Fitodiversitatea Localitatii Prundeni, Judetul Valcea

Cuprins

Introducere

I. Caracterizarea fizico-geografică a comunei Prundeni

1. Așezare și caracteristici generale

2. Geomorfologia (relieful)

3. Geologia (litologia

4. Hidrologia

5. Regimul climatic

6. Pedologia (solurile

II. Flora localității Prundeni

1. Material și metodă de lucru

2. Conspectul florei

3. Analiza florei

4. Plante rare și ocrotite

Concluzii

Bibliogrfie

Introducere

Scopul acestei lucrări este de a evidenția diversitatea speciilor de plante ce cresc pe teritoriul comunei Prundeni.

Am arătat pe parcursul lucrării și diversitatea formelor de relief (deal, câmpie) situate la o altitudine de 200-500 m, cu condiții prielnice de climă și precipitații.

Mi-am ales această temă pentru a elabora o lucrare care să consemneze varietatea speciilor de plante existente pe teritoriul localității în care am crescut și învățat știind că nu au mai fost elaborate alte lucrări similare.

Am identificat peste 400 de specii de plante pe teritoriul localității grupate în 67 de familii.

De asemenea doresc să arăt că iubesc foarte mult plantele atât cele cultivate cât și cele spontane și am dorit să-mi aprofundez cunoștințele despre aceste plante existente pe acest teritoriu.

Această lucrare este structurată în 2 capitole.

Primul capitol cuprinde date despre flora localității Prundeni, județul Vâlcea, cu privire la poziția geografică, geomorfologie, geologie, pedologie, hidrografie, climă.

În al doilea capitol este prezentată flora localității Prundeni care cuprinde: material și metode de lucru, conspectul florei, analiza florei, plante rare și ocrotite.

Lucrarea se încheie cu concluzii și bibliografie.

Doresc să aduc sincere mulțumiri domnului profesor universitar doctor Constantin Drăgulescu, coordonatorul acestei lucrări de licență, care m-a ajutat în realizarea acestui studiu.

I. Caracterizarea fizico-geografică a comunei Prundeni

1.Așezare și caracteristici generale

Teritoriul administrativ Prundeni este situat în aproximativ partea SSE-ică a județului Vâlcea, în vecinătatea nordică a municipiului Drăgășani, are o desfășurare N-S pe partea dreaptă a râului Olt și este deservit de șoseaua națională Rm.Vâlcea-Drăgășani.

Se învecinează cu următoarele teritorii administrative:

N – comuna Orlești

S – municipiul Drăgășani

E – râul Olt

V – comuna Sutești

Comuna Prundeni se află pe cele două terase ale Oltului. Intră în categoria așezărilor de contact între terase și versanți. Acestea sunt așezate de obicei pe podul ultimelor terase și parțial pe versanți.

Satele ce compun comuna au vetre mari, cu structuri răsfirate, cu tendințe de adunare și cu forme de poligoane neregulate.

În funcție de ocupațiile locuitorilor, comuna Prundeni se încadrează între puținele așezări viticole ale Piemontului Getic. Comuna se caracterizează printr-un număr mare de locuitori, peste 4700 și o stare economică bună.

Comuna Prundeni este o așezare cu o populație de densitate medie. La ultimul recensământ acesta era de 118 locuitori pe km², depășind media pe țară care este de 95,4 locuitori pe km². Populația este în totalitate de naționalitate română.

Condițiile pedoclimatice favorabile permit cultivarea mai multor plante printre care: porumbul, grâul, cartoful, legume, vița de vie și pomi fructiferi.

În funcție de modul de folosință se disting următoarele categorii de termeni:

-arabil (1238 ha)

-pășuni (890 ha)

-fânețe (203 ha)

-vii (270 ha)

-livezi (170 ha)

Suprafața totală a teritoriului este de 4093 ha și prin aceasta face parte din cadrul comunelor cu suprafață mică.

Modul de utilizare al terenurilor este:

-2771 ha (teren agricol)

-106 ha (drumuri)

-493 ha (ape)

-162 ha (curti, constructii)

-44 ha (teren neproductiv)

-517 ha (păduri)

Folosințele sunt în general bine repartizate în raport cu relieful, în sensul că arabilul ocupă terenurile plane și cele slab înclinate (mai rar pe versanți ocupă și unele terenuri cu pante improprii acestui mod de utilizare), livezile sunt haotic repartizate și sunt amplasate pe terenuri cu relief mixt, frecvent marginale și pentru alte moduri superioare de folosință. Pe terenurile mai accidentate livezile sunt clasice și de tipul pomi în fâneață. Pășunile ocupă dominant terenurile cu cele mai mari și importante degradări, cauzate în special de pantă, nu sunt superior amenajate, iar nivelul calitativ actual atât în ce privește compoziția floristică, este cel mult mediocru.

Fig.1. Hartă cu localizarea comunei Prundeni

Tab.1. Repartizarea modurilor de folosință a terenurilor:

Pășunile, deși prezente și în cadrul luncii sau primei terase a râului Olt, sunt dominante în cadrul zonei deluroase unde se suprapun de regulă terenurilor mai greu accesibile și terenurilor cu degradări majore. Cu excepția sectorului plan din est, ocupă terenurile care sunt marginale sau improprii pentru alte moduri superioare de folosință.

Livezile sunt predominante în cadrul zonei deluroase a jumătățiinordice a teritoriului.

Sunt situate de regulă în condiții de relief în pantă dar ocupă și zone de glacis sau se găsesc dispersat în cadrul intravilanului.

Vița de vie ocupă suprafețe dominante, compacte, în cadrul zonei deluroase din jumătatea sudică a comunei.

Acestea au fost plantate pe relief amenajat în sistem antierozional, pe soluri bine întreținute atât din punct de vedere chimic, cât și fizic.

2. Geomorfologia (relieful)

În zonă relieful este complex, grosimea solurilor este mai mare pe terenurile lipsite de pantă, iar pe versanți grosimea solului este cu atât mai mică cu cât relieful este mai înclinat. De asemenea, conținutul în humus și compoziția granulometrică se schimbă în lungul pantelor lungi, solul fiind mai dezvoltat și mai bogat în humus pe spinările largi ale interfluviilor. În urma spălării materialului fin, care este antrenat la baza pantei, se produce o îmbogățire a solului în particule grosiere, în special în partea superioară a pantei.

Din punct de vedere geomorfologic se încadrează unității deluroase precarpatice, subunitatea Dealurile Getice, sectorul Piemontul Getic. Subunitatea Dealurilor Getice se dezvoltă de la valea Dâmboviței și ajunge în Vest până la Dunăre. Reprezintă cea mai întinsă macrounitate piemontană, molasică, fluvio-lacustră, de vârsta Pliocen- Villafranchiană a țării noastre.

Sedimentele Depresiunii Precarpatice, peste care s-au depus formațiuni ulterioare, au fost mai puțin afectate de cutări, aici predominând structura monoclinală; lățimea unității respective crește progresiv spre vest.

Din punct de vedere morfostructural se subdivide în trei sectoare, unul dintre acestea fiind Piemontul Getic.

Piemontul Getic constituie, în prezent, cea mai mare unitate piemontană din țară, păstrată în relieful actual. Suprafața sa s-a desăvârșit sub forma unei câmpii piemontane în villafranchian, după care a fost înălțată și transformată într-un platou, fragmentat de văi și divizat într-o serie de subunități, perimetrul Prundeni făcând parte din Piemontul Oltețului (piedmont sub formă de coline).

Caracteristicile generale ale piemontului regional sunt:

– Altimetric această treaptă oscilează între ±500m. în nord și ±250m. în sud. Altitudini în jur de 200m și sub 200m întâlnim pe culoarele mari de vale (Olt) depășind chiar limita nordică a Podișului Getic.

– Apar versanți verticali care corespund frunților de terase pe Olt. Podurile interfluviilor au înclinări mai mari în nord și mai mici în sud, panta prelungă constituind o trăsătură a Podișului Getic.

– Adâncimea și desimea fragmentării confirmă existența unei unități de podiș; astfel, adâncimea fragmentării în mod excepțional este mai mare de 250m în zona centrală și nordică a Dealurilor Oltețului, dar și desimea fragmentării de peste 1,5km / km². Confirmând și denumirea frecvent utilizată de dealuri.

– Litologia destul de uniformă, în care predomină Depozitele de Cândești, apoi dezvoltarea mare a câmpurilor interioare, fluviatile de vale, cu lunci și terase largi.

În cadrul Dealurilor Oltețului, parțial, teritoriul ocupă o pozitie marginal estică, pentru că, în rest se situează în cadrul zonei despărțitoare de subdiviziuni piemontane (Platforma Cotmeana în est și Dealurile Oltețului în vest) cunoscută sub denumirea de “Culoarul Oltului”.

Datorită acestei situări, față de aspectul general al unității de relief din care parțial teritoriul administrativ Prundeni face parte, sunt serioase abateri determinate în principal de nivelul de bază al râului Olt mult mai coborât decât al râurilor din interiorul podișului și care, a determinat o mai mare intensitate în ce privește eroziunea, forma și diversitatea versanților și gradul general de fragmentare a reliefului.

Platoul este redus la nivelul unei culmi ce rar depășește 200 m lățime în nord, din ce în ce mai îngustă spre sud unde devine frecvent bombată, cu mameloane și înșeuări largi, cu aspect general de grui. Este mărginit la vest de pârâul Verdea care se găsește la distanțe cuprinse între 700 m (în nord) și 1100 m (în sud) față de culme, iar la est de culoarul Oltului, distanța de la culme până la cursul râului oscilând între 2,6 km în sud până la 6 km în nord. Altitudinea maximă se realizează în Dealul Viilor situate în partea de nord (352m) și Dealul Gorgota (352m) situate ceva mai în sud, iar după o descreștere lentă realizată printr-o succesiune de mici mameloane și înșeuări se ajunge în extremitatea sudică în punctul Dealul Oltului la altitudinea de 328m.

Spre Vest, către Verdea, vesanții sunt neuniformi, lungi, cu pante mai mari în partea superioară și mijlocie de versant și mai mici în sectorul inferior dar, cu pantă generală cuprinsă între 12-18m%.

Teritoriul Prundeni este intens fragmentat de văi secundare, net semnificative fiind cele de pe versantul estic între care, de la nord la sud, se disting:Valea Sâlea (vale de hotar), Băluțoaia, Bărbuceni, Valea Groșerei (cea mai importantă ca dezvoltare) și alte câteva văi minore către sud. Toate au funduri de văi adâncite puternic în rocile moi ale platformei, la >150m adâncime, au fundul larg constituit din glacisuri și trene coluviale care dispar spre obârșie și sunt mărginite de versanți nu prea lungi, frecvent neuniformi din cauza intenselor procese de pantă.

În cadrul treimii inferioare de versant, sporadic, insular, nu ușor de identificat, apar fragmente ale unei terase vechi a râului Olt. Aspectul geomorfologic este mărturisit și de prezența în cadrul acestor forme de relief a unor soluri puternic evaluate (ex: brunele luvice) pe relieful proluvial în general stabil și vechi, s-au format soluri brune eumezobazice, brune argiloiluviale și vertisoluri.

În cadrul primei terase a râului Olt, în condițiile existenței unui material parental argilos, gonflant (care își mărește mult volumul la umezire și și-l micșorează în aceeași măsură la uscare), s-au dezvoltat vertisoluri. Unele soluri, mai ales în cadrul unor forme de microrelief tânăr (conuri proluviale sau lunci), s-au dezvoltat pe materiale fluviatile grosiere, greu solificabile și opunându-se evoluției au profil scurt (soluri aluviale).

Relieful a determinat o redistribuire a materialelor textural pe versanți și procese de eroziune de diverse intensități. Multe din solurile de pe versanți, datorită eroziunii geologice, au un stadiu incipient de solificare. Pe versanții cu eroziune geologică, materialul mai mult sau mai puțin solificat este încontinuu și lent transportat pe pantă de către apă, care în cea mai mare parte nu se infiltrează în adâncime, ci se scurge la suprafață. Ca urmare, solificarea nu poate avansa, orizontul superior de acumulare a humusului rămâne slab conturat, în dedesubtul acestuia nu se formează alte orizonturi ci urmează materialul parental.

De regulă cu eroziune geologică, materialul mai mult sau mai puțin solificat este încontinuu și lent transportat pe pantă de către apă, care în cea mai mare parte nu se infiltrează în adâncime, ci se scurge la suprafață. Ca urmare, solificarea nu poate avansa, orizontul superior de acumulare a humusului rămâne slab conturat, în dedesubtul acestuia nu se formează alte orizonturi ci urmează materialul parental.

De regulă pe pantele mari ale versanților lungi, datorită spălării prin eroziune, textura este mat grosieră în partea superioară de versant decât în cea inferioară. La baza versanților, pe glacisuri sau trenele coluviale, datorită diminuării sau încetării energiei de transport, au loc acumulări, iar solurile respective sunt profunde (coluvisoluri).

3.Geologia (litologia)

Este unul din factorii naturali de bază care contribuie direct sau/și indirect în formarea învelișului de sol. Totalitatea proceselor pe care le suferă rocile pentru a se transforma în soluri (dezagregare, alterare etc) necesită perioade lungi de timp. Roca de solificare, caracterele acesteia, influențează în cea mai mare măsură partea minerală a solului sau materialul parental.

Din punct de vedere geologic teritoriul Prundeni aparține zonei de molasă cunoscută în literature de specialitate și sub numele de Depresiunea Getică, depresiune ce a luat naștere în timpul mișcărilor laramice când, ca urmare a ridicării zonei cristaline cu învelișul său sedimentar (Zona Orogenului Carpatic), s-a format în fața acesteia o depresiune piemontană care a preluat funcția de arie de sedimentare în Paleogen și Neogen.

Formațiunile sedimentare ale Depresiunii Getice corespund intervalului Paleogen-Cuaternar, însumează grosimi de mii de metri și se sprijină pe un fundament mixt; o parte de origine carpatică în jumătatea nordică și o parte aparținând Platformei Valahe în jumătatea nordică.

Comuna Prundeni se sprijină pe un fundament ce aparține Platformei Valahe și a funcționat ca zonă de sedimentare până la sfârșitul Pliocenului când a avut loc o retragere accentuată a apelor, dovada fiind faptul că depozitele pleistocen inferioare care urmează în continuare de sedimentare peste Levantin sunt de natură fluviatil lacustră. La sfârșitul Pleistocenului inferior zona a fost scoasă în totalitate de sub influența apelor. În Cuaternar au avut loc procesele exogene de denudare și acumulare precum și formarea teraselor de-a lungul râului Olt. Depozitele care aflorează în această zonă aparțin Levantinului, Pleistocenului inferior și Holocenului, după cum urmează:

Levantinul- se prezintă sub forma unei fâșii continue de la Nord la Sud în zona imediat superioară teraselor râului Olt precum și în sectorul mijlociu al văii Groșerei. Levantinul se dezvoltă în continuitate de sedimentare peste Dacian și include un pachet de depozite alcătuit din nisipuri gălbui, argile și marne uneori roșiatice. Stratele prezintă înclinări mici care au favorizat descoperirea lor de-a lungul Oltului și Groșerei. Grosimea depozitelor Levantine este de 100-150m.

Pleistocenul inferior- ocupă zonele mai înalte ale teritoriului (treimea medie și superioară a versanților). Primele depozite aparținând Pleistocenului sunt depozite fluvio-lacustre alcătuite din nisipuri și pietrișuri cu intercalații de argile, depozite ce pot conține resturi fosilifere de mamifere villafranchiene și de unionize sculptați, peste care se dezvoltă un nivel de nisipuri și argile atribuite Villafranchianului superior. Toate aceste depozite atribuite Pleistocenului inferior sunt cunoscute în literatura de specialitate sub numele de Strate de Cândești.

Holocenul- se dezvoltă de-a lungul teraselor și luncii Oltului, în treimea inferioară a văii Groșerei precum și în extremitatea nord-vestică a teritoriului, într-un sector ce aparține unei pseudoterase Văii Verdea și este reprezentat prin depozite fluviatile alcătuite din pietrișuri și nisipuri de vârstă Holocen superior.

Diversitatea vechimii rocilor (în vest sunt mai vechi decât cele din est), inclusiv a celor de solificare și marea diversitate litologică a materialului din care au evoluat solurile locale.

Rocile mame ale solurilor din cadrul acestui teritoriu sunt foarte diferite și extreme: grosiere (pietrișuri și nisipuri grosiere în lunci), fine și cu pori numeroși (luturi- sunt întâlnite cu o mai mare frecvență în cadrul terasei și pe formele de glacis sau trenele coluviale, dar și pe unele sectoare de versant), compacte și fi poroase (argile- pe platouri și uneori în cadrul terasei), uneori compacte, fin poroase și puternic contractile (argile vertice).

Roca mamă este reprezentată prin argile sau marne argiloase pe platouri, din luturi argiloase, argile, nisipuri, argile marnoase, din luturi argiloase sau din argile frecvent vertice ce stau pe depozitele grosiere specifice teraselor, iar pe văi este reprezentată prin depozite fluviatile mijlocii sau moderat grosiere.

4. Hidrologia

Elementele generale hidrologice ale zonei sunt cele specifice Podișului Getic:

– Prezența cuverturilor groase de pietrișuri și nisipuri cu o dispunere monoclinală permite infiltrarea apelor, precum și o deplasare a lor pe direcția nord-sud. Pânzele de apă se gasesc la adâncimi foarte variate în funcție de prezența stratului impermeabil. Lentilele de argilă din depozitele piemontane rețin apele, ele apar la adâncimi foarte diferențiate,însă sunt epuizate, mai ales în sezonul cald. De regulă apa freatică din zona deluroasă a comunei se situează la adâncimi mai mari de 10m.

– Tot sub formă de lentile întâlnim pânze de apă în lunca și pe terasa principală a râului Olt, la adâncimi cuprinse între 3 și 10m.Prezența, în general, a apelor la adâncimi mari face ca alimentarea subterană să fie puțin semnificativă, iar văile să aibă caracter intermitent. Alimentarea văilor este de tip pluvio-nival.

Rețeaua autohtonă, reprezentată prin văi torențiale mai importante prin implicarea lor în fragmentarea reliefului decât prin aportul hidrologic, are directive care trădează structura piemontană. În extremitatea de vest, teritoriul este drenat de pârâul Verdea, afluent pe stânga Pescenei care se varsă în Olt în extremitatea de sud a Drăgășaniului. Dominant, suprafața este drenată de văi ca: Valea Sâlea (vale de hotar în nord), Băluțoaia, Bărbuceni și Valea Groșerei în sud. Toate au bazine largi, au creat impotante conuri proluviale cu fundament grosier la ieșirea din dealuri și au, cel puțin 1/3 inferioară amenajată.

Fig.2. Specii de graminee pe malul Oltului (fotografie originală)

Bazinele de recepție ale acestor văi sunt supuse unui intens process de modelare naturală.

5. Regimul climatic

Clima, prin elementele sale componente (temperatură, precipitații, vânt, etc) influențează direct și indirect formarea și evoluția învelișului de sol, încă din primele faze ale solificării.

Poziția pe care o ocupă în cadrul Podișului Getic, suprafață largă de interferență între munte și câmpie alături de existența unui culoar de vale creează, pe un fond de contact al climatului temperat cu influență oceanică specific vestului țării cu climatul continental caracteristic zonelor de est ale țării, un fond de evident diversificare climatic. Astfel, ca urmare și a unei semnificative circulații vestice și sud-vestice, zona Prundeni se înscrie în izoterma medie anuală de 10-11 grade, iar temperatura lunii octombrie este de 11-12 grade, fiind superioară mediei anuale. Culoarul larg al văii Oltului favorizează pătrunderea maselor de aer mai cald din sud, acest fapt explică penetrația izotermei medii anuale de 10 grade până la nord de Râmnicu-Vâlcea pe Olt.

În această zonă a Prundeniului, se realizează un complex climatic (microclimat) cu variabilitate de nuanțe determinate de relief, pante și expoziții, litologie, grad de acoperire cu vegetație, suprafață întinsă a lacului de acoperire din extremitatea de est.

Temperatura

La stația Drăgășani temperatura medie multianuală este de 10,4 grade, cu valori medii lunare cuprinse între -2,4 grade (ianuarie) și 21,9 grade (iulie).

Temperaturi de peste 10 grade C se înregistrează începând cu a doua decadă a lunii aprilie, până în a doua decadă a lunii octombrie. Media decadală a temperaturii arată că pornirea vegetației se face foarte devreme, apreciat după 0 grade biologic care la pomii fructiferi variază între 7 grade (măr, păr, vișin) și 10 grade C(cais, piersic), tot la 10 grade vița de vie, porumbul, fasolea, lintea, la 5 grade grâul, orzul și cartoful la 7 grade.

Temperaturile extreme absolute înregistrate la Drăgășani au fost de 41,3 grade C (maxima absolută) și – 24,6 grade C (minima absolută), iar amplitudinea este de 65,9 grade.

Tab.2. Tabel cu temperaturi medii anuale înregistrate la stația Drăgășani

Precipitațiile

Au un rol major în evoluția de ansamblu a reliefului, implicit la eroziunea solurilor mai ales acolo unde solul nu este protejat de vegetație. Tot precipitațiile întrețin alimentarea pânzelor freatice deluviale care uneori se constituie în factor generator al porniturilor de teren. Trăsăturile majore ale climatului apar ca o rezultantă a circulației generale a maselor de diferite origini astfel, iarna sunt frecvente masele de aer polar maritim cu precipitații aduse de ciclonii nord-atlantici și masele de aer polar continental aduse de anticiclonul Siberian, care determină temperaturi foarte scăzute și precipitații scăzute în timpul iernii. Prinăvara predomină masele de aer oceanic care aduc cantități mari de precipitații; acum se înregistrează și maximul pluviometric. Din luna iulie și până în luna septembrie și chiar octombrie predomină masele de aer tropical care pot să dea secete prelungite,întrerupte uneori de invazii ale aerului maritim de origine atlantică sau de pe Mediterană care provoacă precipitații în octombrie-noiembrie.

În timpul verii sunt specifice ploile cu caracter de aversă care pot da în 24 de ore cantități de apă ce depășesc nu numai media lunii respective, chiar media sezonului respectiv. Precipitațiile medii anuale nu depășesc 600 mm pe an.

Tab.3. Tabel cu precipitații medii anuale înregistrate la stația Drăgășani

Tab.4. Tabel cu suma temperaturilor și precipitațiilor

Vânturile

Direcția generală de circulație a maselor de aer este puternic modificată de deschiderea largă a culoarului râului Olt și de orientarea generală a acestuia pe direcția N-S. La nivel local diferențierile microclimatice sunt determinate de gradul de înclinare al pantelor și a expoziției care dau abateri de la regimul normal al temperaturii și al precipitațiilor, a gradului de acoperire cu vegetație, a existenței sau/și lipsei suprafețelor împădurite, a apelor din acumulările din vecinătatea estică, de textura solurilor, de umiditatea acestora etc.

6. Pedologia (solurile)

Influența rocii în acest teritoriu s-a manifestat în cadrul tuturor formelor de relief. În zona deluroasă, pe alocuri în jumătatea sudică, datorită prezenței marnelor și/sau a materialelor provenite din alterarea acestora apar pseudorendzine și variante pseudorendzinice ale unor soluri. De asemenea diversitatea litologică a materialelor supuse solificării a determinat caracteristici fizico-chimice foarte diferite de la un areal la altul.

Datorită pantei în general dar și a regimului torențial al precipitațiilor sau a altor factori secundari (textura, nivel de structurare, conținut de humus etc.), multe din solurile situate în aceste condiții de relief sunt mai mult sau mai puțin erodate. Pe moduri de folosință, repartiția claselor de eroziune este următoarea:

Tab.5.Repartizarea terenurilor în funcție de clasa de eroziune:

Apa freatică și stagnantă au avut de asemenea un rol în diversificarea învelișului de sol prin caracteristicile ce le imprimă solurilor atunci când acestea se constituie în exces (gleizare pentru exces freatic și pseudogleizare pentru exces stagnant). Gleizarea este cu atât mai intensă cu cât apa

provenită din pânza freatică este mai aproape de suprafața solului și persistă.

Procesul de pseudogleizare este caracteristic solurilor de pe relieful vechi, plan și cu textura fină, într-un cuvânt solurilor cu drenaj global imperfect.

În cadrul teritoriului agricol Prundeni au fost identificate 39 unități de sol și 8 complexe de soluri grupate în clase și subtipuri de sol după cum urmează:

Clasa molisolurilor (29,5 ha 1,06% din suprafața agricolă)

Cuprinde soluri care au orizont A molic (negricios). Se găsesc pe unele mici sectoare de platou bombat din cadrul jumătății sudice a zonei deluroase.

În cadrul clasei s-au identificat următoarele tipuri (literă mare) și subtipuri (numere arabe).

PSEUDORENDZINA

Pseudorendzina tipică

Clasa argiluvisolurilor (472 ha 17,03 % din suprafața agricolă)

Încadrează solurile care au orizont B argiloiluvial.

A. SOLURI BRUNE ARGILOILUVIALE (445 ha 94,27 % din clasă)

Sol brun argiloiluvial tipic

Sol brun argiloiluvial vertic

Sol brun argiloiluvial vertic- pseudogleizat

B. SOLURI BRUNE LUVICE (27,0 ha 5,73 % din clasă)

Sol brun luvic tipic

Sol brun luvic vertic

Sol brun luvic pseudogleizat

Clasa cambisolurilor (761,8 ha 27,49 din suprafața agricolă)

Solurile din această clasă au caracteristic prezența unui orizont B cambic. Se găsesc în toate condițiile de relief, dar cu pondere mare în cadrul terasei.

SOL BRUN EUMEZOBAZIC (761,8 ha 27,49 % din clasă)

Sol brun eumezobazic tipic

Sol brun eumezobazic gleizat

Sol brun eumezobazic pseudogleizat

Sol brun eumezobazic molic

Sol brun eumezobazic molic-vertic

Clasa vertisolurilor (486,7 ha 17,56% din suprafața agricolă)

Cuprinde acele soluri care au ca principala trăsătură prezența orizontului vertic, adică acel orizont argilos care are o capacitate mare de gonflare, manifestată în aspectul morfologic al profilului de sol prin prezența crăpăturilor largi și profunde și a fețelor de alunecare oblice. Sunt întâlnite numai în cadrul primei terase a râului Olt.

VERTISOLURI (486,7 ha 17,56 % din clasă)

Vertisol cromic

Vertisol gleizat

Vertisol pseudogleizat

Clasa solurilor neevoluate, trunchiate sau desfundate (1021 ha 36,84 % din suprafața agricolă)

Solurile din cadrul acestei clase au caracteristic prezența unui orizont A (în genere slab format) urmat de material parental; sau profil intens trunchiat ori deranjat prin desfundare.

Sunt întâlnite în cadrul tuturor categoriilor de relief, dar cu deosebire în sectorul deluros al teritoriului. Au fost departajate următoarele tipuri și subtipuri de sol:

REGOSOLURI (291,2 ha 28,52% din cadrul clasei)

Regosol tipic

Regosol pseudorendzinic

SOLURI ALUVIALE (167,0 ha 16,36 % din cadrul clasei)

Sol aluvial tipic

ERODISOLURI (331,2 ha 32,44% din cadrul clasei)

Erodisol tipic

Erodisol argiloiluvial

Erodisol pseudorendzinic

COLUVISOLURI (107,2 ha 10,5 % din cadrul clasei)

Coluvisol tipic

Coluvisol molic

SOLURI DESFUNDATE (124,4 ha 12,8 % din cadrul clasei)

Desfundat tipic

Desfundat argiloiluvial

Desfundat cambic

Desfundat argiloiluvial- pseudorendzinic

II. Flora localității Prundeni

Vegetația aparține zonei forestiere, subzona pădurilor de Quercinee (Quercus petraea- gorun, local gârnița-Quercus frainetto) și alte specii de foioase ca:teiul- Tilia tomentosa, plopul-Populus tremula etc. Pe unii versanți mai umbriți și cu ceva mai multă umiditate apare sporadic, cu slabă reprezentare, fagul (Fagus silvatica).

Pe unele areale degradate și care au constituit obiectul unor amenajări, de obicei în trupuri compacte, s-au înființat plantații de salcâm (Robinia pseudoacacia).

Fig.3. Robinia pseudacacia (fotografie originală)

În subarboretul acestor păduri preponderent termofile, se dezvoltă păducelul (Crataegus monogyna), porumbarul (Prunus spinosa), măceșul (Rosa canina) și mai rar alunul (Corylus avellana).Ce este de remarcat în cadrul acestui teritoriu este suprafața redusă de păduri, din cele 4093 ha de terenuri agricole și neagricole pădurile ocupând numai 517 ha (12,6%).

Fig.4. Crataegus monogyna (fotografie originală)

Fig.5. Rosa canina (fotografie originală)

Fig.6. Sambucus nigra (fotografie originală)

Vegetația ierboasă din aceste păduri este reprezentată prin: firuța (Poa nemoralis), păiuș (Festuca) și alte plante ierbacee ca: Galium vernum, Melica uniflora, Lathyrus vernus etc.

Fig. 7. Lathyrus vernus (sursă internet)

Pajiștile secundare de pe locul pădurilor sunt formate din asociații unde predomină iarba câmpului (Agrostis tenuis), păiușul de câmpie (Festuca valesiaca), bărboasa (Andropogon ischaemum), cicoare (Cichorium intybus), laptele câinelui (Euphorbia cyparissias).

Fig. 8. Cichorium intybus (fotografie originală)

Solurile care se formează sub păduri, spre deosebire de cele care se dezvoltăsub vegetația ierboasă au orizont bioacumulativ mai scurt, iar distrugerea pădurilor a avut drept consecință modificarea structurii solurilor în urma descompunerii rapide a humusului sub influența insolației, amplificând în general aspectele negative în raport cu cerințele plantelor.

În culturile agricole (1678 ha-40%din suprafața comunei) buruienile dominante sunt: busuiocul de câmp (Galinsoga parviflora), pirul (Agropyrum repens), mai rar coada calului (Equisetum arvense), turița (Galium aparine), în locuri foarte sărace crește lumânărica (Verbascum sp.), iar în cele umede tătăneasa (Symphytum officinale), troscotul de baltă (Polygonum amphibium), piperul broaștei (Polygonum hidropiper) etc.

Fig. 9. Pajiște cu Papaver rhoeas (fotografie originală)

În cadrul folosințelor agricole suprafața dominantă este reprezentată de arabil în care culturile dominante sunt grâul și porumbul, celelalte culturi care în mod normal ar fi trebuit să stea la baza unui asolament, lucerna, trifoiul sau / și alte plante furajere, nu sunt semnificative prin suprafața pe care o reprezintă.

Material și metode de lucru

Inventarul speciilor s-a realizat pe baza observațiilor făcute în 2009-2010.

La fiecare specie am notat: denumirea științifică, familia, bioforma, elementul floristic și indicii ecologici.

Identificarea și determinarea plantelor s-a realizat cu ajutorul determinatoarelor de plante (cormofite). (vezi Ciocâlan, 2009,Flora R.P.R / Flora R.S.R., 1952-1976).

Am identificat 404 specii grupate în 67 de familii și 46 de ordine.

Prescurtări folosite în lucrare:

Bioformele: H – hemicriptofite

Th – terofite anuale

TH – terofite bianuale

HH – helohidatofite

G – geofite

Ch – camefite

MM – megafanerofite

M – mezofanerofite

N – nanofanerofite

Elementul floristic:

Eua – sp. Euroasiatice

Eur – europene

Euc – central europene

Circ – circumpolare

Adv – adventive

Cosm – cosmopolite

Pont – pontice

Med – mediteraneene

Balc – balcanice

Carp-Balc – specii carpato-balcanice

Alp-Carp – alpino-carpatice

Dac- Balc – daco-balcanice

Atl-Med – atlantico-mediteraneene

Indicii ecologici:

Umiditate: U0 – eurihigre

U1 – xerofile

U2 – xeromezofile

U3 – mezofile

U4 – mezohigrofile

U5 – higrofile

U6 – hidrofile

Temperatura:

T0 – euriterme

T1 – criofile

T2 – microterme

T3 – micromezoterme

T4 – mezoterme

T5 – termofile

Reacția solului :

R0 – euriionice

R1 – puternic-acidofile

R2 – acidofile

R3 – acido-neutrofile

R4 – slab acid neutrofile

R5 – neutro-bazifile

Fig. 10. Determinarea și recoltarea plantelor în teren (fotografie originală)

2.Conspectul florei

Speciile grupate pe familii:

Familia Aceraceae

Acer campestre: MM-M, Eur, U2,5,T3,R3

Acer platanoides: MM,Eua, U3,T3,R3

Familia Alismataceae

Alisma plantago-aquatica: HH, Cosm, U6,T0,R0

Familia Amaranthaceae

Amaranthus albus: Th, Adv, U3,T3,R3

Amaranthus retroflexus: Th, Adv, U3,T3,R0

Amaranthus hybridus: Th, Adv, U3,T3,R0

Familia Amaryllidaceae

Galanthus nivalis: G, Eur (Med), U3,5,T3R4

Familia Apiaceae (Umbelliferae)

Aegopodium podagraria: H (G), Eua, U3,5,T3,R3

Angelica silvestris: H, Eua, U4,T3,R3

Anthriscus silvestris: H, Eua (Med), U3,T3,R4

Carum carvi: TH, Eua,U3,5,T3,R3

Caucalis lappula: Th, Med (Euc), U2,T4,R5

Chaerophyllum aromaticum: H, Euc (Cont), U3,5,T3,R3

Chaerophyllum hirsutum: H, Euc, U4,5,T2,R0

Conium maculatum: Th-TH, Med, U3,T3,R3

Daucus carota: TH-H, Eua (Med), U2,5,T3,R0

Eryngium campestre: H, Pont, U1,T5,R4

Eryngium planum: H, Eua (Cont), U2,T3,R4

Falcaria vulgaris: Th-TH, Eua (Med), U2,T4,R4

Heracleum sphondylium: H, Eua, U3,T2,5,R0

Pastinaca sativa: TH-H, Eua, U3,T4,R4

Pimpinella saxifraga: H, Eua, U2,5,T0,R3

Sium (Berula) erecta: HH, Circ (bor), U6,T3,5,R0

Torilis japonica: Th-TH, Eua, U3,T3,5,R4,5

Familia Apocynaceae

Vinca herbacea: Ch, Pont- Pan, U2,T5,R4

Familia Aristolochiaceae

Aristolochia clematitis: H-G, Euc (Med), U2,5,T3,5,R5

Asarum europaeum: H-G, Eua, U3,5,T3,R4

Familia Aspleniaceae

Dryopteris filix-mas: H, Cosm, U4,T3,R0

Familia Asteraceae (Compositae)

Achillea millefolium:H,Eua, U3,T0,R0

Arctium lappa: TH, Eua (Med), U3,T3,R3

Arctium tomentosum: TH, Eua,U3,T0,R5

Artemisia annua: Th, Eua, U3,T4,R4

Artemisia absinthium: Ch-H, Eua (Med), U2,T3,5,R0

Artemisia vulgaris: H-Ch, Circ (bor), U3,T3,R4

Bellis perennis: H, Eur (Med), U3,T2,5,R0

Calendula officinalis: H, Adv, U3,T3,R4

Carduus acanthoides:TH, Eur (Med), U2,T3,R0

Carlina vulgaris: TH-H, Eua (Med), U2,5,T3,5,R0

Centaurea biebersteini (micranthos): TH-H, Eur (Cont), U1,5,T4,R0

Centaurea cyanus: Th,Cosm, U3,T4,R0

Centaurea jacea: H, Eua, U3,T3,R0

Centaurea phrygia: H, Euc, U3,T2,5R3

Centaurea scabiosa: H, Eua(Med), U2,5,T0,R4

Chamomilla recutita: Th, Eua (Med),U3,T3,5,R0

Chrysanthemum (Tanacetum) corymbosum:H, Eua (Med), U2,5,T2,5,R3

Cichorium intybus:H-TH, Eua, U2,5,T3,5,R4,5

Cirsium arvense:G, Eua (Med), U0,T0,R0

Convallaria majalis: G, Eur (bor), U2,5,T3,R3

Crepis biennis: TH, Eur, U3,T3,R4

Eupathorium cannabinum:H, Eua (Med), U4,T3,R0

Erigeron acer: Th-H, Circ (bor), U2,5,T3,R0

Erigeron annuus: Th, Adv, U4,T0,R4

Galinsoga parviflora: Th, Adv, U3,5,T0,R3

Hieracium pilosella:H, Eur (Med), U2,5,T0,R0

Hypochoeris radicata: H, Eur, U3,T3,R2,5

Inula britanica: TH-H, Eua (Med), U3,T3,R0

Inula helenium; H, Adv,U4,T3,R3

Lactuca serriola: Th-TH, Eua (Med), U1,5,T3,5,R0

Lactuca saligna: Th-TH, Med, U1,5,T4,R4

Lapsana communis: Th-TH, Eua(Med), U2,5,T3,R3

Leontodon autumnalis; H, Eua, U3,T0,R0

Leontodon hispidus:H, Eua, U2,5,T0,R0

Leucanthemum vulgare:H, Eua,U3,T0,R0

Mycelis muralis: H, Eur,U3,T3,R0

Onopordon acanthium: TH, Med,U2,5,T4,R4

Petasites hybridus: H, Eua,U5,T3,R3

Picris hieracioides: TH-H, Eua, U1,5,T3,R4

Pulicaria dysenterica:H, Eur (Med), U4,T3,5,R0

Pulicaria vulgaris: Th, Eua (Med), U4,T3,R3

Scorzonera laciniata: Th (TH), Eua, U2,T0,R4

Senecio jacobea: H,Eua,U2,5,T3,R3

Senecio vernalis: Th-TH, Eua (Cont), U2,5,T4,R0

Senecio vulgaris: Th-TH, Eua,U3,T0,R0

Serratula tinctoria: H, Eua (Med),U3,5,T3,R0

Solidago virgaurea: H, Circ (bor),U2,5,T3,R3

Sonchus arvensis: H, Eua (Cosm),U3,T3,R4

Sonchus asper: Th, Eua, U3,5,T3,R4

Tanacetum vulgare: H, Eua, U3,T3,R0

Taraxacum officinale:H, Eua, U3,T0,R0

Tragopogon orientalis: TH-H, Eua (Med), U3,T3,R4

Tussilago farfara: G-H, Eua, U3,5,T0,R4,5

Xanthium spinosum: Th, Adv, U2,5,T4,R3

Familia Balsaminaceae

Impatiens noli-tangere: Th, Eua, U4,T3,R4

Familia Betulaceae

Alnus glutinosa: MM-M, Eua, U5,T3,R3

Betula pendula: MM-M, Eua, U3,T2,R2

Familia Boraginaceae

Anchusa officinalis: TH-H, Eur (Med), U2, T3,5,R0

Asperugo procumbens: Th, Eua (Cont), U2,5,T3,5,R4,5

Cerinthe minor: TH, Pont (Med), U3,T3,R0

Cynoglossum officinalis: TH, Eua (Cont), U2,T3,R4

Echium vulgare: TH, Eua, U2,T3,R4

Lappula squarrosa: Th, Eua, U2,T3,5,R4

Lithospermum officinale: H, Eua, U2,T3,5,R4

Myosotis arvensis: TH, Eua, U3,T3,R0

Myosotis scorpioides: H, Eua, U5,T3,R0

Pulmonaria officinalis: H, Eur, U3,5,T3,R3

Symphytum officinaleH, Eua, U4,T3,R0

Familia Brassicaceae (Cruciferae)

Alliaria petiolata: Th-TH, Eua (Med), U3,T3,R4

Alyssum alyssoides: Th-TH, Eur (Cont), U1,T3,R0

Barbarea vulgaris: TH-H, Eua (Med), U3,5,T3,R3

Brassica rapa: Th-TH, Med, U3,T3,R4

Bunias orientalis: TH-H, Eua (Cont), U3,T3,5,R3

Capsella bursa-pastoris: Th, Cosm (Med), U3,T0,R0

Cardamine amara: H, Eua (Med), U5,T0,R0

Cardamine pratensis: H, Circ (bor), U5,T3,R0

Cardaria (Lepidium) draba: H, Eua, U2T,4,R4

Draba nemorosa: Th, Circ, U3,T0,R4,5

Erophila verna: Th, Eua (Med), U2,5,T3,5,R0

Erysimum repandum: Th, Eua (Cont), U2,5,T4,R4,5

Lepidium campestre: Th, Eur (Med), U2,5,T3,R0

Neslia paniculata: Th, Eua, U2,5,T3,R4,5

Raphanus raphanistrum: Th, Med, U2,5,T3,R0

Rorippa austriaca: H-G, Euc, U4,T3,5,R4

Rorippa islandica: Th-TH, Cosm, U5,T3,R4

Rorippa silvestris: H-G, Eur, U4,T3,R4

Sinapis arvensis: Th, Cosm, U3,T3,R3

Sisymbrium loeselli: Th-TH, Eua (Cont), U2,5,T4,R3

Sisymbrium officinale: Th, Eua (Med), U2,5,T3,R3

Sisymbrium (Descurainia) sophia: Th, Eua, U2,5,T4,R4

Thlaspi arvense: Th, Eua (Med), U2,T3,R4

Thlaspi perfoliatum: Th, Eua, U2,5,T3,5,R4,5

Familia Callitrichaceae

Callitriche cophocarpa: HH, Eua, U6,T3,R0

Familia Campanulaceae

Campanula patula: TH, Eur, U3,T2,5,R3

Campanula persicifolia: H, Eua (Med), U3,T3,R0

Campanula rotundifolia: H, Circ (bor), U2,T0,R3

Familia Cannabaceae

Humulus lupulus: H, Eua, U3,5,T3,R4

Familia Caprifoliaceae

Sambucus ebulus: H, Eua (Med), U3,T3,R4,5

Sambucus nigra: MM-M, Eur, U3,T3,R3

Viburnum opulus: M, Circ (bor), U4,T3,R4

Familia Caryophylaceae

Arenaria serpyllifolia: Th, Circ (bor), U2,T2,5,R0

Cerastium fontanum: H- Ch, Cosm, U3,T0,R0

Dianthus armeria: Th-TH, Eur, U2,T3,R3

Dianthus carthusianorum: H, Eur, U2,T5,R5

Gypsophila muralis: Th, Eua (Cont), U2,T3,R2

Holosteum umbellatum: Th, Eua (Med), U2,T3,5,R0

Lychnis flos-cuculi: H, Eua, U3,5,T2,5,R0

Sagina procumbens: H (Ch), Circ (bor), U4,T3,R3

Saponaria officinalis: H, Eua (Med), U3,T3,R0

Scleranthus annuus: Th, Eua, U2,T3,R2

Scleranthus perennis: H- Ch, Eua, U3,T0,R3

Silene alba: TH, Eua, U3,5,T2,R3

Silene dioica: H, Eua, U3,5,T0,R4

Silene vulgaris: H (Ch), Eua, U3,T3,R4

Spergula arvensis: Th, Cosm, U3,T0,R0

Stellaria graminea: H, Eua (Med), U2,5,T2,R3

Stellaria holostea : H-Ch, Eua, U3,T3,R0

Stellaria media: Th-TH, Cosm, U3,T0,R0

Stellaria nemorum: H, Eur, U3,5,T3,R3

Familia Celastraceae

Euonymus europaeus: M, Eur, U3,T3,R3

Familia Cistaceae

Helianthemum nummularium: Ch- H, Euc (Med),U2,T3,R4

Familia Chenopodiaceae

Atriplex nitens: Th, Eua (Cont), U3,T3,R0

Atriplex patula: Th, Circ (Med), U0,T0,R0

Chenopodium album: Th, Cosm, U3,T3,R0

Familia Clusiaceae (Guttiferae)

Hypericum perforatum: H, Eua, U3,T3,R0

Familia Convolvulaceae

Calystegia sepium: H, Eua, U4,T3,R4

Convolvulus arvensis: H-G, Cosm, U0,T0,R0

Familia Cornaceae

Cornus sanguinea: M, Euc, U3,T3,R4

Familia Corylaceae

Carpinus betulus: MM-M, Eur, U3,T3,R3

Corylus avellana: M, Eur, U3,T3,R3

Familia Cyperaceae

Carex digitata: H, Eur, U3,T3,R3

Carex riparia: HH, Eua (Med), U5,T4,R4

Eleocharis palustris: G, Cosm, U5,T0,R4

Scirpus sylvaticus: HH-G, Circ (bor), U4,5,T3,R0

Familia Dipsacaceae

Dipsacus laciniatus: TH, Eua (Cont), U4,T3,5,R4

Dipsacus sylvestris (fulonum): TH, Med (Euc), U3,T3,5,R4

Knautia arvensis: H, Eur, U2,5,T3,R0

Scabiosa ochroleuca: H, Eua (Cont), U2,T4,R4

Familia Equisetaceae

Equisetum arvense: G, Cosm, U3,T3,R0

Familia Euphorbiaceae

Euphorbia cyparissias: H (G), Eua, U2,T3,R4

Euphorbia helioscopia: Th, Med, U3,T3,R0

Mercurialis perennis: H-G, Eur, U3,5,T3,R4

Familia Fabaceae (Leguminosae)

Amorpha fruticosa: M, Adv, U3,T4,R0

Anthyllis vulneraria: H, Eur (Med), U2,T0,R4

Chamaecytisus hirsutus: N, Euc (Med), U2,T3,5,R4

Chamaespartium sagittale: H, Atl-Med-Euc, U3,T3,R3

Coronilla varia: H, Euc (Med), U2,T3,R4

Doryncnium herbaceum: Ch-H, Euc (Med), U2,T5,R4

Galega officinalis: H, Pont (Med), U4,5,T3,R4

Genista tinctoria: Ch-N, Eua, U2,5,T3,R2

Lathyrus pratensis: H, Eua, U3,5,T3,R4

Lathyrus tuberosus: H (G), Eua (Med), U2,T4,R4

Lathyrus vernus: H, Eua, U3,T3,R3

Lotus corniculatus: H, Eua, U2,5,T0,R0

Medicago lupulina: Th-TH, Eua, U2,5,T3,R4

Medicago sativa: H, Med, U2,T3,R5

Melilotus albus: Th-TH, Eua, U2,5,T3,R0

Melilotus officinalis: Th-TH, Eua, U2,5,T3,5,R0

Onobrychis viciifolia: H, Med, U2,T4,R4,5

Ononis arvensis: Ch-H, Eua (Cont), U3,T4,R0

Robinia pseudacacia: MM, Adv, U2,5,T4,R0

Trifolium arvense: Th, Eua (Med), U1,5,T3,R4

Trifolium campestre: Th-TH, Eur, U3,T3,R0

Trifolium dubium: Th, Eur (Med), U3,5,T2,R0

Trifolium hybridum: H, Eur (Med), U3,5,T3,R4

Trifolium pretense: H-TH, Eua, U3,T0,R0

Trifolium repens: H, Eua, U3,5,T0,R0

Vicia cracca: H, Eua, U3,T0,R3

Vicia grandiflora: Th-TH, Balc (Pont), U3,T3,R0

Vicia sepium: H, Eua, U3,T3,R3

Vicia tetrasperma: Th, Eua, U3,5,T3,R3

Familia Fagaceae

Fagus silvatica: MM-M, Eur, U3,T3,R0

Quercus petraea: MM-M, Eur, U2,5,T3,R0

Quercus robur: MM, Eur, U3,5,T3,R0

Familia Gentianaceae

Centaurium erythraea: Th, Eua, U3,T3,

Fam. Geraniaceae

Erodium cicutarium: Th, Cosm, U2,5,T0,R0

Geranium phaeum: H, Euc, U4,T3,R3

Geranium pretense: H, Eua, U3,5,T3,R5

Geranium pussilum: Th, Eur (Med), U2,5,T3,R0

Familia Iridaceae

Iris pseudacorus: G, Eur, U5,5,T0,R0

Familia Juncaceae

Juncus effusus: H, Cosm, U4,5,T3,R3

Juncus inflexus: H, Eua (Med), U4,T4,R4

Luzula luzuloides: H, Eur, U2,5,T2,5,R2

Familia Lamiaceae (Labiatae)

Acinos arvensis (Calamintha acinos): Th-TH, Eur (Med), U1,5,T3,5,R4

Ajuga genevensis: H, Eua (Cont), U2,5,T3,R4

Ajuga reptans: H-Ch, Eur, U3,5,T0,R0

Galeopsis ladanum: Th, Eua, U2,T0,R4,5

Galeopsis speciosa: Th, Eua (Cont), U3,T2,R0

Glechoma hederacea (rotundifolia): Ch-H, Eua, U3,5,T3,R0

Lamiastrum galeobdolon: H (Ch), Euc, U3,T0,R4

Lamium album: H, Eua, U3,T3,R0

Lamium amplexicaule: Th, Eua (Med), U2,5,T3,5,R0

Lamium maculatum: H (Ch), Eur, U3,5,T0,R4

Lamium purpureum: Th (H), Eua, U3,T0,R4

Leonurus cardiaca: H, Eua, U3,T4,R4,5

Lycopus europaeus: HH, Eua, U5,T3,R0

Lycopus exaltatus: HH, Eua (Cont), U5,T3,R0

Mentha arvensis: H-G, Circ (bor), U4,T3,R0

Mentha aquatica: HH-H, Eua, U5,T3,R0

Mentha longifolia: H (G), Eua (Med), U4,5,T3,R0

Mentha pulegium: H, Eua (Med), U4,T3,R5

Prunella vulgaris; H, Circ (bor), U3,T3,R0

Salvia nemorosa: H, Euc, U2,5,T4,R3

Salvia pratensis: H, Eur (Med), U2,5,T3,R4,5

Salvia verticilata: H, Eua (Med), U2,T4,R0

Scutellaria galericulata: H, Circ (bor), U4,T3,R4

Stachys officinalis: H, Eua (Med), U3,T3,R0

Stachys palustris: H (G), Circ (bor), U4,T3,R4

Stachys recta: H, Pont (Med), U2,T4,R4,5

Stachys silvatica: H, Eua, U3,5,T0,R0

Teucrium chamaedrys: Ch, Med-Euc, U2,T3,5,R4

Thymus pulegioides: Ch, Euc, U2,5,T3,R3

Familia Lemnaceae

Lemna minor: HH, Cosm, U6,T0,R0

Familia Liliaceae

Colchicum autumnale: G, Eur- Med, U3,5,T3,R4

Erythronium dens-canis: G, Eua, U3,5,T3,5,R4

Gagea arvensis: G, Med, U2,5,T4,R0

Gagea lutea: G, Eua, U3,5,T0,R3

Ornithogalum kochi: G, Pont-Med, U2,T4,R4

Scila bifolia: G, Eur, U3,5,T3,R4

Familia Lythraceae

Lythrum salicaria: H-HH, Cosm, U4,T3,R0

Familia Malvaceae:

Abutilon theophrasti:Th, Eua,U3,T3, R3

Althaea officinalis: H, Eua (Cont), U3,T4,R4

Hibiscus trionum: TH, Eua, U2,5,T4,R4

Lavatera thuringiaca: H, Eua (Cont), U2,5,T3, R0

Malva silvestris: Th-TH (H), Eua (Cosm), U3,T3,R0

Familia Moraceae

Morus alba: MM-M, Adv, U2,T3,5,R4

Familia Oleaceae

Fraxinus excelsior: MM, Eur, U3,T3,R4

Ligustrum vulgare: M, Eur (Med), U2,5,T3,R3

Familia Onagraceae

Epilobium alpestre: H, Alp-Carp, U3,5,T2,R4

Epilobium hirsutum: H ((HH), Eua (Med), U4,T3,R3

Familia Orchidaceae

Orchis morio: G, Euc, U2,5,T3,R4

Familia Oxalidaceae

Oxalis acetosella: H-G, Circ (bor), U4,T3,R3

Familia Papaveraceae

Chelidonium majus: H, Eua, U3,T3,R4

Corydalis bulbosa: G, Euc, U3,T3,R0

Corydalis solida:G, Eur, U3,T3,R0

Fumaria officinalis: Th, Eua (Med), U3,T0,R3,5

Fumaria vaillanti: Th, Eua, U2,5,T3,5,R4,5

Papaver dubium: Th, Med, U2,T3,5,R3

Papaver rhoeas: Th, Eua (Med), U3,T3,5,R4

Familia Plantaginaceae

Plantago lanceolata: H, Eua, U0,T0,R0

Plantago major: H, Eua, U3,T0,R0

Plantago media: H, Eua, U2,5,T0,R4,5

Familia Poaceae (Gramineae)

Agropyron repens (Elymus repens)

Agrostis tenuis: H, Circ (bor), U0,T0,R0

Alopecurus pratensis: H, Eua,U4,T3,R0

Anthoxanthum odoratum: H, Eua, U0,T0,R0

Botriochloa (Andropogon) ischaemum: H, Eua(Med), U1,5,T5,R3

Brachypodium sylvaticum:H. Eua (Med), U3,T3,R4

Briza media: H, Eua, U0,T3,R0

Bromus mollis: Th, Eua, U0,T3,R0

Bromus sterilis: Th, Eua(Med), U2,T4,R4

Bromus tectorum: Th, Eua, U1,5,T3,5,R0

Cynosurus cristatus: H, Eur, U3,T3,R3

Dactylis glomerata: H, Eua(Med), U3,T0,R4

Deschampsia caespitosa: H, Cosm, U4,T0,R0

Digitaria sanguinalis: Th, Cosm, U1,5,T0,R4

Echinochloa crus-galli: Th, Cosm,U4,T0,R3

Festuca pratensis: H, Eua, U3,5,T0,R0

Festuca rubra: H, Circ (bor), U3,T0,R0

Festuca valesiaca: H, Eua (Cont), U1,5,T4,R4

Glyceria aquatica: HH-H, Circ, U5,T3,R4

Holcus lanatus: H, Eua, U3,5,T3,R0

Hordeum murinum: Th,Eua (Med), U2,5,T4,R0

Koeleria macrantha: H, Circ, U2,T4,R5

Lolium perenne: H, Eua (Med), U2,5,T4,R4,5

Melica nutans: H-G, Eua (Med), U3,T0,R4

Melica uniflora: H, Eur, U2,5,T3,R4

Phleum pretense: H, Eua (Med), U3,5,T0,R0

Phragmites australis: HH, Cosm, U4,T0,R4

Poa nemoralis: H, Eua, U3,T3,R0

Poa pratensis: H, Circ, U3,T0,R0

Poa trivialis:: H, Eua, U4,T0,R0

Setaria viridis: Th, Eua, U2,T3,5,R0

Familia Polygalaceae

Polygala vulgaris: H (Ch), Eua, U3,T3,R3

Familia Polygonaceae

Polygonum amphibium: G-HH, Cosm, U6,T3,R0

Polygonum aviculare: Th, Cosm, U2,5,T0,R3

Polygonum hydropiper: Th, Eua (Med), U4,5,T3,R4

Polygonum lapathifolium: Th, Cosm, U4,T0,R3

Polygonum minus: Th, Eua, U4,5,T3,R4

Polygonum persicaria: Th, Eua, U4,5,T3,R0

Rumex acetosa: H-G, Cosm, U3,T0,R0

Rumex acetosella: H-G, Cosm, U2,T3,R2

Rumex conglomeratus: H, Circ, U4,T4,R4

Rumex crispus: H, Eua, U4,T3,R0

Rumex obtusifolius: H, Eur, U4,T0,R3

Rumex sanguineus: H, Eur, U4,T3,R4

Familia Primulaceae

Anagallis arvensis: Th, Cosm, U3,T3,R0

Anagallis foemina: Th, Cosm, U3,T3,5,R0

Lysimachia nummularia: Ch, Eur, U4,T3,R0

Lysimachia vulgaris: H-HH, Eua, U5,T0,R0

Primula veris: H, Eua, U3,T2,R5

Familia Ranunculaceae

Adonis aestivalis: Th, Eua (Med), U3,T4,R3

Anemone nemorosa: G, Eur, U3,5,T4,R0

Anemone ranunculoides: G, Eur, U3,5,T3,R4

Caltha laeta: H, Eur,U5,T3,R0

Clematis vitalba: N-E, Euc (Med), U3,T3,R3

Consolida regalis (Delphinium consolida): Th, Eua, U2,T4,R4

Helleborus purpurascens: H, Carp-Balc-Pan, U2,5,T3,R4

Hepatica nobilis: G, Eur, U3,T3,R4

Isopyrum thalictroides: G, Euc, U3,T3,5,T3

Nigella arvensis: TH, Eur (Med), U2,T4,R4

Ranunculus acris subsp. strigulosus (Ranunculus stevenii): H, Eua (Med), U3,5,T0,R0

Ranunculus arvensis: Th, Eua (Med), U3,T3,R0

Ranunculus ficaria: H-G, Eua (Med), U3,5,T3,R3

Ranunculus polyanthemos: H, Eua (Cont), U2,5,T3,R3

Ranunculus repens: H, Eua (Med), U4,T0,R0

Ranunculus sceleratus: Th, Circ, U4,5,T3,R4

Thalictrum aquilegiifolium: H, Eur, U2,5,T2,5,R4

Familia Resedaceae

Reseda lutea: TH-H, Eua (Med), U2,T3,5,R4,5

Familia Rhamnaceae

Frangula alnus: M, Eua, U4,T3,R3

Familia Rosaceae

Agrimonia eupatoria: H, Eua, U2,5,T3,R4

Crataegus monogyna: M, Eur, U2,5,T3,R3

Filipendula ulmaria: H, Eua, U4,5,T2,R0

Filipendula vulgaris: H, Eua, U2,5,T3,R0

Fragaria vesca: H, Eua, U3,T2,5,R0

Fragaria viridis: H, Eur (Cont), U2,T4,R3

Geum urbanum: H, Eua (Med), U3,T3,R4

Malus silvestris: M, Eur, U3,5,T3,R4

Pyrus pyraster: M-MM, Eur, U2,T3,R4

Potentilla anserina: H, Cosm, U4,T3,R4

Potentilla argentea: H, Eua, U2,T4,R2

Potentilla erecta: H, Eua (Med), U0,T0,R0

Potentilla recta: H, Eua (Cont), U1,5,T3,5,R4

Potentilla reptans: H, Cosm, U3,5,T0,R4

Potentilla thuringiaca: H, Euc, U2,T3,R3

Prunus avium: M-MM, Eur, U3,T3,R3

Prunus spinosa: M, Eua, U2,T3,R3

Rosa canina: N, Eur, U2,T3,R3

Rubus caesius:H (N), Eua (Med), U4,5,T3,R4

Rubus idaeus: N, Circ (bor), U3,T3,R3

Sanguisorba officinalis: H, Eua (bor), U3,T3,R0

Familia Rubiaceae

Asperula cynanchica: H, Pont (Med), U2,T3,5,R4,5

Cruciata glabra: H, Eua, U3,T2,R2

Cruciata levipes: H, Eua, U2,5,T3,R3

Galium aparine: Th, Circ, U3,T3,R3

Galium mollugo: Eua, U3,T0,R3

Galium odoratum: G, Eua, U3,T3,R3

Galium verum: H, Eua, U2,5,T2,5,R0

Familia Salicaceae

Populus tremula: MM-M, Eua, U3,T2,R2

Salix alba: MM-M, Eua, U5,T3,R4

Salix caprea: M, Eua, U3,T3,R3

Salix fragilis: M-MM, Eua, U4,T3,R4

Salix purpurea: M, Eua, U5,T3,R4,5

Salix triandra: M, Eua, U5,T3,R0

Familia Scrophulariaceae

Digitalis grandiflora: H, Eur, U3,T3,R3

Euphrasia rostkoviana: Th, Euc, U3,T3,R3

Euphrasia stricta: Th, Euc, U3,T3,R0

Linaria vulgaris: H (TH), Eua, U2,T3,R4

Melampyrum bihariense: Th, Dac-Balc, U2,5,T3,R3

Odontites vulgaris: Th, Eua,U3,T3,R0

Rhinanthus angustifilius: Th, Eua, U0,T0,R0

Scrophularia nodosa: H, Eua, U3,5,T3,R0

Verbascum lychnitis: TH, Eur, U1,T3,R4

Verbascum phlomoides: TH, Eur, U2,5,T3,5,R4

Veronica anagallis-aquatica: H-HH, Circ (bor), U5,T0,R4

Veronica beccabunga: HH-H, Eua, U5,T3,R4

Veronica chamaedrys: H-Ch, Eua, U3,T0,R0

Veronica persica: Th, Adv, U3,T0,R4

Familia Simaroubaceae

Ailanthus altissima: MM, Adv, U0,T0,R0

Familia Solanaceae

Atropa belladonna: H, Atl-Med-Euc, U3,T3,R3

Datura stramonium: Th, Cosm, U3,T4,R4

Hyoscyamus niger: TH-H, Eua (Med), U3,T3,5,R4

Solanum dulcamara: Ch-N, Eua (Med), U4,5,T3,R4

Solanum nigrum: Th, Cosm, U3,T4,R0

Familia Tiliaceae

Tilia cordata: MM, Eur, U3,T3,R3

Tilia platyphyllos: MM, Euc, U2,5,T3,R4

Tilia tomentosa: MM, Balc, U2,5,T3,5,R3

Familia Typhaceae

Typha angustifolia: HH, Cosm, U6,T4,R0

Typha latifolia: HH, Cosm, U6,T3,5,R0

Familia Ulmaceae

Ulmus minor: MM, Eua, U3,T3,R4

Familia Urticaceae

Parietaria officinalis: H, Med, U4,T3,5,R4

Urtica dioica: H-G, Cosm, U3,T3,R4

Urtica urens: Th, Cosm, U3,T3,R4

Familia Verbenaceae

Verbena officinalis: Th-H, Cosm, U3,T3,R4

Familia Violaceae

Viola odorata: H, Atl- Med, U2,5,T3,5,R4

3.Analiza florei

Flora poate fi caracterizată din punct de vedere biologic, floristic dar și ecologic.

Analiza biologică

Bioformele reprezintă adaptarea convergentă a diferitelor specii la anumite condiții ale mediului, în principal forma sub care trec plantele în perioada de repaus (în zona temperată iarna) și poziția organelor de reînnoire (a mugurilor). S-au stabilit pentru plantele superioare următoarele forme biologice:

-Therophyta – plante ierboase cu durată determinată de viață, 1-2 ani.

– anuale (Th) – trăiesc un an, supraviețuiesc prin semințe.

– bianuale (TH) – trăiesc doi ani, produc semințe în al doilea sezon de vegetație.

-Phanerophyte (Ph) – cuprinde plantele lemnoase la care mugurii sunt situați deasupra pământului, mai sus de 25-30 cm înălțime, fiind protejați de catafile.

-Megafanerofite (MM) – peste 15 m

-Mezofanerofite (M) – arbori scunzi 2-15 m.

-Nanofanerofite (N) – arbuști 30cm-2 m

-Chamaephyta (Ch) – cuprinde speciile cu muguri de regenerare deasupra solului, până la 25-30 cm înălțime.

-Hemychryptophyta (H) – este grupa plantelor la care organele de reînnoire, care rezistă peste iarnă, se află chiar la suprafața solului, fiind protejate de părțile moarte, în special frunze și zăpadă.

-Geophyta (G) – cuprinde plante de uscat, cu organele de rezistență (bulbi, tuberculi, rizomi, muguri și rădăcini) situate în sol, la o anumită adâncime de la suprafață.

7

-Helohidrophyte (helohidatophyte) (H) – plante de apă și de mlaștină – au mugurii fie în apă, fie în mâl.

-Epiphyta (E) – este grupa plantelor care se dezvoltă pe tulpinile fanerofitelor.

Tab.6. Bioformele

Total: 404 specii

Fig. 11. Spectrul calitativ de bioforme

Sectrul calitativ de bioforme ne arată că predomină hemicriptofitele (H=47,02 %) pentru că teritoriul cercetat se află în zona temperată.

Procentul hemicriptofitelor din comună este comparabil cu procentul hemicriptofitelor din țara noastră (≈50%).

Terofitele reprezintă aproximativ 30%, consecința faptului că localitatea este la joasă altitudine, are un climat arid și o presiune antropică ridicată.

Celelalte categorii de plante se găsesc în proporții mici:geofitele (G=5,44%), megafanerofite (MM=4,70), mezofanerofite (M=3,95%), camefite (Ch=4,20%), helohidatofite (HH=3,36%).

Analiza floristică

Geoelementele reprezintă categorii de plante (elemente floristice) care pot să nu fie înrudite și care prezintă areale similare și care au aceeași origine geografică. În flora României sunt aproximativ 30 de geoelemente:

-Europene (Eur)-areal Europa

-Euroasiatice (Eua)

-Central Europene (Euc)

-Circumpolare (Circ)

-Mediteraneene (Med)

-Pontice (Pont) – în jurul Mării Negre

-Carpatice (Carp)

-Alpino-Carpatice (Alp-Carp)

-Carpato-Balcanice (Carp-Balc0

-Dacice (Dac) – endemice pentru România

-Tropicale (Trop) – în grădini botanice

-Adventive (Adv) – introduse fie în mod intenționat, fie accidental

-Cosmopolite (Cosm)

Tab.7. Geoelemente (elemente floristice)

Total: 404 specii

Fig. 12. Spectrul de geoelemente

În spectrul geoelementelor predomină speciile euroasiatice (Eua=51,48%) pentru că ne aflăm în subregiunea Eurosiberiană, urmată de cele europene (Eur=16,83%) pentru că localitatea este situată în Europa.

Pe locul 3 se află elementele cosmopolite (Cosm=9,15%) care pun în evidență marea presiune antropică.

Alte elemente floristice sunt: circumpolare (Circ=6,68%), central europene (Euc=5,44%), mediteraneene (Med=3,46), adventive (Adv=3,21) acestea fiind în proporții mici.

Analiza ecologică

Umiditate

Grupele de plante alcătuite după exigențele față de apă, se referă la regimul de umiditate al solului din perioada estivală mijlocie, cunoscut fiind că primăvara sau toamna, solul are o umiditate mai ridicată. Se admit, în general cinci grupe principale de plante și două intermediare.

U0 – eurihigre – sunt speciile adaptate la oscilațiile mari ale regimului de umiditate care adesea este alternant.

U1 – Xerofitele – sau speciile xerofile cresc pe soluri uscate

U2 – Xeromezofitele – cresc pe soluri uscat-revene până la revene

U3 – Mezofitele – sau speciile mezofile cresc pe soluri revene până la reavăn-jilave

U4 – Mezohigrofitele – se dezvoltă pe soluri reavăn-jilave până la jilav-umede

U5 – Higrofitele – sau speciile higrofile se dezvoltă pe soluri jilav-umede până la umed-ude. Acest grup de plante are rădăcinile în apă sau în solul înmlăștinit.

U6 – Hidrofitele – sau speciile hidrofile sunt plante de apă care cresc pe soluri permanent ude până la submerse, având organele de regenerare sub apă.

Temperatură

În funcție de temperatură speciile sunt grupate astfel:

T0 – Euriterme – adaptate atât la temperaturi scăzute cât și ridicate

T1 – Criofile (Hekistoterme) – temperaturi anuale sub 0˚C

T2 – Microterme – adaptate la temperaturi scăzute, temperaturi peste 0˚C

T3 – Micromezoterme – temperaturi moderate

T4 – Mezoterme – plante adaptate la cădură, dar nu excesivă

T5 – Termofile – sunt plante iubitoare de căldură răspândite în climatul continental de câmpie, cu temperaturi medii anuale mai mari ca 10,5˚C

Reacția solului

După adaptarea plantelor la reacția soluției solurilor, exprimată prin valoarea pH în orizonturile superioare, deosebim următoarele categorii de plante:

R0 – Euriionice – indiferente față aciditatea solului

R1 – Puternic-acidofile – cresc pe soluri puternic acide

R2 – Acidofile – pe soluri acide

R3 – Moderat-acidofile – cresc pe soluri moderat acide

R4 – Slab acid neutrofile – cresc pe soluri neutre

R5 – Neutro-bazifile – pe calcare

Tab.8. Indicii ecologici

Total: 404 specii

Fig. 13. Spectrul ecologic

În ceea ce privește condițiile față de umiditate domină speciile mezofile (U3=43,31%) și cele xeromezofile (U2=30,69%) ceea ce indică un regim de umiditate moderat spre deficitar, urmate de speciile cu o ușoară preferință pentru umiditate:speciile mezohigrofile (U4=12,87%), speciile higrofile (U5=4,95%) și eurihigre (U0=2,97%).

Acest climat arid este indicat și de rezultatul indicelui de altitudine: I= (T/H)*100.

Unde: T- numărul de terofite

H- numărul de hemicriptofite

I=(122/190)*100

I=64,21

În urma calculării indicelui de altitudine se constată că localitatea este la joasă altitudine, climatul este arid și presiunea antropică ridicată, indică faptul că altitudinea medie este de 350m.

Referitor la temperatură se observă un procent mare de specii micromezoterme (T3=63,11%), care evidențiază un climat temperat, urmate de speciile euriterme (T0=18,81%), specii mezoterme (T4=11,38%) și microterme (T2=5,44).

În funcție de reacția solului se evidențiază ponderea aproape egală a speciilor euriionice (R0=37,12%) și a celor slab acid neutrofile (R4=36,13%), urmate de cele acido-neutrofile (R3=21,78%)

Lista speciilor de plante incluse în Cartea Roșie, ediția a doua, 2002

Tab.9. Specii de plante incluse în Cartea Roșie

Fig.14. Galanthus nivalis (fotografie originală)

Fig.15. Hepatica nobilis (fotografie originală)

Fig.16. Alnus glutinosa (sursă internet)

Fig.17. Orchis morio (sursă internet)

4. Lista plantelor rare și sporadice:

Ord. Ranunculales

Fam. Ranunculaceae

Hepatica nobilis – sporadică

Ord. Papaverales

Fam.Fumariaceae

Fumaria officinales – sporadică

Fam. Urticaceae

Parietaria officinalis – sporadică

Ord. Caryophyllales

Fam. Caryophyllaceae

Gypsophila muralis – sporadică

Dianthus armeria – sporadică

Silene dioica – sporadică

Ord.Rosales

Fam. Fabaceae

Chamaecytisus hirsutus – sporadică

Ord. Myrtales

Fam. Onagraceae

Epilobium alpestre – sporadică

Ord. Capparales (Cruciferales)

Fam. Brassicaceae (Cruciferae)

Neslia paniculata – sporadică

Ord. Lamiales

Fam. Boraginaceae

Asperugo procumbens – sporadică

Fam. Lamiaceae

Lycopus exaltatus – sporadică

Ord. Asterales

Fam. Asteraceae

Inula helenium – sporadică

Artemisia annua – sporadică

Centaurea jacea – sporadică

Scorzonera laciniata – sporadică

Concluzii

Teritoriul administrativ Prundeni este situat în aproximativ partea SSE-ică a județului Vâlcea, în vecinătatea nordică a municipiului Drăgășani, are o desfășurare N-S pe partea dreaptă a râului Olt și este deservit de șoseaua națională Rm.Vâlcea-Drăgășani.

Teriroriul Prundeni face parte din categoria teritoriilor județului Vâlcea cu suprafața agricolă de mărime medie și este situat într-o zonă cu o complexitate geomorfologică medie.

Modul predominant de folosință este arabil (1238 ha=44,67% din suprafața agricolă), urmate de pășuni + fânețe (1093 ha=39,4%), vii (270 ha=9,74%) și livezi (170 ha=6,13%).

Repartizarea modurilor de folosință în raport cu cerințele impuse de relief este în general bine aleasă în sensul că mai mult de jumătate din totalul suprafeței agricole este situată în condiții de pantă cu valori mai mici de 10m%, iar arabilul ocupă predominant suprafețele de relief plan sau slab înclinat.

Din punct de vedere geomorfologic se încadrează unității deluroase precarpatice, subunitatea Dealurile Getice, sectorul Piemontul Getic.

În cadrul teritoriului agricol Prundeni au fost identificate 39 unități se sol și 8 complexe de soluri grupate în clase, tipuri și subtipuri.

Predomină solurile neevoluate, trunchiate sau desfundate în proporție de 36,84 din suprafața agricolă urmate de clasa cambisolurilor (27,49%), vertisolurilor (17,56%) și molisolurilor (1,06%).

Spectrul calitativ de bioforme ne arată predomină hemicriptofitele (H=47,02%). Procentul hemicriptofitelor din comună este aproximativ comparabil cu procentul hemicriptofitelor din țara noastră (≈50%).

Terofitele reprezintă aproximativ 30%, consecința faptului că localitatea este la joasă altitudine, are un climat arid și o presiune antropică ridicată.

În spectrul geoelementelor predomină speciile euroasiatice (Eua=51,48%) pentru că ne aflăm în regiunea Eurosiberiană.

În ceea ce privește condițiile față de umiditate domină speciile mezofile (U3=43,31%) și cele xeromezofile (U2=30,69%) ceea ce indică un regim de umiditate moderat spre deficitar.

Referitor la temperatură se observă un procent mare de specii micromezoterme (T3=63,11%), care evidențiază un climat temperat.

În funcție de reacția solului se evidențiază ponderea aproape egală a speciilor euriionice (R0=37,12%) și a celor slab acid neutrofile (R4=36,13%).

Bibliografie

1. Beldie, Al, Chiriță, C, 1967, Flora indicatoare din pădurile noastre, Editura Agrosilvică, București.

2. Borza, Al, Boșcaiu, N, 1965, Introducere în studiul covorului vegetal, Editura Academiei, București.

3. Ciocârlan, V, Flora ilustrată a României Pteridophyta et Spermatophyta, Editura Ceres, București, 2009.

4. Cristea, V, 1993, Fitosociologie și vegetația României, Univ. Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca

5. Drăgulescu, C, 1995, Flora și vegetația Văii Sadului, Editura Constant, Sibiu.

6. Drăgulescu, C, 1996, Bioformele vegetale – Indicatoare ale gradului de ariditate, Revista Naturalia, Studii și Comunicări, Pitești, p. 85-90.

7. Drăgulescu, C, Sîrbu, I, 2002, Practicum de fitocenologie, Editura Alma Mater, Sibiu.

8. Monografia comunei Prundeni, județul Vâlcea – manuscris.

9. Ploaie, Gh, Natura sălbatică din Vâlcea – protecție și conservare, Editura Prisma, Râmnicu Vâlcea, 1999.

10. Pop, I, . Drăgulescu, C, 1983, Distribuția altitudinală a cormofitelor pe cuprinsul Văii Sadului (munții Cindrel – Șteflești), Studia Univ. Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, vol.28, p.3-8.

11. Preda, M., Floricultură, Editura Ceres, București, 1976.

12. Sanda, V; Popescu, A; Doltu, M.I., Doniță, N; 1983, Caracterizarea ecologică și fitocenologică a speciilor spontane din flora României, Volumul Studii și comunicări, Științe naturale.

13. Săvulescu, Tr (Red), 1952-1976, Flora Rep. Populare Române / Flora Rep. Socialiste România, Editura Academică, București, I-XIII.

14. Studiu de bonitare pe teritoriul comunei Prundeni, elaborat de “Oficiul de Studii pedologice și Agrochimice Vâlcea”, 2000 (pedolog expert Păduraru, I.) – studiul a fost întocmit în conformitate cu :Metodologia elaborării studiilor de bonitare” elaborată de I.C.P.A., București, în anul 1987, completată cu “Norme de conținut pentru studii pedologice și bonitarea terenurilor agricole pe teritoriu administrativ” din Ord. M. Agriculturii și Administrației nr.125 / 14.X. 1999.

Surse internet:

http//upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/74/lathyrus_vernus_in_natura/_environment.jpg

http://www.plant-identification.co.uk/images/betulaceae/alnus-glutinosa-4.jpg

http://www.biopix.dk/temp/jkoorchis morio oo256.jpg

Bibliografie

1. Beldie, Al, Chiriță, C, 1967, Flora indicatoare din pădurile noastre, Editura Agrosilvică, București.

2. Borza, Al, Boșcaiu, N, 1965, Introducere în studiul covorului vegetal, Editura Academiei, București.

3. Ciocârlan, V, Flora ilustrată a României Pteridophyta et Spermatophyta, Editura Ceres, București, 2009.

4. Cristea, V, 1993, Fitosociologie și vegetația României, Univ. Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca

5. Drăgulescu, C, 1995, Flora și vegetația Văii Sadului, Editura Constant, Sibiu.

6. Drăgulescu, C, 1996, Bioformele vegetale – Indicatoare ale gradului de ariditate, Revista Naturalia, Studii și Comunicări, Pitești, p. 85-90.

7. Drăgulescu, C, Sîrbu, I, 2002, Practicum de fitocenologie, Editura Alma Mater, Sibiu.

8. Monografia comunei Prundeni, județul Vâlcea – manuscris.

9. Ploaie, Gh, Natura sălbatică din Vâlcea – protecție și conservare, Editura Prisma, Râmnicu Vâlcea, 1999.

10. Pop, I, . Drăgulescu, C, 1983, Distribuția altitudinală a cormofitelor pe cuprinsul Văii Sadului (munții Cindrel – Șteflești), Studia Univ. Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, vol.28, p.3-8.

11. Preda, M., Floricultură, Editura Ceres, București, 1976.

12. Sanda, V; Popescu, A; Doltu, M.I., Doniță, N; 1983, Caracterizarea ecologică și fitocenologică a speciilor spontane din flora României, Volumul Studii și comunicări, Științe naturale.

13. Săvulescu, Tr (Red), 1952-1976, Flora Rep. Populare Române / Flora Rep. Socialiste România, Editura Academică, București, I-XIII.

14. Studiu de bonitare pe teritoriul comunei Prundeni, elaborat de “Oficiul de Studii pedologice și Agrochimice Vâlcea”, 2000 (pedolog expert Păduraru, I.) – studiul a fost întocmit în conformitate cu :Metodologia elaborării studiilor de bonitare” elaborată de I.C.P.A., București, în anul 1987, completată cu “Norme de conținut pentru studii pedologice și bonitarea terenurilor agricole pe teritoriu administrativ” din Ord. M. Agriculturii și Administrației nr.125 / 14.X. 1999.

Surse internet:

http//upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/74/lathyrus_vernus_in_natura/_environment.jpg

http://www.plant-identification.co.uk/images/betulaceae/alnus-glutinosa-4.jpg

http://www.biopix.dk/temp/jkoorchis morio oo256.jpg