Fondurile Comunitare și Politica de Coeziune a Uniunii Europene

Diverse

Fondurile Comunitare și Politica de Coeziune a Uniunii Europene

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

Introducere

Capitolul 1. Fondurile comunitare și politica de coeziune a Uniunii Europene. Semnificații pentru România

1.1. Importanța politicii de coeziune pentru România

1.2. Instrumente financiare ale politicii regionale

1.3. Gradul de absorbție al fondurilor europene

Capitolul 2. Aspecte privind implementarea proiectelor finanțate din fonduri europene nerambursabile

2.1. Managementul proiectului și programare

2.1.1. Monitorizarea și controlul implementării proiectului

2.1.2. Procedura de modificare și completare a contractului

2.1.3. Bugetarea proiectului

2.1.4. Managementul plăților

2.2. Nereguli și corecții financiare

2.3. Recuperarea creanțelor bugetare

2.4. Eligibilitatea cheltuielilor

2.4.1. Tratamentul contabil aplicabil fondurilor externe nerambursabile

Capitolul 3. Auditul financiar în contextul verificării proiectelor europene

3.1. Colaborarea CAFR – Ministerul Fondurilor Europene

3.2. Parcursul auditului financiar al proiectelor cu finanțare europeană

3.3. Auditul proiectelor cu finanțare nerambursabilă

3.4. Piața serviciilor de audit a proiectelor europene în România

Capitolul 4. Studiu de caz

4.1. Prezentarea proiectului

4.2. Rambursarea cheltuielilor

Concluzii și propuneri

Bibliografie

INTRODUCERE

CAPITOLUL I

FONDURILE COMUNITARE ȘI POLITICA DE COEZIUNE A UNIUNII EUROPENE. SEMNIFICAȚII PENTRU ROMÂNIA

1.1. Importanța politicii de coeziune pentru România

Politica de coeziune se defineste, prin menirea sa, ca fiind o necesitate de a cimenta unitatea economiilor si sa asigure o dezvoltare armonioasa prin reducerea diferențelor care există între diferitele regiuni, precum și a rămânerii în urmă a regiunilor defavorizate.

Politica de coeziune economică și socială este necesara pentru a reduce disparitățile de dezvoltare economică și socială între statele membre, a îmbunătăți funcționarea Pieței unice si a promova dezvoltarea durabila a UE.

Aplicarea unei politici de coeziune economică și socială este una dintre caracteristicile principale ale procesului de integrare europeană. Fiecare pas în drumul integrării europene a fost și este acompaniat de măsuri menite să contramandeze posibilele efecte nedorite în sectoarele economice sau în regiunile cu probleme. Creșterea accentuată a transferurilor prin intermediul Fondurilor Structurale și al Fondului de Coeziune, a devenit o caracteristică importantă a politicii regionale a UE, de cele mai multe ori, coeziunea identificându-se cu procesul de finanțare.

Politica de coeziune adoptată de Uniunea Europeană nu s-ar putea materializa fără existența Fondurilor Structurale. Rolul instrumentelor structurale vizează în principal promovarea unei dezvoltări durabile, echitabile și armonioase a ansamblului economic, social și teritorial al Uniunii pentru a se asigura îmbunătățirea nivelului de trai al cetățenilor europeni. Fondurile Structurale pot fi deopotrivă folosite și pentru crearea de poli de competitivitate, prin susținerea incubatoarelor de afaceri, în vederea dezvoltării IMM-urilor și a atragerii investitorilor. Diversitatea regională și distribuția diferențiată a activităților industriale impun abordarea distinctă a acestor poli de competitivitate în funcție de specificul local, astfel încât intervenția Fondurilor Structurale să se materializeze în dezvoltarea armonioasă a regiunilor europene și nu în adâncimea inegalităților de dezvoltare.

Necesitatea atenuării impactului integrării economice aupra fortei de muncă, sectoarelor economice, precum și a realizării unui echilibru financiar între regiunile Uniunii Europene a determinat conturarea unei politici regionale commune, fapt marcat de aparitia, în anul 1975, a Fondului European de Dezvoltare Regională.

Alături de instrumentele specifice politicii de coeziune economică și socială, Uniunea Europeană utilizează, în vederea consolidării procesului de integrare europeană, un set de instrumente financiare menite să atenueze efectele negative generate de procesul de extindere.

1.2. Instrumente financiare ale politicii regionale

Politica de coeziune a fost finantata in perioada 2007-2013, de catre Uniunea Europeana cu suma de 336 mld. euro. Fondurile structurale și fondul de coeziune sunt instrumentele financiare prin care UE acționează pentru eliminarea dezechilibrelor economice și sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii economice și sociale.

Instrumentele structurale sunt:

Fondul Social European (FSE): finanțează proiecte care să sprijine creșterea adaptabilității forței de muncă și a întreprinderilor, scăderea ratei șomajului, promovarea incluziunii sociale, extinderea și îmbunătățirea investițiilor în capitalul uman (educație și formare profesională).

Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR): finanțează proiecte care sprijină investiții în cercetare și dezvoltare tehnologică, protecția mediului, sprijin pentru investiții pentru IMM-uri;

Fondul de Coeziune (FC): finanțează proiecte care urmăresc dezvoltarea de rețele trans-europene de transport, proiecte majore de infrastructură de mediu și domenii care pot asigura beneficii durabile în ceea ce privește protecția mediului.

Adițional instrumentelor structurale, în vederea reducerii decalajelor între regiuni, Uniunea Europeană pune la dispoziția Statelor Membre alte două fonduri nerambursabile: Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR); Fondul European pentru Pescuit (FEP).

În perioada 2007-2013, toate regiunile de dezvoltare ale României sunt eligibile pentru asistență financiară nerambursabilă acordată în cadrul obiectivelor Convergență și Cooperare Teritorială Europeană

Tabelul 1.1 Domeniile de finanțare ale politicii de coeziune

Sursa: Prelucrare din documentele studiate

Programele operaționale ce compun fondurile structurale sunt: Programul Operațional Regional – POR; Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice – POSCCE; Programul Operațional Sectorial de Mediu – POS Mediu; Programul Operațional Sectorial de Transport – POS Transport; Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative – PODCA; Programul Operațional Asistență Tehnică – POAT.

1.3. Gradul de absorbție al fondurilor europene

Deși România a fost printre primele state membre ale căror programe operaționale au fost aprobate de către CE, demararea efectivă a implementării strategiei aprobate prin Cadrul Strategic Național de Referință (CSNR) și programele operaționale nu a fost facilă, înregistrandu-se probleme multiple și complexe atât în procesul de demarare a implementării programelor operaționale, cât și a proiectelor.

Dificultatile de absorbtie apar de regula in zona Central si Est Europeana, unde sunt cauzate de o serie de probleme statale, printre care se numara si diferentele de organizare si structura sau stadiul incipient de dezvoltare a democratiei locale. Tarile din Est au initiat la inceputul anilor ’90 un proces de descentralizare, aspirand la reintoarcerea la autonomia locala, iar colectivitatile locale dispun in prezent de organisme de decizie constituite democratic, alese prin vot universal si cu competente sporite. În acest context, rolul acestor colectivitati devine din ce in ce mai mare la nivel finaciar, intr-o perioada in care cerintele care li se impun presupun un efort specific pentru primirea de fonduri si pentru co-finantarea proiectelor comunitare.

Incapacitatea României de a utiliza fondurile Uniunii Europene este endemică, chiar dacă poate fi explicată de diverși factori. Faptul că aceasta nu reușește să atragă fondurile europene încă din primii ani post-aderare, cel puțin în aceiași măsură cu contibuția națională la bugetul comunitar, înregistrând cheltuieli nete ca stat membru UE, este o situație nu doar paradoxală, dar și cu efecte dramatice în ceea ce privește recuperarea discrepanțelor de dezvoltare și convergența reală cu țările UE.

CAPITOLUL II

ASPECTE PRIVIND IMPLEMENTAREA PROIECTELOR FINANȚATE DIN FONDURI EUROPENE NERAMBURSABILE

2.1. Managementul proiectului și programarea

Managementul proiectelor constă în aplicarea cunoștințelor, capabilităților, instrumentelor și tehnicilor specifice pentru activitățile unui proiect, care au obiective, scopuri și cerințe definite, referitoare la timp, costuri, calitate și parametri de performanță, activități considerate ca importante și adecvate pentru finanțare. Timpul, costul,calitatea și performanțele sunt constrângeri pentru proiect. Un proiect este caracterizat de un efort temporar pentru crearea unui produs sau serviciu cu caracter de unicitate.. Această caracteristică de a fi temporar contrastează cu procesele sau operațiile de producție care au caracter permanent sau semi-permanent, acestea continuându-și existența pentru crearea aceluiași produs sau serviciu în mod repetat.

Caracterul de unicitate al produsului, serviciului sau rezultatului implică să se efectueze ceva unic, în sensul că rezultatul final este diferit de alte produse sau servicii din categoria la care aparține, produsele/serviciile nu reprezintă o repetare.

Descrierea managementului proiectelor este posibilă prin analiza ciclului de viață al proiectelor, care se referă la ansamblul logic de faze ale proiectului, ale căror denumiri și număr sunt determinate de necesitățile realizării scopurilor sau obiectivelor proiectului. Indiferent de scop sau complexitate, fiecare proiect trece printr-o serie de faze. Managementul de proiect trebuie să includă o analiză a riscului și o definiție a criteriilor pentru terminarea cu succes a fiecărui rezultat livrabil -un studiu de fezabilitate, un proiect de detaliu sau un prototip funcțional. În abordarea tradițională, pe faze, succesiunea fazelor de realizare a managementului proiectelor este următoarea: inițierea proiectului; planificarea sau dezvoltarea proiectului; execuția proiectului sau faza de producție; monitorizarea și controlul; finalizarea (închiderea) proiectului (completion – închidere).

Aceste faze sunt interdependente și îndeplinirea fiecăreia dintre ele este condiționată de realizarea precedentei.

Managementul proiectului se caracterizează prin trăsături proprii, care asigură succesul proiectului. Una dintre aceste trăsături este aceea de a fi un proces complex deoarece implică, pe lângă cunoștințe economice și tehnice de specialitate din domeniul specific fiecărui proiect, o gamă largă de cunoștințe și aptitudini organizatorice, astfel încât să coordoneze în paralel derularea în bune condiții a activităților, organizarea optimă a timpului, conducerea echipei, precum și administrarea celorlalte resurse.

Managementul proiectului reprezintă procesul de organizare și supraveghere a proiectului pentru a asigura realizarea acestuia conform planificării, în limitele bugetului și conform specificațiilor stabilite.

2.1.1. Monitorizarea și controlul implementării proiectului

Fiecare proiect trebuie să determine regulile de administrare corespunzătoare aspiratiilor și stilurilor de operare ale participanților și mărimii proiectelor, neexistând o soluție standard. O practică utilă este elaborarea unor linii directoare de implementare a proiectului ca prim rezultat al acestuia,care să permita acoperirea cerințelor standard. Punerea la punct a unui sistem de evidență a documentelor trebuie realizată încă de la începutul derulării contractului. Acesta nu are menirea să asigure doar păstrarea corespondenței și a documentelor privind implementarea proiectului, ci va reprezenta, de fapt, un ghid și un ajutor pentru acțiunile ulterioare. Beneficiarii de proiecte ar trebui sa aiba in vedere si asistenta juridica specializata atunci cand se confrunta cu dificultati de implementare sau cu divergente in raporturile cu autoritatile publice, ce pot conduce la compromiterea proiectului.

Managementul execuției proiectului necesită atenție și presupune urmărirea permanent a unui set de indicatori cheie. Proiectul va avea cu siguranță probleme dacă în mod sistematic nu sunt respectate termenele limită și se depășesc constant efortul și costurile estimate pentru a reuși finalizarea activităților.

Monitorizarea și controlul privind implementarea proiectului sunt realizate de către Autoritatea de Management/ Organismul Intermediar (AM/ OI), beneficiarul obligându-se să respecte prevederile menționate în contractul de finanțare. Monitorizarea proiectului se va face pe baza indicatorilor stabiliți în cererea de finanțare. Proiectul trebuie implementat de către beneficiar într-un mod care să asigure atingerea obiectivelor, la termenele fixate și cu respectarea bugetului stabilit în cererea de finanțare.

2.1.2. Procedura de modificare și completare a contractului

Orice modificare a contractului se va face cu acordul părților (AM/ OI și beneficiar) prin încheierea unui act adițional sau aprobarea unei notificări, cu excepția modificărilor determinate de schimbări în cadrul legislativ care vor intra în vigoare la data menționată în actul normativ respectiv, cu notificarea ulterioară a beneficiarului, iar acesta are datoria de a anunta in termen de zece zile orice fenomen ce ar putea sa intarzie inceperea contractului.

Cu cel puțin zece zile înainte de data la care dorește ca notificarea să producă efecte, în următoarele situații: modificări intervenite în bugetul estimat al proiectului, în limita a 10% între capitolel bugetare; schimbarea adresei sediului social al beneficiarului, schimbarea datelor de contact, precum și înlocuirea reprezentantului legal; schimbarea contului special deschis pentru proiect; înlocuirea sau introducerea de noi membri în echipa de management ori a experților pe termen lung din cadrul echipei de implementare a proiectului; modificarea planului de implementare a activităților; solicitarea utilizării sumei alocate rezervei de contingență, pentru suma care se încadrează sub 10% între capitolele bugetare;

Notificarea va intra în vigoare și va produce efecte juridice începând cu a unsprezecea zi de la înregistrarea acesteia de către OI dacă nu s-au solicitat clarificări beneficiarului. Dacă beneficiarul nu furnizează clarificările solicitate in termen de trei zile lucrătoare de la data solicitarii acestora de către OI, notificarea va fi respinsă.

Beneficiarul are obligația de a solicita OI cu cel puțin 20 zile înainte de la data la care dorește ca actul adițional să producă efecte în următoarele situații: orice modificare a bugetului estimat al proiectului, generată de redistribuiri de sume care depășesc limita de 10 % între capitolele bugetare aferente costurilor eligibile, modificarea cheltuielilor de tip FEDR sau a cheltuielilor generale de administrație, cu respectarea procentului maxim permis conform Ghidului solicitantului, cu justificarea detaliată a motivelor care au dus la aceasta; includerea de noi activități eligibile și/sau introducerea unor categorii de grup țintă, cu respectarea prevederilor Ghidului solicitantului; modificarea duratei de implementare a proiectului; înlocuirea unuia dintre partenerii din proiect sau modificări ale acordului de parteneriat; solicitarea utilizării sumei alocate rezervei de contingență, pentru suma care depășește limita a 10% între capitolele bugetare.

2.1.3. Bugetarea proiectului

Bugetarea proiectului este suma estimată ce reprezintă valoarea acestuia. Planificarea bugetului reprezintă planificarea financiară a proiectului și este o activitate esențială în elaborarea acestuia, întrucât de corecta elaborare a bugetului depinde într-o mare măsură reușita proiectului. Planificarea bugetului unui proiect se face simultan cu planificarea activităților acestuia. Calendarul activităților unui proiect este transpus in date (durată), activități concrete, număr de beneficiari și resurse necesare pentru fiecare activitate propusă. Fiecare activitate are valoare financiară, astfel încât derularea activităților este strâns legată de buget. Pentru o cât mai bună estimare a bugetului, o activitate trebuie sa fie divizată în subactivități, iar fiecare subactivitate, bugetată. Implementarea fiecărei activități presupune utilizarea de resurse umane, materiale și financiare, care sunt încadrate în buget pe categorii de cheltuieli.

Bugetul unei activități trebuie să asigure funcționarea activității, deci trebuie să fie stabilite și estimate cât mai precis posibil toate categoriile de cheltuieli necesare pentru realizarea obiectivelor activităților respective, în condiții de calitate necesare în proiect.

Valoarea totală a bugetului proiectului este formată din totalul cheltuielilor eligibile și neeligibile necesare implementării proiectului. La elaborarea proiectului trebuie luat în considerare raportul cost- beneficiu.

Planificarea riguroasă a bugetului este esențială deoarece orice omisiune duce la solicitarea de fonduri suplimentare sau cerere de modificare de buget, solicitări acceptate de finanțator în mod exceptional în cazuri bine justificate, iar supradimensionarea duce la modificarea bugetului și acordarea unei sume mai mici decât cea cerută initial prin proiect. Bugetul aprobat va fi trecut în contractual de finanțare. Obligația majoră a beneficiarului este de a asigura finanțarea.

2.1.4. Managementul plăților

Responsabilul financiar trebuie să aibă o evidență la zi a plăților, o previzionare pentru luna în curs și o estimare permanentă a costului final al contractului. Deasemenea, responsabilul financiar trebuie să verifice dacă documentele de plată sunt corecte și complete și să urmărească traseul acestora, întrucât orice eroare poate conduce la întârzieri însemnate la plata produselor, serviciilor și/ sau lucrărilor din cauza returnării acestor documente pentru corectare/ completare.

În scopul asigurării resurselor financiare necesare începerii derulării contractelor, beneficiarul poate solicita prefinanțarea în baza cererii de prefinantare depusă la semnarea contractului.

Beneficiarul trebuie sa facă dovada încheierii unui contract de furnizare de bunuri/ prestare de servicii/execuție de lucrări cu un operator economic în termen de șaizeci de zile de la primirea prefinanțării pentru a nu fi nevoit sa ramburseze întreaga prefinanțare primită.

Prefinanțarea se plătește în lei în contul special deschis de către beneficiar în conformitate cu prevederile contractuluide finanțare și a eventualelor acte adiționale sau notificări ulterior aprobate, și trebuie utilizată exclusiv pentru proiectul finanțat, de către beneficiar și partenerii săi, dacă este cazul.

Sumele acordate cu titlu de prefinanțare se recuperează prin deducerea din fiecare cerere de rambursare intermediară solicitată a unui procent de 20% din valoarea cheltuielilor eligibile ale beneficiarului/ partenerilor care au primit prefinanțare, validate de către Organismul Intermediar. Prefinanțarea primită de către beneficiar se restituie Autorității de Management dacă acesta nu depune nici o cerere de rambursare în termen de patruzeci și cinci de zile de la primirea acesteia.

Cererea de rambursare de fonduri este însoțită de un dosar care cuprinde documente relevante pentru aceasta, astfel încât cererea să poată fi verificată, iar Autoritatea de Management să autorizeze plata cheltuielilor eligibile în contul beneficiarului. Prin cererea de rambursare beneficiarul solicită spre rambursare doar cheltuielile eligibile în cadrul proiectului, cheltuieli realizate și plătite în perioada de eligibilitate, pentru care există documente justificative verificate și auditate.

Înainte de depunerea cererii de rambursare la sediul AMPOSDRU/OI responsabil, beneficiarul este obligat să introducă în modulul ActionWeb datele financiare ce urmează a fi solicitate spre rambursare în cadrul cererii de rambursare.

În vederea justificării cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului, beneficiarii trebuie să anexeze la cererile de rambursare documentele justificative care atestă efectuarea plăților.

Beneficiarii pot accesa mecanismul de decontare prin cereri de plată, în baza contractelor de finanțare, în conformitate cu OUG 64/ 2009 cu modificările și completările ulterioare și a instrucțiunilor Autorității de Management. Birocratia excesiva care caracterizeaza domeniul finantarilor europene in Romania conduce la riscul ca beneficiarii proiectelor sa faca uneori greseli care le pun in pericol rambursarile si implicit buna desfasurare a proiectului.

2.2. Nereguli și corecții financiare

Neregula este considerată orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene.

Neregulile se pot clasifica in functie de: cauzalitate, impact, frecvență.

În funcție de criteriul cauzalitate, neregulile sunt neintenționate și intenționate. Neregulile neintenționate se referă la orice acțiune a uneia dintre instituțiile implicate în administrarea FSE sau a unui beneficiar cauzat de neglijență și rezultând în încălcarea unor prevederi/proceduri legale convenite între părți. Nereguli neintenționate pot fi, de exemplu: greșeli sau erori cauzate de neglijență; încălcarea neintenționată sau planificată a procedurilor operaționale; un sistem de control intern și de management financiar insuficient dezvoltat. Neregulile intenționate se materializează în fraudă. Frauda este o neregulă comisă în mod intenționat, care constituie o infracțiune penală.

În funcție de criteriul impact, neregulile sunt cu impact financiar și fără impact financiar. O neregulă cu impact financiar reprezintă o situație în care s-a realizat plata unor fonduri ce constutie cheltuieli nejustificate în cadrul opertaiunilor FSE, conform reglementărilor în vigoare. O neregulă fără impact financiar reperezintă situațiile în care acestea au fost identificate înainte de realizarea plătți de către / către beneficiar.

În funcție de criteriul frecvență, neregulile sunt sistemice și specifice. Neregulile sistemice reprezintă situații care apar sau care au o probabilitate mare de apariție ca rezultat al unor deficiențe în cadrul sistemelor de control intern, iar cele specifice pot apărea în urma unor erori sau fraude, ca atare, având caracter intenționat sau neintenționat.

Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a exclude integral sau parțial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare, în situația în care în procesul de verificare a solicitărilor de plată acestea determină existența unor astfel de cheltuieli.

Achizițiile publice reprezintă cel mai sensibil domeniu din punct de vedere al greșelilor efectuate în utilizarea fondurilor europene, constituind și cea mai importantă cauză a neeligibilității cheltuielilor efectuate.

Gravitatea unei nereguli legate de nerespectarea normelor privind achizițiile publice și implicațiile financiare aferente pentru bugetul Uniunii sunt evaluate ținând seama de următorii factori: nivelul concurenței, al transparenței și al egalității de tratament. Un indicator clar al gravității neregulii este situația în care nerespectarea normelor are un efect disuasiv pentru potențialii ofertanți sau în care o astfel de nerespectare conduce la atribuirea contractului altui ofertant decât celui care ar fi trebuit să îl obțină. Dacă neregula este doar de natură formală, fără a avea vreo implicație financiară reală sau potențială, nu se va efectua nicio corecție. În cazul în care se constată mai multe nereguli în aceeași procedură de achiziții, ratele de corecție nu se cumulează, rata de corecție fiind determinată pe baza celei mai grave nereguli.

Se constată următoarele nereguli și corecții financiare: nerespectarea procedurilor cu privire la publicitate (25% -100%); atribuirea incorectă de contracte pentru lucrări complementare, servicii sau produse, fără competiție, în anumite circumstanțe (100%); lucrări sau servicii complementare ce depășesc limitele prevazute în directivele UE privind achizițiile publice, efectuate în circumstanțe neprevăzute (100% din valoare depășind cei 50% din contractul inițial); lipsa menționării ansamblului de criterii de selecție și de atribuire în caietul de sarcini sau în anunțul de participare la licitație (5%, 10% sau 25%); aplicarea de criterii ilegale de atribuire (5%, 10% sau 25%); criterii ilegale de selecție și/sau de atribuire cuprinse în procedura de licitație (25% -100%); definirea insuficientă sau discriminatorie a obiectului contractului (5%,10% sau 25%); negociere în timpul procedurii de atribuire (25 %); diminuarea obiectului fizic contractual (25% din val. obiectului fizic final).

Corecțiile financiare pot fi aplicate și ulterior, chiar în situația în care achiziția a fost aprobată și suma rambursată de Autoritatea de Management. În cazul în care beneficiarii consideră că au fost nedreptățiți prin aplicarea corecțiilor și dețin justificări concludente în acest sens, se pot adresa instanței de judecată pentru anularea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare. În prezent există deja precedent pentru astfel de cazuri în care în instanță a fost obținută anularea actului administrativ prin care s-a impus corecția financiară.

Corecțiile financiare constau în: anularea întregii părți din contribuția publică; anularea unei părți din contribuția publică. La aplicarea corecțiilor financiare se ia în considerare: natura neregulilor; gravitatea neregulilor; pierderea financiară a fondului.

2.3. Recuperarea creanțelor bugetare

Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare/ Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare constituie titlu de creanță și se emite în vederea stingerii acestei creanțe.

Procedura de recuperare a creanțelor bugetare are două etape: constatarea; recuperarea propriu- zisă a creanței bugetare.

2.4. Eligibilitatea cheltuielilor

În general consturile sunt eligibile dacă: au fost realmente contractate și plătite de către partnerul leader de proiect sau propriii parteneri, pe toată perioada de implementare a proiectului; sunt direct legate de proiect și sunt incluse în bugetul aprobat; respectă principiile unui management financiar solid și reglementările naționale și comunitare referitoare la achizițiile publice.

Criteriile de eligibilitate sunt considerate a fi următoarele: eligibilitatea în timp – costurile vor fi eligibile dacă sunt contractate între 1 ianuarie 2007 și 31 martie 2015; eligibilitate geografică – cheltuielile eligibile trebuie realizate în zonele eligibile ale programului; eligibilitate pe categorii de cheltuieli -cheltuielile eligibile sunt grupate în capitole bugetare.

Clasificarea lor pe capitole bugetare este următoarea:

Costuri de pregătire – contractate în perioada de pregătire / dezvoltare a proiectului. Rata costurilor de pregărire nu trebuie să depășească 10% din costurile totale eligibile ale proiectului.

Costuri cu personalul – sunt cheltuieli cu personalul implicat în implementarea proiectului în beneficiul partenerului leader de proiect sau a partenerilor instituției. Costurile sunt divizate în costuri pentru managementul proiectului și costuri pentru expertiză. Acestea trebuie clar corelate cu proiectul și activitățile implementate. Costurile cu personalul nu trebuie să depășească 5% din costul total eligibil al proiectului.

Costuri de călătorie – cuprind diurne, cazare, bilete de călătorie. Aceste a sunt cheltuieli eligibile dacă sunt realizate de către personalul implicat în implementarea proiectului angajat de către partenerul leader de proiect sau de către partenerii instituției, care îndeplinește sarcini legate de activitățile proiectului. Costurile de călătorie sunt eligibile in conformitate cu legile naționale ale Ungariei respectiv ale României.

Costuri de întreținere – sunt cheltuieli pentru care facturile nu sunt identificate corect, ca fiind în legătură cu proiectul finanțat prin FEDER dar, în schimb, constau într-un număr mare de cheltuieli, cum ar fi cele pentru plata chiriei, a telefonului, costuri poștale etc. Costurile de întreținere trebuie limitate la un procent din costul total eligibil al proiectului sau legate de costurile de personal.

Costuri pentru servicii externalizate – sunt servicii direct legate de proiect, subcontractate unei terțe organizații/persoane, de exemplu, managementul de proiect, pregatirea unor studii, planuri, activitate de cercetare etc.

Costuri pentru echipamente – cumpărarea de echipamente și aparate constituie costuri eligibile doar în măsura în care acestea sunt esențiale și direct legate de implementarea proiectului și sunt menționate în bugetul aprobat al proiectului. Echipamentele (computere, mobilă, etc.) trebuie să fie folosite exclusiv pentru implementarea proiectului.

Costuri pentru investiții – sunt chetuieli rezultate din cumparearea de terenuri, cladiri, construirea sau reabilitarea unor clădiri.

Costuri și comisioane financiare:

Comisioane pentru tranzacții financiare trans-naționale;

Comisioane pentru servicii bancare- comisioane pentru administrare de cont, extrase de cont – în cazul proiectelor în care trebuie folosit un cont bancar separat pentru implementarea proiectului.

Garanții financiare asigurate de bănci sau alte instituții financiare, în cazul în care, asemenea garanții sunt cerute de legislația națională sau comunitară.

Costuri pentru consultanță juridică, taxe notariale, daca acestea sunt legate direct de implementarea proiectului.

2.4.1. Tratamentul contabil aplicabil fondurilor externe nerambursabile

Firmele care derulează fonduri nerambursabile în cadrul unor Programe de finanțare externă vor utiliza tratamentul contabil aplicabil pentru subvenții, în vederea contabilizării operațiunilor generate de primirea și utilizarea acestor fonduri.

Raționamentele contabile utilizate la reflectarea în contabilitate a fondurilor astfel primite vor avea în vedere atât prevederile din contractele de finanțare, cât și reglementările contabile și politicile contabile aplicabile beneficiarilor de fonduri.

În funcție de informațiile asociate acestor surse de finanțare, cât și de prevederile legale specifice activității finanțate prin subvenții, entitățile care utilizează astfel de surse vor stabili seturi de proceduri și politici contabile prin care să se respecte atât principiile contabile, cât și prevederile contractuale stabilite între părți.

Procedurile contabile pentru derularea fondurilor nerambursabile sunt stabilite în conformitate cu tratamentul contabil aplicabil atât subvențiilor aferente activelor, cât și subvențiilor aferente veniturilor. Regula de bază utilizată la elaborarea procedurilor contabile presupune corelarea corespunzătoare a veniturilor din subvenții cu cheltuielile prevăzute a se efectua din aceste surse.

În situația în care, potrivit unor acte normative specifice, se constituie fonduri speciale cu scopul de a finanța anumite obiective de investiții, acestea pot fi asimilate subvențiilor.

Aceste fonduri sunt utilizate conform destinațiilor prevăzute în acele acte normative în baza cărora s-au constituit, cum ar fi: achitarea ratelor scadente aferente creditelor externe contractate pentru plata furnizorilor de imobilizări, achitarea costurilor îndatorării, cât și pentru alte destinații.

In cazul derulării de asemenea programe, în contabilitatea financiară operațiunile economice se înregistrează potrivit Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, parte componentă a reglementărilor contabile aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 3.055/2009. Totodată, entitățile trebuie să organizeze evidența internă pentru a răspunde cerințelor specifice de informații aferente proiectului solicitate de finanțator, conform contractelor încheiate.

În toate cazurile se va urmări ca modul de contabilizare a operațiunilor să respecte clauzele cuprinse în contractele încheiate și legislația în vigoare.

Contabilitatea proiectelor pentru atragerea sumelor nerambursabile este extrem de importantă pentru a încadra cheltuielile ca fiind eligibile, astfel încât să nu se ajungă să se ramburseze o parte din suma primită.

Contabilitatea analitică a proiectelor finanțate cu fonduri europene este o cerință obligatorie și necesară pentru a asigura conformitatea cu registrele contabile exacte și periodice, care garantează transparența implementării proiectului. Toate operațiunile realizate în cadrul unui proiect ,.`:vor fi reflectate în evidența contabilă atât a beneficiarului, cât și a partenerilor acestuia, fiind susținute de documentele justificative. Conform art. 89 și art. 90 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 și art. 18 și art. 19 din Regulamentul (CE) nr. 1.828/2006, pentru beneficiar există obligația păstrării tuturor documentelor justificative și a registrelor timp de trei ani de la data închiderii oficiale a POSDRU 2007-2013, respectiv 31 decembrie 2021, cu posibilitatea prelungirii acestui termen. Pentru proiectele POSCCE, termenul este de 5 ani de la închiderea oficială la POSCCE. În general, în 30 de zile de la semnarea contractului, beneficiarul proiectului are obligația de a depune o notificare la Autoritatea de Management, în care se detaliază modul în care se va realiza evidența contabilă a proiectului, prin conturi analitice distincte care includ în structură numărul și data contractului de finanțare, precum și acronimul CCE, spre exemplu, pentru proiectele POSCCE, și modul de arhivare al acestora.

Beneficiarul este cel care poartă răspunderea efectuării corecte a înregistrărilor ce îl privesc direct pe acesta sau pe parteneri. Beneficiarul va fi obligat să plătească înapoi sumele și penalitățile rezultate în urma unor eventuale înregistrări eronate, dar care au beneficiat de rambursări. Una dintre condițiile generale pentru ca o cheltuială să fie recunoscută ca fiind eligibilă în cadrul proiectelor cu finanțare europeană este că aceasta să fie înregistrată în contabilitatea beneficiarului de proiect, să fie identificabilă, verificabilă și să fie dovedită prin facturi, în conformitate cu prevederile legislației naționale. Reguli generale de eligibilitate: cheltuielile să fi fost efectiv plătite furnizorilor respectivi, cheltuielile să fie necesare proiectului și regăsite în bugetul acestuia, se se regăsească în lista cheltuielilor aprobate, să nu fie decontate și în alte proiecte și să fie corelate cu activitățile proiectului. Documentele-suport pentru realizarea înregistrărilor contabile pot fi facturi, specificații tehnice, avize și certificate, state de salarii și pontaje, declarații privind plata TVA-ului nedeductibil etc. Operațiunile contabile privind activitățile beneficiarului sunt (fără a se limita la) înregistrarea facturilor primite de la furnizori, înregistrarea plăților furnizorilor, înregistrarea salariilor și a plăților către personalul care lucrează în proiect, recunoașterea activelor generate în cadrul proiectului, corecții financiare la nivel de contractori și încasarea sumelor aferente etc.

Se constată următoarele recomandări: organizarea și conducerea unei contabilității proprii fiecărui proiect, la nivel de balanță de verificare, similar sistemului utilizat de sucursalele fără personalitate juridică; utilizarea principiilor consolidării pentru a se prezenta o situație financiar-contabilă a întregului proiect pentru beneficiarii care au parteneri. Cu ajutorul conturilor analitice per fiecare partener, se vor putea urmări dosarele de achiziții întocmite pentru fiecare furnizor, contractele și facturile aferente etc.

Tratamentul contabil aplicabil fondurilor externe nerambursabile se realizează conform prevederilor standardului internațional de contabilitate IAS 20, intitulat Contabilitatea subvențiilor guvernamentale și prezentarea informațiilor legate de asistența guvernamentală.

Deoarece din punct de vedere contabil fondurile structurale sunt constituite ca entități juridice independente, reglementate prin acorduri între acționari sau ca entități de finanțare separate în cadrul unei instituții financiare existente, toți beneficiarii fondurilor structurale vor efectua înregistrări contabile sintetice și analitice.

CAPITOLUL III

AUDITUL FINANCIAR ÎN CONTEXTUL VERIFICĂRII PROIECTELOR EUROPENE

La modul general, auditul înseamnă examinarea unor informații în mod profesionist și exprimarea unei opinii independente, făcându-se referință la anumite criterii de calitate.

În funcție de domeniul unde este aplicat acest principiu general, există multe tipuri de audit, de la cel financiar-contabil și până la auditul performanței, al sistemelor informatice sau al politicii de securitate a datelor.

Activitatea de audit financiar contabil extern este o tehnică alternativă de control a activității financiar-contabile. Apelând la auditul financiar-contabil, obținem verificarea și certificarea situațiilor financiar-contabile ca reprezentând imaginea fidelă în contabilitate a activității economico-financiare a unei firme.

Auditul, respectiv examinarea de către o persoană independentă și competentă a fidelității reprezentărilor contabile și financiare, a constituit și constituie cheia de boltă pentru probitatea și credibilitatea tranzacțiilor economice.

Denumirea de audit își are originea din latinescul audiere, care înseamnă a asculta, a audia, iar verbul englezesc to audit este tradus prin a controla, a verifica, a inspecta.

Organizațiile economice și sociale au produs întotdeauna informații contabil financiare. Nevoia de a verifica aceste informații implică un control al conturilor, o revizuire a acestora, o examinare critică efectuată de persoane de specialitate independente.

Realizarea oricărei misiuni de audit la organizațiile economice, implică existența unor reguli precise, formalizate, cunoscute și acceptate de emițătorii și receptorii informației supuse auditului.

Aceste reguli sunt definite la nivel general național sau internațional. Se ajunge la noțiunea de normă, care permite aprecierea calității unui audit în raport cu un sistem de referință.

Auditul financiar conduce la formarea unei judecăți asupra conturilor și nu la elaborarea situațiilor financiare. Este un domeniu de acțiune în contabilitatea financiară și deschide numeroase linii de cercetare.

Auditul nu era decât un ansamblu de norme, metode și tehnici. După 1970 situația s-a schimbat în lumea anglo-americană, iar auditul financiar devine un domeniu de cercetare matur și dezvoltat. Conceptul de raționament profesional joacă un rol important în audit fiind împrumutate de la psihologii diverse cadre teoretice relative în luarea deciziilor.

Auditul este o intervenție specifică, metodică de examinare critică și evaluare fondată pe un referențial contabil. Este un proces complex care constă în reunirea și evaluarea de o manieră obiectivă și sistematică a probelor relative la aserțiuni ce vizează faptele și evenimentele economice. Scopul său este de a garanta corespondența între aceste aserțiuni și criteriile admise, de a comunica rezultatele acestor investigații utilizatorilor interesați. Aceste elemente definitorii se aplică atât auditului financiar cât și celui operațional.

Auditul operațional dezvoltat în țările Uniunii Europene are ca obiectiv analiza riscurilor și deficiențelor existente într-o entitate individuală sau de grup, în scopul de a acorda consiliere, recomandări, sau de a propune noi strategii pentru ameliorarea performanțelor .

Auditul de gestiune este cel mai cunoscut de marele public din lumea anglo-saxonă ținând cont de descoperirile de fraudă prin probe convingătoare, deturnări de fonduri sau risipă, fie a purta o judecată critică asupra operațiunilor de gestiune sau a performanțelor unei entități sau persoane ce sunt responsabile.

Auditul financiar are rolul de a:

Verifica respectarea cadrului conceptual al contabilității (postulate, principii, norme și reguli de evaluare) general acceptate, a procedurilor interne stabilite de managementul agentului economic (audit intern și statutar). Procedura reprezintă o înlănțuire logică de operațiuni cu scopul de a atinge un anumit obiectiv.

Verifica și certifica reflectarea corectă în contabilitate a situațiilor financiare, imaginea lor fidelă, clară și completă pe întregul exercițiu financiar. Corelarea acestor verificări cu modul de aplicare a legislației contabile inclusiv a Cadrului general de armonizare a reglementărilor contabile, Cadrul general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare elaborate de Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (I.A.S.C.). să elaboreze în interesul public, un set unic de standarde globale de contabilitate cu o calitate ridicată, inteligibile și cu caracter executoriu, care să solicite în situațiile financiare și în alte raportări financiare, informații calitative transparente și comparabile, astfel încât să ajute participanții pe piețele de capital ale lumii, precum și alți utilizatori să își fundamenteze deciziile economice.

Să promoveze și să accepte aplicarea riguroasă a acestor standarde;

Să găsească soluții calitative pentru realizarea convergențelor standardelor naționale de contabilitate și a standardelor internaționale de contabilitate.

Auditul trebuie să urmărească dacă procedurile de culegere și prelucrare a datelor sunt bine stabilite și dacă se aplică în permanență. Auditul reprezintă o revedere critică pentru evaluarea unei situații financiar-contabile determinate. Reprezintă o examinare efectuată de un profesionist competent și independent în vederea exprimării unei opinii motivate asupra: validității și corectei aplicări a procedurilor interne stabilite de managementul unității patrimoniale; imaginii fidele, clare și complete a patrimoniului, a situațiilor financiare și a rezultatelor obținute de entitate.

Imaginea fidelă este asociată cu prudența, regularitatea și sinceritatea care caracterizează câmpul de aplicații nelimitat al contabilității.

Regularitatea contabilității presupune respectarea regulilor și procedurilor contabile și a principiilor general acceptate prevăzute în legislația contabilă internă și de Cadrul general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare elaborate de I.A.S.C., precum și de Standardele de Contabilitate Internaționale și Naționale.

Pentru a fi utile informațiile trebuie să fie relevante, credibile și sincere.

Informațiile sunt relevante atunci când influențează deciziile economice ale utilizatorilor, ajutându-i pe aceștia să evalueze evenimentele trecute, prezente sau viitoare, confirmând sau corectând evaluările lor anterioare.

Informația trebuie să fie credibilă și are această calitate atunci când nu conține erori semnificative, nu este părtinitoare, iar utilizatorii pot avea încredere că reprezintă corect ceea ce și-a propus să reprezinte sau ceea ce se așteaptă, în mod rezonabil, să reprezinte.

Sinceritatea presupune aplicarea în mod corect a regulilor și procedurilor contabile, în funcție de cunoașterea pe care responsabilii conturilor trebuie să o aibă despre realitatea și importanța operațiilor, evenimentelor și situațiilor agentului economic.

Auditul financiar contabil necesită o metodologie de examinare care să asigure o opinie independentă, astfel încât să apere în mod egal toți utilizatorii informației contabile cum sunt: acționarii, statul, salariații, băncile, organismele de bursă, debitorii, furnizorii, clienții, etc.

Atunci când un investitor doreste sa investească într-o firmă, el poate comanda unui auditor financiar-contabil o lucrare de due-diligence, care să analizeze situația de moment și perspectivele financiare ale firmei.

De asemenea, în cazul în care firma respectivă dorește să acceseze împrumuturi bancare sau fonduri nerambursabile guvernamentale sau internaționale, auditarea situațiilor financiare nu numai că este un avantaj, dar uneori este o obligație.

3.1. Colaborarea CAFR – Ministerul Fondurilor Europene

Președintele CAFR, și ministrul fondurilor europene, au semnat un Protocol de colaborare privind organizarea și desfășurarea activității de audit financiar pentru fonduri europene și alte fonduri nerambursabile de la alți donatori, în care se prevede că autoritățile responsabile cu autorizarea, reglementarea și supravegherea sistemului financiar al instrumentelor structurale trebuie să conlucreze pentru a asigura transparența, stabilitatea și integritatea sistemului, precum și protecția împotriva neconformității practicilor beneficiarilor de fonduri cu cadrul stabilit prin reglementări naționale și europene.

La rândul lor, auditorii financiari trebuie să-și asume responsabilitatea pentru Raportul financiar independent cu privire la opinia independentă asupra cheltuielilor și surselor de finanțare ale proiectului auditat, în conformitate cu Standardele Internaționale de Audit ale Federației Internaționale a Contabililor (IFAC), adoptate integral de Cameră.

Obiectul colaborării îl reprezintă întreprinderea de acțiuni comune menite să contribuie la realizarea în cele mai bune condiții a sarcinilor și responsabilităților fiecărei autorități, respectiv: pregătirea auditorilor privind aplicarea legislației naționale și europene, armonizate cu cerințele de eligibilitate a cheltuielilor și veniturilor și a modului de abordare legală a acestora din punct de vedere financiar și adoptarea de măsuri comune privind supravegherea auditorilor.

Astfel, CAFR se va asigura de preluarea de la Ministerul Fondurilor Europene și diseminarea către auditori a regulilor pe baza cărora auditorii au obligația să realizeze misiunile de asigurare cu scop special (ISA 100-805) privind eligibilitatea cheltuielilor și a surselor de finanțare primite și/sau solicitate prin cereri de rambursare de către beneficiari și care să ofere suficiente asigurări Autorității de Management sau altor entități cu rol în gestionarea și certificarea fondurilor nerambursabile de la alți donatori privind orice informații solicitate în legătură cu auditul. Camera va publica lista auditorilor financiari, membri activi, de categoria A, certificați în urma testului obligatoriu de verificare a cunoștințelor în domeniul instrumentelor structurale și a altor fonduri nerambursabile.

3.2. Parcursul auditului financiar al proiectelor cu finanțare europeană

În perioada 1992-1998 s-au finanțat proiecte soft, respectiv proiecte care nu aveau incluse activități de construcții. Pentru acestea, Comisia Europeană nu solicita realizarea de audit pentru verificarea cheltuielilor. Din anul 1998 au început să se finanțeze și proiecte hard, respectiv proiecte care aveau incluse activități de construcții. Primele proiecte de această natură au fost cele finanțate prin programul CREDO, pentru dezvoltarea bunei vecinătăți și a stabilității sociale în regiunile de frontieră.

Începând cu anul 1998 și cu programul CREDO, Comisia Europeană solicită realizarea de audit pentru verificarea și certificarea cheltuielilor realizate în cadrul proiectelor. Numărul de rapoarte era stabilit prin proiect, dar era obligatoriu un raport de audit la finalizarea implementării proiectului și acest raport trebuia să însoțească cererea de rambursare finală. Din același an (1998) devine obligatorie auditarea proiectelor și pe programul PHARE. Auditarea trebuia realizată în baza PRAG 1, adică „Practical Guide to Phare, ISPA and Sapard Contract Award Procedures (Europaid procurements)”, care furniza formatul și structura raportului de audit (un fel de termeni de referință, în terminologia de acum). Atât la programul CREDO, cât și la PHARE, după PRAG 1 trebuia emis și un certificat de audit.

În februarie 2006 se modifică procedurile și apare PRAG 2, Practical Guide to Phare, ISPA and Sapard Contract Award Procedures (Europaid procurements), care menține obligativitatea auditului și modifică puțin formatul și structura raportului de audit, menținând obligativitatea furnizării de către auditor a unui certificat de audit.

În 2007 România devine membră a UE și consecința este dreptul la finanțări prin fonduri postaderare. La nivelul guvernului ia ființă ACIS, Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale, care este coordonator național al asistenței nerambursabile în relația cu UE, având atribuții și responsabilități atât în ceea ce privește asistența financiară de preaderare, cât și în ceea ce privește coordonarea gestionării fondurilor structurale și de coeziune. În acest sens, instituția coordonează pregătirea și funcționarea cadrului legislativ, instituțional și procedural pentru gestionarea instrumentelor structurale, iar, pe de altă parte, programează, coordonează, monitorizează și evaluează utilizarea asistenței financiare nerambursabile. În fapt, ACIS ar fi trebuit să fie organul de reglementare pentru implementarea proiectelor finanțate din fonduri postaderare. Adică, mai pe românește, ACIS ar fi trebuit să stabilească un cadru unitar, inclusiv pentru auditarea proiectelor și în final formatul și structura Termenilor de referință pentru toate programele. Realitatea este că avem Termeni de referință diferiți pe fiecare program în parte și dacă pe majoritatea programelor ei fac referire la ISRS 4400, în cadrul PNDR (Programul Național de Dezvoltare Rurală) referirea este ISAE 3000, ceea ce conduce la o serie de probleme.

Dacă ne uităm doar la cele mai mari două programe ale acestei perioade (POR și POS DRU) constatăm că POR a emis de la data începerii și până în prezent peste 120 de instrucțiuni, iar cel de al doilea -POSDRU- a ajuns la 97 de instrucțiuni. Aceste cifre nu fac decât să demonstreze nu numai faptul că nu am fost pregătiți, ci și faptul că n-am fost în stare să înțelegem structura și modalitatea de derulare a programelor pe care noi, ca țară, le-am propus.

Pentru a ne edifica asupra a ceea ce înseamnă generic definit ca „Termeni de referință”(TR), credem că este utilă o comparație între documentele similare de pe POR și POSDRU, comparație care poate fi extinsă și la celelalte programe. Comparația este redată tabelar în paginile următoare.

Dintr-o simplă privire, o constatare: cele două documente de referință poartă denumiri diferite, deși se referă în esență la același lucru. Nici structura celor două documente nu este identică, fiecare elaborator dorind să-și pună cât mai mult amprenta.

Analiza celor două documente relevă următoarele elemente semnificative: la achiziția serviciilor de audit nu este clară diferențierea între achizitorul persoană fizică și achizitorul persoană juridical; în TR (termeni de referință) pentru POR se precizează că: auditorul va menționa în cuprinsul Raportului constatărilor factuale dacă a avut acces nelimitat la informații și documente și dacă probele de audit obținute sunt suficiente și adecvate pentru emiterea opiniei de audit, iar în cel aferent POSDRU că: având în vedere că acest angajament nu reprezintă un angajament de asigurare, auditorul nu furnizează o opinie de audit și nu exprimă o asigurare; în TR pentru POR se cere să se verifice dacă este posibilă evaluarea eficientă și eficace a cheltuielilor cuprinse în Cererea de rambursare intermediară/finală. În dicționarele de limba română cei doi termeni eficient și eficace sunt sinonimi.

Tot în TR pentru POR se precizează: Categoriile de cheltuieli solicitate de beneficiar în Cererea de rambursare trebuie să corespundă cu cele din bugetul proiectului, iar cele tip FEDR sunt evidențiate distinct. Practic, întregul POR este finanțat din FEDR (Fondul European de Dezvoltare Regională) doar dacă emitentul documentului consideră cheltuieli de tip NE FEDR contribuția solicitantului sau/și contribuția națională. În primul caz, sunt domenii de intervenție la care se finanțează integral cheltuiala eligibilă, în limita stipulată în ghidul solicitantului, deci nu avem cheltuială eligibilă a solicitantului, iar în al doilea caz nu este treaba auditorului să facă în scris – în cadrul raportului de verificare a cheltuielilor – structura și componența cheltuielilor eligibile pe rambursare de la UE și rambursare din bugetul național. Doar în cadrul Cererii de rambursare de pe POS DRU apare menționată această diferențiere.

Tot în TR pentru POR se precizează că Auditorul va verifica toate categoriile și tipurile de cheltuieli prezentate în Cererea de rambursare intermediară/finală, iar în cadrul acestora vor fi selectate numai acele cheltuieli care prezintă un nivel ridicat al riscului, determinat pe baza metodei proprii de analiză de risc a auditorului independent, excepție făcând verificarea achizițiilor publice care se va realiza în procent de 100%, deși în realitate auditorul nu va face nici o selecție a cheltuielilor deoarece trebuie să verifice toate cheltuielile solicitate spre rambursare. În consecință, afirmația anterior amintită mai mult încurcă decât să clarifice sau să lămurească.

Tabelul 3.1. Comparație conținut Termeni de referință POR- POSDRU

Sursa: Prelucrare proprie după Termenii de referință pentru POR și pentru POSDRU

Amândouă documentele ne solicită să facem verificări, deoarece: costurile trebuie să fie în conformitate cu principiile unui management financiar sănătos, respectiv utilizarea eficientă a fondurilor, și un raport optim cost/beneficiu (în documentul POR), respectiv costurile sunt în conformitate cu principiile managementului financiar riguros, în special cu privire la cost-eficiență și cea mai bună utilizare a banilor, în documentul POSDRU.

Referitor la decontarea cheltuielilor în TR POR se afirmă ca aceste cheltuieli să fie efectuate și plătite de beneficiar sau partenerii săi până la termenul de depunere a cererii de rambursare finale, după cum este definit în cadrul contractului de finanțare, iar în TR POSDRU au fost asumate de Beneficiar sau de partenerii lui pe perioada de implementare a acțiunii. Constatăm că cele două exprimări nu sunt convergente și ridică o serie de probleme. În primul rând cheltuielile nu pot fi plătite până la depunerea cererii de rambursare deoarece înainte de a depune cererea de rambursare aceasta trebuie auditată, deci cheltuielile solicitate spre decontare trebuie să fi fost plătite până la întocmirea cererii de rambursare și înaintarea acesteia către auditor, deoarece tot ce se plătește după acest termen nu este inclus în cererea de rambursare și nu mai poate fi auditat, deci este cheltuială neeligibilă. Pentru corectarea acestei anomalii AM POSDRU a emis clarificari printr-o instrucțiune conform căreia cheltuielile aferente activităților care se derulează la sfârșitul perioadei de implementare a proiectului sau chiar după ce proiectul s-a finalizat (audit, contabilitate, conferințe de final de proiect, arhivare, etc.) se vor valida, cu condiția ca angajarea lor să fi fost făcută în interiorul perioadei de implementare a proiectului și cu respectarea tuturor celorlalte criterii de eligibilitate aplicabile în procesul de verificare a cheltuielilor.

3.3. Auditul proiectelor cu finanțare nerambursabilă

Tabel 3.2. Deosebiri între misiunea de proceduri convenite și misiunea de audit statutar

Sursa: Prelucrare proprie

3.4. Piața serviciilor de audit a proiectelor europene în România

Proiectele europene beneficiază de finanţare nerambursabilă din fonduri publice, care trebuie utilizate conform principiilor bugetare. Pentru a verifica modul de cheltuire a acestor fonduri se apelează la profesionişti din domeniul financiar-contabil în diversele etape ale derulării proiectelor, de la începerea implementării până la finalizarea proiectelor şi ulterior acesteia. Misiu- nea acestor specialişti intervine în mai multe etape şi în diverse funcţii, respectiv auditori financiari independenţi, auditori publici interni sau auditori publici externi naţionali sau europeni.

În lucrare ne vom îndrepta atenţia cu prioritate asupra activităţii de audit realizată de auditorii financiari independenţi, membri ai organismului profesio- nal, respectiv Camera Auditorilor Financiari din România.

Pentru a delimita activitatea de audit a proiectelor europene de celelalte misiuni pe care le realizează auditorii financiari vom realiza o comparaţie privind deosebirile şi asemănările între activitatea preponderentă a acestora, respectiv auditul statutar. După stabilirea locului acestei activităţi vom aborda dificultăţile întâlnite în practica auditului şi soluţii posibile de rezolvare a acestora.

Vom continua lucrarea prin realizarea unui studiu privind auditorii financiari activi în domeniul serviciilor conexe de verificare a cheltuielilor derulate prin proiectele europene, concentrarea pieţei acestor servicii în România, compa- rativ cu celelalte activităţi ale auditorilor.

Abordarea noastră are ca obiectiv o clarificare asupra importanţei şi necesităţii auditului proiectelor europene şi o conştientizare a părţilor implicate asupra acestei necesităţi.

Cercetarea s-a axat pe sistematizarea şi sintetizarea noţiunilor cuprinse în lite- ratura de specialitate – atât juridică, cât şi financiar-contabilă – a reglementărilor elaborate de autorităţile statului, precum şi de organismele profesionale.

Literatura de specialitate în domeniul auditului proiectelor europene cuprinde lucrări abordate prin prisma caracterului ştiinţific şi lucrări cu abordări practice. Din literatura studiată un subiect referitor la auditul proiectelor europene a fost prezentat prin prisma raţionamentului profesional aplicat la misiunile de audit intern operaţional în cadrul proiectelor finanţate din fonduri europene (Pitulice, 2009).

Un alt subiect prezentat a fost auditul proiectelor în contextul economiei bazate pe cunoaştere, accentuându-se rolul cunoaşterii în desfăşurarea misiunilor de audit a proiectelor (Dobre, 2009). O altă abordare se referă la principiul competenţei şi diligenţei profesionale în aplicarea standardelor de audit privind misiunile de audit a proiectelor (Dobre, 2009).

Mai recent au fost publicate articole cu caracter practic, provenite din experienţa auditorilor independenţi, care prezintă subiecte privind propunerea unui ghid care să stea la baza documentării unei misiuni de verificare a cheltuielilor proiectelor finanţate din fonduri structu- rale (Botez, 2012) şi aspecte privind sinteza elementelor dificile identificate în practica auditului proiectelor europene (Şerban, 2012).

Misiunea de verificare a cheltuielilor derulate prin proiectele europene se realizează de auditorii financiari, membri ai Camerei Auditorilor Financiari din România. Profesia de auditor se poate dezvolta prin consolidarea credibilităţii oferite de auditor prin rapoartele întocmite (Bunget, 2012).

Obiectul angajamentului auditorilor este menţionat în contractul de finanţare, fiind reprezentat de verificarea tuturor informaţiilor necesare din cererea de rambursare a cheltuielilor (intermediară/finală) prin care se confirmă că finanţarea nerambursabilă acordată a fost cheltuită în conformitate cu terme- nii şi condiţiile contractului de finanţare

Misiunea de efectuare a procedurilor convenite pentru verificarea cheltuieli- lor realizate la implementarea proiectelor europene se realizează pe baza standardului 4400 Misiuni pentru efectuarea procedurilor convenite privind informaţiile financiare. Obiectivul unei misiuni pe baza procedurilor convenite îl constituie efectuarea de către auditor a procedurilor ce ţin de natura unui audit la care auditorul, entitatea şi oricare terţe părţi îndreptăţite au convenit, precum şi raportarea de către auditor asupra constatărilor efective.

Standardul precizează că în astfel de misiuni, din cauza faptului că auditorul furnizează un raport asupra constatări- lor efective ale procedurilor convenite, nu este exprimată nici o asigurare. În locul acesteia, utilizatorii raportului evaluează pentru ei înşişi procedurile şi constatările raportate de către auditor şi conturează propriile lor concluzii care decurg din audit.

Rezultă că misiunea pentru efectuarea procedurilor convenite nu este o misiu- ne de audit propriu-zisă, iar terminologia de audit nu este adecvată, dar în practică se întâlnesc situaţii în care se creează confuzii, mai ales din partea utilizatorilor de informaţii, respectiv finanţatorii proiectelor europene, fiind necesare clarificări, aşa cum a consta- tat şi organismul profesional al auditori- lor financiari (Botez, 2012).

Preocuparea la nivel internaţional este de revizuire a standardelor de audit cu scopul consolidării rolului, relevanţei şi calităţii serviciilor de audit conexe în contextul evoluţiei mondiale. În acest proces de revizuire va intra şi standardul 4400 Misiuni pentru efec- tuarea procedurilor convenite privind informaţiile financiare.

Pentru realizarea misiunii de audit pe baza procedurilor convenite se parcurg aceleaşi etape ca şi în cazul celorlalte misiuni de audit, respectiv planificare, proceduri de fond şi raportare. Planificarea misiunii este o etapă de bază a activităţii, care necesită cel mai mare nivel de raţionament profesional (Popa, 2012).

Rambursarea cheltuielilor se realizează pe baza setului complet, compus din cererea de rambursare a cheltuielilor, evidenţa cheltuielilor, raportul tehnico-financiar şi raportul de constatări efective. Raportul elaborat de auditor constituie o componentă importantă pentru solicitarea la rambursare a cheltuielilor.

Într-un misiune de audit pe baza procedurilor convenite, auditorul realizează procedurile specifice care au fost solicitate de către client, ca beneficiar al finanţării nerambursabile, conform metodologiei elaborate de finanţator. Procedurile sunt specificate şi auditorul întocmeşte apoi un raport care să evidenţieze constatările efective.

Prin urmare, în cazul proiectelor euro- pene, expresia proceduri convenite nu este cea mai adecvată, deoarece sunt proceduri solicitate de finanţator, deci pot fi denumite proceduri impuse deoarece auditorul nu stabileşte, de comun acord cu finanţatorul, care ar fi procedurile cele mai potrivite pentru atingerea scopului proiectelor finanţa-te.

Din activitatea de implementare a proiectelor cu finanţare nerambursabilă au rezultat o serie de dificultăţi cu care s-au confruntat auditorii, care vor fi pre- zentate în continuare, împărţite în două categorii: dificultăţi organizatorice şi dificultăţi financiar-contabile.

În situaţia în care auditorului i se aduce la cunoştinţă că una din părţile menţionate nu-şi respectă obligaţiile, auditorul împreună cu finanţatorul devin o terţă parte care nu poate interveni în toate situaţiile. Astfel, dacă un partener este nemulţumit de modul de implementare a proiectului, de aspectele financiare care decurg din acordul de parteneriat, acesta nu se poate adresa finanţatorului deoarece nu este parte contractuală, decât în subsidiar. În acest caz nici auditorul nu are competenţă, deoarece a încheiat contractul de prestări servicii doar cu beneficiarul, liderul de proiect. Situaţia menţionată este un factor care conduce la o implementare dificilă a proiectelor sau chiar la imposibilitatea finalizării acestora, devenind un factor de risc ce poate influenţa şi activitatea auditorului, în sensul nefinalizării obligaţiilor asu- mate prin contract. O soluţie de rezolvare posibilă ar fi ca partenerii să devină parte contractuală, iar su- mele cuvenite acestora să fie direct alocate de finanţator.

Un alt caz de dificultate în organizare se referă la previziunea fluxurilor de numerar şi implicit la previziunea cererilor de rambursare. Beneficiarul unui proiect împreună cu partenerii săi trebuie să fie conştienţi că e necesară o bună previziune pentru a nu ajunge la blocaje financiare. Menţinerea unui procent din disponibilităţile băneşti existente sub formă de rezervă minimă poate fi o soluţie pentru prevenirea blocajelor, precum şi respectarea previziunilor iniţiale pentru depunerea cererilor de rambursare.

Deşi finanţatorul impune deschiderea de conturi bancare distincte pentru reflectarea operaţiunilor privind prefinanţarea acordată şi cheltuielile rambursate atât pentru lider, cât şi pentru parteneri, s-a constatat în practică faptul că există beneficiari/parteneri care nu respectă prevederea conform căreia toate tranzacţiile/plăţile trebuie să se efectueze din conturile dedicate proiectului. Dar cum nu există prevederi exprese ale finanţatorului asupra operaţiunilor permise din soldul existent în conturile proiectului şi provenit din rambursările cheltuielilor valida- te, se poate înţelege că aceste resurse pot tranzita conturile curente proprii ale beneficiarului înainte de a efectua o plată pentru proiect.

Considerăm că este justificat transferul sumelor provenite din rambursări din contul proiectului în contul curent al beneficiarului/partenerului doar în situ- aţia în care acesta a avansat sume din fonduri proprii şi doreşte să le recupereze. Prin schimbarea destinaţiei sumelor rambursate (alta decât recupera- rea sumelor proprii avansate în proiect) se poate ajunge în situaţia de a nu mai avea o evidenţă clară, transparentă şi disponibilă în orice moment asupra sumelor încasate de la finanţator. Această situaţie nu este enumerată expres în lista procedurilor pe care trebuie să le aplice auditorul, dar considerăm că trebuie verificat acest aspect ca procedură subsidiară, pentru a reflecta fidel plăţile efectuate din conturile proiectului.

Dificultăţile cu caracter strategic regăsite în practică se referă la politicile contabile pentru proiectele cu finanţare nerambursabilă. Având în vedere specificul activităţii este necesară elaborarea de către fiecare beneficiar de finanţare nerambursabilă a unui manual de politici contabile. Modul de raportare financiară a proiectelor europene diferă de modul de raportare a acti- vităţilor curente ale unei entităţi.

Contabilitatea unui operator economic se realizează potrivit principiului contabilităţii de angajamente, iar raportarea proiectelor europene se realizează potrivit principiului contabilităţii de trezorerie. Beneficiarul finanţărilor trebuie să conducă contabilitatea proiectelor după regulile contabilităţii de angajamente, iar raportarea financiară după regulile contabilităţii de trezorerie. Din cele două moda- lităţi rezultă diferenţe privind evidenţa cheltuielilor eligibile şi a celor neeligibile, care trebuie menţionate în manualul de politici contabile al beneficiarului.

Un subiect care generează probleme este modul de înregistrare în contabilitate a subvenţiilor din fonduri ne- rambursabile, respectiv data la care acestea devin venituri. Dacă în contabilitate înregistrăm cheltuielile la data la care ele se produc considerăm că la aceeaşi dată vom înregistra şi veniturile din subvenţii. Se poate pune proble- ma că aceste venituri care reprezintă recuperarea cheltuielilor nu au fost aprobate de finanţator. Într-adevăr aşa este, dar ele au fost preaprobate la data semnării contractului de finanţare. Dacă o parte din cheltuielile solicitate la rambursare nu vor fi aprobate, acestea se vor înregistra la cheltuieli neeligibile, iar veniturile din subvenţii aferente acestora se vor storna la data aprobării cererii de rambursare a cheltuielilor. Aplicând soluţia menţionată vom folosi principiul conectării veniturilor la cheltuieli şi principiul independenţei exerciţiului la întocmirea contului de profit şi pierdere anual care, astfel, nu va fi dezechilibrat şi va contribui la calcula- rea unor indicatori financiari reali.

În cele mai multe situaţii beneficiarul şi partenerii au sisteme contabile diferite prin prisma reglementărilor pe care le aplică, dar şi în planul evidenţei contabile prin sistemul informatic utilizat. Astfel, beneficiarul proiectului împreună cu partenerii vor întocmi un decont pentru operaţiunile în participaţie în care vor consemna cheltuieli şi veniturile decontate şi vor fi cuprinse în contabilitatea analitică a proiectului de către beneficiar, prin care se va realiza o uniformizare a evidenţei contabile la nivelul consolidat al proiectului.

O altă dificultate de ordin practic se referă la perioada de raportare a unei cereri de rambursare a cheltuielilor care, în cele mai multe situaţii, nu coin- cide cu o perioadă obişnuită (lună, trimestru, an) şi atunci abilitatea şi atenţia auditorului trebuie să fie mult sporite pentru a putea reconcilia datele din evidenţa contabilă cu datele din evidenţa cheltuielilor aferente cererii de rambursare a cheltuielilor. Prin urmare, beneficiarul poate să-şi realizeze o evidenţă paralelă sub forma unui registru jurnal de plăţi în care să preia din balanţele de verificare lunare cheltuielile realizate şi plăţile efectuate. De asemenea, auditorul îşi va crea foi de lucru care să corespundă acestor cerinţe, pentru o verificare corectă a cheltuielilor solicitate la rambursare.

O soluţie pentru reducerea şi chiar eliminarea dificultăţilor menţionate, dar şi a altor situaţii posibile ar fi existenţa unui compartiment sau a unei persoane cu atribuţii de control intern la nivelul beneficiarilor de proiecte, care să prevină sau să soluţioneze situaţiile menţionate. Beneficiarii proiectelor sunt, în mare parte, instituţii publice care au compartiment de control intern, dar sunt şi operatori economici, organizaţii non-profit care au accesat proiecte şi care nu au organizată funcţia de control intern, deoarece dispun de un număr de personal redus.

În perioada 2014-2015 au fost atribuite prin sistemul electronic de achiziţii publice un număr de 460 contracte către 93 de auditori financiari. Din totalul auditorilor unui număr de 38 de auditori li s-a atribuit un singur contract, iar numărul celor mai multe contracte atribuite unui singur auditor în perioada analizată a fost de 54.

Un număr de 7 auditori deţin individual peste 13 contracte, împreună având un număr total de 201 contracte atribuite, respectiv 43.70% din numărul contractelor, ceea ce reprezintă o pondere de 25.18% din valoarea totală a contractelor. Prin urmare se poate afirma că există tendinţa de concentrare a pieţei serviciilor de audit a proiectelor europene către un număr redus de auditori locali.

Dacă analizăm datele menţionate din prisma categoriei auditorilor financiari rezultă că din cele 460 de contracte atribuite, un număr de 20 de contracte au fost atribuite societăţilor care aparţin categoriei societăţi de audit mari (primele cinci societăţi de audit), diferenţa de 440 de contracte fiind atribuite celorlalţi auditori.

Se cunoaşte că, în momentul actual, preocuparea internaţională privind piaţa serviciilor de audit se referă la nivelul de concentrare destul de mare a acestei pieţe deţinut de către societăţile de audit din categoria Big four, în special pentru misiunile de audit statutar. Din studiul realizat se observă că, pentru perioada analizată, aceste societăţi au o concentrare redusă. Studiul fiind realizat doar pe baza datelor publice, situaţia reală poate fi puţin diferită, dar din rapoartele privind transparenţa se deduce că, pe acest segment de piaţă, respectivele societăţi de audit nu realizează venituri majoritare.

Având în vedere că pentru activitatea de audit statutar a entităţilor de interes public auditorii trebuie să întocmească un raport privind transparenţa, considerăm că întocmirea de către auditori a unui raport de transparenţă privind activitatea de audit a proiectelor cu finanţare nerambursabilă ar contribui la îmbunătăţirea şi responsabilizarea acestei activităţi, care este tot în interes public, poate mai restrâns decât în cazul auditului statutar, dar de un interes major şi cu vizibilitate ridicată la nivel naţional şi internaţional. Prin elaborarea şi publicarea rapoartelor privind transparenţa pentru serviciile de audit a proiectelor cu finanţare nerambursabilă se poate contribui şi la formarea bazelor de date pentru realizarea diferitelor studii necesare profesiei de auditor financiar.

Contextul economic actual, în care incertitudinea şi instabilitatea sunt riscuri care tind să se generalizeze, determină entităţile publice să se adapteze la aceste condiţii prin ameliorarea permanentă a sistemului de gestionare a resurselor și prevenirea fraudelor, prin adoptarea unor metode şi tehnici tot mai eficiente şi eficace care să asi- gure o tratare a riscurilor la un nivel tot mai ridicat de competență şi acurateţe. Performanţa auditului public intern este asigurată prin eficienţă, eficacitate, economicitate şi calitate şi are ca obiectiv modul de gestionare a riscurilor, evaluarea permanentă a sistemului de control al entităţii publice şi asigurarea unui management la nivel ridicat. Evaluarea sistemului de management al riscurilor de către auditul public intern, impusă de noile condiţii, se realizează prin utilizarea unor metode şi tehnici de analiză a riscurilor din ce în ce mai complexe, prin evaluarea sistemului de indicatori de măsurare a performanţei din cadrul entităţii publice şi al structurii de audit, dar şi prin asigurarea calităţii auditului, prin respectarea independenţei, obiectivităţii şi com- petenţei auditorilor, respectarea Codului etic şi a cadrului de regularizare şi normalizare.

Dezvoltarea economico-socială şi tehnică a determinat formularea de către teoreticieni a paradigmei societatea informaţională către societatea cu-noaşterii. În aceste împrejurări, entitatea publică este obligată să îşi proiecteze un sistem de gestionare a riscurilor în concordanţă cu noua orientare. Până în prezent tratarea informaţiilor pentru prevenirea riscurilor nu poate să asigure îndeplinirea obiectivelor entităţii, în condiţiile în care diversitatea şi complexitatea acestora se află într-o evoluție ascendentă. În situaţia dată, se impune elaborarea unui sistem de gestionare a riscurilor care să preîntâmpine aceste disfuncţii printr-o abordare nouă, orientată pe metode statistice de tratare descriptive, astfel încât să asigure un grad ridicat de acurateţe şi fiabilitate.

Aplicarea metodelor de tratare statistică a informaţiilor în activitatea de audit public intern presupune dezvoltarea competenţelor printr-o pregătire multidisciplinară a auditorilor, pentru a asigura performanţa auditului şi îndeplinirea obiectivelor sale.

Elaborarea strategiilor, planificărilor și deciziilor auditului public intern trebuie să se bazeze pe o tratare adecvată a riscurilor cu ajutorul analizei existenţei legăturii şi intensitatea acesteia, stabilită între domeniile auditate şi nivelul riscurilor, metodă prezentată în cele ce urmează.

Metoda de analiză statistică pe baza procedeului existenţei legăturii dintre variabile cu ajutorul funcţiei χ2 şi a intensităţii legăturii existente cu ajutorul coeficientului de asociere C al lui Pearson se utilizează de către structura de audit pentru a determina existen- ţa legăturii dintre domeniile auditate (variabila X) şi nivelul riscurilor (variabila Y). În funcţie de intensitatea legăturii existente, auditorul are certitudinea testării generale a obiectelor auditabile, ori procedează la extinderea testărilor pentru fiecare obiect în parte, pentru a determina cauzele generatoare de riscuri, circumstanţele generării acestora şi recomandările formulate de auditor, pentru a oferi managementului o asigu- rare rezonabilă a gestionării resurselor şi depistarea fraudelor.

Utilizarea metodei statistice în activitatea de audit are următoarele avantaje: optimizarea planificării auditului public intern prin analiza ştiinţifică a riscurilor şi selectarea domeniilor de auditat cu vulnerabilitate ridicată la riscuri; este o metodă uşor de aplicat (poate fi aplicată în cadrul procedurii de analiza riscurilor din Referatul de justificare, care stă la baza întocmirii planului strategic sau a planului anual, ori în cadrul misiunii de audit la realizarea procedurii de analiză a riscurilor); asigură o tratare a riscurilor la un nivel de acurateţe ridicat şi poate să asigure performanţa entităţii printr-o asigurare superioară a managementului de utilizare eficientă, eficace şi economică a resurselor; cunoştinţe minime de matematică şi statistică ale auditorilor, deşi cunoştinţele de matematică şi statistică reprezintă cerinţe obligatorii pentru certificarea acestora; dezvoltarea competenţelor auditorilor în utilizarea acestor metode, prin planul de pregătire profesională, ca obligaţie legală a pregătirii profesionale (în cadrul structurilor încadrate cu auditori de altă profesie decât economişti).

Prin utilizarea metodei analizei existenţei şi intensitatea legăturii dintre nivelul riscurilor şi domeniile auditabile pe baza legii de probabilitate χ2 şi a coeficientului lui Pearson, auditul public intern contribuie la depistarea cauzelor generatoare de riscuri şi înlăturarea lor prin recomandările auditorului şi conduce nemijlocit la ridicarea gradului de asigurare a managementului, îmbună- tăţirea managementului riscurilor şi atingerea obiectivelor entităţii publice prin utilizarea eficientă, eficace şi economică a resurselor. Prin urmare, utilizarea acestui procedeu de analiză statistică contribuie la dezvoltarea performanţei auditului public intern. Utilizarea acestei metode necesită cunoştinţe de matematică/statistică din partea auditorilor, care se pot ameliora prin pregătire profesională, de asemenea necesită timp suplimentar faţă de procedurile de analiză a riscurilor (Nivelul riscurilor, Puncte tari şi puncte slabe, Gradul de încredere al auditorului).

BIBLIOGRAFIE

Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (2011), Ghid privind accesarea, contabilitatea, fiscalitatea, auditul și managementul proiectelor cu finanțare europeană, Ed. CECCAR, București

Dobre, E. (2009), Auditul proiectelor în contextul economiei bazate pe cunoaștere, Revista „Audit Financiar” nr. 8, pp. 28-33

Hațegan, C. D. (2013), Studiu privind activitatea de audit financiar pentru verificarea proiectelor din România, Revista „Audit Financiar” nr. 6, pp. 3-10.

Ienciu, Ionel Alin, Auditul public extern în cadrul proiectelor cu finanțare europeană.

Ilie, Georgeta, Managementul proiectelor cu finanțare europeană , Ed. Universitară, București, 2015.

Kameniczki, C. I. (2014), Particularitățile auditului financiar al proiectelor postaderare, Revista „Audit Financiar” nr. 1, pp. 16-21.

Mateș, Dorel, Contabilitatea finanțărilor europene, Ed. Mirto, București, 2006.

***, Ghid privind accesarea, contabilitatea, fiscalitatea, auditul și managementul proiectelor cu finanțare europeană, Ed. C.E.C.C.A.R.

***, Ghidul actualizat al fondurilor europene 2014-2020.

***, Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, cu modificările și completările ulterioare.

***, O.M.F.P. nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.

***, Ordonanța de urgență nr. 40/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada de programare 2014-2020.

***, Ordonanța de urgență nr. 49/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene nerambursabile aferente politicii agricole comune, politicii comune de pescuit și politicii maritime integrate la nivelul Uniunii Europene, precum și a fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru perioada de programare 2014-2020 și pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul garantării.

***, Ordonanța de urgență nr. 59/2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul gestionării financiare a fondurilor europene.

***, Ordonanța de urgență nr. 8/2016 privind unele măsuri financiare în vederea finalizării proiectelor finanțate din fondurile Uniunii Europene aferente perioadei de programare 2007-2013, precum și unele măsuri fiscal-bugetare.

http://ec.europa.eu/index_ro.htm#sthash.8byNAtlc.pdf

http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/cocof/2013/cocof_13_9527_annexe_ro.pdf

http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_24.pdf

http://www.amcor.ro/menu/Comisii-profesionale/Professional-Corner/Corecii-Financiare-n-Proiectele-Europene.html

http://www.cafr.ro/uploads/Protocol%20MFE-3454.pdf

http://www.fonduri-ue.ro/instructiuni-de-implementare/posdru?start=1

http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd62/utile/Instructiuni%20de%20-implementare/POSDRU/16.12.2013/Instructiunea_AMPOSDRU_85.pdf

http://www.fseromania.ro/images/downdoc/cerinte_verificarea_cheltuielilor.pdf

http://www.inforegio.ro/images/informatii_utile/NOTA%20SITE.pdf

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Fondurile Comunitare și Politica de Coeziune a Uniunii Europene (ID: 115615)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Fondurile Comunitare și Politica de Coeziune a Uniunii Europene

Copyright Notice

Broasca Simpla Usa Termopan

La Langage

Prezentare Firma

Perfectionarea Managementului In Relatia cu Clientii

Motivatia Si Performanta Invatarii

Codul Vestimentar

Copyright Notice

Similar Posts