Folosirea Funcțiilor de Corelație Multiplă Pentru Previzionarea Productivității Muncii la Sc

INTRODUCERE

Activitatea de construcții, componentă a super-sistemului "societate" poate fi privită ca un sistem deschis ce se caracterizează prin faptul că reglarea sa se facă prin interacțiuni ale elementelor în relații cu mediul înconjurător si în condițiile existente create de acesta. Prin urmare, activitatea de construcții are legături multiple si interacțiuni permanente, mediul din care primește informații, energie, materiale, fonduri si căruia restituie lucrările executate.

Producția de construcții – montaj în țara noastră s-a dezvoltat în strânsă concordanță cu creșterea productivității muncii. Este elocventă în acest sens dinamica producției de construcții-montaj .

Problema productivității muncii în toate ramurile economiei naționale au preocupat si continuă să preocupe gândirea economiștilor deoarece productivitatea muncii constituie unul din factorii economici de primă importanță în toate orânduirile sociale.

Productivitatea muncii, ca expresie concentrată a dezvoltării forțelor de producție, se caracterizează prin multiple aspecte si corelații tehnice. Dinamica ei oglindește influența reciprocă dintre elementele de producție, reflectând o serie de raporturi cu caracter tehnic, dintre obiectul muncii si mijloacele de muncă, dinte tehnologie si sistemul mijloacelor de muncă, dintre diferitele elemente ale tehnicii, precum și interacțiunea dintre tehnică si forța de muncă în procesul muncii.

Productivitatea muncii este o categorie economică, ea reflectând în mod complex relațiile sociale (legăturile dintre ramuri si unități economice, natura relațiilor sociale dominante, unirea forței de muncă cu mijloacele de producție, etc).

în literatura de specialitate din țările capitaliste există unele teorii în care se folosește neștiințific noțiunea de productivitate, așa de exemplu, teoria „factorilor de producție" tratează despre ,,productivitatea capitalului", urmărind prin aceasta să se ascundă faptul că unica sursă a valorii, deci a plusvalorii, este munca omului.

Oglindind întreaga cheltuială de muncă (vie si materializată) prin unitatea de produs, productivitatea muncii sociale exprimă sintetic productivitatea muncii omenești depusă în toate verigile procesului de producție, începând cu obținerea materiei prime, continuând cu fazele de prelucrare intermediară si terminând cu confecționarea produsului finit.

Creșterea productivității întregii munci sociale este, așadar, sinonimă cu economisirea atât a muncii vii, cât si a mijloacelor de producție ,,Privită din punct de vedere social – spunea K. Marx – productivitatea muncii crește si prin economisirea ei . Aceasta din urmă nu cuprinde numai economisirea mijloacelor de producție, dar si evitarea oricărei munci inutile".

K. Marx arată în ce constă creșterea productivității muncii: partea muncii vii se micșorează, iar partea muncii materializate , adică cea din trecut, se mărește, dar în așa fel încât suma totală a cheltuielilor de muncă pe unitatea de produs se micșorează ; în acest mod cantitatea de muncă vie se micșorează mai mult decât se mărește cantitatea de muncă materializată . Munca trecută materializată este cuprinsă în consumul de materiale, de combustibil, de utilaje, de mașini, de servicii etc, toate acestea fiind folosite la realizarea produsului pentru care se depune munca vie.

b#%l!^+a?

CAPITOLUL I. PROBLEME METODOLOGICE Șl TEORETICE ALE b#%l!^+a?PRODUCTIVITĂȚII MUNCII ÎN CONSTRUCȚII

Productivitate muncii reprezintă rodnicia sau eficiența muncii în procesul de producție. Aceasta se exprimă prin cantitatea de produse obținute cu un anumit consum de muncă. Creștere productivității muncii reprezintă procesul prin care același volum de muncă socială se caracterizează într-un volum sporit de bunuri materiale.

Productivitate muncii individuale este productivitate muncii pe om, întreprindere sau ramură , în condiții specifice de înzestrare, calificare, intensitate. Ca indicator al producției muncii individuale se ia media producției pe muncitor, obținută în unitatea de timp sau timpul pe unitatea de produs. Cu alte cuvinte, productivitatea muncii realizată în condițiile sociale medii care caracterizează o orânduire sau alta, o etapă sau alta a dezvoltării producției sociale, reiese că productivitate muncii sociale nu trebuie considerată ca o sumă sau o medie aritmetică a productivității muncii individuale. în ultima esență, ea exprimă deci eficiența muncii în întreaga economie națională.

Creșterea productivității muncii are o influență hotărâtoare în sporirea producției. De asemenea, realizarea unui volum crescând de investiții și constant își are izvorul în creșterea productivității muncii. Este un factor principal în reducerea costurilor de producție, în scurtarea duratei de execuție a lucrărilor de construcție și darea în funcțiune mai devreme a obiectivelor de investiții.

Factorii de influență al productivității muncii în construcții

In cadrul principiilor metodologice de analiză a factorilor care pot influența nivelul productivității muncii, un loc important îl ocupă clasificarea științifică a acestora. După cum producția socială însăși este un process social-economic și ethnic complex, tot așa și factorii care influențează nivelul productivității muncii sociale au un character deosebit de variat, fiind deci necesară gruparea lor după mai multe criterii.

1.1.1 Clasificarea factorilor în funcție de caracterul lor social – economic

Din acest punct de vedere se deosebesc două mari grupe :

factori generali (gradul de dezvoltare a mijloacelor de producție, experiența acumulată ]n producție, cunoștințele șl îndemânarea muncitorilor, organizarea tehnică a muncii, condițiile naturale);

factori specifici (forma pe care o îmbracă proprietatea asupra mijloacelor de producție și legate de aceasta, forma de atragere în muncă, caracterul cooperării și
diviziunii muncii).

Delimitarea acestor două categorii de factori prezintă importanță teoretică , pe baza ei putând fi aprofundată analiza legii economice a creșterii productivității muncii sociale.

1.1.2 Clasificarea factorilor în funcție de elementele procesului de producție

O primă categorie o reprezintă factorii material-tehnici (tehnică avansată, utilizarea maximă a capacităților în funcțiune, distribuirea rațională a forțelor de producție, introducerea noilor tipuri de materii prime și materiale, economisirea cheltuielilor materiale ale producției, asigurarea continuității producției, ridicarea calității acesteia).

Cea de a doua categorie o formează factorii legați de dezvoltarea forței de muncă (ridicarea continuă a bunăstării materiale a oamenilor muncii, cointeresarea materială, organizarea științifică a muncii, folosirea normelor cu motivare tehnică, securitatea muncii, îmbunătățirea balanței muncii, repartizarea planică a cadrelor, utilizarea deplină a forței de muncă, ridicarea nivelului cultural-tehnic, întărirea disciplinei, dezvoltarea întrecerii socialiste, generalizarea experienței înaintate).

1.1.3 Clasificarea factorilor în funcție de caracterul influenței lor

Există o seri de factori care acționează direct asupra raportului dintre producție și cheltuielile de muncă , influența lor se concretizează direct printr-o reducere a consumului de muncă pe unitatea de produs. O altă serie de factori care acționează indirect, prin mijlocirea primilor, fapt care trebuie să țină seama atunci când se încearcă delimitarea influenței diferiților factori.

1.1.4 Clasificarea factorilor în funcție de sfera lor de extindere

Ca urmare a diviziunii sociale a muncii, factorii care influențează nivelul productivității muncii nu au o sferă de extindere identică. Pornind de la considerentul că productivitatea muncii poate fi privită la diferite nivele ale producției sociale, se deosebesc factori de ramură și factori la nivelul economiei naționale.

La nivelul ramurii pot fi considerați: introducerea tehnici și tehnologiei avansate, b#%l!^+a?mecanizarea complexă și automatizarea proceselor de producție, modernizarea utilajelor, b#%l!^+a?perfecționarea organizării muncii și a producției, extinderea experienței înainte.

La nivelul economiei naționale se includ : modificările în structura producției sociale, îmbunătățirea repartizării teritoriale, dezvoltarea științei și tehnicii, dezvoltarea bazei tehnico-materiale în diferite ramuri, orientarea și planificarea investițiilor, nivelul material și cultural al oamenilor muncii.

Acțiunea inversă a factorilor care influențează negative nivelul productivității muncii poate fi evidențiată în funcție de natura consumului de muncă, după cum se poate vedea în următorul tabel.

O altă grupare a principalilor factori de influență a productivității muncii a fost dată într-un raport astfel:

1) Factori generali :

clima

repartiția geografică a materiilor prime

politica fiscală și politica creditului

organizarea generală a pieței muncii

centrele tehnice și informațiile relative la tehnica nouă

organizarea comercială și volumul pieței

cercetările generale științifice și tehnice

influența întreprinderilor cu randament mai mic și variația importanței în producția totală.

2) Factori tehnici și factori de organizare :

gradul de integrare

proporția de utilizare a capacității

volumul și stabilitatea producției

calitatea materiei prime

aprovizionarea ritmică, conformă cu necesitățile

dispunerea rațională a echipamentului

sisteme de mașini multiple

instrumente de control

calitățile producției

raționalizarea și normalizarea materialelor și a muncii

– întreținerea și serviciile tehnice (protecția, iluminatul, zgomotul, ventilația)

disponibilitatea, natura și accesibilitatea utilajelor

uzura mașinilor și utilajelor

numărul de mașini (sau cantitatea de energie) disponibile pentru lucru

durata și distribuția timpului de muncă

selecția personalului

3) Factori umani

relațiile dintre muncă și conducere

condițiile sociale și psihologice de muncă

sursele de stimulare b#%l!^+a?

oboseala fizică b#%l!^+a?

structura forței de muncă( vârstă, sex, calificare și formare profesională)

politica sindicatelor

Referitor la clasificarea factorilor productivității muncii, unii economiști susțin că pentru studierea statistică multifactorială a productivității muncii, factorii trebuie aleși în special în funcție de caracterul participării lor la procesul de producție. Din acest punct de vedere se deosebesc :

Factorii legați de producție, adică cei care depind de de nivelul de dezvoltare a mijloacelor de producție și de organizare a procesului de producție, de specializare, cooperare, etc.

Factorii naturali.

Factorii personali, adică cei care depind de calificarea lucrătorilor, de vechimea lor în muncă, de vârstă, etc.

în legătură cu clasificarea factorilor care influențează nivelul productivității muncii, s-a întocmit o anchetă referitoare le situația actuală în domeniul factorilor productivității munci.

Cercetarea prin anchetă a cuprins 13 tematici ca de exemplu : aprecierea nivelului productivității munci în comparație cu cel din străinătate, ordinea eficienței factorilor care influențează pozitiv și negativ productivității munci, creșterea planificată a productivității muncii, problema calificării, fluctuația, probleme de retribuire și alte grupe de factori.

Indicații interesante au dat răspunsurile în ceea ce privesc rezervele întreprinderilor pentru creșterea productivității muncii a căror rezolvare depinde de organele tutelare sau de alte organe.

Ordinea rezervelor pentru creșterea productivității muncii rezultată din anchetă a fost următoarea :

Concepția construcțiilor din investiții

Sistemul de conducere, planificare și stimulare a întreprinderilor

Sistemul de vânzare și de aprovizionare

Sistemul de retribuire

în țara noastră, în legile cu privire la dezvoltarea economico – socială a României se menționează că creșterea rapidă a productivității muncii se va realiza prin ridicarea calificării cadrelor, promovarea progresului tehnic, extinderea mecanizării și automatizării, modernizarea si perfecționarea proceselor de producție, organizarea științifică a producției și a muncii, raționalizarea consumului de muncă în fiecare unitate și la scara întregii societății.

Creșterea productivității muncii trebuie să fie fundamentată pe următoarele grupe de factori:

1) Factori legați de introducerea tehnicii noi și îmbunătățirea celei existente:

intrarea în funcțiune a unităților industriale noi dotate cu tehnică modernă

introducerea utilajelor noi

introducerea și extinderea tehnologiei moderne

mecanizarea lucrărilor grele și cu volum mare de muncă

modernizarea utilajelor existente

mica mecanizare

2) Factori legați de îmbunătățirea organizării producției:

folosirea mai bună a utilajelor

reducerea coeficientului de rebuturi

îmbunătățirea utilizării timpului de lucru al muncitorilor

ridicarea calificării muncitorilor

Factori naturali

Factori legați de schimbarea structurii producției și cooperarea între întreprinderi:

schimbarea structurii producției industriale

schimbări în volumul cooperării industriale

specializarea și combinarea întreprinderilor

5) Factori legați de îmbunătățirea organizării producției și cooperarea întreprinderii:

perfecționarea organizării conducerii producției

simplificarea structuri aparatului administrativ

mecanizarea lucrărilor de evidență statistică, de contabilitate și calcul

1.2 Calculul productivității muncii în construcții b#%l!^+a?

b#%l!^+a?

Determinarea justă a nivelului productivității muncii reprezintă o condiție necesară pentru planificarea și aprecierea eficienței activității economice, pentru scoaterea la iveală a rezervelor și pentru creșterea în continuare a productivității muncii.

Statistica productivității muncii se limitează mai ales la determinarea dinamicii productivității muncii în ansamblu; rolul diferiților factori de influență ai productivității muncii nu se determină prin metode statistice decât intr-o măsură redusă.

Ca observație generală se menționează faptul că, în ceea ce privește metodologia de determinare a productivității muncii există încă unele discuții generate în special de complexitatea anumitor aspecte teoretice și de unele dificultăți de ordin practice.

Aceasta înseamnă că indicatorul productivității muncii se calculează ca raport între volumul producției dintr-o perioadă de timp și timpul de muncă cheltuit pentru această producție:

W = Q / T

W = indicatorul productivității muncii

Q = volumul producției

T = timpul de muncă cheltuit pentru această producție

Există două metode principale juste pentru determinarea productivității muncii:

Metoda naturală, după care dinamica productivității muncii este determinată pe baza schimbărilor intervenite în cantitatea de produse fabricate pe unitatea de timp cheltuită.

Metoda unităților de muncă , după care dinamica productivității muncii se exprimă prin raportul unor mărimi inverse – masele de timp ce revin pe unitatea de produs.

în practică se mai folosesc și alte metode care se substituie metodelor arătate, în cazul în care acestea nu pot fi aplicate.

Prin conținutul sau, producția netă reflectă valoarea nou creată în fiecare unitate, rezultă din cheltuirea muncii vii. Producția netă angajează deci, înainte de toate, eficiența muncii vii, producătoare de venit național.

în calculul producției nete cu profil departamental se cuprind unitățile cu activitate de bază construcțiile montaj în antrepriză pentru activitatea cărora se întocmesc balanțe de verificare sau bilanțuri contabile.

La S.C. ASTRA S.A. producția netă se stabilește prin însumarea producției nete a subunităților ( șantier) și a unității pe structura căreia este organizată.

Ca indicator sintetic de eficiență economică productivitatea muncii trebuie considerată în dinamică, comparând productivitatea unei perioade curente cu cea a perioadei de bază, ceea ce conduce la un indice al dinamicii productivității muncii.

1) Metoda de calcul a productivității muncii în unități naturale (fizice ).

Metoda constă în raportarea volumului producției exprimată în unități naturale la numărul mediu scriptic de personal sau muncitori dintr-o perioadă dată.

întrucât această metodă este cea mai apropiată de definiția științifică aproductivității muncii, folosirea ei este recomandată în toate cazurile în care este posibil și anume, în special în ramurile cu producție omogenă. în general însă o omogenitate deplină a producției este o excepție și de aceea metoda în unități naturale, în formă pură nu poate fi aplicată decât în mod excepțional. în afară de aceasta, cu toată simplitatea ei aparentă, această metodă cere o serie de condiții care îngeunează justa ei aplicare.

2) Metoda de calcul a productivității muncii în unități convenținoal-naturale.

Esența acestei metode constă în transformarea diferitelor produse înrudite într-un singur Produs convențional cu ajutorul unor coeficienți de transformare stabiliți pe baza raportului dintre volumul de muncă necesar diferitelor produse și a produsului luat ca bază (ca unitate convențională) sau pe baza unor parametri tehnici.

Avantajele și dezavantajele acestei metode sunt comune cu acelea ale metodei de calcul a productivității muncii în unități naturale. Această metodă mai prezintă dezavantajul că nu este sufficient de precisă atunci când coeficientul de transformare nu se stabilește în mod riguros pe baza consumului real de muncă, sau nu se revizuiește la timp. Ca formulă de calcul metoda în unități naturale-convenționale poate fi prezentată astfel:

Q = producția din sortimentul respectiv în expresie naturală;

K = coeficientul convențional pentru recalcularea produselor diferite într-o unitate de calcul convențională;

T = timpul cheltuit pentru realizarea produselor respective;

L = producția respectivă recalculată în unitatea de calcul convențională.

3. Metoda de calcul a productivității în unități de muncă

Această metodă reprezintă, din punct de vedere principal, o variantă mai perfecționată a calculului dinamicii productivității muncii pe baza unităților natural-convenționale.

Spre deosebire de metoda unităților naturale și natural-convenționale care se pot folosiîn special în cazul unei producții omogene, metoda de calcul în unități de muncă b#%l!^+a? (denumită și metoda timpului normat) poate fi folosită și în cazul unei producții eterogene. b#%l!^+a?

în acest caz, exprimarea volumului producției se face prin adunarea la un numitor a diferitelor sortimente fabricate, respectiv prin exprimarea în om-ore a volumului de muncă necesar fabricării lor.

Indicele de creștere a productivității munciiîn cazul metodeiîn unități de muncă se calculează astfel:

lw = indicele de creștere a productivității muncii în perioada curentă față de perioada de bază;

Qo = producția în perioada de bază, în număr de unități de produs;

Q1 = idem, în perioada curentă;

Tn = timpul normat pe unitatea de produs;

To = cheltuiala de muncă în perioada de bază;

Ti = cheltuiala de muncă în perioada curentă.

Raportul Ti /Tn reprezintă indicele de depășire a normei. în cazul aplicării metodei în unități de muncă este necesar să se înlăture influența modificării sortimentului de produse.

Metoda de calcul a productivității muncii în unități valorice.

Metoda valorică este cea mai răspândită. Această metodă constă în raportarea volumului producției, în unități valorice (în prețuri comparabile), respective valoarea producției calculată după metoda de întreprindere, la numărul mediu scriptic de personal sau muncitorii.

Metoda valorică se consideră ca metodă principală de calcul atât a nivelului, căt și a dinamicii productivității.

O cerință principală a acestei metode este aceea că evaluarea producției trebuie făcută în prețuri comparabile (constante) și nu în prețuri curente care sunt variabile.

Determinarea dinamicii productivității muncii după metoda valorică are un caracter contravențional, întrucât drept unitate comună se iau prețurile, iar nu o altă caracteristică specifică întregului sortiment al producției.

Prin această metodă se obține un indicator sintetic și unitar în toate ramurile economiei, întrucât valoarea producției caracterizează volumul întregii producții a economiei într-o anumită perioadă.

Expresia indicelui de creștere a productivității muncii după metoda valorică este următoarea:

Iu, = indicele de creștere a productivității muncii

Qo Q i = cantitatea de produse de un anumit fel fabricate în perioada de bază și în perioada curentă

To,Ti = cheltuielile de timp pentru întreaga producție în perioada de bază și în perioada curentă (se exprimă de obicei în număr mediu scriptic de personal sau muncitori folosiți în perioada respectivă)

Po = prețul constant pe unitatea de produs

Metoda valorică are unele dezavantaje datorită faptului că ea exprimă în mod ilegal variația raportului dintre munca vie, cheltuită într-o întreprindere anumită și munca materializată creată în alte întreprinderi. Schimbarea acestui raport de la o perioadă la alta sau față de prevederile planului, deformează nivelul și dinamica productivității muncii atât la nivelul întreprinderii, cât și al ramurii.

Numărul mediu scriptic este media aritmetică a personalului pe o anumită perioadă și anume a personalului ținut în evidență scriptică.

N = Nc + KNn

Productivitatea muncii exprimată valoric poate fi:

Orară

Zilnică

Lunară

Trimestrială sau anuală

în cazul folosirii metodei productivității muncii exprimată valoric (în prețuri de deviz) apar unele dificultății datorită modului de calcul a producției globale(terminate și neterminate):

în structura lucrărilor se pot produce modificări în diferite perioade. b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Unele modificări de prețuri unitare de deviz ale lucrărilor duc la incomparabilitatea lor.

Evaluarea producției neterminate se face cu aproximație, mai ales pentru perioade mai scurte.

Executanții de lucrări sunt tentați să folosească materiale mai scumpe pentru obținerea unei productivități valorice mai mari.

Introducerea de soluții noi de proiectare și aplicare de tehnologii noi influențează valoarea producției în sensul reducerii prețului de deviz și deci scade productivitatea muncii exprimată valoric, în contradicție cu faptul că în realitate productivitatea muncii crește.

Lipsa unui etalon constant de evaluare a producției care să facă posibilă compararea în timp și pe lucrări similare a realizărilor și deci a productivității muncii.

Rezultă că indicele de productivitate a muncii exprimat valoric, deși are avantajul de a fi corespunzător, trebuie corectat pe baza unor coeficienți care să țină seama de modificarea structurii lucrărilor, de nivelul prețului de deviz, etc.

Având în vedere diversitatea producției de construcții-montaj și faptul că indicii de productivitate în expresie naturală, cu unități de măsură diferite, nu se pot cumula pentru obținerea unui indice total, devine necesară folosirea productivității valorice care folosește o mărime unică, valoarea.

Pentru caracterizarea productivității muncii la niveluri diferite și pentru scopuri diferite, metoda valorică, datorită inconvenientelor arătate, nu poate fi singura metodă folosită .

La nivelul întreprinderii și al ramurii există preocupări și se acordă toată atenția extinderii metodei de calcul a productivității muncii în unități naturale și în unități de muncă astfel încât, paralel cu folosirea metodei valorice, aceste metode să devină un instrument principal pentru determinarea nivelului și dinamicii productivității muncii.

în esență metoda constă în a determina nivelul productivității valorice a muncii pe baza consumurilor efective în cazul analizei realizărilor. Aplicarea la diferite nivele a metodei, comportă luarea în considerare a unei serii de elemente specifice nivelului organizatoric analizat.

în scopul îmbunătățirii metodei valorice astfel încât să fie înlăturată influența muncii materializate asupra indicatorului productivității muncii în literatura de specialitate au fost propuse diferite soluții. Printre acestea se menționează în special metoda de calcul pe baza producției nete.

Producția netă a unei ramuri se obține ca diferență între producția globală și cheltuielile materiale de producție.

în componența cheltuielilor materiale de producție intră:

Valoarea obiectelor muncii consumate în procesul de producție (materiale,
semifabricate proprii și din afară, combustibil, energie electrică).

Valoarea mijloacelor de muncă consumate (respectiv valoarea uzurii uneltelor de muncă).

Valoarea serviciilor prestate de alte ramuri ale sferei producției materiale (cheltuielile de transport, telecomunicații, etc).

Caracteristic pentru toate aceste cheltuieli este faptul că ele sunt un produs al muncii trecute, transferate asupra noului produs.

Avantajul producției nete, în comparație cu metoda producției globale, constă în faptul că ea nu determină întreprinderile să se orienteze spre fabricarea unor produse care să încorporeze materii mult mai scump; ea nu este influențată de structura materiei prime și a materialelor folosite și nici de structura organizatorică a întreprinderilor industriale.

Preocupările și cercetările întreprinse în țara noastră pe linia perfecționării metodologiei de calcul a productivității au condus , printre altele, la elaborarea și experimentarea metodei de determinare a productivității muncii în construcții pe bază de prețuri constante pe unități fizice.

Aplicarea metodei reclamă în primul rând folosirea de prețuri constante pentru diferite sortimente de lucrări de construcții în scopul asigurării comparabilității reale a dinamicii productivității muncii. Aceasta implică stabilirea de prețuri pe unități fizice, (m3, m2, etc.) ale obiectelor de construcții respective, pentru o anumită perioadă de referință, și care rămân constante în toate perioadele de urmărire a dinamicii productivității. în acest mod se elimină în special influențele variației prețurilor la unele elemente, precum și a îmbunătățirii proiectelor.

Nomenclatorul obiectelor de construcții, grupat pe diferite tipuri de obiecte, cu prețuri constante pe unități fizice, devine un instrument pus la dispoziția organizațiilor de construcții pentru determinarea dinamicii productivității fizice a lucrărilor de construcții.

Calculul productivității muncii pe baza acestei metode comportă următoarele etape:

Se stabilește cantitatea de lucrări, în unități fizice, pe baza ponderilor din devizele lucrărilor, respectiv proporțional cu valoarea producției realizate față de valoarea totală a devizului.

Se calculează pentru aceste unități fizice deduse, valoarea producției realizate prin aplicarea prețurilor constante prevăzute într-un catalog pus la dispoziția șantierelor.

Se deduce partea din valoarea producției realizate pentru obiectele la care nu s- b#%l!^+a?b#%l!^+a?au stabilit încă prețuri constante.

Datele statistice ale șantierelor, obținute pe baza acestor calcule, se centralizează pe întreprinderi, centrale industriale, ministere.

Se dă un exemplu de calcul pe baza acestei metode preconizate. Notațiile din acest exemplu sunt următoarele:

V = valoarea producției nete realizate (în prețuri curente de deviz);

Q = valoarea producției realizate (în prețuri curente de deviz) la care s-au stabilit prețuri constante pe unități fizice;

c = valoarea producției realizate (în prețuri constante, pe unități fizice);

q = valoarea producției nete realizate (în prețuri curente de deviz) la obiectele pentru care nu s-au stabilit prețuri constante;

Q't = valoarea totală a producției realizate (neconsiderată în prețuri constante);

N = numărul mediu de personal muncitor din perioada cuvenită;

W = productivitatea realizată (în prețuri constante) în perioada curentă: W = Q't / N .

Cu privire la q, intervin două ipoteze de calcul în funcție de modul în care se consideră valoarea acestei producții:

producția q să fie adăugată, în prețuri curente, la producția Q

producția q să fie reconsiderată cu raportul Q’/Q , presupunând că nivelul realizat la cea mai mare parte din volumul producției se poate considera și la restul de producție, care prezintă o pondere mai mică.

Deci:

în ipoteza 1. avem :

în ipoteza 2. avem :

în general, se consideră că productivitatea exprimă producția pe unitatea unui factor. Ea este reprezentată prin catul dat de împărțirea unei producții la unul, mai mulți, sau la ansamblul factorilor care au contribuit la această producție.

Termenul de productivitate este adeseori considerat ca sinonim cu eficiența. Folosit fără calificativ el se aplică la productivitatea muncii umane.

în sensul celor arătate, productivitatea poate fi exprimată prin:

1. Productivitatea specifică a muncii:

2. Productivitatea unui factor:

3. Productivitatea globală:

4. Productivitatea muncii:

5. Productivitatea netă a muncii:

1.3 Metode statistico – matematice de analiză a productivității muncii

în literatura de specialitate se acordă o importanță crescândă metodelor de determinare a dinamicii reale a consumului de muncă pentru realizarea producției, având în vedere că aceasta constituie un element esențial în luarea deciziilor pentru îmbunătățirea activității productive.

Printre aceste metode, un loc însemnat îl ocupă metodele statistico-matematice, prezentate sub diferite forme în literatura de specialitate, printre care se menționează, în continuare, unele aspecte:

1.3.1 Descompunerea pe elemente a indicilor

Metoda constă în descompunerea pe elemente a indicelui de productivitate în scopul evidențierii modificărilor structurale intervenite.

Relația de bază pe care se bazează această metodă:

Pa, Pb = valoarea medie brută a productivității întreprinderii a, respectiv b.

Pai, Pbi = nivelul productivității în unele activități ale întreprinderilor a și b .

ta, tb = timpul total de muncă consumat în întreprinderile a și b .

tai, tbi = ponderea timpului de muncă consumat pentru unele tipuri de construcții în întreprinderile a și b .

b#%l!^+a?

= ponderea timpului de muncă consumat pentru unele tipuri de construcții b#%l!^+a?față de întregul timp consumat.

Comparația se efectuează pe bază de ponderi, și nu în valori absolute.

1.3.2 Analiza de corelație și de regresie

Această metodă se folosește în scopul stabilirii caracterului legăturii dintre factorii de creștere a productivității muncii, a măsurării nivelului acestuia și a exprimării cantitative a acestei legături.

Metoda constă în stabilirea unei ecuații ere să caracterizeze legătura dintre productivitatea muncii și un anumit factor care o determină, sau mai mulți factori. Forma legăturii dintre productivitatea muncii și factorii de influență se exprimă

printr-o ecuație lineară:

printr-o funcție de regresie:

Pe această baza se rezolvă prima problemă, aceea a stabilirii caracterului legăturii între fenomenele cercetate.

Pentru aflarea parametrilor ao,ai și a2se folosesc sisteme de ecuații normale.

Cea de a doua problemă a teoriei corelației-măsurarea intensității legăturii se rezolvă prin calculul unui indicator special-raportul de corelație.

1.3.3 Analiza multifuncțională a productivității muncii

Această metodă întregește utilizarea metodelor de corelație și regresie în analiza productivității muncii, permițând determinarea cantitativă a influenței, atât a fiecărui factor în parte, cât și a întregului ansamblu de factori ai productivității muncii, ținând seama de legătura reciprocă dintre aceștia.

1.3.4 Analiza apriori productivității muncii

Alegerea metodei optime de analiza, respectiv modelarea statistică a unui fenomen atât de complex cum este productivitatea muncii, este determinată în mare măsură de analiza apriori a productivității muncii.

Această analiza poate fi împărțită în următoarele etape principale:

Formularea obiectului de studiu (productivității muncii) în forma lui cea mai generală.

Sintetizarea cunoștințelor de specialitate despre obiectul de studiu, pe baza analizei bibliografiei, a consultanților ca specialiști, etc.

Formalizarea informației obținute apriori cu privire la obiectul de studiu.

Analiza statistică a informației apriori, formalizate (alegerea celor mai importanți factori).

Determinarea tipului de legătură (funcțională, stocastică, cauzală, de corelație, de regresie).

Determinarea metodelor de studiere a fenomenelor (metoda corelației, metoda regresiei, analiza de dispersie și alte metode).

Precizarea și concretizarea formulării problemei.

Pentru aprecierea obiectivă a factorilor care influențează productivitatea muncii în cadrul studiilor statistico-economice multifactoriale, se recomandă formalizarea datelor apriori existente

cu ajutorul metodei corelației rangurilor. Esența acestei metode constă în stabilirea prealabilă a factorilor care influențează productivității muncii în domeniul respectiv și chestionarea unor specialiști care să stabilească rangurile factorilor aleși după influența lor asupra productivității muncii. Rezultatele chestionării sunt trecute în tabele de formă matriceală, pe această bază efectuându-se interpretarea matematică a rezultatelor.

Până în prezent, metodele statistico-matematice de analiză a productivității muncii, prezintă în principal un interes teoretic, aplicarea lor în activitatea practica și în special în construcții fiind încă redusă. Prin extinderea continuă a tehnici moderne de calcul se întrevede însă posibilitatea utilizării lor pe scară mai largă, în vederea obținerii unor rezultate care să reflecte cât mai fidel și mai cuprinzător dinamica reală a acestui indicator.

1.4 Determinarea economiei de muncă în funcție de creșterea productivității muncii

Relația dintre creșterea productivității muncii și scăderea numărului de personal rezultă din formula generală a productivității:

W = V

W = productivitatea muncii;

V = volumul producției (valoric, în prețuri de deviz);

N = numărul de personal.

Notând cu:

ΔW = creșterea productivității muncii

ΔN = scăderea numărului de personal

b#%l!^+a?

b#%l!^+a?

V / W fiind egal cu N, rezultă:

Această expresie reprezintă deci relația dintre creșterea productivității muncii și scăderea numărului de personal.

1.5 Relația dintre productivitatea muncii și durata de execuție

Creșterea productivității muncii presupune o economie de volum de muncă în realizarea unei aceleiași cantități de producție. Reducerea volumului de muncă conduce la scurtarea duratei normate a proceselor de lucru ceea ce în ansamblu se reflectă în realizarea obiectului de construcții într-o durată mai scurtă.

La analiza influenței creșterii productivității muncii asupra duratei de execuție trebuie luat în considerație atât productivitatea muncitorilor de la procesele de bază, cât și a celor utilizați în procesele de deservire, deoarece :

creșterea productivității muncii influențează în mod evident scurtarea duratei de execuție a lucrărilor.

scurtarea duratei contribuie la economisirea unor forțe de muncă și deci la creșterea productivității muncii.

Pentru ca scurtarea duratei sa aibă un efect pozitiv asupra nivelului productivității muncii este necesar să se asigure o organizare rațională din punct de vedere tehnologic în desfășurarea executării lucrărilor, care să conducă efectiv la economii de forțe de muncă.

Permisele scurtării duratei de execuție și a creșterii productivității muncii sunt în principiu următoarele :

folosirea metodelor rapide de lucru;

distribuirea suficientă și rațională a forțelor de muncă în limitele dimensiunilor fronturilor de lucru disponibile și a utilajelor puse la dispoziție;

succesiunea rațională a proceselor de lucru în limita posibilă de executare simultană a diferitelor procese de lucru.

Realizarea acestor permise principale presupune întocmire unui grafic de desfășurare a executării lucrărilor pe baza unei analize complexe asupra aspectelor tehnologice și economice.

în elaborarea acestui grafic trebuie avute în vedere elementele menționate în scopul proiectării unei durate raționale . Stabilirea duratei raționale are o importanță esențială.

Scurtarea nerațională a duratei de execuție poate conduce la:

comasarea excesivă de forțe de muncă peste limitele dimensiunilor fronturilor de lucru disponibile, ceea ce are ca efect neutilizarea integrală a timpului de muncă, întreruperi în desfășurarea lucrărilor și neconcordanță între numărul de muncitori calificați și cei necalificați:

„îndesirea" fronturilor de lucru și suprapunerea nerațională a proceselor de lucru, cu efect negativ asupra calității lucrărilor și a nerespectării cerințelor de protecție a muncii;

aglomerarea de utilaje și folosirea lor nerațională;

volum de muncă în plus pentru remedieri și reparații, în urma desfășurării anormale a executării procesului tehnologic.

Aceste aspecte negative conduc la o productivitate scăzută a muncii.

De aceea la stabilirea duratei de execuție, trebuie luat în considerație ca executarea lucrărilor să se realizeze în termenele cele mai scurte posibile din punct de vedere tehnologic și cele mai raționale din punct de vedere economic.

Corelarea justă între productivitatea muncii și durata de execuție nu se poate realiza deci decât pe baza unei organizări științifice a producției și a muncii. în condițiile scurtării termenului de execuție, organizarea corespunzătoare a lucrului impune participarea unui număr maxim posibil de muncitori și utilaje – denumită îndesirea frontului de lucru.

Această corelare între productivitatea muncii și durata de execuție se face în raport cu o anumită metodă de lucru, adică în condițiile unei anumite tehnologii și a folosirii unor anumite b#%l!^+a?tipuri de utilaje. La aplicarea altor metode (tehnologie diferită, utilaje noi) intervin alte elemente și deci valorile privind numărul muncitorilor și utilajelor care lucrează simultan se b#%l!^+a?modifică. Acest număr nu trebuie să depășească valori care se obțin prin împărțirea fronturilor de lucru la dimensiunile normate ale locurilor de muncă. O problemă esențială la stabilirea duratei raționale de execuție a lucrărilor este deci determinarea dimensiunilor frontului de lucru pentru fiecare formație de lucru. în vederea coordonării optime a operațiilor care se pot executa simultan sau succesiv pe locul de muncă, la care participă formații de lucru diferite, apare necesitatea determinării, pentru fiecare formație în parte, a cantității de lucrări care îi revine într-un schimb.

Porțiunea respectivă de lucrare, caracterizează dimensional în cadrul locului de muncă, în raport cu care se amplasează mijloacele și forțele de muncă, reprezintă frontul de lucru al locului de muncă.

Frontul de lucru, exprimând cantitatea de lucrare care revine unei formații pe schimb în unități de măsură ușor măsurabile, delimitează totodată zona înconjurătoare în care se amplasează materialele și utilajele necesare executării lucrării.

în cazul organizării executării lucrărilor după metoda în lanț, determinarea frontului de lucru capătă o importanță deosebită.

Determinarea frontului de lucru :

F = Npin / v

F = frontul de lucru, în unități caracteristice pentru lucrarea respectivă;

Np= norma de producție pe schimb a formației, în unități de măsură specifice lucrării;

V = cantitatea medie de unități specifice care revin pe unitatea de măsură a frontului de lucru;

in = indicele mediu de îndeplinire a normelor.

Dimensionarea frontului de lucru în cadrul organizării locului de muncă are un rol determinant, asigurând desfășurarea unui ritm uniform de lucru. Frontul de lucru nu trebuie stabilit numai pentru întreaga brigadă, ci pentru fiecare formație sau echipă din cadrul brigăzii.

Numai în acest mod se poate asigura o productivitate maximă a muncitorilor, evitându-se aglomerările și suprapunerile de spații de circulație și depozitare a materialelor.

Stabilirea unor relații referitoare la influența productivității asupra scurtării duratei de execuție implică precizarea prealabilă a următoarelor elemente și noțiuni:

Fu = frontul de lucru normat al formației, care reprezintă partea minimă dintr-o construcție în care activitatea unei formații de lucru se poate desfășura pe un schimb în mod rațional, în scopul realizării productivității maxime posibile;

Fs = frontul de lucru de care dispune o formație pe un sector;

M = numărul rațional de sectoare în care se poate, din punct de vedere tehnologic, împărți obiectivul;

Vs = volumul de producție pe un sector;

Tr = durata rațională în care ar fi posibil din punct de vedere tehnologic de terminat obiectul, astfel ca să respecte frontul de lucru normat, pentru realizarea productivității maxime;

Po = Productivitatea maximă care se poate realiza în condițiile duratei raționale.

Pe baza studiilor făcute și a analizei factorilor de influență, s-au formulat unele relații între productivitatea maximă și durata rațională de execuție:

Durata rațională executării obiectului Tr :

Ks = durata unui proces la un sector;

NPf= norma de producție de schimb a formației de lucru;

in = indicele de mediu de îndeplinire a normelor la meseriile respective;

f = numărul de formații normate.

Numărul de formații necesar pe un sector f :

v = cantitatea medie de lucrări care se poate executa pe unitatea de măsură a frontului de lucru

r = raportul dintre dimensiunea de pe sectorul d și dimensiunea normală de lucru dn;

Frontul de lucru al formației Fn;

Productivitatea maximă posibilă în cazul duratei raționale

Dacă V este valoarea volumului de lucrări care trebuie realizată în durata rațională Tr, în zile, rezultă productivitatea maximă posibilă de realizat:

1) Productivitatea muncitorilor de bază:

b#%l!^+a?

în care Nb este numărul muncitorilor de bază și în ipoteza că în medie luna are 25 de zile lucrătoare. b#%l!^+a?

2) Productivitatea pe total personal:

Nd = numărul muncitorilor de deservire generală și a personalului tehnic-administrativ;

Pd = productivitatea muncitorilor de deservire generală și a personalului tehnic-administrativ;

Cum Pd = 0 rezultă :

Ca o concluzie a celor arătate rezultă că rolul hotărâtor în reducerea la maximum a duratei de execuție și sporirea productivității muncii, îl are organizarea științifică a muncii și aplicarea celor mai raționale metode de organizare a desfășurării lucrărilor.

b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#

%l!^+a? b#%l!^+a? b

CAPITOLUL II. ACTIVITATEA DE CONSTRUCȚII ÎN ECONOMIA NAȚIONALĂ

2.1. DESCRIEREA PROCESULUI DIN ACTIVITATEA DE CONSTRUCȚII

Activitatea de construcții poate fi privită ca un sistem deschis fiind o componenta a supersistemului "societate". Sistemul deschis se caracterizează prin faptul că reglarea sa se face prin interacțiuni ale elementelor în relații cu mediul înconjurător și cu condiții existente create de acesta . Ca atare, activitatea de construcții are legături multiple și interacțiuni permanente cu mediul din care primește informații, energie, materiale, fonduri etc. și cărora îi restituie lucrările executate. întrucât mediul în care se desfășoară activitatea de construcții se află în continuă evoluție, sistemul nu poate exista decât dacă este un sistem dinamic, adică are capacitatea de a-și modifica în timp legăturile cu mediul, ca urmare a schimbărilor produse în cadrul acestuia și a influențelor transmise sistemului.

Totodată, activitatea de construcții ca sistem deschis este, în același timp, și un sistem social-economic, având în vedere că ea este nu numai un ansamblu de utilaje, forță de muncă, fonduri etc. ci reunește mijloacele de muncă și obiectele muncii cu forța de muncă prin intermediul căreia își realizează funcționalitatea, conform obiectivelor fixate, care decurge din nevoia socială . în interiorul sistemului, forța de munca, omul, își desfășoară activitatea și se află o bună parte din timp . Din acest punct de vedere sistemul trebuie astfel organizat încât să permită formarea unei dispoziții corespunzătoare pentru muncă, să asigure menținerea permanentă a capacității de muncă și dezvoltarea personalității omului.

În cadrul activității de construcții, se include atât executarea de construcții, noi, cât și reconstrucțiile, dezvoltările, transformările si amenajările, toate acestea fiind finanțate din investiții. După structura lucrărilor, activitatea de construcții se referă atât la lucrările de construcții propriu-zise, în care se includ și montajul elementelor prefabricate sau subansamblelor, cât și la activitatea de montaj a utilajelor tehnologice.

După structura lucrărilor, activitatea de construcții se referă atât la lucrările de construcții propriu-zise, în care se include și montajul elementelor prefabricate sau subansamblurilor, cât și la activitatea de montaj a utilajelor tehnologice.

După stadiul în care se află obiectele de construcții, ele pot fi obiecte în continuare, obiecte începute în cursul anului curent și obiecte terminate.

Producția de construcții montaj constă în realizarea obiectelor noi (clădiri, instalații tehnologice, rețele edilitare, drumuri, poduri, etc.) și a unor reparații ale acestora, printr-un ansamblu complex de activități desfășurate în mod coordonat.

Producția se constituie din lucrări de construcții, de instalații și de montaj al utilajelor tehnologice și funcționale și constă în totalitatea proceselor prin care lucrători constructori și montori pregătesc, transportă și pun în operă materialele de construcții și utilajele tehnologice, folosind uneltele de muncă și mecanisme corespunzătoare, rezultatul final fiind realizarea lucrărilor proiectate și intrarea lor în exploatare.

Prin proces de producție de construcții-montaj se înțelege totalitatea activităților și a schimbărilor naturale ce au loc în legătură cu transformarea organizată, condusă și realizată de oameni, a obiectelor muncii (materiale, semifabricate, prefabricate, etc.), cu ajutorul mijloacelor de muncă în vederea obținerii de lucrări finite de construcții-montaj. b#%l!^+a?

Procesul de producție are două laturi principale care sunt în strânsă legătură între ele și acționează una asupra alteia, și anume : procesul de muncă și procesul tehnologic.

Prin proces de muncă se înțelege activitatea executantului în realizarea producției de construcții și montaje.

Prin proces tehnologic se înțelege activitatea executantului în realizarea producției de construcții și montaje.

în cazurile în care transformarea obiectului muncii se face direct de către executant, procesul tehnologic se suprapune cu procesul de muncă. Pe măsură ce munca omului este ajutata de utilaje și procesul de producție se mecanizează încep să apară, sub formă distinctă, procesul tehnologic și procesul de muncă. Astfel, în cazul mecanizării complexe a anumitor activități de construcții, se ajunge ca procesul tehnologic să aibă loc numai prin acțiunea utilajelor, iar procesul de muncă să se reducă la pornirea, supravegherea, reglarea și oprirea mecanismelor.

Procesele tehnologice pot fi elementare, care cuprind executarea celui mai simplu proces tehnologic, procese simple care grupează procesele elementare sau procese complexe care grupează toate procesele simple care se asociază constructiv în vederea realizării în element de construcție,

Există procese tehnologice care au loc numai datorită acțiunii forțelor naturale (procese fizice și chimice) cunoscute și folosite de om.

Procesul de producție este foarte variat și se realizează de către un colectiv larg de executanți. Organizarea rațională a proceselor presupune stabilirea exactă a sarcinilor colectivului, astfel încât fiecare membru să cunoască și să răspundă de rezultatele muncii sale. De aceea, procesul de producție se împarte în elemente componente omogene din punct de vedere tehnologic și organizatoric, care să poată fi date ca sarcină unui anumit executant.

în construcții-montaj, procesele de producție se înlănțuie pe fiecare sector de lucru, prin: Pregătire – transport – execuție propriu-zisă – control.

Forțele de producție necesare efectuării proceselor de producție grupează forța de muncă, obiectul muncii și mijloacele de muncă.

Forța de muncă este alcătuită din personalul muncitor de diferite meserii sau necalificat și are rolul principal în cadrul producției.

Obiectul muncii cuprinde lucrurile asupra cărora se execută acțiunea de prelucrare în procesul de producție.

Mijloacele de muncă cuprind uneltele, mașinile și utilajele.

Rezultatele activității producției de construcții-montaj se determină cu ajutorul unor indicatori valorici și anume :

Producția de construcții-montaj terminată – cuprinde valoarea lucrărilor de
construcții-montaj la care s-au executat toate operațiile prevăzute în normele de deviz sau în analize speciale. Nu se cuprind lucrările care, deși corespund articolelor de deviz nu au toate operațiile terminate, și cele care sunt în litigiu sau care nu îndeplinesc condițiile de a fi finanțate.

Producția de construcții-montaj neterminată – cuprinde valoarea lucrărilor
prevăzute în articolele de deviz, la care nu s-au executat toate operațiile prevăzute de normele de deviz sau de analize speciale. în această categorie se cuprind și lucrările terminate dar nerecepționate (neacceptate) de către beneficiarul investiției.

Producția globală de construcții-montaj – cuprinde întregul volum de lucrări
terminate și neterminate inclusiv lucrările executate și aflate în litigiu. Tot aici sunt cuprinse și lucrările de organizare de șantier executate. Producția globală de consrucții-montaj cuprinde producția de consrucții-montaj terminată și neterminată, planificată sau realizată într-o anumită perioadă.

d) Producția netă în construcții – reprezintă valoarea nou creată în activitatea
productivă. Conținutul valorii producției nete se compune din retribuțiile personalului muncitor și alte drepturi ale acestuia, impozitul pe fondul de retribuire, contribuția pentru asigurări sociale, alte elemente de muncă vie, beneficiu.

Costurile materiale se stabilesc corespunzător sferei de cuprindere a producției globale în vederea calculului valorii producției nete și se compun din următoarele elemente: materiale de bază, prefabricate, confecții, produse de carieră și balastieră, inclusiv cheltuielile pentru transport-aprovizionare, de la furnizori până la obiectele de construcții sau locurile de punere în operă, uzura obiectelor de inventar de mică valoare sau scurta durată, inclusiv a sculelor, a dispozitivelor și a verificatoarelor, a echipamentului, materialelor de protecție și cazarmamentului, energie electrică și termică, aer comprimat, oxigen și apă, combustibil, amortizarea costurilor fixe, chiriile pentru utilaje, instalațiile și mijloacele de transport închiriate de la terți, alte cheltuieli materiale aferente producției de construcții-montaj și care după natural or nu pot fi încadrate la nici unul din elementele de cheltuieli materiale precedente.

Producția globală pentru calculul valorii producției nete din activitatea de construcții-montaj se compune din valoarea lucrărilor de construcții-montaj și a prestațiilor efectuate de stațiile de utilaje și transport, atelierele de proiectare și de oficiile de calcul pentru terți și pentru servirea celorlalte activități productive ale unităților de construcții-montaj.

Producția netă totală în unități de construcții-montaj este constituită din suma volumelor de producție netă realizate în activitatea de bază, în activitatea subunităților de mecanizare și transport și în activitatea subunităților de producție industrială și este influențată b#%l!^+a?de: valoarea producției terminate la lucrările de bază și de organizare de șantier, creșterea sau descreșterea valorii producției neterminate la lucrările de bază și cele organizate de șantier de la sfârșitul și începutul perioadei, valoarea prestațiilor stațiilor de utilaj și transport, a atelierelor de proiectare și a oficiilor de calcul pentru terți și pentru alte activități productive din cadrul unității.

în producția terminată și neterminată nu se cuprind: cheltuielile pentru materiale aflate pe șantier însă neintrate în operă, valoarea studiilor de teren, costul documentațiilor tehnico-economice elaborate de proiectant pentru investiții (reparații capitale); proiectele de execuție elaborate de constructor, cheltuielile pentru reparațiile capitale și curente ale utilajelor proprii, pentru întreținerea clădirilor și construcțiilor speciale proprii, lucrările de plantare a pomilor, lucrările pentru refertilizarea terenurilor degradate prin excavații miniere, montajul utilajului efectuat de întreprinderea furnizoare cu forțe proprii de muncă.

e) Controlul calității lucrărilor de construcții-montaj – asigurarea calității lucrărilor implică intervenții operative în procesul de execuție și luarea de măsuri tehnico-organizatorice în vederea realizării unor obiecte de construcții care să posede proprietățile necesare satisfacerii în grad cât mai înalt a nevoii sociale. Execuția lucrărilor de construcții-montaj la un nivel calitativ cere promovarea unor acțiuni unitare pentru asigurarea calității la toate punctele de lucru și în toate etapele și fazele de execuție.

Din punct de vedere filozofic, orice construcție este un produs, rezultat dintr-un sistem de transformare ale mediului natural și social, generate de acțiunea umană în vederea satisfacerii unui scop. Produsul "construcției" este un bun social și cultural și nu un simplu agregat material tocmai prin faptul că înglobează nu numai materii prime, substanțe sau energie, tehnologie, ci și o masivă și complexă serie de elemente extra sau nemateriale exprimate în valori: cunoaștere, comportamente, atitudini.

2.2. PARTICULARITĂȚILE PRODUCȚIEI DE CONSTRUCȚII-MONTAJ

Deși producția de construcții-montaj prezintă unele asemănări cu producția industrială, Asemănări care se accentuează pe măsura promovării progresului tehnic, totuși, prin esența ei, prezintă o serie de particularități, care îi atestă caracterul de ramură distinctă a economiei naționale. Aceste particularități afectează în general, în mod negativ condițiile și posibilitățile de desfășurare a proceselor de producție, fapt care expune aplicarea unor măsuri tehnico-organizatorice adecvate.

în comparație cu alte ramuri ale producției naturale, si în mod special cu industria, producția de construcții-montaj prezintă următoarele particularități principale:

a) Procesul producției de construcții-montaj este mobil în timp ce produsul este fix, spre deosebire de industrie unde procesul de producție este fix, muncitorii lucrând în unități de producție stabile, cu locuri de muncă bine precizate pe traseul fluxului tehnologic.

Mobilitatea procesului producției de construcții-montaj se manifestă atât în diferitele faze de executare a lucrărilor din cadrul unui obiect de construcții, când muncitorii se deplasează pe orizontală si pe verticală pe măsura înaintării execuției la obiectivul respective fixat în teren și obiectele muncii trebuie aduse la locurile de producție respective, cât și după terminarea lucrărilor, când formațiile de muncitori și mijloacele de muncă respective trec la executarea de lucrări la alt obiect, fie din cadrul aceluiași șantier fie din cadrul altui șantier.

Caracterul mobil al producției de construcții-montaj generează o serie de probleme specifice, și anume:

programarea executării lucrărilor, atât pe șantierul respectiv cât și în corelație cu alte șantiere, trebuie astfel făcută încât să se asigure continuitatea folosirii forței de muncă și a utilajelor;

organizarea pe șantier trebuie să se facă din nou pentru fiecare șantier care se
înființează, creându-se condiții de cazare pentru muncitori, de depozitare pentru
materiale și utilaje, de prelucrare și de punere în operă a materialelor, de funcționare a
utilajelor precum și cai de comunicație și de transport în exteriorul șantierului;

dotarea cu mașini și utilaje, trebuie să țină seama de necesitatea deplasării lor de la un punct de lucru la altul, fie în întregime, fie prin demontare și remontare;

aprovizionarea tehnico-materială implică aducerea unui mare volum de materiale, de mare diversitate, până la locurile de muncă, folosind mijloace de transport de diferite tipuri și capacități;

structura cheltuielilor de producție diferă în multe privințe față de alte ramuri ale
economiei, în construcții apar unele cheltuieli specifice cu o pondere însemnată în costul producției (cheltuieli pentru organizarea de șantier, pentru demontarea, transportul și montarea utilajelor, pentru evacuarea molozului) unele din aspectele specifice caracterului mobil al producției de construcții-montaj produc efecte negative, în special în ceea ce privește stabilitatea și gradul de calificare a forței de muncă, folosirea eficientă a utilajelor și materialelor, mărirea cheltuielilor de producție, calitatea lucrărilor. Atenuarea acestor efecte se obține prin aplicarea metodelor industriale de lucru prin optimizarea programării lucrărilor.

b) Procesul producției de construcții-montaj are, în general, un caracter mai complex decât cel din alte ramuri ale producției materiale, el constând din asamblarea unui mare număr de sortimente și tipodimensiuni de materiale, folosirea unui mare număr de b#%l!^+a?muncitori din meserii diferite și a unor utilaje de tipuri și capacități diferite.

Această complexitate a impus :

elaborarea unui număr important de prescripții tehnice;

necesitatea ca, pentru fiecare lucrare să se analizeze soluțiile tehnice și tehnologice posibile pentru satisfacerea cerințelor și adoptarea unei decizii pentru soluții cea mai eficientă;

c) Caracterul de unicat pe care îl mai păstrează multe din produsele activității constituie o altă caracteristică importantă a acestei activități. Acest caracter de unicat creează o serie de probleme specifice și anume:

necesitatea analizării și alegerii amplasamentelor care prezintă condițiile cele mai avantajoase din punct de vedere social-politic, economic și tehnic;

necesitatea proiectării distincte sau adaptării proiectelor tip, directive sau refolosibile la fiecare amplasament concret stabilit;

necesitatea întocmirii unei documentații economice pentru stabilirea prețului de
deviz al fiecărui obiect în parte;

Procesul de producție în construcții se desfășoară în aer liber. Datorită acestui fapt, procesul de producție este influențat direct de o serie de factori atmosferici, ceea ce are repercusiuni atât asupra muncitorilor, îngreunându-le activitatea, cât și asupra unor procese tehnologice care necesită anumite condiții pentru desfășurarea lor. Printr-o programare industrială de lucru se pot evita efecte negative ale factorilor atmosferici.

Durata relativ mare a ciclului de producție creează, de asemenea, o serie de probleme specifice, cum sunt:

necesitatea concentrării de forță de muncă și cantități de materiale importante, cu implicațiile organizatorice și economice respective;

necesitatea optimizării programării lucrărilor astfel ca să se evite unele vârfuri;

necesitatea finanțării și decontării periodice a lucrărilor de construcții-montaj, prin folosirea metodelor industriale de lucru se realizează o scurtare a duratei de
execuție a lucrărilor.

f) Produsele ramurii de construcții au o greutate foarte mare comparative cu
produsele altor ramuri, fapt care implică deplasarea unor importante volume de materiale de greutate mare, antrenând cheltuieli corespunzătoare . Prin folosirea unor materiale ușoare, precum și a unor materiale cu rezistențe superioare, se poate obține o reducere a greutății construcțiilor și implicit o reducere însemnată a volumului de manipulări.

De asemenea, este de menționat și faptul că, în cazul lucrărilor de extindere, modernizare și reparare a construcțiilor apare frecvent situația când executarea lucrărilor respective se desfășoară în condiții de exploatare a construcțiilor existente, fapt care provoacă greutăți și necesită măsuri speciale de ordin tehnic și organizatoric.

Indicatorii aferenți investițiilor reflectă consecințe ale procesului reproducției lărgite asupra productivității muncii. Nivelul acestor indicatori este condiționat de un complex de factori.

Aria de folosire a indicatorilor este extinsă începând cu activitatea de prognoză și planificare până la proiectarea tehnico-economică și urmărirea în exploatare a fondurilor fixe.

în reflectarea unor procese economice se utilizează un sistem unitar de indicatori tehnico-economici cu un larg domeniu de aplicare.

Pentru determinarea eficienței economice a investițiilor sunt folosiți indicatorii naturali și indicatorii valorici:

1. Indicatorii naturali sau tehnici reflectă dimensiunile caracteristice ale procesului de investiții și ale rezultatelor obținute de pe urma realizării acestora. Ei se pot determina la nivel de obiectiv sau domeniu de activitate, sunt compatibili și întregesc concluziile rezultate din confruntarea indicatorilor valorici. Ei nu arata cheltuielile de muncă cu care sunt realizate fondurile fixe, aria de folosire fiind limitată la aspectele specifice pe care le reflectă .

Principalii indicatori naturali folosiți în caracterizarea activității de investiții sunt:

Capacitatea – exprim[ potențialul de producție al unui obiectiv, se bazează pe cele mai bune regimuri tehnologice, pe un randament înalt al utilajelor, pe folosirea deplină a timpului de lucru și respectarea calității produselor.

Durata de realizare a investiției – cuprinde perioada de la începerea execuției până la punerea în funcțiune a capacității totale, durata intermediară în cazul punerii în funcțiune a capacităților pe etape și a capacităților parțiale, durata de la punerea în funcțiune a capacității și până la realizarea nivelului proiectat al indicatorilor tehnico-economici.

Consumul specific la principalele materii prime și materiale, precum și pe utilități, pe unitate de produs pentru produsele de bază. Principalele categorii de consumuri materiale sunt materiile prime, materialele de bază, materialele auxiliare, combustibilii, energia, apa și aburul.

Suprafața terenului, adică a incintei în care urmează să fie amplasat obiectivul de investiții – este necesar să se urmărească ca obiectivele să fie amplasate în zone sau platforme industriale care să se încadreze în planurile urbanistice aprobate ale localității.

Gradul de folosire a capacităților de producție și a suprafețelor construite –
folosirea a capacităților de producție constituie condiția de bază pentru desfășurarea în
activități eficiente.

2. Indicatorii valorici – reflectă aspectele specifice dintre eforul de investire și efectele valorice obținute în cadrul procesului de producție. Indicatorii valorici sunt comparabili și celorlalți, între ei constituind elemente pentru determinarea eficienței economice a investițiilor. b#%l!^+a?

Principalii indicatori valorici de caracterizarea nivelului eficienței economice a investițiilor sunt:

a) Valoarea investiției – care exprimă efortul de resurse materiale, financiare și de muncă pentru realizarea si punerea în funcțiune a unui obiectiv.

Aceasta cuprinde investiția directă, adică totalitatea fondurilor necesare .legate nemijlocit de execuția fondului fix, investiția colaterală, adică fondurile necesare realizării de obiective pentru asigurarea cu materii prime, materiale, combustibili, prestări de servicii, transporturi a noului obiectiv ce se construiește.

Investiția specifică – reflectă efortul de investiții necesar pentru obținerea în unități de spor de capacitate sau a unui produs.

Costul pe unitate de produs – exprimă valoarea mijloacelor de producție consumate și a retribuțiilor plătite, respectiv costurile necesare pentru crearea în unități de produs. Aceste costuri reflectă eficiența folosirii mijloacelor de producție, a muncii și a resurselor bănești care se consumă pentru realizarea în produs . Nivelul costurilor trebuie să prezinte o tendință de scădere datorită introducerii în producție a unor tehnologii noi și a reducerii consumurilor specifice.

Valoarea producției nete – indicator de bază ce reprezintă valoarea nou creată în activitatea productivă. Este unul din principali indicatori tehnico-economici și în raport de valoarea acestuia se calculează indicatorul "productivitatea anuală a muncii".

Valoarea producției marfă – indicator ce reflectă, în expresie bănească, volumul producției unității economice, realizat într-o unitate de timp și destinat desfacerii.

Costurile de producție la 1000 lei producție marfă, în preț de producție – exprimă valoarea costurilor ocazionate într-o perioadă de producție determinată pentru obținerea în volum de producție marfă de 1000 lei exprimată în preț de producție.

g) Acumulări totale anuale – sunt expresie valorică a plusprodusului creat în sfera producției materiale, respectiv venitul net al societății.

h) Profitul – sporirea profitului pe seama reducerii costurilor de producție sau a valorificării superioare a materialelor, exprimă îmbunătățirea activității unității. Sporirea eficienței activității se oglindește și în creșterea rentabilității.

i) Rentabilitatea – este indicatorul care exprimă capacitatea unității de a produce beneficii.

j) Productivitatea muncii – constituie un indicator important cu care se măsoară eficiența activității, exprimă eficiența cu care se cheltuiește munca socială. Prin creșterea productivității muncii se creează condiții pentru reducerea costurilor, ca urmare a micșorării consumurilor de muncă vie și materializată, și a costurilor administrativ-gospodărești pe unitate de produs.

k) Eficiența fondurilor fixe – reprezintă eficiența fondurilor investite în raport cu valoarea producției globale anuale.

în construcții, ca urmare a dezvoltării tehnice, preocuparea pentru calitate s-a extins având în vedere un număr sporit de exigențe, în afară de siguranță, funcționalitate și estetică, printre care se menționează protecția la foc, igiena, conservarea clădirilor, etc.

Problemele legate de calitate prezintă o importanță specială în domeniul construcțiilor din următoarele motive:

Construcțiile fiind bunuri de folosință îndelungată, pe de o parte beneficiarul nu are posibilități decât limitate în timp de a reacționa împotriva constructorilor în fața unor defecțiuni ascunse, iar pe de altă parte cheltuielile de exploatare și intervenție sunt de mare importanță și direct proporționale cu eventualele deficiențe de calitate.

Defecțiuni în structura construcțiilor pot provoca accidente și chiar pierderi de vieți omenești, mai ales că a crescut interesul pentru clădirile de mare înălțime, turnuri, poduri de mare deschidere, baraje, etc.

Faptul că fiecare construcție reprezintă un unicat în condiții specifice de teren, amplasare, climă, fac ca angrenarea celorlalți să ridice probleme mai dificile față de produsele industriale de mare serie, executate la punct fix.

Situația nesatisfăcătoare a calității construcțiilor este pusă pe de o parte în seama creșterii rapide a volumului de construcții, fenomen ce a condus la necesitatea de a se folosi personal ineficient pregătit și ales necorespunzător, pe de altă parte există o lipsă generală de grijă pentru celelalte și un mod răspândit de a se accepta părerea că slaba calitate este o boală cronică și incurabilă.

în final trebuie să se demonstreze că s-a realizat calitatea cerută pe baza "Manualului de calitate propriu societăților de construcții" și "Planurilor de calitate" proprii lucrărilor respective.

Prin cunoașterea tuturor acestor elemente societatea de construcții va fi în măsură să-și adapteze din timp metodele de execuție, tehnologiile pe care le va aplica la caracteristicile cerute, materiale de construcții pe care le va folosi, forța de muncă pe care o utilizează și nu în ultimul rând costurile de producție corespunzătoare condițiilor reale ale pieței.

2.3. EVOLUȚII Șl TENDINȚE ÎN ACTIVITATEA DE CONSTRUCȚII

După avântul industriei construcțiilor din Orientul Mijlociu, Africa și Asia de la sfârșitul anilor 70 și începutul anilor 80 , importanța acestor piețe pentru firmele de construcții a scăzut. Cele mai multe firme de construcții internaționale și-au redirijat eforturile către Europa, b#%l!^+a?care a devenit cea mai mare piață de venituri.

Relansarea activității în investiții este pentru România o certitudine. Momentul declanșării acțiunilor, intensitatea acestora, domeniile și natura activităților ce vor caracteriza relansarea economiei naționale cu implicațiile lor în activitatea de construcții deși, pe moment, nu și-au găsit echilibrul lor dinamic pot și trebuie să fie pregătite din timp.

Reorganizarea unităților de construcții și transformarea acestora , potrivit legii, în societăți comerciale private precum și trecerea la privatizarea societăților comerciale cu capital de stat sunt primii pași siguri în economia de piață.

Este necesar ca întregul proces legislativ și organizatoric pentru trecerea la economia de piață să se desfășoare mai accelerat, să fie mai deschis, mai accesibil cunoașterii și înțelegerii de către toți factorii interesați.

Din analiza cerințelor pentru diferitele categorii de activități în construcții, din prognoză a rezultat că se poate cont ape importante volume de lucrări în majoritatea sectoarelor economice naționale care pot conduce la revigorarea investițiilor.

Categorii de activități si structura lor ce vor constitui interesul dezvoltării economiei:

a) Construcții pentru modernizarea infrastructurii economice

Conceptul de infrastructură economică include întreaga rețea de producere și distribuire a energiei, de gospodărire comunală, transporturile și comerțurile.

b) Drumuri, cai ferate și construcții aferente

în domeniul drumurilor și autostrăzilor, sunt necesare lucrări de modernizări, devieri, consolidări și ranforsări însumând mii de kilometri.

Podurile existente nu mai corespund în parte normelor actuale și necesită un volum mare de lucrări, reconstrucții îndeosebi pe rețeaua de drumuri locale.

Intersecțiile de nivel ale drumurilor cu căile ferate necesită construcția de pasaje denivelate, crearea de construcții de pasaje auto va crește vertiginos în anii ce urmează. De asemenea se preconizează modernizarea liniilor de cale ferată și continuarea electrificării unor linii.

c) Construcții pentru transporturi aeriene și navale

Pentru dezvoltarea transporturilor aeriene se vor construi noi aeroporturi în marile orașe ale țării si se vor dezvolta : noul port Constanța-Sud și porturile Brăila, Galați și Tulcea.

d) Alimentări cu apă și canalizări

în localitățile urbane este necesară extinderea alimentărilor cu apă și a lucrărilor de canalizare în conductele în care unele rețele au o vechime de peste 30 de ani și o uzură avansată.

e) Clădiri de locuit

în prezent există cereri pentru numeroase apartamente și locuințe individuale.

De asemenea în zonele cu potențial turistic se înregistrează cereri pentru construcția de spații colective și individuale de cazare, în următorii 10-15 ani peste 3 milioane de apartamente vor fi în situația de a fi înlocuite ca urmare a depășirii duratei normale de exploatare.

f) Construcții social-culturale și sportive

în urma multor ani în care volumul investițiilor pentru aceste dotări a fost sub necesități, s-au acumulat cerințe importante pentru construcția de spitale și dispensare precum și creșe, grădinițe cămine și sanatorii pentru vârstnici și handicapați.

Se apreciază că multe din construcțiile realizate înainte de anul 1970 nu mai corespund exigențelor funcționale actuale, ceea ce impune modernizarea lor.

g) Clădiri administrative și comerciale

Există numeroase comenzi pentru construirea de clădiri pentru bănci, oficii de calcul, sedii de societăți comerciale și ale autorităților locale.

h) Construcții industriale și agricole

La halele de producție , cel mai mare volum de lucrări va fi efectuat pentru îmbunătățire siguranței fondului construit existent. Este necesar să se execute consolidări și reparații la construcțiile afectate de agresivitatea mediului din industria chimică, alimentară, etc. Criza prin care economia din România a trecut în 1989 a afectat și afectează în continuare domeniul construcțiilor.

Realitatea pune în evidență mai bine ca oricând acum, când se poate prezenta deschis și cu competență starea din economie, o gravă rămânere în urmă și pe planul asistenței sociale determinată de lipsa de locuințe ca și a unor echipamente și dotări strict necesare unei vieți decente și totodată existența unui semn de întrebare pus în seama stării tehnice a multor construcții roase de timp, de o exploatare nefirească și mai ales de cutremure dure.

0 trecere în revistă a acestor mari probleme ar pune în evidență, între multe altele:

A) în mediul urban :

Criza de locuințe care determină încă în multe localități coabitarea iar la nivelul întregii țări un indice de 1,2 pers./ cameră și numai 1,09 mp locuibili/persoană.

Urgența reabilitării unor imobile grav avariate de cutremur.

Necesitatea ridicării nivelului de confort la apartamentele situate în clădiri de confort II și IV.

Utilitatea unei politici globale de asistență socială urbană care să conducă la :

eradicarea unor cartiere de locuințe insalubre aflate în stare de degradare

construirea de săli de clasă în domeniul învățământului

completarea bazei materiale existente în sectorul sanitar și înlocuirea clădirilor b#%l!^+a?sanitare, cele aflate într-o stare de uzură fizică și morală avansată

completarea rețelelor edilitare

construirea de teatre, cinematografe, expoziții, biblioteci

extinderea rețelei comerciale și hoteliere

B) în mediul rural :

Considerând că principalele acțiuni care trebuie interpuse în mediul rural sunt:

1 .Reevaluarea dimensiunilor activității de construcții având în vedere că 70% din populația rurală locuiește în case din materiale nedurabile.

2. intervenția de urgență pentru asigurarea alimentărilor cu apă în sistem centralizat în acele localități în care pânza de apă freatică a fost infestată de activități industriale sau agricole.

3. Asigurarea unui minim al dotării culturale și edilitare care să asigure stabilizarea populației rurale și diminuarea exodului către orașe.

C) la nivelul întregii țări :

Revederea întregului sistem energetic și de transport a energiei electrice,
termice, precum și a rețelelor de combustibil aflate într-o stare avansată de uzura fizica și morală.

Introducerea îmbunătățirilor imperative cerute pentru funcționarea unui sistem de comunicații adaptat unei economii moderne.

Pregătirea în vederea relansării investițiilor în industrie, agricultură și transporturi prin reevaluarea construcțiilor și echipamentelor existente în raport cu cerințele actuale și de perspectivă ale întregii economii naționale, inclusiv cele legate de înlocuirea clădirilor degradate de cutremure sau de condițiile de agresivitate a mediului si de exploatare la care au fost supuse.

Modernizarea rețelei rutiere, a căilor ferate, inclusiv refacerea podurilor,
viaductelor și a tunelurilor aflate în stare avansată de uzură .

Punerea în siguranță a zonelor cu terenuri alunecătoare , a celor supuse inundațiilor sau torentelor, precum și a celor ce se găsesc permanent sub influența secetei sau a apelor freatice.

Societățile comerciale și regiile autonome de construcții cu capital de stat nou influențate au rămas în dotare cu un volum important de mijloace fixe din care majoritatea Uzate moral și fizic în valoare de circa 147 miliarde lei.

Cu o asemenea zestre societățile comerciale de construcții sunt în situația în care pe de o parte sunt obligate să hotărască asupra reconsiderării și menținerii unei părți a mijloacelor existente, iar pe de altă parte să-și asigure volumul de lucrări care să dea posibilitatea unui rulaj de peste trei ori a mijloacelor de producție, realizând în acest fel minimum de condiții pentru formarea și utilizarea bazelor proprii pe noi criterii tehnologice și de rentabilitate.

2.4. Executarea unui zid de sprijin și efectele implementării progresului tehnic în construirea lui

Pentru a relata creșterea productivității în construcții s-a luat comparative executarea unui zid de sprijin, o construcție hidrotehnică ce folosește la protejarea alunecărilor de teren care afectează un drum.

Tehnologia de execuție a fost analizată în două variante, pentru a se observa creșterea productivității muncii prin extinderea progresului tehnic.

Zidul pentru care s-au efectuat calculele în continuare, are o lungime de 75 m, o înălțime de 3 m și dimensiunile specificate in schița din Anexa 2.

VARIANTA I – Lucrarea se va efectua manual, fără nici un ajutor mecanizat

Tehnologia de execuție a zidului de sprijin este următoarea:

Amenajarea terenului prin nivelare manuală;

Fixarea traseului zidului prin pichetare;

Săpătură manuală a fundației zidului în șah. Se sapă pe traseul aliniat o porțiune de aproximativ 1,5 – 2 mc, după care se toarnă betonul B100 în groapa respectivă. Se lasă un spațiu nesăpat, după care se sapă altă porțiune. Se repetă operațiunea până se termină întreaga fundație;

După terminarea operațiunii de turnare a betonului la cota corespunzătoare are loc împrăștierea pământului manual și compactarea cu mai de mână.

După aducerea la cotă a fundației se trece la executarea cofrajului în elevație,din scândură de rășinoase, panouri TEGO sau panouri metalice prin calotare (legat) cu sârmă moale și șpraițuri cu bile sau materiale lemnoase. Șpraițurile sunt întăriri ale cofrajului și care sunt făcute din lemn.

Din metru în metru se introduce câte un tub PVC care poartă numele de barbacană cu rolul de a permite apelor acumulate în spatele zidului să fie evacuate în canalul exterior de scurgere (rigola de scurgere).

Urmează transportul betonului și turnarea lui în cofraj manual cu găleata sau prin lopătar.

Se lasă o perioadă de timp, 14 zile de obicei, pentru a face priză, după care are loc decofrarea.

în urma decofrării, în spatele zidului de sprijin pe o lățime de 50-60 cm și întreaga înălțime a zidului se pune refuz de ciur sau balast pentru drenarea din spatele zidului și dirijarea apei prin barbacane.

b#%l!^+a?

VARIANTA II – Lucrarea se va efectua cu ajutor mecanizat oriunde este posibil.

În această varianta tehnologia de execuție a zidului de sprijin este următoarea:

Amenajarea terenului se face prin nivelare mecanică cu ajutorul buldozerului;

Fixarea traseului zidului prin pichetare;

Săparea se efectuează mecanic, cu excavatorul, tot în șah;

Urmează împrăștierea pământului cu buldozerul și compactarea lui cu cilindrul compactor;

Prin aducerea la cota fundației, următoarea etapă este executarea cofrajului, operație ce se execută manual.

Din metru în metru se introduce câte un tub PVC care poartă numele de barbacană cu rolul de a permite apelor acumulate în spatele zidului să fie evacuate în canalul exterior de scurgere (rigola de scurgere)

Transportul și turnarea betonului se face cu pompa SCVING (pompă mecanică);

Se lasă o perioadă de timp, 14 zile de obicei, pentru a face priză, după care are loc decofrarea;

în urma decofrării, în spatele zidului de sprijin pe o lățime de 50-60 cm și întreaga înălțime a zidului se pune refuz de ciur sau balast pentru drenarea din spatele zidului și dirijarea apei prin barbacane.

Pentru a urmări cu mai multă ușurință procesul de construire a zidului prin cele două variante și pentru a putea evidenția creșterea productivității muncii de la varianta în care totul se execută manual la cea în care este folosită mecanizarea (acolo unde este posibilă implementarea ei), vom urmări diferențele existente chiar pe tabele de devize folosite în interiorul S.C. ASTRA S.A.

De aceea trebuie făcute anumite precizări în legătură cu tabelele folosite și anume:

în coloana „Denumirea resursei materiale" se vor observa anumite coduri care
reprezintă coduri interne de deviz ale materialelor folosite, acestea fiind specifice
pentru S.C. ASTRA S.A. (Tabel 3 exemplu:2100402);

de asemenea fiecare material este însoțit de denumirea și tipul său din multitudinea de materiale posibile(Tabel 3 exemplu: saci S1500);

în tabelele 1 și 2 sunt necesare explicarea unor notații cum ar fi:

PU MAT – preț pe unitatea de măsură la material

PU MAN – preț pe unitatea de măsură la manopera directă

PU UTI – preț pe unitatea de măsură la utilaj

PU TRA – preț pe unitatea de măsură la transport

VAL MAT – valoarea totală la material pe articol

VAL MAN – valoarea totală la manoperă directă pe articol

VAL UTI – valoarea totală la utilaj pe articol

VAL TRA – valoarea totală la transport pe articol

GR / AU – greutatea pe unitatea de articol (tone)

GR / TOT – greutatea totală pe unitatea de articol (tone)

Pentru executarea unei lucrări se fac măsurători în teren, se stabilește o tehnologie de executare a lucrării, se întocmesc ante măsurători și în final devizul pentru stabilirea costului lucrării. La întocmire devizului se folosesc indicatoare de norme de deviz.

Fiecărei lucrări elementare îi corespunde o normă de deviz prin care se stabilesc consumurile medii pentru materiale, forță de muncă și utilaje de construcții necesare unei unități de măsură din acea lucrare, în condițiile de execuție și măsurare precizate.

Normele de deviz servesc la:

încadrarea lucrărilor cuprinse în proiectele de execuție în articole de deviz;

stabilirea prețului unitar aferent consumurilor de materiale, forțe de muncă și utilaje, pe unitatea de măsură a articolului de lucrare;

calculul necesarului de materiale, forțe de muncă și utilaje pentru realizarea
lucrărilor.

TABEL 1 DEVIZ ZID DE SPRIJIN VARIANTA I – manual

TABEL 2 DEVIZ ZID DE SPRIJIN VARIANTA II – mecanizată

TABEL 3 . LISTA CONSUMURILOR DE MATERIALE IN VARIANTA I (MANUALA)

În tabelul următor se prezintă consumul de materiale în cazul executării zidului cu Tehnologie mecanizată. în acest caz se folosesc alte tipuri de cuie și lemn diferit pentru cofraje. Diferența majoră la lista consumurilor de material apare la prepararea betonului în instalații necentralizate (tabel 3 ) față de prepararea betonului în instalații centralizate (tabel 4 ).

Valoric această diferență este de 9.772.465 lei. Costul este mai mare în varianta mecanică deoarece conține costul la curentul electric pentru prelucrarea betonului. Acest tabel, însă nu are și costurile pentru manoperă.

TABEL 4 . LISTA CONSUMURILOR DE MATERIALE IN VARIANTA II (MecanizatA)

Transportul produselor pentru realizarea lucrării se efectuează la aceleași costuri în ambele variante datorită faptului că se execută cu autobetoniera iar a celorlalte materiale cu mijloace auto.

TABEL 5 . LISTA CONSUMURILOR privind transporturiLE IN VARIANTA II (MnualA)

b#%l!^+a?

TABEL 6 . LISTA CONSUMURILOR privind transporturiLE IN VARIANTA II (MecanizatA)

TABEL 7 . LISTA CONSUMURILOR privind transporturiLE IN VARIANTA II (ManualA)

TABEL 8 . LISTA CONSUMURILOR privind transporturiLE IN VARIANTA II (MecanizatA)

Consumurile de ore cu manoperă directă în varianta manuală (tabel 9) este de 1930 ore cu un cost de 34.746.274 lei, iar în realizarea lucrării cu mijloace automatizate (tabelul 10) consumul cu manoperă directă reprezintă 680 ore, reprezentând o treime din orele de lucru în varianta manuală, același lucru fiind marcat și de diferența de cost, pentru varianta mecanizată aceasta fiind de 12.237. b#%l!^+a?

Costul mediu orar este de

– manual: 34.746.274/1930 ore = 18003.3 lei/oră

– mecanizat: 12.237.489/680 ore = 17996.3 lei/oră

TABEL 9 . LISTA CONSUMURILOR cu mâna de lucru IN VARIANTA II (ManualA)

Deci, pe lângă faptul că numărul de ore este aproape de trei ori mai mare în varianta mecanizată, ca și costurile totale de altfel, costurile medii orare au o diferență foarte mică în cele două cazuri.

TABEL 10 . LISTA CONSUMURILOR cu mâna de lucru IN VARIANTA II (MecanizatA)

Exemplele tratate în lucrarea de față au în principal scopul de a analiza productivitatea muncii în executarea unui zid de sprijin, construcție hidrotehnică ce protejează un drum împotriva alunecărilor de teren, în două variante.

Costul total pentru varianta de lucru nemecanizat este de 609.747.287 lei ce se realizează în 3.063 ore.

Se calculează numărul total de ore lucrate, pe variante astfel:

1. Productivitatea orară este calculată astfel :

Wh = Q / T = valoarea producției totale / consumul de ore

în varianta manuală avem:

Wh1 = 583.890.688 lei /1836.03 ore = 318.018 lei / oră

în varianta mecanizată avem:

Wh2 = 609.747.287 lei /1836.03 ore = 192.746 lei / oră

Coeficientul de creștere al productivității muncii este de :

Wh2 / Wh1= 318.018 lei /oră /192.746 lei / oră = 1,65

Deci productivitatea orară a crescut de 1,65 ori, sau cu 65%, lucrarea fiind executată în timp mai scurt.

2. Productivitatea muncii raportată la numărul mediu de personal se calculează astfel:

în varianta manuală avem:

3.163,48 ore/170 ore/lună = 18,6 oameni/lună/12 luni = 1,55 oameni/an

în varianta mecanizată avem:

1.836,03 ore/170 ore/lună = 10,8 oameni/lună/12 luni = 0,90 oameni/an

3. Productivitatea lunară este:

în varianta manuală avem:

W1 = 609.747.287lei/18,6 oameni/lună = 32.782.112 lei/oameni/lună

în varianta mecanizată avem:

W2 = 583.890.688lei/10,8 oameni/lună = 54.063.953 lei/oameni/lună

Creșterea productivității lunare este W2/W 1=54.063.953/32.782.112= 1,65

4. Productivitatea anuală se va calcula astfel:

în varianta manuală avem:

W1 = 609.747.287 lei/1,55 oameni/an = 393.385.346 lei/om/an

în varianta mecanizată avem:

W2 = 583.890.688 lei/0,90 oameni/an = 648.767.431 lei/om/an

Creșterea productivității anuale este W2/W1 =648.767.431/393.385.346=1,65

Se remarcă o creștere a productivității muncii cu 65%, ceea ce presupune o economie foarte mare de timp de lucru. După cum foarte bine se cunoaște o lucrare se câștigă prin licitație, ceea ce înseamnă că, dacă o firmă ar prezenta o ofertă cu aceleași costuri, dar cu un interval de timp mult mai mic, acesta va câștiga cu siguranță licitația . Creșterea productivității muncii prin mecanizare reprezintă una din soluțiile de bază în cazul supraviețuirii unei societăți comerciale în condițiile economice actuale.

Capitolul III

Căi de creștere a productivității muncii

Nivelul productivității muncii poate să fie influențat de factori cu caracter:

a) organizatoric, de natura celor privind :

perfecționarea desfășurării procesului de producție și a muncii pe șantier

organizarea ergonomică a muncii

creșterea calificării cadrelor

disciplina muncii

ridicarea nivelului tehnic a personalului muncitor

îmbunătățirea normelor de muncă

tehnic :

creșterea gradului de productivitate a prefabricatelor și elementelor tipizate de construcții dotarea unității cu utilaje, instalații și mijloace de transport de mare randament introducerea mecanizării complexe a lucrărilor grele și automatizării proceselor creșterea gradului de industrializare a construcțiilor modernizarea utilajelor și instalațiilor existente perfecționarea caracteristicilor procesului de construcții montaj

c) social economic :

munca în acord stimularea forței de muncă prin sistemul premial

alți factori :

schimbări în structura producției în perioada de execuție, față de indicatorii luați ca bază la elaborarea planului fluctuația forței de muncă.

În urmărirea productivității muncii este necesar să se ia în calcul un număr cât mai mare de factori care influențează direct sau indirect creșterea productivității muncii. Totodată, trebuie avut în vedere că gruparea acestor factori să se facă în condițiile în care se asigura însumarea influenței acestora pe diferite trepte și pe structuri organizatorice.

Căile cele mai importante de creștere a productivității muncii în construcții sunt:

prefabricarea elementelor de construcții

mecanizarea lucrărilor

introducerea unor materiale noi, mai eficiente

aplicarea metodelor tehnologice moderne

aplicarea metodelor moderne de organizare și planificarea execuției construcțiilor

îmbunătățirea activității unității de construcții

permanentizarea cadrelor calificate și ridicarea calificării lor

experiență și cointeresarea materială.

A) CREȘTEREA PRODUCTIVITĂȚII MUNCII PRIN PREFABRICAREA CONSTRUCȚIILOR

Prefabricarea construcțiilor sau a elementelor de construcții asigură transferarea unor procese de lucru cu manopera respectivă de pe un șantier în atelierul de producție, în care sunt asigurate condiții mai favorabile de lucru.

Influența favorabilă a prefabricării asupra productivității muncii se datorează în principal următoarelor aspecte :

prefabricarea este o producție de serie, spre deosebire de execuția clasică a construcțiilor, care este o producție de unicat

operațiile de confecționare a prefabricatelor se pot mecaniza eficient și la grad înalt, aproape de automatizare

condițiile de microclimat din unitățile prefabricate sunt cumulat mai favorabile decât cele de pe șantier, asigurând utilizarea forței de muncă la un nivel ridicat pe tot timpul anului

dispozitivele anexe(cofraje, matrițe) pot fi reutilizate de mai multe ori

muncitorii se pot califica ușor și devin stabili

pe șantiere rămân să se execute numai procesele de montaj, care se realizează mecanizat, deci cu economie de manoperă

Prin compararea costurilor se poate constata dacă creșterea productivității muncii la nivel de șantier reprezintă și o creștere la nivel de economie națională, dacă prin prefabricate se reduce costul față de soluția de sistem monolit, atunci evident prefabricarea respectivă duce și la creșterea productivității muncii pe economie, dacă prin prefabricare costul crește este necesar să se analizeze situația pentru a se vedea de unde provine această creștere (din cheltuirea în manopere însumate mai mari, din jocul prețurilor sau din cauza unor taxe suplimentare aplicate la elementele prefabricate).

Această verificare a eficienței prefabricării asupra productivității muncii, prin intermediul costului, este necesară pentru a elimina soluții de prefabricare lipsite de eficiență.

Este necesar, pentru a trage o concluzie corectă, să se țină seama de toți factorii care intervin în favoarea prefabricării:

scurtarea duratei de execuție

economisirea unor materiale deficitare

creșterea capacității de producție în construcții.

B) CREȘTEREA PRODUCTIVITĂȚII MUNCII PRIN MECANIZAREA LUCRĂRILOR DE CONSTRUCȚII

Mecanizarea simplă și mai ales mecanizarea complexă sporește în mod considerabil productivitatea muncii pe șantiere prin înlocuirea muncii manuale cu mașini adecvate.

Prin mecanizarea lucrărilor de terasamente, s-a obținut reducerea manoperei pe unitatea de produs. Aceasta înseamnă că productivitatea muncii vii depusă pe șantier a crescut.

Creșterea gradului de mecanizare a proceselor mecanizate, extinderea mecanizării la noi procese de lucru, perfecționarea utilajelor de construcții, precum și folosirea mai rațională a mașinilor de construcții, vor duce la creșterea în continuare a productivității muncii. O atenție deosebită trebuie acordată micii mecanizări, care în multe situații ușurează simțitor munca depusă pe șantier.

C) CREȘTEREA PRODUCTIVITĂȚII MUNCII PRIN INTRODUCEREA UNOR MATERIALE NOI, MAI EFICIENTE

Introducerea unor materiale noi, mai eficiente, poate duce la o calitate superioară a lucrărilor, la o reducere eventuală a costurilor lucrărilor, si la o creștere a productivității muncii.

Un exemplu concret îl constituie înlocuirea cărămizii pline cu cărămidă cu goluri la execuția zidurilor exterioare la locuințe. Se cunoaște că un zid de 30 cm grosime din cărămidă cu goluri înlocuiește din punct de vedere al izolării termice un zid de 37,5 cm din cărămidă plină. Luând în considerare numai diferența de grosime, înseamnă că la execuția de un metru pătrat de zid exterior, producția muncii a crescut la 37,5/30×100=125% prin folosirea cărămizii eficiente. Dacă se ține seama și de greutatea mai mică în metru pătrat de zidărie de cărămidă, eficiența față de cărămida plină, rezultă că pentru punerea în operă se cheltuiește mai puțină muncă, și deci productivitatea muncii a crescut de fapt cu mai mult de 25%. Acest avantaj apare și la zidăriile interioare.

Betonul celular autoclavizat (BCA), un material șl mai ușor decât cărămida cu goluri, folosit la realizarea zidurilor interioare și exterioare, are influențe și mai favorabile asupra productivității muncii.

Introducerea în construcții a oricărui material nou , mai ușor, are ca urmare directă creșterea productivității muncii cu 0,5%, pentru reducerea greutății construcțiilor cu 1%, după cum au dovedit-o studiile de specialitate.

Același efect îl au materialele noi, cu grad mai mare de finisare : tapete, ferestre din aluminiu, pereți ușori din rigips.

D) CREȘTEREA PRODUCTIVITĂȚII MUNCII PRIN UTILIZAREA UNOR TEHNOLOGII MODERNE

Tehnologiile moderne precum și alegerea celei mai raționale tehnologii pentru fiecare lucrare în parte pot duce la creșterea productivității muncii, pe lângă avantaje, cum ar fi scurtarea duratei de execuție a lucrărilor. Astfel, productivitatea muncii a crescut substanțial prin industrializarea proceselor de executare monolită a elementelor de construcții (utilizarea cofrajelor metalice, plane și spațiale, a cofrajelor plasante și rulante, punerea în operă a betonului prin procese mecanizate), forarea orizontală pentru traversarea conductelor, canalelor sau cablurilor, montarea în ansambluri mari a construcțiilor metalice, industrializarea executării fundațiilor.

E) CREȘTEREA PRODUCTIVITĂȚII MUNCII PRIN UTILIZAREA UNOR METODE MODERNE DE ORGANIZARE Șl PLANIFICARE A LUCRĂRILOR DE CONSTRUCȚII

Metodele moderne de organizare și planificare a executării proceselor de lucru cum ar fi:

Studiul muncii, metoda drumului critic, metoda în lanț (flux continuu), precum și celelalte ramuri ale cercetării operaționale (programarea lineară, teoria șirurilor de așteptare) influențează favorabil productivitatea muncii.

Prin studiul muncii se analizează științific procesele de muncă cu scopul de a elimina consumurile neraționale de muncă și de a stabili în final norme de muncă, baza retribuirii în acord.

Metodele moderne de organizare și planificare a proceselor de lucru în construcții rezolvă științific organizarea fronturilor de lucru, alegerea formațiilor de lucru și a utilajelor de construcții precizând cea mai rațională eșalonare în timp a proceselor de lucru.

Aplicarea în practică a acestor metode face parte din pregătirea tehnico-organizatorică a execuției construcțiilor, pregătire care în momentul de fațănu se face întotdeauna în mod corespunzător.

F) CREȘTEREA PRODUCTIVITĂȚII MUNCII ÎNTR-O ORGANIZARE SUPERIOARĂ A UNITĂȚII DE CONSTRUCȚII

Îmbunătățirea organizării unităților de construcții este însoțită de creșterea productivității muncii prin specializarea pe anumite genuri de construcții (hidrotehnice, industriale, locuințe și canalizări) organizarea teritorială mai rațională (utilizarea bazelor de producție auxiliară a utilajelor) reducerea treptelor organizatorice, perfecționarea sistemului informațional și de decizie, întărirea disciplinei, aprovizionarea cu materiale la timp.

G) CREȘTEREA PRODUCTIVITĂȚII MUNCII PRIN PERMANETIZAREA CADRELOR

Permanentizarea cadrelor duce la o cunoaștere reciprocă mai bună între conducerea șantierului și cadrele calificate, și deci, la o utilizare mai eficientă a fiecărui om. Ridicarea calificării cadrelor duce la creșterea productivității muncii. Construcțiile moderne au nevoie de muncitori, tehnicieni, ingineri cu experiență și calificare înaltă

H) CREȘTEREA PRODUCTIVITĂȚII MUNCII PRIN STIMULAREA Șl COINTERESAREA MATERIALĂ

Stimularea materială, rațională, mărește cointeresarea forței de muncă în sporirea cantitativă a producției de construcții. Sistemul de retribuire și de normare a muncii joacă un rol important în asigurarea stimulării muncitorilor.

Retribuirea în acord și mai ales în acord global, însoțită de un control calitativ adecvat, asigură cointeresarea materială necesară în construcții.

Este evident că folosirea căilor prin care se poate obține creșterea productivității muncii, revine nu numai sectorului de execuție, ci și sectorului de cercetare, proiectare, industriei materialelor de construcție, industriei constructoare de mașini.

I. MĂSURI CE URMĂRESC CREȘTEREA PRODUCTIVITĂȚII MUNCII

1. Pe seama creșterii gradului de mecanizare a lucrărilor :

prin folosirea mai bună a tehnicii existente – îmbunătățirea indicatorilor intensiviși
extensivi de folosire a utilajelor

prin creșterea și modernizarea tehnicii – pe calea dotării cu mijloace de mecanizare noi și a modernizării celor existente

prin extinderea muncii mecanizării și utilizarea mai intensă a creditelor pentru mica mecanizare

prin studierea și asigurarea condițiilor care să permită executarea mecanizată a unor lucrări prevăzute în devize ,,a se executa manual"

2. Pe seama creșterii gradului de industrializare a lucrărilor :

prin extinderea folosirii prefabricatelor din beton

prin folosirea elementelor de instalații sanitare, electrice, de încălzire prefabricate și preasamblate

folosirea de elemente spațiale prefabricate

3. Pe seama organizării superioare a producției:

a muncii și a conducerii prin aplicarea tehnologiilor de construcții moderne – glisare, cofraje spațiale, lucru în lanț

în organizarea mai bună a procesului muncii

prin aplicarea principiilor ergonomice privind organizarea

prin îmbunătățirea sistemului de normare (proiectarea rațională a procesului muncii, stabilirea formațiilor optime de muncă, reducerea ponderii lucrărilor auxiliare) privind folosirea mai bună a timpului de lucru (reducerea ponderii absențelor și învoirilor)

prin aplicarea metodelor stimulative de retribuire (acordul global și sistemul premial)

4. Pe seama îmbunătățirii structurii producției, a specializării, concentrării și cooperării :

prin îmbunătățirea structurii lucrărilor pe seama cedării unor lucrări de
specialitate către subantreprenorii specializați în astfel de lucrări

prin reducerea gradului de dispersare a lucrărilor, cedând lucrările mici și dispersate către constructorii din imediata apropiere a acestor lucrări sau către beneficiarii investițiilor pentru execuție în regie proprie.

prin sporirea ponderii utilajelor și mijloacelor de transport închiriate de la unitățile
specializate în închirierea lor și folosirea mai intensă a serviciilor bazelor de
aprovizionare a atelierelor de reparații din sectorul industrial

Influența pozitivă sau negativă a structurii generale a planului de C+M (schimbarea ponderii manoperei de deviz a lucrării)

prin executarea în cadrul organizării de șantier a unor baze de producție modernă

5. Pe seama factorilor naturali și climaterici :

prin măsuri care să atenueze influența negativă a factorilor climatici, cum ar fi:

o executarea structurii de rezistență și a lucrărilor exterioare în sezonul cald

asigurarea fronturilor de lucru intrrioare pentru sezonul rece

alte măsuri care permit ritmuri normale de lucru pe perioada de iarnă

prin măsuri care permit accesul utilajelor la cote și la locurile greu accesibile care înainte nu permiteau executarea mecanizată a lucrărilor

prin aplicarea unor tehnologii și soluții tehnice adecvate condițiilor naturale
respective

6. Pe seama îmbunătățirii aparatului administrativ :

prin promovarea metodelor moderne de conducere

prin îmbunătățirea sistemului informațional și introducerea prelucrării automate a datelor

prin reducerea ponderii personalului TESA

prin buna organizare a supravegherii și asistenței tehnice în schimburile II și III

7. Pe seama altor factori:

cooperarea constructorului cu proiectantul pentru alegerea metodelor constructive cele mai eficiente și accesibile constructorului

perfecționarea sistemelor de urmărire operativă a procesului de producție pentru constatarea la timp și prevenirea deficiențelor care reduc eficiența muncii.

II. MĂSURI CE URMĂRESC REDUCEREA CHELTUIELILOR DE PRODUCȚIE

Pe seama reducerii cheltuielilor materiale :

prin reducerea consumurilor specifice pe unitatea de produs prin realizarea unor materiale prin forțe proprii în cadrul producției industriale secundare (în special valorificarea resurselor locale de produse de balastieră și carieră pentru evitarea aducerilor de la furnizori îndepărtați și executarea construcțiilor metalice și a prefabricatelor de beton în ateliere proprii care costă mai ieftin)

prin reducerea cheltuielilor de aprovizionare, depozitare și manipulare (containerizare, paletizare, mecanizarea încărcării și descărcării, alegerea furnizorilor mai apropiați, optimizarea transporturilor)

prin reducerea stocurilor supra-normative care generează cheltuieli de înmagazinare și împrumuturi cu dobânzi penalizatoare prin înlocuirea unor materiale scumpe sau deficitare cu altele în cazurile când nu este
afectată calitatea, sau prin alte măsuri.

Pe seama reducerii consumului de manoperă :

prin înlocuirea execuției prevăzută în devize manual, cu execuția mecanizată, care costă mai puțin

prin asigurarea bazei tehnico-materiale a procesului de execuție și eliminarea stagnărilor generate de aprovizionarea neritmică

prin măsuri de permanentizare a cadrelor și reducere a coeficientului de fluctuație

prin asigurarea concordanței între coeficientul mediu tarifar al lucrărilor și acela al muncitorilor care le execută

prin reducerea ponderii muncitorilor auxiliari și deservirea generală

prin schimbarea soluțiilor constructive avute în vedere în proiectele de execuție cu altele mai eficiente

prin alte măsuri de organizare rațională a muncii.

3. Pe baza sporirii randamentului utilajelor și instalațiilor :

prin îmbunătățirea indicilor de folosire intensivă și extensivă a utilajelor de construcții și a mijloacelor de transport

prin înlocuirea utilajelor demodate cu randament scăzut, cu altele cu performanțe tehnice sporite

prin organizarea fabricării centralizate a betoanelor în fabrici de beton în loc de
betoniere dispersate

prin organizarea preparării în ateliere proprii a utilajelor care în mod paradoxal costă mai ieftin ca repararea în ateliere specializate din sectorul industrial (cheltuieli de regie mai mici) și prin respectarea strictă a planului de reparații și întreținere pentru prevenirea uzurii premature

prin alte măsuri.

4. Pe seama reducerii costurilor indirecte de deviz :

prin sporirea volumului producției în cadrul aceleiași structuri organizatorice a unității

prin măsuri de reducere a cheltuielilor administrativ-gospodărești

prin eliminarea sau cel puțin reducerea de la o perioadă la alta a cheltuielilor
neproductive, a amenzilor, penalităților, pagubelor aduse, a despăgubirilor plătite pentru nerespectarea clauzelor contractuale, a cheltuielilor de remediere și refacere, a lucrărilor de C+M în vederea predării lor către beneficiar prin alte măsuri.

5. Pe seama ieftinirii lucrărilor de organizare de șantier :

prin executarea în avans a lucrărilor de bază și folosirea lor temporară de către
constructor pentru necesitățile proprii (spații de depozitare și de cazare)

prin executarea și folosirea în comun de către mai mulți constructori care lucrează timp îndelungat în aceeași zonă a unor baze moderne de producție secundară
industrială și de reparare a utilajelor, concentrând o parte din fondurile de organizare
a șantierelor de care dispun constructorii respectivi

prin înlocuirea baracamentelor cu cazarea personalului cu chirie sau cu transportul zilnic atunci când acestea costă mai puțin și sunt posibile

prin extinderea folosirii mijloacelor refolosibile, demontabile sau mobile în locul celor provizorii fixe care se demontează după terminarea lucrărilor de bază (ateliere
mobile, dormitoare în rulote pe roți, magazii pe roți, barăci)

prin orice alte măsuri care reduc volumul cheltuielilor de organizare a șantierelor (o astfel de programarea executării lucrărilorde bază încât să se evite perioadele de vârf care reclamă o mare aglomerare de muncitori și mijloace de mecanizare, ceea ce necesită cheltuieli în plus pentru asigurarea spațiilor de cazare și a atelierelor de reparații folosite o perioadă relativ scurtă)

6. Măsuri care urmăresc realizarea planului de producție și scurtarea termenelor de dare în folosință a obiectivelor construite :

privind asigurarea optimă a bazei materiale și energetice necesare desfășurării
normale a procesului de producție

privind asigurarea forțelor de muncă

privind asigurarea bazei tehnice

privind asigurarea documentației tehnice, a amplasamentelor libere, a avizelor
legale necesare, a echipamentului tehnologic care urmează a se monta , și a
surselor de finanțare

privind asigurarea serviciilor și colaborării cu terții, cu întreprinderi de transporturi auto, ateliere de reparat utilaje din sectorul industrial

privind alte probleme ca organizare a lucrului în 2 și 3 schimburi, orientarea cu
prioritate a forțelor de muncă, a resurselor materiale și a mijloacelor tehnice spre
obiectivele cele mai importante și cu termene critice.

7. Difuzarea largă a tematicii de inovații și raționalizări

Cuprinde cele mai importante teme adresate inovatorilor și raționalizatorilor și măsuri de stimulare a acestora.

8. Măsuri ce urmăresc îmbunătățirea condițiilor de protecție a muncii

Care de obicei formează un program separat, în acest sens existând o legislație specială

9. Măsuri ce urmăresc îmbunătățirea calității lucrărilor

Pentru realizarea programului sunt necesare și unele cheltuieli și mijloace materiale, tehnice și umane. De aceea, concomitent cu acest program se elaborează și un program de cheltuieli destinate realizării măsurilor respective. Eficiența totală rezultă din soldul dintre cuantumul eficienței scontate a se realiza prin aplicarea măsurilor respective și cuantumul cheltuielilor necesare a se face pentru aplicarea măsurilor înscrise în plan.

CONCLUZII

Activitatea de construcții capătă o importanță deosebită în contextul unei economii in plină transformare așa cum este cea a României, care are nevoie de o dezvoltare rapidă a infrastructurii pentru a putea asigura o bază stabilă, modernă și eficientă, pentru celelalte activități economice și de asemenea , pentru desfășurarea activității sociale.

Implementarea tehnologiilor noi, mecanizate, trebuie să constituie un element central în planificarea și construirea oricărui tip de construcții pe teritoriul național.

Mecanizarea în construcții este un deziderat major, deoarece poate duce la o creștere foarte mare a productivității muncii și ceea ce este și mai important, la o reducere substanțială a timpului de execuție a lucrărilor.

Primul capitol al acestei lucrări prezintă S.C. ASTRA S.A. cu accentuare a caracteristicilor și funcțiunilor principale, dar și cu o analiză economică generală a activității întreprinderii. Este prezentată o analiză a ultimilor 4 ani de activitate.

Cel de-al doilea capitol cuprinde o descriere a contextului în care este privit, analizat și teoretizat conceptul de productivitate a muncii în construcții. Acest context este alcătuit din principiile care guvernează activitatea de construcții și caracteristicile principale ale construcțiilor, cuprinzând apoi o detaliere a indicatorilor și parametrilor care trebuie cunoscuți atunci când se va discuta despre producția de construcții-montaj. Producția de construcții-montaj constă în realizarea obiectelor noi (clădiri, instalații tehnologice, rețele edilitare, drumuri, poduri, etc.) și a unor reparații ale acestora, printr-un ansamblu complex de activități desfășurate în mod coordonat. Producția se constituie din lucrări de construcții, de instalații și de montaj al utilajelor tehnologice și funcționale și constă în totalitatea proceselor prin care lucrători, constructori și montori pregătesc, transportă și pun în operă materialele de construcții și utilajele tehnologice, folosind unelte de muncă și mecanisme corespunzătoare, rezultatul fini fiind realizarea lucrărilor proiectate și intrarea lor în exploatare. Partea a treia a celui de al doilea capitol prezintă evoluții și tendințele în activitatea de construcții la nivel național.

Capitolul trei prezintă probleme metodologice și teoretice ale productivității muncii în construcții. Sunt enumerați factorii de influență ai productivității muncii și de asemenea metode de analiză a productivității muncii în construcții. Productivitatea muncii, indicator important in fiecare activitate economică, este eficiența cu care se cheltuiește munca socială în procesul de producție. Productivitatea muncii în construcții poate fi calculată prin producția realizată în unitate de muncă și volumul de muncă necesar realizării unității de produs.

Productivitatea muncii este exprimată valoric prin indicatorul principal mii lei/om și se poate determina la nivelul ramurii pe categorii de obiecte și de lucrări. Partea principală a acestei lucrări, din punct de vedere teoretic, este reprezentată de prezentarea căilor de creștere a Productivitatea muncii în construcții. Tehnologiile moderne, precum și alegerea celei mai raționale tehnologii pentru fiecare lucrare pot duce la creșterea productivității muncii, pe lângă alte avantaje, cum ar fi scurtarea duratei de execuție a lucrărilor. Astfel, productivitatea muncii a crescut substanțial prin industrializarea proceselor de executare monolită a elementelor de construcții, forarea orizontală pentru traversarea conductelor, canalelor sau cablelor, montarea în ansambluri mari a construcțiilor metalice, industrializarea executării fundațiilor. în urmărirea productivității muncii este necesar să se ia în calcul un număr cât mai mare de factori care influențează direct sau indirect creșterea productivității muncii. Totodată trebuie avut în vedere ca gruparea acestor factori să se facă în condițiile în care se asigură însumarea influenței acestora pe diferite trepte și pe structuri organizatorice.

Ca o exemplificare la capitolul 3.7 este preluat și analizat un caz concret care prezintă căi de creștere a productivității muncii în construirea unui zid de sprijin, prin implementarea progresului tehnic, mai exact prin mecanizare.

Creșterea productivității muncii prin utilizarea progresului tehnic este prezentată prin metodologia de construire a unui zid de sprijin, zid ce va proteja un drum de eventualele alunecări. Această construcție se va realiza, teoretic, în două moduri:

numai cu folosirea muncitorilor și a muncii manuale

cu folosirea utilajelor acolo unde este posibil (de exemplu cofrajele nu se pot realiza decât manual)

Principalele procese mecanizate sunt:

amenajarea terenului cu buldozerul

săpătura mecanică cu excavatorul

împrăștierea pământului cu buldozerul

compactarea pământului cu cilindrul compactor

turnarea betonului cu pompa.

Aceste procese pot fi executate și manual, dar apar intervale de timp mult mai mari, sau dacă se caută să se realizeze în același timp va fi nevoie de un număr mult mai mare de muncitori. Costul general total în cele două variante a cunoscut o diferență între varianta manuală și cea mecanizată de :

609.747.287 lei – 583.890.688 lei = 25.856.599 lei,

o economie oarecum semnificativă mai ales dacă avem în vedere că timpul de execuție este scurtat foarte mult.

Productivitatea muncii suferă o creștere de asemenea de 65%, ceea ce demonstrează că atât din punct de vedere al costurilor, cât și din punct de vedere al timpului de execuție este mult mai eficient să se efectueze această lucrare cu ajutorul utilajelor mecanizate.

Deosebit de important este de menționat că utilajele nu trebuie să aparțină întreprinderii, costurile pentru acestea fiind calculate pe taxarea lor la oră (închiriere) de la altă societate care le deține.

Datorită extinderii și modernizării întreprinderilor, un procent de lucrări de construcții-montaj se desfășoară sub activitatea de producție a beneficiarilor, fapt care provoacă dificultăți și efecte nefavorabile asupra productivității muncii și a costurilor de producție.

Pentru reducerea duratelor acestor lucrări se adoptă tehnologii adecvate și o organizare corespunzătoare.

Trebuie subliniat că elementul hotărâtor în procesul de producție care constituie conlucrarea forței de muncă cu mijloacele de producție pentru realizarea unei productivități superioare care să asigure competitivitatea.

Productivitatea muncii crește, sub raport social, odată cu economisirea muncii, respectiv cu economisirea atât a muncii vii, cât și a muncii materializate.

Fără pretenția că am reușit să acopăr nici măcar teoretic vasta cuprindere a temei, această lucrare se dovedește un exemplu și o demonstrare a efectelor progresului tehnic într-un domeniu deosebit de important pentru economia actuală :

activitatea de construcții.

BIbliografie

ILIE BUDICA – ,,Calitatea și diversitatea construcțiilor de locuințe în economia de piață"- Editura Scrisul Românesc Craiova 1995

ILIE BUDICĂ ION CRIVEANU – „Construcțiile în perioada de tranziție " – Editura Sitech Craiova 1997

ENRIC HAN, ȘTEFAN GHEORGHIȚA – ,,Productivitatea muncii în construcții" – Editura Tehnică București 1978

CIOLAN I. – ,,Economia construcțiilor" – Editura Didactică și Pedagogică București 1981

ILIE BUDICA – ,,Managementul proiectelor de construcții" – Editura Universitaria Craiova 2004

SBORA T., NISTORESCU T. – ,,Economia, organizarea și planificarea construcțiilor" – Universitatea din Craiova 1978

ȘONEA G., SILEȚCHI M. – „Creșterea planificată a productivității muncii în construcții" – Editura Tehnică Bucureștii973

RADU VICTOR – ,,Managementul proiectelor de construcții" – Editura Economică București 2000

XXX – Revista „Antreprenorul" – colecție 2003-2007

XXX – Revista „Tribuna Economică" – colecție autor 2003-2007

XXX – Revista „Monitorul Construcțiilor" – colecție 2005-2007

XXX – Revista „Management – Marketing" – colecție 2004-2007

#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

BIbliografie

ILIE BUDICA – ,,Calitatea și diversitatea construcțiilor de locuințe în economia de piață"- Editura Scrisul Românesc Craiova 1995

ILIE BUDICĂ ION CRIVEANU – „Construcțiile în perioada de tranziție " – Editura Sitech Craiova 1997

ENRIC HAN, ȘTEFAN GHEORGHIȚA – ,,Productivitatea muncii în construcții" – Editura Tehnică București 1978

CIOLAN I. – ,,Economia construcțiilor" – Editura Didactică și Pedagogică București 1981

ILIE BUDICA – ,,Managementul proiectelor de construcții" – Editura Universitaria Craiova 2004

SBORA T., NISTORESCU T. – ,,Economia, organizarea și planificarea construcțiilor" – Universitatea din Craiova 1978

ȘONEA G., SILEȚCHI M. – „Creșterea planificată a productivității muncii în construcții" – Editura Tehnică Bucureștii973

RADU VICTOR – ,,Managementul proiectelor de construcții" – Editura Economică București 2000

XXX – Revista „Antreprenorul" – colecție 2003-2007

XXX – Revista „Tribuna Economică" – colecție autor 2003-2007

XXX – Revista „Monitorul Construcțiilor" – colecție 2005-2007

XXX – Revista „Management – Marketing" – colecție 2004-2007