Fluxurile Turistice

CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………………………………..3

CAPITOLUL I. STUDIUL TEORETIC PRIVIND ORGANIZAREA CIRCULAȚIEI TURISTICE………………………………………………………………………………..……5

1. Noțiuni fundamentale privind turismul internațional………………………………………..…5

2. Evolutia fluxurilor turistice interne si internaționale……………………………………………8

CAPITOLUL II. ROLUL ȘI IMPACTUL CIRCULAȚIEI TURISTICE ASUPRA DEZVOLTĂRII TURISMULUI………………………………………………………………22

2.1. Sistemul internațional de indicatori în turism…………………………………………….… 22

2.2. Măsurarea circulației turistice ……………………………………………………………… 25

2.3. Metodele de înregistrare a circulației turistice……………………………………………… 30

CAPITOLUL III. REPUBLICA MOLDOVA ÎN CIRCUITUL TURISTIC INTERNAȚIONAL…………………………………………………………………………….38

3.1. Tendințele circulației turistice în R.M………………………………………………………. 38

3.2. Aplicarea metodelor de calculare și de cuantificare a fluxurilor autohtone și străine de turiști pe teritoriul R.M………………………………………………………………………………….

3.3. Studiul comparativ R.M și România………………………………………………..…….… 43

CONCLUZII…………………………………………………………………………………….49

RECOMANDĂRI………………………………………………………………………………52

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………55

ANEXE …………………………………………………………………………………………57

INTRODUCERE

Actualitatea temei investigate. Fluxurile turistice presupun în primul rând o deplasare temporară a persoanelor în funcție de dimensiunea cererii, de potențialul turistic, de distanța la care se găsește, de accesibilitatea și de prestigiul pe care îl deține regiunea de primire. Circulația turistică reprezintă expresia cea mai concretă a activității turistice, care a cunoscut o dezvoltare majoră în a II-a jumătate a sec. XX.

Societatea contemporană se orienteză din ce în ce mai mult spre servicii, existînd din ce în ce mai multe opinii conform cărora ea este o societate a serviciilor, iar sectorul terțiar este în continuă creștere. În ultimii 20-30 de ani modelul clasic de producere a avuției naționale și-a pierdut importanța. Serviciile domină fiecare sector prelucrător, avînd un rol deosebit în asigurarea utilizării forței de muncă.

În ultimele decenii, turismul a devenit una dintre cele mai importante activități economice prin creșterea aportului călătoriilor la economia mondială. De asemenea constitue una dintre principalele surse de creare de locuri de muncă în multe țări. Se apreciază că un lucrător din 16, în lume aparține sectorului serviciilor în turism. Important este și impactul economic, aproximativ 7% din investițiile mondiale de bunuri și echipamente aparținînd turismului. Piața turismului internațional este foarte sensibilă, cererea turistică fiind detreminată atît de forțele pieței, cît și de numeroși factori exogeni, fără legătură directă cu turismul, dar a căror influență este bine determintă.

Turismul cunoaște o permanentă dezvoltare atît sub aspect de creștere a numărului de turiști, cît și sub aspect de apariție și dezvoltarte a noilor forme de turism. Astfel, un loc impoortant în promovarea turismului este deținut de turismul de agrement.

La fel ca și circulația internațională a bunurilor substanțiale, circulația turistică cuprinde o diversitate de produse, grupate în forme de turism-clase categoriile tipice activității turistice. Circulația turistică de concretizează către anumite bazine turistice.

La scară europeană țările se împart în două mari grupe: țări preponderent emițătoare de turiști – țările nordice și țări preponderent receptoare de turiști – cele sudice. Pentru specialiștii în domeniu e important să cunoască faptul, că motivațiile turiștilor sunt foarte diverse: unii turiști caută odihna și relaxarea, alții aventura, unii turiști preferă natura, în timp ce alți turiști vor să descopere locuri noi sau sunt interesați de obiectivele cultural-istorice sau de manifestările culturale.

Turismul reprezintă astazi, prin continutul si rolul său, un domeniu distinct de activitate, o componentă de primă importantă a vieții economice și sociale pentru un număr tot mai mare de țări ale lumii.

Dezvoltarea turismului, integrarea sa în structura economiilor moderne, în sfera necesitaților și consumului populației se reflect într-o îmbogățire continuă a conținutului sau și o diversificare a formelor de manifestare. De asemenea participarea la mișcarea turistică a unor categorii sociale tot mai largi, asociată cu varietatea mobilurilor cererii, au favorizat apariția unor forme de turism, adaptarea lor permanent la cerințele turiștilor și condițiile călătoriilor.

Scopul și obiectivele tezei. Scopul cercetării constă în evaluarea circulației turistice pe plan național și internațional, evaluarea situației actuale și analiza prognozelor OMT cu privire la tendințele de dezvoltare și evoluția circulației turistice mondiale.

Pentru realizarea scopului tezei de licență au fost formulate următoarele obiective:

studierea bazei teoretico-metodologică a circulației turistice internaționale;

identificarea practicilor contemporane ale turismului internațional;

evaluarea nivelului de dezvoltare a turismului prin prisma majorării fluxurilor turistice la etapa actuală;

identificarea principalilor indicatori ce reflectă organizarea și cuantificarea circulației turistice;

aprecierea evoluției circulației turistice în R. Moldova și eficienței turismului în ultimele decenii;

argumentarea științifică a principalelor direcții și oportunități de dezvoltare a activității turistice precum și fructificarea avantajelor R. Moldova ca destinație turistică pe plan internațional.

Suportul teoretico-științific și metodologic al lucrării cercetate îl prezintă lucrările lui Cosmescu I., Cristureanu C., Stănciulescu G., Monciu R., Ionescu I., conceptele fundamentale ale cercetătorilor străini cum ar fi Cooper C., Harris G., Александрова А. Ю., Балабанов И.Т., Быков В.Г., diverse publicații periodice ale specialiștilor autohtoni D. Moldovan, A. Gribincea, Iu. Crotenco, A. Stratan, I. Guțu. În Europa au fost elaborate o serie de studii privind caracteristicile turismului cultural în statele cu tradiție în acest domeniu. Remarcăm apariția în 1996 a unui ansamblu de lucrări editate sub numele lui Greg Richards:”Cultural Tourism in France” – Michel Bauer, ”Cultural Tourism in Germany” – Peter Roth and Alfred Langemeyer, ”Cultural Tourism in Greece” – Helene Kalogeropoulou, ”Cultural Tourism in Ireland” – Gearoid Greg Richards (1996, ed.), Cultural Tourism in Europe, CABI, Wallingford. O´Donnchadha and Brian O´Connor, ”Cultural Tourism in Italy” – Jan van der Borg and Paolo Costa, ”Cultural Tourism in Spain” – Concepción Maiztegui-Oñate and Maria Teresa Areitio Bertolín, ”Cultural Tourism in the United Kingdom” – Malcolm Foley e.t.c.

Drept metode de cercetare au servit analiza și simularea; analiza economică și statistică; inducția și deducția; gruparea; metoda tabelelor și graficelor; metoda indicilor economici și compararea, metoda monografică, metoda bibliografică , cercetarea motivațională.

Valoarea practică și teoretică a lucrării. Impactul tezei de licență asupra mediului de afaceri din turism este posibil prin ideile, informațiile și experiențele conținute în paginile tezei.

Structura lucrării este determinată de scopul și obiectul de investigație, de actualitatea temei. Lucrarea include: introducere, trei capitole (fiecare capitol având câte trei subcapitole), respectiv însoțite de concluzii și recomandări, lista bibliografică și anexe.

În introducere este argumentată și justificată actualitatea temei de cercetare, este identificat scopul și obiectul de cercetare.

În primul capitol “Studiul teoretic privind organizarea circulației turistice” al lucrării sunt studiate principalele concepte teoretico- metodologice ale circulației turistice și ale turismului internațional. În acest context, au fost analizate evolutia fluxurilor turistice interne si internaționale. Deasemenea au fost luate în calcul, avantajele și dezavantajele procesului de globalizare, ca forma majoră a colaborării turistice internaționale

În al doilea capitol “Rolul și impactul circulației turistice asupra dezvoltării turismului” sunt tratate următoarele probleme: analiza sistemului internațional de indicatori în turism, măsurarea circulației turistice pe plan national și international, precum și metodele de înregistrare a circulației turistice.

În capitolul al treilea „Republica Moldova în circuitul turistic internațional” este studiat rolul activității turistice asupra dezvoltării economice a RM. Deasemenea sunt evaluate tendințele circulației turistice în R.M. Aplicarea metodelor de calculare și de cuantificare a fluxurilor autohtone și străine de turiști pe teritoriul R.M. Ca metodă practică de evaluare a oportunităților de dezvoltare și prevenirea riscurilor în dezvoltarea turismului autohton a fost efectuat un studiu comparativ între Republica Moldova și România.

În Concluzie este expus sumarul lucrării, sunt formulate ideile de bază care au fost promovate pe parcursul lucrării și concluziile deduse din contextul lucrării. Această parte conține, de asemenea, recomandări de îmbunătățire a circulației turistice atît în RM cît și pe plan internațional.

Cuvinte – cheie: circulație turistică, flux turistic, turism, potențial turistic, evoluția turismului, infrastructură, căi de comunicație,etc.

CAPITOLUL 1. STUDIUL TEORETIC PRIVIND ORGANIZAREA CIRCULAȚIEI TURISTICE

Noțiuni fundamentale privind turismul internațional

Primele incercări de definire a turismului, ca fenomen economic și social, datează de la jumătatea secolului al XIX-lea. Între timp, activitatea de turism a cunoscut evoluții mai lente sau mai spectaculoase, indeosebi incepând din anii ’60 ai secolului XX, transformându-se intr-un adevărat „fenomen specific lumii moderne” și care a devenit, prin amploarea activităților desfășurate, prin contribuția la crearea produsului brut mondial și la crearea de locuri de muncă, prima „industrie” a lumii.

Deși termenul de „turism” a apărut doar in secolul XIX, activitățile de turism datează incă din antichitate. Astfel, călătoriile de studii ale romanilor, in Grecia sau călătoriile pentru propria plăcere, pe care aceștia le efectuau in Egipt ori frecventarea locurilor unde se găseau izvoare termale, mai mult pentru motive ludice, decât sunt doar câteva exemple ale formelor incipiente ale turismului, din perioada antichității [8, p. 37].

Din punct de vedere etimologic, cuvîntul turism derivă de la verbul englez „to tour”- ceea ce înseamnă a călători, a face un tur, a înterprinde un turneu ; în limba franceză „tourisme” este considerat un anglicism, deci termenul tur este mai vechi si provine din latinescul “turnus”.

Turismul este considerat, în primul rînd, o formă de recreere alături de alte activităti și formule de petrecere a timpului liber, el totodată presupune mișcarea temporară a oamenilor spre destinații situate în afara reședintei obișnuite și activitățile desfăsurate în timpul petrecut la acele destinații, de asemenea, în cele mai multe situații, el implică efectuarea unor cheltuieli cu impact asupra economiilor zonelor vizitate [ 24, p.25].

Conform enciclopediei libere Wikipedia turismul reprezintă călătoriile de plăcere, pentru recreere. Aceasta a fost extinsă în ultimii ani pentru a include orice călătorie în afara zonei în care cineva trăiește sau muncește, de la călătorii de o zi până la vacanțe în străinătate.

Așadar, prin turism se înțelege, în primul rând, ansamblul de activități prin care omul își petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau țară pentru a vizita oameni și locuri, monumente și muzee,pentru a-și îmbogăți cunoștințele generale, pentru a se distra și a face sport, pentru odihnă sau tratament e.t.c., iar în al doilea rînd industria creată pentru satisfacerea tuturor serviciilor solicitate de turiști la locul de destinație, la un înalt nivel calitativ, și în condițiile protecției și conservării resurselor turistice, în special, și a mediului înconjurător, în general.

O definiție oficială a turismului internațional a fost adoptată, la solicitarea O.M.T., în cadrul Conferinței internaționale privind statisticile și sondajele, în iulie 1991. Această definiție pornește de la noțiunea de „vizitator” și face distincția dintre ,,turist” și „vizitator de o zi” sau „excursionist” (vezi anexa 4).

Pornind de la premisa că turismul se referă la călătoriile oamenilor în afara reședinței obișnuite, definirea conținutului acestuia aduce în discutie aspecte cum sunt: scopul călătoriei, distanța și durata deplasării, precum ți caracteristicile subiectului călătoriei, respectiv ale turismului. Ca urmare, cele mai multe dintre studiile consacrate acestui domeniu operează cu analiza intercorelată a categoriilor de„turism” si „turist”. [21, p.22]

În ceea ce priveste turismul, consacrarea lui ca activitate și evidențierea ca atare sunt localizate spre sfîrsitul secolului XIX-lea, odată cu exploatarea apelor termale în țările europene, cînd se vorbește de o „nouă industrie”, cu o evoluție rapidă și o importanță economică în crestere. Astfel, în 1896, E. Guyer Freuler publică studiul „Contribuții la o statistică a turismului”, în care turismul este definit ca „un fenomen al timpurilor moderne, bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și schimbare a mediului, de cultivare a sentimentului de receptivitate față de frumusețile naturii, rezultat al dezvoltării comertului, industriei și perfecționării mijloacelor de transport”. Simultan, în țări ca Austria, Germania, Belgia, Spania, Franța, Italia, apar lucrări consacrate turismului ca fenomen, definirii sau evaluării lui, analizei impactului acestuia asupra economiei. Printre acestea se impune a fi menționată lucrarea prof. belgian Ed. Picard – Industria călătorului- în care turismull este înțeles ca „ansamblul organismelor și funcțiilor acestora privite deopotrivă.

Considerat fenomen specific lumii moderne, turismul a evoluat secole întregi, moștenind multiple înterpretări în viziunea marelor teoreticeni, care de la o perioadă la alta, de la o țară la alta, și-a păstrat sensul și forma sa reală, de mișcare temporară a oamenilor cu scopuri recreative, altele decît cele de a cîstiga bani, ci din contra de a investi bani în ceea ce astazi e considerat margăritarele țărilor și chiar lumii [ 14, p.23].

Turismul internațional contemporan se caracterizează printr-o dezvoltare completă, solidă și prin noi tendințe, noi orientări manifestate la nivel mondial de a se vizita noi destinații, de diversificare a producției turistice precum și de creștere a competiției dintre destinații. Noile destinații au ocupat procente în continuă creștere din piața mondială.

Activitatea turistică este bine susținută de un valoros potențial turistic – natural antropic – diferențiat de la țară la țară, în funcție de care sunt organizate diferite tipuri de turism. Mai cunoscute în practica turismului mondial sunt:

turismul balnear maritim, cu o largă dezvoltare în teritoriu, practicat pentru cura heliotermă sau climaterică sau avînd alte motivații terapeutice;

turismul montan și de sporturi de iarnă, practicat pe arie largă pentru drumeție, cura climaterică și practicarea sporturilor de iarnă; 

turismul de cură balneară, prin care se valorifică însușirile terapeutice ale unor factori naturali (izvoare termal și minerale, nămoluri, aer ionizat);

turismul cultural, organizat pentru vizitarea monumentelor de artă, cultură și a altor realizări ale activități umane; 

turismul comercial expozițional, a cărui practicare este ocazionată de mari manifestări de profil (tîrguri, expoziții), care atrag numeroși vizitatori; 

turismul festivalier, prilejuit de manifestări cultural-artistice (etnografice, folclorice) naționale sau internaționale;

turismul sportiv, de care cunoaștem o mare extindere pe plan național și internațional, avînd ca motivație diferite competiții pe discipline sportive, interne și internaționale , pînă la manifestări sportive de amploare (olimpiade, competiții sportive regionale, campionate mondiale etc.);

turismul de vînătoare (safari),practicat de țările occidentale, în general pe teritoriul Africi, al Americi Latine, în teritoriile artice și antartice. Este o forma de turism “distractiv”, a cărui dezvoltare – marcată de spectaculos și inedit – aduce mari prejudicii echilibrului ecologic al planetei, amenințînd cu diminuarea sau, după caz cu dispariția unor specii extrem de valoroase ale patrimoniului faunistic al Terrei.

Această dispersie a turiștilor în continuă ascensiune, la nivel de regiuni, este ilustrată prin creșterea anuală peste medie a sosirilor de turiști în Asia de Est/Pacific, Asia de Sud, Africa și Orientul Mijlociu, și printr-o creștere anuală sub medie a sosirilor spre tradiționalele regiuni receptoare: Europa și cele două Americi. Există la nivel mondial, exemple de noi destinații turistice cu o evoluție extrem de rapidă în ultimii ani [ 11, p.23].

Cu toate acestea, noile destinații apărute se deosebesc a fi (de multe ori) mai vulnerabile decît cele consacrate – tradiționale – vis-à-vis de climatul economic sau politic și deci pasibile de a-și degrada imaginea pe piețele emițătoare. Aceasta explică alternarea perioadelor de creștere rapidă cu altele de încetinire sau chiar reducere a dezvoltării. Totuși turismul se dovedește a fi un domeniu al activității economice extrem de elastic. Europa și cele două Americi rămân principalele regiuni receptoare de turiști. Din 1950 până în 2000, sosirile de turiști în aceste regiuni au crescut cu o rată medie anuală cuprinsă între 6,6% și respectiv 5,9%.

În termeni absoluți, aceste regiuni au înregistrat 387 milioane de sosiri și respectiv 122 milioane în 1950. Asia de Est/Pacific este regiunea care a beneficiat din plin de transformarea pieței turistice. [ 15, p.34]

Cronologic vorbind, datele statistice arată că această regiune a experimentat cea mai ridicată rată de creștere, reușind un procent de 16% din piața mondială de turism în anul 2014.

Dacă în anii 2011-2012 sosirile în regiune au înregistrat ușoare descreșteri ca rezultat al crizelor financiare, în anii 2013- 2015 -a înregistrat o revenire spectaculoasă, așa cum s-a arătat mai sus.

Fig.1. Componentele industriei turismului

Sursa :

Statisticile internaționale arată că peste trei sferturi dintre voiajele internaționale se desfășoară pe distanțe scurte, cele mai multe dintre acestea fiind realizate in interiorul sau intre țările cu economie dezvoltată, din Europa, America de Nord și Asia.

1.2. Evoluția fluxurilor turistice interne și internaționale

Fluxurile turistice internaționale reprezintă una dintre cele mai dinamice componente ale schimburilor economice internaționale. Ponderea cea mai mare, in circulația turistică internațională, o au fluxurile turistice interne și cele intra-regionale (realizate intre țările situate in aceeași regiune turistică).

Un flux turistic este reprezentat de „un număr de persoane care circulă intre un bazin de cerere și unul de ofertă” turistică, iar modul de formare și amploarea acestuia sunt condiționate de caracteristicile celor două bazine, precum și de o serie de factori, de o mare diversitate, care determină intensitatea și structura circulației turistice internaționale [3, p.81].

Privit din această perspectivă, turismul internațional poate fi considerat a fi totalitatea fluxurilor ce iau naștere intre țările sau regiunile emițătoare și cele receptoare de turiști.

Dacă turismul emițător este concentrat intr-un număr redus de țări ale lumii, având economii dezvoltate și, in mod corespunzător, locuitori ale căror venituri sunt suficient de mari pentru a-și permite să cumpere produse turistice, țările receptoare de turiști sunt cu mult mai numeroase, cuprinzând atât țări cu economie dezvoltată, cât și țări in curs de dezvoltare.

La nivelul UE principalele domenii prin care este sprijinit din punct de vedere financiar turismul sunt:

Calitatea serviciilor. Multe destinații europene au recunoscut importanța îmbunătățirii calității, iar prin finanțările oferite de Fondurile Structurale s-au materializat multe inițiative în acest domeniu. Calitatea este o parte integranta a industriei turismului. Fără un produs de calitate este puțin probabil ca o regiune să susțină o industrie viabilă a turismului. Calitatea se aplică tuturor prestațiilor turistice de la transport și cazare, la orice servicii de care beneficiază turistul dar și la calitatea mediului.

Se folosește conceptul de management integrat al calității (Integrated Quality Management) care este aplicat diferențiat pe zone rurale, urbane și de litoral (costiere). Exista un număr mare de factori care au impact asupra percepției turistilor despre o destinație și asupra nivelului lor de satisfacție și prin urmare asupra dorinței lor de a se întoarce în respectiva destinație și mai mult de a o recomanda-o altor potențiali vizitatori [17, p.53].

Succesul unei destinații în materie de satisfacere a nevoilor turiștilor este condiționat de un număr de componente interdependente. Acestea conturează nevoia de planificare strategică și integrată prin intermediul unor instrumente și tehnici specifice, iar conceptul de management integrat al calității poate fi foarte bine pus în practica pentru o destinație turistică.

Dezvoltare durabilă și turism ecologic. Obiectivul major al politicii comunitare de mediu este de a contribui la dezvoltarea durabilă. Investițiile în obiectivele turistice care iau în considerare protecția mediului înconjurător ofera premisele pentru o creștere durabilă atît din punct de vedere economic cît și din punct de vedere ecologic. Curățarea canalelor, elesteelor și rîurilor poate constitui un punct forte pentru o zona și poate contribui la frumusețea acesteia.

Dezvoltarea turismului poate fi durabilă prin respectarea principiilor conceptului de durabilitate:

durabilitate ecologică care face dezvoltarea compatibilă cu respectarea resurselor și diversității biologice;

durabilitate socială și culturală care contribuie la dezvoltarea și protecția identității culturale;

durabilitate economică care se asigură de dezvoltarea societății în condițiile unui management ale resurselor prin obținerea beneficiilor economice atît în prezent cît și în viitor.

Un interes aparte îl constituie conceptul de ecolabeling care sa fie aplicat unitaților de cazare (inclusiv campingurile începînd cu 2005) ca respect pentru mediul înconjurător. Practic orice unitate care dorește să fie certificată trebuie sa îndeplinească un set de criterii care se referă la: limitarea consumului de energie; limitarea consumului de apă; limitarea producerii de deșeuri; favorizarea folosirii resurselor regenerabile și a substantțelor care afectează mai puțin mediul înconjurator ;promovarea educației și comunicării de mediu.

Aplicarea conceptului de ecolabeling a beneficiat de o atenție special din partea Uniunii Europene și a fost reglementată prin Decizia Comisiei din 14 Aprilie 2003 cu privire la "stabilirea criteriilor ecologice pentru acordarea eco-etichetei comunitare unităților de cazare turistica" (2003/287/EC) [ 14, p.43].

Competitivitatea destinațiilor turistice. Deoarece nu există un singur ofertant de servicii pentru a satisface nevoile unui turist, competitivitatea unei destinații depinde în mare măsură de calitatea diferitelor facilități pe care aceasta le ofera. Atît timp cît multe activități turistice sunt prestate de institutii publice, competitivitatea unei destinatii depinde și de o bună functionare a parteneriatului public – privat. Destinațtia este și cel mai bun nivel pentru a se crea retele de cooperare între diferiți ofertanți de produse turistice.

În anul 2000 Comisia prin Directoratul General pentru Întreprinderi a contractat un studiu intitulat "Structura, performanță și competitivitate a turismului european și a întreprinderilor sale" care a avut rolul de a contribui la elaborarea unor politici de sprijinire a turismului de exploatare a potențialul sau și totodata de a răspunde schimbărilor structurale în cererea turistică din Europa.

 Marketingul produselor turistice. Asistenta acordata marketingului produselor turistice înseamna o imagine mai dinamică și mai performantă. Eforturile comune în chestiuni ce țin de marketing sunt sprijinite de Comisie prin Fondurile Structurale sau alte programe comunitare. De exemplu, au existat astfel de inițiative între transporturi și alte domenii ale activității turistice precum și între diferite moduri de transport (de exemplu voucherele pentru diverse forme de transport).

Totuși turismul este caracterizat de puține așa numite "consorții sau aliante de marketing" care pot avea anumite avantaje competitive prin beneficiile aduse de economiile de scală și de puterea lor pe piață. De asemenea, un rol important în marketing îl au noile tehnologiile informatice. Un exemplu în acest sens îl constituie marketingul direct care se adresează online consumatorilor ceea ce uneori creează anumite probleme de adaptare pentru agențiile de turism care își văd astfel amenințată existenta ca parte a lanțului de distribuție.

Marketingul produselor turistice include si produsul "destinație turistică", iar strînsa cooperare între sectorul public și privat este o precondiție a unui marketing eficient al destinației turistice

Patrimoniul cultural. Unul din factorii cheie care poate fi exploatat de sectorul turistic european, îl reprezintă patrimoniul cultural raspîndit în întreaga Europa. Într-adevar, împreună cu sectorul turistic, cultura a devenit un domeniu de creare a locurilor de muncă și de creșterea economică; de aceea, din punct de vedere a politicii interesele celor două sectoare adesea coincid. Programele operaționale în turism, avînd ca finanțare fondurile structurale din statele membre, sprijină deseori patrimoniul arhitectural, industrial sau rural. Acțiunile au variat de la sprijinirea muzeelor la transformarea clădirilor istorice în hoteluri sau în alte unitati de cazare. În alte cazuri, Fondurile Structurale au ajutat alte edificii culturale cum ar fi sălile de concerte, teatrele, bibliotecile s.a. Totodată programele urbane au vizat conservarea centrelor istorice a unor orașe, beneficiarul direct al acestui sprijin, fiind turismul. [ 2, p. 14].

Dezvoltare regională. Turismul este un domeniu de vîrf al dezvoltării regionale și în anii care vor veni se asteaptă ca turismul să contribuie activ la diversificarea economiei si la cresterea oportunitatilor de angajare în Europa. În ceea ce priveste dezvoltarea regională pentru a stimula dezvoltarea economică a regiunilor mai puțin dezvoltate, UE sprijină activitățile care generează efecte multiple. Turismul este recunoscut ca un sector cu un potențial mare de a genera atît dezvoltare economică cît și de a crea de locuri de muncă; ca atare sectorul beneficiază de un sprijin considerabil din partea fondurilor structurale.

Printre obiectivele prioritare în politica turistica a UE se menționeaza și problema regionalismului, în sensul promovării regionale a turismului ca factor de stimulare a dezvoltării zonelor defavorizate dar care au vocație turistică. Activitățile aferente industriei turistice pot adesea genera o creștere economică în țările și regiunile cu sau fară resurse limitate, pentru a dezvolta alte sectoare dar, care totuși pot oferi motivații pentru atragerea turiștilor; regiunea poate fi ajutată în a înlătura dezechilibrul economic [ 12, p. 45].

Regiunile și autoritățile locale joacă un rol cheie în formularea politicilor, organizarea și dezvoltarea turismului. Este clar cazul statelor federale (Germania, Belgia etc.) dar și a celorlalte țări (Franța, Spania sau Italia). Dezvoltarea turismului oferă oportunități atractive pentru un numar mare de ofertanți de bunuri și servicii în special în zonele rurale. De asemenea, dezvoltarea turismului sprijină dezvoltarea infrastructurii necesare dezvoltării economice a unei zone și poate crea o imagine distinctivă, o identitate a regiunii de care să beneficieze toate activitățile economice.

Crearea de rețele, cooperarea (parteneriatele public-private). Diversificarea produselor turistice și dezvoltarea de noi produse presupune relații mai bune între întreprinderi, oficiile de turism și autoritățile locale. Fondurile Structurale sprijină prin urmare acele inițiative care încurajează parteneriatele între întreprinderi și între întreprinderi și sectorul public.

Prin crearea un rețele cooperarea la nivel european va fi realizabilă pentru a promova un turism durabil, de calitate și competitiv rezultat al interacțiunii dintre diferiți operatori din turism, asociații publice sau private și destinații/regiuni. În acest mod se va întari imaginea Europei ca o destinație turistică pe plan mondial. S-a elaborat și un studiu în 2004 ("networking study") prin care s-au inventariat numarul de rețele și parteneriate existente în turismul european, nu numai în cele 25 de state membre ci și în statele candidate sau cele membre ale Spațiului Economic European. De asemenea, s-a urmărit o mai buna întelegere a rolului dinamic pe care îl are crearea de rețele pentru un sector turistic durabil și competitiv.

Pregătirea profesională a angajaților și managementul întreprinderilor turistice promovează stabilitatea ofertelor de locuri de muncă pe care le oferă. Fiind microîntreprinderi, multe întreprinderi din turism nu dispun de resurse financiare pentru a investi în pregătirea profesională și management, deși poate exista o nevoie evidență pentru pregătire profesională. Se sprijină și înființarea unei întreprinderi din sectorul turistic (de exemplu un nou hotel sau pensiune turistica) ceea ce duce la creșterea numărului de întreprinderi turistice de succes și la creșterea oportunităților de angajare [7,p.96 ].

În anul 2014, s-au înregistrat 699 milioane sosiri de turiști. Susținut de o puternică economie mondială precum și de evenimentele speciale ținute cu ocazia comemorării noului mileniu, turismul internațional a înregistrat o creștere de aproximativ 7,4% în 2013, ceea ce reprezintă cea mai ridicată rată de creștere înregistrată în ultimii 10 ani și aproape dublul creșterii realizate în 2014 [ 12, p. 85].

Acest lucru înseamnă aproape cu 50 de milioane de sosiri de turiști mai mult, respectiv sosirile de turiști cu destinația Spania și S.U.A. înregistrate într-un an. Bătrânul continent Europa, care reprezintă 58% din turismul mondial, a înregistrat o rată impresionantă de creștere de 6,1% ceea ce reprezintă 403 milioane de sosiri.

Toate regiunile lumii au găzduit mai mulți turiști în 2013, însă regiunea cu cea mai înaltă rată de creștere de 14,7% rămîne Asia de Est și zona Pacificului.

Tabelul 1.1

Sosiri turistice internaționale pe Subregiuni

Sursa: Oranizația Mondială de Turism (OMT)

Marea majoritate a sosirilor internaționale o reprezintă călătoriile către și dinspre Europa, acestea reprezentînd peste 403 milioane de sosiri în anul 2014. Cele două Americi sunt considerate cea de-a doua mare regiune a lumii cu 129 milioane de sosiri internaționale urmată de zona Asiei de Est și a Pacificului cu 112 milioane de sosiri. Rezultate mai modeste au înregistrat Africa – 28 milioane de sosiri, Orientul Mijlociu cu 20 milioane și Asia de Sud cu 6 milioane.

Cele două Americi și Europa reprezintă principalele regiuni receptoare din lume. În spiritul transformărilor înregistrate de piața internațională de turism în ultimii ani, regiunea Asiei de Est și a Pacificului a beneficiat de cea mai înaltă rată de creștere înregistrând 16% din piața mondială în anul 2014 .

Datele prezentate demonstrează că turismul se dovedește a fi un sector al economiei rezistent și stabil. În urma atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001, turismul mondial a înregistrat un slab recul ceea ce înseamnă o diminuare a sosirilor de turiști cu –0,6%. La nivel global, în anul 2013 s-au înregistrat 693 milioane de sosiri internaționale ceea ce reprezintă cu 4 milioane mai puțin decît în anul 2012. Ascensiunea continuă a turismului internațional înregistrată în ultimii ani a fost diminuată încă înainte de 11 septembrie, fiind corelată cu degradarea simultană a situației economice din țările Americii de Nord, Europei și Asiei. Atacurile teroriste din 11 septembrie au agravat serios situația, avînd ca rezultat, pentru prima dată după 1982 – momentul declanșării celei de-a doua crize petroliere, a instalării legii marțiale în Polonia și a conflictului dintre Israel și Liban – scăderea numărului de sosiri ale turiștilor internaționali. „Turismul internațional a cunoscut o criză extrem de gravă, dar a demonstrat încă o dată elasticitatea sa ” a declarat Secretarul general al OMT, Francesco Frangialli. „Pe de o parte, este uimitor să constați o scădere a activității într-un sector obișnuit cu o creștere constantă, iar pe de altă parte, că stabilitatea acestui sector economic este încurajatoare. Reculul său a avut un caracter temporar și mai puțin dramatic decît s-a estimat.

Situația altor sectoare de activitate, de exemplu cel al tehnologiei informației, este mult mai instabilă iar o criză în acest sector ar putea avea efecte marcante pentru economia mondială. Suntem convinși că faptele vor confirma previziunile noastre, conform cărora turismul va înregistra ritmul său obișnuit de creștere la sfîrșitul acestui an.”

La nivelul anului 2013, destinațiile turistice au înregistrat valori oscilante. Cele mai afectate destinații au fost Asia de Sud (-24% în perioada septembrie – decembrie 2013), cele două Americi (-20%) și Orientul Mijlociu (11%) cu precizarea că în aceste zone s-a înregistrat deja o încetinire a activității în perioada ianuarie – august.

Pe toată perioada anului, cele două Americi și Asia de Sud au înregistrat o scădere de –6%, iar Orientul Mijlociu de –3%. Zona Asiei de Est și a Pacificului (+5%) precum și Africa (+3%) au înregistrat activități pozitive ale activității turistice, iar Europa un recul lejer de –0,6%.

Evoluția sosirilor de turiști internaționali către principalele 15 destinații mondiale, în perioada 2010 -2014 se prezintă în tabelul de mai jos:

Tabelul 1.2

Primele 15 destinații turistice din lume

Sursa: Oranizația Mondială de Turism (OMT)

În multe țări, foarte dezvoltate economic ca și în curs de dezvoltare, turismul reprezintă o șansă pentru preluarea și dezvoltarea forței de muncă, dar și o sursă de încasări în devize. Astfel, la nivelul anului 2004, încasările mondiale din turism au înregistrat suma de 476 miliarde $ USD, ceea ce reprezintă cu 4,5% mai mult decît în anul precedent sau 1,3 miliarde $ USD pe zi.

Mai mult, la acestea se adaugă suma de 97 miliarde $ USD generată de încasările din taxe internaționale (încasări realizate de transportatorii internaționali în afara țării de origine n.a.).

Încasarea raportată la o sosire variază funcție de caracterul fiecărei regiuni turistice privind durata sejurului, motivația deplasării, e.t.c.

La nivel mondial, încasarea medie la o sosire se ridică la aproximativ 680 USD pentru anul 2000. Cea mai costisitoare încasare turistică pe o sosire s-a realizat în regiunea celor două Americi (1060 USD), urmată de zona Asia de Sud (800 USD) și Asia de Est și Pacific (740 USD).

În ceea ce privește interpretarea datelor realizate la nivel de regiune, trebuie luat în considerare faptul că încasările turistice sunt exprimate în dolari USA și că, în ultimii ani, dolarul american s-a apreciat considerabil comparativ cu EURO sau alte monede internaționale (trebuie precizat că, la ora scrierii acestui manual situația financiară a dolarului față de euro este schimbată n.a.).

Exprimate în monedele naționale, ratele de creștere ale încasărilor turistice, ar fi semnificativ mai mari. De exemplu, pentru Europa, încasările turistice exprimate în euro (din punctul de vedere al turismului receptor și emițător), au crescut cu 14,5%, în condițiile în care $ USA s-a apreciat în 2013 cu aproximativ 15% (afirmația se bazează pe rata medie de schimb a lui EURO în dolar care a fost de 1,066 în 2013 și 0,924 în 2014).

În ceea ce privește anul 2014, încasările turistice mondiale s-au ridicat la 462 miliarde USD, ceea ce a reprezentat 1,3 miliarde USD sau 1,4 miliarde de Euro pe zi. Comparîndu-le cu cele realizate în anul 2013, ele au scăzut cu -2,6%, iar exprimate în euro, s-au ridicat la 516 miliarde, cu 0,5% mai mult decât în 2000. În 2014, dolarul american s-a apreciat cu 3% vis-à-vis de euro (1 USD valora 1,12 euro în 2001 comparativ cu 1,08 euro în 2013). Din acest punct de vedere, încasarea medie raportată la o sosire a fost de 670 USD sau 750 EURO. În prețuri curente, încasările exprimate în USD au scăzut cu –2.6% în timp ce exprimate în euro, ele au crescut cu 0,5%. În prețuri constante (aceasta însemnînd corijate de inflație), încasările exprimate în USD au scăzut cu –5,2% și exprimate în euro cu –2,1%. Diminuarea încasărilor turistice mondiale la nivel de an 2014 își găsește explicația pe de o parte din cauza atentatelor teroriste din 11 septembrie precum și datorită încetinirii ritmului economiei mondiale, observabilă de altfel încă de la începutul anului. S-a observat că, în perioada de dificultate economică, consumatorii nu reacționează prin diminuarea numărului de călătorii, ci prin aceea că își cumpără voiaje mai puțin scumpe. Altfel spus, ei au ales sejururi mai scurte către destinații ce reprezintă piețe bune de turism, preferînd mijloace de transport sau chiar cazare la o categorie inferioară preferințelor lor anterioare.

Astfel, după 11 septembrie, reorientarea turiștilor către destinații mai accesibile transporturilor terestre, a contribuit la diminuarea încasărilor turistice mondiale. Dacă Europa a acaparat 112 din încasările turistice ale anului 2014, cele două Americi dețin 26%, Asia de Est și Pacificul 18%, Africa 2,5%,Orientul Mijlociu 2,4% și Asia de Sud 1%.

În anul 2013, 46 de țări au înregistrat mai mult de 1 miliard de USD reprezentînd cheltuieli turistice aferente turismului internațional (fără valoarea taxelor internaționale), în top situîndu-se țările cu economii puternic industrializate. SUA, Germania, Anglia și Japonia sunt țările care au o 46 cheltuială turistică ce se situează între 30 și 65 miliarde USD, ele acoperind împreună aproximativ 1/3 din cheltuiala turistică mondială. Franța, Italia, Canada și Olanda sunt următoarele în topul primelor 15 din lume. Fiecare dintre acestea, cheltuiesc între 11 și 18 miliarde USD anual (după cum rezultă din tabelul de mai jos).

Din cauza aprecierii dolarului american față de euro și alte monede importante (apreciere ce a avut loc în 2013), în anul 2014 cheltuiala turistică exprimată în dolari americani a fost pentru multe țări inferioară celei din 2013, în timp ce cheltuiala exprimată în propriile monede naționale a crescut.

Din punctul de vedere al ofertei turistice, dubla tendință manifestată – pentru companiile turistice de concentrare și pentru întreprinderile mici și mijlocii de proliferare – s-a menținut constant. Întreprinderile mici și mijlocii sunt implicate și predomină în aproape în toate subsectoarele de activitate turistică și practic nu au concurență în domenii ca restaurante sau catering.

Prezența lor susținută pe piață și numărul lor relativ redus pot fi atribuite faptului că mărimea lor nu le împiedică să ofere nivele satisfăcătoare de calitate și excelență în afacere. Această categorie de firme găsesc ușor modalitatea de a se racorda cerințelor mereu crescînde ale segmentelor de piață cărora li se adresează și au potențial de a fi eficiente și profitabile. Ele operează alături de companiile turistice mondiale care au optat pentru concentrare, fuziuni și achiziții. Aceste procese economice sunt răspîndite mai ales în rîndul companiilor de linii aeriene, touroperatorilor și lanțurilor hoteliere.

Patru alianțe importante în domeniul liniilor aeriene vin să ilustreze acest lucru: Oneworld, Star Alliance, Skyteam si Qualifier. Tendința manifestată (mai ales în Europa) pentru touroperatori de concentrare a activității a conferit lui TUI, C&N Touristic, Airtours și Rewe deținerea controlului asupra unui important procent din grupul pieței turistice, acești 4 touroperatori au derulat excursii pentru aproximativ 50 milioane de turiști în anul 2000.

Marile lanțuri hoteliere par să urmeze aceeași linie (de exemplu, în anul 1999 primele lanțuri hoteliere mondiale – Cendant Corporation, Bass Hotels and Resorts, Marriot Internațional, Accor and Choice Hotels Internațional au administrat și condus peste 18.500 de hoteluri cu o capacitate de aproximativ 2,1 milioane de camere

,, Tourism 2020 vision” reprezintă un studiu efectuat de O.M.T. privind previziunea și evaluarea pe termen lung a dezvoltării turismului mondial pentru primii 20 de ani ai noului mileniu. Un rezultat interesant și important al acestui studiu îl reprezintă previziunile ce acoperă o perioadă de 25 de ani, având drept an de referință 1995 și previziunile pentru 2012, 2015 și 2020.

Acest studiu estimează că sosirile mondiale de turiști se vor cifra la aproximativ 1,56 miliarde în 2015, dintre care 1,18 miliarde în fluxuri intraregionale și 0,38 miliarde în călătorii pe distanțe foarte mari. De asemenea, în anul 2020 se crede că principalele regiuni receptoare ale lumii vor fi Europa (717 milioane de turiști, Asia de Est/Pacific (397 milioane) și cele două Americi (282 milioane) urmate de Africa, Orientul Mijlociu și Asia de Sud. Totodată, se estimează că regiunile Asia de Est/Pacific și Asia de Sud, Orientul Mijlociu și Africa să înregistreze rate de creștere de peste 5%/an comparativ cu creșterea medie anuală de 4,1%. Se anticipează ca tradiționalele regiuni receptoare Europa și cele două Americi să înregistreze creșteri inferioare ratei medii anuale. Europa își va menține cel mai ridicat procent din sosirile mondiale înregistrând totuși un ușor declin (de la 60% în 1995 la 46% în 2020). Începînd cu 2015, cele două Americi vor ceda locul 2, privind sosirile zonei, zonei Asia de Est/Pacific care va înregistra ≈25% din sosirile mondiale.

Așa cum rezultă din datele prezentate, turismul internațional, fiind integrat comerțului mondial cu servicii, poate fi apreciat teoretic și practic printr-o multitudine de indicatori grupați în circulația turistică internațională: numărul de zile-turist, numărul de înnoptări, sejurul mediu, volumul încasărilor, densitatea circulației turistice etc.

Circulația turistică internațională reprezintă deplasarea în timp și spațiu a fluxurilor de turiști, iar acestea din urmă sunt deplasări ale consumatorilor de bunuri materiale și servicii, precum și a operațiunilor legate de acestea (rezervări, decontări etc.). Fluxurile turistice internaționale fac parte din fluxurile internaționale de servicii și se caracterizează prin concentrare, stabilitate și bidirecționalitate. Fluxurile internaționale de turiști se formează într-o zonă emițătoare (care poate fi țară sau regiune – denumită generic „bazin al cererii”) și au ca destinație o zonă receptoare – denumită „bazin al ofertei”. Formarea unui flux turistic internațional spre o anumită direcție presupune existența unui cumul minim de condiții necesare:

ofertă turistică deosebit de atractivă și tarife accesibile în țara receptoare;

populație relativ densă, cu venituri disponibile și deci cu posibilități financiare corespunzătoare în țara emițătoare; posibilitate de acces facilă spre zona de destinație din punctul de vedere al distanței și mijlocului de transport;

necesitatea existenței unor relații politice normale între cele două țări și a unui ansamblu de legi corespunzătoare.

Acestor condiții fundamentale li se mai pot adăuga și altele: afinități de limbă și cultură, facilități turistice și administrative, motivații puternice etc. Determinanții circulației turistice sunt aceiași cu cei care aparțin cererii turistice (așa cum se va arăta în continuare). Deci, o țară va importa produse turistice dintr-o altă țară în una din următoarele situații:

produsul turistic importat completează oferta turistică internă din aceeași categorie atunci cînd cererea internă nu este suficient satisfăcută;

deși există condiții similare pentru a produce aceleași produse turistice, țara preferă să importe, deoarece concurența le produce în condiții economice mai avantajoase;

exportul propriilor produse turistice duce la o valorificare a acestora în condiții mai bune, cererea internă fiind satisfăcută din produse similare din import;

concurența oferă produse turistice specifice, net diferențiate, solicitate de cererea internă. Pentru analiza evoluției turismului internațional și detașarea tendințelor cantitative și calitative ale circulației turistice, e necesară studierea unei perioade mai îndelungate de timp pentru obținerea unor concluzii general valabile.

Activitatea de turism caracterizată prin dispersarea în spațiu a fluxurilor internaționale turistice, se remarcă și printr-o repartizare inegală în timp a cererii de servicii în general (și a celor turistice în particular), care, în diferite zone de interes turistic echivalează cu o concentrare pronunțată a sosirilor de vizitatori în anumite perioade dintr-un an calendaristic și respectiv cu diminuarea – sau uneori chiar cu sistarea – sosirilor de turiști în alte perioade.

Se impune precizarea că distribuția inegală a cererii de servicii turistice va exercita în perspectivă o presiune tot mai accentuată asupra industriei turismului în general, și a turismului internațional în particular, pe măsura creșterii în viitor a circulației turistice și a traficului.

Importanța măsurării sezonalității este legată de eficiența utilizării infrastructurii turistice (în special a celei hoteliere) [ 25, p. 14].

Exprimarea sezonalității se face referindu-ne la raportul dintre numărul de înnoptări hoteliere din luna de maximă afluență turistică și numărul de înnoptări hoteliere din luna de minimă afluență turistică. Din studiile O.M.T. cu privire la sezonalitate se desprind următoarele concluzii:

cea mai puternică sezonalitate este înregistrată de către circulația turistică spre țările puternic dezvoltate turistic (de exemplu: Austria, Elveția, Italia, Turcia).

în țările scandinave ca și în Germania, Japonia, Anglia, circulația turistică este etalată mai uniform pe parcursul anului din următoarele motive:

oferta turistică nu este dependentă de factorii naturali (climă, relief) fiind specializată pe turism de afaceri, congrese, week-end etc.

existența unei slabe specializări în producția turistică a acestei țări.

Poziția geografică a țării o expune sezonalității manifestate în țările limitrofe spre care și din care fluxurile turistice tranzitează Belgia spre diferite destinații turistice. În literatura de specialitate sunt consemnate unele modalități de atenuare a sezonalității și anume:

întreruperea temporară a activității în extrasezon și în unele perioade de început și sfârșit de sezon, dacă cererea scade ca volum sub o limită rațională de eficiență economică; în acest caz, personalul este concediat la sfîrșitul sezonului și reangajat înainte de începerea sezonului turistic următor;

în anumite cazuri se urmărește menținerea unui număr restrâns de personal permanent, completat în fiecare an cu personal sezonier (necalificat sau având numai calificare precară). Acest sistem creează mari dificultăți activității turistice, asigurarea nivelului calitativ al serviciilor rămânînd o problemă deschisă, soluționată ad–hoc; de aici decurge și riscul pierderii treptate a unei părți considerabile a clientelei tradiționale și necesitatea unor măsuri de impulsionare a acțiunilor propagandistice în vederea recrutării anuale a unor noi categorii de clientelă;

continuarea (totală sau parțială) a activității turistice în tot cursul unui an calendaristic, cu cointeresarea clientelei prin tarife preferențiale, impulsionînd această clientelă să accepte serviciile oferite și în afara sezonului de vîrf.

În această alternativă primează avantajele permanentizării unei anumite părți a personalului, conjugate cu desfășurarea unei activități relativ ritmice, urmărindu-se asigurarea unei rentabilități proporționale cu oscilațiile curbei solicitărilor de servicii turistice.

Analizînd turismul ca sector economic distinct, constatăm că acesta include o gamă variată de servicii, începînd cu servicii de publicitate, promovare, informare, cazare, alimentație publică, tratament balnear, agrement și divertisment variat [ 12.p.13 ].

În ansamblul unei economii naționale, turismul acționează ca un element dinamizator al sistemului economic global, el presupunând o cerere specifică de bunuri și servicii, cerere care antrenează o creștere în sfera producției acestora. De asemenea, cererea turistică determină o adaptare a ofertei, care se materializează în dezvoltarea structurilor turistice și indirect în stimularea producției ramurilor participante la: construirea și realizarea de noi mijloace de transport, instalații de agrement pentru sporturi de iarnă, nautice ș.a. Dezvoltarea turismului conduce la un semnificativ spor de producție. Cu toate că are un aport semnificativ la crearea PIB, turismul are și o contribuție aparte la realizarea valorii adăugate.

Avînd ca specific consumul mare de muncă vie, de inteligență și creativitate, turismul participă la crearea valorii adăugate într-o măsură mai mare decît alte ramuri apropiate din punct de vedere al nivelului de dezvoltare. De asemenea, turismul antrenează și stimulează producția din alte domenii. Studiile de specialitate au evidențiat faptul că activitatea unor ramuri este determinată în mare parte de nevoile turismului[ 13.p.32 ].

Tabelul 1.4

Evoluția numărului de turiști în perioada 2013-2014 în dependență de țară

Sursa :

Tabelul 1.5

Creșterea numărului de turiști în perioada 2012-2014 în dependență de țară

Sursa:

Numărul de turiști din Serbia și Macedonia a înregistrat cea mai mare crestere, de 41%, respectiv 45%, urmați de ruși (+25,5%). Numărul de turiști britanici, greci și români a crescut cu o rată între 2% si 4%. Turiștii din Occident au fost mai putini însa, numărul de austrieci, germani și francezi care au vizitat Bulgaria scăzînd cu 15%, 9,2%, respectiv 6,2%.

Bulgaria s-a bucurat în ultimele decenii de o creștere substanțială a venitului din turismul internațional. Stațiunile de pe litoral atrag turiști din Germania, România, Rusia, Scandinavia, Olanda și Regatul Unit al Marii Britanii. Stațiunile de schi au devenit destinația favorită a turiștilor britanici și irlandezi.

Ca țară cu o moștenire culturală și istorică și cu peisaje naturale atractive, Bulgaria a devenit o destinație turistică dorită, aflîndu-se pe locul 15 din UE în ceea ce privește vizitele turistice, și a 39-a din lume cu un total de 5,2 milioane de turiști. Turiștii aflați în top provin din România, Grecia și Germania – cam 40% din totalul turiștilor. În 2008 Agenția Bulgară de Turism a estimat la 6 milioane numărul de turiști.

Țara are orașe istorice, plaje însorite și stațiuni montane pentru practicarea sporturilor de iarnă. Noi tipuri de turism, incluzînd circuite turistice culturale, arhitecturale și istorice, eco-turism și circuite ce pun în mișcare adrenalina măresc serviciile puse la dispoziția turiștilor. Centrele turistice de iarnă, ca Borovetz, Bansko, Pamporovo și Vitosha sunt stațiuni de schi populare cu peisaje ce merită să fie admirate. Stațiunile de pe litoral, de-a lungul coastei Mării Negre cuprind destinații ca: Sozopol, Nessebur, Nisipurile de Aur, Plaja Soarelui, Sveti Vlas, Albena și Sf. Constantin și Elena. Unii oaspeți ca germanii. Rușii și scandinavii preferă stațiunile de pe litoral. Pe cînd turismul de iarnă are ca favoriți pe britanici[ 12.p.32].

Tipurile de activități turistice ca "etno-turismul", "turismul architectural-cultural" cîștigă din ce în ce mai mult teren. Aceste noi tipuri de turism presupun interacțiunea cu oamenii locului din satele mici de munte.Alpiniștii escaladează munții de granit Rila, Pirin și Balcani. Iubitorii de drumeții se pot bucura de munții Vitosha și Rhodope – locul mitic de naștere a lui Orpheus. Ciclismul montan și cursele cicliste sunt o altă posibilă alegere pentru turiști. Bulgaria găzduiește anual "1.200 km Randonnees" o întrecere ciclistă ultra-maraton după modelul Paris-Brest-Paris.

Kavarna este o stațiune de pe litoral mai populară, cunoscută în Bulgaria ca și “capitala rock-ului” datorită numărului mare de concerte a unor orchestre celebre în lume și a unor cîntăreți ca: Scorpions, Dream Theatre, Deep Purple, Motorhead, In Flames, Alice Cooper, Manowar și mulți alții.

Turismul mondial se caracterizează prin foarte mari inegalități în repartiția internațională a fluxurilor turistice. Astfel, țsrile in curs de dezvoltare, chiar dacs se afls in progres, nu dețin decât mai puțin de o treime din totalul sosirilor de turiști internaționali, la nivel mondial. Aceste evoluții sunt amplificate prin sporirea ponderii fluxurilor turistice intra-regionale, care reprezints mai mult de 30% din turismul internațional, in lume[4, p.45].

CAPITOLUL II. ROLUL ȘI IMPACTUL CIRCULATIEI TURISTICE ASUPRA DEZVOLTĂRII TURISMULUI

2.1. Sistemul internațional de indicatori în turism

Indicatorii principali de cuantificare a circulației turistice cuprind și redau, intr-o exprimare sintetică, matematică, informații privind diferite aspecte ale activității turistice, informații privind diferite aspecte ale activității turistice, informații ce sunt utile pentru măsurarea fenomenului și a efectelor sale, pentru anticiparea tendințelor de evoluție și pentru fundamentarea politicii de dezvoltare turistică [12, p.96].

Acești indicatori furnizează și cuantifică informațiile necesare acțiunilor de politică turistică, permițând, totodată, măsurarea ulterioară a efectelor respectivelor acțiuni.

Paleta indicatorilor utilizați în turism este foarte largă. Astfel, aceștia pot fi direcți (rezultați în mod nemijlocit din sursele de înregistrare) sau indirecți (prelucrați), pot fi simpli sau agregați, cantitativi sau valorici, globali sau potențiali, principali sau derivați etc.

Turismul internațional este analizat și urmărit în evoluție printr-un sistem de indicatori bazați pe o metodologie de calcul statistic uniformizată pe plan mondial. Acești indicatori sunt utilizați la următoarele activități:

cercetare turistică;

urmărirea comportamentului și evoluției unor mărimi turistice individuale ori integrate;

planificarea sectorială la nivel general, regional sau local;

politica de amenajare turistică teritorială;

acțiuni și activități de marketing;

orientarea și concretizarea politicii de credite;

organizarea unor programe de pregătire profesională;

urmărirea evoluției prețurilor precum și realizarea unui anumit nivel de competitivitate a produselor turistice;

evaluarea și cuantificarea incidențelor socio-economice ale activității desfășurate în sectorul turistic asupra altor sectoare ale economiei naționale.

Pentru a calcula indicatorii turismului internațional sunt necesare următoarele surse de informații:

registrele și statisticile intrărilor turistice la frontieră;

registrele și statisticile capacităților de cazare;

registrele și statisticile ofertei turistice pe categorii de întreprinderi;

rezultatele anchetelor specifice privind cheltuielile turistice ale fiecărei categorii de consumatori;

rezultatele anchetelor asupra turiștilor străini la locul destinației turistice;

rezultatele anchetelor asupra agenților economici ce-și desfășoară activitatea în turism; – recensământul populației;

balanța de plăți și balanța legăturilor între ramuri.

Este important de subliniat faptul că elaborarea indicatorilor turismului internațional trebuie efectuată folosind întotdeauna informații statistice adecvate și suficiente, actualizate și ritmice, care să facă referiri directe la fiecare dintre variabilele turistice [22, p. 34].

Înaltul grad de complexitate al indicatorilor turismului impune departajarea lor în două mari categorii:

indicatori simpli sau elementari care se obțin pornindu-se direct de la seriile statistice, și care sunt formulați ca medii, structuri procentuale, frecvențe etc

indicatori sintetici care pornesc de la o serie de date asupra cărora se aplică metode de prelucrare mai complexe; acești indicatori fac referire la aspecte globale și cuprind factorii ce generează fenomenul turistic urmărit.

Ca urmare a acestei clasificări se obține următorul sistem de indicatori ai turismului internațional:Este foarte important ca indicatorii turismului internațional să se sprijine pe noțiunile și definițiile oficiale cu conținut unitar cuprinse în documentația tehnică a O.M.T. Clasificarea sistemului de indicatori ai turismului internațional este următoarea:

Indicatori principali – sunt indicatorii ce fac referire directă la cerere și ofertă și au drept scop evoluția și modificarea tendințelor acestor mărimi;

Indicatorii corelației dintre diversele laturi ale pieței turistice;

Indicatori ai efectelor economice directe ale turismului internațional asupra economiei naționale pe ansamblu sau pe sectoare de activitate;

Indicatori ai utilizării forței de muncă care reflectă situația, repartizarea și evoluția ocupării forței de muncă pe activități distincte și pe nivele profesionale.

Printre indicatorii cei mai reprezentativi pentru caracterizarea circulației turistice se folosesc:

numărul turiștilor,

numărul mediu de turiști,

numărul zile-turist; durata medie a sejurului,

încasările din turism, densitatea circulației turistice,

preferința relativă a turiștilor etc.

O parte din acești indicatori (numărul turiști, număr zile-turist, încasările din turism) se obțin direct din informațiile furnizate de sursele amintite.

Indicatorul număr de turiști se obține din cumularea informațiilor cuprinse în diferite documente statistice, calculându-se efectiv la sfîrșitul anului calendaristic, dar și pe perioade mai mici, în funcție de nevoile utilizatorului. Acest indicator se poate determina pe total circulație turisticăsau pe tipuri de acțiuni, zone turistice etc.

Indicatorul număr mediu de turiști se obține prin punerea în relație a numărului de turiști cu un aspect economic, putem obține astfel: număr mediu de turiști pe zi, lunăsau pe litoral, la munte etc. Acest indicator arată intensitatea circulației turistice într-un anumit interval (calendaristic sau sezon turistic):

NT

unde:

ΣT – suma turiștilor înregistrați într-o perioadă dată

n – numărul zilelor din perioada respectivă.

Numărul de înnoptări sau numărul zile-turist se obține din înregistrările în spațiile de cazare, prin însumarea numărului de zile de ședere al fiecărui turist; se poate determina pe tipuri de unități de cazare, pe tipuri de acțiuni, pe zone de proveniență a turiștilor etc.

Durata medie a sejurului se calculează ca raport între total zile-turist (ΣNZT) și numărul de turiști (T):

Ds

Acest indicator arată timpul mediu (zile) de rămînere a turiștilor în spațiile de cazare și reflectă astfel posibilitatea ofertei de a reține turistul într-o anumită zonă, regiune etc.

Densitatea circulației turistice pune în legătură direct circulația turisticăcu populația rezidentă a țării (zonei, regiunii) receptoare. Acest indicator se calculează ca raport între numărul turiștilor sosiți în zona X (T) și populația rezidentă a zonei X (P):

D

De regulă, acest indicator are valoare subunitară, dar există și zone (jud. Constanța, în perioada de sezon turistic estival atinge nivelul de 2,12 la densitatea circulației turistice) sau țări (Spania, Austria) în care valoarea este supraunitară.

Preferința relativă a turiștilor oferă informații privind orientarea geografică a fluxurilor turistice emise de un bazin de cerere (zonă, țară etc.); se calculează ca raport între numărul de turiști dintr-o țară Y care se îndreaptă spre o țară X (T1) și populația rezidentă a țării de origine Y (P):

Pr

O altă metodă de obținere a preferinței relative a turiștilor o reprezintă punerea în relație a numărului de turiști dintr-o țară A care vizitează o țară B (ΣT1) și totalul emisiunii turistice a țării respective A (T). Această metodă este însă mai puțin practică datorită faptului că nu toate țările urmăresc fluxul de turiști (emisia turistică):

Fr

Dintre indicatorii valorici, cei mai des utilizați sunt: volumul total al încasărilor din turism, care se urmărește pe zone turistice, pe tipuri de acțiuni, pe societăți comerciale etc. și încasarea medie pe zi-turist (turist), care se calculează ca raport între volumul încasărilor și numărul zile-turist (turiști).

Statisticile interne ale fiecărei țări pot crea condiții pentru calcularea altor indicatori, conținutul și valoarea lor informațională fiind expresia acurateței metodelor utilizate. Indicatorii fizici și valorici ai circulației turistice se folosesc în practica internăși internaționalăși fac obiectul dărilor de seamă statistice ale organismelor internaționale (OMT, GATT, OECD, etc.).

2.2 .Măsurarea și cuantificarea circulației turistice

Există o serie de dificultăți în masurarea circulației turistice, iar metodele de masurare sunt, așa cum se știe imperfecte. În general instrumentele specifice utilizate în măsurarea circulației turistice sunt recensământul și sondajele. În general informațiile care sunt necesare de la turiști, fac referire la: profilul socio-profesional, nivelul de satisfacere a turiștilor, strutura cheltuielilor.

a) metoda care solicita înregistrari  în spatțile de cazare[ 34, p. 43].

Orice persoana care se cazeaza, trebuie sa aiba înregistrat în unitatea de cazare anumite date minim obligatorii: nume, prenume, anul nasterii, cetatenie, domiciliu, act de identitate, ziua sosirii. Acesta metoda permite evaluarea numărului de înnoptari., adica numărul de nopti petrecute în cadrul unităților de cazare. Dezavantaje: turistii în circuit sunt înregistrați de fiecare data când schimba hotelul, în al 2-lea rând, în unitatile mici, aceste înregistrări lipsesc, în al 3-lea rînd, persoanele aflate în gazduire la rude si prieteni (deci într-un spatiu neomologat) scapa de înregistrare.

b) metoda de înregistrare la frontieră. Se înregistreaza toate persoanele care trec frontieră, indiferent de mijloacele de transport folosit. Metoda este adecvată doar pentru evaluarea turiștilor străini. Dezavantaje: sunt înregistrate și persoanele care practică micul trafic de frontiera si care în realitate sunt vizitatori de mai putin de o zi. În țarile UE, nu se mai fac acest gen de înregistrări. 

c) metoda anchetelor și sondajelor în rândul turiștilor.

Este folosită pentru cercetarea pe baza unor eșantioane a aspectelor legate de preferintele turiștilor, calitatea serviciilor, cuprinzând date de identificare a turiștilor. 

d) metoda bugetelor familiei. Este o metodă care oferă informații cu privire la cheltuielile pentru turism, ponderea acestora în consumul si veniturile totale, periodicitatea calatoriilor, frecventa lor, destinatii, etc.

Circulația turistică include totalitatea tranzacțiilor comerciale cu servicii și mărfuri care premerg, insoțesc și decurg din călătoriile turistice. Metodologia de măsurare statistică a activității de turism stabilite, modul de organizare a cuantificării circulației turistice prin 4 categorii de unitați de observare:

Punctele de frontieră

Unitățile cu activitate de cazare;

Agențiile de turism

Bugetele de familie.

Prin intermediul acestor unități de observare este cuantificat obiectul observării statistice, adică traficul de turiști și excursioniști, activitatea de cazare, modul de participare a populației la turismul organizat sau individual. Se mai cuantifică numarul turiștilor, consumul turismului, se mai stabilesc zonele emițătoare de turiști, veniturile obținute din activități secundare

Prin termenul „acoperire echivalentă“ a unei plaje vom defini acoperirea unei plaje ce va găzdui un număr egal de turiști în sezonul de vîrf cu o plajă de calitate excelentă. Astfel, se va folosi ecuația(Kindis, 1999): Aeq = α · S (5.3) unde:

Aeq = acoperire echivalentă;

α = factor de echivalență (α = 1 pentru plajele de clasa I, α = 0 pentru plajele

de calitate proastă, 0< α <1 pentru plajele de calitate medie);

S = suprafața plajei.

Calitatea plajelor este determinată de calitatea apelor și a zonei de litoral, ce compun calitatea ecosistemului costier. Acești parametri de calitate pot anula valoarea turistică a unei plaje. Se va exprima factorul α astfel:

α = αi · αj (5.4) unde: αi = coeficient pentru calitatea apelor; αj = coeficient pentru calitatea plajelor.

Apa de mare, prin compoziția chimică, salinitatea relativ redusă comparativ cu cea a altormări, contrastul termic cu aerul, acțiunea valurilor, prezența aerosolilor rezultați din spargerea valurilor, constituie un factor important de cură în forme specifice, ca băile de mare și talazoterapia. Totodată, apa de mare creează cadrul propice practicării sporturilor nautice sau plonjărilor subacvatice.

Infrastructura se definește ca fiind sistemul de facilitǎți, echipamente și servicii necesare operǎrii unei organizații. Acest cuvînt provine din francezul “infrastructure” care înseamnǎ elemente ale bazei tehnico-materiale (sistemul de comunicații și telecomunicații, căi ferate, șosele).

Măsurarea fenomenului turistic si a particularitatilor lui se realizează cu ajutorul unor indicatori ce cuprind: indicatorii cererii tuistice globale externe si interne, indicatorii ofertei turistice: hoteluri, alte unit de cazare, agenții de voiaj, alte intreprinderi din sectorul turistic, indicatorii relatiei cerere oferta, indicatorii efectelor economice, indicatorii densitatii turistce, indicatorii potentialului turistic al pietelor, indicatorii ocuparii fortei de munca.

Numărul turistilor (Nt)-este un indicator cantitativ de cuantificare a persoanelor care realizează activitati turistice.

Numărul mediu zilnic al turiștilor (Ntmed=Nt/Nz)- acest indicator exprima intensitatea activității turistice în anumite perioade.

Durata medie a sejurului (Dsmed=Nzt/Nt)- este un indicator calitativ cu privire la amploarea activității turistice si disponibilitatea turistului de a ramâne o anumita perioada într-o anumita zona sau tara.

Densitatea circulatiei turistice (Dt=Nt/Np)-este un raport între nr turistilor si nr populatiei rezidente sau între nr. de zile turist si nr populației rezidente (Nzt/Np).

Preferinta relativa a turistilor: I. (numărul turistilor din zona A sositi în zona B)/(numărul populației rezidente a zonei A), II. (Nr turistilor din zona A sositi în B)/(Nr turistilor in zona A)-acest indicat ofera informație cu privire la orientarea geografica a fluxurilor turistice si conformarea politicii turistice în raport cu cererea.

Din punct de vedere turistic, infrastructura se referǎ în primul rînd la cǎile de comunicație: rețeaua rutierǎ, cǎi ferate, linii aeriene, cǎi de comunicație fluviale și maritime, iar în al doilea rînd la infrastructura tehnicǎ specificǎ.

Infrastructura tehnicǎ specialǎ specificǎ activitǎții de turism se referǎ la:cǎile de acces la obiectivele turistice de bazǎ material (hoteluri, vile, cabane, pensiuni etc.), complexe și stațiuni turistice.

Pentru a ieși din competiția turisticǎ internaționalǎ este necesarǎ modernizarea, relansarea și dezvoltarea turismului românesc și creearea unor produse turistice moderne și competitive pe piața turistică.

Plaja se diferențiază față de oferta altor țări printr-o serie de particularități precum: orientarea spre est și sud-est, ceea ce determină o îndelungată expunere la soare (circa 10 ore pe zi), coborârea în mare cu o pantă lină, lățimea relativ mare, calitatea nisipului (tip, puritate, granulație, grad de uscare), asigurând condiții excelente pentru cura heliomarină (băi de soare, băi de mare), din acest punct de vedere având puțini concurenți în Europa [ 11,p.86 ].

Bioclimatul marin, caracterizat prin temperaturi moderate, mare stabilitate termică, regimul redus al precipitațiilor, număr mare de zile însorite (140 zile/an), puritatea aerului, uniformitatea gradului de umiditate etc., are un efect benefic asupra organismului, contribuind, alături de ceilalți factori, la crearea condițiilor de cură heliomarină și de odihnă.

Preturile sau tarifele: sunt într-o rel inversa cu cererea turistica, cerere care în general este elastica în functie de pret. Venitul populatiei: coeficientul elasticității cererii fata de venit este mai mare decât 1 în tarile mai putin dezvoltate (România 1,2-1,4) denota faptul ca produsele turistice sunt bunuri superioare. Marimea timpului liber si dispunerea acestuia: timpul liber se manifesta în urmatoarele ipostaze: la sfîrșitul fiecarei zile (nu e relevant pentru turism), la sfîrșitul saptamânii (e relevant pentru turism), aferent vacantelor si concediilor (relevant pt turism). Toate aceste ipostaze ale timpului liber sunt favorizate de fenomenele caracteristice ultimelor decenii: reducerea duratei zilei de munca de la 12 la 8 ore, reducerea saptamanii de lucru de la 6 la 5 zile si cresterea duratei concediilor.

Venitul este in mod evident un factor determinant in formarea cererii turistice. Totusi este greu sa determinam importanta relativa a venitului pentru ca aceasta variabila este ascociata cu alte variabile socio economice. De regula un venit mai mare este asociat cu o educatie mai inalta, cu anumite locuri de munca si cu anumite grupe de varsta. Veniturile familiare au crescut odata cu integrarea femeilor in campul muncii. Venitul disponibil personal al unui individ este venitul ramas dupa achitarea taxelor. Pe masura ce creste nivelul venitului personal creste si marimea venitului disponibil. Pe langa venit si cheltuielile de recreere s-au facut studii asupra relatiei dintre rata de participare la anumite activitati recreative si venitul [ 17, p. 34].

Factorii demografici si pshiologici. Acestia sunt: numarul populatiei, structura pe varste a populatiei(in general tinerii si persoanele de varsta a III-a sunt cele mai inclinate spre turism datorita timpului liber de care dispun), structura socio-profesionala a populatiei(in general ponderea practicarii turismului este de 85% in randul persoanelor cu studii superioare si de doar 22% in randul agricultorilor), situatia familiala, urbanizarea(peste 50% din populatie locuieste in orase ceea ce inseamna o crestere a populatiei care realizaeaza activitati turistice)

Varsta: Legatura dintre turism si varsta are 2 componente: volumul de timp liber disponibil in functie de varsta si timpul de activitati intreprinse la diferite niveluri de varsta. In general rata participarii la majoritatea activitatilor de timp liber scade odata cu varsta.se pare ca exista cateva diferente intre tiparele de calatorie in functie de varsta desi tinerii tind sa aleaga de regula destinatii aventuroase, cei in varsta calatoresc de regula spre destinatii mai indepartate. Factorii psihologici:Nevoile individului, motivatiile sale, perceptia si atitudinile fata de anumite destinatii, la fel si experientele sale sunt dimensiunile psihologice care afecteaza comportamentul sau in viitor. O nevoie se exprima printr-un sentiment de lipsa. Acestea sunt de mai multe forme: necesitati fiziologice, acestea sunt necesitati primare, cum sunt cele de a bea, a manca a dormi, fiind legate de supravietuirea individului. Necesitatile de securitate, sunt cele de aparare impotriva pericolelor fizice. Necesitatile de apartenenta de stima si de recunoastere reprezinta necesitati sociale ale individului, dorinta de a fi acceptat de membrii familiei sale sau de alte grupuri, necesitatea de a avea un anumit prestigiu, in interiorul grupului. Necesitatea de autoperfectionare care corespunde dorintei individului de a-si asuma si utiliza la maximum prestigiul.

Consumul turistic- economia in ansamblul său dar si fiecare categorie de agenti economici in parte, cauta sa obtina efectul maxim in urma unui efort depus cat mai mic.

Obiectivele turistului sunt strans legate de urmatoarele aspecte:

turistul cauta sa obtina utilitatea, sau satisfactia maxima pe care i-o poate aduce o calatorie turistica,

intreprinderea care le furnizeaza produse turistice cauta sa obtina beneficiile si profitul maxim.

Cererea turistica este puternic influentata de sezonalitate, existand 2 perioade de sezon, vara si iarna, in functie de forma de turism dorita. Sezonalitatea poate fi evidentiata prin indicele de sezonalitate , calculat ca raport procentual intre nr minim de innoptari si nr maxim de innoptari inregistrate in celelalte luni ale anului. Dupa valorile acestui indice sezonalitatea poate fi: foarte accentuata, medie, si mica [ 21, p. 145].

Baza de cazare reprezintă componenta principală a infrastructurii turistice ce impulsionează dezvoltarea de ansamblu a turismului, circulația turistică și condiționînd sejurul într-un teritoriu cu resurse turistice. Capacitățile de cazare sunt acele dotări care asigură turiștilor înnoptarea și odihna pentru un anumit interval de timp și în baza unor tarife diferențiate în funcție de gradul lor de confort, sezon și alte funcții caracteristice (alimentație, agrement etc.).

Clasificarea spațiilor de cazare se face în practica turistică internațională, după mai multe criterii:

după structura rețelei de cazare se pot diferenția structuri de primire turistică cu funcțiune de cazare de bază, precum: hotelurile, motelurile, cabanele, vilele, hanurile turistice și structuri de primire turistică complementare, integrate domeniului turistic temporara (campingurile, pensiunile, adăposturile și refugiile);

după categoria de confort (desemnată după amplasamentul unității, caracteristicile constructive, calitatea și complexitatea dotărilor, diversitatea serviciilor oferite, reflectată și în prețurile practicate) se deosebesc, în clasificarea românească, cinci categorii de confort, apreciate de la 1 la 5 stele (de la o categorie inferioară la una superioară);

după modul de funcționare se pot distinge unități de cazare cu activitate permanentă (cum sunt bunăoară, hotelurile din marile orașe, din stațiunile balneare și balneoclimaterice, cu posibilități de vizitare sau de cură cu ape minerale și termale pe toată durata anului) sau o activitate sezonieră (în regiunile montan se diferențiază clar două sezoane de funcționare – iarna și vara) ori pronunțat sezonieră, specifică pentru unitățile de cazare din zonele litorale temperate care înregistrează un sezon de vârf vara, și un altul al cererii minime, iarna;

după durata sejurului, Glăvan. V. (2005) deosebește unități de cazare de tranzit (pentru sejururi medii scurte, uneori numai o înnoptare), de sejur (pentru sejururi relativ mai lungi legate de perioada concediilor sau vacanțelor în stațiuni) sau mixte (pentru tranzit sau sejur în structuri de cazare turistică orășenești sau sezoniere);

după amplasarea în teritoriu și funcția turistică se pot menționa structuri de cazare turistic în: stațiuni montane, stațiuni de litoral, stațiuni balneoclimaterice, centre turistice și localități urbane, pensiuni turistice rurale;

după capacitatea fizică a unităților de cazare se disting: unități mici (până la 20-40 de locuri), mijlocii (între 41 și 200-400 locuri) și mari (adevărate complexe turistice, cu peste 400 de locuri sau uneori chiar 1000 de locuri – Hotel Ambasador City din Pattaya – Thailanda are 5100 de camere, fiind cel mai mare complex hotelier din lume, iar MGM Grand Hotel din Las Vegas – Nevada deține 5005 camere ș.a.)

2.3. Metodele de înregistrare a circulației turistice

Sistemul înregistrărior hoteliere este mai ușor de aplicat și mai indicat pentru țările cu mișcare turistică majoră. Metoda furnizează informații extrase din documentele de evidență hotelieră și folosește drept indicator “înnoptarea”.

Circulația turistica include totalitatea tranzacțiilor comerciale cu servicii și mărfuri care decurg din călătoriile turistice. Există o serie de dificultăți în măsurarea circulației turistice, iar metodele de măsurare sunt, așa cum se știe imperfecte. Instrumentele specifice utilizate în măsurarea circulației turistice sunt recensămîntul și sondajele. În general informațiile care sunt necesare de la turiști, fac referire la: profilul socio-profesional, nivelului de satisfacere a turiștilor, structura cheltuielilor. Metodologia de măsurare statistică a activității de turism stabilește 4 categorii de unitați de observare:

a.Punctele de frontiera;

b.Unitațile cu activitate de cazare;

c.Agențiile de turism;

d.Bugetele de familie.

a) metoda care solicită înregistrări în spațiile de cazare

Orice persoană care se cazează, trebuie să înregistreze în unitatea de cazare anumite date minim obligatorii: nume, prenume, anul nașterii, cetățenie, domiciliu, act de id, ziua sosirii. Această metodă permite evaluarea numărului de înnoptări, adică numărul de nopți petrecute în cadrul unității de cazare. Dezavantaje: turiștii în circuit sunt înregistrați de fiecare data cînd schimbă hotelul, în al 2-lea rând, în unitățile mici, aceste înregistrări lipsesc, în al 3-lea rând, persoanele aflate în găzduire la rude și prieteni (deci într-un spațiu neomologat) scapă de înregistrare.

b) metoda de înregistrare la frontieră,

Se înregistrează toate persoanel care trec frontiera, indiferent de mijlocul de transport folosit. Metoda este adecvată doar pentru evaluarea turiștilor străini. Dezavantaje: sunt înregistrate și persoanele care practică micul trafic de frontieră (GEN UDAR) și care în realitate sunt vizitatori de mai puțin de o zi. În țările UE, nu se mai fac acest gen de înregistrări.

c) metoda anchetelor și sondajelor în rîndul turiștilor. Este folosită pentru cercetarea pe baza unor eșantioane a aspectelor legate preferitele turiștilor, calitatea serviciilor, cuprinzînd date de identificare a turiștilor.

d) metoda bugetelor familiei,

Este o metodă care oferă informații cu privire la cheltuielile pentru turism, ponderea acestora în consumul și veniturile totale, periodicitatea călătoriilor, frecvența lor, destinații, etc.

Măsurarea fenomenului turistic și a particularităților lui se realizează cu ajutorul unor indicatori ce cuprind:

indicatorii cererii turistice globale, ofertei turistice: hoteluri, alte unități de cazare, agențiile de voiaj, alte întreprinderi din sectorul touristic;

indicatorii relației cerere ofertă;

indicatorii efectelor economice;

indicatorii .densității turistice;

indicatorii potențialului turistic al piețelor/indicatorii ocupării forței de muncă.

Numărul turiștilor (Nt) – este un indicator cantitativ de cuantificare a persoanelor care realizează activitățile turistice.

Numărul mediu zilnic al turiștilor (Nt med=Nr.tot.t/Nz) – acest indicator exprimă intensitatea activității turistice în anumite perioade.

Durata medie a sejurului (Dsmed=Nr total al zilelor petrecute în sejur per turist/Nr turiști) – este un indicator calitativ cu privire la amploarea actvității turistice și disponibilitatea turiștilor de a rămîne o anumită perioadă într-o anumită zonă sau țară.

Densitatea circulației turistice (Dt=Nt/Npopulatiei rezidente)- este un raport între nr turiștilor și nr populației rezidente sau între nr. de zile turist și nr poprezidente ( Nzt/Np). Acest indicator exprimă legătura dintre fluxul turiștilor și poprezidentă a unei zone.

Preferința relativă a turiștilor:

(nr turiștilor din zona A sosiți în zona B)/(nr pop rezidente a zon A),

(Nr turiștilor din zona A sosiți în B)/(Nr turiștilor in zona A)-acest indicator oferă informații cu privire la orientarea geografică a fluxurilor turistice și conformarea politicii turistice în raport cu cererea.

Instrumentele de bază pentru cercetarea turismului sunt observațiile directe, complete asupra fenomenului – de tipul recesămintelor, inventarelor – și observațiile parțiale – de natura sondajelor – realizate pe eșantioane avînd comportament identic cu cel al ansamblului.

Ele se aplică în locurile cheie ale activității tursitice, respectiv la punctele de frontieră, în mijloacele de găzduire a turiștilor, cu prilejul realizării tranzacțiilor financiare

Cu ajutorul acestor instrumente se obțin informații cantitative și calitative ce permit alcătuirea unor statistici ale turismului intern și/sau internațional, statistici care, la rîndul lor, sunt utilizate pentru fundamentarea deciziilor și politicilor macroeconomice în domeniu [3, p. 43].

Dintre aceștia, cel mai frecvent întîlnite, structurate după locul sau unitatea de observare, sunt:

Statisticile sosirilor/plecărilor la frontieră;

Statisticile mijlocelor de găzduire;

Statisticile mijloacelor de transport – proprii turismului sau în general;

Statisticile asupra altor echipamente și activități: parcuri naționale și parcuri de distracție, echipamente/instalații sportive și culturale, muzee;

Anchete/sondaje asupra gospodăriilor și persoanelor;

Statistici tip recesămînt economic;

Alte statistici: balanța de plăți, ocuparea forței de muncă, bilanțurile financiar-contabile ale societăților comerciale.

Aceste statistici ne oferă o imagine cuprinzătoare a unei anumite părți a fenomenului turistic, contribuind la o mai bună cunoaștere, analizare a acesteia. Pentru o analiză de ansamblu și mai aprofundată e nevoie de corelații între indicatori și de poziționare corectă a turismului în cadrul activităților de servicii a economiei naționale.

Înregistrarea (controlul) la frontieră este folosită pe scară largă în statistica turismului internațional. Ca modalitate de desfășrare, înregistrarea la frontieră poate fi continuă, contabilizîndu-se toate trecerile prin aceste puncet sau parțială, realizîndu-se sub forma sodajelor specializate.

Metoda furnizează material cantitative cu privire la numărul intrărilor și ieșirilor, țara de venire a turistului, durata șederii, scopul viitei, mijlocul de transport folosit etc. Ca dezavantaje putem menționa că sut înregistate șipersoane care practică micul trafic de frontier și care, ține mai puțin de o zi.

Acceptată și folosită încă în numeroase țări, ea prezintă unele carențe, datorită limitelor informaționale pe care le furnizează. Introducerea unor taloane de intrare – ieșire care ar putea suplini aceste deficiențe, dar ar însemna o sporire a formalităților.

Metoda furnizează indicatorii “sosiri de turiști” și “plecări de turiști”, detaliați pe țări de proveniență – destinație, categorii de vize (diplomați, de servici, particulare, tranzit, etc.), tipuri de mijolace de transport .

Dintre inconvenientele acesteia putem menționa faptul că surprinde parțial circulația turistică, deoarece omite cazarea la particulari, rude, prieteni și în propriile mijloace (corturi, rulote, caravane, mașini, etc), nu poate furniza informații riguroase în privința numărului de turiști (una și aceiași persoană fiind înregistrată de fiecare dată cînd apelează la serviciile hoteliere).

La imperfecțiunile menționate pentru fiecare din cele două metode, se adaugă dificultățile ce apar atunci cînd se compară informațiile furnizate sau cînd, pentru statisticile internaționale, se procedează la însumarea lor. De obicei, se recurge la transformarea informațiilor într-un indicator comun, folosindu-se în acest scop medii stabilite statistic sau prin sondaje.

Metoda sondajelor oferă doar posibilitatea unor estimări ale circulației turistice sau ale cheltuielilor efectuate de turiști și, prin urmare, rigurozitatea este sensibil redusă. Tehnicile diferite folosite în acest scop influențează la rîndul lor exactitatea rezultatelor și impun anumite rezerve, cu deosebire atunci cînd se procedează la comasarea datelor.

Înregistrarea (controlul) la frontieră este folosită pe scară largă în statistica turismului international. Ca modalitate de desfășurare, înregistrarea la frontieră poate fi continuă, contabilizîndu-se toate trecerile prin aceste puncte, sau parțială realizîndu-se sub forma sondajelor specializate.

Metoda furnizează informații cantitative cu privire la numărul intrărilor și ieșirilor, țara de origine a turistului, durata șederii, scopul vizitei, mijlocul de transport folosit etc. Ca dezavantaje putem men ționa că sunt înregistrate și persoanele care practică micul trafic de frontieră și care, în realitate, sunt vizitatori de mai puțin de o zi.

În țările în care circulația persoanelor este liberă, cum e spațiul Uniunii Europene, nu mai există formalități vamale, deci nu se mai fac nici un fel de înregistrări. Înregistrarea în spațiile cazare (mijloace de găzduire) este o metodă mai eficientă și mai ușor de aplicat. Metoda furnizează informații extrase din documentele de evidență a spațiilor de cazare și folosește drept indicator „înnoptarea” [18, p. 43].

Avantajele constau în faptul că informația este mai completă și mai diversificată, referindu-se la cerere (circulația turistică) și ofertă (baza materială și forța de muncă), la turismul intern și internațional .

Dintre inconveniențele acesteia menționăm faptul că:

surprinde parțial circulația turistică, deoarece omite cazarea la rude, prieteni, în reședinte secundare, în spații neamenajate, în mijloace proprii (corturi, rulote, caravane etc.);

nu poate furniza informații riguroase cu privire la numărul turiștilor (persoanelor), ci doar numărul înnoptărilor;

rezultatele depind de sistemul de evidență utilizat, specifice unor țări sau lanțuri hoteliere (spre exemplu o camera dublă ocupată de o persoană, dar care achită integral costul acesteia este evidențiată cu 2 înnoptari);

turiștii în circuit sunt înregistrați de fiecare dată cînd își schimbă hotelul, ceea ce conduce la înregistrări multiple. Metoda sondajelor oferă doar posibilitatea unor estimări ale circulației turistice sau ale cheltuielilor efectuate de turiști și, prin urmare, rigurozitatea este sensibil redusă. Inconvenientele acestei metode sunt legate, în principal, de costuri (considerată de unii autori cea mai costisitoare), de organizare (personal calificat, loc și perioadă de desfășurare), de erori de eșantionare și, de extrapolare a rezultatelor.

Cu toate acestea, poate oferi aprecieri importante asupra aspectelor calitative ale activității turistice (caracteristici socioprofesionale ale clientelei, motivației, comportamentului, nivelului de satisfacție a turistului, bugetului de vacanță, etc.)

Înregistrările provenite de la instituțiile financiar-bancare (bănci, societăți de asigurări etc.) fac posibile determinări ale încasarilor și plăților pentru călătoriile turistice, pe ansamblu și pe structură (cazare, alimentație, transport), atît pentru turismul intern cît și pentru cel internațional.

Pe baza acestora se pot face aprecieri calitative asupra turismului (cu ajutorul unor indicatori de forma încasare/cheltuială medie pe turist, pe zi-turist), precum și evaluări ale locului turismului în consumul populației, aportul acestuia la crearea PIB, etc.

Varietatea metodelor de culegere a informațiilor și a indicatorilor prin care se măsoară circulația turistică sporesc dificultățile legate de compararea datelor și face imposibilă însumarea lor mecanică. Aceasta explică intervenția unor organisme internaționale pentru găsirea și introducerea de statistici comparabile [11, p. 13].

Indicatorii turismului se prezintă într-o paletă foarte largă, ei pot fi direcți, rezultați nemijlocit din sursele de înregistrare sau indirecți, prelucrați, simpli sau agregați, cantitativi sau valorici, globali sau parțiali, principali sau derivați, ai volumului activității sau ai efectelor. Sistemul de indicatori ai turismului cuprinde:

Un loc aparte în sistemul de indicatori ai turismului revine celor referitori la circulația turistică, aceștia exprimînd cererea reală sub diferite aspecte, dar uneori și pe cea potențială sau chiar relația ofertă-cerere. Numărul turiștilor (Nt) – este un indicator fizic, cantitativ și poate lua forma: x Sosiri/plecări de turiști, pentru turismul internațional și se obține din statisticile înregistrărilor la frontieră; x Persoane cazate, utilizat atît pentru turismul intern cît și pentru turismul internațional, dedus din statisticile mijloacelor de cazare (găzduire); x Participanți la acțiuni turistice – turiști și excursioniști specific turismului intern, rezultat din centralizarea activității agențiilor de voiaj.

Numărul mediu de turiști se obține prin punerea în relație a numărului de turiști cu un aspect economic, putînd obține astfel: număr mediu de turiști pe zi, lună sau pe litoral, la munte etc. Acest indicator arată intensitatea circulației turistice într-un anumit interval (calendaristic sau sezon turistic).

Indicatorii turismului se prezintă într-o paletă foarte largă, ei pot fi direcți, rezultați nemijlocit din sursele de înregistrare sau indirecți, prelucrați, simpli sau agregați, cantitativi sau valorici, globali sau parțiali, principali sau derivați, ai volumului activității sau ai efectelor.

Sistemul de indicatori ai turismului cuprinde:

Indicatori ai cererii reale și potențiale: numărul de turiști, numărul de zile-turist, durata medie a sejurului;

Indicatori ai ofertei turistice: indicatorul structurii capacității hoteliere pe clase calitative, număr de locuri de cazare;

Indicatori ai relaȚiei cerere-ofertă care se referă la gradul de ocupare;

Indicatori ai rezultatelor economice și sociale directe și indirecte.

Un loc aparte în sistemul de indicatori ai turismului revine celor referitori la circulația turistică, aceștia exprimînd cererea reală sub diferite aspecte, dar uneori și pe cea potențială sau chiar relația ofertă-cerere.

Numărul turiștilor (Nt) – este un indicator fizic, cantitativ și poate lua forma:

Sosiri/plecări de turiști, pentru turismul internațional și se obține din statisticile înregistrărilor la frontieră;

Persoane cazate, utilizat atît pentru turismul intern cît și pentru turismul internațional, dedus din statisticile mijloacelor de cazare (găzduire);

Participanți la acțiuni turistice – turiști și excursioniști – specific turismului intern, rezultat din centralizarea activității agențiilor de voiaj.

Numărul mediu de turiști se obține prin punerea în relație a numărului de turiști cu un aspect

Acest indicator arată intensitatea circulației turistice într-un anumit interval (calendaristic sau sezon turistic):

NT

unde: T – suma turiștilor înregistrați într-o perioadă dată

n – numărul zilelo din perioada respectivă

Numărul înnoptărilor sau zile-turist (Nzt) – se calculează ca sumă a produselor între numărul turiștilor și durata activității turistice exprimată în zile. Se poate obține prin prelucrarea/cumularea informațiilor din statisticile unităților hoteliere.

Durata medie a sejurului (Ds) reprezintă numărul mediu de zile de ședere (rămînere) a turiștilor într-o anumită zonă (țară, stațiune, etc.); este rezultatul raportului dintre numărul înnoptărilor (total zile –turist (NZT) și cel al turiștilor (T): (4.2)

DS

Acest indicator arată timpul mediu (zile) de rămînere a turiștilor în spațiile de cazare și reflectă astfel posibilitatea ofertei de a reține turistul într-o anumită zonă, regiune etc.

Densitatea circulației turistice (Dt) pune în legătură directă circulația turistică cu populația rezidentă a țării (zonei, regiunii) receptoare. Acest indicator se calculează ca raport între numărul turiștilor sosiți în zona X (T) și populația rezidentă a zonei X (P): (4.3)

D

De regulă, acest indicator are valoare subunitară, dar există și zone (jud. Constanța, în perioada de sezon turistic estival atinge nivelul de 2,12 la densitatea circulației turistice) sau țări (Spania, Austria) în care valoarea este supraunitară.

Preferința relativă a turiștilor oferă informații privind orientarea geografică a fluxurilor turistice emise de un bazin de cerere (zonă, țară etc); se calculează ca raport între numărul de turiști dintr-o Țară Y care se îndreaptă spre o Țară X (T1) și populația rezidentă a Țării de origine Y (P):

Pr

O altă metodă de obținere a preferinȚei relative a turiștilor o reprezintă punerea în relație a numărului de turiști dintr-o țară A care vizitează o Țară B (T1) și totalul emisiunii turistice a Țării respective A (T). Această metodă este însă mai puțin practică datorită faptului că nu toate Țările urmăresc fluxul de turiști (emisia turistică):

FR

Dintre indicatorii valorici, cei mai des utilizați sunt: volumul total al încasărilor din turism, care se urmărește pe zone turistice, pe tipuri de acțiuni, pe societăți comerciale, etc. și încasarea medie pe zi –turist (turist), care se calculează ca raport între volumul încasărilor și numărul zile-turist (turiști). Statisticile interne ale fiecărei Țări pot crea condiții pentru calcularea altor indicatori, conținutul și valoarea lor informațională fiind expresia acurateței metodelor utilizate. Indicatorii fizici și valorici ai circulaȚiei turistice se folosesc în practica internă și internațională și fac obiectul dărilor de seamă statistice ale organismelor internaționale (OMT, GATT, OECD, etc) [13, p. 17].

CAPITOLUL III. REPUBLICA MOLDOVA ÎN CIRCUITUL TURISTIC INTERNAȚIONAL

3.1. Tendințele circulației turistice în Republica Moldova.

Determinată de o gamă largă de factori, circulația turistică se înfățișează diferit în timp și spațiu, manifestările ei concrete reflectînd elasticitatea dorințelor și posibilităților pentru turism. În ultimii ani evoluția circulației turistice în Republica Moldova manifestă o tendință de stagnare.

Tabelul 3.1

Evoluția circulației turistice în Republica Moldova în perioada 2010 -2014

Sursa:

Numărul total al vizitatorilor a scăzut de la 153,5 mii persoane în anul 2003 până la 149,9 mii persoane în 2007, adică cu 2,3%. În 2014 numărul total al vizitatorilor a crescut cu 12,8% față de 2006,totuși, cu 2,3% mai puțin decât în 2003 și cu 11,8% mai puțin decât în anul de vârf 2010. Evoluția circulației turistice pe forme de turism reflectă aceeași tendință de descreștere (excepțiefăcînd turismul emitent), dar în proporții diferite.

Turismul emitent depășește pe cel receptor, ceea ce implică o scurgere semnificativă de valută în exterior, Republica Moldova manifestîndu-se ca o țară importatoare în turismul internațional. Astfel, dacă numărul de plecări ale vizitatorilor din RepublicaMoldova a crescut de 1,2 ori (de la 67,3 mii în 2003 la 81,8 mii în 2014), atunci numărul de sosiri ale vizitatorilor străini în Republica Moldova a scăzut de 1,6 ori (de la 23,6 mii în 2004 la 14,7 mii în 2007), și primul indicator îl depășește pe al doilea de 5,6 ori în anul 2014, în ușoară urcare față de anul precedent. Din păcate, această discrepanță se impune începînd cu anul 2012: turismul emitent îldepășește pe cel receptor de 4,8 ori în acest an, față de numai 2,3 ori în anul 2005. În consecință, în ultimii cinci ani ai perioadei de referință 2010 -2014 se observă o tendință constantă de creștere aturismului emitent (+21,5% în 2007 față de 2010) și de scădere a turismului receptor (-37,6% în 2007 față de 2003). Totuși, se observă o ușoară creștere a turismului receptor în anul 2014 în raport cu anul precedent (+3,4% în 2014 față de 2013). Un real stimulent pentru redresarea stării turismului din Republica Moldova îl reprezintă dezvoltarea turismului intern, manifestată prin creșterea interesului turiștilor naționali față de obiectivele turistice din interiorul țării.

Numărul turiștilor și excursioniștilor interni a sporit de 1,1 ori, de la 62,5 mii în 2010 la 70,5 mii în 2012. Cu toate acestea în ultimii doi ani ai perioadei analizate se observă o scăderea turismului intern, de la 70,5 mii în 2012 la 14,2 în 2012 și respectiv 14,7 mii în 2014. Ponderea turismului intern în totalul activităților de turism a scăzut de la 46,1% în 2011 până la 35,6% în 2007. În 2014 numărul turiștilor și excursioniștilor interni a crescut cu 5% față de 2013, mai puțin, totuși, decît în 2011, când s-a produs o creștere însemnată de +21,5% față de anul precedent, fiind cea mai mare creșteredin ultimii ani [18, p. 23].

Analiza evoluției sosirilor vizitatorilor străini în Republica Moldova, după scopul vizitelor, indică o creștere a ponderii persoanelor străine care ne vizitează țara cu scopul de afaceri și motive profesionale, de la 50% în 2011 la 58,2% în 2014 și o scădere a ponderii persoanelor străine care ne vizitează țara cuscopul de vacanțe, recreere și odihnă, de la 45,2% în 2004 la 39,4% în 22014, precum și a celor cu alte scopuri,de la 4,9% în 2011 la 2,4% în 2014.

În perioada de referință 2010-2014 intensitatea circulației turistice în Republica Moldova manifestă o ușoară tendință de descreștere, totuși, în urcare în 2014 cu 12,8% față de anul precedent, însă cu 11,7%mai puțin decât în 2011.

Aceeași tendință de descreștere a intensității turistice se menține pentru două forme de turism – receptor și intern în ultimii ani, excepție făcînd anul 2014, când s-a înregistrat o creștere nesemnificativă a acestora față de anul precedent.

Totuși aceste cifre sunt mai mici decît cele din anii precedenți. Doar, intensitatea circulației din turismul emitent a înregistrat creșteri. Astfel, în 2014, aceasta a fost de 1,4 ori mai mare decât în 2012 (+42,9%), respectiv de la 157,2 la 224,7 vizitatori pe zi și de 1,2 ori mai mare decît în 2010 (+21,5%), respectiv de la 185 la 224,7 vizitatori pe zi. Intensitatea circulației în turismul receptor manifestă o tendință negativă și a scăzut în 2014 cu 37,7% față de 2010 (de 1,6 ori), cu 43,5% față de 2011 (de 1,8 ori), însă, totuși, a crescut nesemnificativ cu 3,3% față de 2013. Intensitatea circulației în turismul intern în perioada 2010-2014 a fost în scădere continuă (excepție făcînd anul 2014), scăzînd de aproape 1,2 ori în 2014 față de 2010 (-14,6%) și 1,5 ori în 2006 față de 2011 (-33,1%). În continuare vom face o analiză a destinațiilor turistice preferate de turiștii autohtoni și țările emitente deturiști pentru Republica Moldova.

În tabel putem urmări destinațiile străine preferate de vizitatorii moldoveni în anul 2011. Cea mai vizitată țară de către cetățenii Republicii Moldova este Turcia cu 31,3% din totalul plecărilor în 2014 (aproape un vizitator din trei a preferat această destinație). Începând cu anul 2011, ponderea Turciei în turismul emitent al Republicii Moldova crește necontenit.

Astfel, dacă în 2011 aceasta ocupa doar 15,2%, atunci în 2014 – deja impresionanta cotă de 31,3 % (aproape o treime din piața turistică emitentă).

În anul 2014 pe piața turistică emitentă a Republicii Moldova au loc schimbări surprinzătoare de poziții în clasament în comparație cu anul precedent. Astfel, locurile doi și trei sunt ocupate de Ucraina și România, acestea din urmă urcînd cu câte o poziție în clasament față de anul 2006. Turcia de pe poziția a doua în 2006 a trecut în fruntea clasamentului, dublîndu-și aproape numărul de vizitatori din RepublicaMoldova: o creștere de 1,9 ori (+85,7%). În același timp, Bulgaria își pierde poziția de lider în clasament, trecînd tocmai pe poziția a patra: o scădere semnificativă de 29,7%.

Marii perdanți în 2014 sunt destinațiile turistice Polonia (-42%), Rusia (-30,5%) și Bulgaria (-29,7%). Creșteri importante aucunoscut România (+66%), Turcia (+85,7%) și Egipt (+100,5, aceasta efectiv dublîndu-și vizitatorii dințara noastră), dar mai ales așa destinații ca Cehia (+427,1%) și Italia (+611,4), cu creșteri de moment de-adreptul spectaculoase. Doar patru țări depășesc cota de piață de 15%: Turcia (+31,3%), Ucraina(+21,2%), România (+18,6%) și Bulgaria (+16%). Primele două destinații turistice din clasament, și anume Turcia și Ucraina, reprezintă ceva peste jumătate din cota totală a pieței turistice emitente(52,5%), iar primele patru destinații însumează 87,1% din ponderea pieței (circa 9 turiști din 10 pleacă înaceste patru țări) [ 18, p. 28].

În tabel putem urmări țările străine care au preferat Republica Moldova ca destinație turistică în anul 2013, după numărul turiștilor acestor țări cazați în structurile noastre de primire turistică.

Tabelul 3.2

Clasamentul primelor 10 țări după numărul de plecări ale vizitatorilor din Republica Moldova

Sursa:

Țările generatoare de turiști pentru statul nostru rămîn a fi: Rusia, Turcia, Romania, Ucraina și, mai nou Germania, Italia, Bulgaria. Însă agențiile de turism deservesc anual sub 4 mii de turiști din fiecare din aceste țări. Acest fapt se datorează numărului mare de vizite turistice neorganizate (deci, și nemonitorizate de statistica națională), precum și de oferta turistică națională precară.

Republica Moldova a ocupat locul 102 din 140 de țări în clasamentul internațional al competitivității în turism realizat de Forul Economic Internațional în anul 2014

Potrivit clasamentului, Republica Moldova s-a plasat între Kuwait (locul 101) și Guyana (locul 103), iar printre țările europene ocupă ultimul loc (al 42-lea). „Împreună cu Serbia și Bosnia și Herțegovina, Republica Moldova este o țară subdezvoltată din punctul de vedere turistic. Țara necesită investiții semnificative în modernizarea infrastructurii și să-și dezvolte sectorul turistic”, consideră experții.

Cel mai prost, Republica Moldova stă la capitolele: „resurse naturale” (locul 135), „resurse culturale” (locul 125), „infrastructura de transport aerian” (locul 125) și „infrastructura transportului terestru” (locul 135). Cel mai bine țara noastră stă la capitolele: „sănătate și egienă” (locul 41), “competitivitatea prețurilor” (locul 41), dar și “siguranță și securitate” (locul 61).

Punctele slabe ale infrastructurii turistice din Republica Moldova sunt: “calitatea drumurilor” (locul 140 din 140 de țări), „eficiența marketingului în atragerea turiștilor” (locul 137), „dezvoltarea durabilă a industriei turistice” (locul 134) și „lipsa tîrgurilor și expozițiilor cu impact internațional” (locul 134). Ca și acum doi ani, pe primul loc în clasament se află Elveția, pe locul doi – Germania, iar pe trei – Austria. La coada clasamentului se află Burundi – 138, Ciad – 139, și Haiti – 140. România este pe locul 68, Ucraina – 76, iar Rusia – 63.[ 38, p. 28]

Industria turismului a suportat un nivel de consolidare în ultimii ani, care va continua cel puțin și în perioada următoare. Această activitate se aplică în principal unui număr mare de turoperatori germani și britanici, țări care sunt principalele țări emițătoare de turiști. Totuși competiția de preț pe piețele europene pare a fi principalul motiv care duce la această consolidare. 3/4 din turiștii europeni provin din 4 țări, un număr limitat de țări membre ale UE sunt furnizori stabili și, relativ, mari de turiști pentru RepublicaMoldova: România, Bulgaria, Germania, Italia.

Fluxurile turistice de pe celelalte piețe sunt sporadice și inconsistente. Acest fapt se datorează numărului limitat de tranzacții ale companiilor moldovene cu marii operatori de turism europeni, suplimentat cu o ofertă inconsistentă și o promovare slabă a destinațiilor turistice naționale pe piața turistică națională și regională [ 23, p. 11].

Turiștii europeni nu vin în Moldova pentru vacanță Republica Moldova a pierdut capacitățile de găzduire a vacanțelor din ex-URSS (circa 2 milioane persoane pînă în 1989), și nici nu a creat facilități pentru turiștii europeni odată cu deschiderea frontierelor. Mai mult ca atît, aflarea persoanelor străine în Moldova pentru afaceri și care, tradițional, sunt atribuite turiștilor (cca. 60% din total) se datorează capitalei (unde pot fi cazați și deserviți relative confortabil) și obișnuinței oamenilor de afaceri europeni de a apela la agențiile de turism. Totuși, motivația de vacanță își recucerește în ultimul timp simpatia unor turiști europeni, datorită apariției anumitor destinații turistice în locurile pitorești ale Moldovei [23, p. 18].

4/5 din turiștii moldoveni au ca destinație de vacanță 4 țări România, Bulgaria (membre UE), Ucraina și Turcia (țară asociată UE) sunt destinațiile de vacanță preferate ale turiștilor moldoveni datorită relativei apropieri geografice, precum și ofertei turistice considerabile, promovate activ pe piața turistică a RM. În același timp, companiile provenite din aceste țări tind tot mai frecvent să-și deschidă filiale în Chișinău, astfel avînd posibilitatea de a se afla mai aproape de consumatorul moldovean. În ultimul timp, Polonia, Ungaria, Slovacia și Grecia devin din ce în ce mai solicitate de către turiștii moldoveni în mare parte datorită ofertelor interesante promovate de către companii sau filiale specializate.

Turiștii moldovenii pleacă în proporție de 4/5 în țările UE, comparativ cu numărul turiștilor sosiți din aceste țări. Chiar dacă cifrele diferă de la an la an, proporția rămîne aproape neschimbată în ultimii 5 ani. Acest fapt se datorează mai multor cauze, printre care:

companiile turistice deservesc mai frecvent turiștii autohtoni decît pe cei europeni care, deși plătesc mai scump, sunt și mai pretențioși; oferta destinațiilor străine este promovată mai activ pe piața națională decît cea moldovenească pe piețele străine;

în UE atitudinea generală față de Republica Moldova este ca față de o destinație care nu are prin ce te surprinde;

dezorganizarea sistemului național de destinații turistice etc.

industria turistică se confruntă cu 3 probleme mari la nivel național:

un grad mare de dezorganizare în sectorul turistic;

zonele turistice sunt subdezvoltate, iar oferta lor este foarte restrînsă;

legislația în domeniul turismului nu este aplicată eficient.

Reducerea drastică a numărului de turiști moldoveni cu destinația UE. Acest lucru se produce din cauza instituirii sistemului de vize pentru România, țară ce deservea cca. 30% din clienții agențiilor de turism din Moldova, precum și asigura tranzitul spre alte destinații turistice importante din țările terțe (Bulgaria, Turcia, Italia, țările balcanice).

Totodată, această reducere de turiști moldoveni în Europa nu este compensată de sosirile în Moldova a turiștilor din țările membre UE. Pierderile agențiilor de turism autohtone sunt evidente. Unii experți prognozează o descreștere cu cca 50% a numărului de turiști moldoveni care vor pleca către destinațiile turistice din UE.

Mulți turiști, se reorientează către alte destinații turistice mai accesibile, de regulă, ca Ucraina sau Turcia. Din păcate, însă, nu toate agențiile din Moldova au contracte sigure cu parteneri din aceste țări, care să asigure deservirea fluxului sporit de turiști la prețuri convenabile. Acest lucru duce în egală măsură și la sporirea presiunii exercitate asupra destinațiilor naționale, care nu sunt pregătite și nu dispunde capacități suficiente pentru a oferi confortul solicitat de turiști. În aceste condiții, aprecierea negativă a turismului moldav sporește și în ochii turiștilor autohtoni [14, p. 65].

Companiile naționale au avut posibilitatea unică de a opera aproape fără bariere (pentru turiști) pe piața turistică a României și a țărilor CSI. Acest fapt oferea avantaje mari agențiilor turistice din țară pentru intermedierea unor tranzacții turistice importante. În prezent, în lipsa acestor avantaje, unele companii vor fi nevoite să-și limiteze sau chiar să-și sisteze activitatea.

Deocamdată este dificil de estimat costurile concrete ale implicațiilor problemelor legate derestricționarea accesului turiștilor moldoveni pe piețele UE, dar se știe că în perioada estivală 2014 s-a înregistrat o reducere de circa două ori a fluxului de turiști către destinațiile UE.

3.2. Aplicarea metodelor de calculare și de cuantificare a fluxurilor autohtone și străine de turiști pe teritoriul Republicii Moldova

Turismul este un sector important al economiei mondiale și are o tendință de creștere permanentă la nivel internațional.

Industria turismului cuprinde o gamă variată de întreprinderi publice și private, generatoare de beneficii economice și sociale, de noi locuri de muncă pentru diferite categorii de angajați, oferind oportunități de angajare mai cu seamă pentru femei.

Republica Moldova trebuie să se promoveze eficient ca o destinație turistică pe piețele turistice internaționale.

Industria turismului este extrem de fragmentată, fiind constituită din diferite întreprinderi mici și mari, atît din sectorul public, cît și din cel privat. Evoluarea ei necesită coordonare, investiții, instruire și marketing, ceea ce determină coordonarea dintre Guvern, autoritățile administrației publice locale, întreprinderile comerciale și comunități [15, p. 10].

Turismul constituie o activitate economică ce se răsfrînge asupra majorității sectoarelor sociale. Acest moment urmează a fi conștientizat de instituțiile vizate și de întreaga populație. A devenit iminent faptul de a demonstra că turismul nu se referă doar la unele persoane, care își petrec anual vacanțele, ci, prin serviciile prestate, poate avea un impact pozitiv asupra întregii societăți.

Figura 3.1 Satisfacția vizitatorilor străini în urma călătoriei în Republica Moldova, %.

Sursa: Proiectul CEED II al USAID

În prezent aportul turismului în economia națională este relativ nesemnificativ. Nivelul calitativ scăzut al capacităților de cazare și venitul obținut din activitatea turistică plasează Republica Moldova printre țările în care turismul este slab dezvoltat.

În ultimii 10 ani, evoluția circulației turistice în Republica Moldova manifestă o tendință relativă de reducere a numărului de vizitatori, ca rezultat al efectelor negative din sfera economico-socială a țării

În pofida faptului că numărul total al vizitatorilor s-a redus de la 140,4 mii în anul 1993 pînă la 115,9 mii în anul 2002, se observă totuși o tendință de creștere a acestui indicator începînd cu anul 1999. Astfel, numărul turiștilor în anul 2002 a crescut cu 55,5 mii în comparație cu anul 1998.

Evoluția circulației turistice în cadrul turismului internațional organizat reflectă aceeași tendință.

În perioada anilor 2010-2014 atît sosirile, cît și plecările de vizitatori, sînt în descreștere

Numărul de vizitatori în cadrul turismului intern organizat a sporit de la 16,4 mii în anul 1995 pînă la 44,1 mii în anul 2014, iar ponderea în totalul vizitatorilor s-a majorat de la 13,6% în anul 2010 pînă la 38,1% în anul 2014. Această tendință reflectă creșterea cererii populației pentru oferta turistică internă. [ 13, p. 10-11]

Tabelul 3.3

Numărul vizelor de intrare în Republica Moldova eliberate în anii 2009–2014

 Sursa:  Ministerul Afacerilor Externe

Conform datelor din tabelul 3.3, numărul vizelor de intrare în anul 2001 s-a majorat cu 6% în comparație cu anul precedent, iar în anul 2014 – cu 1,6% față de anul 2013. Această creștere se datorează, în mare măsură introducerii regimului de vize pentru țările central-europene. țările respective, în cadrul îndeplinirii procedurilor formale legate de aderarea la Uniunea Europeană, au stabilit regimul de vize pentru cetățenii Republicii Moldova și, în consecință, Republica Moldova a introdus, pe bază de paritate, același regim.

Totodată, în perioada anilor 2010 – 2014 se observă o creștere a traficului de pasageri prin Aeroportul Internațional Chișinău (tabelul 3.4).

Tabelul 3.4

Evoluția numărului de pasageri transportați prin Aeroportul Internațional "Chișinău" în perioada anilor 2010 – 2014

Sursa: Departamentul de Statistică și Sociologie

Datele din tabelul 8 demonstrează creșterea numărului de vizitatori în cadrul turismului internațional. Modificările ce au intervenit în rutele aeroportului, divizate pe țări, sînt și mai semnificative: în anul 2010 existau 15 rute în țările C.S.I., care s-au redus pînă la 10 în anul 2000. În anul 1998 ponderea traficului de pasageri pe rutele C.S.I. în totalul traficului prin aeroport a constituit 44%, iar în anul 2013 numărul pasagerilor s-a redus de circa 2 ori față de anul 2010 și a constituit 23% din totalul traficului. Această descreștere a fost compensată de o majorare importantă a traficului de pasageri spre/din Vest.

Una dintre cauzele reducerii numărului de vizitatori sosiți în Republica Moldova a fost generată de schimbările conjuncturale pe piețele turistice și de lipsa investițiilor în infrastructura turistică a țării.

Marketingul a fost, de asemenea, neglijat, Republica Moldova nefiind astfel promovată eficient pe piețele turistice internaționale.

Tabelul 3.5

Dinamica indicatorilor activității turistice în Republica Moldova în anii 2007-2014 (I sem.)

Nota: Indicatorii din tabela reflecta doar turismul organizat prin firmele licentiate in turism
Sursa:

Tabelul 3.6

Numarul structurilor de cazare turistica colective, la 31 decembrie

Sursa:

În anul 2014 numărul de vizitatori  s-a majorat ca urmare a modernizării  Aeroportului Internațional Chișinău, creșterii capacităților de primire, a  numărului de rute și companii aeriene.

Forme de turism de perspectivă:

turismul academic – formă motivațională de turism care are ca scop atragerea doritorilor de a studia la instituțiile de învățămînt superior și mediu de specialitate. Turismul academic este reprezentat de călătoriile cu scopul de a studia, de a învăța, de a perfecționa cunoștințele. O amploare deosebită în ultimul timp revine deplasărilor cu scopul studierii limbilor de circulație internațională. Cele mai mari solicitări sînt pentru Marea Britanie și Statele Unite ale Americii. Republica Moldova, de asemenea, propune diverse oferte pentru studii la instituțiile de învățămînt superior pentru cetățenii altor state. Atragerea studenților străini în Republica Moldova contribuie la dezvoltarea bazei tehnico-materiale a instituțiilor de învățămînt superior și mediu de specialitate din țară prin sumele acumulate de la contractele de studii, iar firmele turistice implicate în atragerea lor, beneficiază de comision de intermediere;

turismul de tranzit – formă tipică de turism care presupune traversarea uneia sau mai multor țări, avînd ca destinație țara de vacanță. Dezvoltarea acestei forme de turism pentru Republica Moldova va avea un impact pozitiv asupra dezvoltării turismului receptor. Turiștii traversînd Moldova către destinația finală, vor contribui la utilizarea diverselor servicii complementare consumului turistic. De asemenea, este absolut necesar de inițiat programe mixte între țările limitrofe Moldovei, pentru a deservi turiștii care urmează să tranziteze Republica Moldova, destinația finală fiind România sau Ucraina;

turismul acvatic – formă tipică de turism practicată pe bazinele acvatice ale țării prin utilizarea diverselor mijloace de transport acvatic. Dunărea, Nistrul și Prutul sînt bazinele acvatice care pot contribui la dezvoltarea turismului acvatic. Organizarea de croaziere poate diversifica oferta turistică a țării, contribuind astfel la dezvoltarea turismului intern și receptor;

turismul medical sau de sănătate – formă motivațională de turism care presupune atragerea turiștilor străini, motivația de bază fiind tratarea diferitor boli sau maladii în instituțiile medicale specializate din țară. Turismul de sănătate are perspectivă bună în Republica Moldova, deoarece serviciile medicale sînt mai puțin costisitoare ca în Europa. Diaspora Republicii Moldova care își desfășoară activitatea de muncă peste hotarele țării, contribuie în modul cel mai direct la atragerea categoriilor de persoane care sînt interesate în aceste servicii. Pe lîngă serviciile medicale, cetățenii străini participă și la consumul de servicii turistice, cum ar fi cazarea și alimentația;

turismul de aventură – formă motivațională de turism, care presupune interacțiunea cu mediul ambiant prin petrecerea activă a timpului liber, practicînd anumite activități extremale bazate pe depunerea efortului fizic. Cererea pentru turismul de aventură înregistrează cea mai dinamică dezvoltare la nivel mondial. Turiștii sînt în permanentă căutare de aventură, avînd ca scop petrecerea distractivă a timpului liber. Turismul de aventură include interacțiunea cu mediul ambiant, excursii în peșteri, alpinism, expediții arheologice, drumeție (hiking), canotaj/caiac, ciclism, auto, moto, hipism, curse de orientare, salturi cu parașuta etc [ 3, p. 91].

3.3. Studiul comparativ Republica Moldova și România

Potențialul turistic remarcabil al României este dat de resursele naturale (varietatea reliefului, clima, hidro-grafic, flora, fauna), cât și de resursele antropice (vestigii arheologice, monumente istorice și arhitectonice, muzee, case memoriale).

Monumentele istorice și arhitectonice au valori deosebite pe plan mondial: mănăstirile și bisericile din Bucovina (Moldovița, Voroneț, Putna), cu fresce exterioare, bisericile din lemn din Maramureș, cetățile și castelele din Transilvania, monumentele din orașele foste capitale ale Țărilor Românești. La toate acestea se adaugă elementele de folclor, satele turistice (cu specific etnofolcloric, cultural-istoric, peisagistic), muzeele și casele memoriale care sporesc atractivitatea zonei [11, pag.45].

Teritoriul României prezintă: o mare varietate de valori culturale istorice – arta populară, etnografie, folclor, tradiții, vestigii istorice – un cadru natural armonios îmbinat, cu un fond peisagistic variat și pitoresc. Toate acestea sunt valențe ale turismului rural românesc în mod special.

Apărute și dezvoltate pe cele mai variate forme de relief încă din vremea traco-dacilor, așezările rurale românești au păstrat și mai păstrează încă în bună măsură datinile și obiceiurile străvechi, un bogat și variat folclor, elemente originale de etnografie și artizanat, ce pot fi valorificate turistic în cadrul unei strategii de organizare și dezvoltare a turismului rural.

Cadrul natural al României este bogat, variat și complex, cu o structură peisagistică deosebit de armonioasă. Complexitatea potențialului turistic, ca și gradul său de atractivitate, în general, sunt în strânsă corelație cu treapta de relief și cresc progresiv, de la câmpie către munți – excepție făcând Delta Dunării și Litoralul Marii Negre.

România nu este lipsită de experiență pe piața internațională. A fost o destinație căutată de turiști, atât interni cât și externi, încă din perioada interbelică.

În prima jumătate a anilor ’60 această țara a cunoscut o dezvoltare semnificativă a capacităților de cazare turistică, în special în zona litoralului Mării Negre. La începutul anilor ’70 România era deja cunoscută pe piața principalelor țări europene generatoare de turiști, în special în Germania, Marea Britanie, Țările Scandinave, Franța, Italia, Austria, Belgia ș.a.

Începând cu anii ’80 România a cunoscut un declin puternic al sosirilor de turiști străini, tendință care s-a menținut, sub forma atenuată, și în anii ’90. Cauza principală a constituit-o lipsa de fonduri pentru investiții destinate dezvoltării, modernizării și reabilitării infrastructurilor specifice ca urmare a procesului lent și complicat al privatizării, aplicării unei fiscalități neadecvate, inexistenței unor facilități în domeniul creditelor bancare.

Ultimul deceniu nu a adus schimbări profunde, totuși, odată cu aderarea la UE, s-a înregistrat o anumită creștere a volumului de investiții în turismul românesc, în mare parte datorată fondurilor europene, dar și o intensificare a eforturilor de conturare a unei strategii coerente de dezvoltare și promovare a destinațiilor românești.[ 16, p. 71]

Despre potențialul turistic al României se vorbește mult în literatura de specialitate. Și este adevărat că este unul de calitate. Dar să fim de acord că fiecare țară are potențial turistic, atracții naturale sau culturale cu care se mândrește, însă mult mai important este modul în care se alocă resursele, se reunesc eforturile investiționale și organizatorice, se pregătește forța de muncă, se organizează și promovează activitatea turistică, într-un cuvânt, cum se valorifică acest potențial. Sunt de asemenea importante elementele de diferențiere, dată fiind competiția ridicată pe această piață [ 5, p. 17].

Ce aduce țara noastră pe piața mondială a turismului? Peisaje frumoase, natură virgină (încă…), resurse balneare foarte bogate, Delta Dunării, tradiții nealterate, legende sau mituri atractive, cetățile fortificate din Transilvania, alte elemente culturale unice (cum ar fi mănăstirile cu fresce exterioare din Bucovina sau basilicile paleocreștine din Dobrogea), dar și aventură în natură, viață de noapte activă și atractivă în București sau alte mari orașe. Diversitatea de atracții a dus la o la fel de mare diversitate de segmente de turiști, dar, în același timp, la o incoerență și continuitate a politicilor și strategiilor de promovare, fiecare guvern din ultimii 20 de ani încercând să evidențieze alte elemente de atractivitate, căutând alte strategii de diferențiere.

Aceste schimbări mult prea dese ale politicii turistice nu au adus roadele așteptate.Cifrele actuale spun totul:

7,5 milioane de vizitatori la frontieră în 2010 (față de 8,9 în 2008), dar numai 1,3 milioane turiști străini cazați; cei mai mulți vizitatori vin din țările vecine, lucru absolut normal, dar prea puțini turiști din țările mari emițătoare (SUA, Germania, China, Japonia, Marea Britanie, țările scandinave)

10,9 milioane plecări de turiști români peste hotare în același an (fluxuri care nu sunt însă în totalitate turistice….), ceea ce ne transformă în țară emițătoare, așa cum apreciază de altfel și statisticile Comisiei Europene în ultimii 5 aniii

încasări modeste din turismul internațional, comparativ cu alte țări concurente din Europa Centrală și Estică (1 miliard USD)

2,04% contribuția turismului în produsul intern brut și 3,2% ponderea locurilor de muncă în turism, valori de asemenea modesteiii.

Totuși, corect este să apreciem rata înaltă de creștere din ultimii 10 ani (7,1% creștere anuală a numărului de turiști străini cazați, conform Comisiei Europene), respectiv din 2011, când, conform informațiilor transmise de MDRT, s-a înregistrat o creștere cu 11,6% a numărului de sosiri de turiști străini în spațiile de cazare.

În ceea ce privește competitivitatea turismului românesc, conform Forumului Economic Mondial, în 2011, România ocupa locul 63 în lume (din 139 țări), respectiv 34 în Europa (din 42 de țări), cu un index al competitivității în turism și călătorii de 4,17 (față de valoarea de 5,99 a Elveției, care se află pe primul loc). Situația nu este deloc încurajantă, acest indice evidențiind existența a numeroase puncte slabe în dezvoltarea sectorului turistic: politicile guvernamentale, fiscalitatea ridicată, calitatea mediului natural, a infrastructurii de transport, educația și pregătirea continuă a personalului etc.

În contrast cu potențialul turistic valoros, numeroase sondaje au arătat că turistul venit în România nu are parte de o experiență pe măsura așteptărilor și promisiunilor, deoarece peisajele urbane inestetice și infrastructura mai slab dezvoltată duc în general la dezamăgirea acestuia.

România are calități reale de a deveni una dintre cele mai cǎutate țări din Europa de Est în ceea ce privește turismul în general și turismul de afaceri în particular [ 3, p. 35 ].

Elementele care favorizează această formă de turism sunt legate de mai multe aspecte cum ar fi: destinație inedită, cu valori naturale, culturale și istorice nealterate, ideal plasată în spațiul european și ușor accesibilă prin legături aeriene cu majoritatea capitalelor; milenii de cultură, istorie și tradiții ce sunt reflectate în moștenirea culturală a României; bine cunoscuta ospitalitate a românilor, existând un stadiu avansat de implementare a standardelor internaționale în industria ospitalității; veche experiențǎ în organizarea de târguri și expoziții; apariția pe piațǎ a noi centre de afaceri, precum și a noi lanțuri hoteliere: Marriot, Hilton, Crowne Plaza, Intercontinental, Howard Johnson, Sofitel, Best Western, Ibis, Golden Tulip, Novotel, cu o extindere de la an la an; infrastructura dedicată, în proces de extindere și modernizare; specializarea profesională a unor companii românești și creșterea capacității acestora de a prelua integral procesul de organizare a reuniunilor de mare anvergură; stabilitatea politică și civilă; eforturi susținute pentru aderaraea în Uniunea Europeană; creșteri economice în ultimii ani. Palmaresul României ca gazdă numără evenimente mondiale dintre cele mai prestigioase: Forumurile Crans Montana (1994,1996), congrese inter-parlamentare, întruniri ale NATO și OSCE, conferințe ale Pactului de Stabilitate pentru Europa, Adunarea Generală a Agenției Interguvernamentale a Francofoniei (1998), Congresul Planetar al Asociației Exploratorilor Spațiului Cosmic (1999), congrese științifice, diverse reuniuni specializate. Prezența succesivă a României, în ultimii ani, la numeroase expoziții internaționale ale turimului de reuniuni, între care se numără cel mai important târg de specialitate din lume- EIBTM Geneva, a captat atenția oragnizatorilor străini de evenimente, care și-au exprimat intenția de a cunoaște și utiliza această destinație inedită [ 4, p. 37].

Din punct de vedere organizatoric, din decembrie 1997, industria românească de gen nu mai este o excepție de la nivelul mondial, prin existența Romanian Convention Bureau, care este denumirea cansacrată a Asociației Naționale a Organizatorilor Profesioniști de Conferințe și Expoziții, care acționează în favoarea membrilor săi și a beneficiarilor locali și internaționali. RCB este o entitate non-guvernamentală și non-profit, în 1999 devenind membru al celei mai importante organizații de specialitate, ICCA. Romanian Convention Bureau reunește în prezent 55 de instituții publice și companii private, capabile să asigure întreaga gamă de servicii dedicate pentru congrese, conferințe, seminarii, târguri, Journal of tourism [No. 2] 21 expoziții specializate, turism de afaceri și motivațional.

Categoriile de membri RCB sunt: organizatori profesioniști de conferințe și expoziții, agenții touroperatoare și de management al destinației, centre de conferințe și expoziții, hoteluri cu facilități de reuniuni, furnizori de servicii și echipamente dedicate (audio-video, traducători-interpreți, publicitate, IT & multimedia), transportatori aerieni și auto, instituții bancare și de asigurări, locații culturale (www.conventionbureau.ro). Membrii RCB gestionează integral sau furnizează segmente de servicii specializate pentru o medie anuală de cca 800 de evenimente, din care peste 100 sunt târguri și expoziții și peste 600 sunt congrese, conferințe, seminarii, lansări de produse și sesiuni de training. Aceste evenimente reunesc anual cca 1.200.000- 1.500.000 participanți și genereazǎ un venit anual de peste 1.000 mld lei. În domeniul turismului de afaceri operează o gamă largă de întreprinderi: agenții de turism, hoteluri, agenții de interpreți, organizatori de târguri și conferințe, centre de afaceri etc. Acestea sunt reunite în structura profesională „Convention Bureau”. Alături de Romanian Convention Bureau, trebuie menționată și o altă asociație profesională cu activitate semnificativă în domeniul târgurilor și expozițiilor-ASOEXPO. Asociațiile profesionale în domeniul turismului de afaceri au meritul de a promova unitar țara noastră ca destinație pentru manifestările specifice, acordând consultanță și sprijin în dezvoltarea acestei forme de turism, aflată în România încă la început de drum, înscrisă însă pe o tendință pozitivă [ 14, p. 77].

Majoritatea agențiilor de turism au înțeles profitabilitatea ridicată a turismului de afaceri și și-au adaptat astfel activitatea în direcția oferirii de servicii specifice călătoriilor de afaceri. Oferta agențiilor de turism în domeniul turismului de afaceri cuprinde servicii oferite de acestea pentru organizarea de congrese, conferințe, simpozioane, reuniuni și alte evenimente specifice acestei forme de turism. Câteva dintre agențiile care s-au specializat în acest sens sunt: Marshall Turism, Țiriac Travel, Agenția Happy Business Travel & Conference, Eurotravel TGV, Global Business Travel, Olimpic Internațional Turism și altele. Turismul de afaceri este însǎ considerat principala sursǎ de venituri pentru industria hotelierǎ autohtonǎ, în București și în principalele orașe ale țǎrii. Numǎrul hotelurilor a crescut considerabil în ultimii ani (mai ales dupǎ 2000), iar cele mai multe dintre noile unitǎți sunt de trei, patru și cinci stele. Se preconizeazǎ de asemenea o creștere a capacitǎții de cazare, mai ales dupǎ intrarea României în Uniunea Europeanǎ.

Turismul de afaceri este singura componentǎ a industriei ospitalitǎții românești evidențiatǎ în mod obiectiv ca fiind eficientǎ și în creștere, pe baza încasǎrilor hotelurilor din mediul urban, situând ponderea turismului de afaceri în totalul încasǎrilor la un nivel în jur de 70%. Majoritatea clienților provin din Europa (respectiv Ungaria, Germania, Italia, Turcia, Polonia, Franța, Austria, Cehia, Marea Britanie, Olanda etc.). Organizarea profesionalǎ de conferințe, reuniuni și alte evenimente poate fi consideratǎ componenta cea mai eficientǎ și mai profitabilǎ din turism. Poate tocmai de aceea se constatǎ un interes crescând al investitorilor în dezvoltarea acestei oferte, mai ales în București, Timișoara, Brașov, Oradea, Arad, Cluj, Sibiu, Constanța și altele. Cu toate acestea, specialiștii din turism susțin cǎ, la ora actualǎ, existǎ încǎ o insuficiențǎ a spațiilor de gǎzduire a evenimentelor, mai ales pentru acele evenimente care presupun participarea unui numǎr mare de persoane (peste 300 de persoane). O componentǎ de asemenea dinamicǎ este și organizarea de voiaje de tip „incentive”; tot mai multe firme românești, având un management modern, folosesc drept mijloc de motivare cǎlǎtoriile plǎtite de firmǎ și oferite angajaților merituoși [ 7, p. 38].

Tot ele sunt și cele care recurg la metode moderne de training, de lansǎri de produse sau de team-bilding. Astfel, au apǎrut tot mai multe agenții de turism specializate în oferirea de servicii legate de aceste tipuri de evenimente. Pentru a-și putea dovedi dinamismul și eficiența, turismul de afaceri în România trebuie sǎ beneficieze de un sprijin puternic din toate direcțiile. În primul rând, creșterea economicǎ trebuie continuatǎ, la fel și politica de atragere a investițiilor strǎine, pentru a determina o creștere a fluxului de turiști în scop de afaceri.

Dezvoltarea infrastructurii de transport va avea, în acest sens, un rol hotǎrâtor. În al doilea rând, sectorul turistic trebuie sǎ urmǎreascǎ același trend crescǎtor, cu privire la: capacitatea de cazare, care trebuie extinsǎ în special în marile orașe, cu unitǎți moderne, de categorie superioarǎ de confort, oferind spații și servicii aferente turismului de afaceri; calitatea serviciilor oferite de hoteluri și restaurante, de agențiile de turism specializate, de centrele de afaceri și reuniuni; profesionalismul operatorilor și organizatorilor de evenimente; atragerea de evenimente internaționale, proces în care administrația centralǎ poate avea un rol dosebit de important; promovarea turismului de afaceri și reuniuni în țara noastrǎ, la diferite târguri internaționale specializate; pregǎtirea profesionalǎ și moralǎ a tuturor angajaților din industria ospitalitǎții, ca element esențial pentru asigurarea calitații serviciilor turistice. Sectorul turistic românesc suferǎ în general de lipsa unei strategii coerente și din lipsǎ de profesionalism.

România trebuie sǎ profite de trendul ascendent al turismului de afaceri pe plan mondial și național, având în vedere avantajele economice clare ale acestei forme de turism. Cu siguranțǎ, aderarea la Uniunea Europeanǎ va crea un mediu propice amplificǎrii turismului de afaceri, dar, în același timp, va aduce cu sine o serie de amenințǎri la adresa competitivitǎții destinației turistice România, care vor trebui contracarate cu servicii de foarte bunǎ calitate și un înalt profesionalism [18, p. 28].

Turismul în ultima perioadă de timp a cunoscut un anumit nivel de dezvoltare pe întreg teritoriul țării, fiind de o importanță deosebită în cadrul dezvoltării relațiilor Republicii Moldova cu România.

În anul 2000 în structura numărului de plecări ale vizitatorilor moldoveni în străinătate principala pondere o deține România, în care se îndreptau circa 24,57% din deplasări ale vizitatorilor moldoveni în străinătate. Pe al doilea loc este situată Ucraina cu o pondere de 15,03%, fiind urmată de Bulgaria cu o pondere de 10,28%. Categoriei alte țări în această structură îi reveneau 35,32%, deoarece ea include 22 de țări ale lumii [33].

Începînd cu anul 2010 structura numărului de plecări ale vizitatorilor moldoveni în străinătate se modifică considerabil. Pe primul loc deja se situează Turcia, în care numărul plecărilor deține circa 42,92%. Pe al doilea loc se situează Bulgaria cu o pondere de 26,71%. În așa fel, Turcia și Bulgaria cuprind împreună circa 70% din numărului total de plecări ale vizitatorilor moldoveni în străinătate prin intermediul agențiilor de turism și turoperatorilor în anul 2010. România în această structură este strâmtorată considerabil și deține doar 6,77%.

O scădere atât de esențială a ponderii României conform numărului de plecări ale vizitatorilor moldoveni în anul 2013 în raport cu nivelul anului 2000 se explică nu doar prin diminuare de-facto a numărului acestor vizite, ce și prin faptul că foarte mult a sporit numărul de plecări a cetățenilor moldoveni prin intermediul agențiilor de turism și turoperatorilor în alte țări ale lumii. Totodată, trebuie de ținut cont că în această perioadă tot mai mulți cetățeni din Republica Moldova au reușit să recapete cetățenia română, ceea ce le dă dreptul liberei circulației în România, astfel neglijându-se serviciile agențiilor de turism privind plecarea și obținerea vizei în această țară.

Un exemplu practic care atestă faptul că Republica Moldova tinde să-și îmbunătățească relațiile turistice cu România, reprezintă participarea țării noastre la târgul de turism organizat în România la București, la Centrul Internațional de Expoziții Romexpo.

Târgul de Turism al României este organizat în parteneriat cu Camerele de Comerț și Industrie din România, ANAT – Asociația Națională a Agențiilor de Turism din România, FPTR – Federația Patronatelor din Turismul Românesc, ANTREC – Asociația Națională de Turism Rural Ecologic și Cultural și OPTBR – Organizația Patronală a Turismului Balnear din România.

Principalele motive care stau la baza necesității îmbunătățirii continue a relațiilor în domeniul turismului și a culturii între Republica Moldova și România.

poziția geografică – țări vecine;

comunitatea de limbă;

mentalitatea asemănătoare;

cultura apropiată;

tradițiile comune.

Trebuie de remarcat că industria turistică concentrată în raioanele de frontieră ale Republicii Moldova nu este pregătită pentru absorbirea și menținerea unui număr sporit de turiști la prețuri competitive. Astfel în regiune sunt 20 unități de cazare cu un fond de 3253 locuri, iar în 8 din 11 raioane unitățile de cazare s-au menținut un timp îndelungat de criză pe piață și deservesc anual cca. 25 mii de turiști, inclusiv o mie de străini. Dar oferta comercială nu este pregătită să facă față unui flux important de călători (cca.2,5 mln. pers) ce traversează zona, fără a produce beneficii comunităților locale [10, pag.27].

Analiza efectuată demonstrează că între Republica Moldova și România se constată relații destul de pronunțate în domeniul turismului, însă potențialul dezvoltării și îmbunătățirii acestor relații nu este utilizat la nivelul maxim.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Privit în ansamblu, turismul constituie un fenomen social-economic complex, specific civilizației moderne, puternic ancorat în viața societății și, ca atare, influențat de evoluția ei. El reprezintă o activitate esențială în viața națiunilor, iar dezvoltarea sa este legată de libertatea călătoriei – drept uman fundamental.

Ca urmare, astăzi se consideră că turismul reprezintă cea mai mare afacere din lume: el este principala industrie în ceea ce privește contribuția la produsul mondial brut, numărul unu în lume în ceea ce privește forța de muncă angajată și cel mai important investitor de capital. Pe plan social, turismul asigură accesul oamenilor la tezaurul de civilizație și frumusețe al societății, facilitează schimbul de opinii, idei, gînduri, contribuind în mod direct la formarea intelectuală a indivizilor, la înțelegerea și conlucrarea oamenilor. El are potențialul de a contribui la promovarea dezvoltării sociale prin efectele pe planul ocupării, redistribuirii veniturilor și atenuării sărăciei. Efectele benefice pot include și modernizarea infrastructurii, cu consecințe pozitive asupra standardului de viață al populației din zonele de destinație turistică.

Pe plan economic, turismul se dovedește a fi un factor al progresului, cu largi și pozitive implicații asupra dezvoltării întregii societăți. Astfel, prin faptul că acționează în direcția introducerii în circuitul economic (intern și internațional), a resurselor naturale, a patrimoniului cultural-istoric, de mare atracție și a unora dintre realizările contemporane în domeniile construcțiilor și artei, turismul se constituie într-un factor dinamizator al sistemului economic și social, într-un mijloc de diversificare a structurilor economice, într-un factor de optimizare a structurii economiei locale. Industria turismului a suportat un nivel de consolidare în ultimii ani, care va continua cel puțin și în perioada următoare.

Evoluția turismului internațional se poate aprecia prin acțiunea a doi indicatori: sosirile/plecările de turiști si încasările/cheltuielile din turismul internațional.

Din informațiile prezente se poate observa o creștere accentuată a turismului internațional în anii '60 si '70, urmată de o încetinire a ritmului de creștere.

Indicatorul „încasari" prezinta o crestere mult mai accentuată, care se datorează și fenomenului inflationist, pe lânga ceilalti factori de influenta (cresterea numarului de sosiri, aduratei sejurului, a cheltuielilor ocazionate de activitatea turistica, a distantei de deplasare).

Previziunile OMT se referă la o încetinire a ritmului de creștere atât a sosirilor, cât si a încasarilor. Sunt luate în considerare ritmuri medii anuale de crestere situate în jur de 4% (echivalentul unei dublari la un interval de 18 ani) pentru ambii indicatori de măsurare a circulației turistice internaționale.

OMT considera ca în anul 2020 numărul de sosiri din turismul internațional va ajunge la 1,56 mld. Din acest număr, 1,2 mld vor reprezenta călătoriile în țările învecinate (regionale) si 0.4 mld vor fi calatorii pe distante lungi (inter-regionale).

Se poate observa creșterea sustinută a zonei Asia-Pacific care, în perioada 2010-2020 îsi va dubla numărul de sosiri internaționale și va devansa în ceea ce priveste cota de piată continentul american. Cea mai mare rata de crestere anuala o are zona Orientului Apropiat, aceasta dublându-și numărul de sosiri internaționale în acelasi interval.

Repartizarea sosirilor internaționale pe regiuni geografice confirma pozitia de lider a Europei (717 milioane), urmată de Asia de Est si Pacific (397 milioane) și de continentul american (282 milioane). Urmează Africa, Orientul Apropiat și sudul Asiei.

Călătoriile pe distanțe lungi vor avea o tendintă de crestere mai accentuată (5.4%/an) decât calatoriile pe distante scurte (3.8%/an). Astfel, de la o pondere de 82% a călătoriilor pe distante scurte în anul 1995, se va ajunge în 2020 ca acestea să detină aproape 76% din piața turismului internațional.

Pâna în anul 2020, numărul turiștilor, la nivel mondial, va ajunge la 1,6 miliarde, mai mult decât dublu față de evidentele existente la nivelul anului 2005, aproximativ 700 milioane, în turism lucrează circa șapte milioane de persoane în doua milioane de unitati turistice – hoteluri, restaurante, baruri, agenții de turism.

Contribuția la Produsul Intern Brut în UE este de 5%. Din sectoarele conexe, cum ar fi transportul, alte sectoare dezvoltate pe orizontală, contribuția la PIB ajunge pâna la 11%, și mai mult de 20 de milioane de locuri de muncă. La Forumul european de turism, gazduit de Malta, au fost abordate teme, cum ar fi: dezvoltarea în domeniul turismului, ameliorarea reglementărilor cu un mai mare accent pe directiva „servicii", legătura dintre competitivitate si pregătirea profesională.

Referitor la piata europeana, OMT identifica urmatoarele tendinte macro-economice care se vor manifesta în viitorul apropiat:

• Se previzionează că sosirile internaționale de turisti să atinga 1,56 miliarde în 2020 cu o creștere medie anuala de 4,1%. Se estimează ca vor creste calatoriile pe distante lungi (de la 18% la 24% în 2020) în detrimentul calatoriilor inter-regionale.

• Pâna în 2020 Europa Centrala și de Est va atrage mai mulți turiști decât țările din Europa de Vest.

• Sosirile internaționale de turiști în Europa vor ajunge la 717 milioane în 2020, cu o creștere anuală de 3%, sub media mondială de 4,1% fapt care va diminua cota de piață a Europei.

• Franța va ramâne cea mai importantă țară receptoare de turiști din Europa (pâna în 2020 se va ajunge la aproape 106 milioane de turiști internaționali).

• Pâna în 2020, 346 milioane de turisti vor vizita zona Mediteranei (reprezentând 22% din totalul mondial al sosirilor).

Pe lânga aceste previziuni de natură pur economica sunt necesare și anumite previziuni de natură social-psihologică pentru a putea întelege nevoile / dorintele noilor turiști și a veni în întâmpinarea lor cu produse și servicii care să satisfacă întocmai asteptarile acestora. OMT identifica tendințele care se vor manifesta, în acest sens, pe piața europeană:

Turismul este promovat de către guverne mai mult pentru profiturile economice obținute decât pentru beneficiile sociale si îmbunătățirea calitătii vieții.

Creșterea importantei Internetului ca mijloc de promovare si vânzare.

Parcurile de distractii tematice vor deveni din ce în ce mai populare prin oferirea unei game largi de atractii si facilităti într-o zonă relativ compactă.

Cresterea rapidă a numarului de „low cost airlines" va avea ca efect creșterea călătoriilor intraregionale.

In societatile vestice se manifestă o tendință de creștere a numărului persoanelor în vârstă, a ratei divorțurilor, a familiilor monoparentale și a căsătoriilor la vârste mai înaintate și a respectului față de natură.

Cultura reprezintă o componentă a călătoriei la peste 60% dintre turiștii europeni.

Aceste previziuni, atât cele de natură economică, cât si cele psiho – sociologice sunt necesare pentru crearea unei oferte turistice corespunzătoare evoluției si cerințelor pieței.

Republica Moldova este o țară mică cu o diversitate mare de obiecte de interes turistic amplasate la distanțe mici de la principalele orașe – centre hoteliere. În Moldova sînt peste 15 mii atracții turistice antropice și peste 300 arii naturale importante. Au fost atestate cîteva mii de stațiuni preistorice, circa 400 așezări din diferite epoci istorice, circa 50 cetățui fortificate antice, circa 500 așezări medievale timpurii, numeroase cetăți medievale din pămînt, 6 cetăți medievale din piatră (în diferite stadii de conservare), peste 1000 monumente de arhitectură protejate, circa 50 mănăstiri ortodoxe. Acest patrimoniu este relativ uniform dispersat pe teritoriul național, iar valoarea lui motivează suficient vizitele turistice. Spre regret, starea de degradare a patrimoniului îl face neatractiv.

Dezvoltarea turismului atît ca modalitate de petrecere într-un mod plăcut și instructiv a timpului liber, cît si ca activități prestatoare de servicii solicitate în diverse etape ale unei calatorii turistice, reprezintă una dintre caracteristicile civilizatiei actuale, cu largi perspective de evolutie, fiind concomitent consecința și cauza unor mutații economice, sociale, culturale și de mediu.

Desigur există încă multe alte posibilități și unghiuri de investigare a circulației turistice; cele prezentate oferă o imagine a compexității activității, a proprietății serviciului touristic de a se particularize în raport cu specificul cerințelor fiecărui turist sau grup de turiști, a varietății problemelor ce trebuie soluționate de organizatorii de turism. Aceste forme de turism nu trebuie privite în mod izolat, ele suprapunîndu-se prin anumite caracteristici comune. Un alt aspect demn dea fi menționat constă în faptul că, între diferite forme de turism există afinități și incompatibilități, de exemplu turismul itinerant sau de circulație poate fi intern sau internațional, emițător sau receptor, cultural sau științific e.t.c; turismul particular poate îmbrăca oricare dintre formele analizate, cu excepția celui social ș.a.m.d.

Cunoașterea acestor relații, respective a cîmpurilor de interferență ca și a factorilor ce condiționează evoluția diferitelor forme de turism, prezintă semnificație deosebită pentru conturarea strategiei de dezvoltare turistică, pentru elaborare consumatorilor. În același timp, intensificarea călătoriilor – interne și internaționale, creșterea rolului turismului în ansamblul relațiilor economice internaționale ca și în viața economică și socială au determinat preocupări pentru evaluarea dimensiunilor și efectelor sale, pentru elaborarea unui sistem unitar de înregistrare și urmărire a circulației turistice.

În structura circulației turistice, în funcție de motivația deplasării, în practica turistică internațională, și mai recent, chiar și în țara noastră, s-au produs mutații importante, în principal, în sensul diversificării obiectuvilor călătoriilor și al modificării priorităților în topul preferințelor turiștilor. Aceste transformări au condus la apariția unor noi forme de petrecere a vacanței, la îmbogățirea conținutuluicelor existente cu noi aspecte, la ierarhizarea lor în structura ofertei.

Cadrul de desfășurare a activităților specifice acestui domeniu, respectiv mediul turismului, trebuie să beneficieze de valențe turistice, a căror valoare potențială calitativă și cantitativă este în măsură să determine un anumit flux de turiști.

Ca rezultat al acțiunii modelatoare a factorilor naturali, pe de o parte, iar pe de altă parte a celor antropici asupra mediului, potențialul turistic al unui teritoriu, indiferent de suprafața pe care se desfășoară, reprezintă o manifestare spațial – funcțională a capacităților habitatului respectiv de a susține activități specifice domeniului turismului.

Dupa cum cunoaștem în prezent aportul turismului în economia naționala este relative nesemnificativ. Republica Moldova avînd un nivel foarte slab dezvoltat în sfera turismului si anume nivelul de cazare si deservirea, din acest motiv atragerea turistilor scade o dată cu venitul în bugetul statului.

În urma analizei efectuate putem propune o serie de recomandări cu privire la dezvoltarea circulației turistice atît pe plan național cît și internațional:

Este binevenită extinderea și dezvoltarea echilibrată a activităților de turism pe tot teritoriul republicii, ceea ce va genera locuri noi de muncă și beneficii socio-economice pentru comunitățile locale.

Un domeniu major care urmează a fi dezvoltat în mod prioritar este sectorul de cazare. Renovarea structurilor de cazare existente, precum și construirea în regiuni noi a unor structuri moderne de cazare, impune efectuarea unei analize a evaluării cererii viitoare pe tipuri, categorii și amplasarea teritorială a acestor structuri.

Întreținerea multor atracții turistice este insuficientă. În acest context urmează a fi întocmită o listă a atracțiilor majore (în ordine prioritară, conform preferințelor vizitatorilor) care necesită renovare.

Legea turismului nr.798-XIV din 11 februarie 2000, precum și alte acte normative în vigoare, constituie cadrul juridic general, însă pentru dezvoltarea anumitor forme de turism (turismul rural, ecologic, vitivinicol, cultural, balnear, social etc.) se impune elaborarea și implementarea unor acte normative adiționale. Se recomandă armonizarea legislației turistice naționale cu alte prevederi legale din domeniile conexe, precum și ajustarea acesteia la normele internaționale.

Se recomandă a efectua o evaluare a necesităților de instruire pentru industria turismului sub raport cantitativ și structural. În această ordine de idei se propune crearea Centrului Național de Instruire Continuă în Turism, care va asigura instruirea continuă și va organiza cursuri specializate.

Computerele, internetul, motoarele de căutare, telefoanel emobile, GPS-ulși televiziunea digitală au schimbat profund modul în care lumea comunică, colectează informații și distribuie produse și servicii. Pentru industria turismului, internetul adevenit rapid sursa majoră de informare și distribuire, cu un impact important asupra cererii turistice și structurii comerțului. Accesul facil la informațiile referitoare la destinații, produse, servicii și prețuri conduc la formarea unor turiști avizați, mult mai critici și mai încrezători atunci când își aleg destinația de vacanță. Ei pot evalua mai bine raportul calitate-preț oferit de companiile concurente. Din aceste motive este extrem de important ca agenții din turismul autohton să maximizeze potențialul internetului ca și canal de rezervare, și să-l-utilizeze mai mult în administrarea și marketingul afacerilor turistice.

BIBLIOGRAFIE

Cosmescu, I., Turismul – fenomen complex contemporan, Editura Economica, Bucuresti 1998, pag. 51.

Cristureanu, C., Economia si politica turismului international, Casa editoriala pentru turism si cultura "ABEONA", Bucuresti 1992, pag. 50.

Cristureanu, C., Economia si politica turismului international, Casa editoriala pentru turism si cultura "ABEONA", Bucuresti 1992, pag. 51.

Cristureanu, C. – "Strategii si tranzactii în turismul international", Editura All Beck, Bucuresti, 2006, p 45.

Cosmescu, I., Turismul – fenomen complex contemporan, Editura economica, Bucuresti 1998, pag. 58.

Cosmescu, I., Turismul – fenomen complex contemporan, Editura economica, Bucuresti 1998, pag. 60.

Cooper, C., Fletcher, J., Gilbert, D., Wanhill, S., Shepherd, R., Tourism Principles an Practice (2nd edition), Ed. Addison-Wesley, Langman, Londra, 1998

Cooper, C., Fletcher, J., Gilbert, D., Wanhill, S., Shepherd, R., Tourism Principles an Practice (2nd edition), Ed. Addison-Wesley, Lsngman, Londra, 1998

Dinu Mihaela, Geografia turismului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2002, p. 270.

Guțutiu V., Miron V., Armonizarea politicilor de gestionare a resurselor naturale și patrimoniului cultural pentru încurajarea turismului transfrontalier în cadrul parteneriatului UE-Republica Moldova, ULIM, Chișinău, 2006

Ion Ionescu, Turismul – fenomen social-economic si cultural, Editura Oscar Print, 2000, pag 46

Ielenicz M, Comănescu L., România – potențial turistic, Editura Universitară, București, 2006.

Rodica Minciu, Economia turismului, Editura Uranius, Bucuresti, 2000, pag. 17.

Snak, O., Economia si organizarea turismului, Editura sport – turism, 1976, pag. 77.

Stanciulescu, G., Tehnica operatiunilor de turism, Editura ALL Educational, Bucuresti 1998, pag 89.

Александрова А.Ю. Международный туризм: Учеб. Пособие для вузов.-М.: Изд-во Аспект Пресс, 2001.464 с.

Александрова А.Ю. Структура туристского рынка. М.: ПРЕСС-СОЛО, 2002. 384 с.

Большой Глоссарий терминов международного туризма/ Под.ред. М.Б. Биржакова , В.И. Никифорова. Второе издание, дополненное и переработанное. В двух томах. Том I,- СПб.: « Невский фонд », 2003. 992 с.

Балабанов И.Т., Балабанов А.И. Экономика туризма. М.: « Финансы и статистика », 2002. 174 с.

Бродель Ф. Время мира//Материальная цивилизация, экономика и капитализм XV-XV1II вв. T 3. М.: Прогресс, 1992. 679 с.

Marker, P. Dezvoltarea turismului în 21 Sentury / / Jurnalul Economic, 2010. – № 11.

Magomedov, Sh Piața de servicii turistice: probleme și modalități de dezvoltare / Sh Magomedov, AM Chililov. – Minsk, 2003.

Harris, G. Promovarea turismului internațional în secolul XXI / G. Harris, KM Katz. – Moscova: Finanțe și Statistică, 2005.

www.top-rating.narod.ru (сайт АОЗТ “Статистический центр”).

www.top-rating.narod.ru (сайт АОЗТ “Статистический центр”).

Александрова А.Ю. Международный туризм. М., 2001. С. 186.

Быков В.Г., Куликова С.Н. Глобализация мирового туризма и особенности его развития в странах Западной Европы. М., 1991. С. 36.

Квартальнов В.А. Туризм, экскурсии, обмены. М.,1993. С. 42.

Краткий политико-экономический справочник. М.,1993. С. 107.

Сапрунова В. Эволюция, структура, туризм, маркетинг. М., 1997. С. 29.

Воронова Е.Ю. Место и роль международного туризма в экономике стран Западной Европы. М.,1992. С. 23.

Власова И.Б, Зорин И.В., Ильина Е.Н. Основы туристской деятельности. М.,1992. С. 42.

www.statistica.md

www.turism.gov.md

www.top-rating.narod.ru (сайт АОЗТ “Статистический центр”).

www.top-rating.narod.ru (сайт АОЗТ “Статистический центр”).

www.top-rating.narod.ru (сайт АОЗТ “Статистический центр”).

Anexa 1

Prezentarea cadrului de reglementare și organizare a turismului din Uniunea Europeană

Directive

99/93/EC în ceea ce privește semnătura electronica

99/44/EC privitoare la cîteva aspecte ale vanzării bunurilor de consum și garanțiile aferente

99/42/EC stabilirea mecanism ului de recunoaștere a calificărilor în legatură cu activitățile profesionale menționate în directivele asupra liberalizării și măsurilor de tranziție care influențează și stemul general de recunoaștere a calificărilor.

99/35/EC asupra și stemului obligatoriu de cadastru pentru operațiunile de securitate în cazul traversărilor cu bacul sau în cazul serviciilor oferite pasagerilor aeronavelor de mare viteză.

98/50/EC amendarea Directivei 77/187/EEC cu p rivire la apărare a drepturilor angajaților în cazul fuziunilor, preluărilor intreprinderilor.

98/27/EC cu privire la hotărîrile judecatorești care au vizat protejarea intereselor consumatorilor.

98/18/EC asupra măsurilor de siguranță și standardelor pentru pasagerii navelor.

97/66/EC în legătură cu prelucrarea datelor personale și confidențialitatea acestora în sectorul telecomunicatiilor.

97/55/EC amendare a Directivei 84/450/EC cu privire la publicitatea inșelătoare.

97/7/EEC cu privire la protecția consumatorilor în ceea ce privește contractele încheiate la distanță.

96/9/EC a supra protejării legale a bazelor de date.

95/57/EC în ceea ce priveste colectarea informațiilor statistice în sectorul turistic.

95/46/EC cu privire la protejarea indivizilor din punct de vedere al procesării datelor personale și al transferului datelor de acest tip.

94/47/EEC în ceea ce privește protecția cumpărătorilor în legătură cu anumite aspecte ale contractelor din punct de vedere al cumpărării dreptului de a utiliza bunuri imobile în cazul contractelor time-sharing.

93/43/EEC asupra îndeplinirii normelor sanitare ale produselor alimentare.

93/13/EEC cu privire la condițiile contractuale incorecte care afectează consumatorul.

92/59/EEC asupra siguranței produselor

92/51/EEC cu privire la un al doilea sistem de recunoaștere a pregătirii profesionale suplimentar Directivei 89/48/EEC.

92/50/EEC în legătură cu coordonarea procedurilor judecatorești în cadrul contractelor de servicii publice.

92/43/EEC asupra conservării habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice.

92/12/EEC cu p rivire la aranjamentele generale pentru produsele care sunt scutite de plata taxelor vamale cît și cu p rivire la deținerea, manipularea și monitorizarea produselor de acest tip.

91/680/EEC suplimentarea sistemului comun al TVA-ului și amendarea Directivei77/388/EEC cu p rivire la eliminarea barierelor fiscale.

90/314/EEC referitor la unele aranjamente turistice de tipul pachete de vacantță, package travel si package tours – O.J.L. 158, 2 3.06.90, p.59

89/106/EEC în ceea ce privește interpretarea legilor, reglementărilor și prevederilor administrative ale statelor membre în legătură cu produsele din construcții (engl.construction products).

Anexa 2

Noțiuni și definiții oficiale cuprinse în documentația tehnică a O.M.T.

1. Vizitator străin sau vizitator din exterior – o persoană indiferent de naționalitate care are reședința în exteriorul țării pe care o vizitează, pentru orice alt motiv decît cel de a exercita o activitate remunerată în această țară.

1.a. Turist străin sau turist din exterior – vizitatorul străin ce sejurează în țara vizitată minim 24 de ore și petrece minim o noapte;

1.b. Excursionist străin sau excursionist din exterior – vizitatorul străin ce sejurează în țara vizitată mai puțin de 24 de ore și nu înnoptează.

2. Turist național – o persoană indiferent de naționalitate care are reședința în interiorul țării și care călătorește spre o anumită destinație, alta decît cea de reședință, pentru o durată de minim 24 de ore (o înnoptare), pentru orice alt motiv decît exercitarea unei activități remunerate.

2.a. Turist național în străinătate – o persoană rezidentă în interior ce călătorește în străinătate și sejurează în țara sau țările vizitate cel puțin 24 de ore sau minim o noapte;

2.b. Excursionist național în străinătate – o persoană rezidentă în interior care călătorește în străinătate și sejurează în țara sau țările vizitate maxim 24 de ore și nu înnoptează.

Anexa 3

RECOMANDĂRI

Elaborarea pachetului touristic pentru vizitatorii din Republica Moldova

BULGARIA – LITORAL 2013

PERIOADA: 01 mai – 31 octombrie 2013

SERVICII INCLUSE: 

cazare cu tipul de masă specificat la fiecare hotel

NU SUNT INCLUSE:

taxa de stațiune (la hotelurile unde este menționată)

transport (opțional)

Orice schimbări de nume și/sau de perioade se considera anulări ale rezervărilor initiale și se vor confirma în funcție de disponibilitatile din momentul respectiv.

 Conditii de retragere si penalizare: 

20% din prețul pachetului de servicii, dacă renunțarea se face în intervalul de 29-20 zile calendaristice înainte de data plecarii;

50% din prețul pachetului de servicii, dacă renunțarea se face în intervalul de 19-10 zile calendaristice înainte de data plecării;

80% din prețul pachetului de servicii, dacă renunțarea se face în intervalul 9-4 zile calendaristice înainte de data plecării;

100% din prețul pachetului de servicii, dacă renunțarea se face într-un interval mai mic sau egal cu 3 zile înaintea plecării sau în cazul neprezentării.

Condiții acordare early booking:

Reducerile se aplică la tarifele de baza, fără taxe și suplimente.

Termenul menționat este pentru rezervare și plata integrală pană la data respectivă.

NU se admit modificări ale rezervărilor efectuate și confirmate cu reducerea de early booking.

Orice modificare va fi considerată o rezervare nouă și se va confirma în funcție de disponibilitățile din momentul respectiv, conform tarifelor standard, fara nici o reducere.

În caz de anulare a rezervărilor confirmate cu reducerea de early booking, se vor retine penalizările conform contractului și ofertei și o taxă suplimentară de 30 euro / persoană.

OBSERVAȚII:

Documente necesare călătoriei: pașaport valabil cel putin 6 luni de la data întoarcerii în țara sau carte de identitate valabilă.

Asigurarea medicală nu este obligatorie, dar este recomandată.

Asigurarea storno este opțională, se încheie odată cu semnarea Contractului de Comercializare a Pachetului de Servicii Turistice.

Agenția nu răspunde în cazul refuzului autorităților de la punctele de frontieră de a primi turistul pe teritoriul propriu sau de a-i permite să părăsească teritoriul propriu.

Conform reglementărilor în vigoare, minorii trebuie să îndeplinească urmatoarele condiții pentru a fi lăsați să iasă din tară: să călătorească cu cel putin un adult insoțitor; saă aibă asupra lor acordul ambilor parinți (sau al parintelui care nu-i însoțește) legalizat la notariat; adultul care-i insoțește, în cazul în care acesta nu este unul dintre parintți, trebuie să aibă cazier judiciar pe care să-l prezinte la frontieră.

Distribuția camerelor la hoteluri se face de către recepțiile acestora; problemele legate de amplasarea sau aspectul camerei se rezolvă de către turist direct la recepția hotelului.

Pentru anumite facilități din hotel sau din camera, hotelierul poate solicită taxe suplimentare (minibar/frigider, seif, aer condiționat etc.); în momentul sosirii la hotel solicitați recepționerului să vă informeze cu exactitate asupra lor.

Clasificarea pe stele a unităților de cazare este cea atribuita de autoritățile de resort din Bulgaria.

Hotelurile din Albena pun la dispozitia turiștilor o umbrelă și două sezlonguri gratuite pe plaja, pe cameră.

Băuturile alcoolice sau răcoritoare nu sunt incluse în preț (cu excepția hotelurilor care practică sistemul All Inclusive sau Ultra All Inclusive).

Sejurul începe cu snack-uri (pentru hotelurile cu all inclusive și ultra all inclusive) sau cu cina (pentru hotelurile cu mic dejun, demipensiune sau pensiune completa) și se încheie cu prînzul.

Hotelurile din Albena își rezervă dreptul de a percepe la momentul check-in-ului un depozit de 50 euro / camera / sejur pentru posibile pagube cauzate de turiști.

În cazul schimbării datelor la care hotelurile se deschid/închid, turiștii vor fi cazați în hoteluri similare sau de o categorie superioară față de hotelurile rezervate inițial, cu informări în prealabil.

Observatii foarte importante pentru hotelurile din Albena:

• Camerele standard au două paturi normale și un pat suplimentar.

• Camerele în care sunt acceptai doi adulti + doi copii (2-11, 99 ani) sînt în număr limitat. • Conform condițiilor impuse de toate hotelurile din Albena, orice nemulțumire legată de hotel (confort, spațiu în cameră, masă etc.) va fi comunicată de către turist în scris în timpul sejurului. Nu se admit reclamații ulterioare.

• Pentru cazarea a doi adulți + doi copii (2-11, 99 ani) în camere duble interconectate (două camere cu ușa de legătură între ele), fiecare copil platește 50% din tariful de adult, care este cu 2 euro / zi mai mare decat tariful standard."

Anexa 4

Clasificarea călătorilor internaționali, realizată de Organizația Mondială a Turismului

Sursa : Organizația Mondială a Turismului