Fitoterapia
CUPRINS
INTRODUCERE
I. TIPURI DE PIELE ȘI TEN
1.1 PIELEA- caracteristici și structură
1.2 FUNCȚIILE PIELII
1.3 TIPURI DE PIELE
1.4 TIPURI DE TEN
II. AFECȚIUNI DERMATOLOGICE
2.1 CLASIFICARE
2.2 FITOTERAPIA ÎN AFECȚIUNI DERMATOLOGICE
III. TERAPIA CU PLANTE MEDICINALE ÎN DERMATOCOSMETICĂ
3.1 PLANTE MEDICINALE CU APLICABILITATE ÎN DERMATOCOSMETICĂ
3.2 FORME FARMACEUTICE UTILIZATE ÎN FITOTERAPIE
3.2.1 FORME FARMACEUTICE DE UZ INTERN
3.2.2 FORME FARMACEUTICE DE UZ EXTERN
3.3 MEDICAMENTE DIN PLANTE MEDICINALE
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
,, Frumusețea îmi provoacă mulțumire prin
simplul fapt că e frumoasă”
Victor Hugo
INTRODUCERE
Existența omului, încă din preistorie, a fost legată cel mai mult de lumea vegetală, care i-a furnizat acestuia hrană, combustibil și medicamente. Astfel, nu este de mirare că omul, încă din perioada ancestrală a existenței sale, a apelat prima dată la plante, în scopul alinării suferințelor. Natura , ca aliat al omului, i-a oferit din grădina sa, primele leacuri încă din zorii existenței sale, născându-se astfel: fitoterapia.
Fitoterapia(phyton=planta,therapia=tratament,terapie) utilizează plante în totalitate sau anumite părți ale plantelor(flori, fructe, frunze, semite, tulini, rădăcini) sub diferite forme: ceaiuri(infuzii sau decocturi), inhalații, cataplasme, extrase încorporate în soluții, tablete, unguente, supozitoare, în vederea prevenirii sau tratării unor afecțiuni.
Deși fitoterapia azi se bazează pe efectele curative ale unor compuși bio prezenți în plante sau în alte organisme vegetale, substanțe care poartă denumirea de principii active, această veche știință a tămăduirii, își respectă regulile originare, valorificând materialul vegetal fără a extrage selectiv anumite substanțe sau principii din țesuturile plantelor, așa cum fac alte științe care valorifică vegetalele, ca farmaceutica sau aromaterapia. Din acest motiv, se poate spune, că fitoterapia a rămas cea mai curată și mai naturală dintre științe.
Enorm este rolul plantelor și în cosmetică și se poate afirma cu tărie ca peste 90% din cosmeticele de renume folosesc extracte de plante, alge, ape minerale și nămoluri, ele devenind mari consumatoare de produse ale naturii.
Între dermatologie și cosmetologie nu exista un hotar bine delimitat, afecțiunile dermatologice provocând întotdeauna deficiențe cosmetice, așa cum acestea, la rândul lor, foarte des au la origine o boală dermatologică sau și o dereglare metabolică a țesuturilor cutanate.
În ultimul timp, luând în considerare poluarea mediului și faptul că pielea este bariera care intră în contact nemijlocit și zilnic cu factorii nocivi ai mediului, este absolut normal ca afecțiunile dermatologice să apară din ce în ce mai des, fapt care sporește importanta dermatologiei cu tot arsenalul care este pus la dispoziție:ata terapia clasică cât și remediile fitoterapeutice.
Pornind de la frumusețe, îngrijirea corpului și până la opțiunile culinare, suntem din ce in ce mai preocupați ca fiecare produs pe care îl folosim să aibă un beneficiu clar pentru sanatate.
Prospețimea pielii și menținerea aspectului ei sănătos își găsesc reflectare în numeroasele posibilități de întreținere prin aplicarea corectă a multor rețete care au la baza folosirea plantelor medicinale.
Afecțiunile dermatologice sunt mult mai frecvente la persoanele cu vârste cuprinse între 20-45 ani, datorită factorilor nocivi: poluarea apei, a aerului, stresul, dieta, radiațiile UV și riscului profesional.
OMS , prin programe speciale, a stimulat permanent cercetările asupra acțiunii unor produse vegetale utilizate în dermatocosmetologie, considerând această modalitate terapeutică o alternativă a medicației de sinteză orală.
Experiența umană acumulată de-a lungul timpului în legătură cu proprietățile terapeutice ale plantelor reprezintă un excepțional filtru care a pus și va pune la dispoziția noastră, medicamente de mare eficiență.
Medicina tradițională a reprezentat și reprezintă oriunde în lume un rezervor de inspirație pentru medicină științifică.
Capitol 1 PIELEA-CARACTERISTICI,STRUCTURĂ, FUNCȚII ȘI AFECȚIUNI
PIELEA- CARACTERISTICI ȘI STRUCTURĂ
Pielea sau tegumentul este un înveliș conjunctivo-epitelial care acoperă corpul în întregime. Suprafața sa totală medie este de 1,5-2 m² și corespunde unei greutăți de 3,5-4 kg, adică 6% din greutatea totală a corpului. Este o barieră între organism și mediul extern.
Pielea joacă un rol esențial nu doar în protejarea organismului împotriva factorilor externi ci și în definirea estetică și emoțională a unei persoane. Este ca o oglindă ce arată sănătatea și vitalitatea organismului, respiră, reflectă emoții, secretă sebum și toxinele din organism și reacționează în funcție de starea persoanei.
Pielea este un scut care apără organismul de agresiuni externe: poluare, raze UV, frig, vânt, fum, chimicale și se manifestă conform modificărilor interne: hormoni, oboseală, sarcină, malnutriție, dezechilibre emoționale și alimentare.
Tenul îl putem considera ca fiind un ecran, un instrument de comunicare și convingere, un mijloc de exprimare.
Tipul pielii poate varia în funcție de vârstă, dietă, starea și funcționarea sistemului hormonal, predispoziție genetică dar reflectă și modul de viață al persoanei.
STRUCTURA PIELII:
Pielea este alcătuită din 3 straturi principale:
– Epidermul – asigură menținerea hidratării pielii, creând o barieră protectoare între mediul exterior și organism;
– Dermul – este un țesut conjunctiv cu rol de nutriție și de susținere. Este alcătuit din celule numite fibroblaste, din fibre de colagen și elastice;
– Hipodermul – este stratul profund al pielii, fiind bogat în țesut adipos.
Anexele pielii sunt reprezentate de fanerele și glandele pielii.
A. Fanerele sunt organe anexe ale pielii diferențiate la suprafața ei, cu funcție de apărare a organismului, fiind prezente la om sub forma unghiilor și a părului.
Firul de păr este alcătuit din două părți: una externă, vizibilă numită tulpină(tija) și o parte ascunsă în derm numită folicul pilosebaceu.
Unghia este o lamela cornoasă, alcătuită din celule keratinizate, fiind situată pe fețele dorsale ale degetelor, în dreptul ultimei falange. Are o parte de culoare roz, numită corpul unghiei și o porțiune ascunsă sub piele, numită rădăcina unghiei.
Între corpul unghiei și rădăcină se află o zonă semilunară, albicioasă, numită lunula. Părțile moi pe care sunt așezate unghiile alcătuiesc patul unghiei.
B. Glandele pielii
Anexele glandulare sunt glandele sudoripare, sebacee și mamare.
Glandele sudoripare sunt glande de tip tubular, cu rol în a elabora sudoarea.
Glandele sebacee sunt glande de tip acinos, anexate firului de păr. Ele secretă o substanță lipidică, cu rol de protecție.
Glandele mamare sunt glande sebacee modificate, evoluția lor fiind legată de cea a organelor genitale feminine.
1.2 FUNCȚIILE PIELII
Datorită alcătuirii ei variate, pielea are mai multe roluri și anume:
1. Separă organismul de mediul înconjurător și-l apără de o serie de influențe externe.
2. Stratul cornos fiind impermeabil oprește evaporarea lichidelor tisulare cât și pătrunderea în organism a substanțelor din mediul extern. Totuși stratul cornos permite absorția unor substanțe medicamentoase încorporate în grăsimi. Acest strat prin descuamare continuă îndepărtează și germenii.
3. Neutralizarea unor substanțe iritante cu care vine în contact ( cu condiția ca timpul de contact să nu fie îndelungat ).
4. Apără organismul împotriva radiațiilor din mediul extern prin sistemul de absorție al melanocitelor.
5. Sub influența razelor ultraviolete se formează în piele vitamina D care influențează metabolismul sărurilor de calciu jucând un rol important în osteogeneză.
6. Termoreglare prin vasoconstricție când temperatura mediului crește. În plus glandele din piele elimină transpirație care absoarbe căldura și se evaporă răcind suprafața corpului.
7. Este organ de simț datorită numeroșilor receptori pentru sensibilitate tactilă, termică și dureroasă.
8. Participă într-o mică măsură la respirație.
9. Participă la secreție: secretă sudoarea cu rol depurativ și secretă și sebumul cu rol lubrefiant.
Pielea este cel mai mare organ al corpului. La un corp de adult 15%din greutatea totală a corpului este piele. Rolul multifuncțional al pielii este reflectat prin multitudinea de celule ce se găsesc în țesuturile ei. Împreună cu părul și unghiile, pielea se mai numește tegument sau sistem tegumentar.
1.3 TIPURI DE PIELE
Caracteristicile fiziologice și anatomice ale pielii sunt identice la fiecare persoană. În practică se poate observa, că de fapt calitățile exterioare ale pielii (ex. culoarea, tonusul, atingerea, etc.) diferă de la o persoană la alta. Pielea fiecărei persoane se comportă diferit când este expusă la efectele factorilor externi, mecanici, chimici, căldură și lumină.
În ciuda unor diferențe mai mici sau mai mari caracteristicile esențiale ale pielii sunt asemănătoare la mai multe persoane. În dezvoltarea anumitor tipuri de piele au un rol important anumiti factori: conținutul de apă al pielii, secreția de sebum al pielii, calitatea si cantitatatea de emulsie la suprafata pielii, stilul de viată, dieta si alimentația, echilibrul fluidelor, boli, medicamente, anotimpuri, vremea, starea psichică, echilibrul psichic, schimbările hormonale.
PIELE NORMALĂ
Are o textura fina, un continut echilibrat de grasimi si apa, un aspect lucios. Păstrarea tenului normal necesită îngrijire zilnică și are nevoie de un tratament blând.
Pielea normală trebuie să beneficieze de curățare regulată, tonifiere și hidratare.
PIELE USCATĂ ȘI DESHIDRATATĂ
Pielea uscată este sensibilă, rugoasă, aspră. Îi lipsesc suplețea și elasticitatea. Are un aspect mat, se simte uscată și apare senzația de mâncărime. Pe pielea uscată, apar mult mai repede și primele riduri fine . Deshidratarea pielii poate fi provocată de mulți factori: condițiile climaterice: aer uscat, soare puternic și vânt, precum și întreținere inadecvată.
PIELE GRASĂ
Pielea grasă este caracterizată prin secreția de sebum în exces prin care suprafața feței devine uleioasă, mai ales în zona nasului, frunții și în jurul bărbiei. Textura pielii este una lucioasă, cu tendință de formare a punctelor negre și de apariție a bolii acneice. Tenul gras, în general, păstrează un aspect mai tânăr și mai suplu în timp, comparativ cu celelalte tipuri de piele. Tenul gras poate fi foarte frumos și sănătos dacă este îngrijit în mod regulat și cu produse adecvate
PIELE SENSIBILĂ
Se caracterizează prin delicatețe, acesta fiind motivul pentru care este mai mult o afecțiune a pielii decât un tip de piele. Simptomele tipice ale acestui tip de piele sunt: arsură, prurit, iritații, roșeață, senzația de tensiune în piele sau de piele întinsă și descuamare. Simptomele pot apărea la stres, ca urmare a utilizării unor produse cosmetice și de curățare sau ca urmare a factorilor externi, cum ar fi frigul, soarele puternic, aerul poluat, fum de țigară, etc. Sunt indicate produsele și tratamentele naturale, de origine vegetală și minerală, care acționează pentru recuperarea vitalității și regenerarea celulară a pielii.
PIELE MIXTĂ
Se intilneste la cei la care fruntea, nasul, barbia are un aspect stralucitor, gras, in timp ce obrajii au o piele fragile si fina.
Aceste tipuri diferite de piele necesită îngrijire și tratamente specifice. Îngrijirea pielii constă în îndepărtarea punctelor negre și în hidratarea părților laterale ale feței.
1.4 TIPURI DE TEN
Cu ceva timp în urmă, se spunea că există trei tipuri principale de ten: normal, uscat și gras. În prezent, la acestea se adaugă tenul mixt (combinat), tenul problematic sau acneic și tenul sensibil.
La baza acestei clasificări stă activitatea glandelor sebacee localizate în piele. Glandele sebacee secretă o materie specială – sebumul. Sebumul este o substanță grasă, în a cărei compoziție intra maecesită îngrijire și tratamente specifice. Îngrijirea pielii constă în îndepărtarea punctelor negre și în hidratarea părților laterale ale feței.
1.4 TIPURI DE TEN
Cu ceva timp în urmă, se spunea că există trei tipuri principale de ten: normal, uscat și gras. În prezent, la acestea se adaugă tenul mixt (combinat), tenul problematic sau acneic și tenul sensibil.
La baza acestei clasificări stă activitatea glandelor sebacee localizate în piele. Glandele sebacee secretă o materie specială – sebumul. Sebumul este o substanță grasă, în a cărei compoziție intra mai mult de 40 de acizi și alcooli grași. La suprafața pielii, sebumul formează o peliculă grasă și un pic acida – așa numita “manta acidă” a pielii, care îndeplinește o funcție de protecție datorită proprietăților sale antiseptice și antibacteriene: împiedică pătrunderea substanțelor nocive din exterior; ajută la păstrarea umidității pielii, protejând-o de crăpare și uscare; menține pielea moale, elastică și catifelată.
Timp de mulți ani, cosmeticienii încercau să reproducă compoziția sebumului, pentru a o utiliza în diverse produse hidratante, dar nu au reușit s-o reproducă cu exactitate nici până în zilele noastre.
Majoritatea femeilor consideră că știu ce tip de ten au. Cu toate acestea, determinarea tipului de ten nu este un lucru atât de ușor pe cât pare la prima vedere. Trebuie luat în considerare faptul că utilizarea constantă de diverse creme hidratante, geluri de curățare, loțiuni tonifiante și produse cosmetice decorative are anumite efecte asupra pielii și poate crea o impresie falsă.
Tipul de ten deseori se schimbă odată cu vârsta, însă o îngrijire adecvată poate menține pielea în stare bună mult timp. Fiecare tip de ten are caracteristicile sale distincte și necesită produse speciale de îngrijire și protecție.
TENUL USCAT
Tenul uscat se caracterizează printr-un număr redus de glande sebacee și un strat subțire de țesut adipos subcutanat. La suprafață, pielea pare netedă și catifelată, porii sunt mici, tenul este mat. Stratul superior al pielii este în general subțire, cu un sistem transparent de vase sanguine, care devin mai vizibile odată cu înaintarea în vârstă. În cazul unei emoții puternice, fluxul sanguin crește și cauzează roșeața.
Tenul uscat este foarte sensibil și, prin urmare, necesită o îngrijire delicată și, cel mai important, corectă, care să aibă drept scop conservarea umidității pielii, menținerea elasticității și asigurarea protecției tenului împotriva influențelor exterioare nocive. Produsele hidratante contribuie la menținerea nivelului optim de umiditate în stratul cornos.
Pielea matură, foarte uscată, este și mai subțire și ridată. Un astfel de ten necesită loțiuni cu agenți de umezire și netezire. Aceste produse cosmetice aduc cantitatea necesară de grăsimi, hrănesc pielea cu umiditate, mențin echilibrul și conferă tenului finețe și elasticitate.
TENUL SENSIBIL
Noțiunea de ten sensibil a fost introdusă de cosmetica modernă. Trebuie menționat faptul că sensibilitatea poate fi dobândită ereditar sau căpătată în timpul vieții. În prezent, întâlnim în magazine atât produse distincte, cât și linii întregi de produse cosmetice concepute anume pentru acest tip de ten.
Din cauza stresului, influențelor dăunătoare și îngrijirii inadecvate, pielea uscată și sensibilă își pierde din capacitatea de protecție și devine foarte sensibilă la diverși factori iritanți, inclusiv la unele ingrediente active incluse în compoziția produselor cosmetice. Simptomele sensibilității pielii sunt adesea confundate cu simptomele unei reacții alergice, dar cu toate că acestea se aseamănă, nu este nicidecum același lucru.
Tenul sensibil necesită o îngrijire atentă și blândă, indiferent dacă e vorba de o sensibilitate transmisă ereditar sau căpătată la o anumită vârstă.
Produsele hipoalergenice sunt cele mai sigure, pentru că sunt bogate în substanțe nutritive, nu cauzează iritații și au acțiune calmantă asupra pielii. Este greșită opinia conform căreia produsele care conțin numai ingrediente naturale din plante ar trebui să fie potrivite pentru tenul sensibil. Unele plante precum Arnica, Mușețelul sau Gălbenelele au efecte puternice și pot provoca reacții alergice.
Pentru proceduri cosmetice, se recomandă folosirea produselor special concepute pentru acest tip de ten. Aceste produse conțin substanțe de curățare foarte blânde, uleiuri ușoare și ingrediente calmante: pantenol, ulei de gălbenele, extract de lemn dulce sau bisabolol din flori de mușețel.
Un efect bun asupra tenului sensibil au cremele lichide cu alantoina – ingredient ce accelerează procesul de vindecare a rănilor. Alantoina are un puternic efect calmant și este lipsită de efecte secundare, de aceea se găsește în compoziția multor creme și loțiuni eficiente împotriva arsurilor solare. Acest ingredient calmează pielea iritată și contribuie la creșterea gradului de finețe și elasticitate a pielii.
TENUL NORMAL
Tenul normal este perfect echilibrat, dar se întâlnește destul de rar la omul matur. Un astfel de ten este un dar prețios al naturii. Pielea normală este fină, catifelată, mată și elastică, nu lucește și nu se cojește. Cu un astfel de ten, de regulă, nu sunt probleme – el are întotdeauna un aspect sănătos, o grosime medie și porii mici și netezi. Se menține echilibrul intre grăsimi și umiditatea pielii: glandele sebacee asigura o lubrifiere optimă a suprafeței pielii. Persoanele cu ten normal nu au de a face cu pori mari, acnee sau dilatarea vaselor de sânge. Iritațiile, de asemenea, apar foarte rar.
Tenul normal suportă bine majoritatea produselor cosmetice, iar spălarea cu apă și săpun nu provoacă reacții negative.
Tenul normal este ușor de îngrijit, procedurile de igienă obișnuite sunt suficiente pentru a-l menține în stare bună cât mai mult posibil. Tenul normal are nevoie doar de două lucruri – de curățare și de protecție împotriva influențelor externe. Aceste proceduri ajută la menținerea unui aspect sănătos și încetinirea procesului de îmbătrânire a pielii. Deși pielea normală nu este pretențioasă la produse cosmetice, cel mai important este să nu o uscăm prea tare. Prin urmare, trebuie să se evite produsele de îngrijire care usucă și irită pielea. Este indicat a se folosi produse cu ingrediente calmante, precum aloe, echinaceea, etc. și să se renunțe la loțiuni cu un conținut ridicat de alcool – acestea, de asemenea, usucă pielea.
TENUL MIXT (combinat)
Tenul mixt (combinat) are în general un aspect sănătos și o structură destul de netedă. Frecvent porțiunile de piele din zona T (frunte, nas și bărbie) au un luciu gras și porii dilatați, iar pielea din jurul ochilor, de pe obraji și tâmple este uscată. Totuși, sunt posibile și alte combinații: o piele lucioasă pe nas, dar normală pe frunte și pe obraji; porțiuni de piele uscată în zonele cu piele grasă sau normală.
Așadar, tenul mixt poate avea în diferite zone ale feței simtomele tipice a două sau chiar și trei tipuri principale de ten (normal, gras și uscat). Culoare pielii, de asemenea, s-ar putea să nu fie uniforma. Dar îngrijirea corectă a tenului mixt amână pentru mult timp apariția ridurilor.
În cazul tenului mixt, fiecare zonă a feței are nevoie de o îngrijire diferită. Programul de îngrijire a tenului mixt vizează reducerea activității glandelor sebacee, îngustarea porilor dilatați din zona T și totodată o bună hidratare a porțiunilor de piele uscată.
TENUL GRAS
Tenul gras este caracterizat de o piele lucioasă și pori mari ce dau aspect de “coajă de portocală”. Din cauza porilor dilatați, o astfel de piele pare groasă și aspră, este predispusă la acnee și se caracterizează printr-o circulație defectuoasă a sângelui. Sebumul produs în exces se amestecă cu celulele moarte și cu praful, formând dopuri care astupă canalele excretoare ale glandelor sebacee – puncte negre (comedoane). Deseori, din cauza circulației lente a sângelui, tenul capătă o culoare gălbuie și își pierde prospețimea.
Măsurile de îngrijire cosmetică trebuie să urmărească aducerea normală a pH-ului pielii astfel inhibiția bacteriană nu e posibilă.
Se folosesc produse astringente și adsorbante pentru grăsimi. Trebuie corectat dezechilibrul endocrin iar alimentația să fie săracă în lipide de origine animală.
TENUL ACNEIC
Tenul acneic gras, predispus la erupții cutanate, acnee și coșuri, creează multe probleme. Acneea este caracterizată atât prin apariția coșurilor mici cât și a unor mari care lasă cicatrici după dispariția lor. Acneea apare în general din cauza schimbărilor hormonale care au loc la vârsta pubertății. Așadar, cu această problemă se confruntă în general adolescenții, majoritatea tinerilor suferă, într-o măsură mai mare sau mai mică, de erupții cutanate. Totuși, acneea rămâne o problemă și pentru unele femei mature, pentru că deși odată cu trecerea anilor producția de sebum scade, tenul deseori rămâne gras până la 30-40 de ani.
Formele ușoare ale acneei pot fi combătute acasă, însă în cazuri mai grave este necesar să te adresezi unui medic dermatolog, care îți va prescrie un tratament special: local (cu produse cosmetice) și general (cu produse farmaceutice).
Principalele cauze ale tenului acneic sunt: dereglările hormonale, disfuncția glandei tiroide și a tractului gastro-intestinal.
În cazul tenului acneic, se recomandă folosirea produselor fără grăsimi, care nu astupă porii.
Dacă pielea este puternic lovită de acnee, fața trebuie spălată cu apă caldă și cu un săpun dezinfectant de câteva ori pe zi.
De asemenea, se recomandă curățarea fetei cu un lichid dezinfectant.
Dacă pielea este inflamată, nu se poate folosi peelingul, chiar și cel mai delicat scrub provoacă micro-zgarieturi, agravând astfel iritațiile și inflamațiile.
Un rol important în tratarea acneei au nu doar produsele cosmetice, dar și igiena, aerul curat, alimentația corectă și somnul sănătos.
Capitol 2 AFECȚIUNI DERMATOCOSMETICE
Bolile și diversele probleme de natură dermatologică au un puternic impact estetic dar și psihologic asupra pacienților care se află într-o luptă constantă cu imaginea de sine. Bolile dermatologice netratate lasă urme adânci și adesea greu reversibile din punct de vedere al aspectului fizic și emoțional. De aceea consultul unui medic dermatolog și tratamentul imediat în baza unor tehnici moderne și folosind echipamente de ultimă generație sunt de maximă importanță.
2.1 CLASIFICARE
2.1.1 Boli cutanate virale
Există numeroase tipuri de boli cutanate virale ce se împart în afecțiuni extrem de comune și afecțiuni rare cu simptome moderate până la severe, asociate uneori cu alte boli sistemice.
Bolile cutanate virale se pot prezenta sub forma unui eritem acompaniat de simptomele comune ale infecțiilor virale precum febră, durerile de cap și stări generale de rău. Cele mai des întâlnite infecții virale cutanate locale sunt herpesul simplex, herpesul zoster, verucile vulgare și pitiriazisul rozat.
Boli cutanate bacteriene
Bacteriile sunt prezente în mod obișnuit pe piele, cele mai multe specii precum anumite tipuri de stafilococ, bacterii corineforme și micrococi alcătuind o floră rezidentă ce nu este doar inofensivă, ci chiar protejează împotriva agresiunilor exterioare ale florei patogene.
Bolile cutanate bacteriene apar atunci când pielea lezată de răni sau afecțiuni precum dermatitele este invadată de bacterii patogene. Bolile bacteriene de piele sunt cel mai adesea provocate de două bacterii întâlnite în mod comun: stafilococul auriu, responsabil pentru foliculite și impetigo, iar cea de-a doua streptococul ce poate cauza de asemenea cazuri de impetigo dar și celulita infecțioasă.
Boli cutanate micotice
Bolile cutanate micotice sunt o problemă comună ce poate afecta pielea, scalpul și unghiile. Acestea sunt cauzate în principal de două tipuri de ciuperci: dermatofiți și levurile. Simptomele comune ale afecțiunilor micotice de piele sunt iritațiile locale, pruritul și zone de piele roșie, uscată, îngroșată ce prezintă un aspect inestetic care se răspândește treptat. Cele mai des întâlnite afecțiuni de acest gen sunt pitiriazisul versicolor, dermatofiții și candidozele.
Boli cutanate parazitare
Bolile cutanate parazitare sunt provocate de diverse tipuri de paraziți ce ajung în piele urmând un comportament comun și provocând simptome severe de durere, disconfort și prurit. Există inclusiv infecții parazitare sistemice cu manifestări cutanate precum nematodele și trematodele însă acestea sunt mult mai rar întâlnite.
Dintre bolile cutanate parazitare cel mai des tratate la cabinet trebuie menționate pediculoza sau infestația cu păduchi și scabia, boală cauzată de acarianul Sarcoptes Scabei care își depozitează ouăle în stratul superior al pielii victimei. Acesta boală care se manifestă prin simptome severe de prurit și poate cauza adesea reacții alergice este răspândită în toată lumea și este destul de comună.
Boli ale glandelor sebacee și apocrine
Acneea este una dintre cele mai des întâlnite boli ale glandelor sebacee și apocrine. Impactul acneei este unul puternic în mod special asupra adolescenților care pot rămâne marcați pe viața atât din punct de vedere estetic, cazurile netratate la timp lăsând cicatrici, cât și din punct de vedere emoțional. Acneea este una dintre bolile de piele cel mai adesea corelată la tineri cu comportament antisocial, pierderea încrederii în sine și chiar depresii.
Rozaceea este o altă afecțiune de piele foarte frecvent întâlnită ce se manifestă prin apariția unor zone eritematoase la nivelul feței. Aceasta poate fi adesea confundată cu acneea juvenilă dar lăsată netratată prezintă pericol de agravare putând ajunge chiar să nu mai răspundă la tratamente.
Cele mai afectate de boală sunt femeile cu vârste cuprinse între 30 și 60 de ani.
Dermatita periorală se caracterizează prin inflamarea pielii în jurul gurii și în zona bărbiei, de unde își preia și numele. Această boală relativ rară de piele se întâlnește mult mai frecvent la femeile tinere decât la bărbați sau copii și se distinge prin piele inflamată de culoare roșie și apariția unor coșuri de dimensiuni mici în jurul gurii.
Boli alergice și dermatite
De multe ori afecțiunile de piele sunt diagnosticate drept boli sau reacții alergice la diverși factori declanșatori. Cele mai des întâlnite cazuri de boli alergice sunt dermatitele precum dermatita atopică sau dermatita seboreică, prurigo sau urticaria.
Dermatita atopică sau eczema este un exemplu comun de boală alergică de piele răspândită în mod special printre copii. Statistic, dermatita atopică afectează 1 din 5 copii cu vârste până la 3 ani și doar 1 din 50 de adulți. Eczema poate fi un răspuns la alergii alimentare dar este adesea corelată cu diverse alte probleme precum astmul sau rinita alergică. Dermatită atopică este influențată genetic.
Urticaria este o altă reacție alergică a pielii cauzată de histamina eliberată de sistemul imunitar. În principal urticaria se manifestă prin apariția unor pete reliefate de culoare roz sau roșie pe corp. Petele pot apărea inclusiv pe mucoase și cauzează prurit sever dar pot fi însoțite inclusiv de alte simptome precum greață, diaree, insomnie, dispnee, dureri de cap sau musculare și senzații de arsură
Psoriazisul este o boală de piele ce afectează cel mai frecvent zona articulațiilor genunchilor sau cotului, precum și pielea capului. Boala se manifestă în general prin descuamări de culoare argintie ușor detașabile și pluristratificate, pete de culoare roșie și prurit. Cauzele exacte ale psoriazisului sunt încă subiect de dezbatere în comunitatea medicală însă s-a ajuns la consensul ca în dezvoltarea acestei afecțiuni de piele sunt responsabili factori ereditari, reacții autoimune și alergii. Boala este în general declanșată de factori precum tulburări metabolice, endocrine sau digestive, infecții sau traumatisme locale.
Psoriazisul vulgar este forma clinica obișnuită a bolii, însă aceasta se poate manifesta inclusiv sub formă de psoriazis gutat, în care leziunile nu depășesc câțiva centimetri, psoriazis al scalpului sau psoriazis inversat care se întâlnește în zona axilelor sau inghinală și este mult mai comun la persoanele cu probleme de greutate.
Boli cutanate inflamatorii
Categoria bolilor cutanate inflamatorii cuprinde o gamă largă de afecțiuni ce diferă ca simptome și severitate de la prurit ușor până la probleme ce pot afecta grav sănătatea.
Lichenul plan este o afecțiune a tegumentelor și mucoaselor răspândită mai frecvent la femei ce se caracterizează prin apariția unor papule de culoare roz până la brună și de dimensiuni mici. Lichenul plan bucal este adesea similar cu alte leziuni ale mucoasei precum leucoplazia sau carcinomul oral și se manifestă prin apariția unor leziuni cu aspect polimorf.
Eritemul migrator este adesea un prim simptom al bolii lui Lyme, boală transmisă prin înțepătură de căpușa. Eritemul migrator se prezintă sub forma unei leziuni cutanate inflamatorii ce se întinde concentric de la punctul mușcăturii către exterior.
Boli cauzate de insuficiența vasculară circulatorie
Insuficiența vasculară circulatorie este o afecțiune frecvent întâlnită ce afectează până la 5% din populație.
Insuficiența venoasă cronică se manifestă prin funcționarea incorectă a valvelor venoase ce poate duce la stagnarea sângelui și netratată poate duce la apariția durerilor cronice, a edemelor și a ulcerelor. Deși insuficiența venoasă cronică nu este considerată o problemă medicală serioasă, aceasta poate afecta calitatea vieții datorită simptomelor dureroase.
Persoanele obeze, femeile însărcinate și persoanele care au suferit traume prin lezare ale membrelor inferioare sunt cele mai predispuse la această problemă medicală.
Tromboflebita este o afecțiune a sistemului cardio-vascular și se caracterizează prin inflamarea venelor și formarea de cheaguri de sânge. Simptomele principale ale afecțiunii sunt senzațiile de usturime, durerea și febră. Lăsată netratată această afecțiune poate avea complicații mortale.
Tulburări de pigmentare
Tulburările de pigmentare se pot manifesta fie prin exces de pigmentare sau hiperpigmentare, fie prin deficit de pigmentare sau hipopigmentare.
Melasma este caracterizată prin colorarea excesivă în mod special a tegumentelor localizată la nivelul unei regiuni. Această afecțiune este întâlnită cel mai des la femei, în mod special în timpul sarcinii și se manifestă la nivelul feței sub forma unor pete maronii.
Vitiligo, pe de altă parte, este o afecțiune care duce la slabirea sau distrugerea celulelor pigmentare responsabile de culoarea pielii(melanocite). Boala afectează, cu preponderență, anumite zone ale corpului și anume: fața, picioarele, articulațiile, degetele, genunchii și organele genitale.
fecțiuni ale părului
Anumite afecțiuni ale părului sunt adesea asociate cu afecțiuni de piele determinate de factori autoimuni precum vitiligo sau dermatita atopică. Alopecia aerată apare în general în condiții de stres dar poate fi asociată și cu afecțiuni tiroidiene sau diabet zahăr și se manifestă recurent prin pierderea părului de obicei pe scalp.
Mătreața este caracterizată prin prezența scuamelor albicioase, uleioase sau uscate la nivelul scalpului sau pe păr. Denumirea medicala a mătreții este dermatita seboreică. Principala cauză a apariției mătreții se consideră a fi irigarea insuficientă cu sange a pielii de la nivelul scalpului, care conduce la un deficit de albumine, pielea devine uscată și astfel apare mătreața.
umori benigne și hiperplazii
Tumorile benigne și hiperplaziile sunt tipul de tumori care se dezvolta lent-progresiv, care își măresc volumul în timp, dar care nu afectează și nu invadează țesuturile din vecinătate. Acestea se prezintă sub forma unor leziuni unice sau multiple și nu sunt canceroase. Hiperplazia este caracterizată de creșterea excesivă a unui țesut datorată înmulțirii rapide a celulelor.
Nevii nevocelulari, cunoscuți în termeni populari drept alunițe sunt petele mici de culoare închisă de la nivelul pielii rezultate datorită celulelor care produc pigment. În categoria tumorilor benigne intră și tumorile vasculare care apar în primele zile de la naștere și care involuează până la vârsta de 10 ani, acestea fiind denumite din punct de vedere medical hemangioame. Lista tumorilor benigne poate continua cu afecțiunile cutanate denumite keratoze seboreice și molluscum pendulum, ambele nereprezentând nici un pericol pentru pacient.
umori maligne( neoplaziile)
Tumorile maligne sunt tumorile canceroase, care au capacitatea de a se raspandi in alte regiuni alte corpului (cel mai frecvent la nivelul oaselor, creierului, ficatului si plamanilor) prin fluxul sanguin sau sistemul limfatic. Tumoarea maligna care incepe sa se extinda in afara zonei sale de origine este numita tumora secundara.
Tumorile maligne sunt si ele de mai multe tipuri, clasificate in functie de tipul celulelor canceroase din care sunt constituite
– Sarcomul (tumora dezvoltata in tesutul conjuctiv);
– Carcinomul (tumora dezvoltata in celulele epiteliale);
– Blastomul (tumora dezvoltata in tesuturile embrionare);
– Limfomul (cancerul celulelor sanguine)
– Germenii celulelor tumorale (tumorile dezvoltate in celulele pluripotente);
Cea mai periculoasă tumoră malignă a pielii este rezultatul expunerii prelungite la soare sau la ultraviolete. Aceasta este cunoscută drept melanom malign, iar depistarea precoce poate asigura vindecarea prin intervenție chirurgicală. Se recomandă consult dermatologic periodic deoarece odată instalată boala, șansele de vindecare sunt foarte mici.
Boli venerologice
Bolile venerologice sau bolile cu transmitere sexuală se pot clasifica pe două categorii, în funcție de severitate, în boli venerologice majore( sifilis, gonoree, sancrul moale, granulom inghinal) și boli venerologice minore(boli provocate de chlamydii, mycoplasme,candida albicans, tricomonas vaginalis, scabia, tricomonază urogenitală, candidoze urogenitale, pediculoză, herpes genital etc).
Primul pas în tratarea bolilor cu transmitere sexuală este consultul medical și diagnosticarea corectă. Nu este recomandat tratamenulul empiric sau ca urmare a consultării altor surse de informare neoficiale de multe ori incorecte.
2.2 FITOTERAPIA ÎN AFECȚIUNILE DERMATOLOGICE
Fiind foarte variat ca forme de manifestare, tratamentul afecțiunilor dermatologice presupune competență din partea medicului și răbdare din partea pacientului, pentru a se obține vindecarea.
Tratamentul fitoterapeutic al afecțiunilor dermatologice se adresează celor două grupe principale de boli:
– Afecțiuni inflamatorii sau degenerative, cu evoluție cronică sau acută: acnee, eczema, verucoza, furunculoza, tuberculoza pielii, plăgi atone și altele. În aceste cazuri se recomandă asocierea tratamentului intern cu cel extern. Intern se recomandă diuretice apoase, vitaminoterapie, antialergice și respectarea unui regim igieno-dietetic strict. Extern se recomandă preparate din plante cu acțiune calmantă locală dar și cu proprietăți antiseptice și emoliente.
– Afecțiuni cutanate accidentale: arsuri, degerături, contuzii, plăgi cutanate și altele. Majoritatea acestor afecțiuni beneficiază atât de cura internă cât și externă, cu numeroase preparate din plante specifice. În asemenea suferințe, fitoterapia recomandă plante cu acțiune antiseptică, hemostatică, astringentă, calmantă, cicatrizantă, regimul alimentar rămânând în general nemodificat, datorită apariției accidentale și evoluției lor într-un interval de timp relativ scurt.
ACNEEA
Este o boală de piele, localizată în special la nivelul glandelor sebacee (obraz, frunte, nas, bărbie, gât, umeri, piept), la tineri de ambele sexe, aflați la vârsta pubertății, după 14-15 ani. La această vârstă apare o formă obișnuită "acnee juvenilă" sau vulgară, care se deosebește de "acneea rozacee" întâlnită, în mod deosebit, la femei după vârsta de 40 de ani.
Afecțiunea este o dermatoză cronică ce se caracterizează prin inflamație purulenta, cu secreția glandelor sebacee, asociată cu diverse erupții (papule, pustule, comedoane) și cu infecții microbiene (stafilococi). Mai întâi apar puncte negre-brune care astupă porii dilatați iar prin apăsare ies sub formă de filete grasoase. Cu timpul pielea se înroșește și se formează puroi (acnee pustuloasă) iar, după eliminare, apare o crustă care lasă o cicatrice. Boala poate să dispară la sfârșitul perioadei de pubertate, cel mai târziu la împlinirea vârstei de 30 de ani.
Cauzele declanșatoare ale bolii sunt: tulburări endocrine, dezechilibre intre hormonii androgeni și estrogeni, infecții bacteriene sau factori de origine psihică sau ereditară.
În consumul intern se utilizează:
– infuzie din Trei-frați-pătați cu efecte antialergice și depurative în curățirea tumorilor interne;
– infuzie din rădăcini de Brusture;
– infuzie de Urzică vie luată o dată pe săptămână pentru efecte de remediere a bolilor pubertății și de purificare a sângelui;
– infuzie din rădăcini de Păpădie, folosită încă din vechime pentru întreținerea frumuseții tenului;
– infuzie din frunze de Frasin, cu acțiuni antiinflamatoare, cicatrizante și diuretice.
Preparatele în amestecuri folosite în uz intern au la bază speciile de mai sus la care se adaugă Salvie, Cicoare, Coada șoricelului, flori de Arnică, Soc, Porumbar, Mușețel și Nalba de pădure, frunze de Nuc, Roiniță, Mesteacăn și Rozmarin, fructe de Fenicul și Ienupăr.
Tratamentele externe constau în:
– spălarea tenului cu infuzie sau decoct concentrat din scoarță de Stejar, rădăcini de Nalbă mare, flori de Gălbenele, frunze de Nuc și Mentă cu adaus a 6 linguri de oțet de mere; după uscarea tenului se tamponează pielea cu tinctura de propolis 15%;
– tamponări cu felii de tomate, frunze zdrobite de măcriș, suc proaspăt de varză, suc de struguri sau ceai de Arnică, Brusture, Linariță, Nuc și bitter suedez;
– comprese cu flori de Gălbenele, Coada șoricelului și Trei-frați-pătați, conuri de Hamei, muguri de Plop, rădăcini de Brusture, Stânjenel sau Cicoare, tinctura din flori de Gălbenele, oțet cu hrean, zeama de lămâie și portocale, suc de morcov, varză albă și napi fierți, sevă de Mesteacăn (de 2-3 ori pe zi, timp de 10-15 minute);
– cataplasme cu efecte antiinflamatoare și antiseptice din flori de Gălbenele, frunze fierte de praz sau varza, muguri de Plop, bulbi de ceapă fiartă, felii de castraveți, ridichi rase cu oțet și drojdie de bere cu lapte;
– masaje ușoare cu alifie de Gălbenele sau Mușețel, în alternanță cu tinctura din frunze de Limba-câinelui;
– măști cosmetice cu hrean ras sau ridichi râse în oțet de vin sau de mere, aplicate timp de 10 minute, dimineața și seara, pe fața umezită în prealabil, după care se spală tenul cu apă fierbinte și apoi cu apă rece.
ECZEMA
Este o boală cutanată caracterizată prin prezența pe tegumente a unor leziuni descuamative pruriginoase. Cauzele eczemei sunt variate dar cele mai frecvente cazuri sunt datorate unor procese alergice sau infecțioase.
Eczema este o inflamație a pielii care cauzează mâncărime asociată într-o măsura variabilă cu alte caracteristici, cum ar fi:
– roșeață în zonele afectate ale pielii.
– în general, piele uscată, care este adesea îngroșată în zonele care au fost scărpinate.
– noduli sau vezicule în zonele afectate.
– semne de infecție superficială, cum ar supurări sau depozite cu crusta.
Clasificarea eczemelor:
1. Atopice: tip "alergic" este des întâlnită la persoanele care au, de asemenea, febra fânului sau astm.
2. Alergică de contact: apărută din cauza contactului cu pielea a unei substanțe la care individul este sensibil.
3. Iritantă de contact: datorată contactului cu pielea a unor substanțe chimice iritante, pulberi, agenți de curățare, etc. A atinge o astfel de substanță ar putea provoca eczeme oricărei persoane, deși există un grad de variație individuală.
4. Discontinuă: apare ca insule discrete de eczeme pe un fundal de piele normală.
5. Seboreică: la sugari apare în zona scutecului și a scalpului. La adulți, de asemenea, apare pe scalp și în cutele pielii intre nas și părțile laterale ale gurii. Poate fi cauzată de o infecție drojdie.
6. Altele: un grup divers, inclusiv eczeme la picioare provocate de varice și pompholyx – senzația de mâncărime pe mâini și compus din mici vezicule sau (uneori) chiar de mari dimensiuni.
Eczemele apar, de regulă, în urma sensibilizării organismului față de o substanță cu care a mai venit în contact, așa-numitul ''alergen''.În tratamentul eczemei, fitoterapia este nu numai un ,,adjuvant’’ dar și o metodă terapeutică eficientă. Pentru uz intern se recomandă în special plante cu acțiune calmantă și diuretică, iar pentru uz extern specii de plante cu acțiune antiseptică, cicatrizantă și emolientă.
În cură internă se recomandă preparate din:
1. Trei frați pătați(Herba Violae Tricoloris) cu acțiune diuretică și antialergică
– infuzie din 3 linguri plantă la 1 l de apă; întreaga cantitate se bea în cursul unei zile.
– infuzie concentrată , preparată din 4 linguri plantă la o cană apa; se beau câte două linguri la 3 ore.
2. Rădăcină de Brusture (Radix Bardanae) sub formă de:
– decoct dintr-o lingură de rădăcina la o cană de apă; se beau 2-3 căni/zi, numai proaspăt preparate.
3. Păpădie(Radix,Folium et Herba Taraxaci), rădăcină și partea aeriană a plantei, sub formă de:
– decoct scurt(5 minute) preparat din 4 linguri plantă la 1 l apa; se beau 3-4 căni/zi.
– infuzie, preparată dintr-o lingură amestec de plante la o cană de apă; se beau 2-3 căni/zi , după mesele principale.
Regimul alimentar recomandat este cel vegetarian. Suplimentele alimentare trebuie și ele diferențiate individual. Se va începe cu multivitamine și multiminerale. Dintre macroelemente se recomandă în special zincul, seleniul și magneziul.
Dintre uleiurile esențiale se recomandă uleiul de Cuișoare, Cimbru, Levănțica și Mentă care au acțiune locală calmantă, analgezică, antipruriginoasă și trofică, fiind indicate în arsuri, eczeme, plăgi, sindrom varicos, dureri reumatice.
Benefic ca adjuvant în tratamentul bolilor dermatologice este produsul american extras din Gheară mâței și care se află și astăzi la îndemâna bolnavilor din România.
Din frunzele Arborelui de ceai(Melaleuca alternifolia), care crește numai în Australia, se extrage un ulei eteric care are proprietăți antiseptice, antifungice, calmante și acționează rapid fără a avea efecte secundare.
INFECȚIILE CUTANATE
În medicina clasică dar și în cea modernă tratamentul de baza utilizează substanțe cu proprietăți antibiotice și antiinflamatorii. Tratamentul prin vaccinoterapie (autovaccin) sau cel bazat pe anatoxină stafilococică dau de multe ori rezultate bune, dar se recurge la ele în special în cazul eșecului antibioterapiei. Se recomandă însă, atunci când este cazul, și tratarea “terenului” bolnavului: diabet, infecții de focar, hipovitaminoze, subnutriție.
În cazul localizării nazale a furunculozei supravegherea medicală este extrem de importantă deoarece pot apărea frecvent complicații grave, ca tromboflebita sinusului cavernos sau septicemia.
Dacă medicina alopată recomandă în astfel de cazuri aplicații locale cu sulfamide și antibiotice, raze ultraviolete, radioterapie și administrare generală de antibiotice și chimioterapie, fitoterapia recomandă pentru uz intern plante cu acțiune dezinfectantă, calmantă și antiinflamatorie, iar în uz extern, specii dezinfectante și emoliente.
Fitoterapia vine în sprijinul celor care suferă de diverse infecții cutanate cu preparate din următoarele plante:
1.Trei frați pătați (Herba Violae tricoloris):
– Infuzie preparată dintr-o lingură de plantă la o cană cu apa. Se beau 2-3 căni pe zi;
– Infuzie concentrată, preparată din patru linguri de plantă la o cană cu apă. Se ia câte o lingură la fiecare trei ore;
2. Rădăcină de Brusture (Radix Bardanae):
– Decoct scurt (cinci minute), preparat din patru linguri rădăcini la 1 l apa. Se beau patru căni pe zi;
3. Cicoare, părțile aeriene ale plantei și rădăcina (Herba et Radix Cichorii), din care se prepară:
– Decoct, din 20 g plantă la 1 l de apă. Se bea întreaga cantitate în timpul unei zile.
– Infuzie, din trei linguri amestec plante la 1 l de apă. Se bea toată cantitatea într-o zi.
Pentru tratamentul extern se recomandă:
1. Făină de in, pentru efectele sale de calmare și drenare a colecției purulente, sub formă de cataplasme. Se amestecă făină cu apă caldă până la obținerea unei paste, care se pune între două comprese de tifon (20X20 cm) sau într-o pânză rară. Se aplică pe locul unde a apărut furunculul și se menține 2-3 ore. Pentru o mai bună eficiență se recomandă un amestec de făină cu flori de mușețel.
2. Flori de soc, care au capacitatea de a grăbi maturarea ("coacerea") colecției purulente.
– Infuzie, preparată din 40 g flori la 1 l apă, cu care se fac spălături sau se aplică local cataplasme.
3. Frunze de Nalbă au acțiune emolientă dar și efecte calmante și de favorizare a "maturizării" furunculilor.
– Cataplasme preparate din 50 g plantă opărită cu 100 ml apă fierbinte. Se aplică local, schimbându-se compresele la fiecare trei ore.
4. Urzica moartă albă sub formă de băi locale sau comprese cu infuzie preparată din 50 g plantă la 1 l apa.
5. Rădăcină de Săpunariță sau de Ipcărige din care se face un decoct preparat din două linguri de rădăcini la ½ l apă. Se fac spălături, după care se continuă cu aplicarea de comprese locale cu tifon îmbibat în același decoct.
ARSURILE
Sunt leziuni alternative ale tegumentelor (piele, mucoase), leziuni provocate de factori fizici (temperaturi mari) sau de factori chimici (acizi, baze) și substanțe corozive. Fitoterapia arsurilor se cunoaște din medicina populară în accidentele din gospodărie folosindu-se extracții apoase (prin infuzie) sau sub formă de comprese, irigații sau spălături.
Tratamentele fitoterapeutice sunt recomandate în arsurile puțin întinse și superficiale (de gradul I și II). Se aplică extern sub formă de spălături locale, comprese reci, unguente sau uleiuri, folosind plante cu efecte antiseptice, cicatrizante și calmante.
Gravitatea arsurilor depinde de profunzimea leziunii și de suprafața țesutului afectat, de vârsta pacientului, locul atins, infecțiile posibile, apariția complicațiilor hepato-renale, pulmonare, tromboembolii și de starea generală a organismului.
1. Muguri de plop negru din care se prepară:
– băi locale, comprese și spălături.
2. Flori de Mușețel folosite la:
– infuzie, folosită la spălături și băi locale având acțiune antiseptică, decongestivă și cicatrizantă, în cazul apariției bășicuțelor;
– ulei din 20 g flori mărunțite, umectate cu trei linguri alcool și macerate timp de două-trei ore; se adaugă 20 ml ulei de floarea-soarelui, se fierbe pe baia de apă două-trei ore și se strecoară în sticle închise la culoare, având bune rezultate în ungerea rănilor și în aplicarea pansamentelor.
3. Flori de Coada șoricelului preparate astfel:
– infuzie folosită pentru comprese, cu acțiune calmantă, antiinflamatoare și dezinfectantă.
4. Flori de gălbenele preparate sub formă de:
– infuzie folosită în băi locale și cataplasme;
– tinctură.
5. Herba de Sunătoare preparată în:
– infuzie folosită în băi, comprese sau spălături;
– ulei cu rol calmant, dezinfectant, cicatrizant și antiinflamator.
6. Flori de Soc preparată ca infuzie folosită în băi locale și spălături pe arsură, având efecte calmante, antiseptice și antiinflamatoare și de uscare a flictenelor.
7. Semințe de in folosite ca:
– ulei de in amestecate cu apă de var (în părți egale) până se formează un lichid alb-lăptos, eficace în cicatrizarea arsurilor.
8. Rădăcini de Tătăneasă folosite în:
– decoct cu efecte în cataplasme și băi locale.
9. Amestec din frunze de Nuc și de Mentă, flori de Mușețel, Arnică și de Lavandă și scoarță de Stejar, din care se prepară o infuzie, utilizată în comprese calmante.
În medicina populară se folosesc cataplasme cu cartofi cruzi și rași, morcov ras, felii de tomate, frunze fierte de salată sau varză, care alină durerile și ajută la vindecare.
DEGERĂTURILE
Expunerea îndelungată la temperaturi scăzute, însoțite de umezeală și vânt afectează în special zonele cutanate expuse, dar și extremitățile: fața, nasul, urechile, degetele mâinilor, picioarele, determinând astfel apariția degerăturilor.
La asemenea suferințe, fitoterapia recomandă utilizarea plantelor cu acțiuni hemostatice, astringente, calmante, cicatrizante și antiseptice.
Pentru degerăturile ușoare se pot utiliza unele specii medicinale aplicate sub formă de băi locale, comprese sau cataplasme, fără a strânge cu un bandaj care ar împiedica circulația sângelui.
Degerăturile se pot agrava și prin complicații cu reducerea vitezei de circulație a sângelui, arterite, mutilări de membre, incapacitate de funcționare a mâinilor si picioarelor.
Tratamente sub forma de infuzii:
– flori de Gălbenele pentru refacerea circulației sângelui;
– herba de Schinel cu proprietăți cicatrizante și antiseptice;
– scoarță de Stejar cu acțiune astringentă, cicatrizantă și dezinfectantă;
– muguri de Plop negru cu calități antiseptice și cicatrizante;
– rădăcini de Obligeană ;
– amestec din Sunătoare, Mușețel, Gălbenele și Coada calului (în părți egale), din care se iau trei linguri, pentru prepararea unei infuzii în trei litri de apă clocotită;
– amestec din flori de Arnică și de Fân, scoarță de Stejar și rădăcini de Obligeană;
– amestec cu infuzie din frunze de nuc și flori de fân.
Tratamente sub forma cataplasme, comprese, tincturi:
– cataplasme cu flori de Gălbenele, flori și frunze de lumânări
– cataplasme cu foi de varză murată, hrean ras amestecat cu miere de albine, ridichi rase, cartofi zdrobiți, ceapă tăiată în felii, frunze proaspete de aloe și un strat de miere de albine acoperit cu o pânză curată;
– comprese cu infuzie de Gălbenele, decoct din semințe de gutui, muguri de brad, scoarță de stejar și sucuri din lămâi, castraveți și ceapă;
– comprese din amestec de plante: flori de Arnică și de fân, Herba de coada calului, rădăcini de Obligeană și scoarță de stejar.
– tincturi pentru badijonarea zonelor afectate cu flori de Gălbenele;
– unguente din Gălbenele și propolis;
– frecții locale cu ulei de mentă și lavandă.
CONTUZIILE
Contuziile regiunilor articulare (genunchi, cot, umar, șold )se întâlnesc frecvent ca rezultat al unui traumatism direct prin cădere, strivire sau lovire cu un corp contondent.
Tratamentele fitoterapeutice folosesc produse vegetale cu proprietăți decongestive, antiinflamatoare și sedative, care amorțesc zona lezată și produc o vasoconstricție locală, oprind eventualele hemoragii interne.
Cea mai eficace s-a dovedit tinctura din flori de Arnica care se aplică sub formă de comprese reci, ținute pe contuziile fără plagă, timp de 15-20 minute.
Florile de Arnică au numeroase principii active printre care arnifolina, cu acțiune antiseptică, antiinflamatoare și de stimulare a formării țesuturilor de granulație.
Efecte similare au:
* compresele reci, aplicate local, cu flori de coada șoricelului, cu efecte calmante, antiseptice și dezinfectante;
* cataplasme și băi locale cu flori de Soc , cu efecte antiinflamatoare și calmante ale durerilor;
* herba de Talpa gâștei (decoct), cu proprietăți antiinflamatoare și de cicatrizare a rănilor;
* rădăcini de Tătăneasă pentru efecte decongestive în inflamații și vânătăi;
* frunze proaspete de Brusture;
* masaj pe vânătăi cu ulei de Arnică, uleiuri esențiale de Lavandă, Mușețel (câte 5-6 picături în 100 ml apa rece).
* ungerea zonelor afectate cu alifie de Cătina, Gălbenele, rizomi de sclipeți și rădăcina rasă de untul pământului.
VERUCOZA
Verucile sau negii comuni sunt creșteri locale la nivelul pielii, care sunt cauzate de infecția papilomavirus (HPV). Infecțiile produse de virusul papiloma uman sunt localizate atât pe suprafața pielii cât și la nivelul mucoaselor.
Riscul de infecție este mai mare pe zonele în care există mici răni sau zgârieturi. Negii( verucile) se iau prin contact direct cu o leziune sau indirect de pe o suprafață(podea, lamă de ras, prosop) care a venit în contact cu o leziune.
Verucile sunt comune la copii care au vârsta cuprinsă între 12 și 16 ani și sunt de mai multe tipuri: veruci plane, veruci vulgare (verruca vulgaris), veruci plantare și palmare și veruci filiforme și digitale.
Fitoterapia empirică recomandă atingerea negilor fie cu suc celular galben de Rostopască sau Negelariță , fie cu suc celular alb-lăptos de Laptele câinelui său Laptele cucului.
Aplicarea se face de cel puțin 3 ori pe zi timp de 7 zile. Mai există o plantă cunoscută sub numele popular de Urechelnița, Argintura sau Iarbă grasă, cultivată adesea pe pe acoperișurile de țiglă, pe ziduri sau care crește sălbatic pe stânci. Sucul celular al acestei plante, aplicat repetat pe negi, dă rezultate bune în multe cazuri.
Tot extern se recomandă aplicarea pe locul afectat de coji proaspete de banane care se fixează cu un leucoplast și se schimbă de două ori pe zi, timp de cel puțin o săptămână.
Pentru negii mari, voluminoși este nevoie de intervenția dermatologului sau chiar a chirurgului.
ULCERAȚIILE ATONE
În numeroase cazuri, integritatea țesuturilor externe este afectată de anumiți factori fizici(lovituri, tăieturi, înțepături), chimici(acizi sau baze puternice) sau de altă natură. Leziunile produse se pot vindeca rapid sau trena. De aceea, în această grupă terapeutică intră plăgile supurante sau cele nesupurante, dar greu vindecabile- denumite ''plăgi atone''.
În astfel de cazuri, în afara tratamentului alopat(antiinflamator, antibiotic, dezinfectant local) se folosesc, pe de o parte, plante medicinale cu proprietăți antiseptice, pentru evitarea sau, la nevoie, pentru tratarea infecțiilor, iar pe de altă parte, specii cu acțiune calmantă. Pentru refacerea țesuturilor lezate se folosesc plante cu proprietăți cicatrizante.
Ca antiseptice, fitoterapia recomandă în special plante care conțin uleiuri esențiale și taninuri:
Flori de Musețel- infuzie concentrată, preparată din 3 linguri de plantă la o cană de apă; se aplică sub formă de comprese care se schimbă la fiecare 3 ore;
Flori de Coada șoricelului- infuzie concentrată, preparata din 2 linguri de plantă amestecată cu o lingură de flori de Levănțică; se aplică sub formă de comprese locale, care se schimbă la fiecare 3 ore.
Frunze de Urzica asociate în părți egale cu fruze de Roiniță- infuzie preparată din 2 linguri de amestec de plante la o cană de apă; se fac spălaturi locale sau se aplică sub formă de comprese.
Coada calului- decoct concentrat, preparat din 2 linguri de plantă la o cană de apă; se aplică local,sub formă de comprese.
Șovârv- infuzii preparate din câte 2 linguri de plantă la o cană de apă; se aplică local sub formă de comprese sau cataplasme.
Pentru acțiunile lor dezinfectante și cicatrizante sunt recomandate următoarele preparate fitoterapeutice:
Cimbru de cultură sau Cimbrișor- decoct; se fac spălături sau se aplică sub formă de comprese locale.
Rădăcină de Cerențel- decoct, preparat dintr-o lingură de plantă la o cană de apă; se recomandă pentru spălături sau pentru comprese locale
Muguri de Plop și muguri de Pin- infuzie preparată din 1-2 linguri de amestec de plante la o cană de apă; se aplică local, sub formă de comprese.
ALTE DERMATOZE
În această grupă de afecțiuni, leziunile sunt foarte diferite ca manifestare și origine, destul de supărătoare pentru bolnavi și, de multe ori, greu rezolvabile de medicul dermatolog. În cazurile de dermatomicoze, de keratomicoze, în micoze profunde, în dermatoze profesionale și în cele precanceroase, este absolut necesar consultarea unui medic de specialitate. În toate aceste cazuri, produsele fitoterapeutice trebuie considerate adjuvante ale tratamentului de bază.
Dintre dermatoze cele mai frecvente sunt cele psoriazice și unele forme de eczeme. În aceste cazuri, fitoterapia recomandă tratament atât intern cât și extern, asociat cu un regim alimentar predominant vegetarian.
Speciile de plante recomandate pentru u intern sunt cele cu efect diuretic, sedativ, antialergic. Pentru uz extern, se recomandă specii de plante cu substanțe active antiseptice, cicatrizante și emoliente.
În afecțiunile dermatologice, pe lângă remediile fitoterapeutice, există și numeroase alte produse de origine vegetală sau mixte, preparate în industria farmaceutică și incluse în diverse formulare terapeutice naționale sau internaționale:
– Romazulanul, preparat din flori de Mușețel- recomandat ca antiseptic în acnee, plăgi și contuzii și că bun cicatrizant în diverse afecțiuni cutaneomucoase.
– Boicilul, Colchicina sau uleiul de Mușețel sunt bune calmante ale durerilor cutaneomucoase iar uleiul de Levănțică , Balsamul de Tolu și Vitamina A , bune cicatrizante.
În seboree se recomandă taninul.
Mai există o afecțiune care se manifestă la nivelul tegumentelor , ale cărei cauze încă nu au fost elucidate de științele medicale. Este vorba despre psoriazis.
Psoriazis este o boală cronică de piele care apare sub formă de pete pe pielea de pe picioare, genunchi, brațe, coate, scalp, urechi și spate, care sunt de culoare roșie până la maro și se acoperă cu cruste albe-argintii.
Adesea ereditară, această boală este legată de creșterea rapidă a celulelor în stratul superior al pielii. Aceste creșteri de epidermă nu se maturizează niciodată. În timp ce o celulă normală a pielii se maturizează și trece de la stratul de jos al pielii în epidermă în circa 28 de zile, celulelor psoriazice le trebuie circa 8 zile ca să parcurgă același drum, formând pete solzoase care se întind pe zone din ce în ce mai mari.
Rezultatul acestei boli este producerea unui număr excesiv de celule de piele într-un timp foarte scurt. Boala nu este contagioasă.
Deși, până în prezent, nu a fost descoperit un tratament care să vindece complet această boală, pe lângă tratamentul medicamentos pe care îl recomandă medicii dermatologi, există și câteva tratamente naturiste care pot ameliora simptomele psoriazisului.
Rădăcina de Brusture și Trifoiul roșu sunt recomandate persoanelor care suferă de acest tip de eczemă, deoarece ajută la curățarea sângelui. De asemenea, Levănțica este bună , combătând inflamația și vindecând pielea iritată. Un alt ajutor naturist este silimarinul (extract de armurariu) care crește producția de bilă și protejează ficatul, ceea ce este important pentru curățarea sângelui.
CAP. 3 TRATAMENTE DIN PLANTE ÎN AFECȚIUNI
DERMATOCOSMETICE
Folosirea produselor și a mijloacelor de întreținere și înfrumusețare a aspectului exterior al individului este în zilele noastre așa de integrată în viața cotidiană atât a femeilor, cât și a bărbaților, așa de la sine înțeleasă, așa de în firea lucrurilor, încât o pledoarie, astăzi, în favoarea cosmeticii este cu totul inutilă.
Cosmeticele se folosesc pe scară largă, nu mai este nevoie de niciun îndemn pentru aceasta. Nu este însă de prisos să vedem care a fost drumul parcurs de cosmetică din cele mai vechi timpuri și până la noi, ce datorăm înaintașilor noștri în materie de cosmetică.
Vom constata că le datorăm, dacă nu totul, oricum, enorm de mult: cosmetica din zilele noastre pare o variantă adusă la zi a celei din antichitate.
Înaintea apariției cuvântului "cosmetică", oamenii au căutat să capete o înfățișare armonioasă și mai atrăgătoare, înfrumusețându-și trupul și îmbrăcămintea.
Produsele destinate igienei, îngrijirii și înfrumusețării omului s-au diversificat în ultimele decenii devenind un auxiliar necesar în viața modernă.
Din cele mai vechi timpuri se cunosc numeroase exemple privind preocuparea pentru înfrumusețare: vopsirea părului cu henna, utilizata și astăzi, intensificarea culorii negre a părului prin tratare cu o fiertură obținuta din scoarță arborelui mesquite, prepararea șamponului din seva unor plante (yuca) de către indienii americani.
Găsim în Egiptul antic preocupări pentru utilizarea produselor cosmetice în toaleta egiptencelor care a ajuns la un rafinament complicat: după avlutiuni, (spălări parfumate), corpul era uns cu farduri, fața era meticulos machiată cu amestecuri foarte complicate, între care cu renumitul “kohol de Ispahan” pentru înviorarea ochilor.
Produsele destinate igienei, îngrijirii și înfrumusețării omului s-au diversificat în ultimile decenii devenind un auxiliar necesar în viața modernă.
Interesul pentru estetică exterioară și pentru menținerea sănătății depline pentru o perioadă cât mai lungă, au dezvoltat preocuparea pentru diversificarea preparatelor cosmetice utile și necesare la orice vârstă.
Cosmetologia este știința care se ocupă cu menținerea și asigurarea frumuseții maxime a corpului omenesc în special a epidermei. Este denumită în mod obișnuit cosmetică (gr. Kosmeticos = podoabă, arta de a-și face toaleta; logos = știința); deci este o ramură a dermatologiei care se ocupa cu probleme de bioestetică și studiază mijloacele individuale de menținere a pielii în perfectă sănătate și frumusețe pe un interval de timp cât mai lung posibil.
În ultimul timp a fost posibilă diferențierea preparatelor cosmetice de cele biocosmetice care conțin substanțe biologic active, apropiate de preparatele de uz dermatologic și care realizează o cosmetică terapeutică.
Folosirea plantelor medicinale pentru îngrijirea pielii nu este "o nouă fiță a societății moderne".
Cosmetică naturistă reprezintă "marea redescoperire" a proprietăților deosebite ale ingredientelor naturale, nealterate prin diverse tratamente chimice sau termice.
Paralel cu producția industrială, cosmetica naturistă a înflorit în ultimele decenii, deoarece proprietățile active ale plantelor, folosite pentru prepararea produselor naturiste, nu sunt anulate, micșorate sau modificate în urma unor tratamente chimice sau a expunerii la temperaturi înalte.
Plantele medicinale folosite în cosmetica naturistă sunt uscate pe cale naturală și sunt folosite sub formă de infuzie, decoct, tinctură, extract uleios sau macerat.
Însă, pentru ca efectele lor să fie benefice, nu poți folosi orice fel de plantă pentru a trata orice fel de afecțiune a tenului.
3.1 PLANTE MEDICINALE CU APLICABILITATE IN DERMATOCOSMETICĂ
În comparație cu produsele cosmetice, la baza cărora se află substanțele chimice, fitocosmetica pe bază de ingrediente vegetale are o acțiune neagresivă asupra pielii, din cauza asemănării celulelor plantelor și a celor umane. Fitocosmeticele se adresează tuturor tipurilor de ten, fiind recomandate și pielii sensibile a copiilor.
Efectele plantelor indicate pentru îngrijirea igieno-cosmetica a feței, ochilor, mâinilor, gurii, părului, picioarelor și corpului în ansamblu se datorează principiilor active din extractele concentrate preparate și care determină acțiunea lor terapeutică după cum urmează:
– pentru pielea uscată se recomandă produse naturale care activează circulația periferică, au acțiune emolientă și hidratantă;
– pentru pielea grasă- produse naturale cu proprietăți antiseboreice, calmante și antiseptice;
– pentru pielea iritată, înroșită (cuperozic) – produse naturale cu acțiune calmantă, emolientă, decongestionantă;
– pentru ochi- produse cu efect hidratant, odihnitor, decongestiv;
– pentru păr – produse naturale pentru întărirea rădăcinii firului de păr și care activează circulația sanguină în zona respectivă;
– pentru mâini se indică folosirea de produse pentru îmbunătățirea circulației sanguine, contra negilor, petelor, unghiilor friabile etc, contra transpirației mâinilor;
– pentru picioare – produse naturale care activează circulația periferică, contra degerăturilor, bătăturilor etc, contra transpirației.
Cosmetica naturală se bazează pe tot ce oferă natura, de la uleiuri volatile obținute din plante, la grăsimi naturale de origine diversă(ceară de albine), substanțe ceroase din pește (balenă, delfin, cașalot) și până la ingredienți activi din fructe, flori, rădăcini de plante sau tulpini de arbori.
Fie că se folosesc sub formă de infuzii, uleiuri, tincturi, pastile, bețișoare parfumate, găsim produse cosmetice diferite:
– preparate cosmetice pentru îngrijirea feței – creme și unguente, loțiuni, geluri, emulsii de curățat și pentru îngrijirea pielii, măști cosmeticale, substanțe liofilizate, preparate contra pistruilor și petelor, farduri și cosmetice pentru machiaj;
– preparate pentru îngrijirea dinților și a gurii – paste de dinți, prafuri, apă de gură, spray-uri bucale;
– preparate pentru îngrijirea ochilor – creme, unguente, soluții ;
– preparate pentru îngrijirea părului – șampoane, briantine, loțiuni, măști, creme și ape de păr, tonice capilare ;
– preparate pentru îngrijirea mâinilor și unghiilor – creme, loțiuni, emulsii emoliente și spray-uri, pasta pentru albirea mâinilor și îndepărtarea petelor, soluții pentru îngrijirea unghiilor;
– preparate pentru îngrijirea picioarelor – creme, unguente, alifii, pentru călcâie, calozități, bătături, degerături, preparate sicative, antimicotice, pentru masaj ;
– preparate deodorante și spray-uri antisudorifice pentru corp ;
– preparate cosmetice masculine – creme, emulsii, spray-uri, soluții, loțiuni pentru ras și după ras;
– preparate destinate îngrijirii copiilor – unguente, creme, paste, loțiuni, emulsii, uleiuri, pudre, săpunuri, șampoane ;
– preparate pentru baie – săruri de baie, cuburi și tablete de baie, uleiuri de baie, spume de baie etc.
– săpunuri de toaletă și săpunuri medicinale ;
– produse de parfumerie
Plantele medicinale se bucură de o întrebuințare din ce în ce mai largă azi, în condițiile în care proprietățile lor terapeutice și cosmetice sunt unanim recunoscute și apreciate.
O trăsătură comună tuturor materiilor prime cosmetice, în afară de marea lor diversitate, o constituie puritatea deosebită ce trebuie să o aibă și lipsa de toxicitate.
Afin (Vaccinium myrtillus, Fam. Ericaceae)
Se utilizează frunzele și fructele. Taninul din extractul de Afin conferă preparatelor cosmetice acțiune astringentă, de reducere a secrețiilor de sebum și modificare a pH-ului, iar principiile bacteriostatice sunt propice tratării tenurilor grase, acneice, cu infecții cutanate.
Extractele de Afin intră și în compoziția preparatelor cosmetice pentru tenurile sensibile, delicate, cu predispoziție spre cuperoza, rosacee și pete pigmentare, pe care le hrănește, îmbunătățește elasticitatea vaselor capilare, le protejează de acțiunea factorilor externi și de efectele dăunătoare ale oxidării, restabilind bariera naturală protectivă.
Extractul organic din afine reprezintă o sursă foarte bogată de vitamina A, B, C, E, PP și bioflavonoide. Vitamina C este cunoscută ca un important antioxidant care încetinește procesul de îmbătrânire a pielii, iar antioxidanții ajută de asemenea la regenerarea pielii.
Aceste proprietăți au dus la obținerea a numeroase preparate cosmetice anti-imbatranire: creme de zi și de seară, creme de mâini, produse de îngrijire corporală (ulei de masaj, unt de corp, exfoliante), produse de baie (gel de duș, săruri de baie, săpunuri). Prin conținutul în antocianină, extractul din fructe de afin are un efect antioxidant și de absorbție a radiațiilor UV, motiv pentru care intră în compoziția cremelor și preparatelor de protecție contra radiațiilor ionizante, solare.
Anghinarea (Cynara scolymus, Fam. Asteraceae (Compositae)
Având importante proprietăți antioxidante datorate conținutului ridicat de polifenoli și flavonoizi, extractul apos de Anghinare este un agent promițător de protecție a celulelor în fața stresului oxidativ, cu efect revitalizant, de stimulare a metabolismului celular. Cremele, loțiunile, emulsiile și uleiul de anghinare sunt destinate tenurilor grase, comedogene (cu puncte negre), asfixice, cu imperfecțiuni, pigmentate și deshidratate, ajutând la normalizarea funcționarii glandelor sebacee.
Albăstrele (Centaurea cyanus, Fam. Compositae)
Extractele din flori de albastrele sunt antiseptice, antiinflamatorii, cicatrizante, emoliente, calmante și revigorante motiv pentru care le găsim în compoziția multor produse destinate îngrijirii tenului, ochilor sau a părului. Sub formă de infuzie sau preparat cosmetic este ideal pentru îngrijirea ochilor, datorită proprietăților sale relaxante, decongestionante și a efectului benefic asupra ochilor umflați, iritați, obosiți, pentru atenuarea cearcănelor și tratarea ploapelor ridate.
Apa de Albăstrele se potrivește tuturor tipurilor de ten, ca loțiune de curățare, ea ajutând la calmarea și regenerarea tenului, redându-i în accelasi timp strălucirea, fermitatea și turgorul. Se poate utiliza și ca loțiune tonică pentru pielea iritată și cu probleme de cuperoza.
Extractul de albastrele intră și în compoziția produselor cosmetice de îngrijire împotriva radiațiilor solare (loțiuni, spray-uri, creme, geluri), datorită efectului sau calmant.
Alun (Corylus avellana, Fam. Betulaceae)
Conținutul în antioxidanți este mai bogat decât în mere sau morcovi, are un conținut important în fibre (majoritatea liposolubile), mai ales din familia Pectinelor. Scoarța și frunzele conțin: tanin, quercitina, uleiuri eterice, betulina, miricetina, acid clorogenic, leucoantociani.
În terapeutica se folosesc frunzele tinere (coryli folium), mugurii (coryli gemma), scoarța (cortex coryli), florile (mascule flos coryli), fructele. Frunzele și scoarță de alun au proprietăți vasoconstrictive, tonifiante venoase, astringente, hemostatice, cicatrizante, dezinfectante, antiinflamatoare și antibacteriene.
Datorită acțiunii emoliente extractul din frunze de alun este eficient în cazul tratării pielii uscate și în dermatopreparate utilizate pentru tratarea anumitor afecțiuni ale pielii (psoriazis, impetigo, afecțiuni cutanate vasculare, varice etc.).
În cosmetică, uleiul de alun folosește la prepararea diverselor creme deoarece are proprietăți emoliente și ajută la o mai bună lubrefiere a pielii.
Arnica (Arnica montana, Fam. Asteraceae)
Arnica este unul dintre cele mai întâlnite medicamente homeopate din întreaga lume, având multiple proprietăți și întrebuințări: calmează durerile musculare, durerile post-operatorii, îmbunătățește circulația periferică, antibacterian.
Recomandări: dureri musculare, articulare, entorse, contuzii, osteoartrită, îngrijirea tenului problematic(acnee, eczeme, diferite infecții), reduce senzația de picioare grele, adjuvant activ în preparatele reparatorii de piele și scalp, mătreață.
În cosmetică, se pot prepara: cremă, balsam sau gel pentru aplicarea pe vânătăi, tăieturi, pentru dureri musculare și reumatismale, mască, loțiune sau ser pentru piele acneică, cremă sau ulei de masaj circulator, calmant etc.
Busuioc (Ocimum basilicum, Fam. Lamiaceae (Ocimum)
De la busuioc se utilizează în general toată planta. Uleiurile volatile din extractul de busuioc (cu miros și gust caracteristic, plăcut aromat) îi atribuie proprietăți antiseptice, antibacteriene, antifungice, antiinflamatorii și cicatrizante cu rezultate deosebite în suprimarea focarelor de infecție.
Datorită acestor calități, în cosmetică se folosește sub formă de infuzie, spray-uri de pulverizare sau în compoziția unor creme antiacnee pentru tratarea tenurilor grase, scăzând secreția de sebum.
Brusture (Arctium lappa,Fam Compositae)
Rădăcinile prezintă importanță terapeutică pentru medicina umană. Principiile active(inulina,acid palmitic,stearic,cafeic,ulei volatil,vitamine din complexul B,saruri de potasiu) au acțiune diur etică, sudorifică, depurativă, coleretică, hipoglicemiantă, antitumorală.
Este utilizat în tratamentul maladiilor renale și cutanate. Maladiile cutanate pot fi eczeme cu descuamare, seboree a feței, exantem hepatic cu ulcerații, seboree uscată a pielii capului. Mai este folosit în tratamentul alopeciei, afecțiunilor hepatobiliare, furunculozei și tumorilor.
Stimulează funcțiile hepatobiliare și creșterea părului. Acționează eficient în tratarea furunculozei. Extractul din rădăcini posedă acțiune antitumorală.
Cimbrișor (Thymus serpyllum, Fam. Labiatae (Lameaceae)
Uleiul de cimbrișor, cu efect antibacterian, antifungic, cicatrizant slab, rubefiant, stimulează circulația si este un bun echilibrant al tenului gras, reglând secreția de sebum in zona „T‖, foarte util si în tratarea tenurilor acneice, incărcate (comedogene). Intră in compoziția cremelor, măștilor, laptelui demachiant, spray-urilor (apa florala de cimbrișor), loțiunilor si emulsiilor purificatoare, seboregulatoare, antioxidante. Extractul de cimbrișor echilibrează si purifică pielea capului si părul cu tendință de ingrășare rapidă, fiind folosit in șampoane, măști pentru păr, balsamuri, ape de limpezire. Din extractul de cimbrișor se fabrică și produse folosite pentru ingrijirea dinților si a gurii (apa de gură, pasta de dinți). Uleiurile volatile ce conferă aromă placută a cimbrișorului sunt utilizate si in industria parfumurilor.
Gălbenele (Calendula officinalis L., Fam. Asteraceae)
Larg utilizate în cosmetica, florile de Gălbenele conțin substanțe proteice, ulei volatil, saponine, glicozide, carotenoide, xantofilina, flavonoide, fermenți, mucilagii, vitamina C, săruri organice, ce conferă extractului de galbenele proprietăți antiseptice, antiinflamatoare, calmante, revitalizante, nutritive, grăbind epitelizarea și asigurând o cicatrizare estetică.
Are efecte deosebite în tonificarea și îmbunatățirea aspectului general al pielii și se recomandă în toate tipurile de ten și în mod special pentru pielea sensibilă, delicată, uscată, cu fragilitate capilară, supusă înroșirii și iritării sau cuperozei, atenuând roșeața pielii.
Efectul calmant al florilor de Gălbenele este apreciat și în cosmetică și igiena oculară, sub formă de infuzii, decoct, creme, unguente, alifii etc
Hamei (Humulus lupulus, Fam. Cannabinaceae)
În scop fitocosmetic se folosesc conurile de Hamei care au un miros puternic, plăcut, aromat și gust amar-astringent. Extractul de Hamei se folosește în tratarea tenurilor grase, acneice, deoarece este un bun antiseptic și antibacterian, în loțiuni demachiante, creme, măști, etc.
Intră în compoziția săpunurilor și gelurilor de duș (ex. Hemel) deoarece curăță, calmează și catifelează pielea.
Isop (Hyssopus officinalis L., Fam. Lamiales)
Extractul din planta de Isop are un miros plăcut și un gust aromatic, datorită uleiului volatil pe care îl conține, alături de celelalte principii active. Uleiul volatil are acțiune astringentă, antiinflamatoare, antispastică, antivirală, bactericidă, antiseptică și cicatrizantă, antioxidantă, sedativă.
Constituienții din uleiul esențial se folosesc în compoziția cremelor pentru tratarea tenurilor grase acneice, în produse dermatocosmetice (pentru tratarea eczemelor, dermatitelor, echimozelor), în creme pentru îngrijirea mâinilor, în produse de curățare și exfoliere a corpului, în emulsii și creme pentru protejarea pielii împotriva arsurilor solare.
Levănțică, Lavanda (Lavandula angustifolia, Fam. Labiatae)
Florile de Levănțică sunt plăcut mirositoare datorită uleiului volatil (cu cca. 50% acetat de linalil). Extractele apoase și, în special, uleiul esențial au acțiune sedativă, antiseptică, antidepresivă, antibiotică, detoxifiantă.
Extractul de Levănțică este compatibil cu tipurile de piele grasă, acneică, cuperozică, ajutând la închiderea porilor, la reglarea secreției de sebum, la calmarea tenului și cicatrizarea rănilor.
Proprietățile sale astringente, calmante și antiiritante determină folosirea extractului de Levănțică cu precădere în dermatite, arsuri și inflamații.
Levănțica este un calmant și un antidepresiv bine cunoscut și foarte eficient, uleiul eteric obținut având un rol relaxant.
Intră în compoziția cremelor, loțiunilor, emulsiilor, produselor de îngrijire a corpului (anticelulitice, unt și ulei de corp, sare exfolianta, etc.), preparatelor cosmetice masculine (alături de mentă – loțiuni pentru și după ras, emulsii etc.), a săpunurilor, deodorantelor (spray-uri).
Merișor (Buxus sempervirens, Fam. Buxaceae)
Extractul de merișor este folosit mai mult ca dermatocosmetic în dermatitele de contact, plăgi atone și infectate, eczeme pustuloase, deoarece are proprietăți antiinflamatoare profunde asupra țesutului fibros. Cu infuzie de frunze tinere de merișor se prepară o loțiune ce este folosită contra căderii părului, cu care se masează zilnic pielea capului.
Atenție! La doze mari toate părțile plantei sunt otrăvitoare din cauza unei substanțe numită ciclobuxina, care poate să determine congestie pulmonară și paralizia centrilor respiratori.
Mentă (Mentha piperita Fam. Labiatae (Lamiaceae)
Menta este o plantă cu miros plăcut și gust răcoritor, folosită ca plantă medicinală, condiment, în cosmetică sau aromoterapie. Conținutul în tanin îi conferă mentei proprietăți antiseboreice, iar uleiul volatil bogat în mentol o face un bun antiseptic și calmant.
Pentru aceasta extractele de Mentă intră în compoziția preparatelor cosmetice (creme, loțiuni demacheante, tonice, etc.) folosite pentru tratarea tenurilor grase seboreice, asfixice, comedogene.
Uleiul de Mentă răcorește, revigorează, stimulează circulația, revitalizează, restabilind elasticitatea tegumentului, închide porii, reduce umflăturile, tonifică țesuturile, reduce roșeața, iritarea și curăță pielea, fapt pentru care este inclusă în compoziția multor preparate cosmetice pentru față și corp (frecții, loțiuni, creme anticelulitice, sare exfoliantă cu Mentă și Levănțică, unt de corp cu Menta și Levănțică, ulei de corp și ulei de masaj).
Mușețel (Matricaria recutita, Fam. Asteraceae)
Mușețelul este una dintre plantele medicinale folosite din cele mai vechi timpuri. Conține ulei volatil care, datorită unui principiu activ (azulen) și a unui glicozid de natura flavonica (apigenina), are proprietăți dezinfectante (antiseptice), antiinflamatoare, anestezice, sedative, relaxante.
Acțiunea antiseptică, de reducere a inflamațiilor și de calmare a durerilor (datorită azulenelor care determină sinteză și eliberarea din țesut a histaminei ce produce o desensibilizare a organismului), îl face util în cosmetică și igiena oculară și în igiena bucală (apa de gură).
Uleiul eteric intră în compoziția multor produse cosmetice (creme, demachiante, emulsii, loțiuni, măști etc.) folosite pentru întreținerea tuturor tipurilor de ten, dar mai ales pentru tratarea tenurilor grase seboreice, a tenurilor iritate, congestionate și înroșite, a tenurilor uscate, ofilite (pentru activarea circulației).
Cremele, emulsiile și măștile corporale, loțiunile pentru baie și săpunurile, ce conțin extracte de Mușețel curăță și hidratează în profunzime, dezinfectează și împrospătează pielea.
Efectul calmant al Mușețelului este benefic, acesta fiind inclus în loțiunile pentru plajă (în creme, geluri și spray-uri solare) ce protejează pielea împotriva razelor ultraviolete.
Panseluța (Trei frați pătați) (Viola tricolor, Fam. Violaceae)
Produsul vegetal folosit îl constituie părțile aeriene. Extractul de Panseluță este folosit în produse dermatocosmetice în tratarea dermatozelor alergice și a altor probleme ale pielii (acnee pustuloasă), prin efectul său astringent și cicatrizant (prin existența salicilaților-antibacterieni și a flavonoidelor-antiinflamatori).
Panseluța vindecă, curăță și calmează pielea, fiind folosită în preparate cosmetice destinate tuturor tipurilor de ten (șervețele demachiante, loțiuni, emulsii și uleiuri demachiante) și pentru produse (gel, cremă, unguent, etc.) destinate îngrijirii copiilor și bebelușilor.
Pătlagina (Plantago lanceolata L., Fam. Plantaginaceae)
Prin conținutul ei bogat în mucilagii, glicozizi (aucubina), alantoina, taninuri, vitamina K, Pătlagina are proprietăți ușor astingente, tonice și hemostatice, putând fi folosită direct, sub formă de infuzii sau în compoziția unor măști și creme pentru tratarea tenurilor grase, alături de alte plante (Mușețel, Gălbenele etc.) care conferă emoliență și asigură hidratarea pielii.
Este deosebit de eficientă în îndepărtarea mâncărimilor de la mușcături și înțepături de insecte (cataplasme, unguente, alifii, creme), pentru tăieturi și zgârieturi (unguent, cataplasma, creme etc.). De asemenea, dă rezultate bune în tratarea arsurilor minore (ulei, unguent, cremă).
Efectul antiseptic și emolient o face utilă și în cosmetică și igiena oculară (tratamentul ploapelor ridate, tratarea afecțiunilor oculare – conjunctivite și blefarie).
Roinița (Melissa officinalis L., Fam. Labiatae (Lamiaceae)
Planta are un miros plăcut de lămâie, datorită unui ulei volatil bogat în citral, citronelal, geraniol, linalol, localizat în frunze.
Extractul de Roinița are proprietăți cicatrizante și antiseptice și este folosit în cosmetică alături de Arnica, Muguri de plop și cimbrișor, plante care intensifică aceste acțiuni.
Eficientă în creme, loțiuni și emulsii, pentru îngrijirea tenului normal, cu tendințe ușor grase, curăță și închide porii deschiși și are un efect calmant și ușor astringent pentru pielea ofilită și sensibilă.
Salvia (Salvia officinalis, Fam. Lamiaceae (Labiatae)
Deoarece reduce procesele inflamatorii, extractul de salvie se folosește cu succes în produse pentru îngrijire bucală, pasta de dinți și apa de gură (în infecții ale cavitații bucale, dureri dentare, paradontoza) datorită proprietăților antiseptice și analgezice.
Se poate utiliza și în produsele pentru baie, esența de Salvie având efect spasmolitic și antimicotic (contra micozelor cutanate).
Cremele și produsele cosmetice (tonere faciale, loțiuni, emulsii), în compoziția cărora intră extracte de Salvie, sunt recomandate tenurilor iritate, congestionate, grase, cu tendință acneica, pentru curățare, stimularea circulației sanguine, închiderea porilor și restabilirea turgorului pielii.
Datorită conținutului în acid ursolic și izomerii acestuia, extractul de Salvie are rol dermoregenerator, nutritiv și calmant.
Șovârf (Origanum vulgare L., Fam. Labiatae)
Denumită și Busuioc de pădure, datorită aromei sale, părțile aeriene superioare ale plantei (cele care se folosesc) sunt bogate în uleiuri eterice volatile, tanin, principii amare, antocianide, bioflavonoide, substanțe minerale, vitamine.
Extractul de Șovârf asociat cu extractul de Sunătoare, uleiuri volatile și camfor alcătuiesc o cremă ce are calități antibacteriene, antiinflamatoare și antimicotice puternice, fiind în același timp și un sedativ ușor, cu proprietăți de relaxare.
Alături de Mușețel, Pătlagina, Salvie și Urzică, este un remediu excelent pentru tratarea și creșterea părului.
Asociat cu diferite alte extracte, Șovârful este folosit în diferite produse cosmetice cu acțiune tonică și pentru vindecarea eczemelor și problemelor dermatologice ale pielii (dermatocosmetice).
Valeriana (Valeriana officinalis, Fam. Valerianaceae)
Utilizată sub formă de pulbere, infuzie, tinctură, Valeriana are rol calmant, sedativ, intrând în compoziția cremelor de noapte pentru orice tip de ten, în preparate pentru baie (spume, uleiuri, tablete), săpunuri și geluri sau uleiuri pentru masaj.
Având calități relaxante asupra musculaturii, Valeriana este folosită și în cremele pentru picioare, fiind eficientă în combaterea contracturii musculare dureroase, care apare datorită supraefortului fizic și mai ales încordării psihice.
3.2 FORME FARMACEUTICE UTILIZATE ÎN FITOTERAPIE
În trecut termenul de fitoterapie era mai puțin utilizat. Se folosea, în schimb, cel de fitopatologie, care definea, pe de o parte, metodele de tratament ale bolilor plantelor, iar pe de altă parte, în terapeutica umană și veterinară, prin același termen, se înțelegea tratamentul afecțiunilor cu ajutorul plantelor. Astăzi, atât în limba română cât și majoritatea limbilor de largă circulație, noțiunea de fitoterapie se referă la terapeutică cu ajutorul substanțelor active biosintetizate de celulă vegetală.
Mai mult decât atât, noțiunea de fitoterapie s-a extins de la "clasicele medicinale" la toate produsele farmaceutice (medicamente) în formula cărora intră plante medicinale ca atare, substanțe extractive sau substanțe active pure, obținute din regnul vegetal.
Există și produse farmaceutice mixte, în formula cărora intră atât compuși de sinteză și semisinteză, cât și unele substanțe active din plante.
3.2.1 FORME FARMACEUTICE DE UZ INTERN
Cea mai simplă formă de preparare și administrare a plantelor medicinale este sub formă de pulbere obținută dintr-o singură plantă sau un amestec de pulberi din mai multe plante, înghițite ca atare cu puțină apă.
Pulberea se obține prin măcinarea diferitelor părți ale plantei (flori, frunze, tulpină, rădăcina). Avantajul acestei forme de administrare a unui produs fitoterapeutic constă în aceea că substanțele active, cele termolabile și cele care-și schimbă structura prin folosirea unor solvenți de extracție, nu vin în contact cu agenții fizico-chimici.
O formă farmaceutică mai nouă de administrare sunt comprimatele simple preparate din pulberi de plante, printr-o tehnologie clasică sau cele drajate printr-o tehnică mai complicată, drajare, care constă în acoperirea cu o peliculă specială gastro-solubila a comprimatelor.
Comprimatele din pulberi de plante prezintă avantajul unei dozări precise, posibilitatea controlului analitic, stabilirea termenului de valabilitate și prezentarea într-un ambalaj modern și sigur.
A)Soluțiile extractive apoase se prepară din diferite părți de plantă sau amestecuri de plante medicinale, utilizând ca solvent apa, preferabil distilată sau dedurizată, deoarece apa este foarte bine tolerată de către țesuturi.
Apa este cel mai uzual dizolvant în farmacie și pentru obținerea produselor fitofarmaceutice. În apă se dizolva însă numai substanțe active hidrosolubile la un pH apropiat de cel neutru (acizi, baze, săruri, zaharuri, fenoli și polifenoli, aminoacizi, glicozide, gume, taninuri, enzime), dar nu se dizolvă rezine, alcaloizi, uleiuri, grăsimi și hidrocarburi; de aceea, în unele cazuri se recomandă alcalinizarea ușoară a apei cu bicarbonat de sodiu sau acidifierea cu acid citric.
B) Soluțiile extractive alcoolice/hidroalcoolice se prepară din diferite părți de plantă sau amestecuri de plante medicinale, utilizând ca solvent etanolul de diferite concentrații.
Alcoolul are capacitate bună de dizolvare a substanțelor organice și minerale, dizolvând, într-o măsură mai mică sau mai mare: acidul salicilic, uleiurile volatile, coloranții, lecitina, balsamurile, rezinele etc.
Pentru prepararea soluțiilor alcoolice extractive sunt recomandate diferite concentrații care asigură cel mai bun randament.
Deși prezintă o serie de avantaje (se evaporă ușor, bun antiseptic, inhibă activitatea enzimelor, nu influențează hidroliza, precipită materiile albuminoide și poate servi la îndepărtarea lor), utilizarea ca solvent a alcoolului prezintă și dezavantaje: este inflamabil, are activitate farmacodinamică proprie, transmite miros soluțiilor extractive, nu are aceeași putere de pătrundere prin membranele celulare, ca apa. De aceea o mai bună soluție extractivă este cea hidroalcoolica.
Soluțiile extractive sunt obținute în diferite variante:
1. Infuzia, metodă de extracție utilizată pentru obținerea principiilor active în cazul părților de plantă care au pereții celulari mai subțiri cum sunt florile, frunzele și părțile aeriene subțiri ale plantelor, chiar și unele fructe, care conțin principii active termostabile și greu solubile la rece. În acest scop peste produsul vegetal, adus într-un grad de mărunțire corespunzătoare, se adaugă cantitatea de apă indicată, încălzită la fierbere, apoi se acoperă vasul cu un capac și se lasă să stea astfel 10 – 15 minute, agitând din când în când. După scurgerea acestui timp se filtrează.
2. Decoctul, cunoscut și sub numele popular de fiertură, este lichidul obținut prin fierberea produsului vegetal mărunțit cu solventul necesar, obișnuit apa. Decocția constă în tratarea produsului vegetal mărunțit cu cantitatea de apă necesară și fierberea lui și se recomandă, în general, pentru rădăcini și coji, respectiv acele organe ale plantei care au membrana mai groasă și prin care difuziunea substanțelor active se face mai greu. Acest procedeu se recomandă în cazul florilor, frunzelor, rămurelelor sau fructelor și aceasta, în special, când urmărim ca în extractul apos să rămână prețioasele uleiuri volatile. Soluția extractivă se filtrează fierbinte, reziduul se spală cu apă și se completează soluția la volumul indicat inițial.
3. Maceratul – unele substanțe active se extrag mai bine la rece (căldura le precipită) decât prin infuzare și decocție. Macerarea este metoda de extracție cea mai simplă care se face la temperatura obișnuită. Produsul vegetal este menținut în contact cu solventul (apa sau amestec de apă și alcool) un timp variabil, agitând din când în când, după care se separă extractul. Maceratul la rece se prepară din rădăcini, tulpinițe, frunze sau semințe.
4. Tinctura – din plantele mărunțite sunt extrase substanțele terapeutice, prin macerare cu alcool etilic în diverse concentrații (45%, 60 %, 70 %), de regulă pe o durată de timp variind între 8-10 zile. Operațiunea se execută în vase de sticlă bine închise. Agitarea, pentru o bună extracție, este necesară pe toată durata extracției.
O metodă mai rapidă este prepararea tincturilor prin percolare simplă sau multiplă, curent aplicată în farmacii, laboratoare galenice în instalații industriale sau o metodă mult mai rapidă, de data aceasta la scară industrială, este turboextracția sau vibroextracția, necesitând o aparatură specială.
Tincturile, sub aspectul tehnologiei farmaceutice și al modului de administrare, prezintă unele avantaje față de soluțiile extractive apoase prin aceea că extracția în mediul hidro-alcoolic este completă, conservabilitatea de lungă durată, iar administrarea sub formă de picături mult mai simplă.
5. Siropul este o soluție extractivă apoasă (infuzie, decoct, macerat la rece) la care se adăugă o cantitate mare de zahăr. Adaosul ridicat de zahăr este menit, pe de o parte, să fie un corectiv al unor gusturi neplăcute (astringente, amare, etc.), iar pe altă parte să exercite un rol conservant asupra produsului care de obicei se administrează în cantități mici, dar pe o perioadă mai îndelungată de timp. Zahărul poate fi înlocuit cu miere sau alți edulcoranți.
6. Vin medicinal- deși este o formă farmaceutică veche, considerată de unii chiar depășită, vinul medicinal este și rămâne un remediu terapeutic adjuvant. Extracția se realizează în mediu hidroalcoolic slab, la un pH ușor acid. Pentru preparare, plantele mărunțite în prealabil se macerează timp de 7-10 zile în vin (de bună calitate și bine stabilizat) după care urmează filtrarea preparatului. Administrarea lor ca tonic-aperitive se face înaintea meselor principale.
În tehnologia farmaceutică există și numeroase alte forme fitofarmaceutice care necesită tehnologii speciale de realizare a lor și anume extractele fluide (moi sau uscate), pulberile liofilizate din soluții extractive și ceaiurile medicinale „instant” folosite în ultimul timp din ce în ce mai mult.
Acestea din urmă reprezintă extracte apoase sau hidroalcoolice din plante care apoi se liofilizează sau se atomizează în scopul conservării pe o durată mai îndelungată de timp. Printr-un proces tehnologic larg răspândit astăzi în lume, ele se granulează fin și astfel se păstrează până în momentul folosirii lor prin dizolvare în apă caldă sau chiar rece.
Tot în industria farmaceutică se prepară capsule, gelule, soluții injectabile și altele, în compoziția cărora intră extracte totale sau substanțe active pure de origine vegetală.
3.2.2 FORME FARMACEUTICE DE UZ EXTERN
Unguentele sunt preparate de consistență semisolidă, formate într-o bază de unguent (vaselină, grăsimi hidrogenate, lanolină, ceară, untură, etc.) în care se încorporează tincturi din plante, extracte (moi sau uscate) sau pulberi de plante. În cazuri speciale se pot încorpora și substanțe active pure.
Unguentele sau alifiile sunt destinate exclusiv uzului extern.
În ultimul timp s-au produs diferite „baze de unguente din geluri hidrosolubile, care prezintă avantajul că au o mai mare putere de penetrare a tegumentelor și mucoaselor, nu pătează și sunt ușor lavabile. La unguentele clasice folosite pe timpul verii se adăugă o cantitate mai mare de ceară, parafină sau stearină, pentru a le asigura consistența crescută.
În cazul în care unguentele au fost preparate pe bază de grăsimi animale sau vegetale, conservarea lor este limitată.
Supozitoarele, cu diverse medicamente naturale sau de sinteză, se prepară fie în farmacii, fie în industria de medicamente și se administrează exclusiv pe cale externă (prin introducere intraanală sau intravaginală).
Uleiurile medicinale reprezintă o formă de macerare a plantelor în ulei de floarea-soarelui, arahide sau măsline. Durata macerării este de 4-6 săptămâni. Există și un procedeu mai rapid în care plantele se umectează în prealabil cu alcool concentrat și se țin într-un vas închis 10-12 ore. Se adaugă uleiul comestibil, fierbandu-se apoi pe baia de apă timp de 2-3 ore. Se lasă în repaus 23 zile, după care se filtrează. Se păstrează în sticle bine închise, la întuneric și la loc răcoros.
Astfel se prepară uleiul de Sunătoare, de Mușețel, de Coada șoricelului sau din alte plante și se folosesc sub formă de pansamente locale pe răni, arsuri, eczeme etc.
Cataplasmele se obțin fie din frunzele proaspete de plante, fie din semințe măcinate, care se amestecă cu apă călduță, până ce se obține o pastă care sepune în tifon dublu sau într-o pânză curată. Cataplasmele se aplică pe zona în care se manifestă afecțiunea și au rol emolient, antiinflamator sau activează circulația periferică.
Gelul medicinal se prepară din incorporarea sucului vegetal, pulpei vegetale sau extractului de principii active din plante într-o masă gelatinoasa. Sucul vegetal se obține prin mărunțirea și presarea materialului vegetal proaspăt recoltat. Sucul este format din lichidul celular în care se găsesc incorporate principiile active, săruri minerale, vitamine. Multe sucuri au o acțiune bacteriostatică.
Emulsia vegetală este constituită din suspensia unei substanțe active (rezina, ulei, grăsime) într-un lichid în care este insolubilă. Suspensia se realizează prin emulsionare cu albuș de ouă, guma arabică etc.
Băile cu plante se bazează, în principal, pe acțiunea directă la nivelul tegumentelor sau al mucoaselor a diferitelor substanțe active din plante (obținute prin extracție apoasă). Băile cu plante sunt utile în boli de piele sau chiar în unele afecțiuni interne. Substanțele active se pregătesc în infuzii sau decocturi concentrate, care se introduc în apa de baie, după filtrare.
Oțeturile aromatice sunt o formă farmaceutică veche, obținută prin macerarea plantelor aromatice în oțet de vin. Macerarea durează 7-8 zile, după care conținutul se filtrează prin presare. Soluția extractivă hidroacetica se folosește pentru fricțiuni locale sau generale.
Inhalațiile reprezintă forma de administrare a uleiurilor esențiale din plante prin tractul respirator. Se prepară fie din plante medicinale prin infuzare, fie din uleiurile volatile, puse direct în apă clocotită.
Gargarismele reprezintă o cale de dezinfectare a cavității bucale și a faringelui cu ajutorul unor infuzii sau decocturi obținute din plante. O astfel de dezinfecție se recomandă în stomatite, gingivite, amigdalite, abscese dentare și aftoze bucale, atât la adult cât și la copil.
Badijonajele reprezintă o formă de aplicare externă, direct pe o leziune a pielii sau a mucoaselor, a unor substanțe medicamentoase de sinteză chimică (violet de Gențiana) sau obținute din plante (Aftolizolul, preparat din petale de Trandafir). Cu ajutorul unor tampoane din vată înfășurată pe un bețișor, creion sau vergea metalică, bine înmuiate în medicamentul respectiv, se badijonează leziunile pielii sau ale mucoaselor (răni externe, afte bucale, amigdalite purulente).
3.3 MEDICAMENTE DIN PLANTE MEDICINALE
Diverse tincturi din plante medicinale au efecte terapeutice benefice.
Principiile active din tincturi sunt în concentrație mai mare și își păstrează calitatea terapeutică timp îndelungat.
Oboseala, depresia, infecțiile virale, ulcerul, calculii renali și multe alte afecțiuni pot fi combătute cu ajutorul tincturilor extrase din plante.
Administrate conform indicațiilor fitoterapeutului, aceste tincturi aduc numai beneficii organismului.
EXTRACT CIMBRIȘOR
Tinctura de Cimbrișor este o soluție hidroalcoolică obținută prin preparare la rece din părțile aeriene ale plantei Thymus serpyllum.
Dintre produsele vegetale administrate pe cale orală, soluțiile hidroalcoolice sunt cel mai ușor asimilate de către organism, efectul apărând la scurt timp.
Contribuie la:
INTERN:
– menținerea sănătății laringelui, traheei și bronhiilor.
– funcționarea normală a digestiei.
– creșterea poftei de mâncare.
– producerea și eliminarea bilei.
– eliminarea flatulenței după consumul de alimente.
– menținerea sănătății tractului urinar.
EXTERN:
– reducerea disconfortului care apare la nivelul pielii.
– menținerea sănătății cavității bucale.
Mod de administrare:
INTERN:
Adulți și tineri peste 15 ani: câte o linguriță de tinctură diluată în 100 ml de apă (jumătate de pahar) de 3-4 ori pe zi, înainte de mese.
Copii între 7 și 14 ani: câte 7-30 de picături de tinctură diluate în 100 ml apă sau ceai (jumătate de pahar) de 3 ori pe zi, înainte de mese.
EXTERN:
– pentru reducerea disconfortului care apare la nivelul pielii se fac badijonări locale cu tinctură sau cu soluția diluată (obținută prin adăugarea unei lingurițe de tinctură la 100 ml de apă), în funcție de sensibilitatea pielii;
– pentru menținerea sănătății cavității bucale se fac spălături locale cu soluția diluată, obținută prin adăugarea a 1-2 lingurițe de tinctură la 100 ml de apă (1/2 de pahar).
Precauții: se administrează cu prudență la persoanele cu gastrită hiperacidă și ulcer gastric și duodenal (datorită conținutului în alcool, poate crește aciditatea gastrică).
Contraindicații: din cauza conținutului de alcool nu se recomandă administrarea în: hepatite virale, toxice și metabolice, steatoză hepatică, ciroză hepatică, sarcină și alăptare, alergie la Cimbrișor, tratamente care nu permit consumul de alcool.
SIROP DE PĂTLAGINĂ
Ajută la obținerea confortului respirator.
Efect SIROP DE PĂTLAGINĂ:
-expectorant
-emolient (protejează mucoasele iritate)
-antispastic bronșic
-antiinflamator.
Recomandări : tuse uscată, iritativă, spastică sau cu expectorație vâscoasă.
Contraindicații : Nu se recomandă în caz de diabet.
Sarcină și alăptare: Se poate consuma de către femeile însărcinate și mamele care alăptează.
Efecte secundare și interacțiuni : la dozele recomandate nu au fost semnalate efecte secundare sau interacțiuni medicamentoase.
Întrebuințare:
-Copii 1-5 ani: 2-3 lingurițe pe zi
-Copii 6-12 ani: 4-5 lingurițe pe zi
-Copii peste 12 ani și adulți: 3-4 linguri pe zi
Dozele recomandate asigură necesarul zilnic de vitamina C.
ARNICA (BIO) UNGUENT
Recomandat pentru durerile musculare și articulare, reumatice sau post-traumatice; contuzii, echimoze, lovituri, entorse; la sportivi în caz de suprasolicitare musculară.
Indicații : durerile musculare și articulare, reumatice sau post-traumatice; contuzii, echimoze, lovituri, entorse; la sportivi în caz de suprasolicitare musculară.
Compoziție : Arnica extract floral și tinctură, Sunătoare extract, Mentă ulei esențial.
Administrare : se aplică de 2-3 ori/zi pe zona afectată și se masează.
CALENDULA SPECIAL OIL (Ulei de Galbenele)
Ser de Gălbenele cu efect calmant, promovează regenerarea cutanată și favorizează cicatrizarea optimă.
Beneficii:
– Conține extract din flori de Galbenele din sursa organică, în ulei de măsline extravirgin obținut prin presare la rece, procedeu fizic de extracție care permite păstrarea componentelor bioactive, fără a utiliza compuși chimici de sinteză (aceștia fiind utilizați în extracția chimică).
– Adaos de ulei de măsline, bogat în acid oleic și antioxidanți, ce contribuie la creșterea penetrabilității și eficienței formulei
– Destinat tuturor segmentelor de vârstă, fiind adecvat atât pentru pielea sensibilă a bebelușilor, cât și pentru cea matură.
Descriere:
– Calendula Special Oil susține procesele de regenerare tisulară, promovând sinteza colagenică, reepitelizarea și refacerea microvascularizatiei cutanate. Proprietățile regenerative îl recomandă pentru favorizarea cicatrizării optime și pentru reducerea aspectului vergeturilor
– Produsul exercită efect puternic antioxidant, contribuind la protejarea pielii de acțiunea nocivă a radiațiilor UV și la reducerea semnelor de fotoîmbătrânire (degradarea colagenului și a elastinei, inflamația cutanată, defectele de pigmentare).
– Reduce inflamația cutanată și contribuie la echilibrarea florei cutanate prin efect antimicrobian
– Contribuie la refacerea și îmbunătățirea compoziției peliculei de sebum, menținând un grad optim de hidratare la nivelul părului și scalpului.
Mod de utilizare:
Se aplică pe față, corp, păr, scalp, unghii și/sau cuticule după ce zonele au fost curățate și uscate în prealabil. Ca ser, se utilizează aplicând câteva picături pe tenul curat și uscat, masând până la absorbție completă.
EXTRACT ANGHINARE
Contribuie la:
funcționarea normală a sistemului hepato-biliar.
menținerea în concentrații normale a colesterolului și grăsimilor in sange.
creșterea poftei de mâncare.
amplificarea tranzitului intestinal.
reducerea stărilor de oboseală si surmenaj.
Se administrează cu precauție la persoanele cu gastrită hiperacidă si ulcer gastric si duodenal.
Contraindicații: datorită conținutului de alcool, nu se recomandă în: hepatite virale, toxice si metabolice, steatoză hepatică si ciroză hepatică, litiază biliară, sarcină, alăptare, alergie la anghinare.
Mod de administrare:
Intern- adulți: câte o linguriță de tinctură diluată în apă, de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol.
GEL DE OCHI CU ALBĂSTRELE
Compoziție: extracte naturale de Afin, Albăstrele, Inula.
Extractul de Albăstrele, datorită conținutului bogat în compuși polifenolici, în special, flavonoide și antocianine, are acțiune antiinflamatoare, astringentă și hidratantă asupra epidermei.
Extractul de Afin stimulează microcirculația și vascularizarea, contribuie la eliminarea radicalilor liberi nocivi, care produc distrugerea structurilor de colagen.
Extractul de Inula prezintă acțiune astringentă și antiseptică.
Produs recomandat pentru protejarea și întreținerea pielii sensibile din jurul ochilor.
Extractele vegetale (Inula, Albăstrele, Afin) sunt încorporate într-o bază hidrofilă, cu proprietăți hidratante, eficientă pentru întreținerea pielii sensibile din jurul ochilor.
CEAI TREI FRAȚI PĂTAȚI
Contribuie la:
intern: reducerea disconfortului datorat factorilor de natură alergică, eliminarea lichidelor reținute în exces în corp, detoxifierea organismului, menținerea sănătății aparatului respirator.
extern: contribuie la reducerea disconfortului care apare datorită factorilor de natură alergică; la nivelul pielii si mucoaselor.
LOȚIUNE ANTIACNEICĂ CU BUSUIOC
Conține extract de Busuioc, Gălbenele si Coada șoricelului care au proprietăți calmante, cicatrizante si antiinflamatoare. Se aplică seara și dimineața pe pielea curată.
TINCTURA DE BRUSTURE- este o soluție hidroalcoolică obținută prin preparare la rece din rădăcina plantei Arctium lappa.
Contribuie la :
intern: detoxifierea organismului, eliminarea lichidelor reținute în exces în corp, funcționarea normală a proceselor de sudorație, accelerarea moderată a tranzitului intestinal.
menținerea sănătății pielii, prin reducerea excesului de sebum, menținerea sănătății scalpului și combaterea căderii părului.
Precauții: se administrează cu prudență la persoanele cu gastrită hiperacidă, ulcer gastric și duodenal.
Contraindicații: datorită conținutului de alcool nu se recomandă administrarea în: hepatite virale, toxice și metabolice, steatoză hepatică, ciroză hepatică, sarcină și alăptare.
Mod de administrare:
Intern: adulți si copii peste 14 ani: câte o linguriță diluată în apă de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol.
Extern:
pentru menținerea sănătății pielii, prin reducerea excesului de sebum se șterge fața cu un tampon îmbibat în tinctură, de 2-3 ori pe zi;
pentru menținerea sănătății scalpului și combaterea căderii părului se fricționează pielea capului cu tinctură, de 2-3 ori pe săptămână.
CICOARE- capsule
Acțiune: hipoglicemiant, hepatoprotector, scade nivelul trigliceridelor, scade nivelul colesterolului, în tulburări de apetit.
Administrare : 1-2 capsule, pe stomacul gol, de 3 ori pe zi.
HEPATOBIL- capsule
Compoziție: pulberi vegetale din iarba de Rostopască, frunză de Anghinare, iarbă de Sunătoare, conuri de Hamei, iarba de Pufuliță, rădăcină de Valeriană.
Benefecii: adjuvant in: diskinezie biliară, colecistită, colită spastică, steatoză hepatică, hepatită cronică.
Precauții: se administrează cu precauție în litiază biliară. Este contraindicat în sarcină si alăptare.
Mod de administrare:
Intern: adulți- 1-2 tablete de 2-3 ori/zi cu 30 de minute înaintea meselor principale, timp de 30 zile. În afecțiunile cronice, după prima lună, tratamentul se continuă cu jumatate din doză, timp îndelungat.
MERIȘOR
Având un conținut bogat de proteine, provitamina A, vitamine (B1, B2, C), tanini (substanțe antibacteriene), flavonoide(substanțe cu efect antioxidant) și săruri minerale recomandă Merișorul ca puternic aliat al unei diete echilibrate și sănătoase. Este eficient în cazul infecțiilor urinare provocate de E.coli, reduce nivelul de risc cardiac, având rol de antibiotic prin substanțele antiseptice pe care le conține. Se folosește și la prepararea dulcețurilor, prăjiturilor sau în salata de fructe.
ULEI VOLATIL DE MENTĂ
Indicații: diaree, colici intestinale, stări de vomă, greață, balonări, astenie, guturai, sinuzită, migrene.
GEL DE SALVIE SI PROPOLIS- tratament pentru paradontoză, afecțiuni gingivale, intervenții stomatologice.
Top of Form
Bottom of Form
Gelul cu Salvie și Propolis are efect antibacterian, antiinflamator, epitelizant, ușor anestezic și astringent, ca rezultat al asocierii dintre cele doua extracte (Propolis si Salvie).
Este recomandat înainte și după intervenții chirurgicale la nivelul cavității bucale, în perioada de refacere a mucoasei, având acțiune calmantă, antiinflamatoare, anestezică.
Previne instalarea infecțiilor bucale, în cazul persoanelor purtătoare de proteze fixe sau mobile.
ȘAMPON DE MUȘEȚEL- este destinat părului degradat, lipsit de vitalitate, cu fire despicate. Este realizat din elemente naturale cu putere detergentă blândă și spumare abundentă, având efect protector asupra pielii capului și a firului de păr.
CEAI DE ISOP- folosit la reducerea spasmelor care apar la nivelul tractului respirator.
Contribuie la:
– reducerea spasmelor care apar la nivelul tractului respirator.
– funcționarea digestiei.
– mentinerea tensiunii arteriale în limite normale.
– protejarea vaselor capilare sanguine.
Contraindicații: sarcină, alăptare, epilepsie, copii mici, alergie la isop.
Mod de administrare:
Intern: pulbere, macerat la rece, infuzie.
Extern: în răni superficiale și herpes se utilizează sub formă de cataplasme aplicate local, care se obțin astfel: 1-2 linguri cu pulbere fin măcinată se amestecă cu apă caldă astfel încât să formeze o pastă care să poată fi aplicată extern. Deasupra se aplică un pansament ocluziv, care să poată menține cataplasma la locul afectat minim 3 ore.
ULEI VOLATIL DE ROINIȚĂ – acționează asupra stărilor de anxietate, iritabilitate, depresii nervoase, insomnii ce însoțesc adesea tulburările de menopauză.
Uleiul esențial de Roiniță are acțiune spasmolitică și sedativă în nevrozele gastrice și cardiace, contribuind la calmarea palpitațiilor și durerilor cardiace și scăderea riscului de apariție a unor afecțiuni cardiace.
ULEI DE LEVANȚICĂ MACERAT- capsule
asigură un aport bogat de fitonutrienți necesari în regimul igieno-dietetic pentru menținerea sănătății mentale;
induce o stare de echilibru emoțional și de liniște interioară prin acțiunea benefică asupra psihicului și mentalului;
ajută la înlăturarea stărilor depresive, calmează și liniștește profund planul emoțional;
asigură un efect reconfortant, calmant și revigorant în stările de astenie, nervozitate și iritabilitate, spasme, melancolie, surmenaj, suprasolicitare intelectuală;
este un analgezic și antimigrenos eficient, fiind util în dureri de cap și migrene;
are proprietăți antiseptice intestinale și respiratorii, este ușor hipotensor;
contribuie la normalizarea funcției cardiace, acționează favorabil asupra inimii,
înlătură palpitațiile pe fond nervos și normalizează tensiunea arterială;
ameliorează tulburările minore de somn, combate efectele nocive ale stresului;
este eficace în depășirea cu mai mult calm a unor situații neprevăzute și stresante, în special a persoanelor sensibile, anxioase.
MELATONINA(complex cu extract de Valeriana)- comprimate filmate
Compoziție: melatonină (pură), extract de rădăcină de valeriană, vitamina B6 (pyridoxina) , ulei de soia, oxid de magneziu, calciu carbonat, lecitina, calciu glicerofosfat, magneziu citrat, pudră de Hamei, extract de Mușețel, extract de Kava Kava, ulei de lămâie, pudră de floare de portocal , extract de Passiflora , pudră de mac de California.
Acțiune terapeutică: Melatonină, principiu activ natural secretat de glanda pineală, este un inductor natural al somnului, îmbunătățind calitatea lui, fără efecte neplăcute la trezire. Reglează ritmul circadian și prin el întreg organismul, fapt pentru care este numită și “ ceasul corpului”. Melatonină, fiind și un puternic imunostimulant și antioxidant, protejează organismul împotriva stresului, a noxelor externe; previne cancerul, infarctul miocardic, accidentele vasculare cerebrale. Oprește evoluția bolilor degenerative, ameliorează depresiile și indispozițiile pasagere. Asocierea melatoninei cu extractul de valeriană și celelalte componente naturale cu acțiune sinergică asigura efect maxim, utilizând doza minimă. Pyridoxina (vitamina B6) asigură o bună funcționare a sistemului nervos.
Indicații: Reglarea ritmului somn-veghe; în insomnii rebele, insomnii prin schimbarea fusului orar (călătorii cu avionul), oboseala cumulativă, stări depresive tranzitorii, indispoziții pasagere.
Doze și mod de administrare: Adulți: seara, o capsulă cu aproximativ 30 de minute înainte de culcare.
Contraindicații: Sarcină și alăptare. Nu se asociază cu IMAO, alte antidepresive, cu stimulenți cum sunt cafeaua sau băuturile alcoolice. Nu se administrează în timpul activității conducătorilor auto și celor cu profesiuni ce impun concentrare psihică intensă.
Măsuri de precauție: Pentru copii sub 18 ani, persoane cu boli autoimune, epilepsie, leucemie, diabet, cu tulburări psihice majore sau care folosesc medicamente cu steroizi, este obligatorie consultarea medicului înainte de a lua acest produs.
Reacții adverse: Nu există efecte adverse.
ULEI VOLATIL DE ȘOVÂRV
Produs natural cu conținut bogat în uleiuri volatile care asigură un aport de substanțe bioactive necesar pentru susținerea sănătății respirației și a digestiei;
-posedă acțiune antispastică, bronhodilatatoare, expectorantă, fluidifiantă a secrețiilor bronșice, antiseptică, stomahică, de stimulare a funcției digestive, antiinflamatoare, ușor sedativă (asupra sistemului nervos central).
-ajuta la menținerea sănătății aparatului respirator, contribuie la fluidifierea și eliminarea secrețiilor bronșice, îmbunătățește respirația în procesele inflamatorii ale cailor aeriene superioare / inferioare de tip cataral (răceală, stări gripale), ajuta la calmarea tușei;
– ameliorează tulburările gastro-intestinale însoțite de balonări și crampe abdominale, senzația de disconfort abdominal, indigestie; împiedică procesele fermentative din intestin;
– intervine favorabil în stările de astenie, oboseală fizică și psihică, stres, insomnie prin acțiunea sedativă asupra sistemului nervos central.
Compoziție: ulei volatil de Șovârv (Origani aetheroleum), obținut din părțile aeriene ale plantei Origanum vulgare.
Mod de administrare:Adulți: câte 2 – 6 picături de 2 – 3 ori pe zi, diluate într-o ceașcă de apă sau o linguriță de miere, după mesele principale.
Copii peste 7 ani: câte 1 – 2 picături de 2 – 3 ori pe zi într-o linguriță de miere, după mesele principale sau la recomandarea medicului.
Administrarea orală și respectarea dozelor prescrise se face cu multă atenție datorită acțiunii intense a uleiurilor volatile.
Produsul este bine tolerat, fără contraindicații semnalate până acum la dozele și ritmul de administrare recomandate.
În sarcina, perioada de alăptare, copii până la vârsta de 7 ani este necesară recomandarea medicului; se va evita contactul cu ochii și mucoasele; nu se aplică pe față (în special nazal) la copii mici.
La apariția unor efecte nedorite se întrerupe administrarea produsului și se recomandă consultarea medicului său farmacistului.
EXTRACT DIN MUGURI DE ALUN
Acțiune farmacologică: antiscleros cu acțiune polivalentă pe țesutul pulmonar și hepatic, permițând restaurarea elasticității acestora.
Indicații terapeutice: ciroza hepatică cu ficat diminuat în volum, hepatita virală, hepatita cronică, hepatopatie alcoolică, patologie respiratorie datorată insuficienței pulmonare, emfizem, astm, bronșite cronice.
Mod de administrare:
Adulți si copii peste 7 ani: in general, câte 2 ml, în puțină apă, de 2-3 ori/zi, înainte de mese. Durata administrării poate varia între 1-3 luni.
CONCLUZII
Pe plan mondial afecțiunile dermatologice se numără printre cele mai frecvente maladii, situându-se în primele 12 locuri. Din studiul analizei și prelucrării a numeroase surse bibliografice reiese că remediile fitoterapeutice sunt folosite cu succes în dermatocosmetologie.
În momentul de față , există programe de cercetare stimulate de O.M.S. care relevă că studii chimice și farmacologice întreprinse în ultimul deceniu, au contribuit substanțial la fundamentarea științifică a multora dintre utilizările cunoscute din medicina tradițională și fitoterapie pentru diferite plante.
Rezultate favorabile în terapia dermatocosmetică au fost obținute atât prin asocierea extractelor din plante cât și plantelor ca atare,neprelucrate prin procedee chimice. Datorită acțiunii cicatrizante, antiseptice, analgezice, regenerative, remineralizante, tonifiante generale și activității terapeutice specifice, plantele medicinale utilizate au fost valorificate în fitoterapie sub formă de uleiuri volatile sau extracte vegetale în preparate dermatofarmaceutice și cosmetice.
Deși multe substanțe obținute prin sinteză și folosite ca principii active în diverse preparate farmaceutice au dat rezultate satisfăcătoare în tratarea afecțiunilor dermatologice, prin lucrarea de față s-a urmărit a se prezenta o serie de produse vegetale eficace în terapia bolilor de piele dar care sunt indicate mai ales pentru faptul că sunt mai ușor asimilabile și mai bine tolerate de organism, prezentând puține reacții adverse(chiar deloc) și care nu determină dependență, comparativ cu produsele sintetice.
Date statistice confirmă că marea majoritate a populației preferă preparate de origine naturală.
Principiile active din extractele unor plante medicinle au o acțiune adjuvantă în terapia dermatocosmetică.
Simplitatea unor rețete și efectele lor salutare în numeroase boli din patologia umană fac din plantele medicinale un adevărat ''arsenal'' la dispoziția omului, în lupta sa cu boala.
''Farmacia verde a naturii'' oferă, prin acțiunea terapeutică a plantelor medicinale, șanse spectaculoase în vindecarea unor boli dermatologice, dar și în prevenirea multora dintre ele.
BIBLIOGRAFIE
„Fitoterapie tradițională și modernă”, Ovidiu Bojor, Octavian Popescu, ediția a V-a, revizuită și adăugită
„Dermatofarmacie și cosmetologie”, Popovici Adriana, Ed. Medicală, București, 1982
„194 remedii fitoterapeutice- sănătatea la îndemâna oricui”, Tudor Ioana, Ed. Lucman, 2010
„Plantele medicinale de la A la Z. Tratamente fitoterapeutice actuale și tradiționale”, Grigore Gheorghe, Ed. Ștefan
www.farmaciata.ro
ro.scribd.com
www.armonianaturii.ro
www.ymed.ro
www.sfatulmedicului.ro
www.csid.ro
pozemedicale.org
www.sănătatecuplante.ro
www.plantum.ro
BIBLIOGRAFIE
„Fitoterapie tradițională și modernă”, Ovidiu Bojor, Octavian Popescu, ediția a V-a, revizuită și adăugită
„Dermatofarmacie și cosmetologie”, Popovici Adriana, Ed. Medicală, București, 1982
„194 remedii fitoterapeutice- sănătatea la îndemâna oricui”, Tudor Ioana, Ed. Lucman, 2010
„Plantele medicinale de la A la Z. Tratamente fitoterapeutice actuale și tradiționale”, Grigore Gheorghe, Ed. Ștefan
www.farmaciata.ro
ro.scribd.com
www.armonianaturii.ro
www.ymed.ro
www.sfatulmedicului.ro
www.csid.ro
pozemedicale.org
www.sănătatecuplante.ro
www.plantum.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Fitoterapia (ID: 156733)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.