Fondul Monetar Internațional ȘI Rolul Său ÎN Lumea Mondială
UNIVERSITATEA CREȘTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR“
FACULTATEA DE RELAȚII ECONOMICE INTERNATIONALE
LUCRARE DE LICENȚĂ
CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC
Prof. univ. dr. CHIȚIBA CONSTANȚA AURELIA
ABSOLVENT
ANTON A. NARCISA-MARUSIA
Bucuresti
2016
UNIVERSITATEA CREȘTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR“
FACULTATEA DE RELAȚII ECONOMICE INTERNATIONALE
FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL ȘI ROLUL SĂU ÎN LUMEA MONDIALĂ
CONDUCATOR ȘTIINTIFIC
Prof. univ. dr. CHIȚIBA CONSTANȚA AURELIA
ABSOLVENT
ANTON A. NARCISA-MARUSIA
Bucuresti
2016
INTRODUCERE
In ultimele decenii, investiṭiile străine directe s-au evidențiat ca fiind cele mai complexe afaceri derulate la scara globală , dovadă stand cifrele publicate in statisticile oficiale naționale si cele ale organizațiilor internaționale care analizează acest fenomen economic .Fondul monetar internațional exercită un interes constant în lumea economiei , a finanțelor ṣi a dezvoltarii . Universitarii studiază rolul său in istoria sistemului monetar internațional . Guvernele se interesează de contribuția sa la marile probleme monetariste si financiare internaționale ale momentului . Presa urmăreṣte deciziile pe care le ia si observațiile pe care le formulează referitor la țările puternice . În sfârṣit , conducătorii ṭărilor in curs de dezvoltare examinează ajutorul financiar pe care il pot primi , precum ṣi politica propusă. Această lucrare prezintă Fondul Monetar Internațional intr-o forma pragmatică si documentată . Ea face un rezumat al istoriei sale , al modului de funcționare actual ṣi al doctrinelor sale. Lucrarea este structurată pe patru capitole cuprinzând atât aspecte cu caracter general dar mai ales aspecte specifice țărilor din Europa finalizându-se cu un studiu de caz ce pune amprenta mai mult economia României prin prisma investițiilor străine directe ce au contribuit la evoluția acestui domeniu .
Capitolul 1 prezintă istoricul formării fondului monetar mai relateaza originea acordurilor de la Bretton Woods , tot odată evenimetele de referinta in evoluția FMI ṣi ridicare acestuia in economia mondiala internațională.
Capitolul 2 ne arată rolul FMI-ului in sistemul schimbărilor fixe în vigoare de-a lungul celor 25 de ani de după cel de-al doilea război mondial . Ne mai caracterizează si Drepturile Speciale de Tragere rolul acestora si importanța lor in economia mondiala si cât de mult influentează Fondul Monetar Internțional.
Capitolul 3 prezintă acțiunea FMI-ului in țările in curs de dezvoltare . Economiile in tranziție fac obiectul de-al patrulea capitol .ne mai prezintă micile probleme suferite de catre aceasta pe timpul evaluării in economia mondială.Cel mai important factor de influență este cu siguranță este criza datoriilor externe ṣi evoluția in continuare a FMI-ului.
Capitolul 4 si cel mai important capitol din acesta lucrare o remarca prin descrierea acordului , colaborarea ,asistența României cu FMI . Acest capitol ne mai prezinta si imprumuturile si totodată si facilitățile României. Capitolul se incheie cu perspectivele in evoluția relației FMI cu România . In finalul lucrării de licență ,,Fondul Monetar Internațional ṣi rolul său in economia mondială ,, este sintetizată prin principalele concluzii desprinse din cercetarea acestei teme . Din rațiuni de claritate, fiecare parte ṣi fiecare capitol se încheie cu concluzii parțiale. Ele nu mai sunt repetate în cadrul concluziilor finale ale lucrării deoarece aceste din urmă concluzii sunt menite să plaseze argumentul la un nivel mai teoretic ṣi sa sublinieze valoarea generală pe care concluziile parṭiale o pot prezenta pentru conceptualizarea ṣi analizarea organizațiilor internaṭionale ṣi a politicii mondiale.
CAPITOLUL 1:
ISTORICUL FORMĂRII FONDULUI MONETAR
INTERNAṬIONAL
În acest capitol este analizată istoria Fondului Monetar Internațional explicând conceptele , surselor ṣi a metodologiei care vor fi folosite in studiul de faṭă , privind deci mai mult cercetarea ca atare decât subiectul ei . Dificultatea regimului financiar monetar internațional de la Bretton Woods si totodată statutul obiectivelor si funcṭiilor FMI prevăzute la Bretton Woods si inplicațiile membrilor acesteia .
1.1. CONJUNCTURA ECONOMICĂ MONDIALĂ ÎN CARE A APARUT FMI MEMBRII FONDATORI
FMI –ul este fondat in 1944 , la sfâsitul unei conferinte monetare organizate in mica localitate Bretton Woods. Ea are 88 de state membre ṣi scopul ei este să promoveze o economie sănătoasă. Au semnat 40 de ṭări Acordul care avea reguli si proceduri să conducă economia mondială. Datorită Acordului s-a inființat Banca Internațională pentru Reconstrucṭii ṣi Dezvoltare . Sistem a avut drept inițiatori Statele Unite ale Americii ṣi Marea Britanie căror li s-au alăturat majoritatea aliați. In acest proces de durată au fost implicate două personalități marcante , John Maynart Keynes, de partea britanică, ṣi Harry Dexter White , de partea americană.Din punct de vedere politic , planurile prevedeau asigurarea păcii mondiale printr-o instituție globală care să fie o versiune îmbunătățită a Ligii Națiunilor . Din punct de vedere economic , pacea si prosperitatea urmau să fie sprijinite de comertul liber între națiuni. Din contribuția statelor membre sunt asigurate resusrsele fiecare stat achitând la rândul său 25% în valute acceptate iar 75% în moneda națională. Ṭările care aderă la FMI au obligații. Economia națională este ca o entitatea rezultată din dezvoltarea schimbului reciproc de activități între membrii comunității umane pe ansamblul terotoriului unui stat național . Piaṭa mondială este ansamblul tranzacțiilor care au loc între agenṭii economic de pe întreg glob . Pe plan național ocuparea totală a forței de muncă ṣi un puternic stat al bunăstării urma să sprijine astfel de țeluri. Controlul capitalului , control direcṭionat împotriva miṣcărilor speculative ṣi ratele stabile de schimb au fost percepute drept mijloace necesare comerṭului ṣi prin urmare , supuse cerinṭelor acestuia . Acordurile au păstrat spiritual acestei viziuni deṣi in negocierile politice dintre cele două părṭi s-au pierdut mai multe elemente. Pe lângă furnizarea de fonduri cotele au fost esenṭiale în determinarea puterii de vot a membrilor. Acest plan pleca de la premisa ca noua organizaṭie care urma să fie creată , FMI , trebuia să se interfereze cât mai puṭin posibil cu politicile economice interne ale statelor membre.
Astfel în următorul tabel ne arată membrii fondatori care au participat la congresul infiinṭării de la Bretton Woods.
Tabelul 1.1: Toṭi membrii care au participat la fomarea Fondului Monetar Internaṭional
Sursa: World Investment Report 2015
Din acest tabel reiese faptul că unii membrii fondatori nu au condus mai mult de 6 ani acestia fiind Camille Gutt , Ivar Roooth ,ṣi Johan Witteveen iar cel care ca condus cel mai mult 12 ani este Michel Camedessus .
Pentru a se ieṣi din acest impas a fost convocat în anul 1922 la Genova Conferinṭa monetara mondială la care au participat reprezentanți a 33 de state .Una dintre planurile Conferinṭei este ,,încheierea unei convenții internaṭionale prin care să limiteze utilizarea aurului prin păstrarea de resurse în conturile din străinătate . La înfiinṭarea Fondului Monetar Internațional au mai participat încă doi membrii fondatori unul dintre ei este Harry White care a elaborate o propunere americană reunind punctele de vedere avansate de diferite servicii ale administrației americane care pun accentual pe restabilirea liberului schimb , relansarea comerṭului mondial reducerea taxelor vamale si eliminarea barierelor netarifare .
White mai vroia neapărat să restabilească o cooperare monetară internațională plecând de la ideea că marea criză a anilor 30 a fost provocată de neevaluarea corectă a monedelor ceea ce a provocat o puternică instabilitate a schimbărilor valorice competitive . El propune să creeze un ,,Fond de stabilizare a Națiunilor Unite ṣi a sociațiilor acestora ,, care să împiedice revenirea la politici de schimb necooperative ṣi să acorde credite țărilor care vor să-ṣi apere monedele.
Cel de al doilea membru este Keynes . Aceste îṣi face ṣi el un plan care desigur poartă numele său care apare in septembrie 1941 ṣi se bazează pe elemente de raționalitate economic ṣi pe o apărare a intereselor naționale cum ar fi planul American . La sfârṣitul războiului economia Regatului Unit se afla într-o situație critică :nu se folosea atât de mult lira sterlină , epuizarea rezervelor de aur ṣi îndatorarea externă față de Statele Unite .Pentru a apropia cele două planuri în septembrie si octombrie 1943 la Washington a avut loc o nouă reuniune între negocierii englezii si cei americani. Keynes si White încearcă să pună bazele într-un proiect comun . Americanii accept să mărească capitalul prevăzut pentru Fondul de stabilizare de la 5 la 9 miliarde de dolari . Funcționarea fără probleme a Sistemului Monetar Internațional creat la Bretton Woods a fost posibilă atâta timp cât s-au menținut condițiile inițiale ale creării sale , reflectate in capacitatea SUA de a asigura convertibilitatea în aur a dolarului , respective de a asigura stabilitatea dolarului față de aur ṣi de celelalte monede naționale . Criza Sistemului Monetar Internațional a continuat perioade lungi succedându-se una dupa alta ,zdruncinându-l permanent pâna ce în anul 1971 cand de fapt a fost lichidat .
Cu toate acestea apar tensiuni monetare în ṭările în care monedele constitue verigile slabe din lanṭul sistemului monetary internaṭional , în mod special , în Regatul Unit , Franṭa ṣi SUA. În aceste condiṭii , FMI-ul începe să joace rolul pentru care fost creat făcând resurse financiare temporare ṣi încurajând aceste țări să-ṣi reducă valoarea balanțelor de plăți. În Consiliul de ărilor membre administrație al Fondului se stabileṣte reguli care explică drepturile ṣi condițiile pentru care statele membre să aibe acces la aceste resurse financiare. El arată condițiile pentru accesul la ,,tranṣee superioare,, de credit care se unesc cu trageri mai mari decât 20% din cota-parte. Aceste trageri trebuie să se facă în cadrul unor acorduri de confirmare definite în principiu ca linii de credite care să permit ṭărilor membre de a primi credite din resursele Fondului . Regatul Unit al Marii Britanii ṣi Franṭa , de exemplu fac apel mereu la creditele FMI-ului pentru a-ṣi susṭine moneda.
1.2. ACORDUL DE LA BRETTON-WOODS
Acordul de la Bretton-Woods se mai numeṣte ṣi conferința internațională cu temă financiară ṣi monetară. Ea a avut loc in vara anului 1944 în luna iulie de pe data de 1 pâna pe 22. La această conferinṭă au participat 730 de delegaṭi din 44 de ṭări .În conferinṭă avea să se discute despre problemele monetare ṣi financiare după încheierea celui de-al doilea Razboi Mondial, Conferința nu a înființat numai Fondul Monetar Internaṭional ci ṣi Banca Internaṭională pentru Reconstrucṭii ṣi Dezvoltare ṣi Acordul General pentru Tarife ṣi Comerṭ. În urma acesteia toate monedele au devenit convertibile ṣi totodată au aparut puncte principale:formarea FMI ṣi BIRD fixarea ratei de schimb ,impunerea valutelor pentru tranzacții comerciale.
Ideea creării unei Bănci Internaționale pentru Reconstrucție si Dezvoltare îṣi găseste originea in faptul că pieṭele financiare s-au arătat slabe între cele doua războaie mondiale , să finanṭeze proiecte de investiṭie în ṭări în curs de dezvoltare chiar dacă aceste poiecte prezentau garanṭii importante în ceea ce priveste seriozitatea . Banca Mondială este concepută cu misiunea de a contribui la finanṭarea acestor proiecte de investiṭie , în mod particular în regiunile mai puṭin dezvoltate . Prezenṭa termenului de ,,reconstrucṭie ,, în numele Băncii trebuie interpretată în sensul propriu al termenului : ṭările distruse în timpul războiului trebuiau ajutate să-ṣi reconstruiască găurile economice . Structura financiară prevăzută pentru Banca Mondială este în mod singular diferită de cea a FMI-ului : Fondul este o construcṭie financiară original funcṭionând ca o punere în comun a devizelor pe care statele membre le pot împrumuta temporar pentru slăbirea constrângerilor financiare exterioare , în timp ce Banca are o structură mai clasică de intermediar financiar însărcinat cu acordarea de împrumuturi obṭinute pe piaṭă de capital. Personalul FMI este compus din economiṣti ṣi câțiva juriṣti , Banca Mondială are nevoie astefel de evantai de competențe , căci operațiunile sale acoperă un vast meniu de activitate .Convergența dintre cele două instituții către ajutarea țărilor s-a făcut într-o maniere coordonată :misiuni commune in țările în curs de dezvoltare , schimb permanent de informații, recomandări similare tot în acelaṣ timp au apărut si divergențe. Fondul ṣi-a dat seama că politicile financiare neadaptate țin deseori de cauze profunde care necesită schimbări structurale destinate să elimine subvențiile , cum ar fi de exemplu o reformă a sistemului agricol pentru relansarea exporturilor În momentul in care îṣi începe aceste operaṭiuni Fondul Monetar dispune de o misiune clar definită la conferinṭa de la Bretton –Woods : trebuie sa accepte un nou sistem monetar internaṭional bazat pe cooperarea ṣi respectul unui cod de conduit.Anumiṭi observatori ai epocii , mai ales Keynes , subliniază că diversele constrâgerile impuse acṭiunii Fondului Monetar de către creatorii săi riscă să micṣoreze capacitatea sa de a răspunde problemelor economice mondiale existente imediat după război.Pe de o parte resursele financiare ale Fondului Monetar sunt insuficiente pentru a putea răspunde nevoilor ṭărilor ale căror balanṭe de plăṭi sunt deficitare..
1.3. REGIMUL FINANCIAR-MONETAR INTERNAȚIONAL ADOPTAT LA BRETTON-WOODS
În cursul perioadei de existenṭă a acestui regim , Fondul joacă trei roluri succesive : convinge statele membre să adopte reguli fixe ṣi să facă în aṣa fel ca monedele să fie liber convertibile ; încurajează susṭinerea economic în ṭările industrializate , mai ales în cele europene etc.Când FMI-ul îṣi începe operaṭiunile prima sa misiune este aceea de a încuraja toate ṭările membre să adopte ṣi să menṭină idei fixe ce au legatură cu dolarul . El reuṣeṣte repede să convingă treizeci ṣi două de state membre să declare o egalitate oficială. În acestă perioadă FMI-ul nu are decât o mică influență asupra țărilor europene deoarece o altă instituție financiară are în viziunea acestora o influență ṣi anume planul Marshall. Regimurile se impart in mai multe diviziuni :regimuri valutare bazate pe cursuri fixe ; regimuri valutare bazate pe cursuri valuate flotante ṣi regimuri valutare intermediare .Regimurile valutare intermediare se clasifică astfel: o valută sau un coṣ de valută ;ancorarea valutară; ancorarea fixă convențională;banda orizontală de variație .În țările în care monedele constitue verigile slabe din lanțul sistemului monetar în mod special apar tensiuni monetare Consiliul de administrație al Fondului stabileṣte reguli care definesc drepturile ṣi condițiile pentru ca statele membre să aibe acces la toate resursele financiare . El formulează condițiile pentru accesul la tranṣee superioare de credit care corespund unor trageri mai mari decât 25% din cota parte .
Banca Angliei refuză să-l primească la Londra pe directorul general al Fondului Monetar deoarece vizita sa ar fi fost interpretată ca un semn care precede o devalorizare . În definitiv britanicii pun Fondul Monetar aproape in faṭa unui fapt împlinit informându-l de intenṭiile lor de a devaloriza lira sterlină.Deci primii ani de existenṭă ai FMI-ului sunt dificili. Singura monedă contestată de a nu fi devalorizată , dolarul se găseṣte in faṭa speculaṭiilor. În cea de-a doua jumătate a anilor deficitul cronic al balanṭei de plăți constituie de fapt un izvor de tensiuni în sistemul monetar internațional. Această situație a plăṭilor nu provoacă îngrijorare autorităților americane. In S.U.A , teoriile majoritare, din acea epoca , despre sistemul intenaṭional monetar se bazează pe un sistem cu o menedă de rezervă iar aceea este dolarul . Toate schimbările se fac în funcție de moneda centrală. De fapt , administrația americană îṣi constituie politica sa economic ṣi acțiunile sale externe fără a ține cont de impactul asupra cursului dolarului ceea ce îl determină pe generalul Gaulle sa afirme că dispune de privilegiul de a emite moneda de rezervă internațională. Pentru FMI , schimbarea statului constituie o probă de încercare. Generalizarea ṣi apariția sistemului monetar european permit ṭărilor industriale să se lipsească de finanțările FMI-ului. Ultimele tragedi din resursele Fondului , ale unor țări industriale, sunt cele făcute de Regatul Unit al Marii Britanii ṣi de Italia în urma primului soc petrolier. Noi structure paralele de finanțe ṣi de concertare , publice sau private , ecolesc FMI-ul. Statutul FMI-ului prevede pentru țările membre posibilitatea de a face apel la resursele sale financiare. Acordarea de credite urmăreṣte să eṣueze adoptarea de politici de deschidere si de liberarizare, asigură autoritătile că o finanțare va fi disponibilă pentru a compensa eventualul impact al acestor politici asupra balanțelor de plăți. Astfel , FMI-ul încurajează politici vizând realizarea monedei liber convertibile , liberaliarea schimburilor externe si facilitate miṣcărilor de capital internațional.
Aceste credite incurajează țări, care se confruncta cu deficite ale balantei de plăți , să nu se aplice politici nefaste pentru comunitatea internațională, de exemplu devalorizarea competitivă sau blocarea schimburilor externe. Statutul precizeaza că aceste resurse pe termen lung ar putea încuraja menținea de politici nefaste. Statutul Fondului impune o a doua obligatie : Toti membri trebuie să facă in aṣa fel încât monedele lor să fie originale in vederea operațiunilor stabilite. Statele se angajează să taie restricțile la cumpărarea de deviză străine de către rezidenti ṣi nerezidenți pentru operațiunile referitoare la bunuri ṣi servicii. Totodată este prevăzută o formă de protecție care să permit statelor membre cu greutați ale balanțelor de plăți.
Destrămarea Sistemului de la Bretton Woods nu a însemnat nicidecum o dovadă că economia mondială nu mai are nevoie de asemenea reglementări .Din contră evoluṭia evenimentelor economice financiare si monetare au dovedit ca trebuie cât mai urgent de pus la punct un nou Sistem Monetar financiar ṣi de credit internaṭional , eficient de natură să servească interesele dezvoltării statelor , care să ṭină seama de dificultăṭile fiecaruia . Către sfârṣitul decadei preṭurile ṣi condiṭiile s-au schimbat astfel încât cei care luaseră împrumuturi , adică ṭările aflate în curs de dezvoltare , s-au trezit în situaṭia de a avea datorii imense , cu ai căror termini de plată nu mai puteau ṭine pasul . FMI a decis să intervină ṣi a început să ofere fonduri ca împrumut ṭărilor aflate în curs de dezvolare , pentru a le asista în plata datoriilor . De la sarcina iniṭială de supraveghere a economiilor statelor membre , Fondul a recuperate ideea de consultanṭă pentru ṭările datornice referitoare la modul de ajustare a problemelor de eliminare a lor . În 2001 Fondul este implicat în câteva dintre țările din regiune cu toate că evoluțiile recente i-au deschis o altă perspectivă . În consecință FMI a fost redescoperit de către membrii săi majori mai cu seamă de către SUA , drept o sursă posibilă de împrumuturi în cazuri limită atât datorită fondurilor proprii , cât ṣi a fondurilor pe care le poate mobiliza din resursele internaṭonale private. Dezbaterea in ceea ce priveste evoluṭia instituṭională recent , cât este ea de potrivită sau de nepotrivită , este încă deschisă , astfel încât mă voi opri in prezentarea ei aici .
Cu timpul rezervele de aur s-au terminat in SUA , în urma acordului de la Washington în luna martie unde băancile central din principalele țări dezvoltate au acceptat să renunțe la dolarii deținuți în aur . Ritmul sistemului a fost deranjat de modificările de curs ale pricipalelor monede europene , creṣterea prețului annual pe piață, îndepărtarea de cursul official ṣi bănuielile contra dolarului .Tensiunile ṣi-au arătat forțele când prin decizia preṣedintelui Nixon se anulează originalitatea dolarului în aur .
Această decizie îmbracă finalul sistemul ,,Gold Exchange,, standart nu a semnificat abandonarea cursulor fixe de schimb. La finalul anului participanṭii ṭării dezvoltate s-au reunit la Washington în ideia de a pune capăt ,,anarhiei monetare ,, apărută după luna august dolarul ne mai având valoare . Cu toate deciziile adoptate în dificultăți de criza monetară nu au dispărut punerea la baza a deficitului extern american. Scăderea monedei la aur pe plan internațional a fost dedicată cadrului ṣedinței FMI. În urma faptului acestora li se recomandă țărilor membre ale FMI ,să nu numească monedele printr-un conținut în aur ṣi nici prin raport față de o altă valută ba din contră prin raportare la o moneda . Recomandările de la Jamaica au fost schimbate sub forma unui raport adus Statului FMI .
Ultima transformare de a nu mai fi monedă al aurului îl arată vânzarea de către FMI a unei jumătăți din cantitatea de aur transformată în acel moment la 50 de milioane (4170 tone) . Vânzarea aurului a ajuns la prețul pieței în urma unei perioade de patru ani în care s-au organizat 45 de licitații ṣi a adus la încasarea sumei de 5,7 miliarde de dolari estimative cu 1,1 miliarde de dolari cât reprezenta prețul normal. O parte din cantitatea de aur a fost înapoiată țărilor membre ale FMI la prețul de 3,5 de dolari. Oferta de dolari nu poate fi asigurată decât prin raportul deficitului exten al SUA. Folosirea dolarului ca monedă care arată că trăieṣte cât de cât că există în cantități reduse nu era compatibilă cu folosirea lor ca scop de plată internațională ,ceea ce adaugă că există în cantități mari de monedă. Deciziile care privesc activitatea Fondului erau cu 80% din voturi iar SUA datorită forței economice a întâmpinat un procent de vot înalt de 15% ceea ce arată că hotărârile nu pot fi puse in practică făra decizia americană. FMI este verificat de un Comitet Executiv , format din 21 de directori executivi care ṣase sunt reprezentanți ale țărilor cu participare ṣi acestea sunt : SUA , Marea Britanie , Germania , Franța , Japonia ṣi Arabia Saudită .Această decizie a creat mici probleme fiind renumită de către specialiṣti drept o dilemă le-au trebuit foarte mult timp ca să ajungă la o hotărâre definitivă clară si originara.
În timp însă a apărut o greutate în creṣterea spre relaxarea restricṭiile a regulilor de bază , pe fondul extinderii schimburilor de produse ṣi servicii în economia mondială ṣi al multiplicării dezechilibrele conturilor comerciale în scopul creṣterii massive a fluxurilor de capital.
Pentru asigurarea echilibrului precum ṣi pentru menṭinerea deficitelor se realize de comun acord cu FMI tehnica de a nu se valoriza monedele naționale , făcând excepție SUA pentru care deficitul balanṭei de plăți se asigura prin misiunea de monedă propie rolul dolarului fiind în cadrul sistemului . Pe parcursul timpului evoluțiile fenomenelor economice ṣi monetar-valutare aceste idei fiind abandonate treptat înțelegandu-se prin această abandonare sistemului conceput să funcționeze pe baza lor . Prin încercarea cooperării sistemelor monetare naționale a fost reuniunea prin care sa creat ,,Uniunea Latina,, semnată la 23 decembrie de Franța , Belgia ,Italia ṣi Elveția .Rolul uniunii era protejarea monedelor (aur ṣi argint) care însemnau elementul comun al țărilor semnate de convenție, iar cu acest prilej se recunoṣtea o unitate monetară comună acesta era binevenitul francul , care era împărțit în 100 centime . Unele țări au emis monede care semănau cu cele din Uniune fără în schimb a adera la ea. Astfel idealul principal al Sistemului Monetar Internațional ,creat în anul 1944 a fost realizarea manevrării monetare pe baza acțiunilor sale de funcționare .El a reprezentat prima mare reuṣită de cooperare internațională în domeniul monetar.
1.4. STATUTUL, OBIECTIVELE ȘI FUNCȚIILE FMI PREVĂZUTE LA BRETTON-WOODS ȘI IMPLICAȚIILE MEMBRILOR ACESTORA
Conform înființării sale Fondul Monetar Internaṭional ṣi-a propus următoarele obiective:
promovarea cooperării monetare internaṭionale printr-o instituție permanentă care să pună la dispoziṭia țărilor membre mecanismul de consultare ṣi colaborare în problemele monetare internaționale;
facilitatea creṣterii echilibrate a comerțului internațional ṣi contribuirea prin aceasta la promovarea ṣi menținerea unor niveluri ridicate de utilizare a forței de muncă ṣi de venituri reale, precum ṣi la dezvoltarea resurselor productive ale tuturor statelor membre ca obiective ale politicii economice;
promovarea stabilității cursurilor valutare, menținerea prin aranjamente a unor cursuri ordonate de schimb între membrii ṣi evitarea neplăcerilor competitive ale cursurilor valutare;
sprijinirea organizării unui sistem multilateral de plăți , în ce arată tranzacțiile reale între membrii ṣi eliminarea regulilor valutare care deranjează creṣterea comerțului mondial; -ridicarea nivelului de încredere între membrii prin punerea temporară la dispoziția acestora a resurselor generale ale Fondului, pe bază de garanții corecte ṣi dâdu-le în felul acesta posibilitatea de a corecta slăbirile balanțelor de plăți, fără să recurgă la măsuri care să afecteze evoluția națională sau internațională;
în paralel cu cele mai în sus ,scurtarea duratei de reducere a dezechilibrului balanțelor de plăți ale țărilor membre.
Întreaga organizare ṣi realizare a Fondului Monetar Internațional urmăreṣte ,într-o formă sau alta îndeplinirea obiectivelor. Țările care au semnat Statutul Fondului Monetar Internaṭional au avut obligaṭia de a renunṭa la regulile asupra efectuării plăṭilor ṣi transferurile pentru transferul internaṭional ,la politici monetare multiple , să asigure funcṭionarea la cerere a sumelor de monedă naṭională propie deṭinute de alte state ṣi provenite din transferuri curente , sau necesare pntru asemenea operaṭiuni să pornească informaṭii economice ṣi financiare. Deṣi statele membre au semnat să elimine restricṭiile valutare supra plăṭilor ṣi transferurile privind cele internaṭionale ,articolul 14 din Statutul stimuli posibilitatea ṭărilor membre de a menṭine constrângerile , fără apropbarea Fondului în cursul unei perioade de 5 ani , în vederea protejării rezervelor de aur ṣi devize. Menṭinerea restricṭiilor din Statut arăta aprobarea acestora de către FMI în fiecare an, până se considera că s-au îndeplinit idealurile pentru adoptarea funcṭionării. După acestă perioadă aplicarea restricṭiilor era condiṭionată de aprobarea Fondului Monetar Internaṭional . Neaprobarea acestora însemna implicit că ṭara rescpectivă trebuia să declare funcṭionarea originală a monedei sale din Statut.
În legatură cu principiile Sistemului Monetar Internaṭional ṣi obiectivele Fondului Monetar Internaṭional prin care acestea trebuiau puse în practică acestea fiind : -promovarea schimburilor libere ṣi stabilitatea cursurilor fixe; -susținerea nevoilor unei egalități totale între participanții la schimburile internaționale dar dolarul american a fost ridicat la rang de monedă de rezervă; -asigurarea totalității de bani pe baza balanței de plăți americane; -funcționarea monedelor țărilor membre ,care presupunea schimbarea permanentă a dolarului SUA cu avantajele pentru această țară . Principiile Sistemului ṣi obiectivele FMI n-au fost niciodată respectate în totalitate de către statele membre.
Unele se poate spune că au fost făcute special ca să ,,nu fie respectate,, de exemplu se spunea ca conform căreia definiția legală a unei monede nu se putea schimba , fără aprobarea Fondului , dacă depăṣea ±10% . Ori , în condiṭiile cursurilor fixe de la Bretton Woods succesul de a scade valoarea sau de a creste valoarea decurgea din secretul său astfel ar fi antrenat miṣcări massive de capital dinspre ṭara cărei monedă aproape imposibil de devalorizată spre aceea cu perspective de revalorizare. În aceste condiṭii nici nu se putea ṣti cu câ este depreciată sau apreciată în realitate moneda respectivă, pentru a-I modifica definiția legală correct astfel măsura de a nu fi valorizat sau de a fi revalorizat redă alte probleme negative . De exemplu de a fi revalorizată o monedă într-o proporție mai mare decât era reală ar fi scumpit prea mult mărfurile țării respective , nu ar mai putea competita , balanțele de plăți ar fi devenit deficitare iar moneda ar fi ajuns în scurt timp depreciată.
Aṣa se explică nu se poate valoriza sau revalorize din perioada practicării sistemului cursurilor fixe de la Bretton Woods s-au făcut chiar când depăṣeau ±10% fără aprobarea Fondului Monetar Internaṭional. Fondul avea trei funcṭii pentru a duce la realizarea acestor obiective acestea sunt : funcṭiile financiare ; funcṭiile consultative ṣi fucṭiile reglementare.
Relaṭiile Fondului Monetar Internațonal cu ṭările în curs de dezvoltare este de multă vreme. Mai multe ṭări în curs de dezvoltare au participat la conferinṭa de la Bretton-Woods ṣi sunt deci membre fondatoare ale acestuia , de exemplu India , China ṣi Brazilia. Începând în primii ani sunt aprobate acorduri de confirmare pentru țări din America Latină în urma devalorizării monedelor lor în cadrul regimului de la Bretton-Woods . Definirea unui cadru general pentru politicile în țările care sunt în curs de dezvoltare încep din primii ani de existență a Fondului Monetar . Economiṣtii Fondului dezvoltă o ideie de ajutare în economia deschisă care vrea adaptată la situația specific țărilor în curs de dezvoltare , adică a țărilor a căror aparat statistic este rudimentar iar instrumentele de politică economic foarte puțin elaborate. Cele mai multe țări în curs de dezvoltare beneficiază de o creṣtere regulată a preṭurilor produselor de bază pe pieṭele modiale : dobânzile sunt în general negative ,în termini reali datorită ingaduirii a bancii centrale occidentale: băncile comerciale profit de aceste împrumuturi pentru a recicla micii dolari , creditele bancare vor finanța proiecte de investiții la care ei speră că vor fi rentabile.
1.5. EVENIMENTE DE REFERINṬĂ ÎN EVOLUṬIA FMI
Pe parcursul funcționării sale , FMI a creat ṣi alte forme de ajutoare financiară dar , având caracter temporar, nu mai sunt în practică decât cele create ṣi anume : sprijin de la fonduri de stabilitate a schimburilor ; mecanismul de finanṭare a urgenṭelor ṣi ajutorul de urgență. Sprijinul de fonduri de stabilitate a schimburilor este o formă de ajutor financiar când FMI a decis să susțină financiar crearea de fonduri de stabilitate a schimburilor , în scopul de a întării încrederea în strategia de stabilitate financiară de unele țări pe rata de schimb.Mecanismul de finanțare a urgențelor se referă la o serie de reguli care permite Consiliului de administrație să aprobe rapid o susținere financiară a FMI-ului.
Putem prezenta evoluția FMI-ului prin graficul 1.5
Sursa : World Investment Report 2016, UNCTAD
Datele prezentate prezentate în tabelul 1.5 evidențiază estimările din 2000 estimativ până în 2020 ne arată scăderea, creṣterea ṣi iar scăderea PIB-ului cu timpul trecerii anilor .
1.6. FMI –ORGANISM FINANCIAR GLOBAL
Procesul dezvoltării formelor de cooperare a statelor indiferent de mărime ṣi poziție gerografică din care face parte ṣi cooperarea monetar-financiară internațională constituie una din trăsăturile marilor transformări economice care caracterizează epoca noastră.Cooperarea monetară internațională este drept stabilirea de raporturi de lungă durată între două sau mai multe țări care arată obligații reciproce în sfera relațiilor de plăți , financiare ṣi de credit pe plan economic determinate de operațiunile curente de comerț exterior ṣi de cooperare economică.
Primul obiectiv prevăzut în Statutul FMI este promovarea cooperării monetare internaționale ilustrând astfel importanța deosebită ce s-a aordat de la început acestui obiectiv .Cooperarea monetară ṣi financiară realizată prin Fondul Monetar Internațional reprezintă drept totalitatea acțiunilor arătând efortul puternic al țărilor membre de rezolvare pe plan universal , în spiritual înțelegerii reciproce a unor probleme de interes comun , cu caracter monetar de plăți ṣi financiar generate de operațiunile curente de comerț exterior .ṣi de cooperare economic . Scopul cooperării monetare ṣi financiare este mult mai veche , iar exemplele de acțiuni în acest sens sunt numeroase . Aceste au avut un caracter puternic ṣi izolat ele reflectând mai degrabă intenția de a apăra ṣi promova interesele zonale , ale unui grup sau mai puțin restrains de țări . de cele mai multe ori în dauna altei țări.
Crearea Sistemului Monetar Internațional ṣi a Fondului Monetar Internațional reprezintă începutul unei noi ere în cooperarea monetară ṣi financiară internațională iar perioada postbelică a dovedit multitudinea de posibilități de cooperare monetară ṣi financiară internațională între state între ministerele finanțelor , între băncile centrale ṣi comerciale în cadrul Fondului Monetar Internațional în problemele monetare , de plăți ṣi de finanțare . Traducerea în viață a acestor posibilități a avut la baza realității epocii noastre : restrângerea progresului economic ṣi social al fiecărei țări de participare acesteia la împarțirea internațională a muncii; existența obligatoriu a efortului propiu , effort colectiv în vederea ducerii la bun sfârṣit într-o perioadă istorică mai scurtă a procesului nivelurilor de dezvoltare.
Ultimul eveniment care defineṣte evoluṭia FMI se referă la o formă externă care declanṣează pe două direcṭii: începutul guvernării instituṭie ṣi lărgirea bugetului de venituri ṣi cheltuieli propii ca urmare a reducerii temporare a activităṭilor de finanṭare . Pentru a-ṣi îndeplini funcṭia de organism de finanṭare principal grijă a Fondului Monetar Internaṭional este de a-ṣi gestiona resursele financiare , asupra modalităṭilor folosite în acest scop punându-ṣi amprenta pe scopul finanțărilor acordate de Fond , țărilor membre .
Din acest punct de vedre Fondul Monetar Internaṭional descrie prin faptul că acordă în general credite pe termen scurt ṣi mijlociu pentru echilibrarea balanṭelor de plăṭi curente ale ṭărilor membre care se confruntă cu dezechilibrele acestora .A devenit evident faptul ca FMI poate ṣi este dorit să revină în central dialogului mondial însă această ocazie poate fi acordată numai prin continuarea unei atitudini ṣi acṭiuni concrete ṣi dezvoltate în urma cărora să rezulte un aport vizibil în cooperarea ṣi asigurarea tot timpul a echilibrului monetar – financiar internaṭional .
CAPITOLUL 2:
ORGANIZAREA ȘI FUNCṬIILE FONDULUI MONETAR INTERNAṬIONAL
În acest capitol deja dezvoltăm mai mult ideile despre funcțiile Fondului Monetar Internațional dezvoltăm drepturile , principiile ṣi nu în ultimul rând spunem despre Drepturile de Tragere , o parte importantă din acest capitol .
2.1. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A FMI
FMI-ul a primit reproṣuri de la organizație că a luat decizia de a acorda credite țărilor sărace în condițiile de piață sărace ṣi cere ca acesta să transforme de urgență creanțele sale asupra săracelor țări în credite cu o rată a dobânzii redusă ṣi perioade de rambursare mai mari în timp. Pentru a finanța această operație organizația recomandă ca FMI-ul să vândă 12% din stocul său de aur ,considerând că doar o astfel de inițiativă coordonată cu reduceri de datorii va permite aducerea ,,datoriei,, la un nivel mic cu resursele țărilor sărace. În lipsa unei astfel de inițiative , criza datoriei va continua să blocheze dezvoltarea economic a acestei țări.Fără a răspunde în mod direct la aceste critice FMI-ul ṣi Banca Mondială fac împreună un plan care să permit să intre intre o uṣurare a plății datoriei a țărilor sărace ṣi foarte îndurerate. FMI este o instituție independent aṣa cum sunt anumite bănci centrale. La conducere , se află Consiliul Guvernatorilor , care are toate puterile compus din cậte un guvernator din fiecare stat membru . Se reuneṣte o dată pe an , în adunarea general pentru a cerceta activitățile FMI-ului ṣi pentru a adopta decizii importante pentru imputernicirea Statului sau admiterea de noi țări membre.
La conducerea FMI-ului se mai află un Director general care dirijează serviciile ṣi controlează Consiliul de administrație care îl alege pentru o perioadă de cinci ani .Directorul general este un european în timp ce preṣedintele Băncii Mondiale este un american . El este asistat de trei directori generali adjuncți . Comitetul interprimar este compus din 24 de membri , la nivel de miniṣtri sau de guvernatori de bănci centrale , care se reunesc de două ori pe an : primăvara ṣi cu ocazia Adunării generale a guvernatorilor pentru a propune acetora , marile orientări ale sistemului monetary internațional ṣi funcționarea FMI-ului. Numărul redus al membrilor săi îi permite de fapt să fie un bun forum de discuții . A doua lege a Statutului Fondului Monetar prevedea înlocuirea Comitetului interprimar printr-un colegiu permanent, totuṣi cum acest colegiu nu a fost niciodată creat ,Consiliul guvernatorilor continuă să nu mai lucreze cu Comitetul interprimar. Rolul acestui comitet a fost pus sub semnul întrebării de cậțiva ani încoace prin creṣterea influenței în cadrul căreia , din ce în ce mai frecvent se iau marile decizii referitoare la sisitemul monetary internațional sau în legătură cu competența FMI-ului.
2.2, DREPTURILE DE VOT ȘI COTELE-PĂRṬII
Influența americană balansată de mai mulți factori . Pe de o parte deciziile curente , cum ar fi acordarea unui credit sau aprobarea unui program de ajustare , nu necesită decật o majoraritate simplă de 50% la care Statele Unite nu se pot opune.
Tabelul 2.2.1: Repartiția drepturilor de vot cât la sută
Sursa: World Investiment Report 2015
În acest tabel ne arată administratorii aleṣi de către un grup de ṭări .Grupul de ṭări industrializate sau de ṭări în curs de dezvoltare ar putea uṣor să constitue o minoritate de blocaj de 15% ṣi să se opună unei decizii americane . În sfârṣit prezenṭa tradiṭională a unui director general european arată o considerabilă influenṭă americană.
Esenṭialul resurselor de care dispune FMI –ul pentru a acorda credite este format din cotele-părṭii subscrise de statele membre . Cum cotele -părṭii sunt câteodată insuficiente pentru a răspunde ṭărilor membre , FMI-ul face apel la resurse împrumutate.Cotele-părṭii reprezintă capitalul FMI-ului adică fondurile proprii care permit să acorde credite. Fiecărui stat membru i se dă o cotă-parte , element esenṭial în viaṭa instituṭiei , căci cota-parte ne arată determinarea importanṭei drepturilor de vot ṣi a mărimii eventuale credite .Cum statutul nu arată în ce mod face determinarea cotelor-părṭii individuale ,Consiliul guvernatorilor a decis chiar de la acordurile de la Bretton –Woods să lege cotele -părṭi de factorii economici , cum ar fi : venitul naṭional , rezervele de schimb sau comerṭul exterior , prin intermediul a mai multor formule . Cotele-părṭii sunt scrise prima oară cu ocazia intrării la Fondul Monetar ṣi ulterior, cu ocazia formării generale a cotelor-părṭi.Pentru ṭările în curs de dezvoltare neccesită un ajutor asupra rezervelor de schimb , în timp ce aceste rezerve sunt în general insuficiente , dar cum vărsământul poate fi imediat compensate printr-o tragere din ,,tranṣa de rezervă,, o tranṣă cu 26% din cota parte care poate fi obținută fără condiții.Pentru a menține capitalul FMI-ul la nivel cu schimbările comerciale mondiale nivelul cotelor-părți este revăzut la fiecare cinci ani ṣi eventual mărit. Totuṣi anumite state s-au arătat reci față de acceptarea unor creṣteri prea frecvente ṣi prea importante ale capitalul FMI-ului , căci aceste creṣteri pot necesita o autorizație parlamentară dificil de obținut . Creṣterea cotelor-părții necesită printre altele o procedură destul de greoaie findcă ea cere despărțirea de către statele componente ṣi reprezintă cel puțin 85%din drepturile de vot.Aceste greutăț diverse au provocat întârzieri successive a creṣterilor generale a cotelor-părṭi care explică de ce în douăzeci de ani raportul dintre cotele-părṭi ṣi importurile mondiale au scăzut aproape la jumate .
Tabelul 2.2.2: Evoluṭia cotelor -părṭi ṣi a creditelor FMI-ului
Sursa: IMF
Aceste împrumuturi pemit deci Fondului să dispună de echilibrări importante pe care le poate mobiliza în caz de criză financiară gravă. Ea a fost utilizată de mai mute ori în evenimentele de gravă criză financiare în ṭările industrializate cu scopul de a le ajuta să finanṭeze dificultăți temporare ale balanței de plăṭi.
2.3. PRINCIPALELE FUNCṬII ALE FMI
-ASISTENṬA FINANCIARĂ
-ASISTENṬA TEHNICĂ
-SUPRAVEGHEREA
2.3.1. ASISTENṬA FINANCIARĂ
Ṭările care împrumută de la FMI plătesc taxe care au ca scop să acopere cheltuielile FMI cu operaṭiile respective ṣi să recompenseze ṭările care monedă este folosită pentru împrumut. . In prezent taxa este 1/4 din 1% din toată suma si dobânda 41.2% cu excepția creditelor pentru ajustare structurală, unde dobânda este mult mai mică. Sursele de finanțare ale FMI sunt alcătuite din cotele-părți ale fiecărui membru. Regula este ca 75% din toată suma vărsata este in monedă nationala. Din cauza ca majoritatea tarilor au moneda nationala care nu este convertibila, aproape jumătate din toate monedele alocate nu pot fi folosite. Numai 20 monede naționale se imprumută pe parcursul unui an. Dintre ele sunt – dolarul american, yenele japoneze, marca germană, lira sterlină, francul francez, etc. Fiecare tara membra are drept să se împrumute de câteva ori pâna la suma cotei-plăți pe care a vărsat-o la FMI.. Atunci dolarul a fost principala monedă de rezervă, de unde a crescut mult si nevoia lui. În schimb aurul a fost greu de aprovizionat. De aceea a apărut nevoia de alte devize, care sa fie adăugate la rezervele internaționale.În trecut toate țările membre ale FMI au fost obligate sa folosească aceleaṣi metode pentru calcularea ratei de schimb ale monedei naționale. Principalul curs de referință era dolarul american.
Acest sistem a dat greṣ deoarece SUA nu a putut să țină pasul cererii mari de dolar american.Atunci s-a schimbat metoda ca fiecare țară în parte va folosi metoda proprie de determinare a cursului de schimb. Multe țări industriale au lăsat cursurile lor valutare libere în circulație în alte țări. Valoarea lor este determinată de cererea ṣi de oferta pe piața valutară internațională. Dacă inițial au beneficiat de asistență financiară țările vest europene distruse de cel de al doilea razboi mondial, in prezent, cererile de asistență financiară vin in majoritatea lor de la țările in dezvoltare. Creditele acordate de FMI sunt pe termen mediu (2 – 5 ani) sau termen lung (4 – 10 ani) și se solicită garanții specifice pentru rambursare. Garanțiile constau in obligația guvernului țării respective de a respecta anumiți indicatori de stabilitate macoreconomică, definiți in cadrul stategiei proprii de relansare economică sau in cooperare cu specialiștii Fondului. Indicatorii respective vizează politica monetară, fiscală, bugetară, politicile structurale prin prisma dezechilibrelor care afectează balanța de plăți. Accesul la resursele financiare ale FMI depinde atat de condițiile impuse de funcționarea Fondului, cat și de adoptarea unor măsuri de ajustare care să asigure soluționarea dezechilibrelor existente. Alocarea finanṭării trebuie să ṭină cont nevoile dar ṣi de capacitatea de a acaparare a ṭării beneficiare.Cel mai bun tip de ajutor este acela care satisface nevoile ṭării respective ṣi în acelaṣ timp înmulṭeṣte efortul propriu.Donatorii de asistenṭă financiară sunt guverne in mare parte ale ṭărilor industrializate dar intră în această categorie ṣi ṭările membre ale O.P.E.C PRECUM ṣi alte ṭări în dezvoltare .Cele mai multe dintre aceste guverne acordă asistenṭă în mod direct dar ṣi indirect.
2.3.2. ASISTENṬA TEHNICĂ
Asistența tenică este adesea calificată ca a doua funcție a Fondului Monetar Internaṭional celelalte două fiind supravegherea si asistența financiară.Atât FMI-ul cât ṣi țările membre sunt din ce în ce mai convinse că rezolvarea unei asitențe tehnice eficace contribuie puternic la eforturile lor , depuse în vederea aplicării unei politici economice ṣi a reformelor instituționale.
Asistența tehnică care formează obiectivul unei puternice cereri din partea țărilor membre , este esențial axată pe aspectele monetare ṣi bugetare ale gestiunii macroeconomice, dar se referă de asemenea la reforma securității sociale , organizarea ṣi desfăṣurarea operațiunilor financiare ale FMI la informatică, drept financiar ṣi statistici. Fondul Monetar Internațional calculează asistența tehnică în ani-persoane pentru serviciile făcute atât de personalul său , cât ṣi despre experṭii pe care-I recrutează. Ea a reprezentat în jur de 300ani-persoane în cursul anilor 90. În ceea ce priveṣte finanțarea asistenței tehnice are resurse foarte diferite . Principala resursă o arată contribuția financiară dată Fondului de țările membre cu o bună capacitate financiară.
Astfel țara care a menținut cea mai mare contribuție financiară la asistența tehnică a FMI a fost Japonia. Ea a răspuns imediat cererilor de asistență tehnică determinate de criza asiatică. În schimb Contul-cadru administrat pentru activitatea de asistență tehnică creat de FMI a beneficiat de contribuția Australiei , Danemarcei , Franței , Japoniei pentru un program de burse ṣi Suedei. Câteva țări Suedia, Norvegia de exemplu au finanțat proiecte PNUD a căror executare a fost încredințată FMI . Altele cum ar fi Regatul Unit al Marei Britanie precum ṣi Uniunea Economică ṣi Banca interamericană de dezvoltare au convenit să coordoneze cu Fondul acordări de finanțare a asistenței tehnice . Mai multe țări în curs de dezvoltare au utilizat produsul creditelor de la Banca Mondială pentru finanțarea operațiunilor de asistență tehnică efectuate de către Fondul Monetar Internațional. Asistența tehnică ṣi formarea asigurată de FMI urmăresc să facă întărirea capacității de gestionare economic pe termen lung . În felul acesta țările membre ar avea mai puțină nevoie de a recurge la concursul FMI ṣi totodată ar fi în mai mare măsură în stare să angajeze cu serviciile Fondului un dialog în cazul operațiunilor de supraveghere .
Această treaptă reprezintă aspectul preventive ale asistenței tehnice ṣi al formării asigurate de FMI. O mare parte a asistenței tehnice ṣi de formare este numai de cât destinată pentru a rezolva problemele immediate sau a ajuta guvernele să aplice reforme economice ṣi financiare în cadrul unui program aprobat de FMI deci este înființată din fondurile respective . Astfel fondurile destinate numai asistenței tehnice ṣi formării sunt mai mici . Pentru asigurarea ei s-a organizat în cadrul FMI Comitetul de asistență tehnică care se compune din cadre superioaredin fiecare department ṣi Serviciul de susținere. El formulează recomandări asupra strategiei diferitelor departamente în acest sens asistența tehnică este asigurată prin membrii serviciilor Fondului , experți ṣi consilieri pe termen scurt sau mai lung . Asistența tehnică acordată de FMI nu are o importanță semnificativă pentru țările în curs de dezvoltare , în momentul în care ele întâmpină probleme grave serioase legate de starea sa economică ṣi mai ales cu lipsa profundă de resurse valutare este puțin important acest fel de asistență . Mai mult decât acestea toate datele culese de FMI arată că în mod urât situația economic în fiecare țară afectând majoritatea țărilor în curs de dezvoltare.
2.3.3. SUPRAVEGHEREA
Pentru a asigura condițiile unei cooperări eficiente , Fondul Monetar Internațional trebuie să facă conform Statutului său o permanență supraveghere a modului de funcționare a Sistemului Monetar Internațional.Ca o consecință a acestei prevederi o funcție a Fondului este aceea de a exercita o fermă supraveghere asupra politicilor de schimb ale țărilor membre.Această funcție este încredințată Fondului din Statut iar el împlineṣte acest obiectiv conform principiile ṣi procedurilor pronunțate în documentul intitulat supraveghereapoliticilor de schimb.
Pe plan procedural supravegherea se face prin două mijloace:
prin consultările periodice cu fiecare țară membră;
prin turul de orizont mai genral privind evoluția ṣi politicile economice, effectuate cu prilejul examinării economiei mondiale pe care Consiliul de administrație îl realizează regulat ;
Pentru a se achita de această sarcină Fondul analizează în general politicile economice ṣi financiare a fiecarei țări membre pentru a stabili în ce măsură ele permit obținerea unei creṣteri economice ordonate ṣi analizează consecințele politicilor respective asupra altor țări membre ṣi asupra economiei mondiale.Importantele mutații cu care a făcut cunoṣtință economia mondială cum ar fi dezvoltarea rapidă a piețelor de capitaluri private; accelerarea integrării monetare ṣi regionale ṣi nu în ultimul rând adoptarea de către numeroase țări a unui regim privind tranzacțiile curente privind reformele de inspirație liberal , determinând revigorarea importanței unei supravegheri eficiente.Aceste mutații au luat sfârṣit printr-o lărgire a competențelor Fondului Monetar Internațional. Atfel în1998 Consiliul de administrație a decis să angajeze un grup de trei experți independenți pentru a evalua această supraveghere , în mod concret eficiența ei, iar dacă este cazul să facă recomndări pentru ameliorare. Experții trebuie să evalueze de asemenea mijloacele ṣi instrumentele utilizate de către F.M.I. pentru realizarea supravegherii.
Supravegherea politicilor de schimb trecute la un stagiu mai înalt de către țările membre de către Fondul Monetar Internațional ,exprimă o formă de dialog prin care se recomandă statelor membre anumite măsuri cu scopul sa fie mai bună stabilitatea ratei de schimb.
Acum în aproape toate discuțiile din toate țările membre , dimensiunea social a politicilor lor este începută adesea în cadrul problematicii sărăciei , sănătății , educației ṣi utilizării forței de muncă. Mai ales în țările cu venit slab pe locuitor programele finanțate de F.M.I. în contul facilității de ajutare acordă o atenție deosebită problemelor sociale ṣtiind că s-au constatat programele de reform care au pierdut susținerea publicului ceea ce a complicat punerea lor în practică. Între alte măsuri sugerate pentru remedierea acestei situații au ajuns la ideia de a urmării mai atent evoluția nivelului real al cheltuielilor sociale adăugând la evaluarea acestora ṣi schimbările noi apărute , nu doar în cheltuielile normale ci ṣi în prețurile relative ale serviciilor sociale ṣi mai în general în lupta contra sărăciei.Interesul deosebit manifestat de F.M.I. privind problemele sociale țin de rezultatul său pentru ca programele de reform să fie strict pe termen lung ṣi trebuie să insiste mai mult pe justiție social ṣi îndeplinirii punerii în valoare a resurselor umane. Finanțarea uneori extreme de dură realizată de Fond a descurajat unele țări membre de a mai lua contact cu Fondul în vederea solicitării de credit .
2.4. DEPARTAMENTUL DREPTURILOR SPECIALE DE TRAGERE (DST)
DST-urile sunt prima monedă internațională creatăvreodată de guverne . Această monedă a fost creată cu ocazia adunării anuale de la Rio de Janeiro pentru a furniza lichiditățile necesare unei bune furnizări a sistemulului monetar internațional într-o epocă în care crearea de dolari necesară a fost analizată ca insuficientă. DST-ul este compus dintr-un grup de cinci monede .De-a lungul istoriei sale F.M.I.-ul a creat doua alocări de DST-uri întinse pe mai mulți ani pentru un total de 21,4 miliarde DST. O creare de DST-uri este echivalentă cu crearea de monedă de către o bancă central: este vorba de o creanță care nu este rambursată decât dacă Fondul decide să anuleze DST-urile alocate. Ele astfel create sunt repartizate între țările membre în funcție cotele-părții. Când primesc aceste DST-uri aceste țări pot : să le dețină în rezervele lor oficiale ; situație în care acest supliment de rezervă de schimb nu are nici un impact macro-economic direct; -să le schimbe într-o monedă liber utilizabile printr-o cerere simplă adresată Fondului , precum finanțarea unui deficit al balanței curente. În aceste caz crearea de DST-uri are un impact macro-economic echivalent stimulând cererea mondială ṣi poate provoca o accelerare a inflaṭiei dacă intervine intr-un moment inoportun; -să achite plata lor către Fondul Monetar de exemplu, pentru rambursarea împrumuturilor sau pentru a plăti o parte din creṣterile cotelor -părṭii.
F.M.I. nu a mai făcut alocări de DST-uri de fapt principalele ṭări membre ale Fondului au considerat că condiṭiile cerute pentru noi alocări nu sunt îndeplinite .Aceste condiṭii sunt definitive în articolul 18 din Statut care arată că în toate deciziile sale relative la alocări ṣi la anulări de DST-uri, Fondul Monetar Internaṭional se va strădui să răspundă nevoii globale pe termen lung atunci ṣi în măsura aceasta se face simṭită să adauge instrumentelor de rezervă o manieră propie pentru facilitate realizării acestor obiective ṣi evitarea neplăcerilor economiei ṣi în aceeaṣi măsură a excesului în lume. DST-urile permite satisfacerea cererilor de refacere a rezervelor de schimb fără a fi nevoie ca anumite țări să aibe balanțe de plăți dezechilibrate transferând resurse ṣi acumulând datorii. Pentru ei o alocare de DST-uri este justificată prin trei rațiuni:
pe de o parte alocarea de DST-uri nu riscă să provoace tensiuni căci economia mondială ar fi mai degrabă amenințată după cum se vede din scăderea prețurilor produselor în toate țările industrializate;
pe de altă parte o alocare ar permite acordarea de DST-uri numeroaselor țări care au aderat de curând la FMI ṣi care nu au beneficiat de alocări precedente de DST-uri;
În sfârṣit o alocare ar fi justificată de nivelul scăzut al rezervelor de schimb din ṭările în curs de dezvoltare ṣi de ṭările din Europa de Est. Aceste ṭări trebuie de fapt să recurgă la politicile restrictive pentru reechilibrarea balanṭei lor de plăṭi ṣi de reconstituire a rezervelor lor de schimb în timp ce traversează deja probleme grave.În absența unor alocări depozitele în DST-uri au scăzut la numai 2% din totalul rezervelor mondiale de aur ṣi de devize , o parte neglijabilă care împiedică Fondul să devinăun instrument de rezerve important în sistemul monetary internațional. O alocare de DST-uri ar permite acestor țări să accelereze mersul lor economic ṣi să îṣi relanseze economia ca sa iasă din recesiune. Deṣi sunt emise de F.M.I.
Drepturile Speciale de Tragere nu constituie pentru deținătorii lor obligații asupra Fondului care să îl oblige să le furnizeze alte active cu excepția cazul lichidării Fondului.
2.4.1. PARTICIPANṬII ȘI DEṬINĂTORII
Printre deținătorii de DST-uri se află Institutul Internațional de Finanțe , organizație cu scop nelucrativ care fac parte ṣi bănci comerciale din numeroase țări . Cele două categorii de membri pe care îi are F.M.I.-ul sunt: membrii origninari ṣi alṭi membri. Ṭările care au acordul de creare a F.M.I. până la intrarea lui în vigoare se numesc membri originari. Toate celelalte ṭări care au aderat la F.M.I. după ce acesta a intrat în vigoare sunt alṭi membri. Această delimitare a membrilor F.M.I. în membri originari ṣi alṭi membrii are un caracter care aduce un semn de respect dar uneori se ṭine cont de aceasta în desfăṣurarea activităṭii F.M.I.
Conform Statutului orice ṭară membră se poate retrage oricând de la Fond pe baza unui aviz.Dar ṣi orice ṭară membră poate să fie privată de drepturile sale de a folosi resursele F.M.I. dacă prin semnarea contractului nu îṣi v-a respecta datoriile asumate.Pentru refacerea unei rezerve de aur la dispoziṭia F.M.I fiecare membru este obligat să prezinte o cotă varsată integral la aderare din care 35 % se varsă în aur ṣi 65% în monedă naṭională.
Aurul este depus la unul dintre cei patru deṭinători Banca Federală de rezerve din New York; Banca Angliei; Banca Franṭei ṣi Banca Indiei iar cealaltă moneda naṭională este cea mai important din cauza aceasta ea este păstrată într-un cont special al Bancii Centrale.
Ca urmare F.M.I interzice ṭărilor membre să reducă la cumpărarea monedei naṭionale sub 70%din cotă.Un purtător de dobândă fiind Drepturile Speciale de Tragere având un scop : ca moneda Fondului Monetar Internaṭional sa devină folositoare atractivă printre deṭinători. Într-un cât toṭi deṭinătorii ai Drepturilor Speciale de Tragere primesc dobândă pentru ceea ce deṭin iar fiecare persoană participant în parte plăteṣte un comision Fondului pentru suma alocăriilor de Drepturi Speciale de Tragere. Din punct de vedere transformările in tranṣa-rezerva ṣi ea poate fi vărsată la alegere in Drepturi Speciale de Tragere acceptate de Fond. Pentru a permite ca FMI-ul sa facă faṭa mereu celor care doresc credite din ce in ce tot mai mari,au ales sa facă o majorare general a cotelor de participare care nu se fac in mod uniform, ori la 5 ani ori la 3 ani si care deasemenea diferă de la ṭară la ṭară. După ultima majorare a cotelor volumul acestora exprimate in DST au crescut foarte mult.Cota de participare a unei ṭări reprezintă cererea de admitere si este determinată cu variabile financiar-economice , de exemplu , PIB , contul curent de plăṭi ṣi rezervele oficiale ale acestora.
Atunci când o ṭară aderă la FMI , cei care se pricep foarte bine in acest domeniu calculează cota si o compară cu mărimea cotelor ale altelor ṭări cu un nivel asemănător economic. Cotele cele mai mari le au ṭările foarte mult dezvoltate care detin aproximativ jumătate din cotele de participare ale FMI-ului. Dreptul de a primi credite ṣi alocatii de DST de la FMI este egal cu cotele parṭilor vărsate de Fond. Acest fapt explică diferenṭieri destul de mari inredistribuirea resurselor Fondului. Ṭările care au o situaṭie foarte bună economica si fananciară au diverse posibilităṭi chiar foarte mari de a apela la creditele FMI, primesc cele mai mari alocări de DST ceea ce arata un paradox deoarece nevoile suplimentare, arata ca ṭările care sunt in curs de dezvoltare, ṭări cu situaṭie financiară destul de slabă, arată că mărimea cotei lor sunt subscrise si vărsate Fondului. Se intelege ca după acest sistem de repartizare , dezavantajele ṭărilor care sunt in curs de dezvoltare, cărora le este limitat accesul la resursele Fondului
2.4.2. ROLUL DST-URILOR
Rolul DST-urilor se caracterizează ca fiind un mijloc de rezervă internaṭional limitat în mare parte deoarce moneda F.M.I poate fi deṭinută.Valoare DST-urilor se detrmină pe baza unui coṣ câteva valute importante:
Tabelul 2.4.2: Evoluṭia ponderilor monedelor în coṣul DST
Sursa :World Investiment Report2015, UNCTAD
Drepturile speciale de tragere au rolul să aibe rezerva valutare suficient de mari si tinde ca balanṭele de plăṭi externe să fie echilibrate. au rolul ca o ṭară membră să poată utiliza o modedă astfel prin procurarea de valută de la alṭi membri ai FMI ṣi creṣtere propriilor rezerve valutare in raport cu cota de participare;
garantează imprumuturile primite de la alte ṭări;
ṭările membre FMI primesc gratuit DST în funcṭie de cota lor de participare iar aceste alocări pot fi folosite pentru amenajarea de valută de la alte ṭări prin cedarea DST;
drepturile speciale de tragere au rolul de a constitui un instrument monetar internaṭional care ajută ca unitatate monetară de cont ṣi de rezervă; ajută ca etalon monetar ;
instrument de rezervă;
mijloc de plată pentru anumite operaṭiuni intre FMI ṣi membri săi;
analizator de monede naṭionale convertibile.
2.4.3. FUNCṬIA ȘI UTILIZAREA DST-URILOR
Conform statutului, DST indeplineṣte urmatoarele funcții:
a) Funcṭia de etalon monetar internaṭional, prin DST iṣi poate exprima egalitate numerică ṣi cursurile valutare;
b) Funcṭia de mijloc de rezervă, DST este alături de aur si valutele de rezervă.
c) Funcṭia de instrument de credit, analiza de monedă convertibilă prin intermediul FMI ṣi in anumite conditii;
d) Funcṭia de mijloc de plată, limita la plată a dobânzii ṣi comisioane datorate la FMI.
O ṭară membra a Fondului care primeṣte DST de la FMI le poate să utilizeze:-participantul căruia i s-au alocat DST are dreptul să obtină in schimbul lor o sumă echivalentă in valută de la un membru al FMI, este indicat de catre Fond;-pentru ca un participant sa fie desemnat , ca furnizor de valută, este necesar ca el sa aibă o balanṭă de plaṭi ṣi reserve monetare suficient de puternice. Participantul, care urmăreṣte valuta unui alt individ care participă, va primi in schimb o sumă echivalentă în DST.
Fondul Monetar Internaṭional afirmă că toate operaṭiile cu Drepturile Speciale de Tragere sunt făcute doar pentru a face faṭă unor nevoi ale balanṭei de plăṭi, sau pentru cazul unei creṣteri care duce în minus structura rezervelor monetare internaṭional dupa cum vor veni: 1)Participantul poate achita cu DST dobânzi ṣi comisioane către FMI sau poate cumpăra de la altă persoană care la rândul lui a cumpărat de la alt individ cu DST moneda sa aflată la FMI, cu anumite exceptii;
2) DST-utile pot fi utilizate pentru creṣterea rezervei monetare oficiale, corespunzător unei cote alocate;
3) Incheierea de acorduri , prin care un membru poate oferii altuia DST în schimbul altui activ de rezervă, cu exceptia aurului, cu obligaṭia de a da înapoi valuta la o dată viitoare ṣi la un curs stabilite între cele două părṭi;
4) Efectuarea de operatiuni forward, prin care o ṭară membră FMI poate vinde sau cumpara DST cu obligaṭia plăṭii la o data viitoare, in schimbul oricaror active monetare, cu exceptia aurului, la un curs la termen înaintea in care momentul sfârṣitului operaṭiunii;
5) DST poate fi folosit pe o piaṭă financiară internaṭional, prin emiterea de răspunderi exprimate în această monedă.
După o experienṭa de 20 ani s-au constatat trei deficient utilizarea DST:
a) Departe de a inlocui in mod avansat dolarul asa cum s-a arătat la inceput, DST a jucat un rol care nu a trecut cu vederea in operaṭii valutare deoarece plusurile se fac, de cele mai multe ori in dolar si inconsecinta, a crescut partea de rezerve internaṭional exprimate in dolari. Drepturile speciale de tragere demonstrează până in prezent anumite limite în utilizarea lor in cadrul sistemului determinate de faptul ca nu îndeplineṣte toate funcṭiile monetare ṣi nu caută decât intre autorităṭiile monetare. Extinderea in viitor a operaṭiunilor pornind de la nevoia creṣterii ṣi scopului in cadrul sistemului monetar internaṭional ṣi a inlocuirii uṣor uṣor a monedelor naṭionale din funcṭia lor internaṭională. O deosebită perspectivă imposibilă dacă avem in vederea avantajelor care le oferă calitatea sa ca expert monetar ṣi anume: grad de specialitate mai mult ridicat decat cel al monedelor naṭionale.
2.4.4. RATA DE DOBÂDĂ DST
Toate operaṭiunile ṣi tranzacṭiile de DST effectuate de ṭările membre ale F.M.I. cu alte ṭări sau deṭinători agreaṭi sunt realizate prin intermediul unui cont distict intitulat Departemantul tragerilor speciale .Acest cont începe să funcṭioneze prin a se credita cu prilejul alocării de DST-uri efectuate de ṭările membre. Soldul creditor indică suma disponibilităṭilor de DST-uri deṭinute de o ṭară pentru care se încaseză dobânda de la Fond iar pentru alocariile primite ṭara respectivă plăteṣte dobânda Fondului .
Dobânda plătită de o ṭară este egală cu cea încasată de la Fond . Ea este echivalentă cu 100% faṭă de dobânda compusă a pieṭei care detrmină în present ca medie ponderată a ratelor de dobânzi practicate pentru uneleinstrumente monetare pe termen scurt existent în fiecare dintre ṭările ale căror monede compun coṣul valutar DST. Această medie se calculează de către Fond săptămânal . Dobânzile se percep ṣi se plătesc trimestrial de către Fondul Monetar Internaṭional.
Ratele dobânzilor ṣi instrumentele corespunzătoare care constitue baza dobânzii practicată de F.M.I. sunt următoarele:randamentul pe piaṭă a bonurilor de tezaur pe trei lun ale SUA, În Franṭa ṣi Marea Britanie;
Rata depozitelor interbancare
Rata la certificatele de depozit la trei luni în Japonia .
Tranzacṭiile ṣi operaṭiile efectuate în DST pot fi grupate în două categorii : a)tranzacṭii și operații între deținătorii de DST-uri
b)tranzacṭii ṣi operaṭii dintre ṭările membre ṣi contul de resurse generale ale F.M.I.
Tranzacṭiile ṣi operaṭiile între deṭinători sunt de trei feluri: tranzacṭii cu desemnare ;tranzacṭii prin acord ṣi alte utilizări. Stabilirea sumelor de DST-uri pe fiecare ṭară care poate fi desemnată să le primească contra valută convertibilă se face pe baza anumitor principia. De regulă suma DST-urilor deṭinută de o ṭară membră în plus sau în minus faṭă de alocaṭia ce i-a fost făcută este comparabilă cu sumele deṭinute de către celelalte ṭări.Dacă de exemplu două ṭări având poziṭie economic puternică , deṭin fiecare DST-uri în sume egale cu alocaṭiile primite , ambele voor putea fi desemnate pentru un procent egal în raport cu rezervele lor de devize. În momemtul în care situaṭia ṭărilor care au utilizat DST-uri devine sufficient de bună vor fi desemnate cu precădere aceste ṭări .
Statutul F.M.I. stabileṣte ṣi limita maximum , 200% faṭă de alocaṭia primită până la care o ṭară membră poate fi desemnată de Fond să primească DST-uri ṣi să facă valută convertibilă . Deci oricât de bună ar fi situaṭia balanṭei de plăṭi ṣi a rezervelor valutare ale unei ṭări Fondul nu poate să o oblige să primească DST-uri în plus faṭă de alocaṭiile ce i le-a făcut într-o proporṭie mai mare decât 200%.
Tranzacṭiile prin acord direct au luat forma în general a cumpărărilor de DST-uri de către ṭările membre care aveau nevoie de active de rezerve să îṣi plătească dobânzile ṣi comisioanele pentru utilizarea resurselor generale ale Fondului sau comisioanele pentru utilizarea DST-urilor alocate ṣi pentru achiziṭionarea activelor necesare rambursărilor de credite către Fond
Tabelul 2.4.4: Aspectele financiare ale facilităṭilor de credit ale F.M.I
2.4.5. EMISIUNEA DE TITLURI EXPRIMATE ÎN DST
Răspunderea către DST se realizează doar plătind contravaloarea fiind exprimată în dolari la mersul cursului pieṭei.Dacă după un anumit timp obligaṭiunea în DST este vândută de către cel care conduce vânzarea se face la cursul dolar din momentul acela. D.S.T.-urile folosite în tranzacṭii in afara Fondului, în sectorul privat, se numesc D.S.T.-uri private. Lărgirea operaṭiunilor cu D.S.T. a avut la baza ideea de a oferi acestei monede internaṭionale un loc cât mai important în ansamblul relaṭiilor valutar-financiare internaṭionale, înlocuind astfel aurul sau alte valute naṭionale cu funcṭii internaṭionale.
Într-o epocă în care cheltuielile de funcṭionare ale organizaṭiilor internaṭionale atrag atenṭia în mod deosebit în particular cheltuielile BERD în timpul primilor săi doi ani de existenṭă cheltuielilor de fucṭionare ale FMI-ului fiind considerare în general ca fiind ponderate. Desigur ele au crescut foarte mult de la adeziunea ṭăriilor din europa de est ṣi din fosta URSS deoarece efictivele de funcṭionari internaționali întrebuinṭați au trebuit să fie mărite pentru a face fața amplorii nevoii de asistență.Bugetul fondului se limitează la 500 milioane de dolari pentru exercițiul anual . Prin comparație cheltuielile de funcționare ale Bancii Mondiale sunt mai mari pentru ca Banca utilizează efective mult mai importante. Cheltuielile anuale ale secretariatului Națiunilor Unite se ridică la 2,3 miliarde de dolari.
F.M.I-ul încurajează ṭările în curs de dezvoltare să întreprindă reforme pentru a putea permite o mai bună alocare a reseurselor economice . El cere astefel eliminarea baremurilor progresive ale impozitului asupra venitului deoarece provoacă probleme costisitoare în alocarea resurselor , ajută la fraudă fiscală ṣi provoacă cheltuieli administrative ridicate pentru încasarea impozitului. Ṭările care trebuie să aplice un program de stabilizare în vederea obṭinerii de resurse financiare de la F.M.I accept greu condiṭionarea acestor programe ṣi se plâng de impactul lor . Ṭările în curs de dezvoltare reproṣează astfel F.M.I-ului că trage în jos dezvoltarea lor pe termen lung prin programe de ajustare inadecvate . De fapt în primii săi ani de existenṭă F.M.I-ul pune accentul pe o miṣcare a volumului cererii interne pentru restabilirea echilibrului extern după cum ne învaṭă interpretarea monetară a balanṭei de plăṭi. La această epocă , creṣterea ṣi dezvoltarea activităṭii economice nu figurează de fapt printre obiectivele prioritare ale programului Fondului.
După cum scria Jacques Polak ,,se poate spune că în aceṣti aproximativ ultimii zece anii opiniile Fondului referitoare la redresarea dezechilibrului de plăṭi nu au depăṣit stadiul care constă în încurajarea cererii. De fapt textul Statutului F.M.I semnat la Conferinṭa de la Breton Woods omitea toate referinṭele directe la creṣterea economic pentru a nu crea o nelămurire cu privire la rolul Fondului Moneatar Internaṭional ṣi respective a Băncii Mondiale. Creṣterea economic ṣgradul de utilizare a forṭei de muncă nu sunt văzute ca fiind rezultatele efortului comerṭului mondial. Măsurile planului de stabilizare pot provoca de asemenea falimentul ṣi închiderea întreprinderilor celor mai puṭin rentabile arătând toate studiile că producṭia agricolă este foarte sensibilă la preṭul mărfurilor.
2.4.6. APRECIERI FAVORABILE ȘI NEGATIVE PRIVIND UTILIZAREA DST
DST este un organism internațional care este independent de statutul economic ṣi financiar al unei țări , de asemenea nu arată situații negative în ceea ce priveṣte economia mondială. Motivele negative privind utilizarea DST-urilor sunt : împlineṣte parțial funcțiile unei monede internaționale ; nu este un mijloc de plată direct ; nu circulă decât între autoritățile monetare; inflația ṣi deflația nu sunt excluse în DST.
În consecință volumul mediu al tranzacțiilor pe piața monetară a scăzut cu aproape 29 la sută. Adaptându-se tot mai multe bănci au accesat facilitatea de credit ,ceea ce a dus la creṣerea volumului acestui instrument .În lipsa unui volum adecvat de emisiuni de stat disponibile pentru gajare unele bănci au fost nevoite să vândă valută băncii centrale pentru a face plăți curente. Băncile care nu au reuṣit să-ṣi acopere nevoile de lichidare nici pe această cale au împrumutat de la băncile cu exces de lichidare . Ele au intrat în concurență cu entități străine care anterior inițiaseră miṣcări valutare ṣi care în mod curent aveau nevoie de lei pentru a inversa miṣcările.
Atacul speculative din 2008 a eṣuat dar condițiile pentru un nou atac cu ṣanṣe de reuṣită s-au acumulat. Îngrijorările privind posibilitatea refinanțării datoriei externe private scadentă în 2009, reprezentând aproape 80 de procente din rezervele internaționale ,au crescut .În perioada 5-13 ianuarie 2009 leul s-a depreciat d ela 4,03 la 4,13 adică cu 0,95 procente pe zi.
În lipsa atacului speculativ reducerea componentei autonome nete a lichidității introdusă de criza financiară nu ar fi putut determina creṣterea ratelor dobânzii. Volmul relative redus al titlurilor de stat ṣi asimetria distribuției acestora pe bănci nu au contribuit în mod semnificativ înălțimea ratelor .La debutul crizei ,discursul concentrat al politicienilor împotriva unui acord de împrumut cu FMI s-a suprapus peste reputația băncii centrale privind rata de schimb .Această suprapunere combinată cu reducerea previzibilă a finanțărilor externe ṣi cu deteriorarea deficitului bugetar au consolidate anticipățile pieței că politicile se vor concentra pe stabilizarea producției ṣi a ocupării ṣi mai puțin pe apărarea curent al valutei.
Într-adevăr banca central nu a practicat o conducere strict a ratei de schimb ṣi nici nu a menținut o rată de schimb fixă.Totuṣi este posibil ca speculatorii să fi considerat că în condițiile excepționale ale crizei financiare internaționale .Vânzările procentuale nete de valută depend de mărimea rezervelor de adâncimea pieței valutare de intensitatea atacului de condițiile financiare internaționale etc. Din acest motiv pierderea relativă de rezerve în cazul unui atac speculativ sau în procesul de conducere a flotării este specific fiecărei țări .Este posibil ca în luna octombrie 2008 pierderea de rezerve să fie amplificată de criza financiară internațională începută în 2007. Dacă în ciuda relaxării limitelor singurele momente identificate vor fi cele recunoscute.
Din cauza capcanei anticipațiilor ṣi a hazardului moral generat de intervenții publicul a ajuns să trateze intervenția economic a statului ca pe o obțiune : guvernele trebuie să intervină în perioadele de boom dezechilibru al intervențiilor combinat cu faptul că reglementările rămân oricum în urma piețelor face ca reglementările financiare să nu reuṣească să prevină metamorfozarea anticipațiilor ṣi să tempereze comportamentele macroeconomice rezultate din această metamorfoză.
CAPITOLUL 3:
ROLUL FMI ÎN ECONOMIA MONDIALĂ
În acest capitol ne axăm mai mult pe scopul F.M.I-ului în economia mondială , dezvoltăm împrumuturile , ratele ṣi facilitate ṭărilor membre dar ṣi totodată dezavantajele cum ar fi criza datoriilor ṣi restanṭele de plată. Acest capitol prezintă exact eforturile F.M.I.-ului pentru ca ṭările membre să nu regrete atât de mult aderarea la aceasta .
3.1. ASISTENṬA FINANCIARĂ
Indiferent că este vorba de asistenṭă financiară sau asistenṭă tehnică , ea se referă la faptul că cineva acordă asistenṭă ṣi evident dispune în totalitate de stabilirea soluṭiilor de aplicare în practică , are dreptul de a monotoriza beneficiarul să nu abată de la linia trasată care nu dă niciodată greṣ . Întotdeauna de vină este beneficiarul asistenṭei pentru greṣelile înregistrate de pe urma asistenṭei , iar acestea nu sunt puṭine , căci beneficiarii sunt sute de ṭări cu condiṭii economice financiare , sociale extreme de diverse , iar soluṭiile celor care oferă asistenṭă sunt generale , ei nu discriminează beneficiarii. Iată ṣi finalul faptul de a trăii sau a supravieṭui de pe urma ajutorului creează în ṭărilecare beneficiază de el sentimentul că nimic nu este vreodată prea grav că eforturile suplimentare nu sunt necesare dat fiind că problemele vor fi rezolvate în orice caz de asistenṭă externă . În acest mod se aplică o mentalitate de asistaṭi care sufocă orice spirit de întreprinzător ṣi orice responsabilitate .Astfel în loc să contribuie la dezvoltare asistenṭa ucide în faṣă orice posibilitate de dezvoltare la cei care ar trebui să fie principalii protagoniṣti. Această stare de fapt a preocupat mulṭi specialiṣti în condiṭiile în care în ciuda asistenṭei bogate de care au beneficiat unele ṭări pe multiple planuri , rezultatele sunt ca ṣi inexistente sau chiar constată efecte negative.
Că acest adevarat parteneriat va reflecta chiar relaṭiile caracterizate prin egalitate este mai greu de crezut . Dar este foarte important că sa pus în evidenṭă necesitatea lui ca obiectiv către care trebuia să tindă parteneriatul fiind mai bun nu doar pentru demnitatea popoarelor ṣi penru respectul reciproc , ci având ṣi eficienṭă economico-financiară.
Concluzia este că în ceea ce priveṣte asistenṭa financiară asigurată ṭărilor membre de Fondul Monetar Internaṭional acordurile de parteneriat constitue o formă de bază pentru realizarea acesteia ṣi pentru formarea profesională . Acestea sunt în orice caz un bun început urmând ca rezultatele sale pozitive să convingă că parteneriatul poate ṣi trebuie să reprezinte a treia linie directoare care să caracterizeze conceptual de asistenṭă financiară. Considerăm că există însă ṣi obiecṭii mai importante împotriva propunerii unui tribunal internaṭional al falimentului. Reformele financiare urmăresc să ajute mobilizarea ṣi afectarea economiilor interne ṣi să amelioreze dirijarea politicii monetare . Fapt ce implică liberalizarea totală a ratelor dobậnzii , deci micṣorarea ratelor dobậnzii pe care autorităṭile le utilizează uneori pentru a favoriza investiṭiile în sectorul pe care vor să-l încurajeze.Asistenṭa financiară duce de asemenea la reducerea restricṭiilor asupra creditului prin care autoritățile monetare restrâng într-o manieră administrativă alocarea de credite interprinderilor în loc să permit o alocare pe baza investitiilor avute în vedere. Ea implică de asemenea renoirea sistemului bancar atunci când acesta este dezavantajat de un portofoliu de creanțe indoielnice.Această nouă abordare structural provoacă un răspuns pozitiv în mai multe țări în curs de dezvoltare . Aplicând cele menționate mai în sus numeroase țări din Asia ṣi din America latină înregistrează indici de creṣtere deosebiți datorită sectorului privat a investiției ṣi a exporturilor un rezultat pozitiv al programelor.
Aceste programe nu rezolvă însă gravele situații de sărăcie în Africa , nici puternicele inegalități ale veniturilor în țările Americii latine. De fapt chiar dacă Fondul Monetar a ținut cont în propietățile sale , în mod explicit ṣi obiectiv de revenirea la creṣterea economic țările în cauză nu au arătat întotdeauna aceeaṣi dorință de aplicare a măsurilor structural necesare. Ele pot întâlni probleme politice interne în măsura în care afectează grupuri de interese particulare . Importurile elimină astfel sursele de profit de care beneficiau câțiva importatori sau interprinderi privilegiate : lipsa reglementării financiare este însoțită de rate ale dobânzilor mai ridicate ceea ce provoacă neplăceri interprinderilor datornice ; la fel eliminarea subvențiilor pentru consum provoacă nemulțumirea populațiilor urbane .Pentru toate aceste motive guvernele prefer deseori programele de ajutare care sunt aparent mai neutre ṣi mai abstracte reformelor structurale care se lovesc de interesele particulare. De fapt experiența ne arată că condiționarea este în mod general respectată în ceea ce priveṣte obiectivele în timp ce reformele structural întârzie deseori să fie aplicate.
Începând cu anul 1987 Fondul percepe o suprataxă ṭărilor membre pentru a constitui rezerve un fel de acoperire pentru eventualele pierderi. Această situaṭie a apărut deoarece restanṭele persistente ale anumitor state pun în pericol echilibrul financiar al Fondului. S-a decis crearea unui fond de precauṭie financiar format în părṭi egale prin creṣterea comisioanelor primite ṣi prin diminuarea remunerărilor vărsate . Un alt mecanism a fost creat în 1990 pentru finanțarea dispozitivului adoptat în cadrul strategiei de cooperare întărită pentru activarea plății scadențelor neachitate . Aceste suprataxe au antrenat o creṣtere medie de 100puncte (1%) ca bază a comisioanelor care au ajuns la 5,61 % ; taxa de renumerare a fost redusă cu 92 de puncte de bază ceea ce o aduce la un procent de 3,68% în medie . Diferența dintre taza debitoare ṣi cea creditoare atinge 1,92 % ṣi cea folosită pentru finanțarea bugetului de funcționare ṣi a celui de rezervă , evitându-se apoi înregistrarea de pierderi în bilanțul Fondului . Țările în dezvoltare se plâng de această creṣtere dar grație mecanismului de facilități de ajustare structurală ale cărui credite sunt scutite de plata dobânzilor , scapă de această povară de finanțare.
Într-o epocă în care cheltuielile de funcṭioanare a organizaṭiilor internaṭionale atrag atenṭia în mod deosebit cheltuielile FMI-ului sunt considerate ca fiind ponderate .Aceste cheltuieli sunt finanțate printr-un comision perceput din creditele acordate de către FMI . Aṣadar țările care obțin credite sunt obligate să plătească FMI-ului un comision iar țările creditoare primesc o renumerare fixă calculată pe baza ratei dobânzii DST-ului .
Diferența dintre comisioanele primite ṣi renumerările vărsate confer Fondului un venit pozitiv pe care acesta îl utilizează pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare .În 1991 cele cinci țări din Europa Centrală ṣi Orientală decid să pună în practică programe de transformare radical sub egida Fondului Monetar Internațional cu scopul de a tranversa cât mai repede posibil perioada de tranziție între planificarea centralizată ṣi economia de piață.
3.1.1. ÎMPRUMUTURI ȘI FACILITĂȚI ACORDATE MEMBRILOR
Pentru mai multe țări în dezvolate F.M.I-ul este singura sursă de finanțare atunci când piețele private refuză să acorde împrumuturi Fondul nu suportă constrângerea instituțiilor care să finanțeze pe piața liberă ṣi care trebuie să vegheze ca renumele lor să nu scadă în urma acumulărilor de creanțe îndoielnice . Pentru o țară care obține credit de la FMI înseamnă că politicile sale economice au fost aprobate de Fond ceea ce ii permite să contacteze cu mai multe încredere pe ceilalți creditori internționali . Împrumuturile țărilor membre sunt proporționale cu cotele-părții, mărimea creditului acordat , nevoia de finanțare , calitatea programului întreprins , uṣurința de adaptare ṣi balanța de plăți.
Mărimea datoriei în curs față de Fond nu trebuie să depăṣească 300%din cota –parte. Ṭările în dezvoltare susțin insuficiența creditelor acordate de FMI dar Fondul refuză totuṣi să mărească creditele datorită fapturlui că acestea trebuie văzute ca susțineri financiare pe termen scurt , fiind supuse unor riscuri considerabile de nerambursare. Când o țară solicit credit de la FMI se ia valută general acceptată de la FMI ṣi se returnează echivalentul în monedă națională . Mai multe facilități sunt oferite statelor membre dar alegerea depinde de natura problemelor cu care se confruntă:
tranṣele de credit find vorba de politica de credit cea mai veche cea mai tradițională ṣi cea mai extinsă. Aceste credite sunt disponibile în tranṣee echivalente cu 25% fiecare din cota parte a fiecărei țări . Prima tranṣă este uṣor de obținut țara membră trebuie să demonstreze dorința de a reechilibra balanța de plăți . Cumpărarea celor patru tranṣe de credit transferă rezervele Fondului într-o monedă națională de 200%din cota –parte ;
facilitatea de finanțare compensatorie ṣi contigentă este facilitate menită să preia din probleme balanței de plăți ca urmare a diminuării temporare a câṣtigurilor din exporturi . Sunt interesate în primul rând țările producătoare de mărfuri de bază care riscă eṣecuri la export fără posibilitate de control cum ar fi compromiterea recoltelor;
facilitatea prin stocul tampon se referă la posibilitatea de a finanța menținerea unor stocuri tampon de mărfuri de bază pentru care există acorduri internaționale recunoscute . Numai un număr mic de țări au beneficait de această facilitate . Ambele facilități sunt finanțate din resursele propii ale Fondului;
facilitatea de finanțare extinsă este destinată țărilor în curs de dezvoltare care se confruntau cu dezechilibre structural în producție ṣi comerț ṣi care nu puteau fi remediate pe termen scurt necesitând un program de ajustare ṣi o schemă de amortizare de lungă durată;
facilitatea Witteveen după prima criză a petrolului , fiind destinată țărilor afectate de creṣterile mari ale prețului petrolului pentru finanțarea deficitelor . Conform acesteia țările cu deficit substanțial în raport cu cota de participare puteau obține un credit mult mai mare decât ar fi fost posibil în condiții obijnuite ;
facilitatea de ajustare structurală este accesibilă țărilor sărace , cel mai slab dezvolatate din cadrul FMI . Este o facilitate complet diferită de caracterul monetar al Fondului deoarece oferă fonduri pentru programele de reformă economic în condiții favorabile rata dobâzii scăzută 0,5%iar temenul de plată este de peste 10 ani;
facilitatea de ajustare structurală reîntărită este de fapt răspunsul la eṣecul relative al programelor de ajustare structurală în țările cele mai sărace Această facilitate pune accentual pe creṣterea economică pe lupta impotriva sărăciei , pe reformele structurale ṣi pe o finanțare externă adoptată pe perioade mai mari. Se obțin împrumuturi importante care cer eforturi deosebite în domeniul structural ṣi fac obiectul unori condiționări riguroase cum ar fi vizitele regulate ale misiunilor Fondului ṣi criterii cantitative de respectat înaintea fiecărei trageri;
facilitatea de transformare sistemică pentru țările din fostul bloc estic care s-au confruntat cu dificultăți ale balanței de plăți din cauza dispariției relației lor comerciale tadiționale din cauza creṣterii costurilor energiei importate ;
facilitatea de rezervă suplimentară are scopul de a acorda ajutor financiar pe termen scurt țărilor în dezvoltare care se confructă cu deficite mari ale balanței de plăți datorate pierderii încrederii pe piața financiară internațională . Accesul la această facilitate este posibil numai atunci când nevoile de finanțare pentru redresarea imediată depăṣesc cu mult limita de acces a celorlalte facilități . De asemenea este strict condiționată de asocierea cu un acord stand-by ṣi de măsuri de reformă structural;
linie de credit contingent această facilitate este compusă de o linie de apărare pentru țările dezvoltate pentru a le ajuta să reziste unor eventuale schimbări bruṣte pe piețele internaționale de capital.Ea prevede alte condiții diferite de celelalte facilități nu este necesară supunerea la analiză a balanței de plăți statele benefiaciare trebuind să demonstreze că au relații bune cu creditorii de pe piețele private;
facilitatea pentru reducerea gradului de sărăcie este ajutorul pe care Fondul doreṣte să îl acorde celor mai sărace state care se confruntă cu grave probleme ale balanței de plăți. Cel mai avantajos element al acestei facilități este dobânda foarte mică pe care o pretinde Fondul.
Totodată în acelaṣ an a fost pusă în aplicare o altă facilitate de această dată în colaborare cu Banca Mondială numită Inițiativă pentru statele sărace foarte îndatoratecu scopul de a reduce datoria externă a celor mai sărace țări ale lumii într-un timp relative scurt . Pentru a susține aceste două facilități majoritatea statelor membre au alocat fonduri însă contribuțiile substanțiale le-au avut țările foarte dezvoltate . Pentru majoritatea împrumuturilor rata dobânzii este aceeaṣi ṣi se calculează la fiecare 6 luni pentru care rata este de 0,5 % pe an. Această rată se determină pe baza veniturilor nete ale Fondului ṣi a remunerației plătite de FMI țărilor creditoare de a căror valută se foloseṣte . Consiliul guvernatorilor a efectuat e revizuire majoră a facilităților financiare acordate de Fond pentru a evidenția modificările de care au nevoie unele dintre acestea . Au fost introduse anumite modificări referitoare la condiționalitatea facilităților care să permit Fondului să se implice mai eficient în sprijinirea efortului de prevenire a crizelor financiare ale membrilor săi .
3.1.2. CONDIȚIONALITATEA
Condiționalitatea este definită ca un mijloc de a asigura că ajustarea externă se efectuează în mod eficace ṣi ordonat ṣi că de ea beneficiază toate țările membre . Principalele reguli sunt :
– o scrisoare de intenție este foarte bună pentru cererile de tragere asupra resurselor FMI . Această scrisoare se axează asupra politicilor economice care o acompaniază descrie programul economic pe care guvernul intenționează să-l aplice ṣi pentru care solicită o susținere din partea Fondului Monetar . Cum aceste scrisori conțin angajamente precise din parte puterilor publice cu privire la măsurile de redresare Fondul Monetar poate verifica ulterior dacă aceste măsuri au fost aplicate efectiv ;
-documentele-cadru de politică economic sunt utilizate ṣi servesc la utilizarea declarării strategiei economice generale ṣi anume a măsurilor structurale pe care conducerea publică înțelege să le aplice. Aceste documente sunt alcătuite din conducerile publice ale țărilor interesate împreună cu misiunile Fondului Monetar ṣi cele ale Băncii Mondiale . Obiectivul acestor documente –cadru este acela de a mobiliza finanțări externe provenind de la Comunitatea internațională în care sunt incluṣi ṣi creditori bilaterali pe baza unei strategii de dezvoltare economică ṣi de reforme structurale;
-criteriile de realizare sunt obiective cele mai frecvent trimestriale orientate pe bază de proiecții economice realizate de guvernul interesat ṣi de misiunile Fondului Monetar. Aceste criterii sunt deseori niṣte limite ale valorii creditului ale deficitului bugetar ṣi ale datoriei externe. Ele sunt utilizate pentru a garanta că programul autorităților este conform obiectivelor inițiale sau în caz contrar pentru a semnala că sunt necesare măsuri suplimentare pentru corectarea diferențelor .
Ele au de asemenea o valoare juridică fiindcă nerespectarea lor permite accesul la anumite resurse ale Fondului în timp ce depăṣirea acestor limite provoacă întreruprea finanțării. Tendința de –a lungul anilor a fost de a mări fermitatea condiționă impuse de criteria de realizare al căror număr a trecut de la ṣapte în medie pe program la aproape zece de fiecare program .Această multiplicare a criteriilor a fost criticată de țările în curs de dezvoltare care au văzut în acest lucru o evoluție inutil de complicată ṣi retrictivă a relațiior dintre Fond ṣi țările membre.
Condiționarea a fost criticată de țările în curs de dezvoltare care au acuzat programele că blochează dezvoltarea lor ṣi deteriorează situația lor locală. FMI-ul a fost deseori considerat ca principal vinovat de către guvenele care au apelat la el pentru a putea trece în ochii populației aceste reforme dificile fără să suporte consecințe politice .Atfel incidente greve au urmat instalării programelor de stabilizare în țările din America latină. Guvernele s-au declarat forțate să aplice programele de stabilizare pentru a obține credite de la FMI ṣi de la Banca Mondială ṣi deci pentru a avea acces la creditele bilaterale ṣi la programarea termenilor de achitare a datoriei lor. Această evoluție se datorează revoluției silențioase din aceste țări adică acceptării principiilor de reforme liberale ṣi de stabilitate economică . Cea mai mare parte a respectivelor guverne accept astăzi mai uṣor aceste programe.
3.1.3. RATELE DE SCHIMB
Din necesitatea completării resurselor sale pentru a face față marilor dezechilibre cu care se confruntau țările membre pe parcursul evoluției sale Fondul a încheiat ṣi alte acorduri de împrumut. Cu astfel de resurse s-a asigurat finanțarea unor categorii de credite puse de Fond temporar la dispoziția țărilor membre temporar. Aceste informații sunt susținute în următorul tabel 3.1
Tabelul 3.1: Resursele financiare ṣi situația lichidității în contul de resurse generale
Sursa : Rapport annuel 2015 , IMF
Datele în tabelul 3.1 evidențiază faptul că cu astfel de resurse s-a asigurat finanțarea unor categorii de credite puse de Fond temporar la dispoziția țărilor membre temporar. Astfel de împrumuturi la 17 țări membre pentru un total echvalent cu 6,9 miliarde DST pentru o perioadă de 10 ani în vederea finanțării facilitării petroliere . Amintind de asemenea acordurile de împrumut încheiate de FMI cu 14 țări membre pentru un cuantum echivalent cu peste 7,78 miliarde DST pe termen de 10 ani pentru finanțarea unor credite suplimentare în cadrul facilității de finanțare suplimentară.
În sfârṣit FMI a încheiat mai multe acorduri de împrumut cu peste 18 țări membre pe termen scurt ṣi mediu pentru finanțarea creditelor aprobate în cadrul politiicii de acces lărgit la resursele Fondului , care a asigurat continuarea creditării suplimentare a țărilor membre de către FMI . Cel mai mare creditor în cadrul acestor ultime acorduri de împrumut încheiate de FMI a fost Arabia Saudită urmată de Japonia .
Inițial F.M.I. a fost creat pentru a avea un cuvânt greu de spus în ceea ce priveṣte ratele de schimb in țările membre. În principiu, conform sistemului de parități fixe – sistemul Bretton Woods – pentru a efectua o modificare în rata de schimb era necesară aprobarea consiliului executiv al F.M.I.. În practică însă, această putere era iluzorie : schimbările cursurilor valutare erau decise de autoritățile naționale, iar Consiliul Executiv nu avea altă posibilitate decât se le valideze ulterior. Cel mai important efect al aplicării acestui sistem a fost devalorizarea monedei naționale in raport cu dolarul american, care era principalul curs de referință în cadrul sistemului. În perioada in care Statele Unite au avut un nivel scăzut al inflației, incepând cu razboiul din Coreea terminând pe mijlocul anilor 60, sistemul cursului valutar etalon a impus o politica monetară ṣi bugetară responsabilă în țările slab dezvoltate. Totuṣi, când prețurile interne au crescut vertiginos în SUA ca urmare a razboiului din Vietnam, diminuând caracterul disciplinar al sistemului in celelalte țări s-a ridicat un mare semn de întrebare asupra eficienței cursului valutar etalon. Aceasta nouă sarcină pentru F.M.I. a fost stimulată prin cel de-al doilea amendament al statului. În fiecare an au loc aṣa numitele funcṭionării F.M.I. au acceptat destul de repede ratele de schimb flexibile. Inițial, F.M.I. s-a arătat sceptic în ceea ce priveṣte incercările de a fixa cursurile valutare la un nivel regional. Se credea ca stabilitatea sistemului depinde de conținutul politicii de bază ṣi nu este legat foarte strâns de acordurile privind cursurile valutare. In acest sens, se faceau recomandări fiecarei țări membre a Sistemului Monetar European de a devaloriza moneda .
Sa majorat substanțial stocul de resurse împrumutate la care li se adaugă liniilor de credite disponibile pentru Fond în contul Acordurilor generale de împrumut. Această majorare a fost hotărâtă de conducerea FMI ca urmare a cererilor massive de credite ale țărilor membre mai ales după declanṣarea crizei datoriilor externe determinate de dezechilibrele tranzacțiilor curente cu străinătatea , înregistrate de tot mai multe țări. În condițiile unui climat care se profilă nefavorabil asemenea cererii au constituit motive de îngrijorare pentru conducerea Fondului. Consiliul a adoptat un ansamblu de directive privind împrumuturile contractate de Fond stabilind obligativitatea ca periodic să fie reexaminată lichiditatea Fondului ținând cont de factorii pertinenți ṣmai ales de necesitatea de a încuraja ṣi apăra încrederea creditorilor Fondului .
3.1.4. CRIZA DATORIILOR EXTERNE
Trecerea la un sistem de rate de schimb flotante (cursuri valutare flotante), au coincis cu o deteriorare a climatului economic în țările industrializate. În acelaṣi timp, ratele dobânzilor erau scăzute ṣi exista capital disponibil la nivel internațional ca rezultat al surplusurilor acumulate de țările exportatoare de petrol. Multe țări in curs de dezvoltare împrumutau de la băncile occidentale, pe scara largă în scopul susținerii creṣterii proprii, făcând adesea împrumuturi care depăṣeau posibilitatea lor de a le rambursa.
Deṣi primul obiectiv obiectiv prevăzut în Statutul FMI este promovarea cooperării monetare internaționale iar crearea SMI ṣi a FMI a reprezentat începutul unei ere noi în cooperarea monatară ṣi financiară internațională criza SMI a demonstrate că Fondul Monetar Internațional nu a fost prea folosit ca expresie a cooperării monetare internaționale .
Criza Sistemulu Monetar Internațional a fost în esență o criză monetară determinată de profunde dezechilibre ale raporturilor valorice dintre monede . Astfel de dezechilibre generează ṣi sunt generate de miṣcări anarhice de capitaluri pe plan internațional de valori de speculații bursiere de ruperi ale echilibrului dintre parități ṣi cursuri care în cele din urmă după ce ṣi-au propus efectele dăunătoare asupra economiei conduc la crearea unui nou echilibru la alte niveluri d evalori decât cele anterioare crizei. Criza Sistemului Monetar Internațional de la Bretton-Woods este una dintre cele mai lungi ṣi mai comlexe crize monetare făcând parte dintre formele de dezechilibru în relațiile economice internaționale determinate de dezvoltarea economică ca urmare a accentuării decalajului dintre țările dezvoltate ṣi cele în curs de dezvoltare a consumului irațional de materii prime ṣi de surse energetice într-o serie de țări.
Perpetuarea crizei Sistemul Monetar Internațional zdruncinarea profundă a întregului sistem al relațiilor valutare alternând cu faze în care domnea un calm apparent dar care a condus la prăbuṣirea Sistemului Monetar Internațional este dovada certă că Fondul Monetar Internațional nu a fost folosit ca expresie a cooperării monetare internaționale . Din contră fiind pus în fața faptului împlinit fiind nevoit să ia o serie de măsuri pentru supraviețuirea sa.
Cu toate acestea părerea aproape una singură a specialiṣtilor a fost că Fondul Monetar Internațional poate constituii un mic ajutor pentru tratative în vederea reformării sistemului. Aṣa s-a ajuns la crearea Comitetului pentru reforma SMI ṣi probleme conexe cunoscut sub numele de Comitetul celor 20 care ṣi-au încheiat activitatea fiind înlocuit cu Comitetul Interprimar al Consiluiului Guvernatorilor FMI pentru problemele Sistemului Monetar Internațional. Comitetul celor 20 a apreciat că perioada în care ṣi-a desfăṣurat activitatea nu era potrivită pentru elaborarea ṣi aplicarea unei reforme a Sistemului Monetar Internațional
3.1.5 RESTANȚELE DE PLATĂ
Împrumuturile care le acordă Fondul Monetar Internațional ṭărilor membre se deosebesc de cele acordate de alte instituții financiare prin faptul că sunt condiṭionate prin aplicarea de către țările împrumutate a unor măsuri corective de natură a garanta redresarea lor economic pe termen scurt sau mediu .
Ca ṣi alte organisme financiare FMI-ul dispune de un statut special de creditor privilegiat. Resursele sale nu sunt niciodată reeṣsalonate nici supuse unor obligații de reducere sau anulare de datorii deoarece acesta ar fi profitabilă pentru unele țări dar în detrimentul altora ceea c ear contrazice principuiul de uniformitate de tratament pentru toți membrii. Pe de altă parte fondurile sale sunt resurse monetare nu bugetare ṣi nu pot fi reînnoite.
Totuṣi FMI-ul a înregistrat îanii 80 o creṣtere a întârzierilor de rambursare a unui grup mic de țări mai puțin de zece. Acestea dăunează întregii instituții , căci FMI –ul nu le poate refinanța statutul său interzicându-i să împrumute unei ṭări datoare cu scopul de a garanta solvabilitatea sa.
Țările care întrerup rambursările sunt marginalizate nu beneficiază de asistență financiară , ajutor tehnic ṣi nu au acces la credite bilaterale cu excepția împrumuturilor cu caracter umanitar. Cazurile cele mai grave se gaseau în Africa întreruperile fiind cauzate de tulburări grave politice ṣi militare .Dacă țara are o datorie mică este pusă să aplice reforme ṣi dispune de o susținere financiară internațională , eliminarea întârzierilor se poate face printr-un împrumut acordat de o țară occidental. Limita de 50-60% până la care s-a stabilit că se poate ridica cuantumul angajamentelor FMI ṣi liniile de credite neutilizabile comparative cu cotele-părți existente la Fond a fost foarte largă în practică nivelul acestora nedepăṣind 38 %.
Creditele acordate de Fondul Monetar Internațional țărilor membre pe seama resurselor împrumutate sunt însoțite de comisioane mai ridicate decât cele finanțate pe seama resurselor sale proprii. Costul ridicat ṣi condiționările din ce în ce mai intense de care a însoțit Fondul creditele acordate țărilor membre au descurajat apelul acestora la ajutoarele financiare ale acestei instituții .Nivelul creditelor de FMI a scăzut permanent în timp ce resursele de creditare ale instituției au sporit continuu , rambursările de credite au ajuns să depăṣească nivelul creditelor noi acordate de Fond țărilor membre ceea ce a făcut să se afirme că din acel moment Fondul Monetar Internațional a fost de fapt finanțat de țările membre nu invers. Situația paradoxală cu care s-a confruntat FMI a determinat o schimbare de poziție a conducerii FMI față de împrumuturi mai ales că s-a trecut la examinarea anuală a lichidității Fondului . În urma acestor analize s-a decis majorarea substanțială a cotelor-părți cu ocazia revizuirilor realizate tot la cinci ani în felul acesta sporind rata de lichiditate la împrumuturi umând a se apela la doar pe termen scurt pentru completarea resurselor proprii.
3.1.6 TRECEREA LA ECONOMIA DE PIAȚĂ
Țările membre trebuie să îṣi stabilizeze economiile dar în acelaṣ timp să-ṣi creeze instituțiile necesare funcționării unei economii de piață. Pentru toate motivele menționate aceste țări navighează în necunoscut nicio experiență de reformă atât de profundă ṣi de rapidă nu a mai fost încercată mai înainte . Chiar reconstrucția țărilor europene după cel de-al doilea război mondiala fost mai puțin complexă căci aceste țări aveau deja structurale unei economii de piață.
Imediat ce țările din Europa de Est au cerut să adere Fondul Monetar a trimis în capitalele respective misiuni însărcinate să stabilească bilanțul situației lor economice ṣi să determine cotele-părți inițiale. Constatarea făcută este în general alarmantă :condițiile financiare bugetare ṣi monetare în toate aceste țări sunt extreme de îngrijorătoare mai ales nivelul ridicat al datoriei externe. Amprenta planificării centralizate este profundă ṣi foarte negativă . Desigur guvernele țărilor din Europa de Est erau conṣtiente de ani de zile contradicțiile inerente sistemului planificării centralizate .
Ungaria ṣi în mai mică măsură Polonia încercaseră cu un success limitat să reformeze sistemul lor de gestiune economic descentralizând în mod treptat puterea de decizie la nivel de întreprinderi ṣi făcând să devină mai flexibile sistemele de alocare centrale de mărfuri ṣi de finanțări . Dar în preajma aderării lor la FMI cea mai mare parte a țărilor din Europa de Est ṣi cele rezultate din dislocarea URSS-ului se prezintă cu un ansamblu de handicapuri ṣi de slăbiciuni structurale care rezultă din eṣecurile planificării centralizate ṣi din tentativele infructuoase de reform: datorie externă considerabilă pentru cea mai mare parte dintre ele ṣi chiar ruptură în obligațiile contractuale de rambursare pentru Polonia ṣi Bulgaria; exces de lichidități monetare care amenință să provoace tensiuni în momentul liberalizării prețurilor ; somaj masiv deghizat în posturi neproductive în cadrul înterprinderilor; specializare sectorială inadecvată în schimburile internaționale punând accentual pe industria grea ṣi pe armament ; fiscalitatea necorespunzătoare care recurge în primul rând la transferuri provenite de la interprinderi publice.
În aceste condiții programe de ajustare ṣi de transformare structurală ambițioase ṣi profunde apar ca inevitabile ṣi un sprijin financiar masiv din partea Occidentului devine indispensabil. Încă toate guvernele interesate fac apel la FMI pentru a-ṣi redresa situția lor financiară ṣi pentru a aodpta reforme structurale în cadrul programelor lor de tranziție . Toți cer FMI-ului , Băncii Mondiale ṣi BERD-ului un ajutor tehnic ṣi financiar pentru a-ṣi putea susține efortul lor de stabilizare economic de piață . FMI-ul se găseṣte confruntat cu situații financiare delicate care necesită un dozaj complex de reglementări monetare ṣi bugetare .
Se adaugă de asemnea mai multe componente de reforme structurale destinate să relanseze oferta ṣi să se deschidă schimburile mondiale. Prima reformă preconizată de FMI în toate țările din Europa de Est este abolirea controlului asupra prețurilor . De fapt trebuiau suprimate mecanismele de reglementare a formării prețurilor în aṣa fel încât să fie corectate.
3.2. POSIBILE REDEFINIRI ALE FUNCȚIILOR FMI
Această măsură de suprimare a reglementărilor provoacă în mai multe țări din Europa de Est o explozie a prețurilor care depăṣeṣte previziunile cele mai pesimiste. De fapt excedentul de lichidități monetare accumulate în timpul anilor precedenți provocase o puternică inflație reprimată care s-a liberalizat dintr-o dată . Situația acaparatoare a întreprinderilor industrial contribuie de asemenea la explozia inflației pentru că aceste întreprinderi nu au concurență.Cu ocazia adunării anuale a Fondului Monetar Internațional ṣi a Băncii Mondiale de la Seul James Becker ministrul de finanțe al administrației Reagan se face avocatul unei acțiuni mai întreprinzătoare a instituțiilor de la Bretton-Woods pentru a putea permite reîntoarcerea la creṣterea economică a țărilor datornice . FMI-ul încurajează țările în curs de dezvoltare să întreprindă reforme ale fiscalității pentru aputea permite o mai bună alocare a resurselor economice. El cere astfel eliminarea baremurilor progresive ale impozitului asupra venitului deoarece provoacă distorsiuni costisitoare în alocarea resurselor; incită la fraudă fiscal ṣi provoacă cheltuielile administrative ridicate prin încasarea impozitului. Reformele fiscale recomandate de Fond include de asemenea recalcularea taxelor asupra comerțului exterior.
Calitatea cheltuielilor publice pentru crearea unui mediu înconjurător favorabil dezvoltării economice constă în raționalizarea cheltuielor publice . FMI-ul sfătuieṣte astfel guvernele să-ṣi reducă cheltuielie neproductive ṣi să acorde o mai mare importanță cheltuielilor de infrastructură fizică ṣi formării de capital uman . Piața de muncă trebuie să devină mai suplă pentru rigiditățile instituționale pot limita mobilitatea ṣi redistribuierea mâinii de lucru deci pot fi o sursă de ṣomaj. Anumite țări în curs de dezvoltare au întreprins astfel reforme importante ale sistemului lor minimal de asitență social au modificat sistemul lor de salarii ṣi au redus intervenția publică la nivelul întreprinderilor.
Reforma piețelor financiare urmăreṣte să faciliteze mobilizarea ṣi afectarea economiilor interne ṣi să amelioreze dirijarea politicii monetare . Fapt ce implică liberalizarea totală a ratelor dobănzii deci suprimarea ratelor dobănzii bonificate pe care autoritățile le utilizează uneori pentru a favoriza investițiile în sectorul pe care vor să-l încurajeze . Reforma financiară duce de asemenea la abolirea restricțiilor asupra creditului prin care autoritățile monetare constrâng într-o manieră administrativă alocarea de credite întreprinderilor în loc să permit o alocare pe baza rentabilității investițiilor avute în vedere. Reforma financiară implică de asemenea recapitalizarea sistemului bancar atunci când acesta este dezavantajat de un portofoliu de creanțe îndoielnice.
Această nouă abordare a ajustării structurale provoacă un raspuns pozitiv în mai multe țări în curs de dezvoltare . Aplicând cele arătate mai în sus numeroase țări din Asia ṣi din America latină înregistrează începând cu sfârṣitul anilor 80 indici de creṣtere deosebiți grație expansiunii sectorului privat a investiției ṣi a exporturilor un rezultat pozitiv al programelor de ajustare structurală .Aceste programe nu rezolvă însă gravele situații de sărăcie în Africa nici puternicele inegalități ale veniturilor în țările Americii latine. De fapt chiar dacă Fondul Monetar a ținut cont în prioritățile sale în mod explicit ṣi obiectiv de revenirea la creṣterea economic țările în cauză nu au arătat întotdeauna aceeaṣi dorință de aplicare a măsurilor structural necesare.
Acestea pot întâlnii opoziții politice interne în măsura în care afectează grupuri de interese particulare. Liberalizarea importurilor elimină astfel sursele de profit de care beneficiau câțiva importatori sau întreprinderi privilegiate: lipsa reglementării financiare este însoțită de rate ale dobânzii mai ridicate ceea ce provoacă opoziția întreprinderilor datornice: la fel eliminarea subvențiilor pentru consum provoacă nemulțumirea populației urbane. Pentru toate aceste motive guvernele prefer uneori programele de ajustare care sunt aparent neutre ṣi mai abstracte reformelor structurale care se lovesc de interesele particulare. De fapt experiența ne arată că condiționarea este în mod general respectată în ceea ce priveṣte obiectivele macroeconomice în timp ce reformele structurale întârzie deseori să fie aplicate.Sub regimul de la Bretton-Woods Fondul Monetar aplică în principiu o supraveghere constrângătoare căci acordul său era indispensabil înaintea oricărei schimbări de paritate.
Totuṣi influența FMI-ului asupra țărilor industrializate a slăbit considerabil după acordurile de la Kingston ṣi după începerea aplicării celui de-al doilea amendament al Statului căci statele membre nu se mai află sub supravegherea Fondului în ceea ce priveṣte political or de schimb.
O critică deseori adresată modului de funcționare al Fondului Monetar este insuficientă de supraveghere a țărilor industrializate. În timp ce FMI-ul exercită o influență câteodată considerabilă asupra țărilor în curs de dezvoltare prin intermediul condiționărilor programelor sale de ajustare , el influențează foarte puțin politica economică a marilor țări industrializate. Anumiți economiṣti spun astăzi că deja cunoscuta slabă influență a FMI-ului asupra țărilor industrializate penalizează tocmai respectivele țări . Ei susțin că criza monedelor europene ar fi fost evitată dacăFMI-ul ar fi putut exercita o influență mai mare asupra acestor țări.
Pentru creṣterea influenței Fondului sunt avansate mai multe propuneri: consulările speciale sub forma unei vizite a unei misiuni a Fondului într-o țară industrializată ca supliment; o adaptare a condiționării , Fondula ar putea încuraja țările industrializate să împrumute altor state cu deficit extern mai frecvent resursele lor ; legislația Fondului asupra restricțiilor referitoare la tranzacțiile curente care ar putea fi extinse la miṣcările de capitaluri pentru ca FMI-ul să-ṣi poată exercita influența asupra țărilor în curs de dezvoltare ṣi cu venituri intermediare care si-au păstrat controlul schimburilor. Este vorba de propuneri modeste fără prea mare impact practice. Întărirea supravegherii însă constituie astăzi o încercare esențială pentru Fond . Influența pentru care țările industrializate o exercită asupra Fondului trebuie completată printr-o influență a Fondului asupra țărilor industrializate. Acțiunea Fondului Monetar Internațional este deseori obiectivul unor dezbateri animate. Țările în curs de dezvoltare judecă deci câteodată creditele acordate de FMI ca fiind insuficiente.
CAPITOLUL 4
STUDIU DE CAZ: RELAȚIILE DINTRE FMI ȘI ROMÂNIA
În acest capitol o să dezvoltăm mai pe larg relația strictă dintre Fondul Monetar Internațional ṣi România.O să analizăm toate obiectivele ṣi rolul Fondului în această țară, tot odată o să prezentăm probleme apărute pe tot parcursul activității , comportamentul României ṣi dacă v-a face față tuturor regulilor stricte impuse de FMI.
4.1. COLABORAREA FMI CU ROMÂNIA
După moartea lui Stalin în 1953 , blocul țărilor din Centru ṣi Estul Europei , reprezentând sfera de influență a Uniunii Sovietice a cunoscut o relativă destindere în ceea ce priveṣte relațiile cu Moscova. Treptat , treptat România a început desprinderea de marele prieten de la răsărit prin lichidarea datoriilor de război ṣi desființarea sovromurilor. În acest sens una din miṣcările inteligente ale lui Gheorghiu Dej au reprezentat-o ṣi tratativele cu Moscova pentru retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul românesc, tratative îcheiate cu succes.
România devenea astfel prima țară din blocul răsăritean pe teritoriul căreia nu erau cantonate trupe sovietice.Acest fapt elimină un factor important de ṣantaj politic ṣi în acelaṣ timp diminua o serie de cheltuieli care împovărau bugetul statului. După moartea lui Gheorghiu Dej , noul lider comunist Nicolaie Ceauṣescu a promovat o politică de dezindență față de Moscova care a culminat cu refuzul de a implica România în reprimarea Primăverii de la Praga . O astfel de politică a atras atenția Occidentului în special a SUA care în condițiile perpentuării războiul rece au văzut în România o breṣă în blocul sovietic.
Apropierea de SUA care a culminat cu vizita preṣedintelui Nixon la Bucureṣti a creat o bună imagine a României în lumea occidentală ṣi implicit în cadrul finanțelor internaționale deschizând accesul acesteia spre creditele externe. În aceste context se încadrează ṣi aderarea României la Fondul Monetar Internațional în anul 1972 în noiembrie. La această dată în afara Iugoslaviei care era membră încă de la crearea Fondului , România era singura din blocul comunist care întreprinsese acest demers. România ca ṣi alte țări foste comuniste nu a beneficiat nici de elemente teoretice, nici de experiență practică în trecerea de la socialism la capitalism.
Mai mult România a început tranziția de pe o poziție dezavantajoasă cu condiții inițiale semnificativ inferioare acelora din țările avansate pe calea transformării spre economia de piață.
În perioada comunistă economia României a devenit treptat o economie hipercentralizată orientată spre utilizarea excesivă a factorilor de producție .Dezvoltarea economică s-a făcut în perioada menționată pe baza unei strategii de industrializare focalizată pe crearea unor giganți industriali ṣi pe seama colectivizării forțate a agriculture. Politicile economice aplicate la nivelul celor două ramuri au fost de tip voluntarist neținându-se seama de înzestrarea cu resurse natural a țării de caracteristicile unor regiuni geografice, de cacarcteristicile normale ale cererii pe piața internă ṣi nici pe cea exerna. Nu a fost stimulată si recompensată munca practicându-se un egalitarism al veniturilor la un nivel scăzut al acestora.
Datorită sistemului hipercetralizat economia românească a fost dominată de mari unități monopoliste de stat specializate pe produse ṣi aflate în relați de schimb strict planificate. Ca urmare amplasării sale in zona de influență sovietică România a fost obligată să-ṣi concentreze relațiile sale economice exerne pe participarea la activitatea CAER. Avantajul acestei participări a constat in aprovizionarea cu convustibil , energie si materii prime ieftine, în timp ce dezavantajele s-au concretizat în crearea unor industrii necompetitive, izolarea față de evoluțiile de pe piețele mondiale representative, adâncirea decalajelor tehnice ṣi tehnologice față de țările cu economii de piață liberă, o relativă izolare informațională.
România ṣi-a exins relațile sale economice exerne cu țările occidentale, ea situându-se intre pionierii exinderii Est-Vest. In această perioadă România a devenit membră a unor organizați economice internaționale, a adoptat o legislație favorabilă constituirii de societăți mixte, a importat tehnologiei moderne etc. Însă relațiile economice cu țăriile occidentale au fost inhibate treptat , s-au redus la minimum importurile ṣi s-au forțat exporturile în scopul eliminării oricărei dependențe de finanțarea externă.
Criza economiei româneṣti s-a accentuat treptat ajungând la apogeu la sfarṣitul deceniului opt . Reducerea forțată a datoriei exerne a amplificat destinul competivității economiei, a accentuat dezechiibrele dintre sectoarele economice reducând drastic consumul populației. România , țară cu un sistem economic hipercetralizat , nu a experimentat in perioada comunistă , introducerea niciunui mecanism de piață începând procesul de tranziție , practic , de la zero.
Ca ṣi în celelalte țări in tranziție ṣi în România modificarea sistemului economic a fost inițiată prin punerea în aplicare a unor măsuri economice radicale respectiv : retragerea statului din economie ṣi liberalizarea prețurilor , a comerțului ṣi a regimului investițiilor străine; inițierea ṣi aplicarea unor reforme structurale ; politica de macrostabilizare. Trebuie totuṣi specificat faptul că România nu a optat pentru o terapie de ṣoc în trecerea sa de la socialism la capitalism , ca alte țări din Europa Centrală ṣi de Est ci, din potrivă a optat pentru un proces de tranzație gradual pas cu pas în care reformele s-au realizat lent pe perioade lungi de timp.
Politica de macrostabilizare nu a fost consenvent aplicată în România ṣi în consecință ṣi-a atins numai parțial scopurile propuse.Managementul politicii de macrostabilizare nu a fost flexibil ṣi nu a corelat cu managementul reformelor structural astfel încât să fie asigurată.
4.1.1. ASISTENȚA FINANCIARĂ ACORDATĂ ROMÂNIEI
Asistența financiară de care a profitat România de la FMI a purtat întotdeauna amprenta condițiilor politice în care evolua România, mai précis a modului în care erau apreciate acestea de către țările occdentale ṣi , mai ales de SUA . De aceea finanțarea României de către Fondul Monetar Internațional , în general accesul său la sursele de finanțare externă a cunoscut mai multe etape : -prima etapă de la aderare până la începutul anilor 80 se caracterizează printr-o atitudine binevoitoare a SUA față de România . Astfel până în ianuarie România a beneficiat de credite de la FMI cu suma totală de cca 2 miliarde USD credite care au fost rambursate integral multe înainte de termen . De asemenea FMI a acordat României sprijinul său în cadrul Clubului de la Paris pentru reeṣalonarea datoriei externe. Rezerva României la Fondul Monetar Internațional parte de 25% din cota vărsată în mijloace de plată internațională era de 48 milioane de dolari cota integral vărsată fiind de 190 de milioane USD . Deṣi nu era obligată România a utilizat complet cadrul mecanismului tranṣei rezerve această sumă de 48 de milioane USD. Apoi a făcut uz de credite de la Fondul Monetar Internațional în cadrul mecanismului tranṣelor de credit pe baza acordurilor de împrumut stand-by cât ṣi de credite în cadrul mecanismului de finanțare, a doua etapă a relațiilor Fondului Monetar Internațional – România se situează în cursul anilor 80 după declanṣarea crizei datoriilor externe ale țărilor în curs de dezvoltare . România ea însăṣi țară în curs de dezvoltare a fost puternic marcată de noua orientare a creditelor externi determinată de declanṣarea crizei datoriilor externe .Dobânzi;e excessive la credite cu recalcularea sumelor de rambursat datorită instabilității monedelor de contract au sporit vărsăminte anuale ṣi au accelerat plata datoriilor , aglomerând rambursările pe perioada scurtă .
În seria statistic a FMI cota procentuală a dobânzilor a fost de 5,4 % , în aceste condiții România a recurs la reeṣalonarea datoriilor sale față de FMI scadentă ṣi la un aranjament cu Fondul care a prevăzut deschiderea unei linii de credit de circa 1,5 miliarde USD, care urma să fie utilizată în trei tranṣe anuale . Dar România a renunțat la ultima tranṣă din creditul FMI luând măsuri în scopul dinamizării dezvoltării economice prin reducerea dobânzilor , întărirea cursului leului pentru revenirea la nivelul existent înainte de aranjamentul amintit cu FMI .
Toate aceste măsuri făceau parte din politica accentuată, dusă în acea perioadă de România , de obținere a independenței economice , față de exterior ceea ce a determinat tendințe în politica economică cu consecințe , dintre cele mai nefaste ṣi cu repercursiuni care s-au simțit ṣi în deceniul următor . În ceea ce priveṣte relațiile României cu Fondul o asemenea politică a adus la tensionarea acestora ajungându-se la un pas de a fi rupte . Printre altele s-a concretizat refuzul României de a mai respecta condițiile pentru utilizarea unor tranṣe de credite .
Vom prezenta în tabelul 4.1.1 resursele FMI-ului folosite de România ca suport financiar pentru programele economice ale guvernului
Tabelul 4.1.1
Sursa: Pro Excelsior Report 2015
În acest tabel ne arată că suma trasă este zero deoarece a fost un acord stand-by preventive programul nu a fost finalizat numai prima evaluare fiind încheiată; -a treia etapă a relației României cu FMI urmează evenimentele când în urma căderii cortinei de fier s-au creat premisele trecerii României la economia de piață. Fondul a aprobat punerea la dispoziția României a unei linii de credit de aproximativ un miliard de DST , în vederea realizării tranzacției la economia de piață , a cărei folosință era condiționată de împlinirea unor criteria de performanță.
Ca urmare a neîndeplinirii acestora de către România , FMI a sistat finanțarea în cursul aceluiaṣi an.România avea însă nevoie urgentă de finanțarea externă pentru aputea depăṣi probleme economice cu care se confrunta, de aceea guvernul a încercat ulterior să recâṣtige încrederea instituțiilor financiar-bancare internaționale , inclusive a FMI urmărind atingerea obiectivelor stabilite inițial de realizare a tranziției la economia de piață . Iată câteva din aceste obiective : consolidarea balanței de plăți externe ; liberalizarea prețurilor ; privatizarea întreprinderilor de stat ; crearea unui cadru legislativ propice; stoparea inflației; introducerea TVA. Aceste dorințe au fost prevăzute în primul document încheiat de guvernul României ṣi FMI semnat în aprilie 1991 pe o durată de 12 luni . Pe baza lui s-a încheiat un acord de împrumut prin care Fondul a acordat României un total de 380,5 milioane DST dintre care 247,7milioane DST erau disponibile în cadrul mecanismului de finanțare compensatorie pentru a ajuta România să facă față creṣterilor previzionate la costul importurilor sale de gaze naturale.
4.1.2. ÎMPRUMUTURI ȘI FACILITĂȚI
Data expirării acordului de confirmare era 10 aprilie 1992 . Soldul neutilizat era 249,6 milioane DST ceea ce înseamnă că nici de data asta România nu a îndeplinit condițiile pentru a putea efectua trageri de credite de la FMI în contul sumelor aprobate . În tabelul 4.2 ne arată datoria externa a României .
Tabelul 4.2: Evoluția datoriilor externe
Sursa : World Investment Report 2014,
Documentul dintre Guvernul României ṣi FMI s-a materializat în aranjament stand-by încheiat în luna mai pe o perioadă de 10 luni în valoare de 314,04 milioane DST , resurse obijnuite iar restul din resurse împrumutate , sumă la care s-au mai adăugat 76,8 milionae DST ca facilități de finanțare compensatorie pentru importul de țiței. La data expirării celor 10 luni soldul neutilizat era de 52,4 milioane DST . Condițiile în care România putea efectua trageri de credite de la FMI în contul sumelor aprobate prin cel de al doilea document au fost:încheierea miscarii collective ,prețurilor ṣi a liberalizări cursului de schimb al monedei naționale, scăderea inflației până la cota anuală de 25%; finanțarea neinflaționistă a deficitului bugetar .
Apreciind rolul ajutoarelor financiare asigurate de FMI-ul al României în raportul prezentat Parlamentului cu prilejul dezbaterii legate de pregătirea aranjamentelor stand-by pentru anul 1993 BNR ṣi MF afirmau că în situația destul de critică a balanței de plăți externe încheierea unor acorduri cu FMI apare ca o necessitate pentru a permite depăṣirea fără convulsii majore a dificultăților de plăți externe cauzate în principal de degradarea balanței comerciale. După epuizarea rezervei valutare acordurile cu FMI au permis evitarea la limită , a încetării plăților externe , care ar fi avut un efect dramatic pentru credibilitatea României . În tabelul 4.3 ne arată procentul crescut sau scăzut odată cu evoluția anilor până în prezent a următoarelor țări membre.
Tabelul 4.3: Evoluția procentuală a țărilor membre mai ales a României
Sursa: World Investment Report 2012
Fiecare din acordurile cu FMI a urmărit de asemenea sprijinirea efortului intern de reform ṣi structurare economică atât prin pârghia financiară directă reprezentată de resursele valutare disponibilizate de Fond cât ṣi poate mai important prin unda verde dată investitorilor străini ṣi comunității financiare internaționale .
4.2. ACORDURILE ROMÂNIEI CU FMI
Față de acordurile similare încheiate cu celelalte țări ex-comuniste din Europa de Est aranjamentele Fondului cu România s-au particularizat prin : -acceptarea unei abordări graduale a reformei care a fost determinată atât de obțiunea autorităților cât ṣi de recunoaṣterea de către Fond a dezechilibrelor ṣi rigidităților structural mai accentuate în cazul țării noastre ; angajarea financiara puternica a fondului monetar internațional față de România.
Creditele în sumă primite de peste un milliard USD reprezentau circa 1,3 din deficitul comercial total al țării din acea perioadă. Creditele acordate României de către Fond au avut o perioadă de cinci ani din care trei ani perioadă de grație .Rambursarea lor s-a stability a se realiza în opt rate trimestriale , îultimii doi ani din cei cinci .
Comisioanele se însoțesc astfel de ajutoare financiare ale Fondului se plăesc trimestrial asupra soldului creditelor primite . Nivelul comisionului este media ponderată a ratelor dobânzilor de referință pe piețele țărilor ale căror monedă compun coṣul valutar DST .
De exemplu pentru perioada de trei luni care s-a încheiat la 31 octombrie 1993 rata comisionului a fost de 5,35%. Principalele rezultate ale celor două acorduri de împrumut au confirmat orientarea autorităților române pentru schimbarea fundamentală a mecanismului de funcționare a economiei , abandonându-se planificarea centralizată în favoarea utilizării mecanismelor specifice pieței. Obiectivele cantitative stabilite prin cele doua documente (acorduri) nu au fost respectate decât în primele trei trimester de aplicare cand s-au efectuat unor trageri în sumă totală de 904,3 milioane DST.
Ca urmare a neîndeplinirii unora dintre criteriile de performanță în cel de-al patrulea trimestru al celor două acorduri nu s-au putut efectua trageri în sumă totală de 114, 7 milioane DST . Neîndeplinirea de către România a obiectivelor preconizate din ambele aranjamente de împrumut cu Fondul Montar Internațional s-a datorat unui complex de factori nefavorabili interni ṣi externi al căror effect combinat a dus la înrăutățirea performanțelor economiei . Astfel creṣterea , prețurilor înregistrată efectiv a depăṣit de peste două ori în fiecare din anii acordului , nivelul avut în vedere. Cum măsurile prevăzute în cele două acorduri au fost concepute într-o unitate organică, întârzierea în adoptarea unor decizii , dincolo de termenele prevăzute s-a repercutat de fiecare dată, negativ asupra rezultatelor de ansamblu ale programelor. Principalele cauze ale acestui fenomen sunt : prelungirea cu mult peste graficele inițiale ale liberalizării prețurilor ; rezistența la restructurarea propriei activități manifestată la nivel macroeconomic ;
4.3 PERSPECTIVE ÎN EVOLUȚIA RELAȚIILOR DINTRE FMI ȘI ROMÂNIA
Ca urmare a întârzierii restructurării inflației a rămas ridicată ceea ce a diminuat încrederea potențialilor , investitori străini ṣi români ṣi care la rândul ei a încetinit restructurarea. De asemenea , întârzierea în aplicarea unor component esențiale ale reformei au creat incertitudini cu privire la orizontul de timp în care vor putea fi obținute rezultate favorabile pentru potențialii investitori ceea, ce a încetinit ṣi investițiile ṣi restructurarea economiei.
Tabelul 4.3: Creṣterea dar ṣi totodată scăderea riscului de a investi în România a scăzut până la nivel spre criză
Sursa:Worl Investment Report 2015, WTO
În aceste condiții , stoparea producției a fost considerată o evoluție normală ṣi dezirabilă cu condiția ca ea să se realizeze pe baza creṣterilor înregistrate în ramurile ṣi domeniile pentru care există cerere solvabilă pe piața internă ṣi externă .Faptul că declinul s-a prelungit mai mult decât se prevăzuse ṣi a fost mai accentuat nu a constituit o particularitate a țării noastre , regăsindu-se ṣi în celelalte țări ale Europei de Est, dar în țara noastră declinul producției nu a fost însoțit de o reducere comparabilă a utilizării forței de muncă , fapt ce a demonstrate menținerea vechilor structuri de producție care au întârziat odată în plus reluarea creṣterii economice pe baze sănătoase.
CONCLUZII
Lucrarea intitulată Fondul Monetar Internațonal ṣi rolul său în economia mondială este o temă cu ample cercetări asupra premiselor socio-economice ṣi geopolitice ale înființării Fondului Monetar Internațional a bazei teoretice de acțiune precum ṣi a efectelor globale ṣi locale ale politicilor promovate de această instituție în decursul ultimei jumătăți de secol.
Lucrarea prezintă într-o abordare sistematică în timp ṣi în spațiu complexa problematică a evoluției sistemului monetar internațional dupa 1944 ṣi până în prezent. Dintr-o perspectivă obiectivă , sunt reliefate atât rezultatele benefice ale programelor de reform susținute de FMI în țările membre cât ṣi unele inconsecvente ṣi eṣecuri ale politicilor promovate de această instituție financiară internațională.
Totodată lucrarea avanseză în mod justificat dupa opinia mea ideea că în contextul noii ordini economice ṣi financiare globale se impune adaptarea rolului ṣi funcționalității Fondului Monetar Internațional la noile realități mondiale.
Rațiunea obiectivă a apariției FMI îṣi are originea în necesitatea existenței unei instituții cu putere de acțiune la nivel mondial care , prin competențele cu care este abilitată , să acorde sprijin financiar țărilor cu care se confruntă cu deficite ale balanțelor de plăți . Se crea astfel cadru instituțional pentru prevenirea extinderii la dimensiuni globale a dezechilibrelor financiare locale ṣi regionale evitându-se dezordinea economic-monetară internațională care a provocat imensele costuri ṣi tensiuni sociale ce au precedat cel de-al doilea razboi mondial.
Dramatic recesiune economică din acea perioadă a avut cauze monetare ṣi comerciale profunde respectiv frecventele devalorizări competitive ale monedelor naționale practicate de mai multe țări cu pondere în comerțul internațional fenomen la care s-au adăugat măsurile protecționiste adoptate de numeroase state în scopul protejării industriei lor naționale .
Ca rezultat al acestor acțiuni haotice ṣi contradictorii valoarea comerțului mondial a scăzut cu peste 60% antrenând prăbuṣirea producției ṣi creṣterea fără precedent a ṣomajului în totalitatea țărilor lumii . Deṣi în cadrul mai multor conferințe internaționale s-a convenit reinstaurarea ordinii monetare ṣi relansarea economic, toate aceste încercări au eṣuat din cauza lipsei de cooperare dintre țări în procesul de aplicare a deciziilor stabilite. Practic din puct de vedere politico-economic aceasta a fost momentul apogeului al izolaționismului. Din acest puct de vedere se poate afirma că Fondul Monetar Internațional experimentează mereu. Și cum cobai țările nevoiaṣe iar succesele cu care se poate lăuda Fondul sunt incomparabile mai mici decâ insuccesele , înseamnă că țările bebeficiare ale ajutoarelor sale suportă costul învățării de către FMI a profesiei de furnizor .
Pornind de la prezentarea în primul capitol începând cu cei doi gânditori , John Maynard Keynes reputat economist aflat la cotele cele mai înalte ale prestigiului său în Marea Britanie ṣi Harry Dexter White un înalt funcționar al Trezoreriei Statelor Unite ale Americii au conceput aproape simultan planuri pentru instituirea unui nou sistem monetar internațional .
Printre aceste lucrări se urmează atingerea a două obiective generale principale respectiv stabilizarea ratelor de schimb ṣi relansarea comerțului liber ca premise ale reluării creṣterii economice ṣi ocupării la un nivel ridicat a forței de muncă în toate țările lumii.
Locul unor acorduri temporare adoptate la diferite conferințe ad-hoc cu participarea țărilor celor mai importante , se impunea a fi luat de o instituție internațională cu caracter permanent ca să supravegheze funcționarea sistemului monetar. Această instituție a fost proiectată în scopul acordării de asistență financiară țărilor cu deficite ale contului curent al balanței de plăți , urmând ca statele în cauză , prin aplicarea unor programe de reformă economică , să obțină echilibrarea balanței de plăți . Se eliminau astfel condițiile ca țările care se lupatu cu deficite ale sectorului extern să apeleze la măsuri protecționiste sau la devalorizări competitive pentru refacerea echilibrului balanței de plăți , ambele practici conducând la izolaționism a numărului locuitorilor de muncă respectiv premisele unei crize economice generalizate .
Deṣi concepute în mod separat , planurile Keynes ṣi White conțin abordări identice în ceea ce priveṣte obiectivele esențiale ale reformării sistemului monetar internațional : stabilizarea cursului de schimb ; restabilirea convertibilității libere a monedei ; abordarea de asistență financiară țărilor cu deficite ale balanței de plăți . Deosebirile de concepție în două dintre punctele esențiale ale celor două planuri care reprezentau , totodată soluțiile-pârghie pentru realizarea obiectivelor evocate mai în sus , respective: asistența financiară ṣi ajustarea economică.
Referitor la primul aspect , Keynes vedea instituția internațională ca pe o bancă mondială centrală care putea crea masă monetară prin propia autoritate . Se putea astfel acorda susținere financiară țărilor cu dificultăți în asigurarea echilibrului extern soluție care conferee o largă autonomie instituției ṣi o proteja de presiunile politice în adoptarea deciziilor sale . În schimb White a susținut ideea ca sursa asistenței financiare să fie contribuția țărilor membre. Această soluție a ar fi conferit instituției un pronunțat caracter de cooperare precum ṣi un control mai sever asupra politicii economice a țărilor împrumutate . În ceea ce priveṣte ajustarea economică , planul Keynes presupune ca efortul de ajustare să fie suportat de țările cu excendente ale sectorului extern prin obligarea acestora să -ṣi majoreze importurile. După mai multe runde de negocieri între delegațiile engleză ṣi americană acestea ajung la un compromis , care poate fi calificat drept istoric pentru stabilitatea monetară internațională ṣi creṣterea economică care aveau să se înregistreze în lume ulterior acestui moment .
Capitolul doi ne arată că noutatea absolută a acordului de înființare a FMI a constituit-o transferul către această instituție al puterii fiecărei națiuni asupra politicii ratelor de schimb . Decizia confirma că statele lumii au realizat că politicile în domeniul ratei de schimb afectează deopotrivă interesele tuturor țărilor ṣi prin urmare se impune asigurarea unui regim coerent ṣi a unei evoluții predictibile a acestora . Prin statutul FMI sunt definite obiectivele instituției ṣi regulile de funcționare ale acesteia . Coordonatele de esență ale statutului se referă : definirea rolului FMI ; stabilirea de către fiecare țară membră a unei parități oficiale a monedei sale față de aur ṣi implicit comparativ cu dolarul , paritate care trebuia să se mențină în practică ; obligativitatea ca toate statele membre să asigure convertibilitatea monedelor proprii pentru operațiunile curente respective cele vizând tranzacțiile de import-export cu bunuri ṣi servicii.; posibilitatea ca țările membre să apeleze la credite de la FMI în vederea susținerii unor programe de reformă având ca scop echilibrarea balanței de plăți .
Conferința de la Bretton-Woods a marcat înființarea pe lângă FMI a altor două instituții internaționale cu rol fundamental în dezvoltarea economică ṣi crearea condițiilor pentru garantarea unei păci mondiale durabile.
Astfel BIRD are ca obiective abordarea de asistență financiară pentru proiecte de investiții publice ṣi prin alte instituții adiacente pentru investiții private în țările în curs de dezvoltare .Acordul general pentru tarife ṣi comerț (GATT) devenit funcțional îṣi are originea tot în conferința de la Bretton-Woods când s-a adoptat o rezoluție care recomnda crearea unor organizații având ca obiectiv reducerea generală a tarifelor vamale ṣe eliminarea progresivă a măsurilor protecționiste .
Obiectivele statuare ale FMI s-au realizat însă în timp ṣi nu instantaneu , începuturile activității sale fiind marcate de tensiuni ṣi cedări în raporturile cu unele țări membre . Astfel rolul FMI a fost diminuat de către SUA a planului Marshall care a reprezentat practic o alternativă la programele FMI având ca beneficiari țările europene afectate grav de cel de-al doilea război mondial mai puțin țările socialiste aflate în sfera de influență a URSS-ului.
În acest demers complex de salvare a funcționării sistemului monetar internațional , FMI a jucat rolul deosebit de activ al catalizatorului financiar pentru rezolvarea crizei datoriei externe din fiecare țară în parte ṣi evitarea propagării dezechilibrelor de la un stat la altul .Pe acest fond piețele private de capital câṣtigă încredere în țările respective , atitudine concredizată în reluarea fluxurilor de fonduri ṣi înregistrarea creṣterii economice , uneori accentuate în aceste state .
Problemele financiare cu care se confruntă țările sărace sunt amplificate pe continental african de dificultăți specifice acestuia.Particularitățile economico-sociale ale țărilor sărace impuneau necesitatea ca FMI să conceapă ṣi să monotorizeze aplicarea unor programe racordate la realități locale ale fiecărui stat prin care să se valorifice potențialul de dezvoltare a țărilor respective ṣi să nu se limiteze la ajustări succesive ale unor economii ṣi aṣa foarte înapoiate.
Capitolul trei ne prezintă rolul pe care îl are FMI –ul în lumea mondială . Referitor la convertibilitatea monedelor FMI a recomandat restabilirea acesteia pentru operațiunile curente , tranzacții comerciale cu bunuri ṣi servicii. Benefică pentru consumatori din unghiul de vedere al creării libertății de a alege între produsele indigene ṣi cele străine , măsura s-a reflectat imediat în deprecieri substanțiale ale monedei naționale care au generat la rândul lor , creṣteri importante de prețuri la toate produsele pe care au trebuit să le suporte aceiaṣi consumatori.
Pentru a relieva in mod exact ṣi concret către cine pot fi adresate criticile sau aprecierile privind funcționarea FMI , este important de înțeles cum se prezintă sistemul de adoptare a deciziilor în cadrul acestei instituții.
Fondul nu este un organism independent, aṣa cum sunt anumite bănci centrale, deoarece el este condus de reprezentații statelor membre, reuniți în cadrul diferitelor instanțe de decizie. Puterea de vod nu este, însă, egală între statele membre, deoarece numărul de voturi al unei țări este direct combinat cu contribuția bănească la capitalul FMI. Aceasta , la rândul său este determinată în raport cu potențialul economic al statului respectiv.
În general, deciziile se iau pe baza consensului distre statele membre. Abordarea keynesista a echilibrului extern se referă la legătura dintre ajustarea internă, oferta de muncă ṣi balanța comercială , prin examinarea elasticității prețurilor ṣi veniturilor, a cererii de import si respectiv de export. Desigur , eṣecurile politicilor purtând macrca FMI în țările aflate în tranziția către economia de piață pot fi puse , de unii analiṣti, in sarcina guvernelor, din statele respective care se pot afirma, că nu au avut voința politică ṣi rigoarea profesională necesară pentru aplica rețetele universal-valabile ale FMI. Confruntate cu asemenea acuze, guvernele respective, răspund că au dispus de expertiza profesională corespunzătoare pentru aplicarea programelor de reformă , vizând ajustarea economic, asumate în fața FMI.
Totodată , cabinetele in cauză afirmă, privitor la pretinsa lor lipsă de voință politică pentru implementarea reformelor că atunci când intâmpină rezistența populației fața de ajustarea puterii de cumpărare ṣi a locurilor de muncă la niveluri care depăṣesc limitele rațional susportabile ṣi când cetățenilor li se oferă alternative concrete ṣi certe de îmbunătățire a condițiilor de viață intr-un orizont de cel mult 1-2 ani , guvernele respective se văd nevoite , pentru a evita tensiuni sociale cu efecte imprevizibile pentru stabilitatea ṭării, să renunțe la continuarea aplicării programelor FMI. Dificultatea ṣi complexitatea situației economice din majoritatea ṭărilor în tranziṭie generează dezbateri animate pe marginea doctrine promovate de FMI în programele sale de ajustare. Aṣa de pildă, renumitul profesor american Jeffrey Sachs reproṣează Fondului că a preferat să acorde credite tuturor ṭărilor că nu a avut putere de a-ṣi plăti datoria faṭă de Fond.
Capitolul patru ne prezintă relaṭia Fondului Monetar Internaṭional cu România , fiind cel mai amplu ṣi consistent capitol dar totodată ṣi cel mai important capitol. Fondul Monetar a fost ca o mână întinsă României . În lipsa atacului speculative reducerea componentei autonome nete a lichidității inclusă de criza financiară nu ar fi putut determina creṣterea ratelor dobânzii .O creṣtere a ratei de dobânzi de politică monetară este însoțită de un management al lichidității care ar trebui să ducă rata medie a dobânzii pe piața interbancară spre nivelul crescut al ratei de politică monetară.
Criza economică ṣi atacul speculativ din octombrie 2008 arată că există lecții importante legate de reputația băncii centrale referitor la sensibilitatea sa privind magnitudinea aprecierii leului. Această reputație a jucat un rol important atât în acumularea riscurilor inainte de apariția crizei în România , cât ṣi în derularea atacului speculativ, în perioada de debut a crizei. Unele lecții se referă la efectele acestei reputații , iar altele la cauzele ei.
În ceea ce priveṣte efectele înainte de criză, această reputație a acționat ca o garanție implicită că BNR va utilize rezerva valută pentru a evita deprecieri semnificative ale leului. În principiu, existența unei garanții reduce riscul ratei de schimb , mărind astfel nivelul optim al datoriei private la nivel macroeconomic. Acest lucru întâmplat în România datorită garanției implicite , agenții privați au subevaluat riscul ratei de schimb, ceea ce a favorizat acumularea imprudentă de datorie privată externă .
Cu cât este mai solidă această reputație, cu atât mai ineficiente sunt avertismentele publice date de banca centrală împotriva supraexpunerii la riscul ratei de schimb. Această cauzalitate explică de ce avertismentele băncii centrale creditării excessive în valută în perioada 2010-2014 nu au fost incorporate în deciziile macroeconomice.
La debutul crizei , discursul concertat al politicienilor împotriva unui acord de împrumut cu FMI s-a suprapus peste reputația băncii centrale privind rata de schimb . Această suprapunere, combinată cu reducerea previzibilă a finanțărilor externe ṣi cu deteriorarea deficitului bugetar , au consolidat anticipațiile pieței că politicile se vor concentra pe stabilizarea producției ṣi a ocupării ṣi mai puțin pe apărarea nivelului curent al leului . Cu aceste anticipații , piețele au atribuit băncii centrale , temporar , un obiectiv implicit privind rata de schimb , situate mult deasupra nivelului curent al ratei de schimb , fiind o premisă speculativă fovorabilă.
Reputația referitoare la rata de schimb este derivată de piață din intervențiile băncii centrale pe piața valutară . Dar ar fi o greṣeală să se creadă că intervențiile sunt o preferință a BNR . Ele sunt mai degrabă o consecință a lipsei sau a amânării reformelor structural adecvate , I care a făcut ca , în unele perioade, leul să fie sub presiune .Au existat numeroase astfel de perioade ,în care banca central a suplinit lipsa de reforme structurale sau incoerența politicilor prin influențarea ratei de schimb.
Numeroasele intervenții pe piața valutară au consolidat reputația băncii centrale privind sensibilitatea sa referitoare la magnititudinea deprecierii sau aprecierii leului. Ameliorarea acestei reputații ar permite agenților economici să evalueze concret riscurile ratei de schimb ṣi nivelul optim al variabilelor care depend de mărimea acestui risc , cum ar fi nivelul datoriei externe ṣi investițiilor în sectoarele bunurilor comerciabile .
Lucrarea aceasta prezintă câteva impostaze neconvenționale ale politicii monetare dar ṣi începtul întemeierii Fondului Monetar Internațional , evoluția lui până în prezent . Unele ipostaze sunt prezentate din perspectiva teoretică pură . Acesta este cazul cu introducerea pieței muncii în modelul standard neokeynesiste . Altele sunt preszentate din perspectiva nevoilor practice de a schimba anumite puncte de vedere considerate până de curand infailibile sau de a arăta modul în care banca centrală poate reacționa în situații de criză .În legătură cu acest din urmă aspect m-am refrit atât la economia mondială , cât ṣi la economia României.
Am transpus această concepție pe piața muncii plecând de la premise că numărul de personal auxiliar pe care îl angajează firmele depinde numai de tehnologie , ci ṣi de norme . Am extins modelul standard neokeynesist prin includerea pieței muncii. Normele se institute când perspectivele economice sunt bune reflectând o alterare a raționalității firmelor prin angajarea unui număr de personal auxiliar în exces față de numărul cerut de tehnologie. Aceasta este ineficientă. Nornele sunt eliminate în urma unui ṣoc de exemplu o masivă scădere a cererii , ce reinstituie nivelul anterior de raționalitate până când din nou se ajunge la instiuirea de norme ṣi aṣa mai departe.
Mulți cercetători sunt de acord că actual criză financiară a arătat că modelel noastre despre ciclul afacerilor trebuie îmbunătățită prin introducerea unor ipostaze mult mai fucționabile prvind anticipațiile prin înlocuirea agentului reprezentativ cu mai mulți agenți relevanți. Ipostazele neconvenționale la care m-am referit arată că pe lângă aceste modificări o bună politică monetară are nevoie de modele ale ciclului de afaceri care să includă atât sectorul financiar , cât ṣi piața muncii. În ultima perioadă după criza asiatică au existat voci care spun ca Fondul este invechit că s-a depăṣit numărul sau desființat pentru că nu mai funcționează corespunzător . Aceste voci nu cunosc decât la suprafață aspect legate de Fond ṣi de aceea propun soluția cea mai severă .
Însă ipotetic vorbind dacă Fondul nu ar mai exista ce altă instituție financiară internațională ar putea lua locul înt-un timp foarte scurt . Adevărul este că nici una din instituțiile amintite nu ar putea suporta pe lângă oprațiunile sale curente ṣ pe cele ale Fondului. De aceea o soluție mai dificilă dar cu rezultate pozitive pe viitor este aceea a reformei ṣi adaptării FMI la evoluția economiei mondiale . Chiar în acetse zile comunitatea internațională dezbate unele probleme ce vizează direct Fondul: liberalizarea miṣcării capitalului ; rata de schimb corespunzătoare ṣi rolul sectorului bancar în prevenirea ṣi rezolvarea creditelor financiare.Reformele Fondului în altă perioadă s-au îndreptat cu precădere mai ales când premierea ṣi rezolvarea crizelor financiare ṣi programe de reducere a sărăciei în țările mai puțin dezvoltate .
ANEXE
Anexa 1.5
Anexa 4.2
Anexa 4.3
BIBLIOGRAFIE
LUCRĂRI DE AUTORI
1. Allais Maurice : Le perversion monetaires , Ed. Le Figaro , Franța 2011
2.Ball, Laurence: The nairu in theory and practice, Ed . The journal of economic perspectives , Franța 2002
3. Chițiba Aurelia : Economia Mondială , Ed . PRO Universitară , Bucureṣti 2012
4. Chițiba Aurelia : Economia Mondială , Ed . PRO Universitară , Bucureṣti 2016
5. Croitorul Lucian : Politica Monetară , Ed. Curtea veche , Bucureṣti 2012
6.Drăgoescu Elena : Fondul Monetar Internațional, Ed. Dumitrie Cantemir , Târgul Mureṣ 2000
7.Dornbuch Rudinger : Expectations and exchange rates dynamics, Ed . Jurnal of political economy , Londra 2015
8. Gilpin Robert : Economia Mondială în secolul 21 , Ed. Polirom , Iaṣi 2004
9. Ilie Georgeta : Investiții străine directe , Ed. PRO Universitaria , Bucureṣti 2012
10.Iancu Aurel : Models of financial system fragility, Ed . Jorunal of economic forecasting , Franța 2010
11. Isărescu Mugur : Monetary policy during transition, ARSEF , Barcelona 2012
12.Isărescu Mugur : Monetary policy during transition, ARSEF , Barcelona 2012
13Jinga Victor : Moneda ṣi problemele ei contemporane , Ed Dacia , Cluj 2009
14. Krugman Paul : Crises the next generation , Ed. University Press , Anglia 2002
15.Lenain Patrick : FMI-UL , Ed. Coresi , Bucureṣti 2009
16.Miron Păun : Aspecte financiar monetare ale relatiilor economice internaționale , A.S.E . Bucureṣti 2001
17.Pistol Gheroghe : Negacieri ṣi uzanțe de protocol , Ed. Economică , Bucureṣti 2000
18.Toderean Olivia : O analiză a Fondului Monetar Internațional , Ed. Economică ,Bucureṣti 2009
RAPOARTE ȘI ARTICOLE
1 Georgeta Ilie : Trade from a vector of transmission of the crisis to a driver of global economic recovery ; Metalurgia Internațional , vol 15 , NO 5 Special Issue 2010
2 Conjunctura economiei mondiale , Institutul de Economie mondială , Academia Română 2000-2012 , accesat pe http://www iem.ro\publicații \conjunctura economiei mondiale
3 Development and Globalization : Facts and figures , UNCTAD , Geneva , 2013 accesat pe http://unctad.org\en\publicationslibrary\\webgdsdsi2012d2_en.pdf
4 Economic outlook, analysis and forecasts , OECD, Paris 2013 accesat pe http://www.oecd.org\eco\outlook\economicoutlook.htm .
5 The EU in the world 2013 A statistical portrait, European Commission , Eurostat accesat pe http://epp.eurostat.ec.europa.eu\
6 Eurostat regional yearbook 2013, European Commission . Eurostat accesat pe http://epp.eurostat.ec.europa.eu\
7.World Investment Report 2010-2016
8. http://www.bnr.ro/Fondul-Monetar-International-(FMI)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Fondul Monetar Internațional ȘI Rolul Său ÎN Lumea Mondială (ID: 115612)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.