Folosind metode și tehnici specifice, diagnosticul financiar permite aprecierea situației financiare trecută și actuală, pe baza informațiilor furnizate pentru luarea deciziilor de către conducere.

INTRODUCERE
ACTUALITATEA TEMEI DE CERCETARE
În cadrul sectorului financiar, băncile dețin un rol important în buna funcționare a economiei în ansamblu și a unităților economice individuale. O preocupare permanentă de-a lungul timpului a fost crearea unui sistem bancar capabil să satisfacă toate cerințele clienților prin oferirea unei game largi de produse și servicii.
Funcțiile bãncilor au evoluat în timp datorită activității pe care acestea au desfășurat-o. Se observă o tendință permanentă de lărgire a activități acestora. Din perspectiva funcțiilor evidente , băncile s-au transformat din agent de schimb în agent bancher care acordă credite, apoi în finanțator , asumându-și un rol esențial în inițierea și finanțarea activității economice.
În contextul evoluției economiei impuse de globalizare și integrarea europeană, dezvoltarea economiei este imposibilă fără un sistem bancar performant care să creeze un mediu favorabil pentru creșterea performanțelor financiare fără riscuri majore.
Prezenta lucrare reprezintă un studiu de caz privind diagnosticul financiar al Bancii Transilvania, care constă dintr-un ansamblu de instrumente și metode care permit aprecierea situației financiare și a performanțelor.
Am ales această temă deoarece sistemul bancar are o mare importanță în economia de piață, care nu poate exista fără bănci. La fel ca fiecare țară, și România este interesată să creeze un sistem de instituții bancare solide care să contribuie la dezvoltarea tuturor segmentelor economiei.
Folosind metode și tehnici specifice, diagnosticul financiar permite aprecierea situației financiare trecută și actuală, pe baza informațiilor furnizate pentru luarea deciziilor de către conducere.
STRUCTURA LUCRARII
Lucrarea are următoarea structură: două capitole, concluzii și propuneri, bibliografie, anexe.
Capitolul 1 – Studiul cunoașterii în domeniul temei de cercetare – cuprinde descrierea rolului și funcțiilor creditului și a elementelor acestuia, caracteristicile dezvoltării pieței creditului ipotecar în România, elementele de acoperire ale riscurilor de creditare în retail.
Capitolul 2 – Metodologia cercetării – cuprinde studiu de caz privind analiza indicatorilor de performanță bancară la Banca Transilvania și interpretarea rezultatelor acestora în grafice.
Concluziile evidentiază punctele forte și slabe observate în urma efectuarii studiului de caz pentru ca ulterior sa se poată lua cea mai bună alegere.
CAPITOLUL 1
Studiul cunoașterii în domeniul temei de cercetare
Rolul băncilor în dezvoltarea economiei naționale – ca elementul esențial pentru integrarea europeană
Funcțiile băncii
Printre obiectivele principale ale băncilor este optimizarea profiturilor, performanța acesteia reprezentând un indiciu al stabilității și încrederii deponenților, astfel că trebuie încurajată obținerea unei performanțe cât mai mari pentru dezvoltarea unui sistem bancar eficient.
Funcțiile bãncilor au evoluat în timp datorită activității pe care acestea au desfășurat-o. Se observă o tendință permanentă de lărgire a activității acestora. Din perspectiva funcțiilor evidente , băncile s-au transformat din agent de schimb în agent bancher care acordă credite, apoi în finanțator , asumându-și un rol esențial în inițierea și finanțarea activității economice.
Funcțiile implicite ale băncilor au evoluat, la rândul lor, în doua etape: din organizator care se situează la intersecția circuitelor monetare, fiind un punct de trecere obligatorie pentru toate plățile efectuate între agenți economici și băncile au devenit entitățile compensatoare în spațiu ale activelor monetare și compensatoare în timp ale ofertei și cererii de fonduri; ulterior, din compensații, banca s-a transformat în creator al monedei adiționale, oferind, cu titlu de credit, solicitanților, mai mult decât ar putea să-i fie cerut de către deponenții cu titlu de restituire a depozitelor, precum și în creații ale afacerilor, stimulând direct inițiativa economică.
Funcția compensatoare în spațiu
Funcția compensatoare în spațiu este un timp al funcției de tehnica bancară și se manifestă prin cunoașterea și aprecierea mai multor elemente. Un prim element este acela că circuitului economic îi corespunde circuitul bănesc. Organizarea decontărilor între agenții economici (între producători și consumatori); efectuarea viramentelor în conturile acestora deschise la bănci; transferul de fonduri dintr-un loc în altul reprezintă compensarea plăților, a creanțelor, a altor drepturi și obligatii între clienții băncii pe de o parte și între aceștia și banca pe de altă parte, care se produc ca urmare a relațiilor economice dintre aceștia atât în interirul granitelor tării (interne) cât și în afara graniței (internaționale- externe).
Funcția compensatoare în timp
Finanțând atât pe producători cât și pe distribuitori, dar si pe consumatori, băncile se implică pe întreg circuitul economic. Este cunoscut faptul ca ,unii agenți economici produc mai mult decât consumă, degajând un surplus de resurse care corespunde în expresie bănească unei capacități de autofinanțare, iar alții consumă mai mult decât produc generând o cerere de finanțare. Manifestarea acestor fenomene determină tocmai vocația compensatoare în timp a băncii. Decalajele existente în mod normal între efectuarea cheltuielilor și încasarea veniturilor, conduc la acoperirea perioadei respective cu resursele necesare prin intermediul băncii.
Funcția de creație monetară
Fiecărei economii îi corespund la un moment dat un anumit stoc monetar alcătuit, în principal din moneda scripturală, creată de bănci, și nu din moneda fiduciară (bancnote și monede aflate în circulație în momentul respectiv).
Sistemul bancar în România
Sistemul financiar – bancar are o importanță majoră în funcționarea și dezvoltarea economiei in România. Pâna în 1990 sistemul bancar românesc avea un model sovietic și era constituit dintr-o bancă centrală cu atribuții de bancă principală comercială și câteva bănci specializate – pentru investiții, agricultură și industrie alimentară, comerț exterior.
În perioada de tranziție în sistejmul bancar din România au avut loc schimbări asențiale. Astfel în decembrie 1990 s-a produs o separare a sistemului:
Formarea Băncii Naționale ca bancă centrala;
Fostele bănci de stat (Banca Română pentru Comerț Exterior, Banca Agricolă, Banca de Investiții) au fost transformate în bănci comerciale.
În aprilie 1991 Parlamentul României a adoptat Legea privind activitatea bancară (Legea nr. 33/1991) și Legea privind Statutul Băncii Naționale a României (Legea nr. 34/1991). Aceste legi presupuneau crearea unui nou sistem bancar orientat spre piață.
Băncile sunt cei mai importanți intermediari financiari în România și la sfârșitul anului 2000 sistemul bancar românesc deținea mai mult de 90% din totalul activelor sistemului financiar.
Sistemul bancar românesc și-a demonstrat stabilitatea structurală și pe parcursul ultimilor ani prin menținerea la nivel adecvat a indicatorilor de solvabilitate și lichiditate. S-au înregistrat îmbunătățiri în ceea ce privește optimizarea calității portofoliului de active dar și privind profitabilitatea.
Aproximativ 90,2% din activele sistemului bancar (aprox 84 miliarde euro) sunt deținute de instituții cu capital străin, potrivit datelor BNR la luna iunie 2016.
Riscurile implicate în procesul de conturare, transpunere și respectare a reglementărilor post criză constau în posibilitatea restrângerii expunerii instituțiilor de credit cu capital străin.
Sistemul bancar este marcat de o perioadă în care fuziunile și achizițiile vor conduce la o mai mare concentrare, numărul instituțiilor de credit în sistemul bancar românesc fiind de 34 în prezent, față de 43 de bănci înainte de criză. Din punct de vedere al originii acționarilor în funcție de active, băncile cu capital austriac dețin o cotă de piață de 33,3%, urmate de băncile cu capital francez cu 13,5% și grecesc cu 10,6%, potrivit datelor BNR la finele anului 2015.
Grupa băncilor cu active de peste 5% în volumul total al activelor sistemului deținea o pondere de 71,3% la finele anului 2015, în creștere cu 4,3 puncte procentuale comparativ cu decembrie 2014, în timp ce grupa băncilor de mărime mijlocie (cu active cuprinse între 1% și 5%) deținea 22,4% (în scădere cu 3,9 puncte procentuale față de decembrie 2014), iar cea a băncilor cu active sub 1% avea o pondere de 6,3%, potrivit Raportului Băncii Naționale a României. Datele BNR arată că volumul capitalului social aferent sectorului bancar românesc era la 31 decembrie 2015 de 25,14 miliarde lei.
Sistemul bancar românesc și-a demonstrat stabilitatea structurală fiind, de alfel, printre puținele sectoare bancare din Uniunea Europeană care nu a avut nevoie pe perioada crizei de sprijin din partea statului.
Băncile sunt cei mai importanți intermediari în România și la sfarșitul anului 2000 sistemul românesc deținea mai mult de 90% din totalul activelor sistemului financiar autohton.
Integrarea României în UE a marcat activitatea bancară și a creat o necesitate de restructurare a sistemului bancar pentru susținerea financiară a tuturor sectoarelor economiei românești.
Băncile din România și-au remodelat structurile mangeriale interne pentru a se adapta schimbărilor în funcție de cerințele clienților.
Analiza riscurilor în domeniul bancar
În condițiile unei concurențe acerbe, mediul economic este supus în permanență în fața unor riscuri, care sunt abordate în diferite moduri, regăsindu-se în literatura de specialitate din tară și străinătate.
Riscul de creditare exprimă posibilitatea ca emitenții de titluri să nu-și onoreze obligațiile la scadență, ca urmare a degradării situației financiare a acestora, care poate fi determinată de condițiile afacerii împrumutatului sau de situația generală a economiei.
Pentru limitarea pierderilor care decurg din neincasarea la scadență a creditelor și dobânzilor aferente, se impune o gestionare atentă a riscului de credit, care se realizează în câteva etape:
Divizarea și limitarea riscurilor;
Aprecierea calității (capacității de rambursare) solicitanților de credite;
Constituirea garanțiilor;
Analiza portofoliului de credite și constituire de provizioane;
Constituirea fondului pentru riscuri bancare generale.
Divizarea riscurilor are ca obiectiv evitarea concentrării riscurilor prin diversificarea (economică și geografică) plasamentelor. Limitarea riscurilor se realizează prin norme stabilite de fiecare bancă, dar și prin măsuri stabilite de autoritatea de regmenentare, opozabile tuturor băncilor.
Limitarea autonormativă vizează:
Limite interne pentru ponderea activităților riscante în fondurile proprii.
Plafoane de creditare pe debitor, grup de debitori, sector de activitate, zona geografică.
Băncile sunt obligate să limiteze riscul de credit și să depună toate eforturile pentru a-și încasa debitorii. În acest scop, vor fi onorate doar solicitările de credit pentru care există premisele rambursării principalului și plății dobânzilor.
Conform normelor BNR, instituțiile de credit sunt obligate să încadreze creditele destinate persoanelor fizice în una dintre urmatoarele categorii:
Credit de consum – reprezintă orice credit contractat de o persoana fizică în vederea satisfacerii nevoilor personale ale solicitantului și/sau ale familiei acestuia ori pentru achiziționarea de bunuri, altele decât cele care se circumscriu unei investitii imobiliare; în aceasta categorie se include și leasingul financiar ce corespunde destinașiilor menționate.
Credit pentru investiții imobiliare – reprezintă orice credit contractat de o persoană fizică, inclusiv credit ipotecar, având ca destinație dobândirea ori menținerea drepturilor de proprietate asupra unui teren și/sau unei construcții, realizate ori care urmează sa se realizeze, precum și creditul acordat în scopul reabilitării, modernizării, consolidării sau extinderii unei construcții ori pentru viabilizarea unui teren; în aceasta categorie se include în leasingul financiar ce corespunde destinațiilor menționate.
Managementul riscului este parte a tuturor proceselor decizionale și de afaceri în cadrul bancilor. În acest sens condurecea acestora evaluează în mod continuu riscurile la care este sau poate fi expusă activitatea băncii, care poate afecta atingerea obiectivelor sale și ia măsuri cu privire la orice modificare a condițiilor în care aceasta își desfașoară activitatea.
În același timp, asigură existența unui cadru adecvat de administrare a activității în cadrul băncii, corespunzătoare structurii, activității și riscurilor aferente prin sistemul propriu de reglementare și control, fluxurile operaționale, modul de stabilitate a costurilor specifice.
În vederea reducerii riscurilor inerente activității operaționale a băncii, sut elaborate politici, norme și proceduri privind administrarea riscului operational, îmbunătățindu-se astfel și guvernanța specifică.
Analiza profitabilității sistemului bancar
Printre obiectivele principale ale băncilor este optimizarea profiturilor, performanța acesteia reprezentând un indiciu al stabilității și încrederii deponenților, astfel că trebuie încurajată obținerea unor performanțe cât mai mari pentru dezvoltarea unui sistem bancar eficient.
Printre indicatorii de eficiență bancară putem evidenția:
Rata rentabilității economice – exprimă profitul net adus de o unitate monetară de activ și oferă informații cu privire la eficiența cu care sunt administrate activele bancare. Reflectă capacitatea conducerii de a utiliza resursele financiare proprii și împrumutate cu scopul de a obține profit. Se calculează ca raport între profitul net și activul total și exprimă rentabilitatea utilizarii activelor, adică profitul net obtinut de o unitate monetară de activ.
Rata rentabilității financiare se determină ca raport între profitul net și capitalul propriu. Oferă informații despre profitul înregistrat pe o unitate de valoare contabilă a investiției actionarilor.
Efectul de pârghie este un indicator care pune în evidență legătura existentă între rata rentabilității financiare și rata rentabilității economice și exprimă efectul indatorării firmei asupra rentabilității capitalului propriu al firmei.
Gradul de utilizare al activelor depinde de mărimea dobânzii active pe piață și de structura activelor și reflectă capacitatea băncii de a obține venit.
Fondul de rulment reprezintă excedentul de resurse financiare care se degajă în urma acoperirii activelor permanente din resursele permanente și care poate fi folosit pentru finanțarea activelor curente.
Dacă resursele permanente sunt mai mari decât necesitățile permanente, înseamnă că întreprinderea dispune de un fond de rulment care poate fi utilizat pentru reînnoirea activelor circulante.
Fondul de rulment propriu pune în evidență gradul în care echilbrul pe termen lung se asigură prin capitalurile proprii. Valoarea pozitivă a fondului de rulmen propriu reprezintă excedentul capitalurilor proprii în raport cu activele imobilizate nete, relevând gradul de autonomie al întreprinderii prin independența financiară și libertate în luarea deciziilor.
Fondul de rulment împrumutat reprezintă partea din datoriile pe termen mediu și lung care depășesc valoarea imobilizărilor nete și care sunt destinate finanțării activelor circulante.
Nevoia de fond de rulment exprimă partea activelor circulante (stocuri și creanțe) care nu este acoperită din datorii pe termen scurt non-bancare (furnizori, datorii fiscale și salariale) și care trebuie să fie finanțată din resurse permanente.
Marja netă din dobânzi poate fi determinată ca raport între veniturile nete din dobanzi și active valorificabile (portofoliu de titluri, plasamente interbancare, credite acordate).
Performanța poate fi definite ca fiind rezultatul măsurabil de stabilitate a activității unei bănci, caracterizat prin niveluri reduse ale riscurilor se orice natură și un trend normal de creștere a profiturilor de la o perioadă la alta.
Capitolul 2
Metodologia cercetării
2.1.Baza de date utilizată în analiza societății
Capitolul 2 al lucrarii reprezinta un studiu de caz pe baza rapoartelor financiare ale Bancii Transilvania in perioada 2013-2015.
Banca Transilvania este o societate public ape actiuni, cu sediul social in Cluj-Napoca.
Banca functioneaza in temeiul Legii societatilor comerciale nr. 31/1990 si Ordonantei de Urgenta nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului (cu modificarile si completarile ulterioare). Potrivit articolului 6 din Actul Constitutiv, obiectivele de activitate ale bancii pot fi rezumate ca fiind desfasurarea de activitati bancare.
Banca Transilvania S.A. este o societate pe actiuni infiintata in Romania in luna decembrie a anului 1993, inmatriculata la Registrul Comertului sun nr. J12/4155/1993, avand codul de inregistrare fiscal RO5022670. In data de 16.12.1993 societatea bancara este inmatriculata in Registrul Comertului, iar in 18.02.1999 in registrul bancar cu numarul RB-PRJ-12-019.
BT este o banca cu capital mixt (strain si roman). Banca Europeana pentru Reconstructii si Dezvoltare – BERD este actioner semnificativ din 20.12.2001, detinand 14,33% din capitatlul social, la data de 31.12.2014.
BT este principal component a Grupului Financiar BANCA TRANSILVANIA, promovand o strategie de extindere a gamei de servicii financiare oferite clientilor. Grupul opereaza in sectoare financiare precum cel bancar, administrarea investitiilor, finantarea consumatorilor, leasing si tranzactii imobiliare. Intreaga gama de produse financiare, atat cele bancare cat si produsele furnizate de subsidiarele grupului sunt oferite catre client prin intermediul unei retele unice de distributie inglobata sub sigla recunoscuta BT.
Subsidiarele grupului la care Banca detine participatii directe si indirecte sunt:
BT Leasing Transilvania IFN S.A.
BT Securities S.A.
BT Direct IFN S.A.
BT Building SRL
BT Investments SRL
BT Asset Management SAI S.A.
Compania de Factoring SRL
BT Solution Agent de Asigurare SRL
BT Safe Agent de Asigurare SRL
BT Intermedieri Agent se Asigurare SRL
BT Operation Leasig S.A.
BT Leasing MD SRL (Moldova)
BT Asiom Agent de Asigurare SRL
Transilvania Imagistica S.A.
Improvement Credit Collection SRL.
Valoarea bruta a investitiilor Bancii Transilvania in cadrul grupului, in conformitate cu Standardele Internationale de Rapoarte Financiare adoptate de Uniunea Europeana, la sfarsitul anului 2014 a crescut fata de 2013 cu apoximativ 1% respectiv de la 115,96 la 116,86 milioane lei.
In anul 2014 a fost majorat capitalul social al societatii Improvement Credit Collection prin participarea directa a Bancii Transilvania cu suma de 900 mii lei. Procentul de detinere directa al Bancii Transilvania in urma acestei operatiuni este 99,89%
In ultimul trimestru al anului 2014, s-a semnat contractual de preluare a 100% din titlurile Volksbank. Ca urmare a acestor tranzactii se preconizeaza cresterea segmentului retail cu aproximativ 190.000 clienti.
2.2.Analiza indicatorilor de eficienta bancara la Banca Transilvania
Pentru a caracteriza in mod concret starea de solvabilitate, stabilitate si profitabilitate a unei banci sau a unui sistem bancar la un moment dat, se recurge la determinarea indicatorilor de eficienta bancara, care ofera un tablou asupra calitatii si performantei activitatii bancare.
Pe baza rapoartelor financiare anuale se calculeaza indicatorii de eficienta bancara pentru a se aprecia situatia din trecut si present si pentru a se lua decizii de catre conducere.
Venitul net bancar este indicatorul care se calculeaza pe baza veniturilor si cheltuielilor operationale si reprezinta venitul obtinut de banca din activitatea de intermediere financiara si de prestator de servicii. El indica in ce masura operatiunile bancare si financiare ale bancii contribuie la formarea rezultatului si include dobanzile din activitatea de intermediere si comisoanele din serviciile prestate.
VENITUL NET BANCAR=VENITURI OPERATIONALE – CHELTUIELI OPERATIONALE
Tabelul 1: Modul de calcul al venitului net bancar ||Mii lei și %|
Indicatori|Anul|Mărimea absolută|Mărimea relativă|
|2014|2015|||
Venituri operaționale| 2,000,479.00 | 2,755,385.00 | 754,906.00 |137.74|
Cheltuieli operaționale| (828,370.00)| (1,345,902.00)| 517,532.00 |162.48|
Venitul net bancar| 1,172,109.00 | 1,409,483.00 | 237,374.00 |120.25|
Sursa: Calcule proprii pe baza contului de profit și pierdere|||
Tabelul 2: Modul de calcul al venitului net bancar ||Lei și %|
Indicatori|Anul|Mărimea absolută|Mărimea relativă|
|2015|2016|||
Venituri operaționale| 2,755,385.00 | 2,823,392.00 | 68,007.00 |102.47|
Cheltuieli operaționale| (1,345,902.00)| (1,164,176.00)| 517,532.00 |86.50|
Venitul net bancar| 1,409,483.00 | 1,659,216.00 | 249,733.00 |117.72|
Sursa: Calcule proprii pe baza contului de profit și pierdere|||
Tabelul 3: Modul de calcul al venitului net bancar ||Mii lei și %|
Indicatori|Anul|Mărimea absolută|Mărimea relativă|
|2014|2016|||
Venituri operaționale| 2,000,479.00 | 2,823,392.00 | 822,913.00 |141.14|
Cheltuieli operaționale| (828,370.00)| (1,164,176.00)| 517,532.00 |140.54|
Venitul net bancar| 1,172,109.00 | 1,659,216.00 | 487,107.00 |141.56|
Sursa: Calcule proprii pe baza contului de profit și pierdere|||
Figura 1: Evolutia venitului net bancar in perioada 2014-2016
Conform caclulelor efectuate putem observa o tendinta de crestere a venirului net bancar in perioada 2014-2016. Datorita imbogatirii cu noi produse si servicii dedicate persoanelor fizice si juridice si lansarea de solutii care sa sustina in mod real si continuu activitatea clientilor, s-a inregistrat o crestere a venitului net cu aproximativ 40%
Rezultatul brut din exploatare reprezinta expresia activitatii unei banci, dupa ce se iau in considerare costurile de functionare. Acesta se calculeaza pe baza venitului net bancar, din care se scad cheltuielile de exploatare si dotarile pentru amortismente.
RBE = VENITUL NET BANCAR – CHELTUIELI DE EXPLOATARE
Tabelul 4: Modul de calcul al rezultatului brut din exploatare||Mii lei și %|
Indicatori|Anul|Mărimea absolută|Mărimea relativă|
|2014|2015|||
Venitul net bancar| 1,172,109.00 | 1,409,483.00 | 237,374.00 |120.25|
Cheltuieli de exploatare| (508,960.00)| (727,940.00)| 218,980.00 |143.02|
Rezultatul brut din exploatare| 663,149.00 | 681,543.00 | 18,394.00 |102.77|
Sursa: Calcule proprii pe baza contului de profit și pierdere|||
Tabelul 5: Modul de calcul al rezultatului brut din exploatare ||Mii lei și %|
Indicatori|Anul|Mărimea absolută|Mărimea relativă|
|2015|2016|||
Venitul net bancar| 1,409,483.00 | 1,659,216.00 | 249,733.00 |117.72|
Cheltuieli de exploatare| (727,940.00)| (703,845.00)| 517,532.00 |96.69|
Rezultatul brut din exploatare| 681,543.00 | 955,371.00 | 273,828.00 |140.18|
Sursa: Calcule proprii pe baza contului de profit și pierdere|||
Tabelul 6: Modul de calcul al rezultatului brut din exploatare||Mii lei și %|
Indicatori|Anul|Mărimea absolută|Mărimea relativă|
|2014|2016|||
Venitul net bancar| 1,172,109.00 | 1,659,216.00 | 487,107.00 |141.56|
Cheltuieli de exploatare| (508,960.00)| (703,845.00)| 517,532.00 |138.29|
Rezultatul brut din exploatare| 663,149.00 | 955,371.00 | 292,222.00 |144.07|
Sursa: Calcule proprii pe baza contului de profit și pierdere|||
Figura 2: Evolutia Rezultatului brut din exploatare in perioada 2014-2016
Se observa o crestere nesemnificativa in anul 2015 in comparatie cu 2014, iar in anul 2016 acest indicator a inregistrat o evolutie pozitiva, cu aproximativ 40%
Rezultatul brut din exploatare este un indicator important pentru aprecierea performantei bancare, iar rezultatele obtinute in urma efectuarii calculelor ne arata faptul ca banca evolueaza pozitiv, datorita politicilor adoptate de catre conducere ceea ce a dus la majorarea numarulu clientilor.
Rezultatul net bancar este un indicator care se calculeaza pe baza venitului net bancar si a impozitului pe profit ai reprezinta rezultatul final ce reflecta efectele nete ale activitatii bancii intr-un exercitiu financiar.
REZULTATUL NET BANCAR = VENITUL NET BANCAR – IMPOZIT PE PROFIT
Tabelul 7 : Modul de calcul al rezultatului net bancar ||Mii lei și %|
Indicatori|Anul|Mărimea absolută|Mărimea relativă|
|2014|2015|||
Rezultatul brut din exploarare| 663,149.00 | 681,543.00 | 18,394.00 |102.77|
Impozitul pe profit| 70,717.00 | 152,539.00 | 81,822.00 |215.70|
Rezultatul net bancar| 592,432.00 | 529,004.00 | (63,428.00)|89.29|
Sursa: Calcule proprii pe baza contului de profit și pierdere|||
Tabelul 8: Modul de calcul al rezultatului net bancar ||Mii lei și %|
Indicatori|Anul|Mărimea absolută|Mărimea relativă|
|2015|2016|||
Rezultatul brut din exploarare| 681,543.00 | 955,371.00 | 273,828.00 |140.18|
Impozitul pe profit| 152,539.00 | 228,425.00 | 75,886.00 |149.75|
Rezultatul net bancar| 529,004.00 | 726,946.00 | 197,942.00 |137.42|
Sursa: Calcule proprii pe baza contului de profit și pierdere|||
Tabelul 9: Modul de calcul al rezultatului net bancar ||Mii lei și %|
Indicatori|Anul|Mărimea absolută|Mărimea relativă|
|2014|2016|||
Rezultatul brut din exploarare| 663,149.00 | 955,371.00 | 292,222.00 |144.07|
Impozitul pe profit| 70,717.00 | 228,425.00 | 157,708.00 |323.01|
Rezultatul net bancar| 592,432.00 | 726,946.00 | 134,514.00 |122.71|
Sursa: Calcule proprii pe baza contului de profit și pierdere|||
In 2015 Banca Transilvania a realizat un Rezultat net bancar cu 10% mai mic decat in 2015, iar in 2016 acest indicator a inregistrat o crestere cu 37%.
Evolutia negativa din 2015 se datoreaza cresterii cu 115% a impozitului pe profit. a
Figura 3: Evolutia Rezultatului net bancar in perioada 2014-2015
Marja neta din dobanzi se determina ca raport intre veniturile nete din dobanzi si activele valorificabile (portofoliul de titluri, plasamente interbancare, credite acordate).
Valoarea ridicata a marjei nete din dobanzi poate fi rezultatul practicarii unei diferente considerabile intre rata dobanzii surselor atrase si rata dobanzii creditelor acordate sau poate fi obtinuta prin cresterea activitatii de creditare a bancii. Nivelul redus al acestui indicator indica cheltuieli mari cu dobanzile sau o atitudine prudenta a bancii ce duce la obtinerea veniturilor din dobanzi mici.
Tabelul 10: Modul de calcul al marjei nete din dobânzi |||
Indicatori|Anul|Mărimea absolută|Mărimea relativă|
|2014|2015|||
Venituri din dobânzi| 1,756,615.00 | 2,369,872.00 | 613,257.00 | 134.91 |
Cheltuieli cu dobânzile| (619,013.00)| (460,088.00)| 158,925.00 | 74.33 |
Active valorificabile medii| 28,526,475.00 | 37,460,664.00 | 8,934,189.00 | 131.32 |
Marja netă din dobanzi| 3.99 | 5.10 | 1.11 | 127.84 |
Sursa: Calcule proprii pe baza contului de profit și pierdere|||
Tabelul 11: Modul de calcul al marjei nete din dobânzi|||
Indicatori|Anul|Mărimea absolută|Mărimea relativă|
|2015|2016|||
Venituri din dobânzi| 2,369,872.00 | 1,971,218.00 | (398,654.00)| 83.18 |
Cheltuieli cu dobânzile| (460,088.00)| (260,484.00)| 199,604.00 | 56.62 |
Active valorificabile medii| 37,460,664.00 | 42,527,527.00 | 5,066,863.00 | 113.53 |
Marja netă din dobanzi| 5.10 | 4.02 | (1.08)| 78.90 |
Sursa: Calcule proprii pe baza contului de profit și pierdere|||
Tabelul 12: Modul de calcul al marjei nete din dobânzi|||
Indicatori|Anul|Mărimea absolută|Mărimea relativă|
|2014|2016|||
Venituri din dobânzi| 1,756,615.00 | 1,971,218.00 | 214,603.00 | 112.22 |
Cheltuieli cu dobânzile| (619,013.00)| (260,484.00)| 358,529.00 | 42.08 |
Active valorificabile medii| 28,526,475.00 | 42,527,527.00 | 14,001,052.00 | 149.08 |
Marja netă din dobanzi| 3.99 | 4.02 | 0.03 | 100.87 |
Sursa: Calcule proprii pe baza contului de profit și pierdere|||
Figura 4: Evolutia marjei nete din dobanzi in perioada 2014-2016
Marja neta din dobanzi arata cat de eficient au fost utilizate activele aducatoare de dobanzi din portofoliul unei banci. Daca indicatorul are o valoare pozitiva, putem vorbi despre o utilizare eficienta a resurselor atrase de banca. Conform datelor din raportele Bancii Transilvania, am observat o tendinta de crestere in anul 2015 cu 27 % in comparatie cu 2014, iar in 2016 – o scadere cu 21%.
Rata profitului este un indicator care reprezinta eficienta cheltuielilor facute de catre managementul bancii, cheltuielile aferente gestionarii resurselor si plasamentelor, a riscurilor si a asigurarii functionarii bancii.
Tabelul 13: Modul de calcul al ratei profitului||Mii lei și %|
Indicatori|Anul|Mărimea absolută|Mărimea relativă|
|2014|2015|||
Profitul net| 434,330.00 | 2,417,668.00 | 1,983,338.00 | 5.57 |
Venituri din dobanzi| 1,756,615.00 | 2,369,872.00 | 613,257.00 | 1.35 |
Rata profitului| 24.73 | 102.02 | 77.29 | 4.13 |
Sursa: Calcule proprii pe baza contului de profit și pierdere|||
Tabelul 14: Modul de calcul al ratei profitului||Mii lei și %|
Indicatori|Anul|Mărimea absolută|Mărimea relativă|
|2015|2016|||
Profitul net| 2,417,668.00 | 1,233,418.00 | (1,184,250.00)| 0.51 |
Venituri din dobanzi| 2,369,872.00 | 1,971,218.00 | (398,654.00)| 0.83 |
Rata profitului| 102.02 | 62.57 | (39.45)| 0.61 |
Sursa: Calcule proprii pe baza contului de profit și pierdere|||
Tabelul 15: Modul de calcul al ratei profitului||Mii lei și %|
Indicatori|Anul|Mărimea absolută|Mărimea relativă|
|2014|2016|||
Profitul net| 434,330.00 | 1,233,418.00 | 799,088.00 | 2.84 |
Venituri din dobanzi| 1,756,615.00 | 1,971,218.00 | 214,603.00 | 1.12 |
Rata profitului| 24.73 | 62.57 | 37.85 | 2.53 |
Sursa: Calcule proprii pe baza contului de profit și pierdere|||
Figura 5: Evolutia ratei profitului in perioada 2014-2016
Rata profitului depinde de raportul dintre venituri si cheltuieli, dar si de veniturile si costurile bancare. Conform datelor din Rapoartele financiare si dupa efectuarea calculelr, observam ca in anul 2015 Rata profitului a crescut cu 61%, iar in 205 a scazut aproximativ 40%.
Rata utilizarii activelor este indicatorul strans legat de structura activelor si reflecta capacitatea unei banci de a genera venit si de a aduce investitii pentru a obtine un randament cat mai bun.
Tabelul 16: Modul de calcul al ratei utilizarii activelor||Mii lei și %|
Indicatori|Anul|Mărimea absolută|Mărimea relativă|
|2014|2015|||
Venituri din dobânzi| 1,756,615.00 | 2,369,872.00 | 613,257.00 | 134.91 |
Active totale| 35,645,286.00 | 47,240,456.00 | 11,595,170.00 | 132.53 |
Rata utilizării activelor| 4.93 | 5.02 | 0.09 | 101.80 |
Sursa: Calcule proprii pe baza contului de profit și pierdere|||
Tabelul 17: Modul de calcul al ratei utilizarii activelor||Mii lei și %|
Indicatori|Anul|Mărimea absolută|Mărimea relativă|
|2015|2016|||
Venituri din dobânzi| 2,369,872.00 | 1,971,218.00 | (398,654.00)| 83.18 |
Active totale| 47,240,456.00 | 51,773,083.00 | 4,532,627.00 | 109.59 |
Rata utilizării activelor| 5.02 | 3.81 | (1.21)| 75.90 |
Sursa: Calcule proprii pe baza contului de profit și pierdere|||
Tabelul 18: Modul de calcul al ratei utilizarii activelor||Mii lei și %|
Indicatori|Anul|Mărimea absolută|Mărimea relativă|
|2015|2016|||
Venituri din dobânzi| 1,756,615.00 | 1,971,218.00 | 214,603.00 | 112.22 |
Active totale| 35,645,286.00 | 51,773,083.00 | 16,127,797.00 | 145.25 |
Rata utilizării activelor| 4.93 | 3.81 | (1.12)| 77.26 |
Figura 6: Evolutia ratei utilizarii activelor in perioada 2014-2016
Rata rentabilitatii economice este un indicator care se determina ca raport intre profitul net si activele totale ale bancii. El reflecta raportul dintre un rezultat economic si mijloacele economice angajate pentru obtinerea acestuia.
Tabelul 19: Modul de calcul al rentabilității economice ||Mii lei și %|
Indicatori|Anul|Mărimea absolută|Mărimea relativă|
|2015|2015|||
Profit net| 434,330.00 | 2,417,668.00 | 1,983,338.00 | 556.64 |
Active totale| 35,645,286.00 | 47,240,456.00 | 11,595,170.00 | 132.53 |
Rentabilitatea economică| 1.22 | 5.12 | 3.90 | 420.02 |
Sursa: Calcule proprii pe baza contului de profit și pierdere|||
Tabelul 20: Modul de calcul al rentabilității economice ||Mii lei și %|
Indicatori|Anul|Mărimea absolută|Mărimea relativă|
|2015|2016|||
Profit net| 2,417,668.00 | 1,233,418.00 | (1,184,250.00)| 51.02 |
Active totale| 47,240,456.00 | 51,773,083.00 | 4,532,627.00 | 109.59 |
Rentabilitatea economică| 5.12 | 2.38 | (2.74)| 46.55 |
Sursa: Calcule proprii pe baza contului de profit și pierdere|||
Tabelul 21: Modul de calcul al rentabilității economice ||Mii lei și %|
Indicatori|Anul|Mărimea absolută|Mărimea relativă|
|2015|2016|||
Profit net| 434,330.00 | 1,233,418.00 | 799,088.00 | 283.98 |
Active totale| 35,645,286.00 | 51,773,083.00 | 16,127,797.00 | 145.25 |
Rentabilitatea economică| 1.22 | 2.38 | 1.16 | 195.52 |
Sursa: Calcule proprii pe baza contului de profit și pierdere|||
Figura 7: Evolutia rentabilitatii economice in perioada 2014-2016
Conform calculelor efectuate observam ca rentabilitatea economica a inregistrat o majorare semnificativa in anul 2015 cu aproximativ 4% in comparatie cu 2014, ca mai apoi in 2016 sa scada la 2,38%.
Aceasta evolutie se datoreaza tendintei de crestere a profitului net in 2015 si scaderea acestuia in 2016.
Rata rentabilitatii economice caracterizeaza eficienta mijloacelor utilizate in procesul de productie, indiferent de faptul, daca acestea sunt formate pe seama surselor proprii sau imprumutate de finantare. Rentabilitatea economica poate fi majorata prin cresterea numarului de rotatii al activelor, fie prin cresterea ratei profitului, fie prin ambele cai.
Rata rentabilitatii economice trebuie sa permita intreprinderii reinnoirea si cresterea activelor sale intr-o perioada cat mai scurta.
Rentabilitatea financiara este un indicator care exprima remunerarea neta a capitalurilor proprii, adica arata cat profit revine capitalurilor proprii. Este un indicator care pune in evidenta efectul actionarilor in activitatea bancii si masoara rezultatul managementului bancar in ansamblu.