Fondarea Unei Afaceri de Succes Studiu DE Caz

Fondarea unei afaceri de succes

Cuprins

Capitolul 1 Noțiuni teoretice privind organizare afacerilor

1.1 Planul de afaceri – noțiune și caracteristici

1.2. Necesitatea elaborării planului de afaceri

1.3 Scopul elaborării planului de afaceri

Capitolul 2 Evaluare afaceri

2.1 Principiile generale și evaluare afacerilor

2.2 Metode și acțiuni preliminare de evaluare a afacerilor

Capitolul 3 – Studiu de caz Auto Hit SRL

3.1 Prezentarea companiei

3.1.1 Acționariat

3.1.2 Organizarea firmei

3.2 Analiza economico – financiara a societatii SC Auto Hit SRL

3.2.1 Aspecte teoretico – metodologice ale analizei economico – financiare

3.2.2 Piața actuală a întreprinderii

3.2.3 Analiza SWOT a firmei SC AUTO HIT SRL

3.3 Evaluarea actualului plan de afaceri

3.4 Colaborarea cu Peugeot

3.4.1 Despre Peugeot

3.4.2 Colaborarea cu Peugeot

3.4.3 Investiții pentru realizarea proiectului.

3.4.4 Date privind promovarea proiectului

3.4.5 Rezultatele investiției

Concluzii

Bibliografie

Anexe

Capitolul 1 Noțiuni teoretice privind organizare afacerilor

În întreaga lume o importanță din ce în ce mai mare o prezintă noile programe legate de afaceri, fapt care presupune și implică a organiza și a conduce oamenii, a dezvolta activitatea întreprinderii într-un plan de acțiune structurală și a mobiliza întreaga echipă pentru a reuși în acțiunile întreprinse. Concret, la nivelul întreprinderii, toate acestea se materializează în planul de afaceri.

1.1 Planul de afaceri – noțiune și caracteristici

În general, planul de afaceri se poate referi la :

promovarea unei întreprinderi ;

lansarea unui proiect important în cadrul unei întreprinderi existente.

Planul de afaceri este documentul care sintetizează rezultatele activităților de cercetare, concepere și dezvoltare a unor proiecte privind crearea unei noi întreprinderi, a unui produs sau a unui serviciu.

Planul de afaceri în mod egal, joacă un rol important în aplicarea unei operațiuni de restructurare a intreprinderilor. În cele din urmă devine obligatoriu cu ocazia investigării partenerilor financiari. Planul de afaceri este un dosar în care se concentrează studiul analitic și exhaustiv al tuturor aspectelor unui proiect sau al unei intreprinderi. El conține un plan amănunțit de acțiune, precum și o evaluare a rentabilității de perspectivă a proiectului propus.

Planul de afaceri este un instrument necesar intreprinzătorilor care crează o societate sau caută parteneri pentru intreprinderile lor gestionarilor de proiecte, managerilor care propun activități noi, altor persoane decât cele care sunt deja responsabile în cadrul unor intreprinderi deja existente.

Planul de afaceri este important în toate sectoarele, industrial sau servicii, în mod independent de gradul lor de inovație tehnica sau marketing. Planul de afaceri devine din ce în ce mai mult un instrument indispensabi, cu ajutorul căruia se poate reuși în orice domeniu.

Un plan de afaceri eficient, investighează în cele mai mici detalii, fezabilitatea afacerii, deoarece proiectează obiectivele întreprinzătorului și metodele cu ajutorul cărora acesta le va realiza și prezenta, pentru o anumită perioadă de timp, rezultatele anticipate. Iată numai câteva dintre motivele pentru care un plan de afaceri corect redactat va trebui să conțină:

analiză cât mai detaliată a întreprinderii, a produsului sau a serviciului nou creat;

piața estimată;

politicile de marketing urmărite (referitor la preț, promovare, distribuție);

metodele de producție utilizate;

aspectele financiare aferente viitoarei afaceri (incluzând venitul estimat, investițiile necesare și recuperarea acestora, profitul urmărit etc.).

1.2. Necesitatea elaborării planului de afaceri

Dintre cele mai importante argumente care justifică necesitatea întocmirii unui plan de afaceri, menționez:

redactarea acestui document permite întreprinzătorului să realizeze o imagine de ansamblu asupra întregii afaceri și nu să se concentreze numai asupra unor aspecte particulare ale acesteia;

planul de afaceri realizează o evaluare a noii idei de afaceri sau poate anticipa șansele de succes ale afacerii în curs, reprezentând, practic, un studiu de fezabilitate;

planul de afaceri se constitue într-un instrument de proiectare, realizare, conducere și control al afacerii;

planul de afaceri este cel care facilitează comunicarea, către mediul ambiant al întreprinderii, a noii afaceri;

planul de afaceri furnizează scheme detaliate ale activităților implicate de noua afacere în vederea obținerii acordului de finanțare a acesteia;

planul de afaceri facilitează menținerea direcțiilor de acțiune stabilite, permițând întreprinzătorului să își concentreze energia pentru atingerea scopului și/ sau a obiectivelor propuse.

Orice plan de afaceri îndeplinește trei funcții, și anume :

se constitue într-un util instrument de lucru al întreprinzătorului, capabil să îi permită acestuia comunicarea propriilor idei, identificarea celor mai eficiente soluții, efectuarea propunerilor de finanțare ;

reprezintă baza de conducere a noii afaceri ;

constitue un veritabil dispozitiv de evaluare a schimbărilor necesare a fi efectuate în cadrul unei întreprinderi.

1.3 Scopul elaborării planului de afaceri

Elaborarea unui plan de afaceri are în vedere întotdeauna realizarea anumitor scopuri sau obiective :

Primul scop constă în determinarea profitabilității valorificării oportunității economice identificate. În fapt acesta reprezintă scopul primar urmărit prin elaborarea planului de afaceri. Dacă afacerea preconizată nu se conturează a fi rentabilă, atunci toate celelalte scopuri cad de la sine. Pentru ca acest scop să fie realizat sunt necesare o corectă și riguroasă concepere și o realizare a analizelor, astfel încât ele să fie realiste. Tentația de a ,,înfrumuseța’’ planul de afaceri se dovedește întotdeauna contraproductivă, generând ulterior greutăți apreciabile, care pot ajunge până la falimentul firmei respective.

Prin planul de afaceri se are în vedere și stabilirea principalelor elemente de natură economică, marketing, producție, management, prin care se construiește de fapt afacerea. Absența sau superficiala cunoaștere a unor elemente majore, cum ar fi cele de marketing sau personal, pot pune în pericol viabilitatea afacerii, cu toate că oportunitatea economică respectivă este profitabilă. Trebuie evitată tendința, relativ frecventa întâlnită, de concentrare numai asupra elementelor financiare, considerând că după obținerea resurselor necesare se vor pune la punct și celelalte activități majore implicate.

Obținerea finanțării de la bancă este poate cel mai cunoscut și considerat obiectiv prin elaborarea planului de afaceri. Ca regulă, nici un întreprinzător nu dispune de toți banii necesari pentru a derula o afacere atunci când aceasta se rezumă la una sau două-trei persoane implicate. În consecință, trebuie împrumutate fonduri de la bancă. Apelarea băncii cu un plan de afaceri, chiar dacă aceasta nu-i o condiție obligatorie pentru a acorda credit, face o bună impresie și amplifică șansele de a obține condiții superioare de creditare. În cazul în care banca utilizează un model standard de plan de afaceri, acesta trebuie utilizat de la început, economisind timp și bani.

Pentru a obține un credit de la bancă, planul de afaceri este necesar să demonstreze că afacerea este profitabilă, iar cash-flow-ul asigură returnarea ratelor de credit la termenele convenite. Esențială este prevederea în planul de afaceri de garanții acceptate de piață și în mărime suficient de mare, adică superioară în raport cu dimensiunea creditului. Prevederea prin plan a participării întreprinzătorului cu bani lichizi la realizarea obiectului afacerii pentru care se solicită creditul este un element-cheie. Cu cât această participare care semnifică o împărțire a riscurilor afacerii între bancă și întreprinzător, reprezintă o pondere mai ridicată în totalul fondurilor necesare, cu atât mai mari sunt șansele de a primi creditul solicitat și cu o dobândă mai redusă.

Obținerea de fonduri de investiții poate reprezenta un alt obiectiv al elaborării planului de afaceri, în cazul în care nu se apelează la bănci pentru credite. În această ipostază, planul de afaceri este destinat fondurilor de risc (venture capital) sau altor investitori potențiali. Elementele specifice care intervin în aceasta situație se referă la dezvoltarea părții referitoare la investiții, utilizând mai mulți indicatori specifici. De asemenea, dacă adresantul e un fond de risc, se dezvoltă un capital special referitor la viitoarea implicare a reprezentanților fondurilor de risc în managementul afacerii. Planurile de afaceri concepute pentru acest obiectiv sunt utilizate cel mai frecvent în SUA unde fondurile de risc sunt foarte frecvent folosite.

Perfectarea de alianțe strategice între firma respectivă și alte firme în vederea valorificării superioare a unor oportunități economice, de regulă de mare amploare, poate reprezenta un alt scop al elaborării planului de afaceri. Așa cum se știe, alianța strategică reprezintă o combinare pe temen lung a activităților de cercetare, producție, marketing etc. a doua sau mai multe firme în anumite condiții, în vederea obținerii unui plus de performanță economică. În astfel de situații se recomandă firmelor implicate să recurgă la elaborarea unui plan de afaceri prin care să se stabilească mecanismul de realizare a alianței strategice ce va diminua resursele, cheltuielile și veniturile implicate, amplificându-se profitabilitatea alianței de ansamblu și pentru fiecare partener.

În România elaborarea de afaceri direcționate asupra realizării acestui obiectiv sunt foarte rare, intrucât nu se prea apelează la alianțe strategice, deși ele reprezintă o importantă oportunitate economică.

Obținerea de contracte de cumpărare, în special de către firmele mici de la firmele mari, poate fi facilitată de elaborarea unui plan de afaceri special. O atare necesitate apare, de regulă, atunci când o firmă mică abordează pentru prima dată o firmă mare în vederea obținerii unui contract important. Pentru a se face cunoscută, aș demonstra potențialul și a caștiga încrederea partenerului mai puternic, un plan de afaceri axat pe comercializarea contractelor avute în vedere poate fi foarte util firmei mici. Desigur, se elaborează un plan de afaceri specific, prin care se demonstrează capacitatea firmei mici de a prelua și valorifica cantitățile de produse contractate, în condiții de siguranță și profitabilitate pentru ambii parteneri implicați.

Implicarea anumitor persoane în realizarea unei noi afaceri poate reprezenta scopul elaborării unui plan de afaceri. Un asemenea scop se prefigurează când o firmă de dimensiuni mici identifică o oportunitate economică cu potențial deosebit de profitabilitate dar pentru care nu se dispune în posturile-cheie de suficienți manageri și specialiști. În această situație, planul de afaceri servește drept argument pentru a atrage manageri și/ sau specialiști de mare valoare ca urmare a demonstrării viabilității și profitabilității sale deosebite. Frecvent, planurile de afaceri cu această destinație prevăd și o participare a managerilor și specialiștilor-cheie la împărțirea profitului rezultat. În condițiile actuale, în care informațiile, tehnologiile și know-how-ul devin din ce în ce mai importante, se impune necesitatea apelării mai frecvent la planul de afaceri pentru a atrage specialiștii valoroși. Practica internațional-managerială din cele mai dezvoltate țări confirmă din plin această afirmație.

În sfarșit, un ultim element major ce poate fi avut în vedere prin elaborarea planului de afaceri este facilitarea de fuziuni între companii sau a cumpărării altei firme. Întocmirea unui plan de afaceri care să pună în evidență avantajele comparative ale firmelor respective și complementaritatea intereselor (în cazul fuziunii) este mai mult decât binevenită. Prin intermediul său se asigură o promovare și o protejare supaloare ca urmare a demonstrării viabilității și profitabilității sale deosebite. Frecvent, planurile de afaceri cu această destinație prevăd și o participare a managerilor și specialiștilor-cheie la împărțirea profitului rezultat. În condițiile actuale, în care informațiile, tehnologiile și know-how-ul devin din ce în ce mai importante, se impune necesitatea apelării mai frecvent la planul de afaceri pentru a atrage specialiștii valoroși. Practica internațional-managerială din cele mai dezvoltate țări confirmă din plin această afirmație.

În sfarșit, un ultim element major ce poate fi avut în vedere prin elaborarea planului de afaceri este facilitarea de fuziuni între companii sau a cumpărării altei firme. Întocmirea unui plan de afaceri care să pună în evidență avantajele comparative ale firmelor respective și complementaritatea intereselor (în cazul fuziunii) este mai mult decât binevenită. Prin intermediul său se asigură o promovare și o protejare superioară a intereselor firmei. Posedarea respectivului plan de afaceri la începerea negocierilor oferă din start un atu, un ascendent în derularea respectivelor operații economice.

Trecerea în revistă a scopurilor ce pot fi avute în vedere în conceperea și proiectarea planurilor de afaceri este importantă din cel puțin două puncte de vedere :

conștientizează întreprinzătorii și managerii asupra multiplelor situații în care este necesară și eficace apelarea la un plan de afaceri ;

atrage atenția factorilor de decizie și elaboratorilor planului că scopurile avute în vedere se reflectă în conținutul și modul de prezentare a planului de afaceri. Se evită astfel realizarea de planuri de afaceri standard, insuficient corelate cu necesitațile reale ale afacerii.

Precizarea scopurilor avute în vedere de către întreprinzătorii și/ sau managerii care îl solicită este prima condiție pentru a avea un plan de afaceri care să corespundă integral necesităților și să fie utilizat în mod eficace.

Capitolul 2 Evaluare afaceri

2.1 Principiile generale și evaluare afacerilor

Evaluarea societăți este procesul prin care se ajunge la o opinie sau la o estimare a valorii unei afaceri sau entități economice sau a unei participații la aceasta.

O societate reprezintă orice entitate care desfășoară o activitate comercială (face acte de comerț), industrială, de servicii sau de investiții.

Evaluarea propriu-zisă începe cu realizarea corecțiilor uzuale aplicate situațiilor finanaciare cu scopul de a reflecta cât mai corect realitatea economica, atât în ceea ce privește situația patrimonială, cât și fluxul de venituri. Corecțiile aplicate au ca scop:

determinarea veniturilor și cheltuielilor care în mod rezonabil sunt reprezentative pentru continuarea activităților de exploatare;

prezentarea pe o bază consecventă a situațiilor financiare ale societății de evaluat și a celor care sunt lute ca baza de comparație;

convertirea valorilor înregistrate în contabilitate în valori de piață;

corectarea activelor și datoriilor din afara exploatării, precum și a veniturilor și cheltuielilor aferente acestora;

corectarea veniturilor și cheltuielilor neeconomicoase.

Corecțiile care se aplică în mod uzual au în vedere:

eliminarea din contul de profit și pierdere a unor evenimente extraordinare (care nu se repetă, de ex. greva, inundații, cheltuieli de punere în funcțiune a unei instalații etc.) și a impactului acestora asupra situației patrimoniale, inclusiv asupra impozitelor și constituirea unor eventuale provizioane;

eliminarea din situațiile financiare a impactului elementelor din afara exploatării. Aceste elemente se extrag din situațiile financiare și se evaluează distinct față de cele care sunt direct legate de activitățile de exploatare la valoarea de piață.

Astfel:

personalul auxiliar: se elimină cheltuielile cu compensațiile și se corectează impozitele aferente, astfel încât personalul excedentar să nu influențeze nivelul mentenabil al profitului ;

active auxiliare: se elimină valoarea oricăror active și datorii din bilanț și impactul asupra profitului (ex. vila, automobil de lux, elicopter, iaht);

active redundante, excedentare sau care nu sunt necesare pentru activitatea societății (ex. licențe, contracte de franșiză, drepturi de autor neutilizate; investiții în teren și în clădiri închiriate; echipamente în surplus; investiții în alte societăți, depozitele la termen; portofoliu de titluri de plasament).

corecția amortizării față de amortizarea contabilă sau fiscală, pentru a reflecta amortizarea comparabilă cu cea a societăților similare, inclusiv corecții asupra impozitului pe profit;

corecția stocurilor contabile pentru asigurarea comparabilității. Corecțiile stocurilor pot fi diferite; astfel, metoda LIFO reprezintă mai bine nivelul venitului în perioade de inflație sau deflație, iar metoda FIFO este mai indicată în construirea bilanțului în valori de piață;

remunerarea proprietarului necesită o corecție pentru a reflecta costul de piață al înlocuirii muncii acestuia;

costul elementelor de leasing, închiriate sau în parteneriat necesită corecții pentru a reflecta valoarea de piață a plăților, cu corecțiile aferente asupra impozitului.

Corecțiile aplicate trebuie să fie descrise și fundamentate și să permită estimarea unui nivel maxim al sumei ce ar putea fi platită în condiții de piață.

Evaluarea societății se solicită și se realizează pentru stabilirea valorii de piață. Principiul general în evaluarea societăților este faptul că proprietatea acestora este generatoare de afaceri. Conceptele și metodele aplicate la celelelte tipuri de proprietăți (imobiliare, bunuri mobile) rămân valabile, cu anumite particularități, în sensul că anumiți termeni pot avea sensuri diferite.

Abordările utilizate în evaluarea societăților sunt: abordarea bazată pe active, abordarea prin capitalizarea venitului și abordarea prin piață.

Evaluarea se bazează pe principiul activului net contabil corectat, în care întreg patrimoniul este considerat o suma de elemente de activ minus datoriile, dar fiecare element de activ și de pasiv se evaluează individual utilizând metode bazate pe valoarea de piață.

Abordarea prin capitalizarea venitului

Evaluarea consta în anticiparea veniturilor nete (beneficiilor) viitoare și convertirea lor în valoare a capitalului.

Abordarea prin piață

Evaluarea consta în compararea societății de evaluat cu societăți similare care au fost vândute.

Premiza generală a evaluării este principiul continuității activității de exploatare a societății întru-un orizont de timp nelimitat. Aceasta este o alternativă la premiza lichidării și permite ca societatea să fie evaluată la o valoare mai mare decât valoarea ei de lichidare.

Valoarea societății depinde de gradul de control al proprietarilor (acționarilor sau asociaților) asupra proprietății, deciziilor și a managementului.

Evaluarea societății are diferite utilizări:

pentru estimarea valorii de piață a societății în vederea achiziției sau vânzării;

pentru estimarea participațiilor deținute de acționari sau asociați (acțiunilor sau părților sociale) în vederea tranzacționării directe (vâzare – cumpărare) sau cesiunii respectiv preluarii unor participații;

pentru estimarea valorii de piață a societății în cazul fuziunilor, divizărilor sau a înfiintării de societăți mixte;

ca baza pentru retratarea situațiilor financiare în concordanță cu standardele de contabilitate referitor la convenția care reflectă efectul modificării prețurilor;

ca baza pentru estimarea deprecierii anumitor active imobilizate și reflectarea corectă în contabilitate.

2.2 Metode și acțiuni preliminare de evaluare a afacerilor

Ca principale metode de evaluare a societății amintim :

a. Metode înscrise în abordarea pe baza de venit:

Metoda actualizarii fluxurilor de lichidități (DCF – Discounted Cash Flow), prin care toate beneficiile economice proiectate (fluxuri de lichidități sau alte variabile asimilate) ale societății sunt actualizate la valoarea prezentă, utilizând o rată de actualizare ce reprezintă costul capitalului pentru acea investiție. Actualizarea presupune o perioadă explicită de previziune și o valoare reziduală (perioada nonexplicită).

Metoda capitalizării venitului (a profitului sau a dividendelor) se bazează pe raportarea unui flux constant și reproductibil de venit (de regulă, profit net sau dividende) la o rată de capitalizare. În acest caz este vorba de un singur flux de beneficiu economic, aferent unei singure perioade (de regulă, un an).

b. Metode înscrise în abordarea prin comparație:

Metoda comparțtiei cu societăți similare cotate sau cu tranzacții de pachete minoritare (acțiuni la firme cotate). Ratele de valoare sau multiplicatorii rezultă din tranzacții realizate pe piață financiară (în marea majoritate a cazurilor este vorba de pachete minoritare de acțiuni).

Metoda comparației cu vânzări de firme similare necotate (piața de achizții și fuziuni), în care baza de comparație o reprezintă tranzacțiile cu întreprinderi în ansamblul lor sau tranzacții cu pachete majoritare, de regulă având în vedere piața societăților necotate.

Metoda comparației cu tranzacții anterioare cu participații la capitalul societății evaluate. Modul de estimare a valorii se bazează pe tranzacții anterioare, oferte sau acorduri care vizează proprietatea asupra întreprinderii evaluate.

c. Metode înscrise în abordarea pe baza de active:

Metoda activului net corectat (ANC), în care activele și datoriile sunt evaluate individual la valorile corespunzătoare (curente), rezultând astfel un activ net corectat al întreprinderii. Metoda este aplicabilă în ipoteza continuității exploatării societății evaluate.

Metoda activului net de lichidare (ANL), reprezintă o variantă a activului net corectat, aplicabilă în cazul lipsei continuității exploatării societății evaluate. In acest caz, majoritatea activelor se evaluează la valoarea de lichidare.

Metodele prezentate sunt interdependente și au drept caracteristică orientarea lor spre informațiile de piață:

în abordarea pe baza de venit, fundamentul îl reprezinta costul capitalului, care derivă din informații de piață;

abordarea prin comparație se bazează pe rate de valoare (multiplicatori) care rezultă, de asemenea, de pe piața tranzacțiilor de societăți ;

în cazul abordării pe baza de active, estimarea valorii individuale a activelor pornește tot de la informații de piață.

Pentru stabilirea unei cât mai bune valori medii a întreprinderii de evaluat, expertul evaluator de întreprinderi trebuie să țină seama de recomandarea că în orice evaluare să se utilizeze minimum 3-5 metode, potrivit caracteristicilor întreprinderii de evaluat.

Evaluarea societăților este un proces complex care necesită cunoștinte de specialitate și experiență. Procedura cuprinde : acțiuni preliminare, evaluarea propriu-zisă și reconcilierea valorilor obținute și redactarea raportului de evaluare.

Principalele acțiuni preliminare care trebuie întreprinse în estimarea valorii de piață a unei societăți sunt :

Cunoașterea tendințelor economice relevante generale și din cadrul industriei în care funcționeaza societatea, a mediului extern ce ar putea afecta societatea : mediul economic, politic, tehnologic și social (analiza STEP), a condițiilor și a perspectivei de dezvoltare a industriei (modelul PORTER) ;

Identificarea și estimarea impactului tendințelor economice asupra activității societății ;

Descrierea misiunii de evaluare :

identificarea societății, a pachetului de acțiuni sau a valorilor mobiliare care trebuie evaluate;

stabilirea deținatorului dreptului de proprietate, cercetarea documentelor de atestare a dreptului de proprietate și a restricțiilor cu privire la transferul de proprietate ;

stabilirea datei evaluării ;

definirea evaluării, a bazei de evaluare și a mărimii relative a participației care trebuie evaluată ;

definirea scopului și utilizarii evaluării.

Analiza naturii societății și a istoricului sau (analiza diagnostic și modelul SWOT) care ofera repere în estimarea așteptărilor privind beneficiile viitoare ale societății;

Analiza situatiilor financiare a societății, a activelor corporale și necorporale, a datoriilor și capitalului sau, a lichidității.

Activele necorporale se pot prezenta sub forma:

active necorporale identificabile : brevete de invenție, mărci comerciale înregistrate, drepturi de autor, know-how, baze de date și software etc. ;

Active necorporale neidentificabile : fond comercial sau forța de muncă specializată. Valoarea fondului comercial este similară cu accepțiunea contabilă a valorii reziduale (cost istoric) după deducerea valorii celorlalte active.

Analiza capacității societățiide a obține profit și de a plăti dividende ;

Analiza tranzacțiilor anterioare în care au fost implicate drepturile de proprietate ale societății ;

Culegerea datelor din piață privind ratele de rentabilitate ale investițiilor alternative, cotații de piață ale acțiunilor tranzacționate pe o piață reglementată și prețuri de achiziție ale participațiilor sau ale societăților implicate în același domeniu de activitate (industrie).

Analiza situațiilor financiare are trei scopuri:

Ințelegerea relațiilor existente între elementele din contul de profit și pierdere și cele din bilanț, inclusiv a tendințelor care s-au manifestat de-a lungul timpului, pentru aprecierea riscurilor inerente în activitatea societății, precum și a perspectivelor de performanță a societății ;

compararea cu societăți similare pentru a stabili parametrii de risc și cei de valoare ;

ajustarea situațiilor financiare istorice pentru a estima abilitățile economice și perspectivele societății.

Situațiile financiare se analizează în termeni monetari, procentuali (analiza în structurra a bilanțului și analiza ponderii elementelor din contul de profit și pierdere față de cifra de afaceri) și rate financiare. Analiza în termeni monetari se utilizează pentru a stabili tendințele și relațiile între conturile de venit și pierdere de-a lungul timpului și pentru a stabili fluxul de venit așteptat a fi generat în viitor, precum și necesarul de capital care să permită societății să genereze flux de venit.

Analiza în termeni procentuali se utilizează pentru a compara elementele de venituri și cheltuieli din conturile de profit și pierdere cu totalul veniturilor obținute și elementele de activ cu totalul activelor din bilanț, precum și tendințele relațiilor dintre aceste rapoarte de-a lungul timpului.

Analiza în termeni de rate financiare se utilizează pentru a compara riscul relativ al societății de-a lungul timpului și cu cel al societăților similare.

Capitolul 3 – Studiu de caz Auto Hit SRL

3.1 Prezentarea companiei

SC Auto Hit SRL are sediul în B-dul Republicii, bl. A12, et. P, c.p. 5600, Piatra Neamț, Jud. Neamț.

SC Auto Hit SRL a fost înființată în anul 2001 și este înregistrat la Registrul Comerțului sub numărul J27/77/2001, având codul fiscal 13731266, obiectul de activitate conform codului de clasificare CAEN – 4520, este întreținerea și repararea autovehiculelor. În cadrul societății se desfășoară următoarele activități:

Diagnoză

Electricitate Auto

Încărcare Freon

Inspecții de întreținere periodică

Piese de schimb și accesorii

Reglaj Direcție

Remorcare, depanare

Reparații direcție-suspensie

Reparații frână

Reparații motor

Reparații sisteme de injecție

Reparații transmisie

Reparații-întreținere toate mărcile

Schimb distribuție

Schimb Ulei

Service aer condiționat

Tobe de eșapament

3.1.1 Acționariat

Forma juridica a societatii este : societate cu răspundere limitată.

Capital social subscris: 1000 RON , integral vărsat

Număr părți sociale: 100

Valoarea unei părți sociale: 10 RON

ASOCIAȚI PERSOANE JURIDICE – nu există

ASOCIAȚI PERSOANE FIZICE

1. Aursulesei (NASTASE) D. Iolanda Codruta

Calitate: asociat

Cetățenie: română

Stare civilă: căsătorit

Data și locul nașterii: 03.04.1976, PIATRA NEAMT,NEAMT

Aport la capital: 450 RON

Aport vărsat total: 450 RON

Număr parți sociale: 45

Cota de participare la beneficii și pierderi: 45% / 45%

2. Aursulesei C. Ioan Razvan

Calitate: asociat

Cetățenie: română

Stare civilă: căsătorit

Data și locul nașterii: 07.10.1974, PIATRA NEAMȚ,NEAMȚ

Aport la capital: 550 RON

Aport vărsat total: 550 RON

Număr parți sociale: 55

Cota de participare la beneficii și pierderi: 55% / 55%

PERSOANE ÎMPUTERNICITE

1. Aursulesei C. Ioan Razvan

Calitate: administrator

Funcție: nespecificată

Cetățenie: română

Puteri: depline

Data și locul nașterii: 07.10.1974, PIATRA NEAMT, NEAMT

Data numirii în funcție: 23.01.2001

Durată mandat: nelimitată

Data depunere specimen semnătura: 20.02.2001

3.1.2 Organizarea firmei

Societatea SC Auto Hit SRL are un număr de circa 35 angajati împărțiți în diferite compartimente. Structura organizatorică a sistemului de management este ierarhizată în subordonări și atribuții pentru fiecare funcție managerială.

În organizarea structurală a firmelor există o multitudine de structuri, toate fiind mai mult sau mai puțin varinte a unor trei tipuri: ierarhică, funcțională și ierarhic-funțională.

În cadrul societății S.C. Auto Hit SRL, există o structură ierarhică – liniară. Aceasta se caracterizează printr-un sistem de delegări de autoritate, conducătorii de la centrul intreprinderii pot să dea dispoziții pe linie ierarhică unor conducători ai unor compartimente funcționale. Ca atare la orice nivel ierarhic un subordonat nu primește dispoziții decât de la singurul conducător , în fața căruia răspunde pentru acțiunea sa.

Întrucât acest tip de structură este simplu de înțeles, el este ușor de aplicat în procesul conducerii. Întotdeauna în vârful unei astfel de piramide se află conducătorul colectiv și individual, care exercită conducerea operativă, iar la bază se găsesc executanții. Acest tip de structură prezintă următoarele avantaje:

Sisteme de comunicație având canale de legătură relativ scurte sunt rapide în sens descendent și ascendent, acționând cu eficiență mare.

Prin numărul redus de membri, autoritatea și răspunderile sunt bine definite.

Nu apare necesitatea solicitării specialiștilor în stabilirea schemelor organizatorice, acestea fiind destul de simple.

Posibilitatea elaborării operative a celor mai corespunzătoare decizii, cultivând și promovând spiritul de sinteză, acesta constituind o bună școlă de formare a cadrelor de conducere.

În acest sistem de organizare structurală fiecare șef este obligat prin răspunderile sale să cunoască, evalueze, optimizeze toate activitățile cerute de realizarea unui obiectiv. Există însă și unele dezavantaje a acestui sistem de organizare:

O circulație greoaie a informațiilor pe plan orizontal, deoarece legăturile dintre compartimentele situate la același nivel nu se pot realiza decât prin intermediul șefului ierarhic superior.

Șeful trebuie să aibă o pregătire multilaterală.

Structura de conducere a unei firmei este reprezentată printr-o organigramă, care poate fi rectangulară – verticală sau orizontală – sau circulară.

Organigrama este o reprezentare grafică a structurii de conducere. În stabilirea organigramei trebuie ținut cont de particularitățile intreprinderii, de obiective, de dezvoltarea în perspectivă, de acceptarea delegării de autoritate.

Organigrama firmei S.C. Auto Hit SRL ( anexa 1) este rectangulară verticală. Organigrama rectangulară verticală este construcția grafică în care nivelurile ierarhice sunt subordonate de sus în jos, iar legăturile ierarhice sunt redate prin linii continue.

Adunarea Generală a Acționarilor este organul suprem de conducere al societății, care decide asupra activității acesteia și asigură politica economică și comercială. Aceasta poate fi ordinară sau extraordinară.

Există un Consiliu Managerial a cărui componență este stabilită prin Contractul de Management.

În cazul conducerii manageriale atribuțiile președintelui Consiliului de Administrație sunt preluate de către Managerul General. Managerul Tehnic coordonează activitatea tehnică, tehnologică și de producție a societății comerciale, prin șefii de compartimente și secții care îi sunt subordonați. În cadrul organizării întreprinderii se întâlnește și un Manager Comercial care desfășoară activități de contractare, livrare produse, marketing, aprovizionare, depozitare, manipulare etc. Managerul Economic asigură și impune respectarea reglementărilor legislației de specialitate și urmărește procurarea fondurilor necesare societății comerciale.

Structura personalului pe meserii este prezentată tabelul ce urmează astfel:

Tabelul 3.1 Structura personalului pe meserii

Structura angajaților după sex este următoarea: circa 70% din angajați sunt bărbați, iar 30% femei. După vechime, structura este următoarea:

• între 1 – 5 ani vechime: 40% din angajați

• între 5 – 15 ani vechime: 60% din angajați

3.2 Analiza economico – financiara a societatii SC Auto Hit SRL

3.2.1 Aspecte teoretico – metodologice ale analizei economico – financiare

Prin definiție, analiza economico-financiară este un proces complex de cunoaștere a stării economico-financiare a unui agent economic, a unei ramuri sau a economiei naționale în ansamblul ei, în condiții concrete de loc și timp, folosind metode adecvate și indicatori specifici în vederea individualizării și dimensionării factorilor și cauzelor cu acțiune pozitivă sau negativă, care au determinat o anumită condiție economico-financiară, precum și reglarea prin decizii tactice și strategice a echilibrului dintre lichiditatea activelor și exigibilitatea elementelor de pasiv, a echilibrului funcțional dintre nevoile curente și resursele implicate, precum și a corelației globale a costului resurselor cu randamentul întrebuințărilor.

Ca activitate practică, analiza economico – financiară are un caracter permanent, indiferent de subiectul care o afectează deoarece prin valorificarea informației furnizate de sistemul și politicile contabile, se pot formul concluzii pertinente asupra ansamblului activității sau segmentelor acesteia. Pe baza analizei, factorul uman formulează concluzii prin care se dirijează eforul astfel încât efectele să fie maxime, satisfăcând prin acesta cerințele propriilor capitaluri investite.

Analiza economico – financiară studiază mecanismul de formare și modificare a fenomenelor economice prin descompunerea lor în elemente compunente, în parți simple și prin stabilirea factorilor de influență. Descompunerea se face în trepte, de la complex la simplu, în vederea identificării cauzelor finale care explica o anumită stare de fapt, un anumit nivel de performanță sau o anumită evoluție a lor.

În cadrul analizei economico- financiară se utilizează mai multe metode și procedee specifice sau împrumutate din alte științe. Aceste se pot grupa în 2 categorii:

a) metode ale analizei calitative

b) metode ale analizei cantitative

Din punct de vedere cronologic, modelele calitative sunt primele modele globale de analizǎ strategică. Logica lor are la baza evaluarea comparativǎ a avantajelor și inconvenientelor diferitelor opțiuni strategice și mai puțin elaborarea unui sistem de alocare a resurselor.

Instrumentul metodologic al acestor modele îl constituie analizele multicriteriale și ele trebuiesc considerate ca primele formularizǎri ale unei doctrine strategice coerente privind comportamentul strategic al întreprinderii. Epoca de gloriei a acestor modele a fost la sfârșitul anilor 50 și începutul anilor 60, după care au fost în mod progresiv înlocuite cu modele cantitative. Modelele calitative sunt, în general, atribuite în mod alternative firmei General Electric, Societatatii McKinsey sau societății Arthur D.Little.

Pentru compania General Electric elaborarea unui model de analiza strategică a fost determinate de nevoile sale interne, astfel încât prin departamentul de Planificare Strategică a dezvoltat un instrument metodologic pentru a fi aplcat la diversitatea activităților sale în vederea stabilirii strategiilor de alocare a resurselor. Pentru cabinetele americane de consultanță în strategie, McKinsey și Arthur D. Little, dezvoltarea unui modele de analizǎ strategică a fost impusă ca urmare a unor necesități profesionale legate de îmbunătățirea intrumentului metodologic. Atât modele calitative, cât și modelele cantitative au elemente pozitive, cât și neajunsuri.

Astfel, se afirmă că modelele calitative au un caracter empiric mai puternic decât modelele cantitative . În cadrul lor pot fi integrate elementele care ies din cadrul restrâns al matricelor axate în mod strict pe elementele cantitative și din acest motiv s-ar pierde rigoarea sau aparența de rigoare care există în modelele cantitative.

Adversarii modelelor cantitative și apărători ai celor calitative aratǎ că numai aprecierea cantitativă a realității strategice nu poate explica ansamblul mediului economic analizat.

Așa cum s-a precizat, modelele calitative au fost înlocuite, de la începutul anilor 60, cu modelele cantitative, acestea determinând apariția unei noi generații de analizǎ strategică.

Totalitatea modelelor cantitative au derivate dintr-un model unic, anume matricea creștere/parte de piață, elaboratǎ la începutul anilor 60 de către cabinetul American de consultanță în organizarea Boston Consulting Group.

Fundamentele modelului BCG se bazează pe constatarea empirică a faptului că există o corelație strânsă între existent unei rentabilități deasupra mediei și dobândirea unei părți dominante de piață.

Matricea BCG, intitulatǎ creșterea/parte de piață, precum și suportul sau practica, curba de experiență, considera costul unitar drept fundament al strategiei.

Modelele de analizǎ strategică constitue fundamental analizelor de profiliu al activităților unei firme.

Analiza concurențialǎ cuprinde, în mod obișnuit, următoarele modele de analizǎ strategică :

• analiza profilului de activități sau de domenii, se face cu ajutorul modelelor sau

matricelor BCG, varianta 1970 și cea din 1980;

• modelul poziției concurențiala/maturitatea meseriei sau modelul ADL( societatea

Americană de consultant în strategiei Arthur D. Little);

• modelul ( matricea) valorii unui sector/poziției concurențiale ( modelul McKinsey);

• modelul O.P.E.R.A, dezvoltată de către Capet, Causse și Menier, axată pe analiza a cinci

variabile; organizarea, preferințele și puterile, mediul și rezultatele;

• metoda PIMS ( Profit Impact of Market Strategy), bazată pe analiza unei baze de date

informatizate referitoare la activități strategice diversificate, din SUA și din Europa;

• analiza structurală a sectoarelor de activitate interesând întreprinderea concepută de M.Porter;

• matricea CEGOS: comportamentului concurențial/competentele întreprinderii;

• matricea Daniel Piestrak; poziția concurențială a principalului concurent/poziția

concurențială a întreprinderii. Înainte de a trata unele din aceste modele se impune să precizăm conținutul unor concept și noțiuni utilizate în construcția mătricilor respective.

Principalele instrumente ale modelelor de analiza strategică sunt, în general următoarele :

• Domeniul de activitate;

• Segmentarea strategică și segmentul strategic;

• Efectul experienței;

• Ciclul de viață al produsului;

• Portofoliul de activității;

• Meseria întreprinderii;

• Formula strategică;

• Spațiu strategic;

• Factorii – cheie de success sau de competivitate pe un DAS;

• Valoarea unui domeniu de activitate;

• Poziția concurențială pe un domeniu de activitate strategică;

• Cadrul strategic;

• Atractivitatea unui domeniu de activitate.

3.2.2 Piața actuală a întreprinderii

a) Clienții

Din punctul de vedere al posibilităților financiare, clienții care apelează la aceste servicii se încadrează în categoria celor cu venituri medii sau superioare. Ei sunt atât persoane fizice, cât și persoane juridice.

b) Sistemul de distribuție utilizat și cel necesar:

Potențialii clienți pot vizualiza produsele oferite de SC Auto Hit SRL pe pagina de interne a societății, variantele de echipare, motorizările și opțiunile precum și prețurile acestora .

c) Poziționarea produselor și serviciilor societății față de concurență:

Service-ul Auto Hit SRL este un service auto pentru toate tipurile de mașini. Dotările tehnice permit efectuarea reparațiilor autoturismelor la un nivel ridicat de calitate , timp și promptitudine. Operațiunile de reparații și întreținere sunt efectuate de personal specializat , cu experiență, rezultatul fiind calificat excelent.

Reparațiile sunt efectuate cu piese de schimb din stoc sau comandate direct de la producători. Service-ul Auto Hit SRL, prin mecanicii săi, utilizează echipamente și utilaje furnizate de companii reprezentative în domeniu.

3.2.3 Analiza SWOT a firmei SC AUTO HIT SRL

Analiza SWOT (Strengths, Weaknesses, Opportunities, Threats) este una dintre cele mai utilizate forme de analiză a unei afaceri. Prin SWOT se analizează și se evaluează impactul punctelor forțe (strengths) și a slăbiciunilor interne (weaknesses), a oportunităților (opportunities) și a amenințărilor (threats) ce provin din mediul extern. Partea principală a acestei analize reprezintă listarea și evaluarea acestor puncte:

1. Punctele forte ale organizației: punctele tari sunt acei factori care fac ca o organizație să fie mai competitiva decât concurenții săi de pe piață. Punctele tari pot lua forma unor produse sau servicii pentru care compania are un avantaj competitiv, sau deținerea strategică a unor resurse în plus față de concurență. În esență, punctele forțe sunt resurse, capacități și competente de bază pe care organizația le are în posesie și pe care le poate utiliza în mod eficient pentru a-și atinge obiectivele de performanță.

2. Slăbiciuni: un punct slab reprezintă o limitare, un defect în cadrul organizației, care o va impedica în realizarea obiectivelor sale: capacități inferioare, resurse insuficiente în comparație cu concurenta etc.

3. Oportunități: oportunitățile includ orice perspectivă favorabilă în mediul organizației, precum o tendință, o piață, o schimbare sau o nevoie trecută cu vederea, care susține cererea pentru un produs său serviciu și permite organizației să-și consolideze poziția concurențială.

4. Amenințări: O amenințare include orice situație nefavorabilă, tendința sau modificare iminentă în mediul organizației, care este dăunătoare sau pune în pericol capacitatea companiei de a concura pe piață. Aceasta poate lua forma unei bariere, a unei constrângeri, sau orice altceva care ar putea cauza probleme, daune, prejudicii organizației.

Puncte tari pentru SC AUTO HIT SRL

– experiența în domeniu;

– gama variată de servicii profesionale oferite;

– prețuri avantajoase;

– se lucrează cu o gama diversificată de mărci de mașini;

– promoții și oferte avantajoase ptr clienti;

– profesionalism si capacitate de dezvoltare.

Puncte slabe

– societatea este puțin cunoscută;

– număr relativ mic de angajați.

Oportunități

– evoluția rapidă a tehnologiilor în domeniu;

– colaborarea cu PEUGEOT;

Amenințări

– instabilitatea economică a țării;

– intrarea unor noi cometitori pe piață;

– firmele concurente;

– uzura ridicata la dotarile service-ului, datorită rulajului ridicat de lucrări.

În urma identificării punctelor tari, a punctelor slabe, a oportunităților și a amenințărilor se poate concluziona că SC AUTO HIT SRL:

– are un management modern;

– are produse diversificate și de bună calitate;

– are o structură ogranizationala optimă;

– are un cost al produselor avantajos;

– are o cultură organizațională bună.

Astfel, analiza SWOT este o metodă eficienta, utilizată în cazul planificării strategice pentru identificarea potențialelor, a priorităților și pentru crearea unei viziuni comune de realizare a strategiei de dezvoltare. De fapt analiza SWOT trebuie să dea răspunsul la întrebarea „Unde suntem?", aceasta implicând analiza mediului intern al întreprinderii și a mediului extern general și specific.

Analiza SWOT da ocazia să se identifice măsurile oportune pentru înlăturarea/diminuarea punctelor slabe (ierarhizarea lor ca priorități) și elimina în mare măsură surprinderea în cazul amenințărilor.

3.3 Evaluarea actualului plan de afaceri

Planul de afaceri este un instrument de planificare ce are rolul de a oferi o mai mare vizibilitate asupra țelurilor și evoluției unei anumite afaceri careia îi este dedicat.

Primele planuri de afaceri au apărut cu mult înainte de apariția computerului și a tehnologiei informatice, dar rolul și importanța unui plan bine facut, a rămas aceeași până in zilele noastre.

Planificarea afacerii se face in scopul obtinerii unor rezultate. Continutul planului de afaceri trebuie sa fie in concordanta cu scopul dumneavoastra. Nu acceptati o schita standard a planului doar pentru ca e solutia cea mai usoara.

Pornind de la bilanțul contabil ( anexa 2) al societății SC AUTO HIT SRL, obținem următoarele date :

1) Indicatori de profitabilitate

a) Marja profitului net – exprima profitabilitatea întregii activități, profitul luat în considerare fiind influențat de impozitul pe profit, reprezintă una din cele mai uzuale și importante rate calculate în analiza financiară. Raportul nu trebuie utilizat în analiză comparativă multiperioada și multisocietate deoarece conține influența fiscalității.

MPN = Profit Net/Cifra de afaceri % = 51.23%

b) Marja profitului operațional – arata cât din cifra de afaceri a companiei reprezintă profitul operațional. Este una dintre cele mai importante rate financiare, pentru că ne spune ce capacitate are compania de a genera o valoare adăugată pentru acționari.

EBIT MARGIN = Profit din exploatare/Cifra de afaceri % = = 66.43%

c) Creșterea cifrei de afaceri – este un indicator financiar de profitabilitate, care indică cu cât a crescut cifra de afaceri a companiei în ultimul an față de anul precedent. Creșterea cifrei de afaceri este exprimată în procente și rezultă din împărțirea cifrei de afaceri din ultimul an raportat oficial, la valoarea cifrei de afaceri din anul anterior.

Cu cât creșterea cifrei de afaceri anuală este mai ridicată, cu atât se consideră că firma a avut o activitatea mai bună în perioada precedentă, deși valorile foarte ridicate ale acestui indicator trebuie evaluate cu prudență, putând genera lipsa numerarului pe termen scurt, în cazul în care majorarea vânzărilor a fost însoțită de termene de încasare mai lungi sau cifră de afaceri a crescut doar pe seama majorării stocurilor.

Dacă o companie și-a redus cifra de afaceri față de perioada precedentă, acesta este un semnal negativ pentru partenerii săi de afaceri. Performanța unei companii depinde atât de situația economică generală, cât și de sectorul economic în care activează compania, de aceea valoarea obținută nu trebuie privită în mod absolut, ci relativ la valoarea optimă indicată în analiza de rating. De asemenea, nivelul acestui indicator poate avea cauze specifice unei companii și momentului ales, de aceea valoarea sa trebuie evaluată în corelație cu ceilalți indicatori prezentați în analiza de rating.

CA = ( CA 2011 – CA 2010)/CA2010% = 14.83 %

d) Randamentul activelor – exprima măsura în care sunt utilizate activele societății. Randamentul trebuie să crească și să se mențină la un nivel constant. Factorii care îl influențează sunt cererea de piață și activele productive utilizate.

RA =Profit Net/ Active Imobilizate % = = 10.89%

e) Randamentul capitalului – exprima legătura dintre capitalul utilizat și rezultatele producției.

RC = Profit Net/Capitalurile propri% =9.22%

Luând în considerare rezultatele obținute, putem formula următorele concluzii:

– Marja Profitului Net este semnificativ mai bună decât cea a industriei din care face parte. Firma prezintă un risc foarte scăzut comparativ cu majoritatea firmelor din aceeași industrie și are perspective de dezvoltare accelerate.

– Evoluția Cifrei de Afaceri este semnificativ mai bună decât cea a industriei din care face parte. Firma prezintă un risc mai scăzut decât sectorul de activitate din care face parte, dar este puțin probabil că această performanță să fie menținută pe o perioadă mai mare de 3 ani.

– Randamentul Activelor este semnificativ mai mare decât al industriei din care face parte. Firma prezintă un risc foarte scăzut comparativ cu firmele competitoare și are perspective solide de dezvoltare.

– Randamentul Capitalurilor este semnificativ mai mare decât al industriei din care face parte. Firma prezintă un risc foarte scăzut comparativ cu firmele competitoare și fructifică excelent capitalurile acționarilor

2) Indicatori de solvabilitate

a) Gradul total de îndatorare – este un indicator financiar de solvabilitate, care evaluează în mod direct riscul financiar al companiei. Cu cât gradul de îndatorare al companiei este mai ridicat, cu atât se consideră că firma este mai riscantă, iar pentru finanțarea activelor managementul companiei a utilizat surse atrase (credite, plata mai lentă a furnizorilor, etc). Riscul asociat companiei se manifestă în cazul scăderii activității acesteia; cu cât firma este mai îndatorată, cu atât îi va fi mai dificil să își achite datoriile. Acest indicator este dependent de sectorul de activitate în care activează compania, de aceea valoarea sa trebuie evaluată în corelație cu ceilalți indicatori prezentați în analiza de rating și relativ la valoarea optimă indicată în analiza de rating.

GI = Datorii/Total Active = 19.99%

b) Gradul de îndatorare financiară – este exprimat în procente și rezultă din împărțirea datoriilor către instituțiile de credit ale companiei la total activ, un grad de îndatorare financiară redus indică o situație financiară mai stabilă pentru companie.

GAF = Datorii Financiare/Total Active% = 0.72%

c) Grad de acoperire a datoriilor – este un indicator financiar de solvabilitate, care evaluează în ce măsură compania își poate plăti datoriile financiare din numerarul generat din profitul de exploatare curent.

Gradul de acoperire al datoriilor este exprimat în procente și rezultă din împărțirea profitului din exploatare (operațional) la total datorii. Cu cât gradul de acoperire a datoriilor companiei este mai ridicat, cu atât se consideră că firma este mai stabilă din punct de vedere financiar, deoarece un procent mai ridicat din datoriile companiei poate fi rambursat din profitul operațional al anului în curs, deci compania are un risc financiar mai redus. Acest indicator este dependent de sectorul de activitate în care activează compania, dar mai puțin decât alți indicatori analizați. Totuși, valoarea sa trebuie evaluată în corelație cu ceilalți indicatori prezentați în analiza de rating și relativ la valoarea optimă indicată în analiza de rating.

GAD = Profit din Exploatare/Datorii Totale% = GAD = 47.59%

d) Grad de acoperire a dobânzi – evaluează în ce măsură compania își poate plăti dobânzile la creditele din șold din numerarul generat din profitul de exploatare curent.

Gradul de acoperire al datoriilor este exprimat ca valoare numerică și rezultă din împărțirea profitului din exploatare (operațional) la dobânzile de plată. Cu cât valoarea indicatorului este mai mare, cu atât se consideră că firma este mai stabilă din punct de vedere financiar și poate face față fără probleme plăților privind dobânzile bancare, deci compania are un risc financiar mai redus. Cerința tuturor instituțiilor de credit este că valoarea indicatorului să fie cel puțin supraunitara, de obicei mai mare decât 3. Acest indicator este dependent de sectorul de activitate în care activează compania. În consecință, valoarea sa trebuie evaluată în corelație cu ceilalți indicatori prezentați în analiza de rating și relativ la valoarea optimă indicată în analiza de rating.

RAD = Profit din Exploatare/ Cheltuieli cu Dobânda = 23.08

Din datele obținute se pot concluziona urmatoarele:

– Nivelul datoriilor în total activ este semnificativ mai mic decât media industriei din care face parte. Firma are capitaluri proprii care permit un foarte bun echilibru financiar.

– Datoriile către bănci și instituții financiare au o pondere foarte redusă în total activ, iar gradul de îndatorare este semnificativ mai mic decât media industriei din care face parte.

– Profitul din activitatea curentă a firmei acoperă foarte bine datoriile totale, iar firma are suficiente resurse financiare pentru rambursarea acestora. Indicatorul este mult mai mare decât media industriei din care face parte.

– Profitul din activitatea curentă a firmei acoperă foarte bine dobânzile la împrumuturi, iar firma are suficiente resurse financiare pentru rambursarea datoriilor. Indicatorul este mult mai mare decât media industriei din care face parte.

3) Indicatori de lichiditate

a) Rata curentă – este un indicator financiar de lichiditate, care arată cât de facil îi este companiei să își plătească datoriile curente (de exemplu salarii, obligații către bugetul de stat și furnizori, datorii financiare pe termen scurt) din activele sale curente (numerar, sume de încasat de la clienți și stocuri), în caz de nevoie.

Rata curentă este exprimată printr-o valoare și rezultă din împărțirea activelor curente ale companiei la sumele de plată într-un termen mai mic de un an și trebuie în mod normal să fie supraunitara. Cu cât valoarea ratei curente este mai ridicată, cu atât se consideră că firma este mai stabilă financiar, din punct de vedere al lichidității. Atunci când valoarea indicatorului este subunitara, partenerii de afaceri și finanțatorii companiei sunt îngrijorați cu privire la existența lichidităților firmei. Totuși, valoarea ratei curente poate avea cauze specifice unei companii și momentului ales, de aceea valoarea sa trebuie evaluată în corelație cu ceilalți indicatori prezentați în analiza de rating.

RA = Active circulante/ datorii de plata sub un an = 1.61

b) Testul ACID – este un indicator financiar de lichiditate, care arata cat de facil ii este companiei sa isi plateasca datoriile curente (de exemplu salarii, obligatii catre bugetul de stat si furnizori, datorii financiare pe termen scurt) din activele sale curente (numerar, sume de incasat de la clienti) din care se exclud stocurile, in caz de nevoie.

Ratiunea excluderii stocurilor este aceea ca stocurile sunt cel mai greu vandabile dintre activele curente ale companiei. Rata rapida este exprimata printr-o valoare si rezulta din impartirea activelor curente ale companiei minus stocuri la sumele de plata intr-un termen mai mic de un an si trebuie in mod normal sa fie supraunitara sau cat mai aproape de 1.

TA = (Active circulante – Stocuri)/ Datorii de plată sub un an = 1.61

În urma calculeleor realizate, concluzionȃm urmatoarele:

– Activele circulante ale firmei – stocuri, creanțe, lichidități – acoperă într-o proporție bună plată datoriilor pe termen scurt. Rata curentă este mai mare decât media industriei din care face parte.

– Lichiditățile firmei – clienți, conturi curente, casa – depășesc semnificativ plata datoriilor pe termen scurt. Firma are lichidități importante și nu va avea probleme pe termen scurt.

4) Indicatori de eficiență

a) Perioada de încasare clienți

Pic = Creante/ Cifra de afaceri x 365 = 806 zile

b) Perioada de plată furnizori

Ppf = Furnizori/ Cheltuieli Exploatare x 365 zile = 276 zile

c) Perioada de rotatie a stocurilor

Prs = Stocuri/ (Chel. Materie Primă + Mărfuri) x 365 zile = 42 zile

d) Ciclul de conversie în număr – aceasta lichiditate metrică exprimă durata în zile pe care o companie o utilizează pentru a vinde stocul, pentru a-și încasa creanțele și de a-și achita datoriile comerciale.

Ccn = ( Încasare clienți + Rotație)( Stocuri – Plata furnizori) = – 7 zile

Analizȃnd rezultatele obținute, concluzionăm următoarele:

– Firma ȋncaseazǎ facturile emise ȋn termene mult mai lungi decȃt media industriei din care face parte. Ȋncasarea la termene foarte mări a creanțelor creează lipsa de lichidități și dezechilibru financiar.

– Firma își plătește furnizorii la termene mult mai lungi decȃt cele ale industriei din care face parte. Plata la termene mult mai lungi a acestora constituie surse de finanțare, surplus de lichidități și premise de dezvoltare.

3.4 Colaborarea cu Peugeot

3.4.1 Despre Peugeot

Familia Peugeot a început afacerile în 1810, când a cumpărat o moară de cereale și a transformat-o într-o fabrică de oțel. Primul vehicul Peugeot a fost creat 79 de ani mai târziu, în urma colaborării dintre Leon Serpollet și Armând Peugeot.

Sigla care a consacrat marca Peugeot a fost creată în anul 1847 și a început să fie folosită din 1850. În anul 1858, aceasta a fost înregistrată oficial. Leul simboliza cele trei calități ale lamelor Peugeot – duritatea zimților, flexibiliatea lamei și viteza de tăiere.

Frații Peugeot au produs și biciclete, primul model fiind construit în anul 1882. În anul 1889, Armând Peugeot a prezentat prima mașină Peugeot, care era un vehicul cu trei roți propulsat de un motor cu aburi. Un an mai târziu, motorul cu aburi a fost eliminat în favoarea unui motor cu ardere internă. În 1892, Peugeot fabrica 30 de unități pe an, pentru că mai apoi, în 1900, să ajungă la un număr de 500 de mașini pe an.

Deși înfățișarea leului de pe sigla Peugeot a fost schimbată de-a lungul timpului, acesta a rămas simbolul mărcii franțuzești. Leul Peugeot a primit modificări subtile de-a lungul anilor, care au implicat adăugarea unor umbre și crearea unui profil mai deosebit.

Peugeot a fost primul producător de automobile din lume care a montat anvelope din cauciuc pe modelele sale. Acest lucru se întâmplă în 1891, o vreme în care ceilalți producători foloseau roti din lemn.

Peugeot a produs prima mașină cu două axe cu came și patru supape pe cilindru și a creat prima mașină cu suspensie independentă pe fată în standard.

3.4.2 Colaborarea cu Peugeot

Fiind unul dintre cei mai mari fabricanți și distribuitori auto, Peugeot, dispune de un număr redus de serviciuri auto, fapt care a condus la acesta colaborare. Pentru o bună colaborare serviciul auto SC Auto Hit SRL trebuie să se adapteze la noi standarde, impuse de Peugeot.

Prin acesta colaborare Sc Auto Hit va trebui să furnizeze următoarele servicii:

– service garanție și post garanție;

– servicii anvelope-roti: vânzări, echilibrări;

– servicii buy – back auto Peugeot.

Sc Auto Hit pentru a putea face față acestui proiect trebui în primul rând să își mărească numărul de angajați și de asemenea spațiu de lucru.

3.4.3 Investiții pentru realizarea proiectului.

a) Obiectul investiției :

– mărirea zonei de lucru al serviciului SC Auto Hit SRL;

– amenjarea spațiului;

– achiziții de utilaje și echipamente mai performante;

– angajarea de personal calificat, precum și pregătirea profesională a persoanelor deja angajate în cadrul societăți.

Valoarea totală a investiției propuse : 250000 EUR

b) Elemente generale privind proiectul

Prin implementarea acestui proiect se dorește în principal asigurarea serviciurilor pentru compania Peugeot, având ca scop obținerea de profit pentru ambele părți.

c) Produsele și serviciile prevăzute a se realiza în urma implementării proiectului propus

Prin implementarea proiectului se dorește punerea la dispoziția clienților Peugeot a unui service cât mai aproape de aceștia .

După finalizarea proiectului Peugeot se dorește ca numărul de mașini vândute să crească de la an la an, întrucât vânzările scăzute din acest moment se datorează și faptul că nu existe un service al reprezentantei Peugeot pe zona respectivă.

d) Structura de management în implementarea proiectului:

Responsabil pentru implementarea proiectului vor fi atât reprezentanți ai companie Peugeot, cât și reprezentanți ai societății SC Auto Hit SRL.

Finanțarea afaceri se va realiza de compania Peugeot.

3.4.4 Date privind promovarea proiectului

a) Volumul de vânzări estimat la sfârșitul următorilor patru ani pentru produsele și serviciile realizate ca rezultat al proiectului propus:

În 4 ani de la implementarea proiectului Peugeot dorește să crească numărul de mașini vândute pe zona respectivă, iar SC Auto Hit SRL dorește atragerea de noi clienți.

b ) Activități prevăzute de promovare a programului implementat:

– Cum vor afla clienții despre acesta colaborare?

Ce buget se va aloca în următorii pentru acesta promovare?

Ce metode de publicitate se vor utiliza?

Pentru promovarea proiectului se va aloca un buget minim de doar 500 de euro, pentru că Peugeot are deja o imagine foarte bună în România .

Formele de publicitate folosite vor fi o scurtă campanie TV, o prezentare la radio, întrucât majoritatea șoferilor ascultă radio în timpul condusului, dar de asemenea se va folosi și marketing-ul direct .

COSTURILE ȘI PLANUL DE FINANȚARE AL PROIECTULUI

ESTIMARE BILANȚULUI

SITUAȚIA VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR AFERENTE PROIECTULUI DE INVESTIȚII

3.4.5 Rezultatele investiției

Pentru a calcula rezultatele investiție vom folosi următoarele formule:

– ROI ( return on investment);

– W.A.C. C (weighted average cost of capital).

1. R.O.I – în termini economici, ROI poate fi considerat că raport între veniturile rezultate după un anumit timp în urma investiții și valoarea investiției inițiale.

I R.O.I = Beneficiu net/Investiția în proiect = 42000/ 250000 = 0.17%

II R.O.I = Beneficiu net/Investiția în proiect = 319200/250000 = 1.28%

III ROI = Beneficiu net/ Investiția în proiect = 504000/250000 = 2.016%

IV ROI = Beneficiu net / Investiția în proiect = 5376000/250000 = 2.15%

2. W.A.C.C – reprezinta rata de actualizare determinata ca medie ponderata, la valoarea de piata, a costurilor tuturor surselor de finantare din structura capitalului unei intreprinderi.

CMP ( %) = ∑(Ps x Cs)/100 unde:

ps = ponderea fiecărei surse de capital în total capital;

Cs = costul, în procente, a fiecărei surse de capital.

CMP(%) = ∑( Ps * Cs)/ 100 = (20 * 15 + 70 * 20 + 10 * 22/) 100 = 19.2%

Analizând proiectul care urmează sa fie pus în aplicare se observă ca acesta este de bun augur atât pentru firma SC Auto Hit SRL, cât și pentru compania Peugeot.

După cum se observă investiția va fi amortizată în timp, ducând în fiecare an la creșterea a cifrei de afaceri. Atâta timp cât se ofera servicii de calitate și clieți vor fi mulțumiți, iar rezultatele nu vor întârzia să apară.

Concluzii

Nu este un secret pentru nimeni că economia românească încearcă de ani buni să depășească perioada de tranziție la o economie de piață, dar nu reușeste să facă decât câțiva pași și se întoarce. Care este problema, e frica de necunoscut, e neîncederea în propriile forțe, e lipsa curajului de a face ceva nou, fără îndrumarea nimănui?

Analiza situațiilor financiare, oferă un ansamblu de concepte, tehnici și metode care permit tratarea informațiilor interne și externe, interpretarea acestora, formarea unor idei, aprecierea activităților întreprinderii în vederea formulării unei idei, unei opinii, unei recomandări pertinente privind evoluția acesteia, nivelul și calitatea performațelor, gradul de risc într-un mediu concurențial extrem de dinamic.

Informațiile privind performanța unei întreprinderi cu referire la profitabilitatea acesteia, sunt utile în luarea deciziilor legate de evaluarea modificărilor potențiale ale resurselor economice pe care le va putea obține în viitor întreprinderea. Astfel, informațiile despre variabilitatea performanțelor sunt importante și utile dacă se dorește anticiparea capacității unității de a genera fluxuri de lichidități cu resursele pe care le deține deja, dar și pentru formarea unui raționament privitor la eficiența cu care aceasta poate utiliza noi resurse.

Pentru ca o firmă să își desfășoare activitatea în condiții cât mai profitabile este nevoie de un management eficient și aș mai recomanda :

îmbunătățirea imaginii firmei și crearea și impunerea unui nou brand propriu pe piața;

mărirea volumului de vânzări pe piața din Piatra Neamț prin câștigarea de noi clienți, dar și extinderea în alte orașe din județ;

orientarea către noi activități adiascente care să îi permită unității o fexibilitate mai ridicată la cerințele pieței;

semnarea cu băncile contracte cât mai avantajoase, astfel încât valoarea capitalului împrumutat să fie inferioară ratei financiare sau economice pentru ca unitatea să își poată onora plățile reducând astfel și volumul cheltuielilor financiare

creșterea cifrei de afaceri prin creșterea volumului veniturilor obținute și din activitatea de producție;

să optimizeze consumul de materii prime pentru a obține aceași calitate la prețuri mai mic pentru activitatea de producție;

Bibliografie

1. Allaire, Y. Fȋrșirotu, M. Management strategic, București, Editura Economică, 1998;

2. Anghel, Ion, Strategia și Analiza Economico – Financiara a firmeii – studii de caz , Editura ASE, 2000

3. Bǎrbulescu, C. Sisteme strategice ale întreprinderii, București, Editura Economică, 1999

4. Bǎrbulescu C, Economia și Gestiunea Întreprinderii, București, Editura Economic, 2005

5. Bȃrsan M., Diagnostic și Strategiile firmei, Suceava, 2011

6. Dinu, E. Strategia firmei. Teorie și practică, București, Editura Economică, 2000

7. Jaba O. Analiza strategica a întreprinderii, Editura Sedcom Libris, Iasi, 1999

8. Maxim, E. Marketing, București, Editura Economică, 2000

9. Nicolescu, O. Strategii manageriale de firmă, București, Editura Economică, 1996