Flora Palustră ȘI Hidrofilă A Lacului Somova

Ministerul Educației și Cercetării Universitatea ,,Ovidius ” Constanța Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole Specializarea Biologie

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific Absolvent Conf.univ.dr.Marius Făgăraș Ștefănescu Victor-Aurel

Constanța 2016

Ministerul Educației și Cercetării Universitatea ,,Ovidius ” Constanța Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole Specializarea Biologie

FLORA PALUSTRĂ ȘI HIDROFILĂ A LACULUI SOMOVA (JUD.TULCEA)

Coordonator științific Absolvent Conf.univ.dr.Marius Făgăraș Ștefănescu Victor-Aurel

Constanța 2016

CUPRINS

INTRODUCERE

Lacul Somova se află pe teritoriul comunei Somova,care se încadrează în două mari regiuni geografice diferite din punctul de vedere al structurii geologice,altitudinii,genezei și aspectului reliefului și anume Dunărea Maritimă și Podișul Dobrogei de Nord. Motivul pentru care am dorit să realizez o cercetare asupra zonei lacului Somova a fost în principal acela de a prezenta diversitatea speciilor prezente. Datele biografice despre această zonă nu sunt foarte numeroase, acesta fiind un un alt motiv pentru a actualiza datele care deja se cunosc despre acestă zonă.

Speciile regăsite în zona studiată aparțin atât unei vegetații de tip palustru cât și unei vegetații de tip hidrofil.

Pentru prezentarea diversității florei am efectuat mai multe deplasări pe teren în zona de cercetare pentru a surprinde cât mai bine speciile prezente.

Teritoriul comunei Somova face parte din Rezervația Biosferei Delta Dunării, situl Ramsar „Delta Dunării”, situl patrimoniului mondial natural și cultural Delta Dunării (statut de protecție internațional) și din trei situri Natura 2000 (statut de protecție la nivel comunitar):

– ROSPA0031 Delta Dunării și Complexul Razim – Sinoie (54%)

– ROSCI0065 Delta Dunării (54%)

– ROSCI0201 Podișul Nord Dobrogean (4%)

Zonele protejate sunt prezentate cu ajutorul formularelor standard Natura 2000.

Sub aspect biogeografic, teritoriul Rezervației Biosferei Delta Dunării este situat în marea regiune palearctică (ce cuprinde întreaga suprafață a Europei,partea de nord a Africii și Asia (fără India și Indochina),subregiunea euromediteraneană.

1

Dacă ne referim la aspectul fitogeografic se încadrează îm procincia dunubiano-pontică,formând o unitate proprie și anume districtul Delta Dunării (V.Ciocârlan ,1994).

Vegetația poate fi grupată în trei categorii: acvatică, palustră (de baltă) și de uscat. Alături de numeroasele specii vegetale prezente, putem întâlni și diverse specii de păsări,deci putem spune că avem parte de o diversitate bogată de specii, atât specii de floră cât și de faună.

Unul dintre factorii care poate pune în pericol diversitatea speciile vegetale, dar și de păsări este reprezentat de diferite activități antropice de pe malul lacului sau din apropierea acestuia.

Zona studiată prezintă și un anume interes turistic deoarece este situată într-o rezervație naturală ce curpinde mai multe lacuri și turiștii se pot bucura de peisajele încântătoare.

Vegetația acvatică și palustră cuprinde asociații vegetale care sunt realizate de către plantele ce se dezvoltă în locurile care sunt acoperite de apă pe parcursul întregului an.

Vegetația palustră sau helofilă cuprinde plantele care au organele subterane (rădăcini , rizomi) acoperite de apă , iar tulpinile sunt organele vegetative ce se dezvoltă la suprafață. Vegetația acvatică cuprinde speciile submerse (ce au rădăcinile fixate în substrat tulpina și frunzele subacvatice,doar floarea se ridică deasupra apei pentru polenizare) și specii cu frunzele natante.Unele specii natante au rădăcinile fixate în mălul de pe fundul cuvetei lacustre ,existând și alte specii ce plutesc libere la suprafața apei (Gâștescu , Știucă ,2008)

2

Mulțumesc în mod deobit domnului conf.univ.dr.Marius Făgăraș pentru sprijinul acordat în dorința mea de a cunoaște diversitatea speciilor vegetale din zona studiată ,m-a îndrumat și ajutat la prelucrarea datelor bibliografice și a datelor care au fost culese pe parcursul deplasărilor pe teren.

3

CAPITOLUL 1

GENERALITĂȚI PRIVIND ARIA DE STUDIU

Poziția geografică și carcteristici generale

Lacul Somova este localizat pe teritoriul comunei Somova. Acest teritoriu cuprinde două mari regiuni geografice Dunarea Maritimă și Podișul Dobrogei de Nord. Lacul Somova marchează intrarea în Delta Dunării, acesta făcând parte din complexul lacustru Somova-Parcheș, despre care se poate spune că reprezintă o mini-deltă, deoarece prezintă o biodiversitate asemănătoare cu cea a Deltei Dunării, numai că trebuie să ne raportăm la o scară spațială mult mai redusă. Acest complex cuprinde lacurile Gorgonel, Rotundu Parcheș, Ciociovata, Babele, Petica, Somova, Casla, Gâsca,lacurile Gorgonel, Rotundu, gârla Somova, ghiolul Morun. Toate acestea sunt unite între ele prin canale și japșe, cu ochiuri de apă străjuite de stuf și constituie un ansamblu de zone umede ce reprezintă habitatul speciilor de păsări de apă.

Din punct de vedere fizico-geografic, comuna Somova este amplasată într-o zonă colinară, terminații ale Dealurilor Tulcei, cu versanți nordici ce coboară abrupt către apele complexului lacustru Somova-Parcheș sub forma unei faleze.

4

Fig.1 Poziția geografică a lacului Somova în cadrul Rezervației Biosferei Delta Dunării

5

Condiții fizico-geografice,pedologice și climatice

Relief și alcătuire geologică

Zona în care se află lacul Somova face parte din regiunea geografică Balta Somovei,care se intinde de la îngustarea luncii inundabile a Dunării situată între capul Isaccei și promontoriul Orlovca (Ucraina) până la aliniamentul Pătlăgeanca – Tudor Vladimirescu – Tulcea, unde Brațul Tulcea, prin direcția sa sud-estică, închide aria depresionară a bălții.

Dimensiunile și poziția cuvetelor lacustre sunt în funcție de configurația malurilor (dispunerea promontoriilor), principalele lacuri fiind: Rotund, Gorgonel, Telincea, Parcheș, Babelor, Memelegiu, Somova (România), Orlovca, Dervent, Cuhurlui (Ucraina). Pe suprafața bălții, câteva gârle sau canale antropice fac legatura lacurilor între ele și mai fac legpruta de cursul Dunării, cel mai important canal fiind Gârla Somova care curge paralel cu malul între Parcheș și Tulcea (Lacul Parcheș – Lacul Somova).

Traseul actual Dunării s-a format, în Pleistocenul superior, pe un mare aliniament tectonic care delimita nordul horstului dobrogean de depresiunea nord dobrogeană.

Instalarea fluviului pe actualul traseu a fost determinată de o etapă morfogenetică în care nivelul bazinul Pontic suferea o regresiune și era cu 5-10 m mai jos. Acest nivel jos a generat adâncirea afluenților Dunării și o retezare a interfluviilor (pedimentelor) care coborau din Dealurile Somovei spre nord, acestea având în prezent aspect de promontorii.

Traseul Dunării și văile afluente situate între promontorii au fost colmatate (înecate în aluviuni), în urma etapelor de transgresiune, când nivelul mării a crescut (Holocen). In felul acesta de o parte și de alta a cursurilor de apă s-au format lunci largi, cu pante foarte reduse și lipsite de denivelări importante.

Lunca Dunării fiind inundată periodic în perioadele de ape mari are un aspect de baltă,aceasta fiind alcătuită dintr-un sistem de lacuri, malștini și canale.

6

Solurile

Solurile de pe teritoriul regiunii studiate sunt în mare parte reprezentate de loess depus inițial și nedaranjat (loess tipic) sau din loess remaniat, redepus (depozite prăfoase loessoide).

Solurile principale de pe acest teritoriu prezintă în general carcteristici tipice solurilor care sunt formate într-un climat semiarid pe un suport pedologic prăfos argilos de tip loess eolian, teren loessoid sau loess remaniat,în funcție de unitatea geomorfologică pe care se dezvoltă.

Unul dintre solurile întâlnite în zonă este cernoziomul brun-roșcat cu humus de 40-50 cm grosime,existent pe terenurile orizontale sau cu humus de 20-40 cm grosime, întâlnit pe terenurile cu pante mai mici de 10%, respectiv cu humus de grosime mai redusă de 20 cm de pe terenurile cu pantă sub 20%.

Un alt tip de sol întâlnit este solul nisipos sau mâlos,acesta fiind lipsit de humus,băltind în perioade în care apar precipitații ,în care se observă o vegetație specifică de baltă ,existent în sectorul de luncă a Dunării.

Zonele cu soluri erodate sunt generate cu cursurile torenților cu ape provenite din precipitații care străbat de la sud-vest spre nord-est localitățile comunei Somova, acestea varsându-se în gârla Somova. Există numeroase suprafețe neproductive și râpe generate de configurația naturală a terenului, care în urma ploilor torențiale au generat zone supuse eroziunii cu aspect de ravene în curs de dezvoltare, ca de exemplu în localitățile Mineri și Parcheș.Speciile au o anumită preferință față de tipul de sol pe care se găsesc (Ghinea,2000).

7

Clima

Clima din regiunea studiată are un caracter temperat continental ,cu veri fierbinti cu precipitații slabe și ierni nu foarte reci ,dar cu viscole puternice. Cantitatea medie de precipitații este de 400 mm/mp anual.

1.2.3.1 Temperatura

Temperaturile trimestriale medii sunt urmatoarele in primul trimestru temperatura medie este de 1,5°C , in al doilea trimestru temperatura medie este de 15,2°C, în cel de-al treilea trimestru 20,5°C și în cel de-al patrulea trimestru temperatura medie este de 5,8°C. Temperatura medie anuală este de 11 °C ,temperatura maximă medie anuală are valoarea de 16°C, cu valori maxime de 28 °C în lunile iulie și august,în timp ce în lunile ianuarie-februarie, temperatura este de peste 2°C .

În Somova temperatura maximă abslută înregistrată a fost de 39 °C, iar numărul zilelor în care se înregistrează valori de temperatură de peste 30 °C, care reprezintă zilele tropicale ajung anual la o medie de 20-30 de zile.

Numărul zilelor în care se manifestă înghețul este în medie de 85 pe an, iar în lunile ianuarie și februarie, numărul anual de zile în care apare ninsoarea este de 29,3 și cel al zilelor în care este prezent un strat de zapadă este de 32,5. Numărul zilelor lipsite de îngheț poate ajunge la aproximativ 200.

Cea mai ridicată frecvență o prezintă vânturile de la nord (18,25 %), urmate de vânturile din sud (16,70 %) și cele din nord-est (13,15 %) , iar cea mai redusă frecvență o au vânturile din est ( 6,35 %), sud-vest (8,10 % ) și vest (9,25 %) (Ghinea , 2000).

8

1.2.3.2 Precipitații atmosferice

Precipitațiile medii din zonă totalizează 444 mm/an,din care aproximativ 73 % se înregistrează în perioada verii. Precipitațiile medii din zonă au valori diferite în funcție de perioada anului, acestea repartizate pe trimestre au valorile următoare:în primul trimestru 78 mm,în al doilea trimestru au valoare de 143 mm ,în al treilea de 120 mm și în cel de-al patrulea trimestru al anului acestea au o valoare de 103 mm.

În cursul verii precipitațiile atmosferice sunt sub formă de ploi torențiale.Acestea declanșează inundațiile locale și intensifică procesul de eroziune de pe pantele colinelor existente și de transport al depozitelor prăfoase loessoide spre lacurile și bălțile din lunca Dunării.În general ploile cu caracter torențial nu acoperă cantitatea de apă necesară pentru culturile agricole,ele fiind asociate cu vânturi puternie care intensifică procesul de evaporare al apei. Nebulozitatea este mai scăzută decât în alte regiuni ale tării.

1.2.3.3 Radiația solară

Clima este influențată de diferiți factorii radioactivi și geografici. Durata de strălucire a soarelui este mai mare decât este în medie în majoritatea regiunilor țării. În perioada iernii radiația solară este în cantitate mai redusă, zilele având o durată mai scurtă, dar aceasta se intensifică în perioada primăverii și verii. Durata strălucirii soarelui este una destul de ridicată în medie aceasta fiind de 2115 ore /an. Acestă durată determină existența iernilor blânde și a verilor călduroase . Numărul mediu anul al zilelor cu cer senin este de aprox.60 de zile,iar cel al zilelor cu cer acoperit de 90 zile (Gâștescu , Știucă, 2008)

9

1.2.3.4 Umiditatea aerului

Datorită surselor numeroase de evaporație și de evapotranspirație, în zona studiată, valorile medii anuale ale umidității relative a aerului sunt în jur de 75 %. Din luna octombrie până în luna martie inclusiv, valorile medii multianuale ale umidității relative depășesc 80 .Valori mai ridicate ale umidității relative se înregistrează în perioada iernii,respectiv în lunile decembrie și ianuarie,când se ating valori de 88-90 % (Gâștescu , Știucă ,2008)

10

CAPITOLUL 2

Metode de lucru utilizate în studiul florei palustre și hidrofile a lacului Somova

Pentru descrierea speciilor vegetale prezente în zona lacului Somova am realizat mai multe deplasări pe teren pentru a surprinde cât mai bine vegetația prezentă.

Conspectul floristic cuprinde taxonii de plante superrioare care au fost identificați în habitatul întălnit în jurul lacului Somova și am studiat diferite lucrări și am realizat un inventar al florei identificate în zonă.

Pentru determinarea și încadrarea sistematică a taxonilor identificați ce se regăsesc în lucrare am utilizat datele prezente în diferite lucrări botanice precum Flora ilustrata a plantelor vasculare din Estul Romnâniei (Sârbu, Ștefan, 2001) , Flora ilustrată a României Pteridophyta et Spermatophyta (Ciocârlan, 2000), Flora RSR-RFR 1952-1976, Flora României , Determinator ilustrat al plantelor vasculare (Beldie, 1977).

Pentru fiecare specie din lucrare au fost menționate categoriile de bioforme, categoriile fitogeografice și unitățile taxonomice superioare asociaiei (Popescu, Sanda, Dolțu, 1983).

Categoriile formelor biologice și ale elementelor floristice la care aparțin speciile identificate în zona în care s-a realizat cercetarea au fost reprezentate sub formă de spectre ecologice.

Fiecate specie prezintă anumite caracteristici biologice,are anumite cerințe și toleranțe față de factorii ecologice. Fiecare specie vegetală aparține unei forme ecologiece (bioformă),unei forme ecologice (ecoformă) și unei forme fitogeografice (geoelement).

11

Bioformele (formele biologice) reprezintă categorii de plante ce aparțim umor unități taxonimice diferite ,care au dobândit în timpul evoluției lor ,o serie de particularități fiziologice, anatomice și morfologice asemănătoare, dictate de condițiile de mediu în care au luat naștere (Ivan D.,1979).

Categoriile de bioforme ce au fost utilizate sunt cele propuse de Raunkiar (1905) ,ele fiind completate de Braun-Blanquet care clasifică plantele în mai multe categorii, în funcție de modul în care sunt protejați mugurii vegetative de regenerare în perioada nefavorabile(iarnă,condiții de uscăciune), acestea fiind :

Ch – camefite –plante perene , cu tulpini ierboase ,spre bază mai mult sau mai puțin lignifiate, adesea culcate pe pământ , au înălțimi mai mici de 0,3 m ,mugurii de regenerare rezistă la temperaturi scăzute, fiind protejați de stratul de zăpadă sau de resturile vegetale.

H – hemicriptofite – plante perene ierboase cu mugurii regeneratori la baza tulpinilor ,

semiîngropați în sol, astfel ei sunt protejați de frigul iernii prin frunzele uscate ale rozetelor bazale ,de resturi vegetale și de stratul de zăpadă.

G – geofite –specii perene ierboase,cu mugurii adăpostiți în sol

HH – helohidatofite

Th – terofite anuale – plante ierboase anuale.

TH – terofite bianuale – plante ierboase bianuale

Ph – fanerofite

mPH – mezofanerofite – plante cu înălțimea de 2 -15 m.

Elementele floristice (fitogeografice) din acest conspect au fost reunite în câteva categorii mai mari în funcție de proveniența geografică a speciilor, acestea fiind :

Circ – circumpolar , care după localizare arealului poate fi :

Bor-boreal

Arct –alp –arcto- alpin

12

Eua – elementul eurasiatic,care în funcție de localizarea arealului poate fi :

cont – continental

med – mediteranean

Eur – european central

Pont – pontic

Pan – panonic

Med – spațiul euro-asiatic-african , inclusic submediteraneanul .Acesta poate fi :

est

vest

Cosm – cosmopolit

Adv – adventiv

Principalele categorii de plante utilizate pentru caracterizarea ecologică a florei sunt cele stabilite de Ellenberg, 1952, în funcție de afinitatea speciilor pentru cei trei factori ecologici principali umiditate,temperatură și reacția solului,adaptate la condițiile edafo-climatice din țara noastră de Csürös St.

Tabel 1. Principalele categorii ecologice de plante

13

CAPITOLUL 3

FLORA PALUSTRĂ ȘI HIDROFILĂ A LACULUI SOMOVA

3.1 Conspectul florei din zona cercetată

Clasa CONJUGATOPHYCEAE

Ord. ZYGNEMATALES

Fam. ZYGNEMATACEAE

– Spirogyra sp. – HH, Cosm; U6 T3 R4

Clasa PTERIDOPSIDA

2. Ord.SALVINIALES

Fam.SALVINIACEAE

Salvinia natans – Hh, Eua; U6 T3 R3, Hydrocharition,Lemnetalia

Fam.MARSILIACEAE

Marsilia quadrifolia – HH, Eua (Med); U6 T3 R0, Nanocyperion

Clasa EQUISETOPSIDA

3. Ord.EQUISETALES

Fam.EQUISETACEAE

-Equisetum palustrae – G, Circ; U5 T2 R0, Magnocaricion elatae, Molinietalia

14

Clasa MAGNOLIOPSIDA (DICOTYLEDONATAE)

4.Ord.LAMIALES

Fam.LAMIACEAE

Stachys palustris – H, Circ; U4 T3 R4

Fam.PLANTAGINACEAE

-Hippuris vulgaris – HH, Circ; U6 T0 R4,5

Fam.LENTIBULARIACEAE

-Utricularia vulgaris – HH, Circ; H6 T0 R3,5, Nymphaeion, Lemnion-Hydrocharition

5. Ord.SAXIFRAGALES

Fam.HALORAGACEAE

Myriophyllum spicatum – HH, Circ (bor); U6 T0 R4,5, Potametalia, Nymphaeion

6. Ord.CERATOPHYLALLES

Fam.CERATOPHYLACEAE

Ceratophyllum submersum – HH, Cosm; U6 T3 R0, Hydrocharition, Potamion

7. Ord.NYMPHEALES

Fam.NYMPHEACEAE

-Nymphea alba- HH, Eur; U6 T0 R4, Nymphaeion

-Nymphar lutea – HH; Eua (Med); U6 T0 R3,5, Nymphaeion

8. Ord.ASTERALES

Fam.MENYANTHACEAE

Nymphoides peltata – HH, Eua (Med); U6 T3 R4, Nymphaeion

15

9. Ord.SOLANALES

Fam.CONVOLVULACEAE

Calystegia sepium – G(H), Eua; U4,5 T3 R4, Calystegion

Fam.POLYGONACEAE

Rumex hydrolapathum – HH, Eur; U6 T4 R4, Phragmition

10. Ord.MALPHIGHIALES

Fam.SALICACEAE

-Salix cinerea – mPh, Eua; U5 T3 R3, Salicion cinereae

Clasa LILIOPSIDAE (MONOCOTYLEDONATAE)

11. Ord.ALISMATALES

Fam.ALISMATACEAE

-Sagitaria sagittifolia – Hh, Eua (Med); U6 T3 R4

Fam.BUTOMACEAE

Butomus umbellatus – HH; Eua (Med); U6 T3 R0, Phragmition

Fam.HYDROCHARITACEAE

-Hydrocharis morsus-ranae -HH, Eua; U6 T3,5 R3,5, Hydrocharition, Lemnion minoris

Stratiotes aloides- Hh, Eua; U6 T4 R4, Hydrocharition, Lemnion minoris

-Vallisneria spiralis- HH, adv(cosm); U6 T3,5 R0, Potamion

Najas major – HH, Eua; U6 T4,5 R 4,5, Potamion

-Elodea canadensis -HH, adv, U6 T3,5 R0, Potametalia

16

Fam.POTAMOGETONACEAE

Potamogetum crispus – HH, Cosm; U6 T3.5 R4, Potametalia

Potamogetum perfoliatus- HH, Cosm; U6 T0 R4, Potamion

Potamogetum pectinatus- HH, Cosm; U6 T3,5 R4,5, Potamion

Potamogetum natans – HH, Circ; U6 T2,5 R4, Nymphaeion, Potamion

12. Ord.ASPARAGALES

Fam.IRIDACEAE

Iris pseudacorus – G (HH), Eur; U 5,5 T0 R0, Alnetea glutinosae, Phragmitetea

13. Ord.POALES

Fam.POACEAE

-Phragmitis australis – HH, Cosm; U6 T0 R4, Phragmition

-Glyceria aquatica – HH, Circ; U5 T3 R4, Phragmition

Fam.TYPHACEAE

-Typha latifolia – HH, Cosm; U6 T3,5 R0, Phragmiti –Magnocaricetea, Phragmition

-Typha angustifolia – H (HH), Cosm; U6 T4 R0, Phragmiti – Magnocaricetea, Phragmition

Fam.CYPERACEAE

Scirpus lacustris – G (Hh), Cosm; U6 T3 R4, Phragmition australis

Carex stricta – H(HH); Eur; U6 T3 R0 ,Caricion, Magnocaricion

17

3.2 Analiza taxonomică a florei identificate

Flora din habitatele din zona în care s-a facut cercetarea se caracterizeză printr-o diversitate de specii.,care este determinată de condițiile microclimatice și de tipurile de sol din zonă.Speciile de plante sunt prezentate în lucrare sub forma unei analize taxonomice.

Pe baza observatiei personale, a datelor bibliografice și a materialului vegetal care a fost recoltat s-au inventariat un număr de 33 de specii, ce sunt încadrate în 22 de familii și 13 ordine. Acești taxoni identificați în zonă aparțin încrengăturilor Tallophyta și Spermatophyta (Angiospermae). Repartiția taxonilor pe clase este următoarea:o specie aparține clasei Conjugatophyceae , două specii aparțin clasei Pteridopsida, o specie clasei Equisetopsida, 11 specii aparțin clasei Magnoliopsida (Dicotiledonatae), iar 18 specii aparțin clasei Liliopsida (Monocotiledonatae).

Familiile cu cel mai mare număr de specii din zona studiată sunt :

1.Familia Hydrocharitaceae – 5 specii 4.Familia Poaceae – 2 specii

2.Familia Potamogetonaceae – 4 specii 5.Familia Typhaceae – 2 specii

3.Familia Nympheaceae – 2 specii 6.Familia Cyperaceae – 2 specii

Fig.2 Ponderea procentuală a familiilor reprezentative din zona cercetată

18

Valorile procentuale ale fiecărei familii reprezentate din aria cercetată sunt înscrise în tabelul nr.2

Tabel 2 Valoarea procentuală a speciilor din cadrul familiilor reprezentative

19

3.3 Analiza bioformelor din zona cercetată

Datorită tipului de substrat pe care se găsește zona de studiu, unde umiditatea solului este una ridicată o mare parte a anului, exceptând perioadele secetoase ale anului, iar tipul de vegetație care este mai frecvent întâlnit este reprezentat de vegetația palustră și de cea hudrofilă, încadrată în clasa Phragmitetea și care este alcătuită din specii înalte, viguroase, ce sunt reunite în fitocenoze compacte, de cele mai multe ori monodominante, având un grad de acoperire ridicat a substratului, de 90-100%, speciile fiind adaptate la condițile climatice și pedologice din această zonă.

În urma cercetării realizate în zona lacului Somova s-a constatat faptul că sunt predominante speciile halohidatofile,acestea regăsindu-se într-o proporție foarte ridicată de 75,75 %.

Helohidatofitele sunt specii ce se găsesc în zonele înmlăștinite, umede.

Pentru a prezenta tipurile de bioforme prezente am realizat spectrul bioformelor (Fig.3).

Fig.3 Spectrul bioformelor din zona lacului Somova

20

3.4 Analiza elementelor floristice din zona cercetată

În urma analizei valorilor prozentuale ale categoriilor de elemente floristice se observă predominanța elementelor cosmopolite, reprezentate de 27,27 % din specii , elenentelor eurasiatice , ce se găsesc într-o proporție de 18,18 % și a elementelor circumpolare ce găsesc în aceeasi valoare procentuală de 18,18 %.

Prezența elementelor eurasiatice într-o pondere ridicată (18,18 %) se datorează climatului temperat continental al zonei cercetate , iar prezenta într-o pondere ridicată a elemetelor cosmopolite (27,27 %) indică influența antropică intensivă a vegetației.

Pe baza valorilor procentuale ale prezenței elementelor fitogeografice identificate în zona lacului Somova, am realizat spectrul elementelor floristice, care poate fi observat în figura 4.

Fig.4 Spectrul elementlor floristice din zona lacului Somova

21

3.5 Analiza categoriilor ecologice de plante

Pentru evidențierea influenței condițiilor climatice și geografice asupra speciilor de plante din zona Lacului Somova am realizat spectrul categoriilor ecologice. Acesta prezintă ponderea principalelor categorii ecologice de plante dupa U, T, R. Au fost luate în considerare principalele categorii ecologice stabilite de Ellenberg în funcție de cerințele fiecărei specii față de factorii ecologici cei mai importanți temperatură, umiditate și reactivitatea solului.

Analiza categoriilor ecologice din aria cercetată indică predominanța speciilor hidrofile (81,81%), indicând preponderența unor habitate umede în zona cercetată.

În funcție de temperatură sunt predominante speciile micromezoterme (57,57%) și cele euriterme(24,24%), iar în funcție de reactivitatea solului predomină categoriile de plante slab acido-neutrofile (54,54%) și euriionice (30,3%).

Datele sunt prezentate în figura 5, unde este reprezentat spectrul categoriilor ecologice.

Fig.5 Spectul categoriilor ecologice de plante din zona lacului Somova

22

Au fost observate diferite tipuri de habitate pe malul lacului Somova și asociațiile vegetale caracteristicice.Asociațiile vegetale prezente în zonă sunt hidrofile și higrofile ,clasificate conform sistemului românesc de clasificare a habitatelor (Donită et al.,2005).

Unul dintre habitatele din zonă este reprezentat de comunități danubiene cu Phragmites Australis și Schoenoplectus lacustris (cod R5309 conform manualului Habitatele din România, tip de habitat caracterizat prin asoțiația Scirpo-Phagmitetum W.Koch 1926, care reprezintă de fapt stufărișul de pe malurile lacului, în amestec cu specii de papură, de pipirig și de rogoz.

Fitocenozele dominate de Phargmites australis,cu înălțimi de până la 3,au ca specii însoțitoare Schoenoplectus lacustris, Typha angustifolia, Iris pseudacorus, Glyceria aquatica,