Flexibilitate și adptabilitate în arhitectură. [625994]

Flexibilitate și adptabilitate în arhitectură.

1. Cuvânt introductiv – justificarea alegerii

2. Scurt istoric – adaptabilitatea și flexibilitatea de -a lungul timpului
a. Arhitectura antică
b. Arhitectura modernă
c. Arhitectura contemporană
3. Adaptabilitate și flexibilitate – beneficii, definiții, metode de construcție
a. Definiții
b. Beneficiile clădirilor flexibile/adaptabile
c. Metode de construcție
d. Materiale utilizate
4. Proiectarea clădirilor flexibile/adaptabile
a. Principii care stau la baza proiectării clădirilor flexibile
b. Clădir i flexibile. Birouri flexibile – teorie și practică
c. Case flexibile
d. Programe CAD de modelare a clădirilor
e. Conversii de spații
f. Strategii pentru design flexibil
g. Percepția spațială
5. Studii de caz
a. 1
b. 2
c. 3
d. 4
6. Proiectul de diplomă
Concluzii
Bibliografie

2 1. Cuvânt introductiv – justificarea alegerii

Ființele umane sunt persoane flexibile care sunt mobile, creative și capabile să opereze
într-o gamă largă de medii.
În trecutul nu prea îndepărtat, capacitatea de reacție rapidă la schimbare a fost factorul
cheie în supraviețuirea speciei. Schimbările re cente în societate, impuse de cultura, economie,
tehnologie și considerente ecologice, instigă la o nouă examinare a modului în care construim
clădirile care susțin viața și munca.
Lucrarea de față explorează caracteristicile arhitecturii flexibile prin e xaminarea
deciziilor de proiectare care duc la realizarea de clădiri receptive la nivel cultural.
În lucrare se analizează factorii de bază care generează un sentiment de loc și modul în
care modelele tradiționale și istorice de construcție au reușit să cr eeze o arhitectură cu adevărat
adaptabilă.
Identifică caracteristicile arhitecturii flexibile și principiile Open Building , examinează
efectul pe care acest tip de design î l are in diferitele niveluri din mediul construit.
Lucrarea acordă o atenție deose bită arhitecturii contemporane prin examinarea
lucrărilor contemporane de arhitectură, care au capacitatea de a fi modulare, flexibile, etc .
Sun explorați factorii specifici care fac acest nou design o resursă valoroasă în căutarea
unor strategii flexibi le de arhitectură.
Caracteristici , cum ar fi încorporarea elementelor schimbătoare, crearea spațiilor
multifuncționale și libertatea de funcționare sunt examinate în raport cu ambițiile designerului
de a crea un mediu receptiv cultural care se conectează direct cu oamenii care folosesc clă direa.
Această lucrare studiază în special genul de arhitectură portabilă, impactul tehnologiei
asupra dezvoltării formei arhitecturale și dezvoltarea designului experimental și inovativ al
casei în secolul al XX -lea.

3
CAPITOLUL I. DATE GENERALE . DEFINIȚII. ISTORIC
1.1. DATE GENERALE
Fluiditatea este un principiu cheie în generarea unei arhitecturi flexibile – termen folosit
pentru a descrie clădirile care sunt proiectate să răspundă cu ușurință la schimb ări pe tot
parcursul lor de viață. Beneficiile arhitecturii flex ibile sunt considerabile: clădirile rămân în uz
mai mult, s e adaptează mai bine scopului său, adaptează experiența și intervenția utilizat orilor,
se adaptează inovării tehnice mai ușor și este mai viabilă din punct de veder e economic și
ecologic.
Aceasta a re, de asemenea, un potențial mai mare de a rămâne relevant pentru tendințele
culturale și societale (Kronenburg 2002) , să stabilească contextul cultural uman pentru o
arhitectură flexibilă și să creeze o nouă generație de modele de const rucții flexibile.
Marea schimbare e că în prezent există o arhitectură portabilă /flexibilă , care devine tot
mai sofisticată și mai acceptată de către dezvoltatori dar și de publicul larg, devenind o formă
mai acceptabilă de design.
Tehnologia avansează și se îmbunătățește. Încă nu este răspândită, dar este mai frecvent
privită ca o posibilă soluție. Un prim exemplu de dimeniuni mari poate fi ansamblul imobiliar
de la Jocurile Olimpice de la Londra în 2012, unde o treime din clădirile majore au carcateristici
mobile sau adaptabile. Motivul a fost că organizatorii căutau modalități de a crea funcțiuni
pentru o per ioadă de timp limitată și clădiri durabile , iar cerința de a face acest lucru este mai
importantă astăzi decât acum 20 de ani.

1.2. ARHITECTURA MOBILĂ
Arhitectura mobilă nu este un tip de arhitectură care are multe stereotipuri. Apare în
general atunci când se caută o soluție neobișnuită la o problemă foarte specifică, motiv pentru
acre apar soluții inovatoare. . Este mult mai probabil ca acest lucru să se întâmple în tipul de
arhitectură mobilă, decât în arhitectura statică convențională, deoarece există multe modalități
diferite de a rezolva o problemă de arhitectură statică. Uneori este vorba de stil, imagine,
bugete, în ti mp ce în arhitectura mobilă se lucrează adesea la marginea capacităților de
proiectare.
Cu toate acestea, există forme definite de arhitectură mobilă care sunt repetate și se
întâmplă din ce în ce mai des, cele mai frecvente f iind arhitectura de tracțiune ; clădiri care sunt
realizate cu ajutorul corturilor și membranelor.

4 O altă formă de arhitectură mobilă, care este destul de comună, este arhitectura
gonflabilă (arhitectura pneumatică), unde se folosesc corturi și o formă de membrană, ceea ce
este destul de tipic.
În general, o structură portabilă este utilizată într -o situație în care aceasta oferă o
soluție la o problemă care nu poate fi rezolvată în nici un alt mod. În mod tipic, aceste probleme
apar deoarece timpul de realizare a proiectului este limi tat sau atunci când proiectul construit
se află pe un sit dificil .
Uneori, utilizarea unei variante de arhitectură mobilă apare dintr -o situație pur
economică, nu se dorește o clădire permanentă, deci se poate construi o clădire temporară care
se poate fo losi din nou, in alt scop.
Structurile portabile se folosesc în mare parte din cazuri pentru expoziții sau pentru
evenimente de importnață majoră, unde imaginea este foarte importantă, sau ca refugii sociale.
Arhitectura mobilă este relativ scumpă, cere eforturi pentru a se proiecta corect, precum
și pentru a putea fi deplasa tă de la un loc la altul. Și mișcarea ceva în jurul valorii nu este
sustenabilă.
Dacă clădirea se poate salva în mod permanent, o clădire care altfel e sortită demolării
sau ris ipirii, contracarând astfel costul mișcării, există întotdeauna o ecuație între cât se
econmisește și cât costă relocarea.
Unul dintre cele mai importnate principii ale arhitecturii mobile constă in durabilitate,
motiv pentru care se recomandă o clădire cât mai ușoară posibil, foarte compactă, ceea ce face
să fie mult mai economică relocarea.
Arhitectura pneumatică, arhitectura gonflabilă (arhetipurile), unde se pot utiliza
membrane , arhitecturile foarte ușoare , tensionate sunt cele mai durabile.

1.2. ARH ITECTURA FLEXIBILĂ.
Una dintre motivațiile importante ale Mișcării Moderne o fost viziunea asupra problemei
sociale.
Socialiștii liberali și vizionarii au considerat că cel mai mare și importantă datorie a lor
este de a îmbunătăți condiți ile de viață și de muncă ale națiunii.
Mișcarea modernă a căutat să găsească un mod de exprimare simplificat, abstract, pentru
a dezvolta designul arhitectural într -un concept pur, cu o formă clară și fără ornamente inutile.

5 Perioada de după Primul Război Mondial a marcat un nou punct de cotitură în lumea
arhitecturală. Europa a devenit aria principală în care au avut loc aspectele revoluționare în
arhitectură și design.
Mișcarea artistică De Stijl a avut o viziune utopică și filosofică asupra designului, care
se baza pe funcționalitatea și simplitatea formelor. Toate elementele decorative au fost
desființate, în afară de culorile primare îndrăznețe. Au fost introduse în i nterior multe elemente
de design speciale, care au dus la estomparea vizuală a frontierelor dintre mobilier și casă. A
fost introdus p eretele pliabil și glisant care diviza sau extinde a volumul camerei.
Elemente de mobilier, cum ar fi scaune, mese, dulapu ri etc., au fost create sub formă
pliată sau glisantă și erau fixate pe pereți sau alte suprafețe. Abordarea lor a oferit flexibilitate
prin crearea de funcții multifuncționale , iar s pațiu interior a devenit un răspuns instantaneu la
nevoile personale.
Un exemplu faimos de De Stijl, unde planul liber a eliberat spațiul de locuit și a creat
flexibil itate este Casa, unde planul liber a eliberat spațiul de locuit și a creat un mediu intern
flexibil.
Combinația de linii curate, simple forme pure, nerestricțion ate de planurile elementel or
de construcție, ferestrele tip bandă , acoperișurile terasă, circulabile, au devenit cunoscute sub
numele de S til Internațional.
Stilul modern modern a fost promovat ș i reprezentat, printre altele, și de către mișcarea
Bauhaus. Bauhaus a fost fondat de arhitectul Walter Gropius în 1919, al cărui scop principal
era unificarea artei, designului și industriei.
Viziunea Bauhaus a fost, de asemenea, de natură socială și politică, întrucât a căutat să
rezolve problemele clasei muncit oare germane în perioada de regresie de după primul război
mondial.
Bauhausul a oferi soluții pe mai multe direcții, planificare urbană, locuire , proiectarea de
bunuri de consum în masă.
Viziunea grupului asupra clădirilor viitorului s -a bazat pe ideea de a promova noua
tehnologie a mașinilor și industriei ca mijloc de a crea un mediu în care colaboratorii, arhitecții
și artiștii ar colabora.
Conform concepției mișcării Bauhaus, casa ar trebu i să fie centrul tuturor artelor.
Clădirea trebuia să ofere un sentiment de deschidere, linii curate, simplitate și flexibilitate.
Le Corbusier a fost cel mai proeminent arhitect care a contribuit la mișcarea modernă ,
iar a sa Villa Savoye (1930) poate fi văzută ca o un simbol al aceste i mișcări, unde se pot
identifi ca clar accentul pus pe proporție, compoziție clară și impact estetic .

6 Clădir ea este un produs al conceptului sau rhitetural, acela de a oferi oamenilor un mediu
de viață mai bun, cu rădăcini din conceptul lui Dom -ino publicat in 1914. Zonele de locuit
interconectate ale clădirii au fost create prin îmbinarea spațiilor printr -o succesiune de rampe
și volume și pot fi văzute ca elemente esențiale ale spațiului flexibil.
Termenul de "flexibilitate" a intrat în domeniul terminologiei arhitec turale la începu tul
anilor '50. Walter Gropius a formulat una dintre cele mai vechi definiții ale conceptului de
flexibilitate în 1954, când a spus că a rhitecții trebuie să conceapă construirea nu ca pe un
monument, ci ca recipiente pentru curgerea timpului, cu concepția că arhitectura ar trebui să
fie suficient de flexibilă pentru a crea o fundație potrivită, capabilă pentru a absorbi
caracteristicile dinamice ale vieții noastre moderne. 1
Controversele critice privind conceptul de "flexibilitatea" au apărut prin 1960 , când s-au
dezvoltat în discuții divizatoare : dacă arhitectul ar trebui să -și lase munca neterminată, pentru
a oferi astfel ocazia să dezvolte designul final în viitor sau dacă proiectarea clădirii ar trebui să
fie finalizată, însă flexibilă.
John Weeks, ar hitectul englez s-a aflat printre cei care au optat pentru s oluția
"neterminată" pe motiv că toate instituțiile mari, cum ar fi aeroporturile sau spitalele nu sunt
capabile să prezică modificările pe care clădirea le -ar putea cere după folosință.
În opozi ție puternică față de această afirmație a venit încă mișcarea din care făcea parte
Aldo van Eyk care a avertizat "… mănușa care se potrivește tuturor mâinilor nu devine mâna",
adică arhitectura trebuie să fie comprehensivă și să caute unitate. 2
Yona Fr iedman, unul dintre cei mai importanți arhitecți și teoreticieni din anii 1950 și
60, a identificat f lexibilitate ca concept cheie în arhitectură. În 1958 Friedman a publicat primul
său manifest numită "A rhitectură mobilă", care a propus un nou tip de mobi litate, pe care la
numit "Teoria generală a mobilității". Conceptul său de "arhitectură mobilă" implică nu
flexiblitatea clădirii ci a locuitorilor cărora li se dă libertate. Friedman descrie mobilitatea în ca
o "lege naturală" . Friedman susține că cunoștințele arhitecturale nu pot fi proprietatea
exclusivă a profesioniștilor și a specialiștilor, și sugerează furnizarea de ghiduri sau manuale,
care explică subiecte și ilustrează abilitățile de bază, legate de arhitectură și planifi carea urbană,
în te rmeni simpli, pentru publicul larg. Teoria lui oferă maximum de flexibilitate prin
suprastructurile sus pendate peste oraș și asigurară libertatea locuitorilor de a -și construi
propriile locuințe în cadrul structurilor.3

1 Adrian Forty, Words and Building. A Vocabulary of Modern Architecture, 2000, p.142
2 Ibidem
3 Yona Friedman, Pro Domo, p.14

7 Adrian Forty, profesor de I storia ar hitecturii, autorul cărții Arhitectura modernă (2000) ,
consideră flexibilitatea un subiect care necesită o gândire pe termen lung de design arhitectural.
El susține că flexibilitatea devine parte a unui regim mai larg de control când arhitecții
se confru ntă cu dificultatea implicării lor într -o clădire și că implicarea arhitectului "A încetat
chiar în momentul în care a început ocupația. Includerea "flexibilității" în design a permis
arhitecților iluzia de a proiecta controlul asupra clădirii în viitor, d incolo de perioada de
respon sabilitate reală a acestora. "4
Deci conform studiilor și teoriilor existente flexibilitatea există la nivel social, funcțional,
constructiv, structural.
Unul din cele mai influente curente ale mișcării moderne care a promovat flexibilitatea
este metabolismul . Metabolismul japonez este o mișcare arhitecturală glorioasă a secolului al
XX-lea care a oferit o nouă direcție pentru arhitectură și urbanism. Prima mișcare de arhitectură
japoneză după cel de -al doilea război mondial, a avut scopul de a obține o sinteză și armonie
între tradiție , tehnologiei, oameni și natură . Mișcarea Metabolistă a fost înființată în 1960 de
criticul de arhitectură Noboru Kawazoe alături de Kiyoshi Awazu, Kiyonori Kikutake, Kisho
Kurokawa, Fumihiko Mak i și Masato Otaka.
Ei și -au manifestat ideea de pionierat cum atât clădirile, cât și orașele ar trebui să se
dezvolte organic ș i să crească în funcție de nevoile locuitorilor lor. Viziunea lor pentru o nouă
direcție pentru viitoarea arhitectură japoneză și urbanism a dus la crearea de diverse forme
arhitecturale, p roiecte și planuri urbane cu structuri mari, flexibile și extensibile. Kurokawa a
numit perioada respectivă "epoca vieții". "Cred că arhitectura nu este o artă p ermanentă, ceva
finalizat și fixat, ci mai degrabă ceva care se dezvoltă spre viitor, se extinde, se renovează și se
dezvoltă. Acesta este conceptul de metabolism (metabolizare, circulare și reciclare) "De la
vârsta mașinii până la vârsta vieții". 5

4 Adrian Forty, Words and Building. A Vocabulary of Modern Architecture, 2000
5 Kisho Kurokawa, Metabolism in Architecture , 1977

8
CAPITOLUL II. ADAPTABILITATE ȘI FL EXIBILITATE – PRINCIPII ,
DEFINIȚII, METODE DE CONSTRUCȚIE

1.1.Definiții
Flexibilitatea este percepută ca un răspuns ada ptiv la incertitudinea față de mediu. 6
Mai exact, este o reflectare a capacității unui sistem de a schimba sau de a reacționa cu
puțină penalizare în ti mp, efort, cost sau performanță. 7
Prin urmare, flexibilitatea poate fi văzută ca un atribut proactiv, mai degrabă decât un
comportament reactiv care poate duce, de fapt, la recuperearea timpului, efor tului, costului și
performanței.
Adaptabilitatea a fost clasifica tă ca o capacitate, iar flexibilitate ca o competență, în care
capacitățile provin din competențe de nivel inferior .
Există puține date în literatura de specialitate din domeniul construcții lor în care
conceptele de "adaptabilitate" și "flexibilitate" să fie explicate foarte clar.
Edmonds și Gorgolewski (2000), de exemplu, văd clădirile adaptabile ca încorporând,
din etapa de proiectare și construcție, capacitatea de a face schimbările viitoar e cu ușurință și
cu cheltuieli minime pentru a răspunde nevoilor , în permanentă schimbare, ale ocupanților.
Rappoport și colab. (1991) consideră că adaptabilitatea urmărește să stabilească
configurații de sisteme de bază care să permită extinderea și co ntracția zonelor funcționale, dar
întotdeauna în constrângeri fixe stabilite. Potrivit Edmonds și Gorgolewski (2000), clădirile
adaptabile includ, la etapa de proiectare și construcție, capacitatea de a face schimbările viitoare
cu ușurință și cu cheltuiel i minime pentru a răspunde nevoilor în evoluție ale ocupanților.
Aceasta înseamnă proiectarea unei clădiri care să permită schimbarea straturilor ierarhice,
fiecare în propriul timp. Incorporarea adaptabilității într -o clădire în timpul construcției iniția le
economisește timp, bani și neplăceri atunci când sunt necesare modificări pentru a fi proiectate
mai târziu în viața clădirii. Addis și Schouten (2004) consideră că o clădire flexibilă este o
clădire care a fost proiectată pentru a permite o rearanjare ușoară a amenajării sale interioare și
a aranjamentului pentru a se potrivi nevoilor în schimbare ale ocupanților. Groak (1992)

6 D. Gerwin , Manufacturing flexibility: a strategic perspective , Management S cience, volume 39
issue 4, april 1993 , Linthicum, Maryland, Usa
7 D. U pton, ) The Management of Manufacturing Flexibility. California Management Review, 36 (2). pp.
72-89, California, 1994 .

9 definește adaptabilitatea ca capabilă de diferite utilizări sociale și de flexibilitate ca fiind
capabile de aranjamente fizice diferite (Groak, 1992: 15). Folosim următoarele definiții în
această lucrare: • clădire adaptabilă – o clădire care a fost proiectată, construită și întreținută cu
gândul la modul în care ar putea fi ușor modificată pentru a -și prelungi viața, de exemplu p rin
adăugare sau contracție, pentru a se potrivi noilor utilizări sau modele De utilizare (adaptată
din Addis și Shouten, 2004) • clădire flexibilă – o clădire care a fost proiectată să permită o
rearanjare ușoară a amenajării interioare și amenajării pent ru a se potrivi nevoilor în schimbare
ale ocupanților (Addis și Shouten, 2004)
Flexibility is generally perceived as an adaptive response to environmental uncertainty
(Gerwin 1993). More specifically, it is a reflection of the ability of a system to change or react
with little penalty in time, effort, cost or performance (Upton 1994). Hence, flexibility may be
seen as a proactive attribute designed into a system, rather than a reactive behaviour that may
in fact result in a detriment to time, effort, cost a nd performance (Naim et al. 2006).
Adaptability has also been classified as a capability and flexibility a competence, where
capabilities are derived from lower level competencies (Swafford, 2006). There is little
agreement in the construction literature b etween the concepts of ‘adaptability’ and ‘flexibility’.
Edmonds and Gorgolewski (2000) for example, view adaptable buildings as incorporating, at
the design and construction stage, the ability to make future changes easily and within
minimum expense to me et the evolving needs of the occupants. Rappoport et al. (1991)
consider that adaptability seeks to establish basic systems configurations that allow expansion
and contraction of functional areas, but always within established fixed constraints. According
to Edmonds and Gorgolewski (2000) adaptable buildings incorporate, at the design and
construction stage, the ability to make future changes easily and with minimum expense to
meet the evolving needs of occupants. It means designing a building to allow its hierarchical
layers to change, each in its own timescale. Incorporating adaptability into a building during
initial construction saves time, money, and inconvenience when changes are needed to
designed later in the life of the building. Addis and Schouten (2004) consider that a flexible
building is a building that has been designed to allow easy rearrangement of its internal fit out
and arrangement to suit the changing needs of the occupants. Groak (1992) defines adaptability
as capable of different social uses and flexibility as capable of different physical arrangements
(Groak, 1992: 15). We use the following definitions in this paper: • adaptable building – a
building that has been designed, constructed and maintained with thought of how it might be
easily altered to prolong its life, for instance by addition or contraction, to suit new uses or
patterns of use (adapted from Addis and Shouten, 2004) • flexible building – a building that has

10 been designed to allow easy rearrangement of its internal fit out an d arrangement to suit the
changing needs of occupants (Addis and Shouten, 2004)
1.2.Principiile care stau la baza clădirilor flexibile/adaptabile
Human beings are incredibly flexible. They move about at will, they manipulate
objects, they operate in a wide ra nge of environments, determined to fulfil their desires. People
adapt and adopt spaces, and they long for buildings to be adaptable as well. Buildings are
exploited by different kinds of people in their own individual ways. Their custom -made space
is chang ing from space to place, from dwelling to home. And the period of use generates the
unique essence of place that is necessary for established architecture to exist. “Because the
outside world of today affects us in the most intense and disparate ways, our way of life is
changing more rapidly than in previous times. It goes without saying that our surroundings will
undergo corresponding changes. This leads us to layouts, spaces, and buildings of which every
part can be altered, which are flexible, and which can be combined in different fashions”31 –
such stated Walter Benjamin necessity of flexibility in architecture.
Flexibility became one of the important modernist terms. The concept of flexible
architecture32 corresponds with the changes – in place and in time, in size/shape and in
purpose, free of borders.
Flexible architecture by Kronenburg’s definition is a “fluid architecture that becomes
complete once people inhabit it and use it.”33 Indeed the concept is tightly bound to our living
reality, both men tal and material. Flexible architecture aims to embrace the changes and
challenges of the modern dynamic world. Flexible architecture requires design which is shaped
by attitude to integrate the requirements of the present with the possible changes of the future.
Different situations, functions, patterns of use, individual users’ requirements for today and for
tomorrow – these are main criteria that outline the design of flexible architecture. Kronenburg
identifies four key factors that characterize flexibl e architecture: Adaptation, Mobility,
Transformation, Interaction.34 I will expand on these four factors closer, since I will be using
these terms further in my thesis.
Adaptation. Charles Darwin said: “It is not the strongest of the species that survives,
nor the most intelligent that survives. It is the one that is most adaptable to change”.35 One of
the most important lessons we can learn from nature is adaptability, it is ability to alter to
changes or be changed to fit current circumstances. Adaptabili ty in architecture is defined as
an ability to recognise “(..) that the future is not finite, that change is inevitable, but that a
framework is an important element in allowing that change to happen”36 Adaptable buildings

11 are designed to adjust to the dif ferent functions, defined by users’ activities. Buildings, while
having one distinct purpose, can operate for all kind of different others. It is architecture that
sometimes is called open building, with loose -fit space that can be easily accommodated at t he
later stage. The open building strategy considered the most formalized strategy for adaptable
architecture. The process of change can be continuous and ongoing, as it involves different
participants to interact in the design of desired space and at diff erent times of building
existence. This process is seen as the most momentous attribute to adaptable architecture. The
flexibility of the possible layouts gives freedom for users and inhabitants to choose own
designer, and freedom for the designer to creat e the desired space the client needs Schlaulager
(Art Store) in Basel is example of adaptable building with different facilities – gallery,
warehouse and educational space. Adaptable architecture also makes room for all the
technological innovations that c an improve the previous installations of the building. Such
flexible updating in communication, security and other service systems allow changing layouts
and functional specifications of the building. At the same time the technological advances
allow for t he creation of self -optimizing buildings, rather than merely best -fit compromises.
Adaptability in architecture is also recognised as an essential component in creating sustainable
architecture. Preserving and adaptive reuse of a building instead of demoli shing it and erecting
a new one in its place contributes significantly to the environmental sustainability. Buildings
with adaptive systems use less energy, offer more occupant comfort, and feature better overall
space efficiency than static building. Adap table buildings are designed to be changeable, with
multi -purpose space, freedom of use.
Mobility “I’m for portable houses and nomadic furniture. Anything you can’t fold up
and take with you is a blight on the environment, and an insult to one’s liberty.” 37 Andrei
Codrescu here defines Mobile architecture as an architecture that represents physical
movement, architecture that changes places within a time range. “Mobility” refers to buildings
that can physically relocate from one place to another. Kronenburg describes mobile
architecture as an architecture that “rolls, floats or flies”38. There's nothing new about mobile
architecture. Nowadays there are still plenty of nomadic communities who take their dwellings
with them. Mongolian yurts, Bedouin tents and American trailers are among the numerous
examples. Many demountable buildings that are produced commercially today are already
widely used in a number of fields – in commerce, industry, military, edu cation, health care,
housing, where they fulfil their individual roles. The advantage of such temporary buildings
lies in the flexibility and diversity of their purposes, as well as the fact that they can be reused
and therefore regarded as non -disposable. The mere fact that they are reusable “means that they

12 can be an efficient use of materials and resources and therefore be designed with care – high
quality products tuned to a specific need if not a specific location”. 39 Recycling potential
provides the opportunity to experience changes in accordance to needs. Relocation according
to specific needs is the basic idea behind mobile structures all over the world. These mobile
structures allow us to compare and understand the effects of different local enviro nments on
society and how these produce specific requisites among the people who live in them. Primarily
exemplified by the mobile home, mobile architecture presents a courageous effort in promoting
movement, and flexibility of place. The mobile home embod ies many shortcomings that often
overshadow its advantages. Marketed as a low -income housing option, mobile homes are
typically equated with low standards of living. As evidenced by the typical consumption
method of the mobile home – prefabrication, delive ry, permanent placement – just because
something can move, doesn’t mean it will. Mobile architecture that remains static is ultimately
immobile and permanent. Mobile architecture is also linked with the possibility of establishing
temporary lodgings in acu te and emergency situations; for example in war and conflict areas
or in relation to natural disasters. This new direction within architecture, focused on creating
futuristic living spaces in unusual environments, often affected by climate change, has the
potential to incite projects and ideas that have been unimaginable until now.
Transformation “I want to reinvent the built environment in order to extend the reach
of consciousness.”40 In this way Michael Jantzen voiced his idea of transformation.
Transfo rmable buildings are able to change their shape, space, appearance by the physical
alteration to their structural components, outer shell or internal surfaces. ”Truly transformable
architecture […] must enable a dramatic alteration in the character of th e whole architectural
environment. [..] This is architecture that opens, closes, expands or contracts.”41 Introducing
transformation characteristics to a stationary building brings something magical about this
performance – a building becomes kinetic at a touch of a button. By simple or more
complicated operation building changes its form and gives the impression of being alive. At
the same time the transformation process may prove to be a challenging issue. The mechanisms
used to enable movement have to be reliable, robust, maintenance -minimum, easy operable.
Important features of mechanical movements of building parts are opening and closing joints.
They have to be designed thoroughly to avoid any unexpected faults. New materials that help
to maintain flex ibility and integrity over prolonged time and new strategies employed by
industries can help to solve this problem. The important additional aspect of transformable
architecture is ability of the building to interact with external environment and respond t o
climatic situations. Roofs, windows or other parts of the facade can be opened for example for

13 light or closed for any other atmospheric reasons. This kind of control removes the barrier that
buildings usually have between inside and outside, and again c ontributes to environmental
sustainability.
Interaction . In an architectural world interactive architecture positioned as a type of
architecture that performs interaction between the building, people and appliances. It merges
physical interaction of environment with people and interactive design, where the mind moves
through abstract spaces. To a great extent, the interactive design depends on the technological
system employed in the creation of the interactive building. “Intelligent building systems are
used to create interactive architecture that responds to u sers’ requirements in automatic or
intuitive ways. It is architecture that is receptive to people’s needs to alter their environment
and has mechanisms in place to do so easily.(..)…sensors operate actuators that can trigger a
wide range of actions – kinetic systems that physically alter space, services that alter the
environment or materials that alter their state.” 42 Buildings “interact” when they respond to
the user’s requirements in automatic or intuitive ways, and when people become participants
instead of users. Facades that are programmed for change represent the process of creating
dynamic spaces and objects capable of performing a range of pragmatic and humanistic
functions. This type of architecture includes contribution from the world of archit ecture,
industrial design, computer programming, engineering and physical computing. Interactive
architecture is still an up -and-coming design arena. It nevertheless absorbs the inspiration from
other industries, such as for example car manufacturing. Deve loping technologies contribute
to the possibility of new and better constructional and operational strategies.

Comunități nomade. Tendințe moderne. Drop city vs loftcube
Drop City Community was founded in the beginning of 1960s and is seen today as
representative of many of the communes and "intentional communities" of the 1960 -s, although
in many ways it remains unique. It became known as the first American rural "hippie
commune”. Drop City Community was a physical space, which was inhabited by free -thinking
people who had their own vision of a lifestyle, free of societies, rules and regulations. There

14 were several other pre -1960 communes in American history: the so -called “Polish Brook
Farm” of Helena Modjeska at Anaheim; the raw -food vegan colony c alled Joyful near
Bakersfield; the socialist colony called the Army of Industry at Auburn; Pisgah Grande, a
substantial religious colony near Simi Valley; the Thelemic Magic community of Pasadena,
founded by devotees of the British occultist Aleister Crowl ey; Trabuco College, a Vedanta
commune at which Aldous Huxley lived for a time; Tuolumne Cooperative Farms, a
Quakerinspired colony near Modesto; and the Ma -Na-Har Cooperative Community at
Oakhurst, also founded by Quakers. The list is an extensive one.
However, I have chosen to focus on Drop City Community as I think this example,
when positioned in comparison to Loftcube, most aptly illustrates the contrasts between these
two different types of mobile communities, along with their respective societal need s. What
they definitely have in common is the mobility of their dwellings, and that the inhabitants are
most probably young ambitious people. The desire to experience extraordinary style of living
can be seen as the binding threads between these communitie s. In addition they both can be
categorized as nomadic communities. “The Sixties” ( as a term used by historians) or “the
cultural decade” was a time of rebellious youth and associated with all the new radical and
exciting changes taking place in society, especially the declaration of freedom from social
taboos like sexism and racism. It was the time of the rise of feminism and anti -war movements,
growing interest in Eastern religions and philosophy. At the time many attempts were made to
establish and run different communes, which supported different views, from free love to
religious Puritanism. The era of hippies in the 60s and early 70s blossomed together with
newly –established communities, which were of the great interest to the media. Those
communes th at were not "hip" in some cases also influenced the hippies. Religious
communalism, an iconic theme in American history, was a part of the context, with groups
focused and dedicated to Catholicism, various Eastern religions, and the Anabaptist tradition.
All those secular communities devoted to radical politics, anarchism, sexual freedom, the
sharing of labour, creation of arts and crafts, land development, ethnicity, with different
contests and views were thriving in the early 1960s. The appearance of Drop City Community
was influenced by a number of collective traditions that left an impact on the founders; such as
the collective ideas of Marxism, and the concept of bohemian artists’ collectives. However, the
core idea of the Drop City was art. The artists who lived here envisioned the development of a
radical new civilization – one that rejected conventional economical structures of developed
society such as paid work, which gave them the freedom to focus solely on their art. Drop City
was founded by Gene Bernofsky, Jo Ann Bernofsky, Richard Kallweit and Clark Richert, at

15 that time art students and filmmakers from the University of Kansas and the University of
Colorado. They bought 28000 m2 plot near Trinidad, Colorado, with the intention of creating
a live -in space – a work of Drop Art – a concept of art they had developed themselves earlier.
The founders called themselves Droppers after this concept, and their vision of life -as-art was
expressed in their unusually creative artistic dwellings, which were ins pired and influenced by
Buchminster Fuller’s geodesic domes.
German architect Werner Aisslinger designed Loftcube in 2003. The architect used the
latest techniques and new materials, combined with artistic and experimental approaches. The
idea behind the p roject is a proposal for the temporary, minimalistic dwelling unit that can be
suitable for a particular group of people – people leading a modern nomadic lifestyle.
According to the architect’s views,43 Loftcube can be an ideal home for those with the nee d to
live in a large and densely populated city for a short period of time. It was designed to be placed
on the flat roofs of existing urban architecture in mega polis, offering additional living space.
The idea particularly refers to taking advantage of t he many flat roofs of post -war high blocks
available in Berlin and its suburbs. The use of such undermined spaces is seen as a legitimate
solution to housing problems in large cities.
The first time Loftcube was exhibited, was at Berlin’s design festival “ Design May”,
from May 3rd to May 18th, 2003. Two prototypes of this little penthouse, a “living” version
and a “home office” version were put on display, with real -life equipment, but without any
connection to utilities.44 The project was covered in the me dia and widely discussed by visitors
and in the architectural world. Loftcube comes in two proposed sizes – a square plan shape of
6,25m x 6,25m (outer size 7,20m x 7,20m) and a rectangular shape of 8,75m x 6,25m, giving
the net room space of 39m² and 55m² respectively. The sizes of these dwellings are really
minimal and may be best suitable for a single occupant or a couple. The unit rises 1,5 m above
the ground, and the overall height of the unit is 4,8m. Inside the room height is 2,5m. The total
weight o f the Loftcube -39 is 35t, while Loftcube -55 is 40t.45 The shipping of Loftcube can be
done in a standard shipping container as a self -construction kit. It takes 2 -4 days of work on
site, and 2 -3 people to assemble it. It can also be transported by a helico pter as whole unit. The
main frame of this mobile dwelling has a simple form too – a caravan -like shape of a soft –
cornered box. It is made of honeycomb type wooden modules with plastic laminate made from
vacuum -formed white laminated polyestyrol, the type of material that is used on yachts.
Organic frame structures are made of glass reinforced plastics (GRP), suitable for dismantling.
The outer walls consist of separate panels of timber frames with full -height glass sheets. The
whole little penthouse rests upon four supporting columns located in its corners. The

16 mechanical and other technical installations run through channels provided by the corner
columns. The construction of all elements was thoroughly designed; from restrictions in size
to provide the po ssibility of transportation to the use of quick -locking mechanisms for the
fixing of glass panels to the main frame. The main frame is made of aluminium to minimize
weight. The customized design of the four window spaces provides a choice of transparent,
translucent or opaque glazing, serving the needs of the user. The degree of translucence can be
adjusted to personal preferences. Such full size windows, from ceiling to floor, create an
openness of the inner space. Open volumes of the unit give the impress ion of spaciousness.
The layout of the inner space consists of a separate kitchen, adjacent to a separate bathroom
(they take up 1/3 of the floor area), and sitting / sleeping areas. Sliding partitions make the
indoor space transformable, adapting to the t ype of living area desired by the user. The simple
interior of the dwelling is highly functional, where every single spacesaving detail of the
interior is of use. The separate kitchen and bathroom use the same tap in both sinks. Also, a
shower -head can fli p around from the bath side and serve as a water -can for plants on the living
area side. By not repeating devices and utilities, such dual usage of living elements helps to
maximize space. The living spaces of the unit blend into each other seamlessly, rej ecting the
traditional division of home spaces. The interior is flooded with light and consists of all the
luxury and comfort of the modern deluxe room. The architect took on a challenge to design the
minimal mobile unit, where modern nomads would find the privacy of the home. And he
advises potential clients on how it would work: it either can be container for sale, where
transportation happens by helicopter, relocation by mobile crane and further transfer by lorry,
inland boat or train. Or the container c ould be dismantled, giving possibilities for various types
of transport. Another option is containers for rent, when Loftcube is permanently located on a
decided site, and is rented out through competent companies.
1.3.Metode de construcție
1.4.Materiale prefabri cate
1.5.Materiale utilizate

2. Proiectarea clădirilor flexibile/adaptabile
Ființele umane sunt creaturi flexibile. Ne mișcăm cum dorim , manipul ăm obiecte și
reușim să operăm într-o gamă largă de medii.

17 Nu cu mult timp în urmă , existența speciei umane se baza pe capacitatea noastră de
mișcare și adaptabilitatea, motiv pentru care am supraviețuit ca specie.
După m ii de ani de viață mai mult sau mai puțin sedentară, această flexibilitate ar putea
deveni încă o dată o prioritate în dezvoltarea umană, tehnolog ică, socială și economică .
Schimbările prin societatea trece , la ora actuală, obligă sau cel puțin încuraj ează, o nouă
formă de existență nomadă bazată pe piețele globale, internet și tehnologie la nivel mondial și
transportul ieftin și rapid.
Succesul arh itecturii este conectat direct la flexibilitatea sa. Oamenii își folosesc casele
și locurile de muncă în mod individual. Modificarea mediului înconjurător și a unui spațiu
care să corespundă cerințelor noastre este o caracteristică comună a transformării unei clădiri
dintr -o clădire anonimă într -un spațiu într -un anumit "loc". Filosoful germa n Martin Heidegger
a argumentat c onvingător că o clădire nu este un loc – pur și s implu aduce un loc în existență
(Heideg ger 1993).
Günter Nitschke a susținut, de asemenea, că timpul este un factor cheie în g enerarea
locului (Nitschke 1993). Pentru a fi a casă undeva trebuie să trăiești a colo, aprecierea locului în
clădire sau pe isaj apare în timp. Prin urmare a rhitectura tr ebuie să fie experimentată; a trăit, a
lucrat, a folosit . Crearea unei clădiri perfecte de este, prin urmare, imposibilă.
Timpul de utilizare generează esența locului, care se vede odată cu distribuția
ocupanților, e xperiența și adaptarea ulterioară, un i ngredient esențial în acest succes
(Kronenburg , 2002).
h. Clădiri flexibile. Birouri flexibile – teorie și practică
i. Case flexibile
j. Programe CAD de modelare a clădirilor
k. Conversii de spații
l. Strategii pentru design flexibil
m. Percepția spațială

3. Studii de caz
e. 1
f. 2
g. 3
h. 4
4. Proiectul de diplomă
Concluzii
Bibliografie

18