Folosirea celulelor stem în tratarea afecțiunilor [606155]

Universitatea București, Facultatea de Biologie
Folosirea celulelor stem în tratarea afecțiunilor
neurologice
Filip Irina Elena
Popa Daniela
Popescu Alexandra
2011

1. Ce este o celulă stem?
Celula stem este o celulă care are capacitatea de a se diferenția și de a da naștere altor
tipuri de celule (engl. stem = tulpină, deci mai multe celule diferite se pot forma dintr -o
celulă stem). Astfel, celulele stem se pot dezvolta în celule mature care au forme și
funcții caracteristic e, precum celule ale inimii, pielii sau nervilor.
Celulele stem au proprietatea de a se divide, rezultând 2 celule stem identice, dar și
proprietatea de a se diferenția în alte tipuri de celule.
2.Clasificarea celulelor stem
În funcție de originea lor, celulele stem pot fi embrionare sau adulte. Celulele stem
embrionare pot proveni de la embrioni, fetuși s au de l a embrioni clonați în laborator.
Celulele stem adulte își au originea în organismul matur și ajută la menținerea și
repararea țesuturilor în care se găsesc. Drept urmare, ele dau naștere în special celulelor
precum cele din țesutul din care provin.
În funcție de tipurile de celule care se pot dezvolta dintr -o celulă stem, acestea din urmă
se pot clasifica în: celule stem totipotente, celule stem pluripotente și celule stem
unipotente.
Astfel, după ce spermatozoidul se unește cu ovulul și rezultă celu la-ou sau zigotul,
aceasta se numește totipotentă, adică are potențialul de a genera toate tipurile de celule și

țesuturi ce vor forma embrionul. La mamifere, doar zigotul și celulele ce rezultă din
următoarele câteva diviziuni au capacitatea de a genera t oate tipurile de celule. După a
cincea zi de la fecundare, celulele ce alcătuiesc embrionul sunt pluripotente. Celulele
stem unipotente sunt celule capabile să se diferențieze doar pe o singură linie; ele se
găsesc la adulți și au rol în procesele de repar ație.
În poză sunt reprezentate primele stadii ale dezvoltării embrionului uman. Fertilizarea
(unirea dintre sperm atozoid și ovul) are loc în treimea externă a trompei uterine. În urma
fertilizării, rezulta celula ou sau zigot, care pe măsură ce se deplasează spre uter, începe
de asemenea să se divizeze. După primele 2 -3 zile de la fertilizare, embrionul se prezintă
sub forma unei aglomerări de celule, stadiu care se numește morulă (embrionul seamănă
mai mult cu o mură, sau cu o minge de golf, alcătuit cam din 50 de celule). După
aceasta, celulele se vor organiza în 2 straturi (în acest stadiu embrionul se numește
blastocist): unul extern care se numește trofoblast, din care se va forma placenta, și un
strat intern, masa de celule internă, din care se vor dezvolta structurile corpului.
Prelevarea de celule stem are loc în această fază, și din această masă de celule int ernă.
Observație: tocmai de aceea celulele stem de după a 5 -a zi sunt pluripotente și nu
totipotente, pentru că ele nu se pot diferenția și în celulele stratului extern al blastocistului
care va forma placenta. Deci, o celulă luată din masa internă nu este capabilă să se
dezvolte într -o altă ființă umană. În a 7 -a zi, blastocistul se va implanta la nivelul
uterului.

Blastocistul e alcătuit din celule dispuse in două straturi: unul exterior din care se va
forma placenta și unul interior, masa de celule inter nă, din care sunt recoltate celulele
stem.
În poza de mai sus sunt reprezentate mai clar primele stadii de dezvoltare embrionară.
Blastocistul e alcătuit din celule dispuse în două straturi: unul exterior din care se va
forma placenta și unul interior, masa de celule internă, din care sunt recoltate celulele
stem.
3.De ce sunt importante celulele stem?
Ei bin e, ele sunt iportante tocmai datorită faptului că sunt celule nespecializate și deci nu
au nici o funcție specifică unui organ anume. În anumite condiții însă, celulele stem pot fi
induse să se transforme în celule cu funcții speciale, precum celulele card iace sau celulele
producătoare de insulină din pancreas. Astfel că, celulele stem au devenit speranța a
milioane de persoane care suferă de diferite boli. Doar în SUA, 16 milioane de oameni
(incluzând sute de mii de copii) suferă de diabet. Peste 4,5 milio ane au Parkinson, peste
5,5 milioane au boala Alzheimer și aproape 5 milioane au insuficiență cardiacă. Însă toate
aceste cifre nu pot descrie imensa suferință a unui copil afectat de diabet zaharat de tip I
care într-un final își va putea pierde vederea s au membrele, sau suferința unei mame ce
nu-și poate recunoaște copilui din cauza bolii Alzheimer.
4.Cum s-a ajuns la descoperirea celulelor stem?
Încă din antichitate, filosofi precum Anaxagora sau Empedocle, membrii ai școlii
pitagoreice, credeau că ur mașii rezultă din unirea unor semințe de la părinți.
Aristotel a propus 2 modele de dezvoltare: în primul, un individ în miniatură e ar fi
prezent în corpul mamei și începe să crească atunci când e stimulat în mod adecvat. Cea
de-a doua teorie propune ca e mbrionul începe ca o masă nediferențiată apoi noi părți sunt

adăugate în timpul dezvoltării. Această a 2-a teorie a lui Aristotel constituie de altfel un
concept rudimentar despre celulele stem.
Hipocrate, părintele medicinii, și mai târziu Galen au intu it că semințele de la ambele
sexe contribuie la formarea copilului.
În evul mediu, puține informații au fost aduse în domeniul medicinei. Apoi, odată cu
descoperirea microscopului de către olandezul Anton van Leeuwehoek, lucrurile au
început să fie mai cl are. Cercetători precum Karl Ernst von Baer sau Edouard van
Beneden au descris în detaliu primele faze în dezvoltarea embrionilor la diferite animale.
Descoperirea ADN -ului din a doua jumătate a sec.XX (1953) a dus la o și mai mare
apropiere de ideea de ce lulă stem.
O altă idee ce a dus la descoperirea celulelor stem a fost observarea faptului că multe
animale (șopârle, salamandre) sunt capabile să își regenereze diferite părți ale corpului
atunci când acestea sunt distruse.
Studiul teratoamelor au dus de a semeni la speculații despre celulele stem. Teratomul este
otumoră alcătuită din celule străine de locul în care se dezvoltă. Astfel se poate dezvolta
țesut respirator în testicule de exemplu, sau dinți, păr în ovare (greacă teratos=monstru).
Pe la mijlocu l sec.XX, oamenii de știință, observând diferite teratoame, s -au gândit că
acestea trebuie să provină din același tip de celule din care se formează și țesuturile
normale din jur (ovarian, testicular), deci celulele testiculare de exemplu, și dinții provin
din același tip de celule, au un strămoș comun.
5.Celulele stem după 1990
Izolarea celulelor stem embrionare s -a întâmplat simultan în două laboratoare: o echipă
de la Universitatea de Medicină John Hopkins din Baltimore, SUA, au cultivat celule
stem de la fetuși avortați; o a doua echipă, de la Centrul de Cercetare al Primatelor
Wisconsin au utilizat resturi de blastociști de la clinicile de fertilizare in vitro.
Echipa de la Universitatea de Medicină John Hopkins din Baltimore a fost condusă de
John Gearhart. Ei au prelevat celule germinale (cele care prin diviziuni succesive vor
duce la formarea spermatozoizilor sau ovulelor) din gonadele fetușilor avortați, iar în
noiembrie 1998 au anunțat că au reușit să inducă multiplicarea acelor celule care s -au
dezvoltat până la stadiul de blastocist.
În paralel, James Thomson și echipa sa de la Centrul de Cercetare al Primatelor din
Wisconsin au reușit să izoleze celule stem embrionare umane. Ei au anunțat acest lucru
pe 6 noiembrie 1998. Pentru aceasta au utiliza t resturi de blastociști de la clinicile de
fertilizare in vitro.

6.Cultivarea celulelor stem
a.Surse de celule stem:
-din măduva osoasă: se pot diferenția în toate tipurile de celule sangvine, celule ce
alcătuiesc pereții vasculari ori celule ale ini mii
-din sângele periferic de la adulți: în cel epiteliale ale tubului digestiv și pielii.
-celule stem embrion are: pot da orice tip de celula
-din lichidul amniotic, din cordonul ombilical, din mușchi
-prin clonare terapeutic ă: clonarea terapeutică reprez intă dezvoltarea embrionilor pentru a
fi utilizați în tratamentul bolilor. Metoda presupune ca informația genetică a unei celule
somatice (de exemplu, o celulă din piele) să fie transferată într -un ovul din care ADN -ul a
fost eliminat. Când ovulul e pus în tr-un mediu de cultură, începe să se multiplice, iar când
atinge stadiul de blastocist, cercetătorii izolează și cultivă celulele stem din masa
interioară. Clonarea terapeutică e diferită de clonarea reproductivă, care ar presupune
plasarea ovulului clonat într-un uter.
b.Creșterea și menținerea celulelor : celulele care cresc în laborator se numesc culturi
celulare. Cultivarea celulelor stem presupune în mare 3 etape: recoltarea din sursele mai
sus menționate, multiplicarea lor fără însă a le induce să se diferențieze, iar în final, când
avem destule celule cât să ne ajungă, se stimulează cu diferiți factori de creștere pentru a
se diferenția pe linia dorită.
Odată recoltate, celulele trebuie menținute în condiții speciale, în medii sterile. Mediile
de cult ură constau în celule embrionare de la șoareci. Motivul pentru care sunt necesare
aceste celule de la șoareci este pentru a oferi celulelor umane un mediu lipicios și care să
ofere nutrienți. Însă mediile de cultură cu celule de la șoareci sunt o problemă pentru că
ele pot fi sursa unor infecții virale sau altor microorganisme. Recent însă s -au dezvoltat
alte medii de cultură formate din material proteic (martie 2005, Robert Lanza).
În cursul următoarelor zile, celulele embrionare încep să prolifereze. Ele pot prolifera
astfel multe luni de zile, fără să se diferențieze.
După ce sunt recoltate, celulele stem sunt multiplicate pe difer ite medii de cultură, apoi
în prezența factorilor de creștere, se vor diferenția spre linia care ne interesează.

După ce celulele stem sunt înmulțite, ele trebuie determinate să se diferențieze într -un
anumit tip de celule de care avem nevoie. Acest lucru se întâmplă dacă expunem celulele
la anumiți factori de creștere, hormoni etc.
Mulți factori de creștere sunt proteine ce se leagă de anumiți receptori celulari acționând
ca o enzimă ce poate fosforila sau activa alte proteine. Fosforilarea este un proces ce
funcționează ca un comutator către alte procese. Astfel, celulele embrionare pot produce
celule epiteliale sau neuroni dacă sunt expuse la EGF (epidermal growth factor) sau NGF
(nerv growth factor), saupot produce os, cartilaj, mușchi netezi și striaț i în prezența LIF
(factor inhibitor leucemic), șipot produce celule adipoase în prezența TGF (transforming
growth factor).
În Kobe, Japonia, cercetătorii au obținut țesut cerebral uman din celule stem.
Experimentele realizate pe șoareci au demonstrat că neuronii formează o rețea
funcțională, ce răspunde corect la diverși stimuli. Astfel, în viitor, boli precum Parkinson
sau Alzheimer nu vor mai fi fără tratament.
Oaltă descoperire, ar putea duce la dezvoltarea de noi terapii împotriva tumorilor la
creie r și abolilor neurologice a fost anunțată de doi cercetatori italieni de la Columbia
University Medical Center din New York.
Antonio Iavarone ș i Anna Lasor ella au identificat o nouă funcție a proteinei Huwe1, o
moleculă care s-a dovedit a fi indispensabi lă pentru corecta programare a celulelor stem
din creier de a for ma neuroni pe parcursul dezvoltării embrionului de ș oarece. Noua
descoperire a evidențiat faptul că aceeași proteină este eliminată în timpul dezvoltă rii
celui mai agresiv tip de tumoră careafecte aza creierul copiilor și adulț ilor, glioblastomul
multiform. După cum au demo nstrat cei doi cercetă tori, la șoarece, în absenț a proteinei
Huwe1, celulele stem se multiplica într -un mod necontrolat, și din această cauză formarea
neuronilor este compro misă și creierul se dezvoltă anormal. Întrucât atât celulele stem cât
și celulele t umorale au capacitatea de a crește foarte rapid, oamenii de știință consideră că
activitatea Huwe1 ar putea sa fi defectuoasă și în celulele tumori lor creierului la
om.”Stud iul no stru reprezintă o confirmare a cât de necesară este întelegerea totală a
funcției normale a unei gene p entru a-i putea descifra rolul în apariția tumori lor la
oameni”, a precizat Iavarone . Manipularea acestei proteine î n celulele stem ale creierului
ar put ea permite o corectă re-programare a acestor celule ș i regenerarea celo r pierdute pe
parcursul dezvoltă rii bolilor neurodegenerative.
Un grup de cercetă tori de la Stanford University Medical Center, au reușit transformarea
unei celule a pielii într -un neuron, prin inocularea a trei gene. Î n plus, transformarea a
survenit fără a fi nevoie de readucerea cel ulelor la starea de pluripotentă, un pas
considerat indispensabil pentru succesul reco nversiei celulelor deja diferenț iate.
Descoperirea, descrisăîntr-unarticolpublicatînrevistaNature,arputea revoluționa
viitoarele terapiibazatepecelulestem."Am stimulatînmoddirect șiactivuntipde
celulăsăsetransforme într-oaltadetipcompletdiferit.Estevorbadespreneuroniperfect
funcțional i,capabili săîndeplinească principale lefuncțiuni aleneuronilor cerebrali",a
comentat MariusWernig, șefulechipeidecercetatori.

În studiul lor, Wernig ș i colegii au î nceput prin a studia 19 gene implicate f ie in
reprogramarea epigenetică, fie î n dezvoltarea de neuroni, infectâ nd prin intermediul unui
lentivirus celule d e șoarece cu genele respective și observând reacția celulară .În acest
mod, au ajuns să izoleze un grup de doar trei gene.
Rezultatul studiului sugerează, așadar, o modalitate alterna tivă a reconversiei la
pluripotență pentru obținerea celulelor diferenț iate de alt tip. Potrivit lui Wernig, prin
găsirea combinaț iei potrivite de gene care determină "destinul" celular ș i integrarea
acestora în celula diferențiată, se declanșează un efect de domino în celula receptoare,
permițându -se evitarea modificărilor ADN -ului în masura să limiteze și să determine
funcția celulară . De asemenea, peisajul genomic este dotat astfel cu un nou "imprinting"
care-i schimbă destinul.
După naștere, creierul e ste supus unei progresive pierderi de neuroni, care continuă pe
întreg parcursul vieț ii: majoritatea celulel or sistemului nervos se formează înainte de
naștere, iar după aceea, multi neroni "în exces" sunt supuși degeneră rii.Cu toate acestea,
există anumi te celule capabile să se înmulțească și la o vârstă înaintată, cel puțin în
creierul șoarecelui, după cum demonstrează un studiu al cercetă torilor de la Institutul de
Imunobiologie Max Planck din Freiburg, Germania.
Potrivit cercetă torilor germani, este vorba despre un grup de celule în număr destul de
mare, aflate într -o stare latentă, ș i care pot fi reactivate, de exemplu ca urmare a activităț ii
fizice sau a unui atac de epilepsie. Aceste celule se gasesc în mod deosebit în hipocamp,
o regiune cerebrală cu rol crucial în procesele de învățare ș i memorie. În urma
experimentelor, a reieșit că celul ele nou formate sunt integrate în reț elele neuronale
existente.
"La șoarecii tineri, celulele stem se divid de patru ori mai frecvent decâ t la animalele
adulte. Totuși, numărul de celule la aceștia din urmă nu d ispar cu vârsta, ci sunt ținute de
rezervă", a explicat Ve rdon Taylor, unul dintre cercetătorii implicați î n studiu.
Și în România s -au deschis bănci de celule stem. Astfel, orice nou -născut va putea
benef icia în viitor de celulele stem prelevate la naștere din cordonul ombilical și
prezervate până atunci când va avea nevoie de ele, dacă va avea. Sângele cordonului
ombilical e o bogată sursă de celule stem spre deosebire de măduva osoasă, colectarea
din cordonul ombilical e non -invazivă, nedureroasă, mai puțin costisitoare și relativ
simplu de efectuat, iar celulele stem din acest sânge au o mai mare plasticitate, adică se
pot diferenția pe mai multe linii (spre deosebire de celulele stem din măduva osoasă).
În prezent, numeroase transplanturi de celule stem adulte se efectuează în diferite clinici
din lume (China, Germania etc) în încercarea de a vindeca leucemii sau leziuni ale
maduvei spinării.
7.Speranțe pentru viitor
În viitor, numeroase boli care astă zi nu beneficiază de un tratament curativ, vor putea fi
tratate cu ajutorul celulelor stem.

Boala Alzheimer afectează 5.5 milioane de persoane numai în SUA. Ea a fost descrisă
de către Alois Alzheimer în 1907 la un pacient care avea o pierdere progresivă a
memoriei și limbajului, precum și incapacitatea de a -și recunoaște prietenii. Când
pacientul a murit, a studiat creierul său și a descoperit o mare masă de neuroni distruși.
Au fost descoperite 3 gene care sunt implicate în această boală.
Fiziopatologic e determinată de formarea unor plăci de amiloid care duc la moarte
neuronală. Studiile efectuate ex vivo arată că factorul de creștere nervoasă (NFG) poate
fi folosit în tratarea degenerării neuronale și a morț ii celulare. Dezavantajul acestuia est e
că nu poate fi ad ministrat periferic din cauza mărimii și a polarităț ii (nu poate trece de
bariera hemato -encefalică) .Prin terapia genetică (celule modif icate genetic) au fost
implantați în lobul frontal, fibroblaști modificați genetic care exprimă factor de creștere
nervoasă uman. După 22 de luni, au putut fi observate îmbunătățiri ale funcțiilor
cognitive fără efecte adverse. În viitor se doreș te utilizarea celulelor stem pentru a
implanta factor de creștere nervoasă, datorită proprietăț ilor acestora ( modificare genetică,
mobilitate ridicată) în detrimentul fibroblaș tilor. Experimentele realizate pe șoareci cu
Alzheimer au arătat că celulele stem ce au fost injectate în creier pot produce neuroni
funcționali în zonele lezate.
Stem Cell -Based Cell Ther apy in Experimental Parkinson Disease Models *
Maladia Huntigton este o boală neurodegenerativă, ereditară , rară, determinată
monogenic .Simptome: tulburări de coordonare ale mișcărilor, degrad are cognitivă
progresivă (demență ).Ecauzat ă de o mutaț ie a u nei gene care produce o substanță care
interferă cu metabolismul normal al creierului. Gena bolii Huntington, numita IT15, se
află pe cromozomul 4 , brațul p și codifică o proteină numită huntingtina, care s e găsește
în neuroni. Gena poartă un segment în plus cu o anumită secvență de unități repetitive. În
cazul în caresedepășește 40 de repetiții se produce o proteină eronată. Această proteină
este responsabi lă de tulburările metabolice care survin î n celula n ervoasă, inclusiv de

moartea neuronilor. Există o scădere marcată a acidului gamma -aminobutiric (GABA) la
nivel ul ganglionilor bazali, precum și a altor neurotransmițători, cum ar fi substanța P și
enkefa linele. Boala afectează predominant striatum -ul, iar în stadiile de mijloc ș i tardive
ale bolii sun t afectați nucleii caudați care se atrofiază. Apare glioza și pierderea
neuronilor spinoși din caudat ș i putamen.
S-au efectuat studii pe ș oareci transgenici modelul R6/2 infectați cu Huntington că rora li
s-au transplant at celule stem neuronale C17.2 ș i lis-a administrat trehaloză. Rezultatele
au fost îmbucură toare:s-au îmbunătăț it funcțiile motorii, s-a redus volumul neostriatului ,
s-a îmbunătățit durata d e viață.
Scleroza multipl ă este o boală inflamatorie a sistemul ui nervos central care afectează
mielina ducând la apariț ia zonelor demielinizate . Este o boala autoimună. Afectează cu
50% mai multe f emei decat bărbaț i.Din punct de vedere fiziopatologic, există 4
mecanisme dominante în geneza și în diferitele etape ale evoluției sclerozei multiple ș i
acest ea sunt reprezentate de inflamație, demielinizarea reversibilă, cea ireversibilă fiind
urmată de pierderea axonală (Soelberg Sorensen, 1999).

Simptome : oboseală, disfuncț ii locomotoare , tulburări senzitive , tulburări psihice,
tulburări urinare ș i intestinale , tulburări de vedere .
În baza graficului de mai jos puteți vedea rezultatele unei evaluări pe 19 pacienți cu
scleroză multiplă. Datel e au fost colectate de la o lună la șase luni de la data începerii
tratament ului.
7 din 19 pacienți nu au avut nici o schi mbare în spasticitate, senzație de mobilitate
sau senzație de bunăstare după tratament.
8 din 19 pacienți au avut o îmbunătățire, cu spasticitate redusă și / sau s enzație
îmbunătățita, si / sau îmbunătăț ire de mobilitate și / sau o reducere a obosel ii.
3 din cei 19 pacienți au avut o îmb unătățire puternică , cu o absență de spasticitate
și / sau de o îmbunătățire marcată de senzație și / sau de îmbunătățire marcată în
mobilitate. De asemenea, s-a îmbunătățit controlarea vezicii urinare sau au avut o
viziune mai bună și s-a redus oboseala .
Un pacient a avut o deteriorare a capacităț ii percepute. Tratamentul ar putea opri
simptomele SM .
Accidentele Vasculare Cerebrale apar atunci când un vas de sâ nge de la nivelul unei
zone a creierului se sparge sau este blocat de un cheag sangvin.Este a doua mare cauză a
mortalității î n Asia și a treia î n Statele Unite ale Americii . Sunt două tipuri de accidente
vasculare:
a. accidentvacular ischemic – provocat de întreruperea subită și aproape totală a fluxului
sangvin cerebral
b. accident vascular hemoragic – provocat de o sâ ngerare în interiorul creierului (numită
hemoragie intracerebrală) sau în spaț iul din jurul creie rului (hemoragie subarahnoidiană ).
Cauze: atero scleroza, ritm cardiac neregulat, endocardita , infarct miocardic

Simptome: stare de amorțeală, slă biciune sau paralizie a feței, braț ului sau piciorului, de
obicei pe o parte a corpului , tulburări de vedere la un ochi sau la ambii, precum vedere
neclară, încețoșată , cu pete, ved ere dublă sau pierdere a vederii, confuzie, tulburări de
vorbire sau de înț elegere a cuv intelor celorlalți, tulburări de mers, amețeală , pierderea
echilibrului sau a coordonă rii, dureri de cap severe .
În baza graficului de mai jos puteți vedea accide ntele vasculare a 17 din paci enții X-Cell
Center.Datel e au fost colectate de la o lună până la 6 luni.
3 din 17 pacienți nu au avut nici o schimbare în spasticitate, senzație, abi litatea de
a muta obiectele sau sentimentul de bunăstare după tratament.
7 din 17 pacienți au avut o îmbunătățire, cu spasticitate redusă și / sau senzația
îmbunătăț irei și / sau capacitatea de a mișca picioarele și braț ele.
7 din 17 pacienți au avut o îmb unătățire puternică , cu o absență de spasticitate și
recăpătarea senzației de temperatură , împunsătură de ac, miros, viziune. Acestea
au avut o îmbunătățire bună și își permit să meargă ,aucontrol muscular bun, au
avut mai multă putere în brațe și pot ți ne un produs în mână .
Nici un pacient nu a avut reacț ii adverse.
Boala Parkinson a fost descrisă în 1817 de James Parkinson; el a observat că oamenii
afectați au mai ales peste 50 de ani și își pierd progresiv controlul motor. Mâinile încep să
tremure, mem brele devin rigide, fața e inexpresivă, mersul e dificil. Această boală se
datorează degenerării unor neuroni producători de dopamină dintr -o regiune a trunchiului
cerebral (substanța neagră) ce coordonează activitatea motorie.
Studiile pe șoareci au arăta t că celulele stem injectate în creier pot produce neuroni
producători de dopamină, iar unele manifestări ale bolii la șoareci s -au redus.

Boala Parkinson afectează peste 4.5 milioane de oameni în SUA.
În baza graficului de mai jos puteți vedea evaluarea a 11 pacienți cu boala Parkinson.
Datel e au fost colectate de la o lună la șase luni după tratament pentru fiecare pacient.
Un pacient nu a avut nici o schimbare în sp asticitate musculară, senzație de
mobilitate
2 din 11 pacienți au avut o îmbun ătățire generală, la picioare și la brațe și o
rezistență foarte bună .Au avut o recăpătare de forță musculară și o îmbunătățire a
echilibrului, dar nu au fost î mbună tățiri de exprimare sau reducere a durerii și a
spasmelor .
8 din 11 pacienți au avut o îmbunătățire puternică, marcată de mobilitate, de
vorbire și de reducerea durerelor și spasmelor.
Nici un pacient nu a avut reacț ii adverse.
Paralizie Cerebrală este con secința lezării sau dezvoltării anormale a sistemului nervos.
În majoritatea cazurilor nu se cunoaște cauza. Leziunea sau disfuncția poate surveni în
timpul sarcinii, în timpul nașterii sau în primii 2 -3 ani de viața. Cauzele survenite în
timpul sarcinii s au al nașterii pot fi anomalii genetice sau cromozomiale, infecții sau alte
boli ale mamei sau fătului survenite în timpul sarcinii sau complicații în timpul
travaliului.
În urma statisticilor de la 30 pacienți cu paralizi e cerebrală finalizată pe luna ma rtie 2009
arată că aproape 70% au avut îmbunătățiri după terapia de celule stem.
Cel mai în varstă pacient tratat a fostcu vârsta de 44 ani. Nu a existat nici o corelare
aparentă între rezultatele pozitive și numărul de celule stem administrate.

Tipul d e îmbunătățire raportate includ: spasticitate scăzuta; o mai bună coordonar e;
funcția motorie îmbunătățită ,o bunä posturä stabilitä, o comunicare mai bunä, abilitatea
de a sta în șezut , în picioare sau pot circula fără ajutor.
40% din p acienți au avut î mbunătățiri la vorbire. 20% au avut scă derea crizelor
epilepti ce sau chiar lipsa acestora după tratament.
Puteți urmă ri rezultatele de tratament ale paraliziei î n graficile de mai jos

Leziunele măduvei spină rii
Cea mai frecvent ă cauză de leziuni ale măduvei spinării este trauma .Leziuni ale măduv ei
spinării pot fi cauzate șide o tumoare, infecție, sau inflamație. Unii pacienți au o mai
mică decât în mod normal canalul sp inal (numită spinării stenoză) ș i sunt la un risc mai
mare de rănire a măduvei spinării. Toate ț esuturile corpului, inclusiv în măduva spin ăriie
nevoie de o bună irigare cu sâ nge pentru a furniza oxigen și nutrienți . Nerespectarea
acestei alimentări cu sânge a măduvei spinării poate provoca l eziuni. Acest lucru poate fi
cauzată de un anev rism, comprimare a unui vas de sânge sau o scădere pre lungită a
tensiunii arteriale.
În urma statisticilor , 85 din pacienți i cu leziuni a le măduvei spinării finalizate î n luna
martie 2009 arată că aproape 60% au avut îmbunătățiri după terapia cu celule stem.
Aceste îmbunătățiri au fost raportate de pacien ți cu leziuni atât incomplete, câ t si
complete, în proporții aproape egale. Nu a existat nici o corelare aparentă între rezultatele
pozitive și numărul de celule stem administrate.
Recâștigarea senzației (cald sau rece) a fost raportată de către 40% dintre p acienți. 25%
au raportat rezistența musculară crescută, controlul intestinelor și a vezicii urinare s-a
îmbunătățit și obținerea erecț iei fiind raportate de 10% din tre pacienți
Puteți vedea rezultatele tratamentului măduvei spinării, uitindu -vă pe graficel e de mai
jos.

ALS (Scleroză laterală amiotrofică) mai este cunoscută și ca boala Charcot sau boala
Lou Gehrig. Este cea mai frecventă formă de boală progresi vă a neuronului motor și este
cunoscută ca cea mai devastatoare dintre bolile neurodegenerative. Scleroza laterala
amiotrofică se caracterizează prin deg enerarea neuronilor motori ai măduvei spinării ș i ai
nervilor motori cranieni, precum ș i prin degen erarea fasciculelor piramidale ș i a celulelor
de origine. Este o boală progresivă, invalidantă , fatală.Mersul, vorbitul, mâncatul,
înghițitul și alte funcț ii fundamentale devin mai dificile cu timpul. Aceste afecțiuni pot
cauza diferite lezări, boli și alte c omplicații.
Anatomopatologic , boala se caracterizează printr -o degenerare sistematică a celor doi
neuroni motori, central ș i periferic. Se poate observa și o degenerare accentuată a
celulelor m otorii din cornul anterior al mă duvei.S-au descris leziuni în special la nivelul
umflăturii cervicale. Sunt lezate și că ile piramidale, cel ulele nervilor motori cranieni ș i
celulele piramidale din circumvoluțiunea frontală ascendentă .
În baza graficului de mai jos puteți vedea evaluarea a 53 de pacienți cu scleroză laterală
amiotrofică. Datel e au fost colectate de la o lună la șase luni.

16 din 53 de pacienți nu au avut nici o schimba re în spasticitate, senzație în
mobilitate sau senzație de bunăstare după tratament.
19 din 53 de pacienți au avut o îmbunătățire foarte bună a braț elor și a
picioarelor, o respirație bună, și -au recăpă tat puterea, echilibru l, dezvoltarea
mușchilor, un somn liniștit ș i reducerea de spas me.
1 din 53 de pacienți a avut o îmbunătățire pu ternică a respirației, a vorbirii și a
înghițirii.
17 din 53 de pacienți au avut o reducere de mobilitate, de forț ă, de vorbire, de
înghițire și deechilibru.Tratamentul oprește ș i nu avanseazä simptomele AL S. Nu
există reacț ii adverse.
8.Probleme legate de etică
Cercetările celulelor stem sunt însă îngreunate de unele probleme de natură etică, ce apar
tocmai pentru că obținerea lor presupune sacrificarea embrionilor. Se pune astfel
întrebarea : când un embr ion poate fi considerat o ființă umană?
Un embrion de câteva zile are 100 -200 de celule. În schimb, creierul unei muște conține
sute de mii de celule. Iar dacă nouă ne pasă de suferință, e mai degrabă evident să fim
mai mult îngrijorați de uciderea muștelo r decât a unui embrion de 3 zile. Acest lucru pare
foarte provocator, dar nu este așa dacă ne uităm la detalii. Se poate spune că un embrion
de 3 zile e diferit de o muscă pentru că e o potențială ființă umană. Însă ce ne facem când
ne scărpinăm în nas și automat distrugem o mulțime de celule, celule care în prezent și
ele pot fi potențiale ființe umane.

Pentru a evita problemele ce țin de etică, s -au făcut următoarele propuneri:
– clonarea folosind celule din piele. Însă în prealabil, una sau mai multe gen e care
controlează dezvoltarea ordonată a embrionului ar fi inactivate. Astfel s -ar forma o masă
de celule dezvoltate cu totul dezorganizat, care ar putea fi folosite mai departe ca celule
stem, dar care nu ar putea fi considerate un embrion.
– utilizarea doar a embrionilor neviabili, situație asemănătoare cu cea în care organe de la
persoane care tocmai au murit pot fi transplantate și astfel reutilizate. Problema este cum
se determină când un embrion nu mai este viabil.
– partenogeneza e procesul prin car e un ovul nefecundat e stimulat chimic sau electric să
se dezvolte către stadiul de blastocist. Acest lucru se întâmplă în mod natural la unele
specii de insecte, broaște, pești, șopârle care se pot reproduce prin partenogeneză. Astfel,
un blastocist rezul tat prin acest mecanism nu ar fi un embrion, dar ar putea oferi celule
stem, celule care însă nu știm dacă ar fi folositoare, funcționale.
9.Tratamentul cu celule stem și riscul apariției tumorilor
Una dintre întrebările adresate deseori în legătură cu terapia cu celule stem este aceea
dacă celulele stem pot spori riscul apariției cancerului. Celulele stem adulte nu creează
riscuri de apariție a tumorilor .Temerea este justificată în cazul în care este vorba de
terapia cu celule stem embrionare, deoarece acestea se divid extrem de rapid și deja a fost
demonstrat potențialul lor de provocare a cancerului atât în organismul uman, cât și în cel
animal. Din această cauză, terapia cu celule stem embrionare este interzisă în Germania.
De exemplu l a centrul XCel l, sunt utilizate în scopuri terapeutice numai celulele stem
proprii ale pacientului
Aplicarea celulelor stem adulte confirmă veridicitatea următoarelor considerații:
Celulele stem adulte, care sunt transplantate imediat după colectare, concentrarea lor în
scopuri terapeutice, nu sporesc riscul apariției tumorilor, cu excepția cazului în care
pacientul suferă deja de această maladie.
Argumentele în favoarea acestor afirmații sunt următoarele:
1.Tratamentul leucemiei și al limfomei, care implică de asemenea ce lulele stem
adulte, nu a confirmat, pe parcursul ultimilor 40 de ani, apariția și formarea
tumorilor.
2.Comportamentul celulelor stem adulte depinde, în mare parte, de împrejurările în
care se află. Nu există dovezi că celulele stem adulte ar provoca apariți a tumorilor
în organismul uman.
Excepție: Inserția celulelor stem adulte poate provoca creșterea unei tumori deja
existente, iar țesuturile care au fost afectate de radiație pot să se transforme în
tumoare malignă, după introducerea celulelor stem adulte.

3.Celulele stem adulte au tentația de a forma celule stem cancerigene numai în
cazul în care li se permite să se dividă în culturi pentru o perioadă îndelungată,
deoarece probabilitatea apariției unor mutații genetice crește odată cu numărul de
divideri ale celulei.
Potrivit ultimelor descoperiri științifice, terapia aplicată în Centrul XCell nu provoacă
tumori, deoarece celulelor stem nu le se permite să se multiplice pentru o perioadă
îndelungată în afara organismului. Celulele sunt reimplantate în organism imediat după
purificare.

Bibliografie :
1.http://www.scientia.ro/biologie/71 -concepte-fundamentale -din-biologie/1390 -celulele-
stem-pe-intelesul-tuturor.html
2.http://www.descopera.ro/dnews/6105384 -au-fost-identificate -celule-stem-neuronale –
capabile-sa-se-regenereze
3.http://www.descopera.ro/dnews/5453058 -cum-transformi -o-celula-a-pielii-intr-un-
neuron-functional
4.http://www.descopera.ro/dnews/4775897 -mecanismul -cheie-al-tumorelor-cerebrale
5.http://www.xcell -center.ro/tratament/prezentare -generala/niciun -risc.aspx
6.http://www.xcell -center.ro/tratament/rezultatele.aspx
7.http://www.romedic.ro/scleroza -laterala-amiotrofica
8.http://www.emcb.ro/article.php?story=20040715203910811
9.http://www.romedic.ro/boala -huntington
10.http://www.sfatulmedicului.ro/Leziuni -ale-nervilor-cranieni/paralizia -cerebrala_337