Fondul de Vanatoare 11 Comana

Cap.I. Descrierea generală a zonei studiate

Situarea geografică a fondului de vânătoare.

Fondul de vânătoare 11 COMĂNA este situat în bazinul hidrografic al râului OLT, în jumătatea superioară a pârâului COMĂNA și afluenții acestuia, pârâul LESPEZILOR, VALEA LARGĂ, VALEA REA, CARPENU, PURCARU, ȚIGĂII, DABIJ, VALEA SEACĂ, GÂRBOVA, care sunt afluenți de stânga a râului OLT.

1.2. Încadrarea în organizarea administrativă și gestionarea fondului de vânătoare

Fondul de Vânătoare NR . 11 COMĂNA având o suprafață de 7537 ha este gestionat de către Ocolul Silvic Măieruș din cadrul Direcției Silvice Brașov.

Din punct de vedere administrativ, Fondul de Vânătoare 11 COMĂNA este situat pe raza comunelor: Hoghiz (satul Lupșa), Comăna de Jos (satele Comăna de Jos, Comăna de Sus).

1.3. Structura suprafeței fondului de vânătoare pe categorii de folosință

Suprafața fondului de vânătoare 11 COMĂNA rezultă din însumarea suprafețelor productive cinegetic pentru vânat de baltă și pentru restul speciilor de vânat, dar și suprafețe neproductive cinegetic după cum rezultă din tabelul următor.

Tabel nr.1 Structura suprafeței

Structura suprafeței cinegetice productive

Tabel nr.2 Suprafețele pe categorii de folosintă

1.4. Vecinătățile și descrierea limitelor

Limitele teritoriale ale fondului de vânătoare 11 COMĂNA vor fi redate tabelar în cele ce urmează. Vecinătățile și limitele fondului de vânătoare.

Tabel nr.3 Limite si vecinătăți

1.5. Căi de acces

Fondul de vânătoare 11 COMĂNA , este accesibil printr-o rețea de drumuri de 58,7 Km. Accesul se face prin intermediul drumului județean Hoghiz-Șercaia în lungime de 21 Km , și a drumului comunal Comăna de Jos – Comăna de Sus în lungime de 4 Km.

În prezent fondul de vânătoare este dotat cu 13 drumuri permanente dintre care 11 drumuri auto forestiere și 2 drumuri publice.

1.6. Condiții staționale

1.6.1. Condiții geologice

Substratul litologic din fondul de vânătoare 11 Comăna s-a format la începutul Mezozoicului (Triasic), iar procesele s-au continuat, cu unele întreruperi, până în Cretacic.

La începutul Jurasicului, Lanțul Carpatic a suferit o ușoară lăsare pe verticală fapt ce a favorizat pătrunderea apelor marine în depresiunile mai accentuate. Începând cu această perioadă apar depunerile de roci sedimentare (nisipuri, argile).

În cuaternar, retragerea apelor marine se accentuează și în aceeași măsură râurile carpatice își lungesc cursurile, îmbrăcând țărmurile într-o întinsă manta de pietrișuri.Având în vedere evoluția geologică se pot trage concluzii asupra substratului litologic pe care s-au format fondurile din acest fv. Astfel s-au determinat conglomerate calcaroase, conglomerate în amestec cu roci sedimentare (pietrișuri, nisipuri, argile).

În cea mai mare parte a fondului de vânătoare 11 Comăna, substratul litologic este format din roci sedimentare, dispuse într-un strat mai gros peste Klippele calcaroase. Se pot întâlni și conglomerate calcaroase peste care s-au depus roci sedimentare în cantități mică.Pe măsură ce panta terenului scade, solul devine mai profund și mai bine evoluat.

1.6.2. Condiții geomorfologice

Din punct de vedere geografic fondul de vânătoare 11 Comăna se situează în Munții Perșani din Carpații de Curbură (Curbura Interioară), ocupând o suprafață destul de însemnată în jumătatea superioară a bazinului pârâului Comăna, afluent de stânga a râului Olt.

Relieful se prezintă sub forma unor văi și culmi orientate pe direcțiile E-V, NE-SV, SE-NV. Orientarea generală a acestui fond de vânătoare este de la Est către Vest.Din punct de vedere altitudinal, pădurile di cuprinsul fondului de vânătoare 11 Comăna sunt situate între 495 și 960m.

Unitatea de relief predominantă este versantul, iar configurația terenului este în general ondulată, mai rar frământată și foarte rar plană.

În funcție de altitudine repartiția în cadrul fondului de vânătoare 11 Comăna se face astfel: terenurilor cu altitudine sub 200 de metri le corespunde 1%, celor cuprinse între 401-600 metri 7%, celor între 601-800 metri 64%, celor între 801-1000 metri 28%.

Expoziția generală a teritoriului este generată de direcția de scurgere a pârâului Comăna care curge de a Est la Vest, această expoziție nefiind caracteristică pentru tot fondul de vânătoare. Pe raza fondului de vânătoare 11 Comăna se găsesc toate expozițiile. Expoziția însorită ocupă 31%, parțial însorită 36%, iar cea umbrită 33% . Expoziția condiționează locurile de concentrare a vânatului în perioada de iarnă, vânatul preferând expozițiile însorite și fără vânt.

Panta terenului este în general moderată. Arboretele situate pe terenuri cu pantă sub 16g ocupă 4%, cele cu pantă între 16-30g ocupă 71%, cele cu pantă între 31-35g ocupă 23%, iar cele cu panta >35g ocupă 2% din suprafața fondului forestier.

1.6.3. Condiții climatice

Ca urmare a amplasării lui, teritoriul fondului de vânătoare se află în plin climat continental și se încadrează în provincia Df.b.x.

Df–climat boreal cu ierni umede. Are ca limită sudică izoterma de -30C a lunii celei mai reci, iar la nord pe cea de 100C a lunii celei mai calde. Arealul are un climat boreal cu ierni reci, cu strat stabil de zăpadă iarna și cu păduri.

b.–temperatura medie a lunii cele mai calde, sub 220C, dar cel puțin timp de patru luni ea depășește 100C.

x.–maxima pluviometrică la începutul verii, minima spre sfârșitul iernii.

Datorită complexului hidrologic arătat, climatul regiunii este favorabil vegetației forestiere. Factorii de climă se caracterizează printr-o repartiție relativ uniformă a principalelor elemente meteorologice și prin schimbări periodice (anotimpuale) sau neperiodice.

Trăsăturile climatice ale acestei regiuni sunt cele caracteristice munților cu înălțimi reduse (munți joși) dar cu influențe climatice puternice specific dealurilor din Podișul Transilvaniei și cel al Depresiunii Brașovului, cu temperaturi medii anuale mai ridicate și cu precipitații mai reduse.

Temperatura medie anuală este cuprinsă între 6–100C, iar precipitațiile medii anuale sunt cuprinse între 750–800 mm. În cea mai mare parte a anului teritoriul fondului de vânătoare este supus circulației maselor de aer din Vest.

Pentru regimul termic datele au fost preluate de la stația meteo Brașov, situată la altitudinea de 560 m.

Temperatura medie multianuală este de 7,80C.

Amplitudinea termică este de 21.70C.

Numărul de zile cu temperaturi mai mari de 00C (perioada bioactivă) este de 278 zile.

Numărul zilelor cu temperaturi mai mari de 100C (sezon de vegetație) este de 167 zile.

Temperatura medie a lunilor mai-august este de 160C.

Data medie a primului îngheț 20-25 septembrie, iar a ultimului îngheț 5-10 mai.

Durata intervalului fără îngheț 140 zile.

Regimul termic este caracterizat de temperaturi medii lunare negative în decembrie, ianuarie, februarie și martie dar, care însă se pot înregistra chiar și în noiembrie și aprilie în unii ani mai nefavorabili.

În anii cei mai favorabili, media lunară este negativă numai în februarie.

Gerurile timpurii sunt foarte rare și nu au produs pagube vegetației forestiere, în schimb cele târzii sunt destul de frecvente, producând pagube mai ales la speciile de quercinee pornite deja în vegetație.

Tabel nr.4 Temperaturi medii

1.6.4. Condiții hidrologice

Rețeaua hidrografică este foarte bine reprezentată, fondul de vânătoare 11 Comăna se situează în jumătatea superioară a Pârâului Comăna și afluenții acestuia Pârâul Lespezilor, Valea Largă, Valea Rea, Carpenu, Purcaru, Țigăi, Dabij, Valea Seacă, Gârbova.

Regimul hidrologic al Văii Comăna și al afluenților săi este echilibrat și nu prezintă caractere torențiale datorită faptului că regiunea este împădurită. Debitul acestor pâraie este relativ constant. Desimea rețelei hidrografice este de 1 Km/Km2.

1.6.5. Condiții edafice

Principalele tipuri de sol:

Pentru o fundamentare temeinică a gospodăririi fondul de vânătoare 11 Comăna și pentru aplicarea măsurilor silvo-tehnice optime în cadrul O.S. Măieruș s-au executat cartări staționale la scară mijlocie. Metoda de cartare este combinată, ea constând în cercetarea, delimitarea și cartarea unităților staționale.

În consecință, productivitatea vegetației forestiere este în funcție de favorabilitatea condițiilor de sol, de măsura în care speciile își pot dezvolta sistemul de rădăcini într-un sistem fiziologic de sol.

Pentru determinarea tipurilor de sol și a caracterului substratului litologic s-au executat în teren profile principale de sol până la roca de solificare.

Tabel nr.5 Principalele tipuri de sol

1.6.6. Tipuri de stațiuni

În urma determinării și studierii tipurilor de sol, a tipurilor de pădure și a condițiilor climatice s-au identificat și studiat 7 tipuri de stațiune. Numerotarea lor s-a realizat după „Sistematica unităților de bază ale tipologiei forestiere”

Pentru determinarea elementelor care contribuie la cunoașterea condițiilor naturale de vegetație și a caracteristicilor arboretelor actuale necesare determinării potențialului productiv al stațiunii și a capacității actuale de producție a arboretelor în vederea reglementării procesului de producție forestieră și a controlului productivității, precum și a elaborării celor mai indicate măsuri de creare și conducere a arboretelor în scopul de măririi productivității pădurii, s-a efectuat cartarea la scară mijlocie a tuturor pădurilor gospodărite de către Ocolul Silvic Măieruș.

Arboretele de pe cuprinsul fondului de vânătoare 11 Comăna fac parte din categoria stațiunilor din etajul montan și premontan de făgete (FM1+FD4) ce ocupă 52% din suprafață, iar restul de 48% fac parte din etajul Gorunetelor, făgetelor și Goruneto-făgetelor de deal (FD3).

Tabel nr.6 Tipuri de statiune din cadru fondului

După cum se observă din tabelul de mai sus, cele mai răspândite două tipuri de stațiune sunt:

4324 – Montan de făgete brun podzolic – podzolic în dezvoltare II

5232 – Deluros de făgete Pm, podzolit edafic mijlociu cu Festuca.

5232 – Deluros de făgete Pm podzolit edafic mijlociu cu Festuca

Acest tip de stațiune ocupă o suprafață de 30% din pădurile acestui fond de vânătoare.

1.7. Condiții de vegetație

1.7.1. Vegetația forestieră

Fondul de vânătoare 11 Comăna se încadrează în etajul montan și premontan de făgete (FM1+FD4) și etajul gorunetelor, făgetelor și goruneto-făgetelor de deal (FD3).

Din cadrul acestor etaje de vegetație vor fi prezentate în cele ce urmează doar formațiile și tipurile de pădure prezente pe raza fondului de vânătoare precum și răspândirea lor. Datorită variației condițiilor de vegetație din raza fondului de vânătoare se înregistrează numeroase tipuri natural fundamentale de pădure, iar evidența cestora se prezintă astfel:

ETAJUL MONTAN – PREMONTAN DE FĂGETE (FM1+FD4)

– Făget normal cu floră de mull pe o suprafață de 344,5 ha însemnând 10 % .

– Făget montan pe soluri scheletice cu floră de mull pe o suprafață de 135,7 ha însemnând 4 % .

– Făget montan cu Festuca altissima pe o suprafață de 1609,7 ha , însemnând 35 %.

– Făget montan cu Vaccinium myrtillus pe o suprafață de 27,0 ha , însemnând 1 % .

– Făget de stâncărie și eroziune excesivă pe o suprafață de 18,5 ha , însemnând 1 %

– Făget pe soluri rendzinice de productivitate inferioară pe o suprafață de 19,7 ha , însemnând 1 % .

TOTAL (FM1+FD4) , fiind de 2155,1 ha , reprezentând 52 % din suprafață.

ETAJUL DELUROS DE GORUNETE, FĂGETE ȘI GORUNETO – FĂGETE (FD3)

– Gorunet cu Carex pilosa , pe o suprafață de 53,3 ha , însemnând 2 %.

– Făget de deal pe sol rendzinic de productivitate inferioară , pe o suprafață de 86,5 ha , însemnând 3 %.

-Făget de deal pe soluri rendzinice de productivitate mijlocie , pe o suprafață de 53,9, însemnând 2 % .

-Făget de deal cu Festuca drymeia , pe o suprafață de 1405.2 ha , însemnând 28 % .

-Făget cu floră acidofilă , pe o suprafață de 43,6 ha , însemnând 1 % .

-Făget de deal cu floră de mull , pe o suprafață de 426,4 ha , însemnând 12 % .

TOTAL (FD3) , fiind de 2068,9 ha , reprezentând 52 % din suprafață.

Tabel nr.7 Proporția speciilor

Situația speciilor forestiere prezente în fondul de vânătoare 11 Comăna sunt următoarele: fag 84%, gorun 1%, diverse rășinoase 7%, diverse tari 6%, diverse moi 2%.

Fagul acoperă 84%, adică 2799,6 ha, el se dezvoltă în condiții bune atât în arborete pure cât și în amestec.

Gorunul acoperă 1%, adică 33,3 ha, se impune extinderea lui prin plantații și regenerări naturale în detrimentul carpenului datorită valorii mult superioare atât al lemnului cât și a ghindei pentru vânatul din acest fond.

Figura nr.1 Proporția speciilor

Pătura erbacee din păduri este constituită din specii variate. Speciile erbacee predominante sunt: Festuca silvatica și Luzula albida. Flora poate fi tipică de mull dar și floră acidofilă. Vegetația erbacee întâlnită în pădurea din cadrul fondului de vânătoare se compune din: Oxalis acetosella, Mercurialis perenis, Rubus hirtus, Asperula odorata, Asarum europaeum, Lathzrus vernus, Lamium maculatum, Salvia glutinosa, Galium schultesii, Vacciniun sp. Se mai pot întâlni asociații de graminee.

Se pot întâlni și diferite specii de mușchi ca: Dicranium scoparium, Polytrichum commune, Leucomium album.

Se poate face o ameliorare a păturii vegetale existente care se rezumă la sporirea mozaicității și ca urmare a puterii marginale, prin încurajarea creșterii și extinderii vegetației spontane existente. Permițând instalarea – prin invazie – a tufelor producătoare de fructe și semințe, precum și a erbaceelor în spații nefolosite de agricultură (capete de parcele, margini de șanțuri), se creează fără efort și investiții atât complexul furajer cât și adăpostul. Producând prin ardere controlată o spărtură în mijlocul pâlcului mare de spini, ea va fi invadată de ierburi care oferă loc bun de cuibărit și de crescut puii, asigurându-le hrană vegetală, animală și semințe.

1.7.2. Vegetația pajiștilor

Vegetația pajiștilor în acest fond de vânătoare este reprezentată de specii de graminee dar și de specii de leguminoase mult mai valoroase furajer.

Pajiștile au răspândire destul de însemnată în cadrul acestui fond de vânătoare, însumând o suprafață de 1898 ha, dar din acest total aproximativ 70% o reprezintă pajiștile, restul de 30% fiind teren arabil și câteva livezi.

Aceste pajiști se compun din asociații de graminee și din culturi de trifoi și lucernă întemeiate pe cale artificială de către proprietarii acestor terenuri.

În fânețele naturale, cele mai răspândite specii de graminee sunt: firuța (Poa pratensis), firuța de baltă (Poa palustris), pirul roșu (Festuca rubra), păiușul (Festuca pseudonima), dar și alte specii cu o valoare furajeră mult redusă ca: coada șoricelului (Achillea panonia), păpădia (Taraxacum officinale), susai (Sanus asper), volbură (Convulvulus arvensis), dar și specii fără valoare furajeră ca: măcriș (Rumex acetosa), traista ciobanului (Capsela bursa-pastoris). Speciile toxice din pajiști sunt evitate de vânat acestea fiind: barba ursului (Equisetum palustris), laptele câinelui (Euphorbia), spânz (Heleborus purpurascens) și diferite specii de mac.

Pentru ca aceste pajiști să producă fân cu o valoare furajeră mult mai ridicată, proprietarii le-au ameliorat cu diferite specii de trifoi sau chiar prin cultură de lucernă (Medicago sativa). Dintre leguminoase cele mai răspândite sunt: trifoiul roșu (Trifolium pratense), trifoiul mărunt (Medicago lupolina), trifoiul alb (Medicago repens), trifoiaș (Trifolium campestre).

Pe aceste pajiști ies la păscut și căpriorii și chiar cerbii și ciutele de pe acest fond de vânătoare.

Pajiștile au o productivitate ridicată datorită condițiilor climatice favorabile și precipitațiilor destull de abundente din perioada de vegetație.

1.7.3. Culturile agricole.

Fondul de vânătoare 11 Comăna fiind situat în întregime în regiunea de deal și de munte unde numeroase enclave de teren se întrepătrund cu pădurea, terenurile cultivate agricol au o pondere destul de redusă.

Culturile agricole ocupă circa 30% din suprafața de 1298 de ha care o reprezintă terenul arabil, fânețele și livezile, iar pășunile reprezintă 2086 ha.

Culturile agricole aparțin diverșilor proprietari din satele și comunele situate în raze fondul de vânătoare 11 Comăna.

Cele mai frecvente culturi agricole sunt cele de grâu, orz, ovăz dintre păioase, iar celelalte fiind porumb, sfeclă, cartofi.

Pentru hrana vânatului s-a rezervat o suprafață de 23,8 ha în cuprinsul fondului de vânătoare reprezentată prin poieni pentru pășunat și producerea de fân necesar pentru perioada de iarnă.

1.8. Organizarea zootehniei

Avându-se în vedere că o mare parte a fondului de vânătoare se află pe teritoriul a două comune (Hoghiz și Comăna de Jos) și că una din ocupațiile locuitorilor o reprezintă creșterea animalelor, pășunatul intensiv și abuziv exercită cea mai mare presiune asupra biotopului.

Suprafața pășunilor din cadrul fondului de vânătoare este de aproximativ 216,1%, adică 1209 ha pe care se practică pășunatul în perioada de vară.

Speciile de animale domestice care pășunează pe aceste islazuri sunt: oile, vacile și bivolițele.

La nivelul comunei Hoghiz, mai precis a localității Lupșa, care se află pe raza fondului de vânătoare există un efectiv de circa 600 oi și 100 de vaci, iar la nivelul comunei Comăna de Jos, cu cele două sate Comăna de Jos și Comăna de Sus avem cel puțin 400 cornute mari și circa 1.000 ovine și caprine.

Pe raza fondului de vânătoare 11 Comăna, se practică pășunatul și în perioada de toamnă-primăvară prin livezile proprietarilor dar și pe terenurile agricole de unde se hrănesc și speciile de vânat în perioada critică, știind faptul că, căpriorul preferă culturile agricole intercalate cu trupuri de pădure.

„Conflictul de interese dintre vânat și animalele domestice duse la pășune în pădure apare mai cu seamă în locul de iernat a vânatului, dacă oile i-au mâncat hrana în timpul verii” (Comșa A.M.).

Acest citat arată că vitele care pășunează în pădure sunt concurenții direcți la hrană și totodată periclitează populațiile de cervide în iernile grele prin consumarea hranei acestora.

„Pășunatul în zone de interes cinegetic nu se rezumă la concurența la hrană, distrugeri de cuiburi, etc. ci în majoritatea cazurilor animalele domestice sunt vectori ai multor boli, pierderile cauzate fiind greu de recuperat” (V.Hesterov).

Având în vedere că pe raza fondului de vânătoare 11 Comăna există o suprafață de 1209 ha ocupată cu pășuni, islazuri, pășunatul în pădure este strict interzis și chiar nu se practică.

1.9. Influențe ale industriei

1.9.1. Zone influențate de activități industriale

Situarea geografică a fondului de vânătoare 11 Comăna a făcut ca acesta să fie ferit de marile activități industriale, neexistând mine în această zonă sau lacuri de acumulare.

1.9.2. Surse de poluare a apelor, aerului și solului

La ora actuală sursele de poluare a apelor sunt minime și nu reprezintă o amenințare asupra stării de sănătate a biotopului.

Cea mai apropiată zonă industrială este Combinatul de Ciment Hoghiz, care nu afectează starea de sănătate a biotopului, deoarece se dispune de filtre foarte performante de reținere a prafului și mai ales datorită distanței mult prea mari.

1.10. Influențe antropogene asupra faunei

1.10.1. Distribuția așezărilor umane și atitudinea populației față de vânat

Așezările umane sunt situate la depărtare față de fondul cinegetic.

1.10.2. Alte influențe antropogene asupra faunei

Turismul din zonă se face organizat numai pe traseele marcate iar colectarea fructelor se face in mod restrâns de către localnici.

Cap. II. Situația existentă a amenajării fondului de vânătoare

2.1. Speciile de vânat și efectivele lor în ultimii ani

2.1.1. Efectivele speciilor de vânat stabil

Conform datelor prezentate de Amenajamentul Ocolului Silvic Măieruș și a fișei fondului de vânătoare nr. 11 Comăna, vânatul principal este reprezentat prin efectivele de cerb, căprior, mistreț, urs.

Pe lângă acestea fondul de vânătoare mai este populat și de râs, lup, pisică sălbatică, ieruncă, potârniche, vulpe, viezure, jder de copac, dihor, nevăstuică, bizam, râs , fazan.

2.1.2. Evidența recoltei de vânat stabil

Tabel nr.8 Evidența recoltei

2.1.4. Evidența recoltei speciilor dăunătoare

Tabel nr.9 Evidența speeciilor dăunătoare

2.1.5. Populări cu specii de vânat

În fondul de vânătoare NR . 11 COMĂNA nu s-au făcut repopulări cu specii de vânat .

2.2. Organizarea fondului, paza și combaterea braconajului.

Fondul de vânătoare nr. 11 Comăna se află în administrarea Ocolului Silvic Măieruș din cadrul Direcției Silvice Brașov.

Ca suprafață, ocupă 7537 ha ce se întind pe cuprinsul Unității de Producție 5 Comăna plus o suprafață arabilă, pășunea și apele din cadrul fondului.

Obiectivele principale ale pădurii cuprinse în acest fond de vânătoare sunt în principal cele de producție și protecție și într-o mai mică măsură cele cu funcții speciale de protecție, deși în amenajamentul elaborat în anul 1990 situația se prezenta altfel deoarece era proiectat lacul de acumulare de la Veneția, care din diferite motive nu s-a mai construit.

Măsurile privind paza fondului de vânătoare sunt îndeplinite cu profesionalism, personalul silvic îndeplinind cu succes toate obligațiile pe care le au în acest sens.

În cadrul acestui fond sint 5 cantoane gestionate fiecare de către un pădurar,care au in atribuțții și paza si ocrotirea vânatului împreună cu maistrul de vânătoare.

Pentru aceasta se întocmesc grafice de pază și patrulare lunare de catre ocol,grafice care se respectă și sunt verificate de către responsabilul cu vânătoarea.

2.3. Asigurarea hranei naturale și administrarea hranei complementare în ultimele sezoane.

Vegetația erbacee, de pe pășunile montane care ocupă în această zonă suprafețe destul de însemnate este principala sursă de hrană .

Este cunoscut că primăvara devreme cât și toamna târziu, pe locurile din preajma stânilor pe locurile de coșărit, apare o vegetație erbacee crudă și foarte bogată în resurse trofice ușor asimilabile și care este consumată cu multă plăcere de către animalele sălbatice.

Pentru cervide pe timpul verii sunt pregătite frunzare și fin care sunt administrate pe timp de iarnă în hrănitori adecvate pentru cerb și căprior. În timpul iernilor grele pe lângă fân și frunzare se administrează leguminoase ca morcov, sfeclă, gulii și altele.

Tabel nr.10 Cantități de hrană complementară

2.4. Asigurarea condițiilor de liniște și adăpost. Zona de refugiu.

Pentru asigurarea condițiilor de liniște vânatului așa cum am arătat mai sus sunt grafice de patrulări și în zilele de sâmbătă și duminică când vin la pădure turiști pentru destindere si recreere.

Deasemeni se face instruirea ciobanilor și a păstorilor de vite privind pășunatul,interzicându-se intrarea în pădure iar câinii să poarte jujeu. Câinii vagabonzi sunt împuscati.

Pășunatul în zonă se desfășoară organizat și fiecare turmă de vaci și oi este păzită de ciobani, iar numărul câinilor da la turme nu este mai mare de 5. Se întâmplă cazuri rare când animale domestice nesupravegheate intră și pășunează în pădure, în special la liziera pădurii.

Pășunatul și prezența câinilor constituie un factor de stres pentru vânat, în special în perioada de creștere a puilor.

Tot pentru asigurarea condițiilor de liniște se efectuează măsuri de combatere .

2.5. Acțiuni desfășurate pentru prevenirea îmbolnăvirilor.

In ceea ce priveste masurile de prevenire a imbolnavirilor la punctele de hranire in anii trecuti s-au administrat ouă injectate cu ser antipestos (pentru mistret),iar pentru rapitoare (urs,lup,vulpe) s-a administrat si batoane pentru a prevenii rabia in zonele frecventate de catre acestea.

2.6. Măsurile luate în scopul prevenirii pagubelor în culturi agricole,forestiere și în zootehnie

Folosirea unor substanțe pentru stropirea puieților, precum și a unor substanțe repelente care să îndepărteze cervidele.

Înființarea ogoarelor de hrană, care să cuprindă specii furajere ca varza , sfecla, cartofii, va asigura menținerea mistreților în zonă și astfel se previn pagubele din culturile agricole și de pe pășuni.

Menținere subarboretului și în special unele specii de arbuști și subarbuști de la marginea parchetelor și a poienilor : măceș, zmeur, soc, păducel, mur, etc.

2.7. Măsuri de ocrotire a puilor.

Măsuri speciale de ocrotire a puilor nu au fost luate deoarece nu se urmărește o creștere a efectivelor peste cele optime deoarece prin aceasta s-ar diminua calitatea trofeelor și ar fi mai mare riscul apariției de boli în masă.

Se urmărește ca selecția naturală să-și spună cuvântul, ea fiind cea mai prielnică pentru obținerea de trofee valoroase.

2.8. Amenajări cinegetice existente.

2.8.1. Poteci de vânătoare

Potecile de vânătoare servesc la ușurarea deplasării în teren , la observarea și valorificarea vânatului . În funcție de destinația pentru care au fost facute aceestea se împart în poteci de acces și poteci de vânătoare și legătură . În fondul de vânătoare Nr. 11 Comăna potecile de vânătoare se gasesc în : UP V , ua 12 ( 0,5 km) , ua 19 (2,0 km) , ua 34 (2,0 km) , ua 65 (0,25 km) ua 29(2,0 km) și ua 13(2,0 km).

2.8.2. Scăldători

Scăldătorile – Sunt prezente în locurile mlăștinoase și sunt necesare pentru mistreț și cerb, în lipsa lor aceste specii părăsesc zona. Dacă acestea lipsesc se amenajează artificial, în zone plane cu izvoare sau pâraie, zone umede, prin bararea acestora și executarea de săpători de 30 – 40 cm. adâncime, astfel apa va fi dirijată în adâncituri eliptice cu diametrul mare de 2 – 2,5 m, diametrul mic de 1,2 – 1,5 m.

Figura nr. 2 Scăldătoare (www.google.ro)

2.8.3. Sărării

Sărăriile sunt necesare într-un fond de vânătoare atât iarna cât si vara pe raza fondului se gasesc 10 bucăți amplasate Poiana Rugulet (2 bucăți) , Poiana Harham (2 bucăți) , precum și în UP V , ua-urile 21,29,47 .

Figura nr.3 Sărărie in cioată (original)

Pentru construirea unor sărării sunt necesare materiale locale , nu sunt necesare investiții majore.

2.9. Instalații cinegetice existente.

Instalațiile vânătorești sunt construcții speciale atât pentru îngrijirea și hrănirea vânatului.

2.9.1. Hrănitori

Sunt construcții vânătorești care servesc la hrănirea vânatului ( cerb , urs , căprior etc . ) , aceste construcții sunt acoperite pentru a ferii hrana de acțiunea zăpezii și a ploii. Hrana trebuie sa rămână uscată și de o calitate cât mai bună . Pentru erbivore este folosită hrănitoarea tip iesle , cel mai bine combinate cu spații de depozitare care să asigure funcționarea lor tot timpul cât este necesar.

Pe raza fondului se gasesc un număr de 6 bucăti care deservesc pentru hrana cervidelor .

Figura nr.4 Hrănitoare (original)

2.9.2. Depozite de hrană complementară

Depozite de hrană – sunt necesare pentru depozitarea unor cantități mai mari de hrană complementară pentru perioadele mai critice din timpul anului. Sunt construcții sub forma unor șoproane și se amplasează în apropierea punctelor de hrănire, pentru a înlesnii distribuirea hranei la hrănitori. În cadrul fondului de vânătoare funcționează 2 depozite pentru hrana vânatului în

U P V ua 2 iar în ua-urile 8 ,12 și 18 fiind existente câte un depozit.

2.9.3. Observatoare pentru vânătoare

Observatoarele sunt instalații destinate observării și recoltării vânatului. Aceste instalații se amplasează în zone din care se poate observa o mai mare suprafață de teren și să poată fii folosite pentru o perioadă îndelungată. În fondul de vânătoare sunt preznte un număr de 4 observatoare închise .

Figura nr.6 Observator închis acoperit(www.google.ro)

Pe raza fondului se regăsesc 4 observatoare amplasate în : 1 observator închis în Poiana Ruguleț folosit pentru cervide și mistreți , cele din UP V ua 36 si 38 folosite pentru mistreț iar cel din ua 66 folosit pentru observarea si valorificarea exemplarelor de urs.

2.9.4. ștanduri de vânătoare

Sunt instalații sumare construite la sol în care se plasează vânătorul, pentru a exercita tirul la vânat la speciile care se recoltează cu goană, mistreț, iepure. Standurile de vânătoare pot îndeplini un dublu rol; în primul rând asigură mascarea vânătorului pentru a nu fi observat de vânat în timpul goanei iar în al doilea rând dă garanție organizatorului că vânătorul nu-și schimbă locul în timpul exercitării goanei pentru a se expune unor accidente din partea partenerilor de vânătoare.În fondul cinegetic se regăsește un număr de 32 buncăți amplasate în : Linie Manzala – ua 13 , Linie Piscul Casei ua 19 , Linie Pârâul Gubernat ua 34 și Linie Dabis ua 50 .

2.10. Construcții vânătorești existente

2.10.1. Case de vânătoare

Casa de vânătoare – este construcția vânătorească cea mai mare, care poate fi utilizată pentru vânătoare și turism cinegetic. Amplasarea construcției va avea în vedere, pe de o parte accesul auto, alimentarea cu apă și energie electrică, iar pe de altă parte apropierea de locurile de desfășurare a acțiunilor de vânătoare. În cadrul fondului de vânătoare este construită o casă de vânătoare în UP V ua 2 , care este compusă din 1 bucătărie 4 camere și 2 băi.

2.10.2. Cabană de vânătoare

În cadrul fondului se regăsesc 2 cabane amplasate in UP V ua 12 si 18 .

2.11. Ogoare pentru hrana vânatului

Datorita retrocedarilor terenurilor conform Legii 247 / 2005 suprafata ogoarelor care au fost cultivate in anii anteriori s-a predat catre noii proprietari.

2.12. Recoltarea și valorificarea vânatului

Recoltarea este o acțiune conștientă și voită de împușcare a vânatului, care are două scopuri distincte:

Valorificarea trofeelor, în principal, și a cărnii, în secundar, de aceea sunt vizate exemplarele cele mai viguroase.

Selecția artificială prin care se urmărește extragerea exemplarelor bolnave, rănite, sau rău conformate, în acest caz sunt vizate exemplarele din segmentul inferior alpopulației.

Recoltarea se face pentru fiecare specie, în anumite perioade ale anului bine stabilite prin lege, în funcție de ritmul anual al unor activități cum ar fi fătarea, perioada de creștere a puilor sau posibilitatea valorificării superioare a vânatului.

Prin valorificarea trofeelor, cărnii și blănii vânatului se obține un anumit venit material, care ajută la menținerea fondului de vânătoare, adică la asigurarea hranei și adăpostului vânatului, precum și la crearea de diferite instalații și construcții vânătorești.Pentru obținerea acestor produse ( trofee, carne, blană ), după împușcare vânatul este supus unor ample procese de preparare și conservare.

Pentru evitarea alterării în cazul speciilor la care se folosește carnea : cerb, mistreț, urs, etc. se face eviscerarea, după care exemplarele sunt atârnate pentru scurgerea sângelui.

Pentru animalele la care se valorifică carnea, aceasta este verificată la laboratoarele medico- veterinare, pentru depistarea diferiților viruși și paraziți pentru prevenirea îmbolnăvirilor.

Cap. iii. propuneri privind evoluția efectivelor de vânat și imbunatatirea conditiilor de viata a vânătului

3.1. Particularități biologice și ecologice ale principalelor specii de vânat din zona studiată.