Folclorul Toplitean

3. CARACETRISTICILE FOLCLORULUI TOPLIȚEAN

3.1. Caracteristicile folclorului din zona Topliței

Cunoașterea patrimoniului și a tradiției populare autohtone, a constituit, de-a lungul timpului o preocupare deosebit de importantă în dezvoltarea culturală și științifică din România.

Muzicologi și autori de prestigiu din România cum ar fi, Viorel Cozma, Constantin Brăiloiu, au fost preocupați de cerctarea etno-muzicală a muzicii românești. Suntem convinși că merită a se investi moral și material pentru fiecare program complex derulat de cercetători, în sensul dezvoltării muzicii și tradiliilor românești.

Astfel zone din întreaga țară, au constituit puncta de studio și cercetare muzicologică, iar aceste studii au dus la gruparea pe zone și subzone a folclorului românesc, astfel, în lucrarea de față, unde ne raportăm la folclorul din zona Topliței, putem vorbi de zona Toplița care cuprinde localități cum sunt: Subcetate, Hodoșa, Sărmaș, Gălăuțaș, Toplița, Tulgheș, Lunca Bradului, Bilbor, Stânceni, cât și o parte a secuimii din depresiunea Ciucului.

O abordare interdisciplinară se impune deoarece descoperim numeroase elemente care dovedesc identitatea, continuitatea, permanența populației românești și omogenitatea în același timp, în acest spațiu. Un studiu amănunțit al elementelor de port popular, de arhitectură populară sau de obiceiuri și datini, pune în evidență faptul că au existat și există schimburi între zone.

Complexitatea aspectelor sub care se prezintă folclorul muzical privit din unghiul practicii tradiționale, în demersul distingerii trăsăturilor zonale implică aplicarea metodei comparate, pe baza mai multor criterii: componența repertoriului, diferențele trăsăturilor structurale (structuri sonore și ritmice ), stilul de ornamentare și emisia vocală.

Componența repertoriului este structurată în repertoriul vieții de familie, repertoriul obiceiurilor sărbătorilor de iarnă, repertoriul păstoresc, cântecul cununii, repertoriul vocal neocaziunal și melodiile de joc.

Trăsăturile structurale deasemenea se subdivid în, scări specifice și structuri ritmice legate de ritmul jocurilor zonale.

Trăsăturile modului de execuție cuprinde, ornamentica.

În cele ce urmează vom exemplifica fiecare trăsătură a folclorului și repertoriului din această zonă, cu subdiviziunile ei amintite.

a) Repertoriul de familie, a reprezentat în timp o formă oarecum individuală a comunității, astfel că fiecare familie își are cântecele ei. Omul adult cântă, copilul cântă, dar aceste cântece, familie le poate concepe, și le transmite copiilor, de asemenea copii au folclorul și repertoriul lor individual, cuprinzând diferite numărători sau formule.

Oamenii sau bătrânii, cum s-ar spune în popor, au un repertoriu legat de viața cotidiană cât și de evenimentele sociale din comunitate, astfel, vorbim de un folclor sau repertoriu nupțial, ce cuprinde orații, cântecul miresii, jocul miresii sau bătuta vornicilor. Azi întâlnim strigatul la găină, marșul miresei, primirea miresei de către soacră, toate acestea alcătuiesc un buchet frumos de cântece care au în structura lor și anumite elemente specifice de bucurie sau de jale. Exemplificăm aici versuri în care se descrie plecarea miresei din casă și mutatul ei la casa soacrei cât și eventualelel relații dintre noră și soacră sau chiar dintre mire și mireasă. Un astfel de cântec este ,,Ia-ți mireasă ziua bună” sau ,,Când pleacă cu mireasa”.

Un alt repertoriu îl constituie evenimentul funebru, moartea, priveghiul și înmormântarea, unde de asemenea familia celui plecat sau comunitatea își cântă durerea celui plecat din această lume. Pe aceste evenimente s-au scris multe cântece sau chiar anumite obiceiuri (versul, bocetul, obiceiuri la priveghi (ex. Vânzarea peștelui, Vânzarea calului în târg, Jocul maimuțelor, Moartea). În prezent se practică versul și bocetul. Melodia versului este asemănătoare cu cea publicată de Constantin Brăiloiu6 ( ex. Bocet – Gălăuțaș, Verșul morților – Subcetate ).

Repertoriul format de obiceiurile sărbătorilor de iarnă, Crăciunul sau Anul nou.

Amintim aici Colinda, atât cea religioasă cât și cea laică, unele dintre cele mai cunoscute colinde religioase este ,,O ce veste minunată”, aceasta este foarte cunoscută în Transilvania și evident și în zona Topliței. Unele colinde menționează aspecte istorice, Colinda anului 1915, 1918, etc.

Anul Nou, este urmat de o serie de cântece și jocuri, cum ar fi: Turca, Jocul caprei, Vergelatul sau cântecul vergelatului care se recită.

Repertoriul păstoresc, cuprinde melodii cântate de oieri în general, din fluier sau caval. Cântecul cuninii este de asemenea un cântec vechi și altul mai nou cu strigături.

Repertoriul vocal neocaziunal, este dat de cântece propriu-zise și reprezintă un repertoriu activ foarte bogat. Textele epice în zonă sunt atașate de melodii de cântec; temele întâlnite aparțin la baladele nuvelistice: Valean și Logodnicii nefericiți ( ex. Doina lui Vale naș – Platonești, Logodnicii nefericiti – Gălăuțaș); exemple cu texte lirice: Munte, munte, brad frumos – Gălăuțaș, Tulghes, Cresti pădure si tendeasă – Toplița, Cine n-are noroc n-are Gălăutas, Tare rău măicuță-mi pare – Gălăuțaș).

Melodiile de joc sunt reprezentate într-un număr foarte mare, astfel că în zona Topliței acest repertoriu enumeră un buchet de asemenea jocuri: (ex. Floricica din Gălăuțaș, Floricica din Bilbor; Ardeleanca – Tulgheș, Cimpoieșește Tulgheș, Varvigeanca – Bilbor, Joc – Bilbor, Corăbeasca – Bilbor, Țărănește – Gălăuțaș, Ștraierul nr. 3 – Platonești

b) Trăsăturile structurale, sunt date de scări specifice care arată că folclorul românesc este unul foarte bogat și variat din punct de vedere modal. Melodiile se bazează pe sisteme muzicale arhaice, astfel:

În folclorul copiilor: scări prepentatonice (bitonii: sol-mi) si prepentatonice (manacardie: sol, tricordie: sol-fa pien-mi);

În repertoriul obiceiurilor vieții de familie, în bocet: tetracordii sau tetracordii cu substrat tritonic: mi-fa# pien-sol-la, pentacordii cu extindere la sextă (Tare rău măicuță-mi pare), iar în vers, structură pentacordică minoră (si cu cvartă suhfinală: "si" din octava miciî mi-fa # -sol-la- si) ( Versul morților – Gălăutaș);

În cântecul propriu-zis: pentacordii, modul culian, inflexiuni ale;: modului dorian sau/și structuri cu suhslral pt:ntatonic: sol-la pien-si-do2-re2-mib2-fa2 (so12 etc.) (Munte, munte, brad frumos – Corbu);

În melodiile de joc predomină scările hexacordice, modurile majore (si cu treapta a IV-a mobilă; în urcare, mai ales), pentacordii cromatice ( Cimpoieș) sau modul eolic; moduri minore de factură cromatică (Varvigeanca).

Surpriza repertoriului o reprezintă cele 24 de ștraiere. Majoritatea melodiilor de joc din satele ce formează zona Toplița poartă amprenta locului (Floricica de la Gălăuțaș; Floricica de la Bilbor), sau provin din partea Moldovei, precum ne-o arată și jocul Corăbgeasca.

Structurile ritmice și ritmul jocurilor zonale, sunt date de faptul că repertoriul de jocuri aparține mai multor straturi stilistice, ceea ce arată bogăția și multitudinea acestor jocuri. De altfel folclorul românesc conține un numpr impresionant de mare de dansuri și jocuri care se deosebesc din punct de vedere coregrafic, melodic și ritmic.

Melodiile de dans prezintă trăsătiru estețiale și specifice, ritmul fiind elementul de bază al expresiei dansului.

Din punct de vedere muzical, repertoriul jocurilor populare poate fi ordonat după formă, material, sonor și ritm.

Strigătura, este considerată de specialiști ca fiind aspectul caracterisitc al folclorului românesc. Ea este suprapusă coregrafiei și melodiei, acoperind durata totală a seriei, strigătura vine cu accent pe timp, sincopă sau contratimp în concordanță cu ritmul general al dansului.

Strigătura este caracteristică folclorului românesc executarea, în diferite regiuni, a aceluiași joc în ritmuri variate, aparținând uneori chiar unor sisteme diferite. De exemplu Învârtita se cântă în unele regiuni (zona Toplița) în măsuri binare, în altele în aksak.

c) Modul de execuția sau ornamentica este strâns legată între două caracteristici specifice muzicii populare: improvizația și variația.

În zona Toplița am identificat următoarele ornamente: apogiatura anterioară simplă, apogiatura posterioară simplă, apogiatura posterioară dublă și triplă, apogiatura posterioară.

3.2. Analiza ștraierului

Dintre ritmurile specifice muzicii populare românești; respectiv ritmurile parlando-rubato, Aksak, si giusto silabic, ștraierul se încadrează la cel din urmă, un ritm de structura aparte-bicron, întrucât se execută măsurat, regulat, cadențat, spre deosebire de ritmul parlando-rubato, care se interpretează liber.

Ștraierul se interpretează atât instrumental, folosindu-se mai mult note de durata scurta, (optimi, saisprezecimi), ornamente, ce se adauga liniei melodice de bază, cu scopul de a împodobii și înfrumuseța linia melodica, cât și vocal cu o linie melodică substantial simplificată, axată pe textul melodiei.

Melodia este clădită pe ritmul bicorn, întrucât folosește in structura formulelor două valori de bază – optimea și pătrimea, concepute, ca valori ritmice independente una față de alta, din jocul cărora se obțin toate ritmurile de aceasta factură. Ca exemplu de melodii, care se incadrează, alături de ștraier, în ”familia” ritmului giusto-silabic: învârtita de pe valea mureșului, hațegana din zona sibiului.

Ștraierul ca joc esential la serbările din zonă (nunți, botezuri), instrumental se cântă în tonalitatea Re major, iar vocal se adaptează ambitusului solistului interpret.

Din alterarea a celor două durate de bază (optimea și pătrimea) se obțin

– ritmuri simple, alcătuite din două sau trei valori, respective ritmuri bisilabice și trisilabice.

– ritmuri complexe, constând din reunirea mai multor ritmuri simple, de două și trei valori.

Rirmul ștraierului, (cca 130-135 pentru pătrime) se desfășoară cursiv, fluid, într-o viteză constantă nepermițând opriri, accelerări sau răriri ale tempoului.

“Întâietatea melodiei, elementul cel mai nobil al muzicii’’

Olivier Messiaen

De la acest citat pornind putem spune ca factorul primordial al expresiei artistice muzicale il constituie intotdeauna melodia, care alaturi de ritm si armonie constituie principale mijloace de expresie ale graiului musical. Desi, dupa toate ipotezele melodia vine in urma ritmului, aparitia melodiei in cultura primala a omenirii a însemnat însuși actul de naștere al muzicii.

3.2.1. Noțiune, caracterizare și contemporaneitate

Ștraierul reprezintă un ansamblu de cântece populare specific zonei Toplița. Acest tip de cântec este întâlnit în Gălăuțaș, Toplița, Subcetate, Bilbor, etc.

Noțiunea de ștraier, etiologic, acest cuvânt nu apare în dicționarul limbii române, însă ca noțiune el provine din limba germană și înseamnă strecurătoare. Însăși locuitorii acestor meleaguri nu pot defini noțiunea de ștraier, însă este folosit și uzitat în limba română de către populația existent în zona Topliței.

Ca și suită de dansuri și cântece, Ștraierele respectă o linie melodică și anumiți timpi descriși în subcapitolul de mai sus, astfel că ștraierul se clădește pe ritmul bicom.

În lucrarea de față facem vorbire despre un țăran din zonă pe nume Colcer Vasile din localitatea Gălăuțaș, care ne relatează despre modalitatea prin care a învățat să cânte ștraierele, astfel acesta cântă de aproape 50 de ani, fiind și unul dintre cei mai în vârstă lăutari și interpretează ștraiere pe la diverse evenimente din viața satului, nunți, botezuri sau mai cântă în clacă. Desi agricultor de profesie, Vasile Colcer mânuiește cu dibăcie vioara, instrument la care acesta cântă de aproape 50 de ani. Este un bun cunoscător al ștraierelor și totodată un bun interpret ca lăutar, desi acesta nu face parte dintr-un taraf profesionist. Urmărund relatarea dânsului, Vasile Colcer menționează că ștraierele se cântă din vechime, că unele neamuri de-ale dânsului au interpretat ștraiere iar acesta le-a învățat prin metoda copiere. Viorist fiind, nea Vasile, învață meșteșugul viorii de la un văr de al său de la care cumpără vioara și începe procesul de învățare a ștraierelor. Un alt instrument la care acesta a învățat este doba țărănească cu strune, asemănătoare unui contrabas dar de mărime mai mică și contraș, astfel că menționează despre formația care interpreta ștraierele ca fiind alăcutită din trei instrumentiști, viorist, dobă și contraș sau contrălău, dar arătând că mai încolo au apărut țambalul și acordeonul, care ne semnalează că au început să apară tarafurile profesioniste.

Cât privește apariția ștraierelor, numeni nu poate expune exact o perioadă concretă de apariție a acestora, decât că fiecare susține că ele se cântă din bătrâni, adică de demult.

Ce este caracteristic ștraierelor este nu doar vechimea acestor cântece ci și rezonanța lor, acestea urmând o linie melodică și ritmuri simple și complexe. Totodată concomitant ștraierelor s-a format și o suită întreagă de dansuri, țărăneasca, rusca, de-a bota, boiereasca, etc.

Interpretarea ștraierelor se făcea de către un grup de maxim trei instrumentiști, așa cum ne relatează respondentul nostru, astfel vioara, doba țărănească și contrabass sau braci, totuși acum odată cu apariția tarafurilor de profesioniști, la interpretarea ștraierelor îți fac simțită prezența, țambalul și acordeonul. Instrumente care așa cum știm, la interpretarea ștraierelor din vechime, nu existau.

Ca și acompaniament, vioara ocupă primul loc urmat de doba țărănească ce poate fi înlocuită chiar de primaș, prin bătaia ritmului cu piciorul. Astfel doba este subordonată viorii. Contrașul de asemenea este prezent prin evocarea timpilor neaccentuați, timpul II, și are rol acompaniator, subordonat deasemenea viorii.

Concluzii

Muzica a reprezentat de-a lungul timpului cea mai frumoasă artă. Astfel că poporul roman are o bogată cultură muzicală iar varietatea formelor de exprimare a muzicii este una la fel de variată.

În lucrarea elaborată m-am ghidat după opiniile și coordonarea iluștrilor profesori și a profesorului coordonator Penciuc Traian, cât și a materialelor științifice și a practicii mele de rapsod. Un aport important a avut și interviul realizat cu domnul Vasile Colcer, locuitor din Gălăuțaș, care ne-a relatat despre ștraiere și obiceiurile locului. Nu putem omite doctrina și literatura de specialitate de unde ne-am inspirat. Astfel că autori de prestigiu au concurat, prin numeroasele elaborări de documentații și lucrări la edificarea folclorului românesc. Totodată un rol important la elaborarea lucrării de față l-a avut și manualele de orientare geografică, acestea folosindu-ne la delimitarea zonei Toplița de celelalte zone.

În structura lucrării ne-am rezumat la a descrie obiceiurile, ritualurile și viața folcloristică și nu doar, a locuitorilor din zona Topliței și din comunele limitrofe, locuitori care au trait și trăiesc o bogată experiență de viață prin prisma folclorului existent în această zonă. Este analizat și zona etnografică a Topliței care și ea cuprinde totalitatea obiceiurilor și datinilor din spațiul intra carpatic. Locuitorii zonei sunt influențați și de alte ritualuri sau obiceiuri ori datini existente la alte zone sau chiar naționalități, astfel partea secuimii a avut o influență în portul și muzica din zona Topliței. Așadar multiculturalitatea este prezentă pe acest tărâm frumos cu oameni care au buna rânduială și care nu uită moștenirea strămoșilor lor antecesori. De la acești strămoși, prin transmitere și copiere, actualii locuitori au învățat nu doar să interpreteze ștraiere ci și să păstreze aproape toate datinile și obieciurile locurilor.

Este de menționat preocuparea oamenilor locului de a instrui generații tinere care să ducă pe mai departe muzica și folclorul acestor locuri, prin înființarea unor ansambluri locale de dansuri, grupuri de interpreți care deja tind spre profesionism. Aceste grupuri de dansatori sau interpreți deja participă la diferite festivaluri unde culeg cele mai prestigioase premii și totodată duc chiar peste hotare renumele muzicii populare românești și cu precădere, cultura din spațiul intra carpatic.

Pe viitor ne propunem să dezvoltăm analiza ștraierelor, și chiar să efectuăm studio comparativ, ștraierul ce se cânta în vechime și ștraierul care se cântă acum de către tarafuri de profesioniști.

Ștraier 1

Tonalitatea RE major, 2m între treptele III si IV, VII si VIII

Gruparea valorilor în măsuri se face în general pe unitatea de timp

Măsura de 2/4 , măsura simplă de 2 timpi, cu accentual pe primul timp. În măsura a doua apare RE# pasager, diez care la urmatoarea masură dispare, fără a influenta tonalitatea melodiei.

Structura piesei este formată din două prți respective A si B, fiecare parte având 8 măsuri. Intervalele pe care le întâlnim în cadrul melodiei toate sunt simple ascendente sau descendente caracteristice gamei majore natural ( 2M, 2m, 3M, 4P, 5P, 6M si 7M)

Ștraier 2. Sus în Călimani

Tonalitatea RE major, 2m între treptele III si IV, VII si VIII

Gruparea valorilor în măsuri se face în general pe unitatea de timp, iată și două exemple din melodie:

Măsura de 2/4 , măsura simplă de 2 timpi, cu accentual pe primul timp, cu un singur accent în măsură (binară) . In aceasta melodie, la prima volta avem un Sol# , care face parte din cadenta de final al primei fraze din fiecare parte a melodiei, nu influenteaza tonalitatea piesei.

Structura piesei este formată din două părți respectiv A si B, fiecare parte având 8 măsuri. Intervalele pe care le întâlnim în cadrul melodiei toate sunt simple ascendente sau descendente caracteristice gamei majore naturale ( 2M, 2m, 3M, 4P, 5P, 6M si 7M) . La acest Ștraier observam , legătura strânsă dintre metrica versurilor populare, în care prin îmbinările a două calități diferite de silabe, lungi și scurte se asigură legatura dintre sunetul musical și cuvânt. iar la fiecare sfârșit de frază complectându-se cu silaba “la”, care este des folosită în folclorul din zona Topliței. Tonalitatea piesei, se va schimba în funcție de ambitusul interpretului.

Strofa a doua:

În poiana mare, la la la, la la la, la la la,

Bătută-i de soare, la la la, la la la, la la la,

Badea stă la umbră, la la la, la la la, la la la,

Și din fluier cântă, la la la, la la la, la la la.

Cântă cântece frumoase, la la la, la la la, la la la,

Cum îs ștraierele noastre, la la la, la la la, la la la.

Ștraier 3

Tonalitatea RE major, 2m între treptele III si IV, VII si VIII

Gruparea valorilor în măsuri se face în general pe unitatea de timp, iată primele măsuri din cele dou părți ale melodiei:

Măsura de 2/4 , măsura simpla de 2 timpi, cu accentual pe primul timp, cu un singur accent în măsura (binară). În partea a doua a melodiei în măsura a șasea, avem un # pe nota Re, # – pasager, care nu influențează tonalitatea piesei.

Structura piesei este formată din două părți respectiv A si B, prima parte având patru măsuri, iar partea a doua 8 măsuri. Intervalele pe care le întâlnim în cadrul melodiei toate sunt simple ascendente sau descendente caracteristice gamei majore naturale ( 2M, 2m, 3M, 4P, 5P, 6M si 7M) .

Ștraier 4. Aseară trecut-un an

Aseară trecut un an,

M-o cerut un toplițean.

M-o cerut un toplițean,

La la la, la la la la.

Mama n-o vrut să mă deie,

C-o vrut ea ca să mă ție,

C-o vrut ea ca să mă ție,

La la la, la la la la.

Dar la vară de m-ar cere,

La la la, la la la la la.

Eu m-oi duce cu plăcere,

La la la, la la la la.

Tonalitatea RE major, 2m între treptele III si IV, VII si VIII

Gruparea valorilor în măsuri se face în general pe unitatea de timp:

Măsura de 2/4 , măsura simplă de 2 timpi, cu accentual pe primul timp, cu un singur accent în măsura (binară) .

Structura piesei este formată din două părți respectiv A și B, fiecare parte având 8 măsuri. Intervalele pe care le întâlnim în cadrul melodiei toate sunt simple ascendente sau descendente caracteristice gamei majore naturale ( 2M, 2m, 3M, 4P, 5P, 6M si 7M) . La Ștraierul 4 din nou întâlnim versuri, atașate grupurilor de note, cu diferite valori, silaba “la”o întâlnim doar la sfârșitul fiecărei strofe, spre deosebire de ștraierul 2, “Sus în Calimani” . Pe lângă grupările simple de valori de pătrimi, optimi șaisprezecimi, întâlnim în prima parte la masurile patru cinci și șase grupul de optime cu punct urmată de șaisprezecime.

Ștraier 5

Tonalitatea RE major, 2mi între treptele III si IV, VII si VIII

Gruparea valorilor în măsuri se face în general pe unitatea de timp, excepție făcând prima și a treia măsură din prima parte, și măsura a treia din partea a doua, unde întâlnim sincopa inegală de anticipație și sincopa inegală omogenă`.

Măsura de 2/4 , masura simplă de 2 timpi, cu accentual pe primul timp,( în afară de cele trei măsuri sincopate), cu un singur accent în măsura (binară) .

Structura piesei este formată din două părți A si B, fiecare parte având 4 măsuri. La fiecare dintre părțile melodiei întâlnim semnul de repetiție cu prima și secunda volta. Intervalele utilizate în cadrul melodiei toate sunt simple ascendente sau descendente caracteristice gamei majore naturale ( 2M, 2m, 3M, 4P, 5P, 6M si 7M) .

Ștraier 6

Tonalitatea RE major, 2m între treptele III si IV, VII si VIII

Gruparea valorilor în măsuri se face în general pe unitatea de timp, exemplu prima și a treia măsură din prima parte a piesei:

Măsura de 2/4 , măsura simplă de 2 timpi, cu accentual pe primul timp. În măsura a doua apare RE# pasager, diez care la următoarea măsură dispare, fără a influența tonalitatea melodiei.

Structura piesei este formată din două părți respective A si B, fiecare parte având 8 măsuri. Intervalele pe care le întâlnim în cadrul melodiei toate sunt simple ascendente sau descendente caracteristice gamei majore naturale ( 2M, 2m, 3M, 4P, 5P, 6M si 7M) . Primele două părți din melodie sunt formate din descompunerea arpegiului gamei Re major ( treptele V-VIII, III-V, I-III si V) , în măsura a patra din fiecare parte avem Sol #-ul pasager. Valorile notelor sunt simple, realizand un ritm binar.

Ștraier 7

Tonalitatea RE major, 2m între treptele III si IV, VII si VIII

Gruparea valorilor în măsuri se face ăn general pe unitatea de timp, două exemple : prima și a doua măsură din prima parte

Măsura de 2/4 , măsura simplă de 2 timpi, cu accentual pe primul timp. În măsura a doua apare RE# pasager, diez care la următoarea măsură dispare, fără a influența tonalitatea melodiei.

Structura piesei este formată din două părți respective A și B, prima parte având 4 măsuri, care se repeată , iar a doua parte tot patru măsuri cu repetarea acestora dar diferentiate de către terminația frazelor respective prima și secunda volta. În cadrul primei volte avem un Sol # pasager, dar nu influențează tonalitatea piesei. Intervalele pe care le întâlnim în cadrul melodiei toate sunt simple ascendente sau descendente caracteristice gamei majore naturale ( 2M, 2m, 3M, 4P, 5P, 6M si 7M) . Valorile notelor sunt simple, realizând un ritm binar, cu accentuarea de fiecare dată a timpului 1 din masură.

Ștraier 8

Tonalitatea RE major, primele patru măsuri (prima parte a melodiei) 2m între treptele III si IV, VII si VIII, iar și minor partea a adoua.

Gruparea valorilor în măsuri se face în general pe unitatea de timp, exemplu prima și a treia măsură din prima parte a piesei:

Măsura de 2/4 , măsura simplă de 2 timpi, cu accentual pe primul timp, realizând un ritm binar, cu accent pe primul timp din fiecare măsură.

Structura piesei este formată din două părți respective A și B, fiecare parte având 4 măsuri. Intervalele pe care le întâlnim în cadrul melodiei toate sunt simple ascendente sau descendente caracteristice gamei majore naturale ( 2M, 2m, 3M, 4P, 5P, 6M si 7M) . În partea a doua din melodie se trece în relativa (paralela) minoră a gamei Re major – și minor cu același material sonor.

Ștraier 9

Tonalitatea RE major, 2m între treptele III si IV, VII si VIII

Gruparea valorilor în măsuri se face pe unitatea de timp

Măsura de 2/4 , măsura simplă de 2 timpi, cu accentual pe primul timp. Structura piesei este formată din două părți A și B, fiecare parte având 4 măsuri. La fiecare dintre părțile melodiei întâlnim semnul de repetiție cu prima și secunda volta. Intervalele utilizate în cadrul melodiei toate sunt simple ascendente sau descendente caracteristice gamei majore naturale ( 2M, 2m, 3M, 4P, 5P, 6M si 7M) . În cadrul primei volte din parte a doua a piesei avem nota Sol#, care nu face parte din structura gamei Re major, dar nu influențeaza tonalitatea piesei fiind diez pasager.

Ștraier 10. Cine m-o făcut pe mine

Cine m-o făcut pe mine, la la la, la la la, la la la la,

M-o făcut să fie bine. la la la, la la la, la la la la,

Cine l-o făcut pe badea, la la la, la la la, la la la la,

L-o făcut pe seama mea. la la la, la la la, la la la la,

Strigătură: Cine l-o făcut pe badea,

L-o făcut pe seama mea!

Bădițe, buzele tale, la la la, la la la, la la la la,

Le-o uns mumăta cu miere. la la la, la la la, la la la la,

Le-o uns mumăta cu miere, la la la, la la la, la la la la,

Nu mai pot uita de ele. la la la, la la la, la la la la,

Și cu miere și cu unt, la la la, la la la, la la la la,

Și nu pot să le mai uit. la la la, la la la, la la la la,

Strigătură: Și cu miere și cu unt,

Și nu pot să le mai uit.

Tonalitatea RE major, 2m între treptele III si IV, VII si VIII

Gruparea valorilor în măsuri pe unitatea de timp, iata și doua exemple din melodie:

Măsura de 2/4 , măsura simplă de 2 timpi, cu accentual pe primul timp, cu un singur accent în măsura (binară) .

Structura piesei este formată din două părți respectiv A și B, prima parte are 8 măsuri, iar partea a doua 4 măsuri, cu finalul părții a doua usor modificate necesitând prima și secunda volta. Intervalele pe care le întâlnim în cadrul melodiei toate sunt simple ascendente sau descendente caracteristice gamei majore naturale ( 2M, 2m, 3M, 4P, 5P, 6M si 7M) . Și la acest Ștraier observăm apariția textului, care se atașează perfect grupurilor de note, cu diferite valori, iar la fiecare sfârșit de fraza complectându-se cu silaba “la”. Tonalitatea piesei, se schimbă în funcție de ambitusul interpretului. La repetarea părții a doua de catre solistul instrumentist, solistul vocal are de interpretat o “ strigatură” , fără să urmărească linia melodică.

Ștraier 11. Tu mireasă, strugur dulce

Varianta instrumentală

Varianta vocală

Tu mireasă, strugur dulce, la la la, la la la, la la la la!

Tăt ai zis că nu te-ai duce, la la la, la la la la!

Tu mireasă, strugur dulce, la la la, la la la, la la la la!

Tăt ai zis că nu te-ai duce, la la la, la la la la!

Mirele o tot venit, la la la, la la la, la la la la!

Până ce te-o ceruit, la la la, la la la la!

Cu bomboane și cu nuci, la la la, la la la la!

Până ai zis că tot te duci la la la, la la la la!

Strigătură:

Te grăbești la măritat,

Ca floarea la scuturat!

Tonalitatea RE major, 2m între treptele III si IV, VII si VIII

Gruparea valorilor în măsuri pe unitatea de timp, iata și două exemple din melodie:

Măsura de 2/4 , măsura simplă de 2 timpi, cu accentual pe primul timp, cu un singur accent în masură (binară) .

Structura piesei este formată din trei părti respectiv A , B, și C fiecare parte are 4 măsuri, cu repetarea fiecăruia. La toate cele trei părți întâlnim prima și secunda volta iar partea a treia este modulată ascendant cu o cvintă perfectă în tonalitate La major. Pe ultima parte a piesei solistul vocal are de interpretat “chiuitura”. Am notat doua variante din aceast ștraier, prima fiind ușor mai complexă cu valori de note mai scurte, se interpretează instrumental, iar varianta a două mai simplificată, este varianta pe care o cântă solsitul vocal. Intervalele pe care le întâlnim în cadrul melodiei atât la varianta istrumentală cât și la cea vocală, toate sunt simple ascendente sau descendente caracteristice gamei majore naturale ( 2M, 2m, 3M, 4P, 5P, 6M si 7M) . Tonalitatea piesei, se schimbă in functie de ambitusul interpretului.

Ștraier 12

Tonalitatea RE major, 2m între treptele III si IV, VII si VIII

Gruparea valorilor in masuri pe unitatea de timp, iata si doua exemple din melodie:

Măsura de 2/4 , măsura simplă de 2 timpi, cu accentual pe primul timp, cu un singur accent, masură binară.

Structura piesei este formată din două părți respectiv A și B ambele părți având cate opt măsuri cu repetarea fiecărei părți. Intervalele pe care le întâlnim în cadrul melodiei toate sunt simple ascendente sau descendente caracteristice gamei majore naturale ( 2M, 2m, 3M, 4P, 5P, 6M si 7M). Formulele ritmice întalnite în melodie sunt simple, (doua optimi, patru șaisprezecimi, pătrime, două șaisprezecimi urmate de optime)

Ștraier 13

Tonalitatea RE major, 2m între treptele III si IV, VII și VIII

Gruparea valorilor în măsuri pe unitatea de timp, iată și două exemple din melodie:

Măsura de 2/4 , măsura simplă de 2 timpi, cu accentual pe primul timp, cu un singur accent, masură binară.

Structura piesei este formată din două părți respectiv A și B ambele părți având câte patru măsuri cu repetarea fiecărei părți cu prima și secunda volta. Intervalele pe care le întâlnim în cadrul melodiei toate sunt simple ascendente sau descendente caracteristice gamei majore naturale ( 2M, 2m, 3M, 4P, 5P, 6M si 7M) . Formule ritmice întalnite în melodie sunt simple, (două optimi, patru șaisprezecimi, pătrime, două șaisprezecimi urmate de optime)

Ștraier 14

Tonalitatea Sol major, 2m între treptele III și IV, VII și VIII

Gruparea valorilor în măsuri pe unitatea de timp, iată și două exemple din melodie:

Măsura de 2/4 , măsura simplă de 2 timpi, cu accentual pe primul timp, cu un singur accent, măsura binară.

Structura piesei este formată din două părți respectiv A și B fiecare parte cu câte patru măsuri, repetarea fiecărei părți cu prima și secunda volta. În volta a doua de la prima parte a melodiei întâlnim nota Do# , dar nu influențează tonalitatea piesei. Intervalele pe care le întâlnim în cadrul melodiei toate sunt simple ascendente sau descendente caracteristice gamei majore naturale ( 2M, 2m, 3M, 4P, 5P, 6M si 7M) . Formule ritmice întâlnite în melodie sunt simple, (două optimi, patru șaisprezecimi, pătrime, optime urmată de două șaisprezecimi).

15. Straier iute

Tonalitatea RE major în prima parte, iar partea a doua (după semnul de repetiție), se modulează ascendent cu o cvintă perfectă în tonalitatea La major. 2m între treptele III și IV, VII și VIII

La major în partea a doua

Măsura de 2/4 , măsura simplă de 2 timpi, cu accentual pe primul timp, cu un singur accent în măsura (binară) .

Structura piesei este formată din două părți respectiv A și B, prima parte avand opt măsuri cu repetarea acestora, iar partea a doua șaisprezece măsuri (sunt notate fară repetarea a opt măsuri cu prima și secunda volta). Dupa cum ne spune și titlul piesei, ștraierul “iute” face legatura în cadrul jocului între ștraier și invârtita din zonă. După interpretarea a catorva piese din grupul ștraierelor , se cantă ștraierul iute, cu un ritm mai rapid decât ștraierul, după care urmează învârtita, cu un ritm mai rapid decât ștraierul iute. Intervalele pe care le întâlnim în cadrul melodiei, toate sunt simple ascendente sau descendente caracteristice gamei majore naturale (2M, 2m, 3M, 4P, 5P, 6M si 7M).