și surse de internet
18.Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, publicată în M.O. nr. 571/29.06.2004, modificată prin Legea nr. 208/29.06.2005 publicată în M.O. nr. 578/05.07.2005 și completată prin O.G. nr. 41/14.07.2005 privind reglementarea unor măsuri financiare, publicată în M.O. nr. 677/28.07.2005 și aprobată prin Legea nr. 97/25.04.2006, publicată în M.O. nr. 375/02.05.2006;
19. Asociația Administratorilor de Fonduri din România (AAFR) http://www.aaf.ro/index.php?option=com_content&view=section&id=4&Itemid=35
20. Comisia Națională a Valorilor Mobiliare,”Ghidul Investitorului”, București, septembrie 2008 http://www.cnvmr.ro//pdf/diverse/2008-11-13-Ghidul-Investitorului.pdf
21. Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, “Raportul anual al C.N.V.M. pe 2013”, București, aprilie 2010, http://www.cnvmr.ro/pdf/raportanual/ro/Raport-Anual-CNVM-2013.pdf
22. Site-ul C.N.V.M. http://www.cnvmr.ro/ro/alteacte2013.html
23. Niculae Feleagă, “Investitorii instituționali și guvernanța întreprinderii ” http://www.ectap.ro/articol.php?id=169&rid=10
24. Kmarket
http://www.kmarket.ro/fonduri/afisare_fond.php?fondid=27&nume=BCR%20Dinamic
25. ERSTE Asset Management, C.N.V.M., ”Prospect de emisiune – Fondul deschis de investiții BCR Dinamic ” http://www.erste-am.ro/
26. Wikipedia.org
http://en.wikipedia.org/wiki/Investment_fund
http://en.wikipedia.org/wiki/Mutual_fund
http://www.sifmuntenia.ro/index.php?section=despre
www.aaf.ro
http://www.kmarket.ro/fonduri/prospecte/btobligatiuni.pdf
BIBLIOGRAFIE
Cărți
Anghelache Gabriela, „Bursă și piața extrabursieră”, editura Economică, București 2000;
Anghelache Gabriela,„Piața de capital. Caracteristici, evolutii, tranzactii.” Ed. Economică, București 2004;
Badea L., Mocanu F., „Piața de capital. Analiza și gestiunea plasamentelor”, Editura Economică, București 2004.
Barna F., “Piața de capital (Analize și strategii investitționale)”, Editura Universității din Timișoara, 2004.
Ciobanu Gheorghe, “Bursa și tranzacțiile bursiere”, editura Economică, București 1997;
Corduneanu C., Barna F., „Piețe de capital și operații bursiere”, Editura Mirton, Timișoara, 2001.
Dufloux Claude, „Piețe finaciare”, editura Economică, București 2002;
Dardac N., “Tranzacții bursiere cu produse derivate și sintetice”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1999.
Dardac N., Basno C., “Bursele de valori. Dimensiuni și rezonanțe social-economice”, Editura Economică, București, 1997
Simona Fătu, “Piața de capital privită din interior”, Ed. Vox, București, 1998, p.81
Fusu Calin, Popa Ioan, “ Fondurile mutuale – mijloc de atragere a investitiilor in Europa Centrala si de Est”, Editura A.S.E., 2002;
Miclăuș P.G., “Piața instrumentelor financiare derivate ”, Editura Economică, București 2008.
Olteanu A., Olteanu M., Piețe de capital, Editura Dareco, București, 2003.
Pană V.M., Fildan N.,”Tranziția și piețele competitive reglementate. Ghid al abordării conceptuale și practice în România”, Editura Economică, București, 2001;
Pop C. “Piețe financiare”, Editura Todesco, Cluj-Napoca, 2000.
Prunea Petru, “Piața de capital. Cronica provocării riscului”, Editura Economică, București, 2001
Sabău-Popa Diana , Zăpodeanu Daniela, , ”Introducere în studiul pieței de capital”, editura Universității din Oradea, Oradea 2008;
Stoica Victoria, Ionescu Eduard, „Piețe de capital și burse de valori”, ediția II, editura Economică, București 2002;
Vâscu Barbu, Teodora Cristina, „Piețe de capital: evaluarea și gestionarea valorilor mobiliare”, editura Fundației ”România de maine”, București 1998
Tulai H., “Piețe financiare”, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2004
Articole, legislație și surse de internet
18.Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, publicată în M.O. nr. 571/29.06.2004, modificată prin Legea nr. 208/29.06.2005 publicată în M.O. nr. 578/05.07.2005 și completată prin O.G. nr. 41/14.07.2005 privind reglementarea unor măsuri financiare, publicată în M.O. nr. 677/28.07.2005 și aprobată prin Legea nr. 97/25.04.2006, publicată în M.O. nr. 375/02.05.2006;
19. Asociația Administratorilor de Fonduri din România (AAFR) http://www.aaf.ro/index.php?option=com_content&view=section&id=4&Itemid=35
20. Comisia Națională a Valorilor Mobiliare,”Ghidul Investitorului”, București, septembrie 2008 http://www.cnvmr.ro//pdf/diverse/2008-11-13-Ghidul-Investitorului.pdf
21. Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, “Raportul anual al C.N.V.M. pe 2013”, București, aprilie 2010, http://www.cnvmr.ro/pdf/raportanual/ro/Raport-Anual-CNVM-2013.pdf
22. Site-ul C.N.V.M. http://www.cnvmr.ro/ro/alteacte2013.html
23. Niculae Feleagă, “Investitorii instituționali și guvernanța întreprinderii ” http://www.ectap.ro/articol.php?id=169&rid=10
24. Kmarket
http://www.kmarket.ro/fonduri/afisare_fond.php?fondid=27&nume=BCR%20Dinamic
25. ERSTE Asset Management, C.N.V.M., ”Prospect de emisiune – Fondul deschis de investiții BCR Dinamic ” http://www.erste-am.ro/
26. Wikipedia.org
http://en.wikipedia.org/wiki/Investment_fund
http://en.wikipedia.org/wiki/Mutual_fund
http://www.sifmuntenia.ro/index.php?section=despre
www.aaf.ro
http://www.kmarket.ro/fonduri/prospecte/btobligatiuni.pdf
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Fondurile Mutuale din Romania (ID: 140377)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.