Fonduri DE Investitii PE Piata DE Capital

=== N 20999 cuprins ===

CUPRINS

INTRODUCERE 2

Capitolul 1: Noțiuni generale privind investițiile și posibilitațile de gestionare a acestora 4

1.1. Conceptul de investiție 4

1.2. Piața de capital și investitorii 9

1.3. Fondul de investiții – o accepțiune a investiției 11

1.4.Tipuri de fonduri de investiții 13

1.4.1. Fonduri de investiții deschise 13

1.4.2. Fonduri de investiții închise 14

1.5. Organisme de plasament colectiv 15

Capitolul 2: Gestionarea fondurilor de investiții pe piața de capital din România 18

2.1. Cadrul de reglementare al pieței de capital în România 18

2.2. Organizarea și funcționarea fondurilor de investiții pe piața de capital 21

2.2.1. Organizarea și funcționarea fondurilor deschise de investiții 21

2.2.2. Organizarea și funcționarea fondurilor închise de investiții 27

2.3. Fonduri de investiții specializate 29

Capitolul 3: Fondurile de investiții la Raiffeisen Bank 30

3.1. Prezentare RAIFFEISEN BANK 30

3.1.1. Scurt istoric al băncii 30

3.1.2. Structura de administrare 31

3.1.3. Acționari 31

3.1.4. Raiffeisen Grup în România 32

3.2. Fondurile de investiții la Raiffeisen Bank 32

3.2.1. Fonduri deschise de investiții 33

3.2.2. Fonduri închise de investiții 46

3.2.3. Fondul de pensii facultative 48

CONCLUZII 50

BIBLIOGRAFIE 51

=== l ===

CUPRINS

INTRODUCERE

La ora actuală, omenirea este tot mai preocupată de modul în care să ducă o viață mai bună, să ocupe un anumit rang în societate, să economisească timp și bani, să aibă o cultură cât mai bogată, cu alte cuvinte să fie remarcați și renumiți în societate.

Toate aceste lucruri nu pot deveni reale, decât în momentul în care știm să ne folosim eficient banii și capacitatea de rațiune pe care o deținem. Deci, dacă obiectivul principal al fiecărui individ este acela de a obține profit, cu atât mai mult doresc acest lucru și agenții economici.

Pentru a veni în sprijinul tuturor celor interesați de modul în care să investească corect într-o economie în care riscul este nelipsit și diversificat, am realizat această lucrare care are ca obiectiv înțelegerea noțiunilor celor mai importante din viața unei investiții.

Un fond de investiții este un instrument de investiție colectiv din care un număr mare de investitori individuali dețin câte o parte relativ mică și limitată prin lege, și care investesc în diverse instrumente ale piețelor financiar-bancare și de capital urmărind realizarea obiectivului financiar al fondului.

Cu alte cuvinte, fondul de investiții strânge bani de la mai multe persoane și îi investește în acțiuni, depozite bancare etc., pentru a-și atinge obiectivul declarat, care poate fi: creșterea agresivă a valorii unității de fond sau asigurarea unor venituri regulate și cu risc mic pentru investitori etc.

Fondurile de investiții sunt administrate conform normelor în vigoare de o societate de administrare cu obiect unic de activitate. Prin această colectare de fonduri sub administrare unică, investitorul individual beneficiază de următoarele avantaje:

Diversificare largă a portofoliului de investiții. Fondurile importante disponibile pentru o largă diversificare a instrumentelor investiționale reducând astfel (dar nu eliminând) riscurile aferente unor anumite categorii de investiții (acțiuni, depozite bancare etc.).

Lichiditate maximă a investiției individuale. Investitorii individuali își pot lichida oricând, parțial sau total, investiția, transformând-o în bani la valoarea curentă a titlurilor, spre deosebire de alte instrumente care pot fi vândute mai greu sau cu un cost mai mare.

Administrarea profesionistă a portofoliului. Societatea de administare a unui fond cuprinde investitori profesioniști, sprijiniți de analiști financiari, care studiază și monitorizează piețele financiare și companiile în mod individual și pe ramuri.

Transparența. Conform reglementărilor CNVM, fondurile de investiții trebuie să asigure transparență în ceea ce privește obiectivele de investiții, precum și riscurile pe care și le asumă investitorii. Toate caracteristicile unui fond autorizat de CNVM trebuie să fie prezentate în prospectul de emisiune al fondului. De asemenea, fondurile de investiții trebuie să facă publice rapoarte periodice asupra activității desfășurate.

Prin aceste caracteristici, fondurile mutuale sunt instrumente de investiți potrivite atât unei strategii de investiție pe termen mediu și lung (în special fondurile care investesc în acțiuni) cât și investitorilor pe termen scurt (fondurile ce investesc în instrumente bancare, obligațiuni de stat și efecte comerciale).

Datorită celor prezentate mai sus, precum și importanței pe care consider că investițiile o au în toate domeniile vieții economice și sociale, tema abordată în această lucrare este „Fondurile de Investiții pe piața de capital din România”.

Lucrarea este structurată pe 3 capitole astfel:

În primul capitol al lucrării am prezentat noțiunile generale privind investițiile și posibilitațile de gestionare a acestora și anume piața de capital și investitorii, tipurile de fonduri de investiții, precum și organismele de plasament colectiv.

Al doilea capitol cuprinde modul în care sunt organizate si funcționeaza fondurile de investiții deschise si fondurile de investiții inchise pe piața de capital din România, prezentarea mai multor tipuri de fonduri de investiții specializate, în funcție de domeniile în care activeaza și de modalitațile de realizare a plasamentelor.

Al treilea capitol prezintă studiul de caz al fondurilor de investiții în cadrul Raiffeisen Bank, denumirea și clasificarea fondurilor deschise de investiții, prezentarea gamei de produse: fondurile Raiffeisen Monetar, Benefit, Prosper, Confort, România Acțiuni, prezentarea fondurilor închise de investiții în cadrul Raiffeissen Bank și a fondului de pensii facultative.

Capitolul 1: Noțiuni generale privind investițiile și posibilitațile de gestionare a acestora

Conceptul de investiție

Tranziția societății românești și înscrierea sa pe coordonatele economiei de piață implică noi abordări în raportul dintre teoria și practica economică. Referindu-ne la conceptul de investiție vom remarca manifestarea unor preocupări de clarificare. Dar acest concept are un conținut mai complex de cât apare dintr-o analiză succintă. Problemele practice ale tranziției la economia de piață impun sarcini noi și dificile teoriei economice. Între acestea, o abordare a conceptului de investiții este încă departe de o definire unitară. Problema prezintă interes și este de actualitate căci așa cum sublinia Alvin Toffler “ grupurile de factori de decizie anonimi, care manevrează pârghiile investițiilor, au constituit supraelitele din toate societățile industriale”.

Problema este de actualitate și pentru că potențialul investițional se reflectă nu neapărat prin volumul de resurse (financiare, materiale și umane) avansate, cât mai ales prin capacitatea factorului uman de a le transpune în efecte scontate.

Investițiile pot și trebuie abordate în strânsă legătură cu procesul dezvoltării, al creșterii economice. În fapt dezvoltarea depinde de capacitatea factorilor de decizie:

de a formula opțiuni de investiții în acord cu obiectivele și scopurile stabilite;

b) de a ameliora strategia și politicile de dezvoltare in ideea potențării efectelor investițiilor;

c) de a selecta proiecte de investiții care să permită valorificarea rațională a tuturor resurselor materiale, financiare și de muncă pentru atingerea obiectivelor stabilite.

În aceeași ordine de idei trebuie remarcat faptul că investițiile înfăptuite jalonează limitele, parametrii factorilor de producție, în mod riguros pentru o perioadă mare de timp, generând efecte complexe pe termen lung.

La prima vedere, investiția ne apare în mod concret ca o operațiune de modificare și de creștere a patrimoniului inițial: construcții industriale și civile, achiziția, montajul și instalarea unor echipamente industriale, cumpărarea unor mașini, utilaje etc. La o analiză mai profundă investiția este alocarea capitalurilor economisite în activități lucrative cu caracter profitabil care să majoreze valoarea capitalurilor inițial acordate “.

În sens financiar investițiile înseamnă schimbarea unei sume de bani prezentă, certă, în speranța obținerii unor venituri viitoare, superioare, probabile.

În sens contabil investiția reprezintă “alocarea unei trezorerii disponibile pentru procurarea unui activ fix care va genera fluxuri financiare de venituri și cheltuieli de exploatare”.

Investiția, într-o altă formulare, reprezintă o decizie de a cheltui pentru achiziționarea de active fixe sau circulante inclusiv în scopuri speculative, prin care să se obțină un flux de lichidități și deci o creștere a avuției aparținând unei persoane fizice sau juridice.

Literatura engleză definește investițiile după trei criterii importante:

În plan contabil investițiile constituie o imobilizare în bunuri mobile sau imobile, corporale sau necorporale achiziționate ori create pentru o entitate economică, durabile, respectiv:

imobilizări legate de exploatare;

imobilizări în afara exploatării.

În plan economic investițiile constituie sacrificiul de resurse curente în speranța obținerii unor rezultate viitoare, superioare:

sub influența factorului timp;

în condiții de eficiență economică;

sub spectrul riscului.

În plan financiar investițiile reprezintă ansamblul de cheltuieli care va genera venituri/economii, o perioadă îndelungată și care permit rambursarea, respectiv recuperarea cheltuielilor inițiale.

Din punctul de vedere al pieței financiare se vorbește de:

investiții pentru afaceri adică cheltuieli pentru mașini, utilaje, dotări ale

unei societăți comerciale (cotate la bursa de valori mobiliare);

investiții imobiliare care includ clădiri, locuințe, terenuri (cotate la bursa de

valori imobiliare);

investiții în stocuri de valori materiale circulante (cotate la bursa de

mărfuri).

Se apreciază că, în economia de piață, investiția constituie plasament de capital în active diverse, indiferent de durata și scopul deținerii lor, inclusiv în scop speculativ.

Aporturile cu “caracter inteligent” constituie întotdeauna “acumulări” care au generat în timp efecte fiind astfel “veritabile investiții pentru omenire”. Capitalul intelectual al omenirii se află înmagazinat în: biblioteci, brevete, invenții etc. care constituie un capital exploatabil, înglobând deci capitalul uman și formele stocate de idei, informații, raționamente. Se relevă astfel caracterul de investiție a activității intelectuale care ar include cheltuieli de cercetare-dezvoltare, cheltuieli de formare intelectual profesională, unele cheltuieli de marketing și publicitate etc.

Conceptul de investiție implică sensuri și accepțiuni variate. Datorită complexității acestui concept o sinteză se impune.

În sens larg prin investiție se înțelege “plasarea unor sume de bani în domeniul economic, social-cultural, administrativ, militar etc., cu scopul de a asigura baza tehnico-materială și forța de muncă necesară desfășurării și lărgirii activității acestora”. Dar tot în sens larg semnalăm vehicularea și a altor definiții al căror conținut îl prezentăm în continuare.

P. Masse, prin investiție desemnează “ toate actele de transformare a mijloacelor financiare în bunuri concrete și rezultatele acestor acțiuni”. În această concepție noțiunea de investiții se delimitează prin următoarele elemente:

subiect, adică persoana fizică sau juridică care investește;

obiect, respectiv construcția, echipamentele, utilajele pentru care se inițiază investiția;

cost, adică efortul financiar, cost actual pentru realizarea obiectivului respectiv;

efecte, concretizate în rezultate, valori materiale, economice și financiare care urmează a fi obținute în viitor, o speranță mai mult sau mai puțin certă.

Reiese că investiția este considerată ca o cheltuială prezentă, realizată în vederea obținerii unor efecte viitoare în condiții de risc și incertitudine.

H. Peumans dă conceptului de investiții două sensuri. În sens larg, include în investiție cheltuielile de mijloace financiare pentru achiziționarea de bunuri concrete, durabile, echipamente de producție inclusiv cheltuielile pentru materii prime, materiale etc., deci cheltuielile de producție. În sens restrâns, din definiția de mai sus elimină cheltuielile curente de producție.

În modelele de creștere economică ale lui Keynes, Harrod, Domar, se pune semnul egalității între investiții și economii luând în considerare faptul real, anume că investițiile au ca resursă principală de realizare economiile. Se ignoră totuși semnificația lor diferită, investițiile, o cheltuială; economiile, o resursă, un efect al procesului economic pe seama căruia cheltuiala poate fi efectuată.

Tot în sens larg pot fi reținute și alte definiții. Astfel: “ investiția reprezintă renunțarea la sursele bănești lichide contra speranțelor unor resurse viitoare etalate în timp”; o condiție a progresului social, care se “realizează prin renunțarea la consumarea imediată, în favoarea unui consum ulterior” sau “adaosul curent la valoarea echipamentului de producție care a rezultat din activitatea de producție a perioadei respective”. Într-o concepție strâns legată de fapte, investițiile sunt “producția de procese suplimentare” pentru că așa cum remarcă N. Georgescu-Roegen, “ o fabrică de textile, de exemplu, este un produs al activității economice a omului întocmai ca și un cot de pânză”.

Într-un sens foarte larg subliniază I. Românu,” a investi înseamnă a încorpora într-un obiect sau acțiune, eforturi umane și mijloace materiale cu scopul de a obține un anumit rezultat”.

Necesitățile de ordin metodologic și practic, cu privire la constituirea fondurilor, geneza și alocarea resurselor aferente investițiilor, cât și cu privire la organizarea și înfăptuirea activității de investiții (procesului investițional) impun conturarea mai precisă a conceptului de investiții. În acest context, in sens restrans, investițiile reprezintă totalitatea cheltuielilor prin care se creează sau se achiziționează noi mijloace fixe, productive și neproductive, se înlocuiesc mijloacele fixe uzate, se perfecționează sau se modernizează mijloacele fixe existente, ori se fac plasamente financiare cu scop profitabil.

Abordarea conceptului de investiție cu sensul său restrâns este frecventă în planul teoriei și, cu atât mai mult, al practicii economice. Într-adevăr, în sens restrâns, investițiile în economia unei țări au o sferă de extindere marcată prin scop și mijloace.

Scopul evidențiază faptul că investițiile presupun mutații (înlocuire, sporire) ale unor elemente de patrimoniu de natura mijloacelor de muncă cu deosebire a mijloacelor fixe. Dar contextul tranziției la economia de piață în România implică analiza unor noi aspecte.

Mai precis, se conturează argumente privind oportunitatea extinderii acestui concept:

prin înglobarea unor cheltuieli asimilate investițiilor, având aceeași sursă de finanțare chiar dacă nu produc mutații cantitative în structura și volumul mijloacelor fixe (cum sunt cele de proiectare, de explorări și prospecțiuni geologice, lucrări de împădurire și întreținere a pădurilor până la atingerea stării de masiv etc.);

prin cerința înglobării în acest concept a investițiilor intelectuale (nemateriale) care pot avea, sau nu, aceeași sursă de finanțare cu investițiile materiale (propriu-zise) întrunind următoarele trei condiții: produc modificări de comportament; contribuie la o acumulare de patrimoniu și conduc la creșterea capacității de producție. În esență se au în vedere cheltuieli de cercetare-dezvoltare pentru informatizare, implantarea logisticii comerciale a firmei, formarea profesională și studii de diagnoză, prognoză și fezabilitate;

prin luarea în considerare a investițiilor financiare. Apariția în economia noastră a investițiilor financiare presupune modificări în activele necorporale ale firmei și generează efecte financiare în bilanțul acesteia, prin dividendele, dobânzile cuvenite etc. Ne referim la investițiile de natura plasamentelor în acțiuni, cumpărarea de obligațiuni și titluri de valoare etc.

Sfera de cuprindere a conceptului de investiție este marcată și prin mijloacele de realizare, de înfăptuire a lor. În esență principalul mijloc de realizare a oricărei investiții îl constituie cheltuiala, (avansarea) unor sume bănești. Mai departe însă vom afirma că investiția are ca mijloc de înfăptuire realizarea unor lucrări, efectuarea unor plasamente financiare cu efecte de lungă durată sau pur și simplu efectuarea unor cheltuieli de natură investițională prin sursa de finanțare ori prin efectele generate asupra patrimoniului firmei.

Indiferent de sensul, larg sau restrâns, al abordării conceptului de investiție și de relativa diversitate a punctelor de vedere și opiniilor formulate, pot fi desprinse câteva trăsături comune, care prezintă interes și anume:

Orice investiție presupune transpunerea în cheltuieli a unor disponibilități bănești indiferent dacă efortul înseamnă realizarea unor obiecte, bunuri concrete, echipamente sau dimpotrivă plasamente în acțiuni, titluri și hârtii de valoare.

Orice investiție înseamnă efort, sub multiple aspecte, dar în urma căruia se scontează efecte diverse, multiplicatoare, cel mai adesea sub forma sporului de profit, a cărui realizare rămâne incertă.

Orice investiție implică “dezafectarea” temporară, dar certă, a unor resurse curente (materiale, financiare, de muncă) al căror cost urmează a fi suplinit de efectele nete viitoare.

Piața de capital și investitorii

Piața de capital reprezintă ansamblul relațiilor și mecanismelor prin care se realizează transferul fondurilor de la cei care au surplus de capital (investitori) către cei care au nevoie de capital (emitenți, investitori) cu ajutorul unor instrumente specifice (valori mobiliare) și prin intermediul unor operatori specifici (societățile de valori mobiliare).

Cererea de capital este determinată de o mulțime de factori și astfel se deosebesc:

1) cererea structurală – determinată de nevoile permanente de finanțare din principalele ramuri economice sau de unele acțiuni de dezvoltare din cadrul unei economii;

2) cererea determinată de factori conjuncturali – contribuie în cea mai mare  măsură la sporirea accentuată a cererii.  

În primul caz este specific faptul că, deși este în creștere, această cerere structurală nu prezintă variații spectaculoase de la o perioadă la alta, ea înregistrând o creștere relativ constantă.  

Factorii conjuncturali care influențează cererea sunt: deficitul total de plăți externe, tendința de creștere a prețurilor, majorarea prețurilor la materii prime și energie, modificările substanțiale la nivelul ratei dobânzii bancare.  

Cererea de fonduri pe termen lung provine de la:  

•  societăți comerciale private care acționează pe piața de capital atât în momentul constituirii, cât și pe durata desfășurării activității prin emisiunea de acțiuni și obligațiuni;  

•  băncile și societățile financiare care apelează la fondurile investitorilor pentru a-și finanța propria activitate;  

•  statul și colectivitățile locale care solicită fonduri pentru finanțarea cheltuielilor, a deficitului bugetar, apelând în acest sens la emisiunea de obligațiuni a statului sau la obligațiunile municipale;  

•  firmele de stat care fac apel la fondurile disponibile pentru nevoile lor de investiții în diferite sectoare economice.  

Oferta de capital este determinată de:  

1) capitalurile disponibile temporar aparținând societăților comerciale;  

2) resursele de finanțare disponibile la un moment dat la nivelul instituțiilor de finanțare;  

3) disponibilitățile bănești ale populației.  

Oferta de fonduri pe termen lung este reprezentată de economisire, fonduri care rămân la dispoziția celor care realizează venituri după ce aceștia își satisfac necesitățile de consum. Agenții economici care dispun de astfel de economii – persoane fizice sau juridice le pot depune la bănci sau le pot investi direct, sub formă de investiții reale, prin achiziționarea de titluri financiare.  

Investitorii pe piața titlurilor financiare se împart în două mari categorii:  

1) individuali care pot fi persoane fizice sau juridice care fac tranzacții de dimensiuni modeste pe piața titlurilor financiare;

a) investitori individuali pasivi pe termen lung care cumpără și păstrează valorile mobiliare cu scopul de a-și asigura câștiguri de capital pe termen lung;  

b) investitori individuali activi care încearcă să valorifice mișcarea cursului bursier în vederea obținerii de capital;  

2) instituționali – societățile sau instituțiile care tranzacționează volume mari de titluri financiare (bănci, companii de asigurări, societăți sau trusturi de investiții, fonduri mutuale, organizații care gestionează fonduri de pensii).  

Trăsăturile pieței de capital:  

1) Specificul produselor pieței: negociabilitate, transferabilitate. În cadrul activității de pe piața de capital se iau bani sau se dau bani, activitate realizată cu ajutorul unor instrumente specifice, denumite valori mobiliare. Aceste instrumente prezintă caracteristicile de negociabilitate și transferabilitate, ceea ce înseamnă că ele pot fi transferate de la un proprietar la altul. Se oferă astfel posibilitatea investitorului de a vinde produsul înainte de scadență și se poate negocia prețul, în funcție de caracteristicile pieței în sfera căreia se face negocierea dintre partenerii de tranzacție.  

2)  Produsele pieței sunt instrumente pe termen lung.  

Se face astfel o distincție între piața de capital și cea monetară. Fondurile atrase pe piața monetară sunt utilizate pentru finanțări pe termen scurt, mai mici de un an. Pe piața valorilor mobiliare banii sunt atrași pe o perioadă mai mare de 1 an, pe termen mediu și lung.  

3)  Pe piața de capital intermediarii joacă un rol important deoarece pun în contact emitenții cu investitorii, ori investitorii care doresc să vândă valori mobiliare cu cei care doresc să cumpere.  

4) Utilizatorii fondurilor nonbancare. Piața de capital oferă modalități de investire diferite de cele din sistemul bancar.  

1.3 Fondul de investiții – o accepțiune a investiției

Clarificarea conceptului de investiție implică, în mod obiectiv, identificarea accepțiunilor pe care le comportă și anume: plasament, cheltuială, acțiune, lucrare, activitate, proces.

Accepțiunea de plasament de fonduri bănești dată investițiilor acoperă doar în parte sensul larg al conceptului de investiție. Este indicată doar destinația unor fonduri bănești dar nu se reflectă tehnica și mijloacele de efectuare. Scopul este conturat pe un plan general. Este adevărat, în contextul tranziției la economia de piață se explicitează caracterul investițional al plasamentelor financiare în acțiuni, obligațiuni, titluri de stat etc., dar acest fapt nu este suficient.

Un fond de investiții este un instrument de investiție colectiv din care un număr mare de investitori individuali dețin câte o parte relativ mică și limitată prin lege, și care investește în diverse instrumente ale piețelor financiar-bancare și de capital urmărind realizarea obiectivului financiar al fondului.

Cu alte cuvinte, fondul de investiții strânge bani de la multe persoane și îi investește în acțiuni, depozite bancare etc., pentru a-și atinge obiectivul declarat, care poate fi: creșterea agresivă a valorii unității de fond sau asigurarea unor venituri regulate și cu risc mic pentru investitori etc..

Fondurile de investiții sunt administrate conform normelor în vigoare de o societate de administrare cu obiect unic de activitate. Prin această colectare de fonduri sub administrare unică, investitorul individual beneficiază de următoarele avantaje:

Diversificare largă a portofoliului de investiții. Fondurile importante disponibile pentru o largă diversificare a instrumentelor investiționale reducând astfel (dar nu eliminând) riscurile aferente unor anumite categorii de investiții (acțiuni, depozite bancare etc.).

Lichiditate maximă a investiției individuale. Investitorii individuali își pot lichida oricând, parțial sau total, investiția, transformând-o în bani la valoarea curentă a titlurilor, spre deosebire de alte instrumente care pot fi vândute mai greu sau cu un cost mai mare.

Administrarea profesionistă a portofoliului. Societatea de administare a unui fond cuprinde investitori profesioniști, sprijiniți de analiști financiari, care studiază și monitorizează piețele financiare și companiile în mod individual și pe ramuri. Administrarea profesională a investițiilor este în general accesibilă persoanelor ce dispun de fonduri importante, dar fondul mutual face aceste servicii accesibile oricărui invetitor la un cost rezonabil.

Transparența. Conform reglementărilor CNVM, fondurile de investiții trebuie să asigure transparență în ceea ce privește obiectivele de investiții, precum și riscurile pe care și le asumă investitorii. Toate caracteristicile unui fond autorizat de CNVM trebuie să fie prezentate în prospectul de emisiune al fondului. De asemenea, fondurile de investiții trebuie să facă publice rapoarte periodice asupra activității desfășurate.

Prin aceste caracteristici, fondurile mutuale sunt instrumente de investiți potrivite atât unei strategii de invetiție pe termen mediu și lung (în special fondurile care investesc în acțiuni) cât și investitorilor pe termen scurt ( fondurile ce investesc în instrumente bancare, obligațiuni de stat și efecte comerciale).

În acest moment, pe piața românească există fonduri de ambele tipuri și de diferite niveluri de risc și agresivitate. După prăbușirea din 1996, fondurile mutuale au fost supuse unor reglementări stricte iar probabilitatea unei căderi asemănătoare este destul de mică.

1.4.Tipuri de fonduri de investiții

Fondul de investiții este definit de legiuitor ca un „ organism de plasament colectiv fără personalitate juridică”.

1.4.1. Fonduri de investiții deschise în România

Pe lângă conceptul de fond de investiții, legiuitorul definește și conceptul de fond deschis de investiții, prin care înțelege un „organism de plasament colectiv în valori mobiliare, fără personalitate juridică, ale cărui unități de fond fac obiectul unei emisiuni și răscumpărări continue”.

Modul de organizare și funcționare a unui fond deschis de investiții (fond mutual) este foarte important pentru decizia de investire a unui potențial investitor. Fondurile mutuale nu sunt organizate ca societăți pe acțiuni, ci prin contract de societate civilă conform reglementărilor legale în vigoare. Administrarea fondurilor și reprezentarea acestora în relațiile cu investitorii sau alte persoane/ instituții se realizează de către societăți specializate numite societăți de administrare a investițiilor (SAI). Un SAI are drept unic obiect de activitate administrarea investițiilor. Activitatea SAI include toate operațiunile legate de administrarea unui fond, de la lansarea acestuia la stabilirea strategiei de investiții și implementarea acesteia. Experiența și profesionalismul SAI și a specialiștilor săi sunt esențiale pentru buna funcționare a fondului și pentru rezultatele obținute de acesta. Fiecare fond de investiții are un prospect de emisiune – document oficial ce prezintă modul de organizare, strategia, obiectivele, comisioanele și entitățile cu care colaboreaza fondul. Activitatea și plasamentele fiecărui fond deschis de investiții sunt certificate zilnic de către o bancă special autorizată de lege în acest sens. Banca (numită banca depozitară) reprezintă o garanție în plus pentru investitori în ceea ce privește corectitudinea și legalitatea operațiunilor derulate de fond. Activitatea fondurilor este verificată și supravegheată în mod regulat și de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (CNVM), autoritate administrativă autonomă subordonată parlamentului, cu rol de supraveghere și reglementare a pieței de capital. În fine, administatorii de fonduri sunt asociați într-o asociație profesională numită Uniunea Națională a Organismelor de Plasament Colectiv (UNOPC), organism ce are drept scop și preluarea și prelucrarea unor informații despre fondurile membre. Fondurile deschise de investiții nu se listează la bursa de valori sau pe o alta piață reglementată. Vânzarea și răscumpărarea de unități de investiție ale fondurilor se realizează direct de către SAI sau de către societăți de distribuție autorizate de aceasta. Societățile de distribuție pot fi bănci sau societăți de servicii de investiții financiare (SSIF) cu care SAI a încheiat contracte de distribuție pentru fond.

1.4.2. Fonduri de investiții închise în România

Deși legiuitorul nu definește și conceptul de fond închis de investiții, el face referire în actele normative emise. Pe baza definiției date conceptului de fond deschis de investiții în cadrul Legii nr.27 din 28 iunie 2004 privind piața de capital, putem concluziona că, prin fond de investiții închis înțelegem un organism de plasament colectiv în valori mobiliare, ale cărui unități de fond fac obiectul unei emisiuni predeterminate.

Fondurile închise de investiții, având drept caracteristică esențială permanența capitalului sunt societăți pe acțiuni care emit acțiuni ce sunt cotate pe piețe reglementate și care în scopul creșterii resurselor financiare pot emite noi acțiuni și obligațiuni. Aprecierea investitorilor în legătură cu calitatea politicii investiționale promovate de un fond închis de investiții și reflectată prin randamentul portofoliului administrat se regăsește în prețul de tranzacționare de pe piață a acțiunilor acestuia.

Fondurile închise de investiții se constituie sub forma unei societăți pe acțiuni cu minim 50 de acționari, pe baza contractului și a statutului de societate, având ca obiect de activitate exclusiv utilizarea resurselor financiare disponibile de la persoane fizice și juridice și plasarea lor în valori mobiliare.

În acest fel, membrii fondului de investiții sunt investitorii și acționarii care achiziționează valorile emise de către fond.

Atât înființarea cât și desfășurarea activităților societăților de investiții sunt supuse autorizării prealabile a CNVM , care efectuează examinarea:

Contractului de societate, statutului și reglemetărilor sale interne;

Alegerii unei societăți de depozitare

Alegerii membrilor consiliului de administrație și conducerii societății de investiții, din punct de vedere al calității personale și calificărilor profesionale;

Contractului de administrare.

Dacă societatea de investiții dovedește existența unor resurse, structuri și capacități organizatorice și de conducere adecvate, atunci funcționarea acestei societăți va fi autorizată de CNVM fără încheierea unui contract de administrare. În caz contrar, cu avizul autorității naționale, se va încheia un contract de administrare cu o societate autorizată de administrare a investițiilor.

1.5. Organisme de plasament colectiv

Organismele de plasament colectiv reprezintă vehicule investiționale de acumulare a economiilor individuale, prin ofertă publică sau apel privat și de plasare colectivă a acestora.

Avantajele aduse constau în:

Se adresează și investitorilor neinițiați, cu cunoștințe limitate privind instrumentele financiare,

Oferă administrare profesionistă, realizată de societăți specializate,

Prin volumul sumelor colectate pot aduce randamente superioare investițiilor personale, reduse ca valoare,

Oferă acces la piețe greu accesibile investitorilor individuali,

Implică costuri mai mici de administrare.

Primul organism de plasament colectiv a apărut în anul 1849 în Elveția, “Société civile Genèvoise d’emploi de fonds”, iar apoi în Anglia (1868), Statele Unite (1894) și Germania (1923).

În spațiul Uniunii Europene, categoria de organism de plasament colectiv este formată din două subcategorii:

Organismele de plasament colectiv în valori mobiliare armonizate cu prevederile Directivelor Europene aplicabile (UCITS) – fonduri deschise de investiții și societăți de investiții, caracterizate prin:

Domicilierea într-un Stat Membru,

Armonizarea legislațiilor naționale,

Recunoaștere reciprocă între Statele Membre,

Supraveghere realizată de Statul de Origine,

Ofertă publică a titlurilor de participare,

Diversificarea portofoliului pe principiul dispersiei riscului,

Păstrarea în condiții de siguranță a activelor de către un depozitar,

Prevederi detaliate privind UCITS în prospectul de emisiune,

Existența unui auditor, care prin rapoartele periodice prezintă investitorilor situația organismului de plasament colectiv.

Fondurile deschise de investiții sunt entități fără personalitate juridică, iar societățile de investiții sunt organizate ca societăți pe acțiuni cu capital variabil.

Societatea de administrare a investițiilor este responsabilă de investirea resurselor financiare ale fondului, în concordanță cu documentele OPCVM și legislația aplicabilă. Pentru activitatea sa primește un comision de administrare.

Depozitarul reprezintă o bancă care are rolul de a păstra în condiții de siguranță toate activele unui OPCVM, de a verifica legalitatea și corectitudinea calculului activului OPCVM, a procesului de emisiune/răscumpărare și de a îndeplini instrucțiunile SAI, dacă acestea nu contravin documentelor OPCVM și legislației.

Autoritatea de supraveghere verifică îndeplinirea prevederilor legale de către OPCVM, SAI și depozitar. De subliniat este faptul că rolul autorității de supraveghere nu constă, în nici o situație, în analiza și calificarea oportunității anumitor investiții sau a unui OPCVM pe ansamblul său.

Organisme de plasament colectiv nearmonizate, distribuite în Statul de Origine, sau în alte State Membre, pe baza unui acord de reciprocitate. Sunt caracterizate de prevederi legale mai permisive, adresându-se în special investitorilor care doresc să își asume riscul generat de nediversificarea portofoliului.

Funcționează sub forma:

Fondurilor închise de investiții – emit titluri un anumit interval de timp, iar răscumpărarea se efectuează la anumite date fixe. Titlurile se pot tranzacționa pe piețe reglementate,

Fonduri dechise nearmonizate, cu diversificare a portofoliului mai permisivă,

Fonduri imobiliare,

Fonduri destinate investitorilor specializați, etc.

În România se întâlnesc:

Organisme de plasament colectiv în valori mobiliare:

fonduri deschise de investiții

societăți de investiții (nu s-a înființat nici un astfel de OPCVM până la

această dată)

Alte tipuri de organisme de plasament colectiv:

fonduri cu capital de risc, autorizate în conformitate cu O.G. nr. 20/1998

care emit titluri tranzacționate pe RASDAQ;

societăți de investiții financiare, înființate în baza Legii nr. 133/1996, ale

căror acțiuni se tranzacționează la BVB.

Capitolul 2: Gestionarea fondurilor de investiții pe piața de capital din România

2.1. Cadrul de reglementare al pieței de capital din România

Piața de capital este reglementată prin Legea privind piața de capital nr. 297/2004 din 28/06/2004 (M Of. Partea I nr. 571 din 29/06/2004).

Lege nr. 297 reglementează:

înființarea și funcționarea piețelor de instrumente financiare;

înființarea și funcționarea instituțiilor și operațiunile specifice acestora;

înființarea și funcționarea organismelor de plasament colectiv, în scopul

mobilizării disponibilitaților financiare prin intermediul investițiilor în instrumente financiare.

Legea se aplică activităților și operațiunilor prevăzute anterior ce se desfașoară pe teritoriul României.

Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.) este autoritatea competentă care aplică prevederile prezentei legi, prin exercitarea prerogativelor stabilite în statutul său.

Legea nu se aplică:

instrumentelor pieței monetare, care sunt reglementate de Banca Naționala a României și titlurilor de stat care sunt emise de Ministerul Finanțelor Publice, dacă emitentul alege pentru tranzacționarea acestora o altă piață decât cea reglementată, definită în contextul legii;

în cazul administrării datoriei publice în care sunt implicate Banca Naționala a României, băncile centrale ale statelor membre și alte entitați naționale din statele membre cu funcții similare acestora, Ministerul Finanțelor Publice, precum și alte entițati publice.

Legea pieței de capital definește o serie de termeni și expresii:

1. instrumentele financiare inseamnă:

   a) valori mobiliare;

   b) titluri de participare la organismele de plasament colectiv;

   c) instrumente ale pieței monetare, inclusiv titluri de stat cu scadență mai mică de un an și certificate de depozit;

   d) contracte futures financiare, inclusiv contracte similare cu decontare finală în fonduri;

   e) contracte forward pe rata dobânzii, denumite în continuare FRA;

   f) swap-uri pe rata dobânzii, pe curs de schimb și pe acțiuni;

   g) opțiuni pe orice instrument financiar prevăzut la lit. a) – d) inclusiv contracte similare cu decontare finală în fonduri; această categorie include și opțiuni pe curs de schimb și pe rata dobânzii;

   h) instrumente financiare derivate pe mărfuri;

   i) orice alt instrument admis la tranzacționare pe o piața reglementată într-un stat membru sau pentru care s-a făcut o cerere de admitere la tranzacționare pe o astfel de piața.

2. titlurile de participare reprezintă unitați de fond sau acțiuni emise de organisme de plasament colectiv, în funcție de modul de constituire al acestora;

3. valori mobiliare:

a) acțiuni emise de societați comerciale și alte valori mobiliare echivalente ale acestora, negociate pe piața de capital;

b) obligațiuni și alte titluri de creanță, inclusiv titlurile de stat cu scadența mai mare de 12 luni, negociabile pe piața de capital;

c) orice alte titluri negociate în mod obișnuit, care dau dreptul de a achiziționa respectivele valori mobiliare prin subscriere sau schimb, dând loc la o decontare în bani, cu excepția instrumentelor de plata;

4. compensarea reprezintă înlocuirea creanțelor și obligațiilor rezultând din ordine de transfer pe care unul sau mai mulți participanți le emit în favoarea altui participant sau altor participanți sau pe care le primesc de la aceștia, cu o creanța sau o obligație netă unică, astfel încât această unică creanță netă sa fie pretinsă, respectiv această unică obligație netă sa fie datorată;

5. instrumentele financiare derivate reprezintă instrumentele definite anterior la pct. 1 lit. d), g), h), combinații ale acestora, precum și alte instrumente calificate astfel prin reglementări ale C.N.V.M.;

6. instrumente ale pietei monetare reprezintă instrumente financiare care se tranzacționează de regulă în cadrul pieței monetare;

7. intermediarii reprezintă societăți de servicii de investiții financiare autorizate de C.N.V.M., instituții de credit autorizate de Banca Națională a României, în conformitate cu legislația bancară aplicabilă, precum și entități de natura acestora autorizate în state membre sau nemembre să presteze servicii de investiții financiare precum:

1. Servicii principale:

a) preluarea și transmiterea ordinelor primite de la investitori în legătură cu unul sau mai multe instrumente financiare;

 b) executarea ordinelor în legătură cu unul sau mai multe instrumente financiare, altfel decât pe cont propriu;

 c) tranzacționarea instrumentelor financiare pe cont propriu;

d) administrarea portofoliilor de conturi individuale ale investitorilor, pe baza discreționară, cu respectarea mandatului dat de aceștia, atunci când aceste portofolii includ unul sau mai multe instrumente financiare;

 e) subscrierea de instrumente financiare în baza unui angajament ferm și/sau plasamentul de instrumente financiare (C.N.V.M. fiind cea care emite reglementări privind serviciile prestate cu caracter principal) .

2. Servicii conexe:

 a) custodia și administrarea de instrumente financiare;

b) închirierea de casete de siguranța;

c) acordarea de credite sau împrumuturi de instrumente financiare unui investitor, în vederea executării unor tranzacții cu instrumente financiare, în care respectiva societate de servicii de investiții financiare este implicată în tranzacții;

 d) consultanța acordată societaților cu privire la orice probleme legate de structura de capital, strategie industrială, precum și consultanță și servicii privind fuziunile și achizițiile de societăți;

  e) alte servicii privind subscrierea de instrumente financiare în baza unui angajament ferm;

   f) consultanța de investiții cu privire la instrumentele financiare;

2.2. Organizarea și funcționarea fondurilor de investiții pe piața de capital din România

2.2.1. Organizarea și funcționarea fondurilor deschise de investiții pe piața de capital din România

Organismul principal de decizie al fondului este Adunarea Generală a Investitorilor, formată din toți deținătorii de titluri de participare. Acesta ia decizii cu privire la elemente importante din viața fondului: lichidarea sau fuziunea fondului, modificarea contractului de constituire, actul de constituire a fondului, etc.

Fondul încheie un contract de administrare cu o societate specializată, numită Societate de Administrare de Investiții, pentru realizarea scopului sau, respectiv investirea banilor investitorilor. Aceasta elaborează și duce la îndeplinire politica de investiții a fondului, a cărei obiectiv este sporirea randamentului capitalurilor investite. Societatea de administrare are deplina împuternicire pentru realizarea obiectului de activitate al fondului, inclusiv prin încheierea de contracte cu terțe societăți: societatea depozitară, societăți de distribuție, de consultanță, etc.

Societatea depozitară este o bancă autorizată de CNVM (Comisia Națională a Valorilor Mobiliare) să certifice și să verifice toate operațiunile derulate de fond și toate plasamentele acestuia. Banca depozitară reprezintă o garanție suplimentară cu privire la corectitudinea operațiunilor derulate de fond, soliditatea și prestigiul băncii având un impact pozitiv asupra fondului. Societățile de distribuție se ocupă de distribuirea titlurilor fondului în rândul investitorilor. Acestea sunt tot bănci, sau societăți specializate de intermediere pe piața de capital (SSIF). Și societatea de administrare poate distribui unități de fond.

Decizia de investire în fondurile mutuale trebuie să urmeze unei documentări atente cu privire la fondul mutual cel mai adecvat fiecărui investitor. În acest sens trebuie urmărită evoluția valorii titlurilor de participare, publicată în ziarele de specialitate. De asemenea, trebuie consultată structura de plasament a fiecărui fond (structura activelor), publicată în aceleași ziare.

Este de reținut că nu toate fondurile sunt la fel. Acestea se împart în mai multe categorii în funcție de strategia de investiții pe care o utilizează. Astfel, fondurile mutuale ce-și plasează cu preponderența resursele în depozite bancare și titluri de stat (fonduri monetare) sau în obligațiuni (fonduri de obligațiuni) oferă randamente mai reduse, dar o siguranță mai mare pentru investitor. Fondurile ce investesc cu preponderență în acțiuni listate la bursa oferă câștiguri mult mai mari, dar au și riscuri pe măsură. Între cele două categorii se află fondurile diversificate, care investesc în toate instrumentele disponibile, oferind o îmbinare perfectă între câștiguri mai mari decât la bănca și un nivel de risc acceptabil.

Odată ales un fond se identifică băncile prin care se distribuie titlurilor acestuia (din reclame, prin contact telefonic cu societatea de administrare, etc.). Apoi, la sediul unei astfel de bănci sau chiar la sediul societății de administrare se completează o cerere și se cumpără numărul de titluri de participare dorit. Investitorul primește o chitanță pentru banii depuși sau un alt act doveditor al numărului de titluri cumpărate – carnet de investitor, extras de cont, etc. Investitorul poate consulta și prospectul de emisiune al fondului (materialul oficial de prezentare a acestuia) precum și alte materiale informative în care se specifică politica de investiții a fondului, societățile cu care acesta lucrează (societatea de administrare, societatea de depozitare, etc.), comisioanele percepute, ș.a.m.d.

Avantajele investiției în fonduri deschise de investiții

Un fond mutual este un instrument de investiție colectiv din care un număr mare de investitori individuali dețin câte o parte relativ mică și limitată prin lege și care investește în diverse instrumente ale piețelor financiar-bancare și de capital urmărind realizarea obiectivului financiar al fondului. Cu alte cuvinte, fondul mutual stânge bani de la mai multe persoane și îi investește în acțiuni, depozite bancare etc. pentru a-și atinge obiectivul declarat care poate fi creșterea agresivă a valorii unității de fond sau asigurarea unor venituri regulate și cu risc mai mic pentru investitori.

Fondurile mutuale sunt administrate conform normelor în vigoare de o societate de administrare cu obiect unic de activitate. Prin această colectare de fonduri sub administrare unică, investitorul individual beneficiază de următoarele avantaje:

diversificare largă a portofoliului de investiții: fondurile importante disponibile permit o largă diversificare a instrumentelor investiționale reducând astfel (dar nu eliminând) riscurile aferente unor anumite categorii de investiții (acțiuni, depozite bancare etc.);

lichiditate maximă a investiției individuale: investitorii individuali își pot lichida oricând, parțial sau integral, investiția transformând-o în bani la valoarea curentă a titlurilor, spre deosebire de alte instrumente care pot fi vândute mai greu sau cu cost mai mare;

administrarea profesionistă a portofoliului: societatea de administrare a unui fond cuprinde investitori profesioniști sprijiniți de analiști financiari care studiază și monitorizează piețele financiare și companiile în mod individual și pe ramuri. Administrarea profesionistă a portofoliului de investiții este în general accesibilă persoanelor ce dispun de fonduri importante, dar fondul mutual face aceste servicii accesibile oricărui investitor la un cost rezonabil.

Prin aceste caracteristici fondurile mutuale sunt instrumente de investiții potrivite atât unei strategii de investiție pe termen mediu și lung (în special fondurile care investesc în acțiuni) cât și pe termen scurt (fondurile care investesc în instrumente bancare, obligațiuni de stat și efecte comerciale).

Un avantaj important al investițiilor în fondurile mutuale este limita minimă de investiție foarte mică, de multe ori mai redusă decât limita necesară constituirii unui depozit la bancă. Un alt avantaj îl reprezintă acela că, spre deosebire de depozitele făcute la băncile comerciale, plasarea banilor se poate face succesiv și astfel după fiecare depunere, noul sold existent beneficiază de performanța de creștere a fondului, fapt care în cazul depozitelor la termen nu este posibil decât după expirarea termenului. Daca dorim să retragem o sumă oarecare din investiția făcută, acest lucru nu afectează cu nimic creșterea de care beneficiază în continuare suma rămasă la fond. În cazul unui depozit la termen făcut la o bancă, retragerea parțială sau totală înainte de scadență aduce prejudicii celui care retrage banii (pierderea dobânzii).

Dezavantajele investiției în fonduri deschise de investiții:

riscul de scădere a valorii titlului: în funcție de plasamentele și strategia fondului,

titlul de participare poate înregistra creșteri mai mari sau mai mici, și uneori chiar scăderi.

costul de oportunitate: persoanele care au timpul și cunoștințele necesare pentru a

analiza companiile pot obține rezultate mai bune investind individual.

comisioanele: pentru retragerile făcute după o perioadă scurtă de timp de la

subscriere se percep comisioane mari.

Plasamentele fondurilor deschise de investiții

Structura plasamentelor fondurilor mutuale se poate sintetiza astfel:

Sumele de bani atrase de către fondurile mutuale de la investitori sunt plasate intr-o diversitate de instrumente și active ale pieței financiare, în funcție de strategia de investiții a fiecărui fond. Există mai multe tipuri de instrumente de plasament a acestor sume de bani, tipuri care se diferențiază prin gradul de risc asociat; principalele plasamente sunt prezentate în continuare:

disponibilități aflate în conturi curente la bănci. Este importantă menținerea unui

anumit nivel al acestor disponibilități pentru ca fondul să poată să satisfacă în mod operativ cererile de răscumpărare ale persoanelor care doresc retragerea de sume. Dacă există un nivel însemnat al cererilor de răscumpărare, dar un nivel redus al acestor disponibilități, resursele fondului fiind “imobilizate” în active puțin lichide (care pot fi transformate mai greu în bani), atunci fondul poate fi pus în imposibilitatea de a-și onora plățile;

titluri de stat, bonuri de tezaur și certificate de trezorerie. Acestea sunt emise de

către Ministerul de Finanțe prin intermediul Băncii Naționale a României, în scopul finanțării deficitului bugetar (a diferenței dintre cheltuielile și veniturile statului). La aceste emisiuni nu au acces persoanele fizice, pentru acestea existând emisiuni speciale, mai rare, și cu randamente mai reduse;

depozite bancare și certificate de depozit. Depozitele bancare în sume foarte mari

permit fondului să negocieze cu băncile obținerea unor dobânzi superioare celor acordate în mod curent persoanelor fizice și juridice. O altă caracteristică a acestor depozite o reprezintă faptul că pot fi constituite pe termene foarte scurte (o săptămână, câteva zile, o singură zi – overnight), permițând menținerea unei lichidități crescute a fondului;

obligațiuni municipale și corporative. Acestea sunt instrumente de credit emise de

firme sau de municipalități pentru finanțarea unor proiecte de investiții. Obligațiunile plătesc dobânzi mai mari decât depozitele bancare, având în același timp riscuri destul de mici, și reprezintă un instrument foarte eficient pentru fonduri;

acțiuni listate la Bursa de Valori București. Aceste plasamente, deși se

caracterizează printr-un risc mai ridicat, pot aduce rentabilități crescute prin plasamente inspirate pe piața de capital. Valoarea de contabilizare a acțiunilor în activul fondului este valoarea de piață a acțiunilor.

Trebuie menționat faptul că în clasificarea de mai sus, pe măsura creșterii gradului de risc scade gradul de lichiditate.

Lichiditatea este capacitatea unui activ de a fi transformat în bani. Astfel, un activ este cu atât mai lichid cu cât poate fi mai ușor și mai repede transformat în bani: depozitele bancare sunt active lichide pentru ca pot fi cu ușurință transformate în bani, în timp ce acțiunile la societăți necotate pot fi mai greu transformate în bani, deci sunt mai puțin lichide. Din acest motiv CNVM stabilește anumite reguli de diversificare a activelor, pentru reducerea riscului asociat fiecărui fond.

Alegerea fondului mutual trebuie să se realizeze în urma analizei atente a structurii activelor și a performanțelor acestuia, a informării cu privire la societatea de administrare, de depozitare și de distribuție a fondului, ș.a.m.d., astfel încât investiția în fond să asigure raportul optim între rentabilitate și risc, conform așteptărilor investitorului.

Totalitatea plasamentelor fondurilor (sumele aflate în conturi și depozite la bănci, valoarea acțiunilor cotate și necotate, ș.a.m.d.) formează activul total al fondului. Din acesta se scad cheltuielile (obligațiile) curente ale fondului pentru a obține activul net al fondului (în cadrul cheltuielilor fondului intră cheltuieli cu societatea de administrare, cu societatea de depozitare, cu distribuitorii titlurilor fondului, etc.). Prin împărțirea activului net al fondului la numărul de unități (titluri) aflate în circulație, se obține valoarea unitară netă a activului, sau valoarea unui titlu de participare la fond. Acesta este cel mai important indicator al fondului de investiții. Valoarea curentă a titlului de participare este prețul pe care investitorul îl plătește pentru a cumpăra un titlu (plus comisioanele aferente). Tot prin intermediul acestei valori investitorul poate monitoriza evoluția câștigurilor sale în timp.

O altă grupă de indicatori importantă este constituită din numărul de titluri de participare aflate în circulație (emise de fond) și numărul de investitori în fondul respective. Evoluția acestor indicatori, precum și a structurii activelor fondurilor (practice, modul în care acestea plasează banii investitorilor) este raportată lunar de către UNOPC și publicata în mijloacele de informare în masă.

Investiția în fondurile mutuale nu este un depozit bancar și comportă anumite riscuri. În funcție de plasamentele și strategia fondului, titlul de participare poate înregistra creșteri mai mari sau mai mici, și uneori chiar scăderi, similar cu investiția în acțiunile societăților cotate la bursa de valori (desigur oscilațiile valorii fondurilor sunt mai mici decât cele ale prețurilor acțiunilor).

Evoluția interioară a unității de investiție nu reprezintă o garanție pentru evoluția viitoare. Aceasta evoluție viitoare va fi influențată de conjunctura piețelor financiare și de strategia de investiții și experiența societății de administrare.

În general, fondurile mutuale se împart în patru mari categorii: fonduri monetare, fonduri de instrumente cu venit fix, fonduri diversificare și fonduri de acțiuni. Pe lângă acestea, mai există și fondurile mixte sau balansate, care îmbină avantajele acestora în diverse combinații.

2.2.2. Organizarea și funcționarea fondurilor închise de investiții

Fondurile închise de investiții sunt organisme de plasament colectiv cu o politică de investiții mai permisivă decât cea a organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare, dar pentru care reglementările în domeniu trebuie să stabilească reguli de tranzacționare, obligații de transparență, reguli de conduită, cerințe privind calificarea și experiența administratorilor.O particularitate a fondurilor de închise de investiții dată de legislația actuală se referă la faptul că atât emisiunea cât si răscumpărarea titlurilor de participare pot fi realizate periodic, la intervalul de timp specificat în documentele de constituire a fondului.

Din categoria fondurilor închise de investiții fac parte și fondurile cu capital de risc. Acest tip de fonduri nu stârnește, la ora actuală, un interes ridicat în rândul investitorilor obișnuiți. O piedică este constituită de valoarea minimă a unui titlu de participare, 100 de milioane lei vechi (impusă de vechiul cadru legislativ).

Fondurile închise de investiții prezintă următoarele caracteristici:

se constituie în baza contractului și a statutului de societate comercială pe acțiuni sau în comandită având ca obiect de activitate unică investițiile, plasamentul de capital;

fiind o societate comercială, în funcție de legislația țării de origine, poate emite pe baza prospectelor de emisiune orice fel de valori mobiliare clasice (acțiuni, obligațiuni, drepturi si garanții);

membrii fondului sunt investitorii și acționarii care achiziționează valorile mobiliare emise de către fond;

au o activitate de sine stătătoare, capitalul social poate fi utilizat în investiții de orice fel fără restricții atâta timp cât sunt legale, foarte multe fonduri închise practică investițiile internaționale (pe țări) sau cu risc ridicat;

investitorii primesc dividend și dobânzi din valorile mobiliare deținute ale fondului și pot obține profituri de capital prin tranzacționarea valorilor mobiliare emsie de societate;

valorile mobiliare se pot tranzacționa atât pe piața primară cat și pe cea secundară organizată (bursa, OTC) între investitori, la fel ca orice valori mobiliare, fondul nu își răscumpără acțiunile emise;

prețul valorilor mobiliare emise de către fond se formează în cadrul pieței pe baza cererii și a ofertei existente pe piața de capital, prin vot, acționarii fondului respectiv încredințează sarcina plasării investițiilor organului propriu de conducere, organ care se ocupă exclusiv de administrarea fondului, sau poate apela la o societate de administrare;

dacă nu este prevazută o legislație de încurajare și de protecție corectă a investițiilor colective, prin care să se impună fondurilor închise repartizarea majorității profitului din investiții și de capital obținut din exploatarea activului său, atunci, fiind constituit pe baza legii societăților comerciale, fondul este supus impozitării multiple a profitului ca orice altă societate pe acțiuni, descurajând astfel participarea investitorilor;

ori de câte ori dorește să își mărească capitalul, trebuie să îndeplinsească condițiile cerute de către organul de stat, aplicate oricărei societăți pe acțiuni (prospect de emisiune individual, distribuție primară).

Deoarece conducerea fondurilor închise îndeplinește o funcție de mandatar, prin tutelarea propriilor sale disponibilități bănești, acest tip de fond mai poartă și denumirea de “trust fund”.

Prețul de tranzacție a acțiunilor fondului variază în funcție de performanțele sale căt și de influențele pieței de capital la un anumit moment.

Prețul de răscumpărare este prețul cuvenit investitorului la data depunerii cererii de răscumpărare și este format din ultima valoare unitară a activului net calculate de S.A.I. și certificată de depozitar, valabilă pentru ziua în care a fost depusă cererea de răscumpărare, din care se scad comisionul de răscumpărare (dacă este prevăzut în prospectul de emisiune) și orice alte taxe legale.

Societățile de investiții de tip închis pot fi administrate de o societate de administrare a investițiilor sau de un consiliu de administrație, au obligația de a solicita admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată și își pot răscumpara propriile acțiuni.

Societățile de investiții de tip închis care nu sunt administrate de o societate de administrare a investițiilor, își stabilesc prin documentele constitutive reguli privind politica de investiții, conduita în afaceri și transparența.

2.3 Fonduri de investiții specializate

Există mai multe tipuri de fonduri de investiții specializate, în funcție de domeniile în care activează, modalitățile de realizare a plasamentelor, etc.

I. Ca tipuri de fonduri închise de investiții specializate, distingem:

fondurile cu capital de risc (reglementate de Ordonanța 20/1998 și Regulamentul

27/1998) ce își plasează banii numai în acțiuni cotate și necotate, neexistând restricții cu privire la numarul de acțiuni ale aceluiași emitent ce se pot achiziționa. Se caracterizează printr-un grad ridicat de risc.

fondurile de restructurare (reglementate de Ordonanța de urgență 9/1998) au ca

obiect de activitate restructurarea datoriilor societăților la care statul este acționar.
II. Ca tipuri de fonduri deschise de investiții specializate, distingem:

fonduri monetare – reprezintă o variantă a fondurilor mutuale ce își plasează

resursele exclusiv în instrumente ale pieței monetare: depozite bancare, titluri de stat, etc, conferind un grad de risc scazut. Acest tip de fonduri se caracterizează și prin comisioane reduse, lichiditate și operativitate ridicate;

fonduri de acumulare – variantă a fondurilor mutuale ce implementează un sistem

regulat de depuneri ale unor sume în fond, sumele astfel depuse constituind un venit pe o perioadă mai lungă prin răscumpărări eșalonate ale titlurilor de participare;

fondurile de acțiuni – care iși plasează majoritatea banilor în acțiuni listate.

Desigur, există și alte tipuri de fonduri specializate, care însă nu funcționează sau nu sunt reglementate la noi în țară, la acest moment.

Capitolul 3: Fondurile de investiții în cadrul Raiffeisen Bank

3.1. Prezentare RAIFFEISEN BANK

3.1.1. Scurt istoric al băncii

Raiffeisen Bank este o bancă universală, ce oferă o gamă completă de produse și servicii de cea mai bună calitate persoanelor fizice, IMM-urilor și corporațiilor medii și mari prin multiple canale de distribuție: unități bancare (peste 430 în întreaga țară), rețele de ATM și EPOS, phone-banking (Raiffeisen Direct), mobile banking (myBanking) și internet banking (Raiffeisen Online). Banca are peste 2 milioane de clienți de retail (dintre care peste 130.000 IMM-uri) și peste 5000 de clienți companii mari și medii.

Raiffeisen Bank Romania a rezultat prin fuziunea încheiată în iunie 2002, a celor două entități deținute de Raiffeisen Zentralbank Oesterreich AG (RZB) în România – Raiffeisenbank (România), înființată în 1998 ca subsidiară a Grupului RZB și Banca Agricolă, achiziționată în 2001.

Raiffeisen Bank aduce în România tradiția bancară de peste 130 de ani a grupului austriac Raiffeisen, bazată pe accesibilitate, eficiență și încredere. Raiffeisen Zentralbank Osterreich AG (RZB) Viena este instituția centrală a Grupului Bancar Raiffeisen din Austria, cel mai puternic grup bancar din țară. RZB este cea mai mare bancă corporatistă și de investiții din Austria. Grupul austriac activează în Europa Centrală și de Est prin intermediul subsidiarei Raiffeisen International Bank Holding AG (RI), deținând bănci subsidiare, companii de leasing și două reprezentanțe în 18 piețe din regiune, având o rețea de peste 3.000 de unități bancare.

Activitatea Raiffeisen Bank a fost recunoscută de prestigioase publicații de-a lungul anilor. Astfel, în 2005 Global Finance desemnează Raiffeisen Bank România "Cea mai bună bancă din România" pentru a doua oară consecutiv, iar publicația Business Press a apreciat Raiffeisen Bank ca fiind "Cea mai bună bancă pentru activitatea corporatistă a anului 2005". În 2006, Raiffeisen Bank a fost desemnată "Cea mai bună bancă în 2006" în cadrul Galei premiilor Tribuna Economică și "Cea mai eficientă Bancă a anului 2006" de către Business Press. Anul trecut, Raiffeisen Bank a primit trofeul "Banca Anului" pentru segmentul de activitate Corporate, în cadrul Galei Premiilor Piața Financiară. De asemenea, revista oamenilor de afaceri, Business Press, a apreciat întreaga activitate din 2007 a Raiffeisen Bank, acordând premiul de excelență "Banca Anului" pentru portofoliul diversificat de produse și servicii.

3.1.2. Structura de administrare

Consiliul de supraveghere al Raiffeisen Bank S.A.:

Herbert Stepic – presedinte al Consiliului de Supraveghere

Heinz Wiedner – membru

Martin Gruell – membru

Aris Bogdaneris – membru

Peter Lennkh – membru

Anca Ileana Ioan – membru independent

Directoratul Raiffeisen Bank S.A.:

Steven Cornelis van Groningen – Președinte al Raiffeisen Bank S.A.

Marinel Burduja – Prim-Vicepreședinte, Divizia Corporații

James Daniel Stewart Jr. – Vicepreședinte, Trezorerie și Piețe de Capital

Răzvan Munteanu – Vicepreședinte, Divizia Retail

Carl Rossey – Vicepreședinte, Divizia Operațiuni și IT

Vladimir Kalinov – Vicepreședinte, Divizia Risc

3.1.3. Acționari

Structura acționariatului:

99,49% – Raiffeisen International Bank Holding AG

0,51% – peste 17.500 de acționari persoane fizice și juridice

Politica de transfer a acțiunilor

Acționarii care doresc să înstrăineze (vândă) sau persoanele ce doresc să achiziționeze (cumpere) acțiuni ale băncii trebuie să identifice singuri cesionar (cumpărător), respectiv cedent (vânzător).

3.1.4. Raiffeisen Grup în România

Grupul Raiffeisen aduce în România o tradiție de peste 130 de ani, ce a fost construită pe filosofia Raiffeisen: accesibilitate, eficiență și încredere.

Profesioniștii Raiffeisen dezvoltă în fiecare zi o relație constructivă între bancă și clienți, răspunzând cu promptitudine întrebărilor și sugestiilor clienților și prin oferirea celor mai simple și accesibile soluții.

Grupul Raiffeisen este reprezentat în România prin:

Raiffeisen Leasing

Raiffeisen Capital & Investment

Raiffeisen Asset Management

Raiffeisen Investment Romania

Raiffeisen Banca pentru Locuințe

Raiffeisen Bank.

3.2. Fondurile de investiții la Raiffeisen Bank

SAI Raiffeisen Asset Management SA, societatea de administrare a investițiilor a Grupului Raiffeisen în România, repreyintă locul unde banii clienților sunt fructificați eficient și administrați de o echipă de profesioniști.

S.A.I. Raiffeisen Asset Management S.A. a fost autorizată ca societate de administrare a investițiilor de către Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.), cu sediul în Str. Foișorului nr. 2, sector 3, București, prin Decizia nr. 432/08.02.2006 și înscrisă în Registrul C.N.V.M. cu nr. PJ05SAIR/400019/08.02.2006.

Acționar majoritar al S.A.I. Raiffeisen Asset Management S.A este Raiffeisen Bank SA, în proporție de 99.99 %.

Activitățile comerciale efectuate de S.A.I. Raiffeisen Asset Management S.A. sunt:

Servicii principale:

administrarea organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare și a altor organisme de plasament colectiv;

administrarea fondurilor de pensii facultative.

Servicii conexe:

consultanță de investiții privind unul sau mai multe instrumente financiare.

3.2.1. Fonduri deschise de investiții

Fondurile Deschise de Investiții reprezintă o modalitate foarte populară de plasare a banilor în țările dezvoltate, fiind o alternativă la instrumentele clasice de economisire (ex depozite bancare) și au ca obiective obținerea unor randamente superioare acestora.

Acestea sunt organisme care colectează bani de la investitori și investesc în diferite tipuri de instrumente financiare (acțiuni, obligațiuni, depozite, certificate de trezorerie), după reguli care sunt stabilite în strânsă legătură cu obiectivele fondului.

În funcție de obiectivele fondului, ele se clasifică în:

fonduri monetare: investesc în instrumente de piață monetară (certificate de depozit, titluri de trezorerie, depozite bancare).

fonduri de obligațiuni: investesc în instrumente cu venit fix (titluri de stat, corporatiste, municipale, etc.) cu scadența de cel putin pe 1 an; principala sursă de creștere a activelor fondului este dobânda.

fonduri de acțiuni: investesc preponderent în acțiuni cotate pe o piață reglementată; principala sursă de creștere a activului fondului este aprecierea valorii acțiunilor deținute de fond.

fonduri mixte/echilibrate: investesc într-un mix de acțiuni și instrumente de piață monetară (certificate de depozit, titluri de trezorerie, depozite bancare).

Grafic 3.1.

Activele administrate de fonduri ca procent din PIB

Sursa: Raiffesen Asset Management www.raiffeisenfonduri.ro

După cum se poate observa și din graficul prezentat, în România, gradul de dezvoltare al pieței fondurilor de investiții este unul extrem de redus, totalul activelor administrate de fondurile de investiții fiind de aproximativ 310 milioane Euro, reprezentând doar 0,3% din PIB-ul României, o valoare extrem de redusă chiar și în comparație cu țările vecine, reflectând însă potențialul uriaș de dezvoltare al acestui domeniu.

Gama de produse a SAI Raiffeisen Asset Management SA

Raiffeisen MONETAR – fond monetar ce investește în depozite bancare și alte instrumente ale pieței monetare

Raiffeisen CONFORT – fond ce își propune limitarea scăderii, după 2 ani de la data de referință a valorii unității de fond sub valoarea inițială și sub nivelul de 90% din valoarea inițială pe parcursul fiecărei perioade investiționale de 2 ani

Raiffeisen BENEFIT – investește până la 50% în acțiuni, piața locală și internațională

Raiffeisen PROSPER – investește până la 90% în acțiuni, piața locală și internațională

Raiffeisen ROMANIA ACȚIUNI – investește până la 100% în acțiuni, piața locală.

Grafic 3.2

Randamentul potențial și riscul asumat al fondurilor

Sursa: Raiffesen Asset Management www.raiffeisenfonduri.ro

În graficul prezentat se poate observa că fondul de investiții Raiffeisen Monetar are randamentul potențial și riscul asumat cel mai redus, Raiffeisen Benefit se clasifică la un nivel mediu, pe când Raiffeissen România Acțiuni are randamentul potențial și riscul cel mai ridicat. Așadar, putem remarca faptul că randamentele mai ridicate pot fi obținute prin investiția într-un fond cu alocare de acțiuni mai mare, ceea ce înseamnă și asumarea unor riscuri mai înalte, care se pot materializa, cel puțin pe termen scurt, în pierderi semnificative.

Fondul Deschis de Investiții Raiffeisen Monetar

Fondul are ca politică de investiții plasarea resurselor preponderent în instrumente ale pieței monetare, efectuând plasamente în depozite bancare, certificate de depozit, titluri de stat, obligațiuni (corporative, municipale, garantate de stat) cu maturitate inițială sau reziduală mai mică de 397 de zile, inclusiv, precum și instrumente financiare supuse unor modificări regulate ale randamentului, conform condițiilor pieței monetare, cel puțin o dată la 397 de zile. Fondul nu va investi în acțiuni.

Obiectivul fondului este de a plasa resursele financiare astfel încât să ofere investitorilor randamente superioare celor pe care le-ar obține dacă ar plasa în mod individual sumele în depozite bancare, în condițiile asumării unui nivel de risc redus și a menținerii unui grad crescut de lichiditate.

Fondul se adresează tuturor categoriilor de investitori români și străini, având o înțelegere corespunzătoare a oportunitaților, riscurilor și duratei recomandate a investițiilor prevăzute în prezentul prospect.

Prin politica sa privind investițiile, fondul se adresează cu precădere investitorilor dispuși sa-și asume un nivel de risc scăzut.

Se adresează tuturor investitorilor care:

doresc să investească pe termen scurt

au aversiune la risc ridicată

Avantaje

randamente mai ridicate decât dacă banii sunt păstrați în contul curent;

banii pot fi retrași oricând fără pierderea câștigului deja acumulat (spre deosebire

de depozitele bancare unde dobânda se pierde în cazul retragerii banilor înainte de scadență

Performanța Fondului Raiffeisen Monetar

Grafic 3.3

Evoluția unității fondului Raiffeisen Monetar

Sursa: www.kmarket.ro/fonduri

În graficul de mai sus se poate observa o creștere semnificativă a valorii unității de fond, remarcând faptul că de la data inființării în octombrie 2008 când valoarea unității de fond era de 100.234 , valoarea acestuia a crescut considerabil ajungând la 124.9553 în iunie 2010.

Variația în ultimele 365 de zile a fondului este de 11.28 % iar valoarea activului net în data de 22.06.2010 este de 945.83 mil.

Structura Fondului

Fig. 3.1

Structura activelor fondului Raiffeisen Monetar in luna februarie 2010

Sursa www.zpazm.ro

Evoluția activului net

Grafic 3.4

Evoluția activului net

Sursa: Raiffesen Asset Management www.raiffeisenfonduri.ro

În ceea ce privește evoluția activelor nete totale, aceasta a fost influențată atât de randamentul investițiilor fondului, cât mai ales de evoluția subscrierilor și răscumpărarilor. În graficul alăturat se poate urmări această evoluție pe parcursul anului 2009, activele totale crescând de mai mult de 20 ori, de la 28,5 milioane lei la începutul anului până la 603,11 milioane lei la sfârșitul anului, iar ultimele date ne confirmă faptul că acesta este în continuă creștere, în iunie 2010 ajungând la 945.35 milioane lei.

Fondul Deschis de Investiții Raiffeisen Confort

Fondul are o strategie de investiții privind limitarea scăderii capitalului utilizată pe scară largă la nivel internațional ce presupune plasamente în active cu risc redus și în active riscante, dar și o permanentă modificare a ponderilor acestor active în portofoliu în funcție de evoluția piețelor de acțiuni.

SAI Raiffeisen Asset Management SA, recomandă având în vedere strategia de investiții folosită și obiectivul pe care fondul și l-a propus, ca durata investiției să fie de cel puțin 2 ani de la data de referință. Cu toate acestea, unitățile de fond pot fi răscumpărate în orice moment.

Fără a garanta în nici un fel îndeplinirea obiectivelor Fondului, S.A.I. Raiffeisen Asset Management S.A. va folosi pentru administrarea Fondului strategia de investiții cunoscută în literatura financiară sub denumirea Constant Proportion Portfolio Insurance (CPPI).

Strategia de investiții implementată este utilizată pe scară largă la nivel internațional atât pentru administrarea fondurilor de investiții cât și a fondurilor de pensii.

Strategia de investiții presupune alocarea resurselor Fondului pe două clase de active:

Active cu risc redus, achiziționate în scopul limitării pierderilor pe durata de viață a

investiției, care pot fi reprezentate de titluri de stat românești, depozite la bănci de prim rang din România, obligațiuni emise de emitenți cu o situație financiară solidă și risc de credit redus.

Active riscante, achiziționate cu scopul obținerii performanțelor urmărite: acțiuni

sau titluri de participare ale OPCVM/AOPC ce investesc preponderent în acțiuni, atât pe piața românească cât și pe piața internațională.

Fondul va investi în acțiuni ale societăților cu o situație financiară solidă și o politică de dividende relativ stabilă. De asemenea sunt preferate pentru investiții societățile cu un potențial ridicat de creștere a valorii acțiunilor.

Scăderea cotațiilor piețelor de acțiuni va determina diminuarea ponderii în portofoliu a activelor riscante și creșterea ponderii activelor cu risc redus.

O scădere accentuată a cotațiilor acțiunilor poate reduce chiar la zero alocarea pe active riscante, în scopul limitării pierderilor și a capitalizării unei părți din ce în ce mai ridicate a randamentelor pozitive ale acțiunilor.

Structura fondului Raiffeisen Confort

Fig 3.2

Structura activelor fondului Raiffeisen Monetar in luna februarie 2010

Sursa www.zpazm.ro

Performanța fondului

Grafic 3.5

Evoluția unității fondului Raiffeisen Confort

Sursa: www.kmarket.ro/fonduri

În graficul prezentat se poate observa că în perioada analizată fondul și-a îndeplinit obiectivul de a proteja sumele investite și a limita pierderile în interiorul perioadei investiționale de doi ani la maxim 10%, valoarea unității de fond crescând chiar față de valoarea sa inițială. Astfel, în 2009 fondul a crescut cu 12.87 %, iar în iunie 2010 a ajuns la valoarea de 117.3222.

Variația în ultimele 365 de zile a fondului este de 14.06 % iar valoarea activului net în data de 22.06.2010 este de 24.19 mil.

Fondul Deschis de Investiții Raiffeisen Benefit

Fondul funcționează pe principiul colectării de resurse financiare de la toate categoriile de investitori, români sau străini, în scopul investirii lor în comun pentru a beneficia de minimizarea costurilor unitare generate de volumul ridicat al activelor administrate.

SAI Raiffeisen Asset Management SA recomandă având în vedere obiectivul de creștere pe termen mediu și lung a capitalului fondului și faptul că pe termen scurt prețul

acțiunilor poate înregistra variații semnificative, ținând cont de ponderea mai redusă a acțiunilor în portofoliu, recomandă ca durata investitiției să fie de cel puțin 3 ani.

Obiectivul Fondului este de a plasa resursele financiare astfel încât să ofere investitorilor un randament relativ stabil combinat cu un potențial de creștere moderat.

Prin participarea la fond, investitorii individuali beneficiază de servicii de administrare profesională a investițiilor, minimizarea costurilor și au acces la un portofoliu diversificat și accesibil, participarea la fond fiind posibilă chiar și în condițiile investirii unor sume relativ mici.

Structura fondului Raiffeisen Benefit

Fig 3.3

Structura fondului Raiffeisen Benefit

Sursa: Raiffesen Asset Management www.raiffeisenfonduri.ro

Performanța Fondului

Grafic 3.6

Evoluția unității fondului Raiffeisen Benefit

Sursa: www.kmarket.ro/fonduri

În graficul prezentat se pot observa mai multe variații ale valorii unitații de fond, astfel putem remarca că de la data inființării până în aprilie 2009 a avut loc o scădere semnificativă a valorii unității de fond de la 110.2323 la 70.3256, apoi a urmat o creștere considerabilă a acesteia fondul ajungând în iunie 2010 la valoarea de 111.8723.

Variația în ultimele 365 de zile a fondului este de 25.83 % iar valoarea activului net în data de 22.06.2010 este de 24.95 mil.

Fondul Deschis de Investiții Raiffeisen Prosper

Fondul are o politică de investiții activă și disciplinată, bazată pe analiza factorilor fundamentali care influențează cotațiile bursiere, dar și transparentă și cu o atentă monitorizare a riscului.

Obiectivul Fondului este de a plasa resursele financiare în scopul obținerii unei creșteri pe termen mediu și lung a capitalului investit.

Prin participarea la Fond, investitorii individuali beneficiază de servicii de administrare profesională a investițiilor, minimizarea costurilor și au acces la un portofoliu diversificat și accesibil, participarea la fond fiind posibilă chiar și în condițiile investirii unor sume relativ mici.

Durata recomandata a investițiilor

Având in vedere obiectivul de creștere a capitalului pe termen mediu și lung al Fondului și faptul că pe termen scurt factorii conjuncturali pot influența valoarea activelor și deci valoarea unitații de fond, se recomandă ca durata investiției sa fie de cel puțin 5 ani. Cu toate acestea, unitațile de fond pot fi răscumpărate în orice moment.

Fondul se adresează tuturor categoriilor de investitori români și străini, având o înțelegere corespunzătoare a oportunităților, riscurilor și duratei recomandate a investițiilor prevăzute în prezentul prospect. Prin politica sa privind investițiile, fondul se adresează cu precădere investitorilor dispuși sa-și asume un nivel de risc ridicat.

Avantaje:

obținerea unui randament mai ridicat, în condițiile reducerii riscului printr-o

diversificare sporită, activele acestui fond fiind investite atât în acțiuni românești cât și în titluri straine;

activele acestui fond sunt investite până la 90% în acțiuni;

investițiile internaționale sunt direcționate către țări cu creștere economică ridicată.

Principalele categorii de instrumente financiare în care se va investi:

Acțiuni cotate tranzacționate pe piețele reglementate;

Certificate de trezorerie;

Obligațiuni – guvernamentale, corporatiste, municipale etc, pe diferite maturitați;

Depozite bancare

Structura fondului Raiffeisen Prosper

Fig. 3.4

Structura fondului Raiffeisen Prosper

Sursa: Raiffesen Asset Management www.raiffeisenfonduri.ro

Grafic 3.7

Randamentul potențial al Fondurilor Deschise de Investiții Raiffeisen

Sursa: Raiffesen Asset Management www.raiffeisenfonduri.ro

Din graficul prezentat reiese faptul că Fondul de investiții Prosper se află printre fondurile cu randamentele cele mai ridicate, urmat de Raiffeisen România Acțiuni în anul 2009 acesta având un randament de +56.69%.Randamentele mai ridicate pot fi obținute prin investiția într-un fond cu alocare de acțiuni mai mare, ceea ce inseamnă și asumarea unor riscuri mai înalte, care se pot materializa, cel puțin pe termen scurt, în pierderi semnificative.

În consecință, pentru fondurile mai riscante perioada recomandată de deținere este mai indelungată.

Performanța Fondului

Grafic 3.8

Evoluția unitătii fondului Raiffeisen Prosper

Sursa: www.kmarket.ro/fonduri

În graficul prezentat se poate observa o scădere considerabilă a valorii unității de fond, astfel putem remarca că din iunie 2008 când acesta atingea valoarea de 118.4587 până în aprilie 2009 acesta a avut scădere drastică cu aproape 60% , apoi crescând și ajungând în luna iunie 2010 la valoarea de 92.7316.

Variația în ultimele 365 de zile a fondului este de 47.78 % iar valoarea activului net în data de 22.06.2010 este de 37.23 mil.

Fondul Deschis de Investiții Raiffeisen România Acțiuni

Fondul funcționeaza pe principiul colectării de resurse financiare de la toate categoriile de investitori, români sau străini, în scopul investirii lor în comun pentru a beneficia de minimizarea costurilor unitare generate de volumul ridicat al activelor administrate.

Obiectivul Fondului este de a plasa resursele financiare în scopul obținerii unei creșteri pe termen mediu și lung a capitalului investit.

Prin participarea la Fond, investitorii individuali beneficiază de servicii de administrare profesională a investițiilor, minimizarea costurilor și au acces la un portofoliu diversificat și accesibil, participarea la fond fiind posibilă chiar și în condițiile investirii unor sume relativ mici.

Durata recomandată a investițiilor

Având în vedere obiectivul de creștere a capitalului pe termen mediu și lung al fondului și faptul că pe termen scurt factorii conjuncturali pot influența valoarea activelor

și deci valoarea unitații de fond, se recomandă ca durata investiției sa fie de cel puțin 5 ani. Cu toate acestea, unitațile de fond pot fi răscumpărate în orice moment.

Fondul se adresează tuturor categoriilor de investitori români și străini, având o înțelegere corespunzătoare.

Avantaje:

obținerea unui randament ridicat, chiar dacă aceasta presupune și asumarea unor

riscuri mai mari;

asigură o expunere ridicată pe piața de acțiuni, activele acestui fond sunt investite pănă la 100% în acțiuni;

fructifică avantajele creșterii economice ridicate a României, activele acestui fond

fiind investite în acțiuni tranzacționate pe piața locală.

Structura fondului Raiffeisen România Acțiuni

Fig. 3.5

Structura fondului Raiffeisen România Acțiuni

Sursa www.zpazm.ro

Performanța Fondului

Grafic 3.9

Evoluția unității fondului Raiffeisen România Acțiuni

Sursa: www.kmarket.ro/fonduri

În graficul prezentat se pot observa mai multe oscilații ale valorii unității de fond ca și în cazul fondului precedent.Astfel, o scădere considerabila a valorii unității de fond se poate vedea în luna aprilie 2009 când valoarea unității de fond a ajuns la 13.2694, apoi a început sa crescă ușor ajungând în iunie 2010 la valoarea de 32.8043.

Variația în ultimele 365 de zile a fondului este de 39.62 % iar valoarea activului net in data de 22.06.2010 este de 24.89 mil.

Tabelul 3.1

Valorile și performanța Fondurilor deschise de investiții

*Valoarea unitatii de fond este valabila pentru data de 16.06.2010

Sursa: Raiffesen Asset Management www.raiffeisenfonduri.ro

Conform ultimelor statistici studiate reiese faptul că sute de români depun zilnic bani la fondurile monetare. Acestea sunt instrumente ale pieței de capital care oferă randamente mai mari decât depozitele bancare dar au și un risc mai mare.
Randamentele atractive și stabilitatea fondului Raiffeisen Monetar sunt înțelese de un număr din ce în ce mai mare de investitori. Astfel, numărul subscrierilor noi depașește 300 pe zi, mai mult decât triplu comparativ cu volumul de acum trei luni și de zece ori mai mult decât la începutul anului.

Potrivit acesteia, chiar și investitorii care inițial au fost mai circumspecți și au plasat sume mici au revenit și și-au majorat investițiile. Aproximativ o treime dintre investițiile sub 250 lei au fost majorate la o medie de peste 6.000 lei în decurs de mai puțin de trei luni.
Astfel fondurile administrate de Raiffeisen Asset Management au atras cel mai mare volum al subscrierilor din piața în primul semestru al acestui an. În prezent, totalul activelor administrate de companie a depașit echivalentul a 100 milioane euro.
Fondurile administrate de Raiffeisen Asset Management au fost cele mai vândute fonduri de investiții din România în anul 2009, atrăgând peste 250 milioane lei de la investitori, ceea ce reprezintă aproximativ 40% din subscrierile nete din piață.
Raiffeisen Asset Management administrează în prezent active de peste 150 milioane euro. Cea mai mare parte din creștere a fost generată de Raiffeisen Monetar, fond lansat în septembrie 2008, administrând în prezent active de peste 940 milioane lei.

Deși unul dintre avantajele produsului constă în posibilitatea retragerii în orice moment a sumelor investite, în proporție de peste 70% dintre cei care au investit în fond acum 6 luni sunt investitori activi, iar proporția depașește 80% pentru cei care au aderat prima oară acum 3 luni.

3.2.2. Fonduri închise de investiții

Raiffeisen Strategii Valutare

Fondul închis de investiții Raiffeisen Strategii Valutare urmărește obținerea unor randamente superioare dobânzilor interbancare (ROBID la 3 luni), în condițiile asumării unui grad moderat de risc, prin capitalizarea evoluțiilor de pe pieța monetară și cea valutară.

Obiectivul fondului este plasarea resurselor atrase în instrumente cu venit fix, precum și în instrumente financiare derivate în scopul obținerii unei rentabilitați superioare nivelului ratelor dobânzilor interbancare.

Ținta de randament anuală se va calcula prin compunerea dobânzilor trimestriale (ROBID) în vigoare la începutul fiecărui trimestru.

Fondul operează pe principiul diversificării riscului și administrării prudențiale. Pentru expunerea pe instrumentele financiare derivate se va avea în vedere monitorizarea continuă a nivelului de risc precum și stabilirea anumitor limite de risc, în scopul prevenirii unor pierderi semnificative.

Fondul efectuează plasamente în instrumente ale pieței monetare, în scopul obținerii unor randamente corespunzatoare instrumentelor cu venit fix. În vederea creșterii randamentului peste nivelul ratelor dobânzilor, se inițiază tranzacții pe instrumente financiare derivate, având în principal ca activ suport cursul de schimb.

Fondul nu investește în acțiuni.

Fondul se adresează investitorilor care pot plasa resurse pe termene scurte și medii, au o toleranță moderată la risc și se află în căutarea unor oportunități de plasament alternative instrumentelor de economisire clasice.

Perioada de subscriere inițială este de 1 luna. Ulterior, fondul va fi deschis trimestrial pentru subscrieri și răscumpărări.

Durata emisiunii ințiale de unități de fond este de 30 de zile de la data lansării oficiale a fondului.

Periodic, în fiecare trimestru al anului, respectiv în primele 2 saptamani (zilele 1-14) din lunile martie, iunie, septembrie și decembrie, vor putea fi efectuate subscrieri și răscumpărări.

Un investitor care a subscris unități de fond în cadrul unei perioade de emisiune își poate răscumpăra unitățile de fond subscrise numai începând cu următoarea perioadă de emisiune de unități de fond.

Având în vedere strategia urmată de către fond, se recomandă ca durata investitței să fie de cel puțin un an.

Tabelul 3.2

Valorile și performanța Fondului Raiffeisen Strategii Valutare

* Valoarea unitatii de fond este valabila pentru data de 22-06-2010

Sursa: Raiffesen Asset Management www.raiffeisenfonduri.ro

3.2.3 Fondul de pensii facultative

Obiectivul fondului Raiffeisen Acumulare este creșterea pe termen lung a capitalului investit în condițiile asumării unui nivel de risc moderat.

Pentru asigurarea stabilității fondului și a unui flux de venituri certe, cea mai mare parte a resurselor sunt plasate în titluri de stat și instrumente ale pieței monetare. În scopul îmbunătățirii performanțelor fondului, aproximativ 25% din active vor fi investite în acțiuni listate și 10% în obligațiuni tranzacționate.

Pentru participarea la acest fond de investiții clientul trebuie să ia legătura cu un agent de marketing. Contribuția minimă (angajat + angajator) este de 45 RON/luna, iar contribuția maximă (angajat + angajator) este de 15% din salariul brut.

Avantaje pentru companii

este un important mijloc de motivare și fidelizare a angajaților, pentru că le suplimentează veniturile în perioada pensiei;

asigură o legătură directă între contribuția plătită în fondul de pensii și pensia de care beneficiază angajații la sfârșitul perioadei de acumulare;

contribuțiile pe care le plătesc angajatorii pentru angajați sunt deductibile în suma de până la 200 Euro anual/angajat, micșorând în mod direct valoarea profitului impozabil și implicit, valoarea impozitului datorat statului.

Angajații ce pot beneficia de dreptul la pensia facultativă trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

au împlinit vârsta de 60 de ani;

au plătit minimum 90 de contribuții lunare;

activul personal este cel puțin egal cu suma necesară obținerii pensiei facultative minime prevăzute de legislația în vigoare.

În cazul decesului, activul personal se va transfera beneficiarilor angajatului, iar în cazul invalidității permanente a salariatului, acesta va putea încasa o pensie facultativă.

Avantaje pentru persoane fizice

se păstrează același standard de viață și după pensionare, iar sistemul public de pensii nu poate asigura acest lucru;

asigură o legătură directă între contribuția individuală din perioada activă și suma la care persoana are dreptul la sfârșitul perioadei de acumulare;

contribuția este deductibilă din venitul impozabil la calculul impozitului pe salariu, astfel încât o parte din contribuție este suportată de stat prin reducerea impozitului pe salariu;

contribuțiile sunt reținute din salariu și plătite lunar de către angajator, fără nici un efort din partea persoanei;

dacă persoana ce folosește acest tip de fond de investiții are peste 45 de ani nu are dreptul să contribuie pentru o pensie privată (obligatorie), iar pensia facultativă este singura alternativă.

La data lansării fondului contribuția deductibilă este de până la 200 EUR/anual. Pentru o contribuție de 200 EUR/anual se plătește în realitate doar 168 EUR, restul fiind reprezentat de reducerea la impozitul pe salariu.

Tabelul 3.3

Valorile și performanța Fondului de Pensii Facultative

* Valoarea unitatii de fond este valabila pentru data de 22-06-2010

Sursa: Raiffesen Asset Management www.raiffeisenfonduri.ro

CONCLUZII

Părerea mea este aceea că deși piața este încă slab dezvoltată, cu puțini participanți, și cu un capital de încredere care trebuie crescut și în așteptarea unor completări legislative, fondurile de investiții din România prezintă potențial și perspective de dezvoltare.

Perspectivele de dezvoltare ale fondurilor de investiții în România se bazează pe apariția unor factori care au generat o creștere în Europa Centrală și de Est și care, odată prezenți și în țara noastră, vor participa la creșterea acestei industrii.

În primul rând, consolidarea stabilității macroeconomice și reducerea inflației vor contribui la dezvoltarea fondurilor. Un alt element important este dezvoltarea sectorului instituțional (fonduri de pensii, de asigurări), care va contribui la creșterea pieței fondurilor de investiții.

Un alt factor important ține de îmbunătățirea semnificativă a legislației. Modul în care investitorii sunt protejați în legislația actuală arată că falimentul unui fond de investiții nu este posibil, deși se poate ca valoarea unui fond să scadă conform evoluției pieței, deși posibilitatea unor fraude sau pierderi majore este exclusă.

Românii ar trebui să înțeleagă că fondurile au niște prospecte de emisiune și creeaza niște linii directoare pentru investițiile care vor fi făcute și care vor fi din ce în ce mai specifice. Astfel, când se investește în fonduri de investiții trebuie să se știe la ce sa se aștepte.

Îmbogățirea culturii financiar-bancare va aduce oamenii aproape de piața de capital și de industria fondurilor de investiții. Aceștia vor înțelege mai bine mecanismele și vor lăsa în urmă temerile poveștilor triste din trecut legate de fondurile de investiții.

Pătrunderea băncilor pe piața fondurilor de investiții aduce un plus de credibilitate la acest nivel și oamenii vor avea încredere să investească în fonduri administrate de grupuri financiare mari.

BIBLIOGRAFIE

*** Dicționar de economie politică, București, Editura Politică, 1974;

Aftalion F., s.a., Théorie financière de l’entreprisse, P.U.F., Paris, 1974;

Dropol Gheorghe Mircea, Investiții financiare, burse și asigurări, Ed. Gaudeamus 2003;

Georgescu-Roegen N., Legea entropiei și procesul economic, Editura Politică, București ,1979;

Iosif Anda, Gestiunea și contabilitatea instituțiilor financiare acreditate pe piața de capital, Ed. Mirton Timișoara 2004;

Jivan Al., Activitățile intelectuale ca investiție, în Tribuna Economică, nr 32, 1996;

Keynes Y.M., Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii și a banilor, Editura Politică, București, 1970;

Masse P., Le choix des investissments, Paris, Dunod, 1959;

Oprițescu Marin, Piețe de capital, Ed. Universitaria Craiova 2002;

Peumans H., Théorie et practique des calculs d’investissments, Paris, Dunod, 1971;

Pop Iustin Atanasiu, Concepte, forme și modalități de participații și investiții financiare în economia românească , Ed. Alma Mater Cluj-Napoca 2006;

Românu I., Eficiența economică a investițiilor, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1982;

Rueff J., L’àge de l’inflation, Editura Payot, Paris, 1964;

SIF Banat-Crișana, Piețe de capital: evoluția și tendințe, Ed. Universității de Vest Timișoara 2004;

Stancu I., Finanțe, Editura Economică, București, 1997;

Toffler A., Al treilea val, București, Editura Politică, 1983;

Zaiț D., Eficiența economică a investițiilor, Iași, 1987;

SITE-URI CONSULTATE

www.raiffeisenfonduri.ro

www.kmarket.ro/fonduri

www.zpazm.ro