Fondul Turistic Natural al Turismului Rural In Maramures

Maramureșul  este o regiune geografia și etno-folclorică aflată pe teritoriul  României și Ucrainei, format din Depresiunea Maramureșului, situată pe cursul superior al văii Tisei, și versanții munților care o înconjoară: Munții Oașului,  Gutâi,  Țibleș și Rodnei spre vest și sud, și Munții Maramureșului la est și nord.

Limitele regiunii se situează între paralela 47°33' N și 48°02' N (latitudine nordică) și între meridianele 23°15' E și 25°03' E (longitudine estică). În lungime, între Hust la Pasul Prislop sunt circa 150 k, iar lărgimea pe axa nord-sud de până la 80 km.

Sudul acestei regiuni aparține, în prezent, României, constituind partea de nord-est a județului Maramureș, iar partea nordică,  Maramureșul de Nord, este în estul regiunii Transcarpatia din Ucraina.

Țara Maramureșului este una dintre cele mai întinse depresiuni ale lanțului Carpatic, cuprizând o suprafață de circa 10000 km², în nord Carpații Orientali, între munții Oaș, Gutâi, Țibleș, Rodnei, Maramureșului și Carpații Păduroși. Este situată în partea de nord-est a munților Carpați și este împărțită în două zone de o ramificație muntoasă în bazinul superior al râului Tisa, numită culmea Pop-Ivanu (Vârful Pop-Ivan, 1937 m): partea sudică aparține României, iar cea nordică Ucrainei.

Masivele muntoase care înconjoară zona depășesc înălțimea de 2.000 m – Pietrosul Rodnei 2.303 m, Hovârla 2.061 m în masivul Muntele Negru  și la această latitudine, de la 1.500 m în sus, apar pășunile alpine. Munții, care ocupă mai mult de jumătate din suprafața regiunii, sunt acoperiți de păduri de stejar, fag și molid. Lemnul care se găsea din belșug și-a lăsat amprenta aproape peste tot, de la arhitectura tradițională a caselor și bisericilor, până la vestitele porți și unelte de gospodărie.

Principalele trecători care fac legatura cu zonele vecine sunt înalte și în trecut erau greu accesibile: spre Moldova, pasul Prislop – 1.414 m; spre Năsăud, pasul din Dealul Ștefăniței – 1.254 m; spre Lăpuș și Cavnic, pasul Rotunda – 930 m; spre Baia Mare, pasul Pintea – 987 m (odinioară, trecerea se făcea prin pasul Gutâi, la 1.109 m); spre Oaș, pasul Fărgău – 587 m, iar spre nord pasul Frasini (Iasinia) – 931 m. Intrarea de pe valea Tisei, în dreptul orașului Hust, era bine apărată de cetatea Hustului, pe un deal care domină intrarea în defileu.

În 1948-1949 a fost construită calea ferată Salva-Vișeu pentru a lega Maramureșul de Ardeal, în condițiile în care legătura pe valea Tisei fusese pierdută după alipirea Maramureșului de Nord la Cehoslovacia interbelică, apoi ca provincie a Uniunii Sovietice. Sectorul avea o lungime de 63 km, cu 8 viaducte și 5 tuneluri, cel mai mare dintre ele fiind Dealul Ștefăniței și Săcel, pe sub Pasul Șetref, cu o lungime de 2400 m.

Izolarea Maramureșului între acești munți a favorizat apărarea lui și a determinat conservarea formelor de organizare locale pentru sute de ani, dar și păstrarea modului tradițional de viață rustică până în zilele noastre.