Fișe de drept penal [615154]
Fișe de drept penal
pentru admiterea în magistratur ă și avocatur ă
Copyright © 2016 Editura Hamangiu SRL
Editură de prestigiu recunoscut în domeniul științelor sociale CNATDCU
Toate drepturile rezervate Editurii Hamangiu
Nicio parte din aceast ă lucrare nu poate fi copiat ă fără acordul scris al Editurii Hamangiu
Editura Hamangiu: Bucure ști, Str. Col. Popeia nr. 36, sector 5; O.P. 5, C.P. 91
Tel./Fax: 021.336.04.43; 031.805.80.21; Vânz ări: 021.336.01.25; 031.425.42.24
E-mail: [anonimizat]
Descrierea CIP a Bibliotecii Na ționale a României
BOROI, ALEXANDRU
Fișe de drept penal pentru admiterea în magistratur ă și
avocatură / Alexandru Boroi, Simona Anghel. – Ed. a 2-a,
rev. – Bucure ști : Editura Hamangiu, 2016
Conține bibliografie
ISBN 978-606-27-0568-8
I. Anghel, Simona
343(09.1)
Prof. univ. dr. Alexandru Boroi
Asist. univ. drd. Simona Anghel
Fișe de drept penal
pentru admiterea în magistratur ă și avocatur ă
DESPRE AUTORI:
ALEXANDRU BOROI
Studii : Facultatea de Drept, Universitatea din Bucure ști (1980); doctor în drept cu teza „Infrac țiuni contra vie ții”
(1996).
Activitate: asistent universitar (1983-1991); lect or universitar (1991-1996); conferen țiar universitar (1996-2001);
profesor universitar (din 2001); conduc ător de doctorat (din 2004); conduc ător master „ Științe penale” (din 2004);
secretar științific al Facult ății de Drept (1992-1996); șef al catedrei de drept penal (1996-1997; 2000-2008);
prodecan al Facult ății de Drept, Academia de Poli ție „Alexandru Ioan Cuza”; me mbru al Senatului Academiei și al
Consiliului Facult ății; membru al Asocia ției Române de Științe Penale; membru al Asocia ției Interna ționale de Drept
Penal; membru al Consiliului Științific al Centrului Interna țional Biografic Cambridge; me mbru în Comisia de analiz ă
a contesta țiilor pentru posturile didactice de profesor și conferen țiar din cadrul Consiliului Na țional de Atestare a
Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare din cadrul Ministerului Educa ției și Cercetării; membru al
Institutului de Științe Administrative „Paul Negulescu”, Sibiu; membru în comisia de specialitate a C.N.A.T.D.C.U.
pentru confirmarea titlurilor de Doctor și a calității de I.O.S.U.D., la Ministerul Educa ției și Cercetării.
Cursuri și specializ ări: Curs postuniversitar – Științe penale (1985); Drep turile omului în administrarea justi ției –
curs organizat la Bucure ști de Națiunile Unite (1993); Traficul de stupefiante – curs (Stockholm, 1995); Congresul
Româno-American (Montreal, 2001); Simp ozion privind Dreptul penal european (Friburg, 2003); Curs la Centrul
de pregătire a cadrelor de poli ție (Munster, 2004); Conferin ța internațională organizat ă de Grupul European
pentru Administra ție Publică (Berna, 2005); Conferin ța internațională organizat ă de Institutul Interna țional de
Științe Administrative (Berlin, 2005).
Publicații: Autor și coautor a peste 64 de cursuri și monografii, dintre care: „ Drept penal. Partea general ă”;
„Drept Penal. Partea special ă”; „Infracțiuni contra vie ții”; „Drept procesual penal ”; „Infracțiuni contra unor
relații privind convie țuirea social ă”; „The infanticide and wilful murder in the romanian penal law ”; „Dreptul
penal al afacerilor ”; „Infracțiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului
ilicit de droguri ”; „Cooperarea judiciar ă internațională în materie penal ă”, în colaborare cu I. Rusu (2008);
„Drept penal. Partea general ă. Conform Noului Cod penal ” (2010); „ Drept penal. Partea special ă. Conform
Noului Cod penal ” (2011); „ Practică judiciară în materie penal ă. Drept penal. Partea general ă” (2013). Autor și
coautor a peste 90 de articole și studii. Prezentarea a peste 50 de comunic ări științifice în cadrul conferin țelor
naționale și internaționale. Director și membru în mai multe proiecte de cercetare științifică.
Distincții: Pentru contribu ții în domeniul dreptului penal, a fost inclus de c ătre Centrul Interna țional Biografic
Cambridge în lucrarea „Who’s Who in the 21th Centur y”, cu atribuirea medaliei aferente (2001); Premiul
„Vintilă Dongoroz” în domeniul Dreptului Penal al Uniunii Juri știlor din România (2002, 2006); Premiul Vespasian
Pella în Domeniul Dreptului Penal al Uniunii Juri știlor din România (2008).
SIMONA ANGHEL
Studii. A absolvit Facultatea de Drept a Universit ății Titu Maiorescu în anul 2013, ca șefă de promo ție. În anul
2014 a absolvit master-ul de Științe penale în cadrul aceleia și Universit ăți. Din anul 2014 este doctorand în
cadrul Școlii Doctorale a Universit ății Titu Maiorescu, tema proiectului de cercetare fiind Infracțiuni informatice.
Activitate profesional ă. În prezent este auditor de justi ție și asistent universitar la Catedra de Drept public a
Facultății de Drept a Universit ății Titu Maiorescu din Bucure ști, la disciplina Drept penal.
CUPRINS
DREPT PENAL. PARTEA GENERAL Ă ________________________________________________________________ 1
FIȘA NR. 1. PRINCIPII GENERALE __________________________________________________________________ 3
FIȘA NR. 2. APLICAREA LEGII PENA LE ÎN TIMP _______________________________________________________ 4
FIȘA NR. 3. APLICAREA LEGII PENALE ÎN SPA ȚIU _____________________________________________________ 16
FIȘA NR. 4. TRĂSĂTURILE ESEN ȚIALE ALE INFRAC ȚIUNII ______________________________________________ 20
FIȘA NR. 5. CONȚINUTUL INFRAC ȚIUNII ___________________________________________________________ 22
FIȘA NR. 6. CAUZELE JUSTIFICATIVE ȘI DE NEIMPUTABILITATE. ASPECTE GENERALE ________________________ 33
FIȘA NR. 7. LEGITIMA AP ĂRARE ȘI STAREA DE NECESITATE ____________________________________________ 35
FIȘA NR. 8. EXERCITAREA UNUI DREPT SAU ÎNDEPLINIREA UNEI OBLIGA ȚII _______________________________ 43
FIȘA NR. 9. CONSIMȚĂMÂNTUL PERSOANEI V ĂTĂMATE ______________________________________________ 46
FIȘA NR. 10. CONSTRÂNGEREA FIZIC Ă ȘI CONSTRÂNGEREA MORAL Ă ___________________________________ 48
FIȘA NR. 11. EXCESUL NEIMPUTABIL ______________________________________________________________ 52
FIȘA NR. 12. MINORITATEA, IRESPONSABILITATEA ȘI INTOXICA ȚIA _____________________________________ 55
FIȘA NR. 13. EROAREA _________________________________________________________________________ 60
FIȘA NR. 14. CAZUL FORTUIT ____________________________________________________________________ 64
FIȘA NR. 15. FAZELE ȘI FORMELE INFRAC ȚIUNII _____________________________________________________ 66
FIȘA NR. 16. UNITATEA DE INFRAC ȚIUNE __________________________________________________________ 75
FIȘA NR. 17. PLURALITATEA DE INFRAC ȚIUNI _______________________________________________________ 85
FIȘA NR. 18. PLURALITATEA DE INFRACTORI ______________________________________________________ 101
FIȘA NR. 19. PEDEPSELE PRINCIPALE, ACCESORII ȘI COMPLEMENTARE _________________________________ 112
FIȘA NR. 20. INDIVIDUALIZAREA JUDICIAR Ă A PEDEPSELOR __________________________________________ 130
FIȘA NR. 21. INDIVIDUALIZAREA JUDICIAR Ă A EXECUT ĂRII PEDEPSELOR ________________________________ 142
FIȘA NR. 22. MĂSURILE DE SIGURAN ȚĂ __________________________________________________________ 171
FIȘA NR. 23. MINORITATEA ȘI MĂSURILE EDUCATIVE _______________________________________________ 180
FIȘA NR. 24. RĂSPUNDEREA PENAL Ă A PERSOANEI JURIDICE _________________________________________ 193
VI Cuprins
FIȘA NR. 25. CAUZELE CARE ÎNL ĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENAL Ă _______________________________________ 199
FIȘA NR. 26. CAUZELE CARE ÎNL ĂTURĂ SAU MODIFIC Ă EXECUTAREA PEDEPSEI __________________________ 208
FIȘA NR. 27. CAUZELE CARE ÎNL ĂTURĂ CONSECIN ȚELE CONDAMN ĂRII _________________________________ 213
FIȘA NR. 28. ÎNȚELESUL UNOR TERMENI SAU EXPRESII ÎN LEGEA PENAL Ă _______________________________ 217
DREPT PENAL. PARTEA SPECIAL Ă _______________________________________________________________ 223
FIȘA NR. 1. OMORUL _________________________________________________________________________ 225
FIȘA NR. 2. OMORUL CALIFICAT ________________________________________________________________ 227
FIȘA NR. 3. UCIDEREA LA CEREREA VICTIMEI ______________________________________________________ 230
FIȘA NR. 4. DETERMINAREA SAU ÎNLESN IREA SINUCIDERII ___________________________________________ 232
FIȘA NR. 5. UCIDEREA DIN CULP Ă _______________________________________________________________ 235
FIȘA NR. 6. LOVIREA SAU ALTE VIOLEN ȚE _________________________________________________________ 238
FIȘA NR. 7. VĂTĂMAREA CORPORAL Ă ___________________________________________________________ 241
FIȘA NR. 8. LOVIRILE SAU V ĂTĂMĂRILE CAUZATOARE DE MOARTE ____________________________________ 244
FIȘA NR. 9. VĂTĂMAREA CORPORAL Ă DIN CULP Ă __________________________________________________ 246
FIȘA NR. 10. RELELE TRATAMENTE APLICATE MINORULUI ___________________________________________ 250
FIȘA NR. 11. ÎNCĂIERAREA _____________________________________________________________________ 252
FIȘA NR. 12. VIOLENȚA ÎN FAMILIE ______________________________________________________________ 255
FIȘA NR. 13. UCIDEREA ORI V ĂTĂMAREA NOU-N ĂSCUTULUI S ĂVÂRȘITĂ DE CĂTRE MAM Ă _________________ 258
FIȘA NR. 14. LIPSIREA DE LIBERTATE ÎN MOD ILEGAL ________________________________________________ 260
FIȘA NR. 15. AMENINȚAREA ___________________________________________________________________ 264
FIȘA NR. 16. ȘANTAJUL _______________________________________________________________________ 266
FIȘA NR. 17. VIOLUL __________________________________________________________________________ 269
FIȘA NR. 18. ACTUL SEXUAL CU UN MINOR _______________________________________________________ 274
FIȘA NR. 19. VIOLAREA DE DOMICILIU ___________________________________________________________ 278
FIȘA NR. 20. VIOLAREA SEDIULUI PROFESIONAL ___________________________________________________ 282
FIȘA NR. 21. FURTUL _________________________________________________________________________ 285
FIȘA NR. 22. FURTUL CALIFICAT ________________________________________________________________ 289
FIȘA NR. 23. FURTUL ÎN SCOP DE FOLOSIN ȚĂ ______________________________________________________ 294
Cuprins VII
FIȘA NR. 24. PLÂNGEREA PREALABIL Ă ȘI ÎMPĂCAREA _______________________________________________ 297
FIȘA NR. 25. TÂLHĂRIA _______________________________________________________________________ 300
FIȘA NR. 26. TÂLHĂRIA CALIFICAT Ă ______________________________________________________________ 303
FIȘA NR. 27. TÂLHĂRIA URMAT Ă DE MOARTEA VICTIMEI ____________________________________________ 307
FIȘA NR. 28. ABUZUL DE ÎNCREDERE _____________________________________________________________ 309
FIȘA NR. 29. GESTIUNEA FRAUDULOAS Ă _________________________________________________________ 312
FIȘA NR. 30. ÎNSUȘIREA BUNULUI G ĂSIT SAU AJUNS DIN EROARE LA F ĂPTUITOR _________________________ 315
FIȘA NR. 31. ÎNȘELĂCIUNEA ____________________________________________________________________ 318
FIȘA NR. 32. DISTRUGEREA ____________________________________________________________________ 321
FIȘA NR. 33. DISTRUGEREA CALIFICAT Ă __________________________________________________________ 325
FIȘA NR. 34. DISTRUGEREA DIN CULP Ă ___________________________________________________________ 327
FIȘA NR. 35. TULBURAREA DE POSESIE ___________________________________________________________ 329
FIȘA NR. 36. ULTRAJUL _______________________________________________________________________ 332
FIȘA NR. 37. UZURPAREA DE CALIT ĂȚI OFICIALE ___________________________________________________ 336
FIȘA NR. 38. NEDENUN ȚAREA __________________________________________________________________ 339
FIȘA NR. 39. OMISIUNEA SESIZ ĂRII ______________________________________________________________ 341
FIȘA NR. 40. INDUCEREA ÎN EROARE A ORGANELOR JUDICIARE _______________________________________ 343
FIȘA NR. 41. FAVORIZAREA F ĂPTUITORULUI ______________________________________________________ 346
FIȘA NR. 42. TĂINUIREA _______________________________________________________________________ 348
FIȘA NR. 43. MĂRTURIA MINCINOAS Ă ___________________________________________________________ 351
FIȘA NR. 44. ULTRAJUL JUDICIAR _______________________________________________________________ 354
FIȘA NR. 45. CERCETAREA ABUZIV Ă _____________________________________________________________ 358
FIȘA NR. 46. SUPUNEREA LA RELE TRATAMENTE ___________________________________________________ 361
FIȘA NR. 47. TORTURA ________________________________________________________________________ 364
FIȘA NR. 48. REPRESIUNEA NEDREAPT Ă __________________________________________________________ 367
FIȘA NR. 49. ASISTENȚA ȘI REPREZENTAREA NELOIAL Ă ______________________________________________ 369
FIȘA NR. 50. EVADAREA _______________________________________________________________________ 371
FIȘA NR. 51. ÎNLESNIREA EVAD ĂRII ______________________________________________________________ 374
FIȘA NR. 52. NERESPECTAREA HOT ĂRÂRILOR JUDEC ĂTOREȘTI ________________________________________ 378
VIII Cuprins
FIȘA NR. 53. LUAREA DE MIT Ă __________________________________________________________________ 381
FIȘA NR. 54. DAREA DE MIT Ă __________________________________________________________________ 386
FIȘA NR. 55. TRAFICUL DE INFLUEN ȚĂ ___________________________________________________________ 389
FIȘA NR. 56. CUMPĂRAREA DE INFLUEN ȚĂ _______________________________________________________ 393
FIȘA NR. 57. DELAPIDAREA ____________________________________________________________________ 396
FIȘA NR. 58. PURTAREA ABUZIV Ă _______________________________________________________________ 399
FIȘA NR. 59. ABUZUL ÎN SERVICIU _______________________________________________________________ 402
FIȘA NR. 60. NEGLIJEN ȚA ÎN SERVICIU ___________________________________________________________ 406
FIȘA NR. 61. FALSUL MATERIAL ÎN ÎNSCRISURI OFICIALE _____________________________________________ 409
FIȘA NR. 62. FALSUL INTELECTUAL ______________________________________________________________ 412
FIȘA NR. 63. FALSUL ÎN ÎNSCRISURI SUB SEMN ĂTURĂ PRIVATĂ _______________________________________ 415
FIȘA NR. 64. UZUL DE FALS ____________________________________________________________________ 418
FIȘA NR. 65. FALSUL ÎN DECLARA ȚII _____________________________________________________________ 420
FIȘA NR. 66. FALSUL PRIVIND ID ENTITATEA _______________________________________________________ 422
FIȘA NR. 67. TULBURAREA ORDINII ȘI LINIȘTII PUBLICE ______________________________________________ 425
FIȘA NR. 68. ULTRAJUL CONTRA BUNELOR MORAVURI ______________________________________________ 427
FIȘA NR. 69. INCESTUL ________________________________________________________________________ 429
FIȘA NR. 70. ABANDONUL DE FAMILIE ___________________________________________________________ 431
FIȘA NR. 71. NERESPECTAREA M ĂSURILOR PRIVIND ÎNCREDIN ȚAREA MINORULUI ________________________ 435
BIBLIOGRAFIE GENERAL Ă _____________________________________________________________________ 437
DREPT PENAL
PARTEA GENERAL Ă
FIȘA
NR. 1 PRINCIPII GENERALE
Sediul materiei: art. 1-2 C. pen.
I. PRINCIPII GENERALE
Art. 1. Legalitatea incrimin ării. (1) Legea penal ă prevede faptele care constituie infrac țiuni.
(2) Nicio persoan ă nu poate fi sanc ționată penal pentru o fapt ă care nu era prev ăzută de legea penal ă la data când a fost s ăvârșită.
Art. 2. Legalitatea sanc țiunilor de drept penal. (1) Legea penal ă prevede pedepsele aplicabile și măsurile educative ce se pot
lua față de persoanele care au s ăvârșit infracțiuni, precum și măsurile de siguran ță ce se pot lua fa ță de persoanele care au comis
fapte prev ăzute de legea penal ă.
(2) Nu se poate aplica o pedeaps ă ori nu se poate lua o m ăsură educativă sau o măsură de siguran ță dacă aceasta nu era prev ă-
zută de legea penal ă la data când fapta a fost s ăvârșită.
(3) Nicio pedeaps ă nu poate fi stabilit ă și aplicată în afara limitelor generale ale acesteia .
sunt principii constitu ționale;
stabilesc limita legii penale;
stabilesc aplicarea în timp a legii penale;
enunță previzibilitatea consecin țelor săvârșirii faptelor prev ăzute de legea penal ă;
făptuitorul trebuie s ă cunoască sancțiunea care i se poate aplica atunci când s ăvârșește infrac-
țiuni.
enunță limitarea aplic ării sancțiunilor;
făptuitorului nu i se pot aplica decât pedepsele prev ăzute de lege în momentul s ăvârșirii faptei
sau pedepsele prev ăzute de legi ulterioare, cu condi ția ca aceste legi s ă prevadă pedepse mai
blânde;
deci, nu poate fi aplicat ă o pedeaps ă mai grea sau o m ăsură educativă/de siguran ță neprevăzută
de legea penal ă la momentul s ăvârșirii infracțiunii.
FIȘA
NR. 2 APLICAREA LEGII PENALE ÎN TIMP
Sediul materiei: art. 3-7 C. pen.
I. ACTIVITATEA LEGII PENALE
Art. 3. Activitatea legii penale. Legea penal ă se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se afl ă în vigoare.
Intrarea în vigoare a legii penale are loc:
la 3 zile de la data public ării în Monitorul Oficial sau la o dat ă ulterioar ă prevăzută în lege (art. 78 din
Constituție);
în momentul public ării în Monitorul Oficial, în cazul ordonan țelor de urgen ță ale Guvernului, dac ă în
textul lor nu este prev ăzută o altă dată [art. 115 alin. (5) din Constitu ție].
Ieșirea din vigoare a legii penale are loc:
prin abrogarea legii sau a ordonan ței de urgen ță;
prin modificarea legii sau a ordonan ței de urgen ță;
prin ajungerea la termen sau prin încetarea st ării sau circumstan țelor excep ționale, în cazul legii
temporare;
prin efectul unei decizii de neconstitu ționalitate admise, în anumite condi ții.
1. Abrogarea
expresă:
se prevede explicit c ă o anumit ă dispoziție/lege se abrog ă. Abrogarea nu echivaleaz ă în toate
cazurile cu dezincriminarea, fapta putând fi incriminat ă de o altă normă penală, fie sub o alt ă
denumire, fie ca variant ă agravată/atenuată a altei infrac țiuni, fie într-o lege penal ă generală,
când se abrog ă incriminări din legea special ă.
Exemplu: dac ă se abrog ă o infracțiune complex ă, nu se re ține dezincriminarea dac ă faptele sunt în
continuare incriminate în mod autonom.
tacită:
legea nou ă, reglementând aceea și materie, este incompatibil ă cu reglementarea anterioar ă (de
principiu, o norm ă generală va putea abroga implicit doar o alt ă normă generală; dacă incom-
patibilitatea apare între o lege nou ă specială și o reglementare veche general ă, ar fi necesar ă
menționarea expres ă a intenției modificatoare; în practic ă, acest fapt nu se întâmpl ă întot-
deauna);
dacă o normă penală face trimitere la o alt ă normă determinat ă, de la care împrumut ă unul/mai
multe elemente, modificarea normei completatoare atrage și modificarea normei incomplete.
Similar, dac ă se abrog ă norma completatoare, norma incomplet ă păstrează elementele preluate, în
forma existent ă la data abrog ării, dacă legea nu dispune altfel;
dacă se modific ă norma completatoare, și norma incomplet ă se modific ă;
Aplicarea legii penale în timp 5
dacă se abrogă norma completatoare, norma incomplet ă rămâne în vigoare.
în cazul normelor în alb (cadru), abrogarea normei completatoare nu echivaleaz ă cu abrogarea
normei în alb, dar o face inaplicabil ă, pentru c ă fapta a fost dezincriminat ă;
excepțional, unele dispozi ții ale legii abrogate pot subzista (dispozi ții tranzitorii).
NB Încetarea aplic ării unei dispozi ții intervine și în 45 de zile de la declararea legii penale ca ne-
constituțională de către Curtea Constitu țională, dacă în acest termen Parlamentul sau
Guvernul nu pun de acord norma penal ă declarată neconstitu țională cu dispozi țiile Consti-
tuției [art. 147 alin. (1) din Constitu ție].
2. Data săvârșirii infracțiunii
pentru a stabili legea aplicabil ă, este important s ă se cunoasc ă data săvârșirii infracțiunii.
Data săvârșirii infracțiunii este:
momentul în care autorul comite fapta , fără să conteze data când au fost efectuate actele de insti-
gare/complicitate;
momentul epuizării, în cazul infrac țiunilor continue/continuate/de obicei; acest moment are rele-
vanță pentru stabilirea:
legii aplicabile;
momentului de începere a curgerii prescrip ției răspunderii penale;
legii de amnistie sau de gra țiere antecondamnatorie aplicabile;
răspunderii penale a minorului.
momentul consumării (momentul în care a fost s ăvârșită infracțiunea), în cazul infrac țiunilor pro-
gresive ;
momentul săvârșirii faptei, în cazul infrac țiunilor comisive ;
momentul la care făptuitorul trebuia s ă acționeze , în cazul infrac țiunilor omisive .
NBDacă o infracțiune continuă/continuat ă/de obicei este incriminat ă pentru prima oar ă de
legea nou ă (LN), dar executarea a început sub imperiul legii vechi (LV) și s-a epuizat sub LN,
instanța va avea în vedere numai actele s ăvârșite sub imperiul LN.
NBDacă o infracțiune continuă/continuat ă/de obicei este incriminat ă atât în LV, cât și în LN și
executarea a început sub imperiul LV, dar s-a epuizat sub imperiul LN, instan ța se va raporta
numai la LN, chiar dac ă LV este mai favorabil ă, deoarece data s ăvârșirii infracțiunii este ulte-
rioară intrării în vigoare a LN (momentul epuiz ării).
NBÎn cazul infrac țiunii progresive se va lua în calcul legea în vigo are la momentul comiterii faptei
(acțiune sau inac țiune), iar nu cea în vigoare la momentul producerii rezultatului mai grav
(momentul epuiz ării).
6 Drept penal. Partea general ă
II. NERETROACTIVITATEA LEGII PENALE
Noțiune – principiul legalit ății incrimin ării și a pedepsei: legea penal ă n u s e a p l i c ă
faptelor care, la data când au fost s ăvârșite, nu erau prev ăzute ca infrac țiuni.
premisa este c ă fapta a fost s ăvârșită sub imperiul legii vechi, când fapta nu era incriminat ă.
dacă fapta nu era prev ăzută de lege la data când a fost s ăvârșită, nu se poate :
aplica o pedeaps ă;
lua o măsură educativă;
lua o măsură de siguran ță.
III. EXTRAACTIVITATEA LEGII PENALE
Noțiune – legea penal ă poate fi aplicat ă și unor fapte s ăvârșite înainte de intrarea ei în
vigoare ( retroactivitate ) sau unor fapte urm ărite/judecate dup ă ieșirea ei din vigoare
(ultraactivitate ).
1. Ultraactivitatea
Noțiune – legea sub imperiul c ăreia a fost s ăvârșită fapta va continua s ă se aplice și
după ieșirea ei din vigoare.
Exemplu: LV se aplic ă unor fapte s ăvârșite sub LV, dar judecate sub LN (LV ultraactiveaz ă).
Cazuri de ultraactivitate:
legea penal ă temporar ă;
legea penal ă mai favorabil ă.
1.1. Legea temporar ă
Art. 7. Aplicarea legii penale temporare. (1) Legea penal ă temporar ă se aplică infracțiunii săvârșite în timpul când era în
vigoare, chiar dac ă fapta nu a fost urm ărită sau judecat ă în acel interval de timp.
(2) Legea penal ă temporar ă este legea penal ă care prevede data ie șirii ei din vigoare sau a c ărei aplicare este limitat ă prin natura
temporară a situației care a impus adoptarea sa.
legea penal ă este temporar ă dacă:
prevede data ie șirii din vigoare (lege temporar ă proprie);
natura situa ției care a impus adoptarea acesteia face ca aplicarea sa s ă fie limitat ă (lege tempo-
rară improprie).
dacă nu se încadreaz ă în aceste dou ă categorii, legea penal ă nu va fi o lege temporar ă, chiar dac ă
este în vigoare o scurt ă perioadă de timp .
Aplicarea legii penale în timp 7
NB Legea temporar ă ultraactiveaz ă (întotdeauna) , aplicându-se faptei s ăvârșite cât timp era în
vigoare, chiar dac ă fapta nu a fost urm ărită sau judecat ă în acel interval de timp, f ără să con-
teze dacă:
legea de la momentul judec ării este mai favorabil ă;
fapta este ulterior dezincriminat ă.
NB Legea temporar ă poate retroactiva, în cazul în care legea temporar ă este mai favorabil ă decât
legea veche sub imperiul c ăreia a fost s ăvârșită infracțiunea.
1.2. Legea penal ă mai favorabil ă
legea penal ă mai favorabil ă se aplică (ultraactiv) infrac țiunilor săvârșite în timpul cât era în vigoare și
care nu au fost definitiv judecate pân ă la data ie șirii din vigoare;
premisa : pentru identificarea unei legi penale mai favorabile, este necesar ca fapta s ă fie incriminat ă
în cel puțin două legi succesive;
dacă o lege ulterioar ă legii sub imperiul c ăreia fapta a fost s ăvârșită dezincrimineaz ă fapta, suntem
în ipoteza aplic ării legii penale de dezincriminare, și nu în ipoteza compar ării legilor pentru iden-
tificarea legii penale mai favorabile.
2. Retroactivitatea
Noțiune – legea nou ă se va aplica și faptelor s ăvârșite înainte de intrarea ei în vigoare,
dacă este mai favorabil ă.
Exemplu: LN se aplic ă unor fapte s ăvârșite sub LV, dar judecate sub LN (LN retroactiveaz ă, dacă este
mai favorabil ă).
Cazuri de retroactivitate:
legea de dezincriminare, atunci când:
LN nu mai incrimineaz ă o anumit ă faptă, prevăzută de LV;
LN modific ă elementele constitutive ale unei fapte reglementate de LV, inclusiv aspectele pri-
vind vinov ăția.
legea penal ă mai favorabil ă;
legea interpretativ ă mai favorabil ă:
nu se poate ajunge, prin efectul aplic ării retroactive a interpret ării, la o situa ție mai grea pentru
făptuitor.
legea care prevede regimul de executare a pedepselor;
legea de amnistie sau de gra țiere:
se va aplica infrac țiunilor săvârșite anterior intr ării ei în vigoare, fiind întotdeauna retroactiv ă.
8 Drept penal. Partea general ă
2.1. Dezincriminarea
Art. 4. Aplicarea legii penale de dezincriminare. Legea penal ă nu se aplic ă faptelor s ăvârșite sub legea veche, dac ă nu mai
sunt prev ăzute de legea nou ă. În acest caz, executarea pedepselor, a m ăsurilor educative și a măsurilor de siguran ță, pronunțate
în baza legii vechi, precum și toate consecin țele penale ale hot ărârilor judec ătorești privitoare la aceste fapte înceteaz ă prin
intrarea în vigoare a legii noi.
Încetează prin efectul dezincrimin ării:
executarea pedepselor;
executarea m ăsurilor educative;
executarea m ăsurilor de siguran ță;
consecințele penale ale hot ărârii judec ătorești în cauză.
Excepții:
legea de dezincriminare nu are ca efect redobâ ndirea gradului militar, pierdut ca urmare a apli-
cării pedepsei complementare a degrad ării militare;
bunurile deja confiscate, ca urmare a execut ării măsurii de siguran ță, nu vor fi readuse în patri-
moniul persoanei de la care au fost confiscate;
amenda deja pl ătită nu se restituie.
este necesar ă o analiză din care s ă rezulte c ă fapta nu mai este deloc incriminat ă de LN, deoarece
abrogarea unei norme de incriminare nu înseamn ă mereu dezincriminare, fapta putând fi incri-
minată într-o alt ă normă. De exemplu, potrivit noii reglement ări penale, nu mai exist ă infracțiunea
de primire de foloase necuvenite, îns ă elementul s ău material a fost preluat de infrac țiunea de luare
de mită.
este necesar ă o analiză a normelor penale în ansamblul acestora, pentru a observa dac ă este sau nu
vorba despre o dezincriminare par țială, prin modificarea cerin țelor de tipicitate ca tr ăsătură esen-
țială a infracțiunii;
NB Dezlegarea unor chestiuni de drept: prin Decizia nr. 30/2015, I.C.C.J. a stabilit c ă: „în situa ția
unei infrac țiuni de în șelăciune, comise sub imperiul Codului penal din 1969 care a produs un
prejudiciu sub pragul de 2.000.000 lei, modificarea no țiunii de consecin țe deosebit de grave
în Codul penal nu produce efectele prev ăzute de art. 4 din Codul penal și nici cele prev ăzute
de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pent ru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 pri-
vind Codului penal și nu conduce la dezincriminarea infrac țiunii de în șelăciune”.
este necesar ă o analiză a succesiunii actelor normative, pentru a stabili dac ă aceasta are consecin ța
dezincrimin ării anumitor fapte;
NB Dezlegarea unor chestiuni de drept: prin Decizia nr. 6/2015, I.C.C.J. a stabilit c ă: „în interpre-
tarea dispozi țiilor art. 4 din Codul penal, succesiunea de acte normative cu privire la pre țul
mediu al unui metru cub de mas ă lemnoas ă pe picior (…) nu a avut ca efect imposibilitatea
stabilirii acestui pre ț și, pe cale de consecin ță, nu a condus la dezincriminarea in concreto a
infracțiunilor de t ăiere fără drept de arbori din fondul forestier na țional, prev ăzută de art. 108
din Legea nr. 46/2008, și de furt de arbori din fondul forestier na țional, prev ăzută de art. 110
din Legea nr. 46/2008”.
Aplicarea legii penale în timp 9
are loc o dezincriminare și dacă LN limiteaz ă sfera de aplicare – spre exemplu, nu se mai re ține
infracțiunea de luare de mit ă în situația de nerespingere a unei promisiuni .
Aplicații:
dacă există fapte concurente și numai o infrac țiune a fost dezincriminat ă, se vor descontopi
pedepsele, și apoi:
se înlătură sporul (dac ă rămâne o singur ă faptă incriminat ă);
se reduce sporul (dac ă rămân cel pu țin două fapte incriminate).
dacă pedeapsa aplicat ă sub LV a fost deja executat ă la data intr ării în vigoare a LN de dezin-
criminare, efectul se va produce numai cu privire la interdic țiile, incapacit ățile și decăderile ce
rezultă din condamnare, dezincriminarea nefiind temei pentru restabilirea situa ției anterioare.
În această situație, condamnarea nu va mai fi considerat ă primul termen al recidivei, putându-se
obține o solu ție precum:
renunțarea la aplicarea pedepsei;
amânarea aplic ării pedepsei;
suspendarea sub supraveghere.
dacă pedeapsa nu a fost pus ă în executare , nu va mai fi pus ă în executare;
dacă după dezincriminare intervine o nou ă lege care reincrimineaz ă fapta , nu va exista tragere
la răspundere penal ă pentru faptele s ăvârșite anterior reincrimin ării.
3. Aplicarea legii penale mai favorabile
aplicarea extraactiv ă a legii mai favorabile cunoa ște două ipoteze distincte:
aplicarea legii mai favorabile în cazul faptelor ce nu au fost definitiv judecate;
aplicarea legii mai favorabile în cazul faptelor judecate definitiv.
3.1. Aplicarea legii penale mai favorabile pân ă la judecarea definitiv ă a cauzei
Art. 5. Aplicarea legii penale mai favorabile pân ă la judecarea definitiv ă a cauzei. (1) În cazul în care de la s ăvârșirea
infracțiunii până la judecarea definitiv ă a cauzei au intervenit una sa u mai multe legi penale, se aplic ă legea mai favorabil ă.
(2) Dispozi țiile alin. (1) se aplic ă și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstitu ționale, precum și ordo-
nanțelor de urgen ță aprobate de Parlament cu modific ări sau complet ări ori respinse, dac ă în timpul când acestea s-au aflat în
vigoare au cuprins dispozi ții penale mai favorabile.
Premisă: fapta este incriminat ă în ambele legi, chiar dac ă nu sub aceea și denumire. Dac ă LN dezin-
crimineaz ă fapta, nu mai vorbim despre legea mai favorabil ă.
Extraactivitatea legii penale mai favorabile poate îmbr ăca 2 forme :
LN (sub imperiul c ăreia se judec ă fapta) poate retroactiva , dacă este mai favorabil ă decât LV
(sub imperiul c ăreia a fost s ăvârșită fapta);
LV (sub imperiul c ăreia a fost s ăvârșită fapta) poate ultraactiva , dacă este mai favorabil ă decât
LN (sub imperiul c ăreia se judec ă fapta).
10 Drept penal. Partea general ă
Ipoteze:
dacă o infracțiune continu ă/continuat ă/de obicei este incriminat ă atât în LV, cât și în LN , legea
se stabile ște în func ție de momentul epuizării, astfel:
dacă consumarea se produce sub LV și epuizarea se produce sub LN, se aplic ă LN, chiar
dacă L V e s t e m a i f a v o r a b i l ă, deoarece nu intereseaz ă momentul consum ării faptei, ci
momentul epuiz ării;
dacă între epuizare și judecare intervine LN, se aplic ă legea mai favorabil ă. Aceasta în-
seamnă că atât consumarea, cât și epuizarea s-au produs sub imperiul aceleia și legi. În
această situație putem compara legile, identificând-o pe aceea care este mai favorabil ă;
dacă hotărârea definitiv ă de condamnare este desfiin țată în căile extraordinare de atac, se
aplică legea care este în vigoare la data judec ării, dacă această lege este mai favorabil ă
decât cea în temeiul c ăreia persoana a fost condamnat ă.
dacă o infracțiune progresiv ă este incriminat ă atât în LV, cât și în LN , putem face o analiz ă a
legii penale mai favorabile, deoarece, spre deosebire de infrac țiunea continu ă/continuat ă/de
obicei, data s ăvârșirii infracțiunii nu este data epuiz ării. Astfel:
dacă între consumare și epuizare intervine LN, se aplic ă legea mai favorabil ă;
dacă între epuizare și judecare intervine LN, se aplic ă legea mai favorabil ă;
dacă hotărârea definitiv ă de condamnare este desfiin țată în căile extraordinare de atac, se
aplică legea care este în vigoare la data judec ării, dacă această lege este mai favorabil ă
decât cea în temeiul c ăreia persoana a fost condamnat ă.
Criterii pentru identificarea legii penale mai favorabile:
prevederea în lege a circumstan țelor agravante/atenuante;
existența unor impedimente la punerea în mi șcare/exercitarea ac țiunii penale;
existența unor cauze de nepedepsire;
pedeapsa.
Ipoteze privind pedeapsa:
dacă LV prevede pedeapsa cu deten țiunea pe via ță sau închisoarea și LN prevede doar pedeapsa
cu închisoarea, LN este mai favorabil ă, dar este necesar ca limitele pedepsei cu închisoarea pre-
văzută de LN să fie mai mici decât cele prev ăzute de LV, chiar alternativ cu deten țiunea pe via ță;
dacă LV prevede pedeapsa cu închisoarea și aplicarea obligatorie a pedepselor complementare
și LN prevede doar pedeapsa cu în chisoarea, LN este mai favorabil ă, fiind însă necesar ca limitele
pedepsei cu închisoarea prev ăzută de LN să fie mai mici decât cele prev ăzute de LV;
dacă LV prevede pedeapsa cu închisoarea și LN prevede pedeapsa cu închisoarea (în acelea și
limite, sau cu limite mai mici) alternativ cu pedeapsa amenzii, LN este mai favorabil ă;
dacă legile prev ăd același minim, este mai favorabil ă legea cu maximul mai mic;
dacă legile prev ăd același maxim, este mai favorabil ă legea cu minimul mai mic;
dacă pedepsele sunt asimetrice, instan ța stabilește legea mai favorabil ă, în funcție de orientarea
acesteia c ătre maxim sau c ătre minim;
dacă atât LV, cât și LN prevăd aceleași limite de pedeaps ă, va fi mai favorabil ă legea care:
nu prevede aplicarea obligatorie a pedepsei complementare;
Aplicarea legii penale în timp 11
are condi ții mai favorabile pentru dispunerea suspend ării.
dacă LV prevede pentru minori pedepse alternativ cu m ăsuri educative, este mai favorabil ă LN,
care prevede numai m ăsuri educative. Cu toate acestea, exist ă situații în care amenda (chiar
dacă este pedeaps ă penală), este mai favorabil ă decât o m ăsură educativă (atunci când m ăsura
educativă este privativ ă de libertate);
în cazul unui concurs de infrac țiuni:
dacă toate infrac țiunile au fost comise sub LV, se aplic ă legea care a fost identificat ă ca
fiind mai favorabil ă (fie LV, fie LN);
dacă toate infrac țiunile au fost comi se sub LN, se aplic ă LN;
dacă o singură infracțiune din cadrul concursului de infrac țiuni a fost comis ă sub LN, se
aplică LN pentru aceast ă infracțiune, iar pentru infrac țiunile săvârșite sub imperiul LV se
aplică legea care a fost identificat ă ca fiind mai favorabil ă (fie LV, fie LN).
NB Dacă, făcând aplicarea criteriilor mai sus enumerate, nu se poate identifica vreo lege ca fiind
mai favorabil ă, se aplică legea în vigoare la data judec ății, conform principiului activit ății legii
penale.
Legea aplicabil ă măsurilor de siguran ță nou introduse:
măsurile de siguran ță introduse de LN nu se vor aplica faptelor s ăvârșite sub LV, chiar dac ă LN
este mai favorabil ă, pentru c ă nu sunt îndeplinite cerin țele de previzibilitate.
Legea aplicabil ă pedepselor complementare și accesorii:
Regula – lipsa de autonomie a pedepselor complementare/accesorii:
pedepsele complementare sau accesorii se aplic ă conform legii care a fost identificat ă ca fiind
mai favorabil ă sub aspectul pedepselor principale, astfel:
dacă LV este mai favorabil ă, se aplică pedepsele accesorii sau complementare prev ăzute
de LV, chiar dac ă acestea nu mai au corespondent în LN;
dacă LN este mai favorabil ă, pedepsele accesorii sau complementare se aplic ă în condițiile
LN, cu excep ția pedepsei complementare a public ării hotărârii de condamnare, care nu
poate fi aplicat ă dacă fapta a fost s ăvârșită sub LV, deoarece aceast ă pedeaps ă comple-
mentară nu era prev ăzută de legea sub imperiul c ăreia fapta a fost s ăvârșită (pedeapsa
complementar ă nu poate retroactiva).
Excepția – autonomia pedepselor complementare sau accesorii: dac ă LV și LN nu prezint ă
deosebiri în privin ța pedepselor principale, iar LN modific ă numai dispozi țiile referitoare la
pedepsele accesorii sau complementare, se va aprecia numai în func ție de aceste categorii de
pedepse, astfel:
dacă pedeapsa principal ă este aceea și în ambele legi, este mai favorabil ă LN, pentru c ă
limitele pedepselor complementare sunt mai mici.
NB Totuși, dacă LN este mai favorabil ă sub aspectul pedepsei principale, se aplic ă și pedeapsa
complementar ă prevăzută de LN, chiar dac ă LV nu prevedea obligativitatea complemen-
tarelor. În aceast ă situație pedepsele complementare sau accesorii nu au autonomie, deoa-
rece am identificat o lege ca fiind mai favorabil ă sub aspectul pedepsei principale.
12 Drept penal. Partea general ă
NBLegea penal ă mai favorabil ă este incident ă și în cazul actelor normative sau prevederilor
declarate neconstitu ționale ca urmare a solu ționării de către Curtea Constitu țională a României
a unei excep ții de neconstitu ționalitate ridicate în fa ța instanțelor, dacă în timpul cât s-au aflat
în vigoare au cuprins dispozi ții mai favorabile.
3.2. Aplicarea legii penale mai favorabile dup ă judecarea definitiv ă a cauzei
Art. 6. Aplicarea legii penale mai favorabile dup ă judecarea definitiv ă a cauzei. (1) Când dup ă rămânerea definitiv ă a
hotărârii de condamnare și până la executarea complet ă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o
pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicat ă, dacă depășește maximul special prev ăzut de legea nou ă pentru infrac țiunea săvârșită,
se reduce la acest maxim.
(2) Dacă după rămânerea definitiv ă a hotărârii de condamnare la deten țiune pe via ță și până la executarea ei a intervenit o lege
care prevede pentru aceea și faptă numai pedeapsa închis orii, pedeapsa deten țiunii pe via ță se înlocuie ște cu maximul închisorii
prevăzut pentru acea infrac țiune.
(3) Dacă legea nou ă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicat ă se înlocuie ște cu amenda, f ără a se
putea dep ăși maximul special prev ăzut în legea nou ă. Ținându-se seama de partea executat ă din pedeapsa închisorii, se poate
înlătura în totul sau în parte executarea amenzii.
(4) Măsurile educative neexecutate și neprevăzute în legea nou ă nu se mai execut ă, iar cele care au corespondent în legea nou ă se
execută în conținutul și limitele prev ăzute de aceasta, dac ă este mai favorabil ă.
(5) Când legea nou ă este mai favorabil ă în condițiile alin. (1)-(4), pedepsele complementare și măsurile de siguran ță neexecutate
și neprevăzute în legea nou ă nu se mai execut ă, iar cele care au corespondent în legea nou ă se execut ă în conținutul și limitele
prevăzute de aceasta.
(6) Dacă legea nou ă este mai favorabil ă numai sub aspectul pedepselor complementare sau m ăsurilor de siguran ță, acestea se
execută în conținutul și limitele prev ăzute de legea nou ă.
(7) Când o dispozi ție din legea nou ă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ține seama, în cazul pedepselor executate pân ă la
data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redus ă sau înlocuit ă potrivit dispozi țiilor alin. (1)-(6).
dacă LV este mai favorabil ă decât LN, LV se aplic ă obligatoriu;
articolul vizeaz ă atât pedepsele care au fost exec utate/considerate ca executate, cât și cele:
pentru care executarea nu a început;
pentru care executarea a fost suspendat ă;
care se afl ă în curs de executare, inclusiv în caz de liberare condi ționată.
Ipoteze:
dacă după rămânerea definitiv ă a hotărârii judec ătorești de condamnare la pedeapsa închisorii
sau amenzii și până la executarea complet ă a intervenit o lege care prevede o pedeaps ă mai
ușoară, sancțiunea aplicat ă conform LV, dac ă depășește maximul special prev ăzut de LN, se
reduce la acest maxim.
dacă nu depășește maximul special, nu poate fi redus ă;
este necesar ca pedeapsa s ă nu fi fost executat ă/considerat ă executat ă.
dacă există o condamnare definitiv ă la pedeapsa amenzii în baza LV (indiferent dac ă LV pre-
vedea numai amenda sau amenda alternativ cu închisoarea), reducerea se va face numai dac ă
LN prevede numai amenda, al c ărei maxim este mai mic decât pedeapsa amenzii efectiv
aplicată;
Aplicarea legii penale în timp 13
NB Nu se aplic ă art. 6 NCP dac ă:
LN prevede pedeapsa amenzii, alternativ cu închisoarea și
amenda aplicat ă sub imperiul LV este mai mic ă decât maximul special al amenzii prev ăzut
de LN.
dacă există o condamnare definitiv ă la pedeapsa închisorii pe baza LV, reducerea se va face
numai dac ă LN prevede pedeapsa închisorii sau pedeapsa amenzii alternativ cu închisoarea, iar
maximul pedepsei închisorii prev ăzut de LN este mai mic decât pedeapsa închisorii efectiv
aplicată conform LV;
NB Se impune ca și maximul pedepsei închisorii prev ăzut de LN s ă fie mai mic decât maximul
pedepsei închisorii prev ăzut de LV, pentru c ă numai în aceast ă situație ne aflăm în ipoteza
aplicării legii penale mai favorabile, nu și atunci când limitele sunt acelea și. În acest caz,
pedeapsa închisorii se reduce la maximul prev ăzut de LN.
Evaluarea presupune o compara ție între:
pedeapsa închisorii aplicat ă sub LV, cu maximul pedepsei închisorii prev ăzut de LN și
maximul pedepsei închisorii prev ăzut de LV cu maximul pedepsei închisorii prev ăzut de LN.
NB Dezlegarea unor chestiuni de drept :
– prin Decizia nr. 14/2014, I.C.C.J. a stabilit c ă: „în aplicarea legii penale mai favorabile, dup ă
judecarea definitiv ă a cauzei, potrivit art. 6 alin. (1) din Codul penal, atunci când se compar ă
pedeapsa aplicat ă cu maximul special prev ăzut de legea nou ă, nu se va lua în considerare
cauza special ă de reducere a pedepsei prev ăzută de art. 3201 alin. 7 din Codul de procedur ă
penală anterior, re ținută condamnatului și valorificat ă în pedeapsa concret ă”;
– prin Decizia nr. 13/2014, I.C.C.J. a stabilit c ă: „dispozi țiile art. 6 alin. (1) din Codul penal, pri-
vitoare la legea mai favorabil ă după judecarea definitiv ă a cauzei, sunt aplicabile și cu privire
la hotărârea de condamnare pronun țată de un alt stat fa ță de cetățenii români, dac ă aceasta
a fost recunoscut ă în procedura reglementat ă de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judi-
ciară internațională în materie penal ă, republicat ă, cu modific ările și complet ările ulterioare”.
nu se aplic ă art. 6 NCP dac ă pedeapsa efectiv aplicat ă sub LV este mai mic ă decât maximul
pedepsei închisorii prev ăzut de LN;
dacă după rămânerea definitiv ă a hotărârii judec ătorești la pedeapsa deten țiunii pe via ță și până
la executarea complet ă a intervenit o lege care prevede numai pedeapsa închisorii , detențiunea
pe viață se va înlocui cu maximul pedepsei închisorii prev ăzut de LN;
NB Se impune ca LN s ă prevadă numai pedeapsa închisorii. Dac ă LN prevede pedeapsa deten-
țiunii pe via ță, alternativ cu cea a închisorii, nu se aplic ă art. 6 NCP, LN nefiind considerat ă
lege mai favorabil ă.
dacă LN prevede numai pedeapsa amenzii , se aplică aceasta în locul pedepsei închisorii aplicate
sub LV, fără a putea dep ăși maximul special al amenzii prev ăzut de LN.
trebuie să existe condamnare la pedeapsa închisorii sub LV;
14 Drept penal. Partea general ă
nu conteaz ă dacă LV prevedea numai pedeapsa închis orii, sau pedeapsa închisorii, alter-
nativ cu cea a amenzii. Singura condi ție este ca pedeapsa aplicat ă sub LV să fie închisoarea,
iar LN să prevadă numai amenda, iar nu ambele, alternativ.
NB În aceast ă situație, se va aplica o pedeaps ă cu amenda individualizat ă în limitele speciale
prevăzute de LN, neprocedându-se la înlocuirea închisorii cu maximul amenzii. Amenda astfel
determinat ă poate fi înl ăturată în tot sau în parte, avându-se în vedere partea executat ă din
pedeapsa închisorii.
măsurile educative neexecutate și neprevăzute în LN mai favorabil ă nu se mai execut ă, iar cele
care au corespondent în LN mai favorabil ă se execut ă în conținutul și limitele prev ăzute de LN.
trebuie să existe o condamnare definitiv ă la o măsură educativă în baza LV, neexecutat ă;
dacă măsurile educative aplicate sub LV nu au fost executate și nici nu mai sunt prev ăzute
de LN mai favorabil ă, nu se mai execut ă;
dacă măsurile educative aplicate în baza LV nu au fost executate, dar au corespondent în
LN mai favorabil ă, se vor executa în con ținutul și limitele prev ăzute de LN;
dacă LN este mai sever ă, măsurile educative care au corespondent se execut ă în conținutul
și condițiile în care au fost dispuse (LV).
pedepsele complementare/m ăsurile de siguran ță neexecutate și neprevăzute de LN mai
favorabilă nu se vor mai executa, iar cele care au corespondent în LN mai favorabil ă se vor
executa în con ținutul și limitele prev ăzute de LN.
NB LN se aplic ă numai dac ă este mai favorabil ă în raport cu pedeapsa principal ă; astfel:
dacă pedepsele complementare/m ăsurile de siguran ță nu au fost executate și nu se mai
regăsesc în LN, nu se vor mai executa;
dacă unele pedepse complementare (degradarea militar ă) sau măsuri de siguran ță (confis-
carea special ă) au un regim mai favorabil în LN, da r au fost deja executate, nu va opera
restitutio in integrum .
dacă LN nu determin ă o modificare a pedepselor principale , fiind mai favorabil ă numai sub
aspectul pedepselor complementare/m ăsurilor de siguran ță, acestea se execut ă în conținutul și
limitele prev ăzute de LN (au autonomie);
dacă pedepsele aplicate conform LV au fost executate/considerate ca executate (ca efect al
grațierii/prescrierii execut ării pedepsei), pân ă la data intr ării în vigoare a LN, vor fi reduse/înlo-
cuite, conform regulilor de mai sus. Acest aspect are relevan ță pentru:
incidența stării de recidiv ă;
calcularea termenului de reabilitare;
accesul la diferite institu ții (amânarea aplic ării pedepsei/suspendarea sub supraveghere).
dacă potrivit LV s-ar re ține o infrac țiune continuat ă, iar potrivit LN un concurs de infrac țiuni,
pentru determinarea legii mai favorabile se procedeaz ă la compararea pedepselor prev ăzute
pentru infrac țiunea continuat ă (LV) și pentru concurs (LN), chiar dac ă în LN nu se mai re ține o
infracțiune continuat ă;
Aplicarea legii penale în timp 15
dacă potrivit LV s-ar re ține o infrac țiune complexă, iar potrivit LN un concurs de infrac țiuni, se
procedeaz ă la compararea pedepselor între infrac țiunea complex ă (LV) și concurs (LN);
dacă potrivit LV s-ar re ține un concurs de infrac țiuni, iar potrivit LN o infrac țiune complexă, se
procedeaz ă la compararea pedepselor între concurs (LV) și infracțiunea complex ă (LN).
NB Suspendarea condi ționată și suspendarea sub supraveghere pronunțate potrivit LV sunt mai
favorabile și se vor men ține după intrarea în vigoare a legii noi, pân ă la împlinirea termenului
de încercare.
NBDacă p e r o l s e a f l ă soluționarea unei cereri de reabilitare , instanța verifică incidența art. 6
NCP și aplică termenele în raport de pedeapsa redus ă sau modificat ă.
FIȘA
NR. 3 APLICAREA LEGII PENALE ÎN SPA ȚIU
Sediul materiei: art. 8-14 C. pen.
I. APLICAREA LEGII PENALE ROMÂNE FAPTELOR SĂVÂRȘITE PE TERITORIUL ȚĂRII
Art. 8. Teritorialitatea legii penale. (1) Legea penal ă română se aplică infracțiunilor săvârșite pe teritoriul României.
(2) Prin teritoriul României se înțelege întinderea de p ământ, marea teritorial ă și apele cu solul, subsolul și spațiul aerian,
cuprinse între frontierele de stat.
(3) Prin infracțiune săvârșită pe teritoriul României se înțelege orice infrac țiune comis ă pe teritoriul ar ătat în alin. (2) sau
pe o navă sub pavilion românesc ori pe o aeronav ă înmatriculat ă în România.
(4) Infrac țiunea se consider ă săvârșită pe teritoriul României și atunci când pe acest teritoriu ori pe o nav ă sub pavilion românesc
sau pe o aeronav ă înmatriculat ă în România s-a efectuat un act de executare, de instigare sau de complicitate ori s-a produs,
chiar în parte, rezultatul infrac țiunii.
Noțiune – principiul teritorialit ății: legea penal ă română se aplică acelor infrac țiuni
săvârșite pe teritoriul României.
Teritoriul:
întinderea de p ământ, marea teritorial ă și apele cu solul, subsolul și spațiul aerian, cuprinse între
frontierele de stat și
navă sub pavilion românesc ori aeronav ă înmatriculat ă în România.
Aplicare:
legea penal ă română se aplică dacă pe teritoriul român s-a efectuat un act de executare ,
instigare sau complicitate – inclusiv în cazul infrac țiunilor continue, continuate sau complexe;
legea penal ă română se aplică dacă pe teritoriul român s-a produs rezultatul infrac țiunii , chiar
în parte – teoria ubicuit ății;
legea penal ă română se aplică și persoanelor fizice/juridice str ăine pentru infrac țiunile săvârșite
pe teritoriul României.
NB În cazul infracțiunii de obicei , pentru a fi aplicabil ă legea român ă este necesar ca din actele
de executare s ăvârșite pe teritoriul țării sau pe respectiva nav ă sau aeronav ă să rezulte
obișnuința.
Excepții (decurg din tratatele interna ționale la care România este parte):
infracțiunile săvârșite de persoanele care beneficiaz ă de imunitate de jurisdic ție penală;
infracțiunile săvârșite în sediile misiunilor diplomatice str ăine;
infracțiunile săvârșite la bordul navelor sau aeronavelor militare sau guvernamentale str ăine
aflate pe teritoriul României;
infracțiunile săvârșite la bordul navelor sau aeronavelor comerciale str ăine aflate în trecere prin
marea teritorial ă română, dacă:
Aplicarea legii penale în spa țiu 17
infracțiunea a fost s ăvârșită de un cet ățean român sau de o persoan ă fără cetățenie care
are domiciliul pe teritoriul României;
infracțiunea este îndreptat ă împotriva intereselor României sau împotriva unui cet ățean
român ori a unei persoane rezidente pe teritoriul României;
infracțiunea este de natur ă să tulbure ordinea și liniștea public ă în țară sau ordinea în
marea teritorial ă;
exercitarea jurisdic ției române este necesar ă pentru reprimarea traficului ilicit de stu-
pefiante sau de substan țe psihotrope;
asistența autorităților române a fost cerut ă, î n s c r i s , d e c ăpitanul navei ori de un agent
diplomatic sau un func ționar consular al statului al c ărui pavilion îl arboreaz ă nava.
NB În cazul infrac țiunilor săvârșite la bordul navelor sau aeronavelor comerciale aflate în por-
turile sau aeroporturile române ști se va aplica legea român ă.
II. APLICAREA LEGII PENALE ROMÂNE FAPTELOR SĂVÂRȘITE ÎN AFARA TERITORIULUI ȚĂRII
1. Principiul personalit ății
Art. 9. Personalitatea legii penale. (1) Legea penal ă română se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării de către
un cetățean român sau de o persoan ă juridică română, dacă pedeapsa prev ăzută de legea român ă este deten țiunea pe via ță ori
închisoarea mai mare de 10 ani.
(2) În celelalte c azuri, legea penal ă română se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării de către un cet ățean român
sau de o persoan ă juridică română, dacă fapta este prev ăzută ca infracțiune și de legea penal ă a țării unde a fost s ăvârșită ori dacă
a fost comis ă într-un loc care nu este supus jurisdic ției niciunui stat.
(3) Punerea în mi șcarea a ac țiunii penale se face cu autorizarea prealabil ă a procurorului general al parchetului de pe lâng ă
curtea de apel în a c ărei rază teritorial ă se află parchetul mai întâi sesizat sau, dup ă caz, a procurorului general al parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casa ție și Justiție. Termenul în care procurorul poate emite autorizarea este de pân ă la 30 de zile de la
data solicit ării autoriz ării și poate fi prelungit, în condi țiile legii, f ără ca durata total ă să depășească 180 de zile.
Noțiune – legea penal ă română se poate aplica infrac țiunilor săvârșite în afara teri-
toriului țării de către un cet ățean român sau o persoan ă juridică română, cu respec-
tarea anumitor condi ții.
Condiții
1. Prima ipotez ă:
infracțiunea să fie săvârșită în întregime în afara teritoriului țării;
pedeapsa aplicabil ă să fie deten țiune pe via ță sau închisoarea mai mare de 10 ani;
fapta săvârșită să constituie infrac țiune conform legii române;
infractorul s ă fie cetățean român sau persoan ă juridică română în momentul s ăvârșirii infrac-
țiunii;
tratatele interna ționale la care România este parte s ă nu prevad ă altă modalitate de solu ționare.
18 Drept penal. Partea general ă
2. A doua ipotez ă:
infracțiunea să fie săvârșită în afara teritoriului țării;
pedeapsa aplicabil ă să fie amenda sau închisoarea de cel mult 10 ani;
fapta să fie incriminat ă atât de legea român ă, cât și de legea statului unde a fost s ăvârșită;
infractorul s ă fie cetățean român sau persoan ă juridică română în momentul s ăvârșirii infrac-
țiunii;
tratatele interna ționale la care România este parte s ă nu prevad ă altă modalitate de solu ționare.
2. Principiul realit ății
Art. 10. Realitatea legii penale. (1) Legea penal ă română se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării de către un
cetățean străin sau o persoan ă fără cetățenie, contra statului român, contra unui cet ățean român ori a unei persoane juridice
române.
(2) Punerea în mi șcare a acțiunii penale se face cu autorizarea prealabil ă a procurorului general al Parchetului de pe lâng ă Înalta
Curte de Casa ție și Justiție și numai dac ă fapta nu face obiectul unei proceduri judiciare în statul pe teritoriul c ăruia s-a comis.
Noțiune – legea penal ă română se poate aplica infrac țiunilor săvârșite în afara terito-
riului țării de către un cet ățean străin sau o persoan ă fără cetățenie, cu respectarea
anumitor condi ții.
Condiții
infracțiunea să fie săvârșită în întregime în afara țării;
subiectul pasiv al infrac țiunii să fie statul român, un cet ățean român (în cazul infrac țiunilor
contra persoanei) sau o persoan ă juridică română;
NB Dacă până la pronun țarea unei hot ărâri definitive victima pierde cet ățenia român ă sau cali-
tatea de persoan ă juridică română, nu se va mai putea aplica legea penal ă română în temeiul
principiului realit ății.
fapta săvârșită să fie incriminat ă de legea penal ă română;
infractorul s ă fie cetățean străin sau apatrid la data comiterii infrac țiunii;
NB Condiția nu este îndeplinit ă de persoana juridic ă străină.
tratatele interna ționale la care România este parte s ă nu prevad ă altă modalitate de solu ționare.
NB Persoanele str ăine care beneficiaz ă de imunitate jurisdic țională nu vor putea fi trase la
răspundere nici potrivit principiului realit ății.
3. Principiul universalit ății
Art. 11. Universalitatea legii penale. (1) Legea penal ă română se aplică și altor infrac țiuni decât celor prev ăzute în art. 10,
săvârșite în afara teritoriului țării de un cet ățean străin sau o persoan ă fără cetățenie, care se afl ă de bunăvoie pe teritoriul
României, în urm ătoarele cazuri:
Aplicarea legii penale în spa țiu 19
a) s-a săvârșit o infrac țiune pe care statul român și-a asumat obliga ția să o reprime în temeiul unui tratat interna țional,
indiferent dac ă este prev ăzută sau nu de legea penal ă a statului pe al c ărui teritoriu a fost comis ă;
b) s-a cerut extr ădarea sau predarea infractorului și aceasta a fost refuzat ă.
(2) Dispozi țiile alin. (1) lit. b) nu se aplic ă atunci când, potrivit legii statului în care s-a s ăvârșit infracțiunea, exist ă o cauză care
împiedică punerea în mi șcare a acțiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei sau când pedeapsa a fost
executată ori este considerat ă ca executat ă.
(3) Când pedeapsa nu a fost executat ă sau a fost executat ă numai în parte, se procedeaz ă potrivit dispozi țiilor legale privitoare la
recunoașterea hotărârilor str ăine.
Condiții:
infracțiunea să fie comis ă în afara teritoriului țării;
pentru infrac țiunea săvârșită să nu fie aplicabil ă legea penal ă română în temeiul principiului
realității (să nu fie o infrac țiune contra statului, a unui cet ățean român sau a unei persoane
juridice române);
fapta comis ă să fie incriminat ă de legea penal ă română;
statul să își fi asumat printr-un tratat interna țional obliga ția de a reprima fapta s ăvârșită (prima
ipoteză) sau să se fi cerut extr ădarea sau predarea infractorului, iar aceasta s ă fi fost refuzat ă (a
doua ipotez ă);
infractorul s ă fie cetățean străin sau apatrid;
NB Condiția nu este îndeplinit ă de persoana juridic ă străină.
infractorul s ă se afle de bun ăvoie pe teritoriul României;
tratatele interna ționale la care România este parte s ă nu prevad ă altă modalitate de solu ționare.
NB Persoanele str ăine care beneficiaz ă de imunitate jurisdic țională nu vor putea fi trase la r ăs-
pundere nici potrivit principiului realit ății.
4. Extrădarea
Art. 14. Extr ădarea. (1) Extrădarea poate fi acordat ă sau solicitat ă în temeiul unui tratat interna țional la care România este
parte ori pe baz ă de reciprocitate, în condi țiile legii.
(2) Predarea sau extr ădarea unei persoane în rela ția cu statele membre ale Uniunii Europene se acord ă sau se solicit ă în condițiile
legii.
(3) Predarea unei persoane c ătre un tribunal penal interna țional se acord ă în condițiile legii.
instituție constitu țională;
este reglementat ă în detaliu în Titlul II – „Extr ădarea” și Titlul III – „Dispozi ții privind cooperarea cu sta-
tele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între
statele membre” din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciar ă internațională în materie penal ă.
FIȘA
NR. 4 TRĂSĂTURILE ESEN ȚIALE ALE INFRAC ȚIUNII
Art. 15. Tr ăsăturile esen țiale ale infrac țiunii. (1) Infracțiunea este fapta prev ăzută de legea penal ă, săvârșită cu vinov ăție,
nejustificat ă și imputabil ă persoanei care a s ăvârșit-o.
(2) Infrac țiunea este singurul temei al r ăspunderii penale.
din defini ția legală rezultă trăsăturile esen țiale ale oric ărei infrac țiuni, ce însumeaz ă condițiile ce
trebuie îndeplinite pentru ca o fapt ă să constituie infrac țiune:
fapta să fie prevăzută de legea penal ă (tipicitatea );
fapta să fie săvârșită cu vinovăție;
fapta să fie nejustificat ă (analiza acestei tr ăsături va fi f ăcută cu ocazia trat ării pe larg a cauzelor
justificative);
fapta să fie imputabil ă celui care a s ăvârșit-o ( imputabilitatea ).
este necesar ă întrunirea cumulativ ă a condițiilor de mai sus, absen ța oricăreia dintre ele înl ăturând
caracterul penal al faptei.
I. TIPICITATEA
presupune identitatea dintre fapta s ăvârșită și elementele stabilite de legiuitor în norma de incri-
minare;
decurge din principiul legalit ății – nullum crimen sine lege ;
nu orice fapt ă tipică este infrac țiune, în timp ce orice infrac țiune este o fapt ă tipică;
este primul element care trebuie verificat la evaluarea unei fapte ca fiind sau nu infrac țiune; dac ă
fapta nu este prev ăzută de legea penal ă, îndeplinirea celorlalte condi ții nu se mai verific ă.
II. ANTIJURIDICITATEA
fapta prev ăzută de legea penal ă este ilicit ă atunci când este s ăvârșită cu vinov ăție, și nu este inci-
dentă nicio cauz ă justificativ ă;
dacă este incident ă o cauză justificativ ă, fapta, de și prevăzută de legea penal ă (tipică), nu este
infracțiune, întrucât pierde caracterul ilicit, s ăvârșirea sa fiind permis ă de lege.
Exemplu: în cazul uciderii unei persoane în legitim ă apărare, autorul nu va putea fi tras la r ăspundere
penală, deoarece fapta pe care a s ăvârșit-o nu este infrac țiune, lipsindu-i tr ăsătura antijuridicit ății.
III. IMPUTABILITATEA
făptuitorul trebuie s ă fie responsabil ;
responsabilitatea înglobeaz ă două aspecte:
intelectiv: autorul în țelege semnifica ția acțiunilor/inac țiunilor sale;
volitiv: autorul este st ăpân pe ac țiunile/inac țiunile sale.
Tr ăsăturile esen țiale ale infrac țiunii 21
NB Este posibil ca autorul, chiar dac ă este responsabil, s ă nu fie tras la r ăspundere penal ă, deoa-
rece acționează în împrejur ări pe care nu le-a cunoscut, împrejur ări de care depinde însu și
caracterul penal al faptei.
nu este susceptibil ă de forme, precum vinov ăția ca element constitutiv al infrac țiunii, organele judi-
ciare putând doar constata existen ța sau inexisten ța sa;
NB Vinovăția, ca trăsătură esențială a infracțiunii este subsumat ă noțiunii de imputabilitate . For-
ma concret ă pe care trebuie s ă o îmbrace vinov ăția pentru fiecare infrac țiune în parte (in-
tenție, praeterinten ție, culpă) va fi analizat ă ca element constitutiv în fișa privind con ținutul
infracțiunii.
este ultima tr ăsătură analizată de organele judiciare.
FIȘA
NR. 5 CONȚINUTUL INFRAC ȚIUNII
I. OBIECTUL INFRACȚIUNII
Noțiune
obiectul juridic – valoarea social ă protejată de norma de incriminare;
obiectul material – lucrul sau fiin ța vătămată prin săvârșirea infrac țiunii.
toate infrac țiunile au obiect juridic, îns ă nu toate infrac țiunile au obiect material ( exemplu: obiectul
juridic al infrac țiunii de amenin țare este libertatea psihic ă a persoanei, lipsind obiectul material );
infracțiunile complexe vor avea întotdeauna obiect material principal și obiect material secundar
(exemplu: viol, tâlh ărie);
în cazul infrac țiunilor complexe , obiectul juridic secundar poate consta fie în valori juridice de
aceeași natură cu obiectul juridic principal ( uciderea a dou ă persoane în aceea și împrejurare ), fie în
valori juridice de natur ă diferită (tâlhăria);
obiectul material nu se confund ă cu:
produsul infrac țiunii;
mijloacele de s ăvârșire a infrac țiunii.
la infracțiunile de rezultat , de regulă, lipsa obiectului material echivaleaz ă cu lipsa caracterului penal;
infracțiunile de pericol nu au, în principiu, obiect material, dar exist ă și excepții (exemplu: distru-
gerea, semnalizarea fals ă);
nu este necesar ca obiectul material s ă aparțină titularului valorii ocrotite.
II. SUBIECTUL INFRACȚIUNII
Noțiune
subiectul activ al infrac țiunii – persoana fizic ă sau juridic ă care a s ăvârșit infrac-
țiunea în mod nemijlocit (autor) sau care a participat la s ăvârșirea acesteia (coautor,
complice, instigator); subiectul pasiv al infracțiunii – titularul valorii sociale ce constituie obiectul juridic al
infracțiunii.
1. Subiectul activ
Noțiune – este subiect activ orice persoan ă care săvârșește o faptă prevăzută de legea
penală.
sunt subiec ți activi:
autorul – nu este participant;
coautorii – participan ți;
complicele – participant;
Conținutul infrac țiunii 23
instigatorul – participant.
subiectul activ poate fi:
calificat : are o anumit ă calitate ( exemplu: infrac țiunea de cercetare abuziv ă poate fi s ăvârșită, în
calitate de autor/coautori, numai de c ătre un organ de cercetare penal ă, procuror sau jude-
cător);
unic : infracțiunea poate fi s ăvârșită de o singur ă persoan ă, în calitate de autor ( exemplu:
infracțiunea de m ărturie mincinoas ă);
NB Chiar dac ă infracțiunea nu poate fi s ăvârșită decât de o singur ă persoană în calitate de autor
(fiind astfel exclus coautoratul), este posibil ca la s ăvârșirea infrac țiunii să participe instiga-
tori/complici.
plural : infracțiunea nu poate fi s ăvârșită decât de mai multe persoane ( exemplu: infrac țiunea de
încăierare ).
subiectul activ poate fi:
persoană fizică sau
persoană juridică.
1.1. Condi ții pentru angajarea r ăspunderii penale a persoanei fizice
Art. 113. Limitele r ăspunderii penale. (1) Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu r ăspunde penal.
(2) Minorul care are vârsta între 14 și 16 ani răspunde penal numai dac ă se dovede ște că a săvârșit fapta cu discern ământ.
(3) Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani r ăspunde penal potrivit legii.
este necesar ca f ăptuitorul:
să fi împlinit vârsta de 14 ani (dac ă minorul nu a împlinit 14 ani la momentul s ăvârșirii faptei, nu
va răspunde penal, prezumându-se absolut lipsa discern ământului s ău);
să fie responsabil (dac ă persoana este iresponsabil ă, nu este îndeplinit ă trăsătura esen țială a
imputabilit ății);
să fi acționat în mod liber (dac ă persoana este constrâns ă fizic/moral, nu este îndeplinit ă tră-
sătura esen țială a imputabilit ății).
nu poate fi angajat ă răspunderea penal ă în cazul:
minorului sub 14 ani (cauza de neimputabilitate incident ă este minoritatea);
minorului între 14 și 16 ani, f ără discernământ prin raportare la fapta respectiv ă (cauza de
neimputabilitate incident ă este iresponsabilitatea).
în cazul anumitor infrac țiuni, sunt reglementate cerințe speciale corespunz ătoare calit ății pe care
trebuie s ă o aibă subiectul activ pentru a putea s ăvârși infracțiunea ( spre exemplu, calitatea de
funcționar pentru unele infrac țiuni de corup ție).
1.2. Condi ții pentru angajarea r ăspunderii penale a persoanei juridice
Art. 135. Condi țiile răspunderii penale a persoanei juridice. (1) Persoana juridic ă, cu excep ția statului și a autorit ăților pu-
blice, răspunde penal pentru infrac țiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei
juridice.
24 Drept penal. Partea general ă
(2) Institu țiile publice nu r ăspund penal pentru infrac țiunile săvârșite în exercitarea unei activit ăți ce nu poate face obiectul
domeniului privat.
(3) Răspunderea penal ă a persoanei juridice nu exclude r ăspunderea penal ă a persoanei fizice care a contribuit la s ăvârșirea
aceleiași fapte.
este necesar:
să existe o entitate cu personalitate juridic ă, iar aceast ă entitate trebuie s ă poată răspunde penal;
NB Nu pot fi subiect activ al infrac țiunii:
entitățile aflate în curs de constituire;
societățile simple, dac ă nu se prevede altfel în actul modificator;
asocierile în participa țiune;
statul;
autoritățile publice – cu toate acestea, institu ția publică va răspunde penal pentru infrac-
țiunea săvârșită în exercitarea unei activit ăți care poate face obiectul domeniului privat și pe
care o poate desf ășura în mod legal al ături de activit ăți ce nu pot face obiectul domeniului
privat.
ca infracțiunea să fi fost săvârșită:
în realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice;
în interesul persoanei juridice, chiar dac ă nu este comis ă în realizarea obiectului de activitate
sau
în numele persoanei juridice, chiar dac ă nu este comis ă în realizarea obiectului de activitate sau
în interesul persoanei juridice.
NB Societatea comercial ă divizată/absorbit ă/fuzionată/dizolvată/aflată în curs de lichidare poate
fi subiect activ.
NBRăspunderea penal ă a persoanei juridice poate fi angajat ă și de o persoan ă care nu exercit ă
voința societar ă.
ca infracțiunea să fi fost comis ă de persoana juridic ă urmare a unei hot ărâri adoptate în cadrul
acesteia (inten ție) sau a neglijen ței acesteia ( culpă).
răspunderea persoanei juridice este general ă, directă, pentru fapt ă proprie (r ăspunderea persoanei
juridice nu este obiectiv ă);
răspunderea persoanei juridice nu exclude r ăspunderea persoanei fizice care a contribuit la s ăvâr-
șirea aceleia și fapte. Nu este necesar ă identificarea persoanei fizice.
NB O persoan ă juridică poate răspunde pentru faptele altei persoane juridice.
Forma de vinov ăție:
intenția sau culpa;
persoana juridic ă și persoana fizic ă, participan ți la aceea și faptă, pot avea:
Conținutul infrac țiunii 25
aceeași formă de vinovăție (intenție/intenție; culpă/culpă; praeterinten ție/praeterinten ție);
forme de vinov ăție diferite (inten ție/culpă; culpă/intenție; praeterinten ție/culpă; culpă/praeter-
intenție; intenție/praeterinten ție).
NB Persoana juridic ă poate fi subiect activ al oricărei infracțiuni.
Unele infrac țiuni nu pot fi îns ă săvârșite în calitate de autor de către persoana juridic ă
(exemplu: m ărturia mincinoas ă, represiunea nedreapt ă). În cazul acestor infrac țiuni, persoana
juridică poate fi participant (complice/instigator).
NBÎn cazul în care exist ă mai multe persoane fizice cu opinii diferite în conducerea persoanei
juridice, este necesar ă delimitarea voin ței persoanei juridice de cele ale factorilor de decizie
din conducerea sa.
2. Subiectul pasiv
Noțiune – titularul (persoan ă fizică sau juridic ă) valorii sociale ce constituie obiectul
juridic al infrac țiunii.
nu există infracțiune fără subiect pasiv;
NB Persoana prejudiciat ă poate fi diferit ă de subiectul pasiv al infrac țiunii ( exemplu: sustragerea
bunului care apar ține lui X, aflat în posesia lui Y. Y este subiect pasiv și X este persoana
prejudiciat ă).
nu poate fi subiect pasiv:
o persoan ă decedată (subiectul pasiv în cazul infrac țiunii de profanare de morminte este statul);
un animal [subiectul pasiv în cazul unei infrac țiuni îndreptate împotriva unui animal (furt/distru-
gere) este proprietarul animalului]. Animalul poate fi îns ă obiect material al infrac țiunii.
în cazul anumitor infrac țiuni, sunt reglementate cerințe speciale corespunz ătoare calit ății pe care
trebuie s ă o aibă subiectul pasiv pentru a se putea re ține săvârșirea infrac țiunii ( spre exemplu,
calitatea de func ționar pentru infrac țiunea de ultraj ).
NB Pluralitatea de subiec ți pasivi atrage, ca regul ă, reținerea atâtor infrac țiuni câte persoane au
fost vătămate prin s ăvârșirea faptei. Este îns ă posibil ca pluralitatea de subiec ți pasivi s ă
constituie element circumstan țial agravant ( de exemplu, v ătămare corporal ă din culp ă în
formă agravată), caz în care se va re ține săvârșirea unei singure infrac țiuni, în form ă agravată.
III. LOCUL ȘI TIMPUL SĂVÂRȘIRII INFRACȚIUNII
Poate fi prev ăzut ca:
element constitutiv/condi ție esențială (exemplu: la infrac țiunea de ucidere a nou-n ăscutului de
către mamă, timpul s ăvârșirii infracțiunii, respectiv în primele 24 de ore de la na șterea copilului,
conducerea unui autovehicul f ără permis, pe drumurile publice ) → nerealizarea elementului
constitutiv, în locul și timpul stabilit de lege, conduce la imposibilitatea re ținerii respectivei
infracțiuni (fapta nu este tipic ă);
26 Drept penal. Partea general ă
element circumstan țial agravant/atenuant [exemplu: furtul s ăvârșit pe timp de noapte (timpul)
sau într-un mijloc de transport în comun (locul) este furt calificat ] → nerealizarea elementului
circumstan țial, în locul și timpul stabilit de lege, nu va conduce la imposibilitatea re ținerii
infracțiunii, ci doar la nere ținerea variantei agravate/calificate a acesteia.
IV. SITUA ȚIA PREMISĂ
împrejurare de fapt/drept prealabil ă faptei și pe care aceasta se grefeaz ă. De exemplu, în cazul
infracțiunii de abuz de încredere, situa ția premis ă presupune încredin țarea bunului în temeiul unui
titlu, cu un anumit scop ;
nu se reg ăsește în toate infrac țiunile, iar dac ă există, absența sa în cazul faptei s ăvârșite atrage
nereținerea infrac țiunii.
V. CONȚINUTUL CONSTITUTIV AL INFRACȚIUNII1
Noțiune – totalitatea condi țiilor prevăzute de textul de incrimin are cu privire la actul de
conduită interzis și atitudinea subiectiv ă a făptuitorului fa ță de acesta.
reprezintă analiza tr ăsăturii esen țiale a tipicității;
actul interzis s ăvârșit de făptuitor cunoa ște două aspecte, ce contureaz ă latura obiectivă și pe cea
subiectivă a infracțiunii .
1. Latura obiectiv ă
Noțiune – condițiile cerute de textul de incriminare privind actul de conduit ă interzis.
Este format ă din trei componente:
elementul material
urmarea imediat ă
legătura de cauzalitate
1.1. Elementul material
Noțiune – verbum regens – actul de conduit ă interzis.
poate consta într-o:
acțiune
act fizic ( de exemplu: lovirea, p ătrundere, distrugerea );
1 Pentru o clasificare a unor infrac țiuni din partea special ă prin raportare la modul de s ăvârșire a acestora (latura obiectiv ă și
cea subiectiv ă a infracțiunii), a se vedea tabelul co mparativ din anexa nr. 3.
Conținutul infrac țiunii 27
act verbal ( de exemplu: amenin țare);
scriere ( de exemplu: infrac țiuni de fals ).
inacțiune – rămânerea în pasivitate, atunci când exist ă o obligație legală sau conven țională de a
acționa ce incumb ă făptuitorului:
obligație legală (de exemplu: nedenun țarea );
obligație conven țională (de exemplu: interven ția salvamarului, în caz de înec ).
poate fi unic (de exemplu: lovirea ) sau alternativ (de exemplu: luarea de mit ă) → în cazul elemen-
tului material alternativ, s ăvârșirea acestuia în oricare dintre variantele reglementate atrage re ți-
nerea săvârșirii infracțiunii;
elementul material poate consta în mai multe ac țiuni sau inac țiuni (în acest caz, realizarea mai
multor variante ale elementului material nu va conduce la re ținerea unui concurs de infrac țiuni, în
timp ce, în cazul infrac țiunilor complexe, este necesar ă realizarea tuturor ac țiunilor prev ăzute în
componen ța elementului material);
în funcție de elementul material, exist ă infracțiuni:
comisive : elementul material const ă într-o acțiune;
omisive proprii : elementul material const ă într-o inac țiune;
NB Infracțiunile omisive proprii nu pot fi s ăvârșite printr-o ac țiune. De exemplu, infrac țiunea de
nedenunțare a unei fapte nu poate fi s ăvârșită decât prin r ămânerea în pasivitate a autorului
nedenunțării.
omisive improprii (comisive prin omisiune): elementul material const ă într-o inac țiune, însem-
nând omisiunea de a împiedica producerea unui rezultat socialmente periculos pe care f ăptui-
torul avea obliga ția să-l împiedice.
NB Specific infrac țiunilor omisive improprii este c ă legiuitorul nu enumer ă acțiunile/inac țiunile
prin intermediul c ărora se poate s ăvârși fapta, spre deosebire de infrac țiunile omisive proprii,
unde legiuitorul specific ă expres inac țiunea. De exemplu, la infrac țiunea de omor, elementul
material este uciderea. Uciderea poate fi realizat ă atât printr-o ac țiune ( împușcare – acțiune ),
cât și printr-o inac țiune (conduc ătorul auto, cu inten ție, nu pune frân ă – inacțiune , coliziunea
ducând la decesul persoanei).
infracțiunile comisive pot fi:
de rezultat – produc un rezultat material ( exemplu: furtul );
de pericol – produc o stare de pericol ( exemplu: amenin țarea ).
Art. 17. S ăvârșirea infrac țiunii comisive prin omisiune. Infracțiunea comisiv ă care presupune producerea unui rezultat se
consideră săvârșită și prin omisiune, când:
a) există o obligație legală sau contractual ă de a acționa;
b) autorul omisi unii, printr-o ac țiune sau inac țiune anterioar ă, a creat pentru valoarea social ă protejată o stare de pericol care a
înlesnit producerea rezultatului.
28 Drept penal. Partea general ă
vizează infracțiunile comisive de rezultat;
presupune o ac țiune comis ă prin inac țiune, și nu o inac țiune comis ă printr-o ac țiune. Astfel,
infracțiunea poate fi comisiv ă prin omisiune, și nu omisiv ă prin comisiune;
acțiunea sau inac țiunea poate fi licit ă sau ilicită;
obligația de a ac ționa poate fi una de rezultat sau una de mijloace;
obligația legală/convențională poate rezulta din:
o legătură naturală, între membrii de familie;
o legătură strânsă de comunitate;
o asumare voluntar ă a obligației de protec ție.
1.2. Urmarea imediat ă
Noțiune – vătămarea adus ă valorii sociale ocrotite prin textul de incriminare.
constă într-o:
modificare fizic ă a realității (infracțiune de rezultat);
stare de pericol (infrac țiune de pericol).
trebuie să fie rezultatul nemijlocit al elementului material;
infracțiunile de pericol pot fi:
de pericol concret: trebuie dovedit c ă fapta poate genera starea de pericol preconizat ă de
norma de incriminare;
de pericol abstract: nu trebuie dovedit c ă fapta poate genera starea de pericol preconizat ă de
norma de incriminare, deoarece starea de pericol e prezumat ă.
1.3. Legătura de cauzalitate
Noțiune – legătura de determinare existent ă între elementul material și urmarea
imediată.
este esen țial pentru re ținerea săvârșirii infrac țiunii ca leg ătura de cauzalitate s ă existe între
elementul material și urmarea imediat ă;
trebuie dovedit ă numai la infrac țiunile de rezultat și de pericol concret;
nu trebuie dovedit ă la infracțiunea de pericol abstract (rezult ă ex re );
poate pune probleme când la producerea rezultatul ui socialmente periculos au contribuit mai multe
cauze → în acest caz trebuie stabilit ă contribuția fiecărei cauze și apoi trebuie eliminate cele care nu
au fost esen țiale pentru producerea rezultatului;
cauza necesar ă este orice ac țiune/inac țiune în absen ța căreia rezultatul nu s-ar fi produs (pe baza
criteriului sine qua non ).
Conținutul infrac țiunii 29
2. Latura subiectiv ă
Noțiune – condi țiile prevăzute de textul de incriminar e cu privire la atitudinea
făptuitorului fa ță de faptă și urmările acesteia.
poate fi format ă din mai multe componente:
vinovăția – trebuie s ă existe în forma cerut ă de lege;
mobilul sau scopul faptei – dac ă este prev ăzut în norma de incriminare, are valoare de cerin ță
esențială.
2.1. Vinov ăția2
Noțiune – forma de vinov ăție cerută de textul de incriminare pentru ca fapta s ăvârșită
să constituie infrac țiune.
Art. 16. Vinov ăția. (1) Fapta constituie infrac țiune numai dac ă a fost săvârșită cu forma de vinov ăție cerută de legea penal ă.
(2) Vinov ăție există când fapta este comis ă cu intenție, din culp ă sau cu inten ție depășită.
(3) Fapta este s ăvârșită cu intenție când făptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urm ărind producerea lui prin s ăvârșirea acelei fapte;
b) prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urm ărește, acceptă posibilitatea producerii lui.
(4) Fapta este s ăvârșită din culpă, când făptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accept ă, socotind f ără temei că el nu se va produce;
b) nu prevede rezultatul faptei sale, de și trebuia și putea să îl prevad ă.
(5) Există intenție depășită când fapta constând într-o ac țiune sau inac țiune inten ționată produce un rezultat mai grav, care se
datorează culpei făptuitorului.
(6) Fapta constând într-o ac țiune sau inac țiune constituie infrac țiune când este s ăvârșită cu intenție. Fapta comis ă din culpă
constituie infrac țiune numai când legea o prevede în mod expres.
vinovăția, ca element constitutiv al infrac țiunii (distinct de vinov ăția – trăsătură esențială a infrac-
țiunii, subsumat ă cerinței imputabilit ății), poate îmbr ăca mai multe forme.
Modalitățile vinovăției:
intenție
directă;
indirectă;
depășită (praeterinten ție).
culpă
cu prevedere;
fără prevedere.
2 Pentru o prezentare comparativ ă a modalit ăților vinovăției, a se consulta tabelul de la finalul acestei fi șe.
30 Drept penal. Partea general ă
A. INTENȚIA
Intenția directă:
făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, urm ărind producerea lui prin s ăvârșirea acelei fapte;
nu conteaz ă dacă producerea rezultatului este cert ă sau doar probabil ă, ceea ce conteaz ă este
ca acesta s ă fie urmărit de făptuitor.
Intenția indirect ă:
făptuitorul prevede:
cel puțin o urmare (licit ă/ilicită) pe care o dore ște, indiferent dac ă este sau nu prev ăzută
de legea penal ă;
urmarea pe care o accept ă, care este întotdeauna prev ăzută de legea penal ă.
dacă aprecierea f ăptuitorului c ă fapta nu se va produce nu se bazeaz ă pe temeiuri obiective sau
rezonabile, ci pe hazard , se va reține intenția indirect ă, iar nu culp ă cu prevedere;
dacă producerea urm ării pe care autorul o accept ă este inevitabil ă, intenția este direct ă;
intenția mai poate fi:
calificată prin scop – de exemplu: sustragerea unui bun în scopul însușirii pe nedrept ;
inițială: rezultatul este prev ăzut încă de la început;
supravenit ă: rezultatul este prev ăzut pe parcursul execut ării (dar pân ă la terminarea execut ării);
spontană (intenție repentin ă): rezoluția este luat ă într-o stare de tulburare sau emo ție și este
pusă în executare de îndat ă sau într-un timp scurt;
NB Intenția spontan ă poate fi re ținută în cazul circumstan ței atenuante a provoc ării.
premeditat ă: pentru re ținere, necesit ă trecerea unui interval de timp din momentul lu ării hotă-
rârii de a s ăvârși infracțiunea și până la punerea în executare a inten ției de a s ăvârși infrac-
țiunea.
NB Intenția premeditat ă se poate re ține și în lipsa actelor de preg ătire.
NBIntenția premeditat ă este o circumstan ță agravant ă.
Intenția depășită (praeterinten ția):
fapta constând într-o ac țiune/inac țiune inten ționată produce un rezultat mai grav, care se
datorează culpei făptuitorului;
trebuie ca ac țiunea/inac țiunea inten ționată să fie prevăzută de lege. Dac ă nu este prev ăzută de
lege, se va re ține că fapta a fost s ăvârșită numai cu forma de vinov ăție a culpei;
rezultatul mai grav trebuie doar prev ăzut, nu acceptat. Dac ă producerea rezultatului este
acceptată, se va reține intenția indirect ă.
Conținutul infrac țiunii 31
Structura inten ției depășite:
intenție (directă/indirectă) în raport cu rezultatul urm ărit/acceptat și
culpă (cu/fără prevedere) în raport cu rezultatul mai grav produs.
NB Nu toate infrac țiunile progresive sunt comise cu praeterinten ție.
De exemplu :
– este infrac țiune progresiv ă și praeterinten ționată: o primă acțiune vătămătoare săvârșită cu
intenție, peste care se suprapune un rezultat care va fi imputat autorului cu titlu de culpă (X
lovește pe Y cu inten ție și, ca urmare a ac țiunii vătămătoare, Y decedeaz ă, fără ca X să fi
urmărit sau acceptat producerea decesului);
– este infrac țiune progresiv ă, dar nu este infrac țiune praeterinten ționată: o primă acțiune
vătămătoare săvârșită din culpă, peste care se suprapune un rezultat care va fi imputat
autorului tot cu titlu de culpă (X lovește din culp ă pe Y și, ca urmare a ac țiunii vătămătoare, Y
decedeaz ă, la un anumit interval de timp).
astfel, infrac țiunea progresiv ă poate presupune urm ătoarele forme de vinov ăție:
intenție și culpă – se poate re ține existența unei infrac țiuni praeterinten ționate;
culpă și culpă – nu se poate re ține existența unei infrac țiuni praeterinten ționate.
B. CULPA
Culpa cu prevedere:
făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accept ă, socotind f ără temei că rezultatul nu
se va produce;
făptuitorul prevede urmarea dorit ă (licită/ilicită), prevăzută sau nu de legea penal ă;
făptuitorul prevede urmarea ilicit ă (întotdeauna prev ăzută de legea penal ă, dar neacceptat ă);
dacă aprecierea f ăptuitorului c ă fapta nu se va produce nu se bazeaz ă pe temeiuri obiective sau
rezonabile, ci pe hazard, se va re ține intenția indirect ă, nu culpă cu prevedere.
Culpa fără prevedere:
făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, de și trebuia ȘI putea să îl prevadă;
dacă nicio persoan ă nu putea s ă prevadă rezultatul, se va re ține cazul fortuit (cauz ă de
neimputabilitate);
dacă autorul (persoan ă fără pregătire de specialitate) nu a prev ăzut rezultatul faptei și nici nu
putea față de pregătirea sa, dar o alt ă persoană (specializat ă) putea să-l prevadă, nu se re ține
culpa fără prevedere, dar nici cazul fortuit – art. 16 alin. (1) lit. b ) teza a II-a C. proc. pen.
Culpa mai poate fi:
comună: activitate culpabil ă atât a făptuitorului, cât și a victimei;
concurent ă: activitate culpabil ă a mai multor persoane.
NB Culpa poate fi re ținută atât la infrac țiunea de pericol, cât și la infracțiunea de rezultat.
32 Drept penal. Partea general ă
fapta comis ă din culpă constituie infrac țiune numai când legea o prevede în mod expres .
NB În cazul infrac țiunii săvârșite cu intenție, legiuitorul nu trebuie s ă prevadă expres forma de
vinovăție.
Exemplu: art. 194 C. pen. – v ătămarea corporal ă.
În schimb, o fapt ă (acțiune/inac țiune) săvârșită din culpă este infrac țiune numai când
legiuitorul prevede expres aceast ă formă de vinovăție.
Exemplu: art. 196 C. pen. – v ătămarea corporal ă din culpă.
NB Prin urmare, dac ă textul de incriminare nu prevede expres nicio form ă de vinov ăție, acea
faptă va fi infrac țiune doar dacă este săvârșită cu intenție sau inten ție depășită.
2.2. Mobilul și scopul
Noțiune :
mobilul – motivul ce a dus la ideea s ăvârșirii infracțiunii în mintea f ăptuitorului;
scopul – țelul urmărit de făptuitor la s ăvârșirea infrac țiunii.
mobilul și scopul pot fi:
elemente constitutive (exemplu: în cazul infrac țiunii de cercetare abuziv ă, scopul este element
constitutiv; în cazul infrac țiunii de abuz în serviciu, mobilul este element constitutiv );
element circumstan țial agravant (exemplu: omorul s ăvârșit din interes material sau pentru a
ascunde s ăvârșirea unei infrac țiuni);
circumstan ță agravant ă generală (exemplu: s ăvârșirea infrac țiunii pentru motive legate de ras ă,
naționalitate, etnie etc. );
dacă nu sunt prev ăzute de lege, mobilul și scopul nu afecteaz ă existența infracțiunii;
nu conteaz ă dacă scopul prev ăzut de lege și urmărit de făptuitor a fost atins sau nu.
NB Lipsa oric ărui mobil poate fi un indiciu al iresponsabilit ății.
Tabel comparativ
FORME DE VINOV ĂȚIE
Intenție directă prevede urm ărește
Intenție indirect ă
prevede
nu urmărește accept ă
Culpă cu prevedere
prevede
nu urmărește nu accept ă socote ște fără temei că rezultatul nu se va
produce
Culpă fără
prevedere nu prevede nu urm ărește nu accept ă trebuia și putea să prevadă
Intenție depășită inten ție directă/indirectă + culpă cu/fără prevedere
FIȘA
NR. 6 CAUZELE JUSTIFICATIVE
ȘI DE NEIMPUTABILITATE. ASPECTE GENERALE
odată reținute, cauzele justificative și de neimputabilitate atrag imposibilitatea consider ării faptei ca
fiind infrac țiune.
I. CAUZELE JUSTIFICATIVE
Sediul materiei: art. 18-22 C. pen.
Art. 18. Dispozi ții generale. (1) Nu constituie infrac țiune fapta prev ăzută de legea penal ă, dacă există vreuna dintre cauzele
justificative prev ăzute de lege.
(2) Efectul cauzelor justificative se extinde și asupra participan ților.
Noțiune – acele situa ții reglementate de legea penal ă în prezen ța cărora o fapt ă tipică
potrivit textului de in criminare devine permis ă (justificat ă) și, deci, nesanc ționată.
Pot fi:
generale – prevăzute de Codul penal în Partea general ă și aplicabile oric ărei infracțiuni (aplica-
bilitate general ă);
speciale – prevăzute în Partea special ă a Codului sau în legi speciale în cazul anumitor infrac-
țiuni.
Cauzele generale:
legitima ap ărare;
starea de necesitate;
exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obliga ții;
consimțământul persoanei v ătămate.
Condiții:
să fi fost săvârșită o faptă prevăzută de legea penal ă;
făptuitorul s ă conștientizeze c ă acționează în condițiile unei cauze justificative.
Efecte:
înlătură caracterul antijuridic (ilicit) al faptei – produce efecte cu privire la fapt ă, care va fi con-
siderată licită, nemaifiind infrac țiune;
nu înlătură vinovăția, sub forma imputabilit ății;
se extind și asupra participan ților, operând in rem;
reținerea cauzei justificative nu permite:
aplicarea pedepselor;
aplicarea m ăsurilor educative;
aplicarea m ăsurilor de siguran ță;
aplicarea sanc țiunilor civile.
34 Drept penal. Partea general ă
II. CAUZELE DE NEIMPUTABILITATE
Sediul materiei: art. 23-31 C. pen.
Art. 23. Dispozi ții generale. (1) Nu constituie infrac țiune fapta prev ăzută de legea penal ă, dacă a fost comis ă în condi țiile
vreuneia dintre cauzele de neimputabilitate.
(2) Efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra participan ților, cu excep ția cazului fortuit.
Noțiune – acele împrejur ări reglementate de legea penal ă în prezen ța cărora o fapt ă
tipică potrivit textului de incriminare devine neimputabil ă și nu este sanc ționată ca
infracțiune, datorit ă absenței vinovăției făptuitorului.
imputabilitatea este ultima tr ăsătură a infracțiunii care se analizeaz ă, după caracterul nejustificat;
dacă în urma analizei caracterului nejustificat rezult ă că fapta a fost justificat ă, nu se mai analizeaz ă
incidența vreunei cauze de neimputabilitate.
Condiții:
să fi fost săvârșită o faptă prevăzută de legea penal ă;
cauza de neimputabilitate s ă existe la momentul s ăvârșirii faptei.
Cauzele de neimputabilitate:
constrângerea fizic ă;
constrângerea moral ă;
excesul neimputabil;
minoritatea f ăptuitorului;
iresponsabilitatea;
intoxicația;
eroarea;
cazul fortuit.
Efecte:
înlătură imputabilitatea – produc efecte cu privire la vinov ăția făptuitorului, fapta nemaifiind
infracțiune;
nu se extind și asupra participan ților, operând numai in personam , cu excep ția cazului fortuit,
care produce efecte in rem;
reținerea cauzei de neimputabilitate nu permite :
aplicarea pedepselor;
aplicarea m ăsurilor educative.
se pot aplica m ăsuri de siguran ță;
în anumite situa ții, înlăturarea imputabilit ății nu atrage dup ă sine înlăturarea răspunderii civile.
FIȘA
NR. 7 LEGITIMA AP ĂRARE ȘI STAREA DE NECESITATE1
I. LEGITIMA APĂRARE
Sediul materiei: art. 19. C. pen.
Art. 19. Legitima ap ărare. (1) Este justificat ă fapta prev ăzută de legea penal ă săvârșită în legitim ă apărare.
(2) Este în legitim ă apărare persoana care s ăvârșește fapta pentru a înl ătura un atac material, direct, imediat și injust, care pune în
pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dac ă apărarea este propor țională cu gravitatea atacului.
(3) Se prezum ă a fi în legitim ă apărare, în condi țiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge p ătrunderea unei persoane
într-o locuin ță, încăpere, dependin ță sau loc împrejmuit ținând de aceasta, f ără drept, prin violen ță, viclenie, efrac ție sau alte
asemenea modalit ăți nelegale ori în timpul nop ții.
Noțiune – ripostă justificată împotriva unui atac nejustificat
varianta tip – ac țiunea de ap ărare a unei persoane prin s ăvârșirea unei fapte pe-
nale pentru a înl ătura un atac material, direct, imediat și injust, care pune în pericol
persoana f ăptuitorului, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dac ă
apărarea este propor țională cu gravitatea atacului.
prezumția de legitim ă apărare – comiterea faptei de ap ărare pentru a respinge p ă-
trunderea unei persoane într-o locuin ță, încăpere, dependin ță sau loc împrejmuit
ținând de aceasta, f ără drept, prin violen ță, viclenie, efrac ție sau alte asemenea
modalități nelegale ori în timpul nop ții.
1. Condiții privind atacul în ipoteza art. 19 alin. (2) C. pen.
Pentru a fi re ținută legitima ap ărare, atacul trebuie s ă fie:
material
poate consta într-o ac țiune sau inac țiune;
este necesar ca actul s ă producă o modificare fizic ă a valorii ocrotite, fie c ă este vorba de
acționarea direct ă asupra lor (ac țiune) sau de pasivitatea ce a permis unor alte for țe să
opereze respectiva modificare (inac țiune).
nu poate consta în acte verbale sau scrise ori st ări conflictuale anterioare;
în cazul infrac țiunilor/atacurilor s ăvârșite prin astfel de acte ( de exemplu, amenin țarea ), nu
se poate reac ționa în legitim ă apărare printr-un act material; autorul va putea s ă bene-
ficieze îns ă de reținerea circumstan ței atenuante a provoc ării.
NB Nu este necesar ca atacul s ă constea într-o infrac țiune.
1 Pentru o prezentare comparativ ă a celor dou ă instituții, a se consulta tabelul din anexa nr. 1
36 Drept penal. Partea general ă
direct
atacul trebuie s ă fie îndreptat c ătre o anume persoan ă sau un interes general și să creeze un
pericol direct și nemijlocit pentru acestea;
nu trebuie neap ărat să existe un contact nemijlocit între agresor și victimă (spre exemplu,
tăierea cablurilor ce sus țin o telegondol ă poate constitui un atac ), dar nici nu trebuie s ă existe un
obstacol între ace știa (de exemplu, dac ă între agresor și victimă există un zid, o poart ă etc. sau o
distanță semnificativ ă); obstacolul trebuie s ă fie apt de a stopa atacul pentru a înl ătura caracte-
rul direct al acestuia ( spre exemplu, o poart ă de lemn nu va opri o drujb ă, iar o distan ță consi-
derabilă nu va opri un glon ț).
imediat
atacul trebuie s ă fie actual (în curs de desf ășurare) sau
trebuie s ă fie iminent (pe cale s ă se desfășoare), îns ă declanșarea atacului trebuie s ă fie o
certitudine;
atacul își pierde caracterul imediat de îndat ă ce infrac țiunea s-a consumat/epuizat/a r ămas în
stadiul de tentativ ă, deoarece în acest caz ar fi deja pr ea târziu pentru a combate atacul ( spre
exemplu, dac ă atacul s-a produs și victima a sc ăpat nevătămată, iar apoi urm ărește agresorul
care încearc ă să fugă și îl atacă la rândul s ău, nu se mai poate re ține legitima ap ărare);
poate îns ă persista caracterul imediat în cazul unei infrac țiuni consumate, dac ă rezultatul este
reversibil ( victima, imediat dup ă consumarea tâlh ăriei, exercit ă violențe asupra infractorului
pentru a-și recupera bunul ) – specific, îndeosebi, infrac țiunilor contra patrimoniului;
în cazul infrac țiunilor continue , apărarea poate interveni în orice moment înainte de epuizare;
o situație aparte o constituie dezarmarea – în func ție de probabilitatea relu ării sau continu ării
atacului dup ă dezarmare se va stabili dac ă atacul mai poate fi considerat, în asemenea situa ție,
imediat.
injust
atacul trebuie s ă fie fără drept, deci s ă nu existe un temei legal pentru acesta ( spre exemplu,
persoana care se opune fizic poli țistului care vine s ă o aresteze în baza unui mandat nu va putea
invoca legitima ap ărare);
dacă atacul justificat de lege dep ășește limitele setate de textul legal care îl permite, el devine
injust și poate să dea naștere legitimei ap ărări (în exemplul de mai sus, dac ă polițistul utilizeaz ă
violențe fizice împotriva persoanei care nu se opune în niciun fel arest ării, atacul este injust, iar
apărarea, legitim ă);
atacul trebuie exercitat de o persoan ă responsabil ă, aptă să înțeleagă dacă atacul său este sau
nu just;
NB Dacă atacul provine de la un iresponsabil, trebuie ca cel ce se ap ără să nu cunoasc ă starea de
iresponsabilitate a atacatorului. Dac ă cel ce se ap ără cunoaște starea de iresponsabilitate, se
va analiza îndeplinirea condi țiilor pentru re ținerea stării de necesitate.
Legitima ap ărare și starea de necesitate 37
NB Dacă apărarea este realizat ă de un iresponsabil împotriva unui responsabil, se va re ține
iresponsabilitatea numai dac ă nu se poate re ține legitima ap ărare (legitima ap ărare fiind
cauză justificativ ă, se va analiza înaintea oric ărei cauze de neimputabilitate).
atacul realizat de un animal nu este injust și nu poate da na ștere unei ap ărări legitime, decât
dacă animalul a fost asmu țit de o persoan ă responsabil ă (dacă atacul animalului nu a avut la
bază o acțiune uman ă, iar riposta legitim ă a rănit sau omorât animalul, nu se va putea invoca
legitima ap ărare, ci starea de necesitate);
NB Necesitatea unei delimit ări clare a situa țiilor în care va fi incident ă una sau cealalt ă dintre
cauze are la baz ă diferențele de tratament juridic dintre starea de necesitate și legitima
apărare. În esen ță, celui care ac ționează în stare de necesitate nu i se cere, precum în cazul
legitimei ap ărări, doar ca ap ărarea să fie propor țională cu atacul, ci ca pericolul s ă nu fi putut
fi înlăturat într-un alt mod. Întotdeauna, pentru cel care s-a ap ărat, va fi mai favorabil ă
legitima ap ărare.
atacul poate fi s ăvârșit:
cu intenție/intenție depășită;
din culpă.
îndreptat:
împotriva celui care se ap ără;
împotriva altei persoane;
împotriva drepturilor acestora (privind via ța, integritatea, s ănătatea, libertatea);
împotriva unui interes general (al statului sau altor persoane de interes public).
atacul poate viza una sau mai multe persoane;
noul Cod penal nu mai prevede cerin ța pericolului „grav” în care s ă se fi aflat valorile ap ărate;
așadar, este necesar doar ca atacul s ă fi generat o stare de pericol suficient de important ă încât să
justifice s ăvârșirea unei fapte penale în ap ărare.
2. Condiții privind ap ărarea în ipoteza art. 19 alin. (2) C. pen.
apărarea trebuie s ă se concretizeze într-o faptă prevăzută de legea penal ă;
fapta trebuie s ă fie tipică, deci să fie, în absen ța reținerii legitimei ap ărări sau a altei cauze
justificative, infrac țiune;
vinovăția poate îmbr ăca forma inten ției, a inten ției depășite ori a culpei;
forma faptei s ăvârșite în apărare poate fi atât cea fapt consumat, cât și tentativa;
nu este necesar ca persoana care exercit ă apărarea să fie cea împotriva c ăreia s-a îndreptat atacul
injust ( spre exemplu, so țul va fi în legitim ă apărare dacă îl lovește pe agresorul so ției sale );
cel ce se ap ără trebuie s ă fie conștient de atac și de implica țiile sale.
apărarea trebuie s ă fie precedată de atac ;
apărarea nu se poate baza pe o apreciere subiectiv ă a apărătorului cu privire la producerea
atacului (nu se poate ac ționa preventiv în legitim ă apărare);
38 Drept penal. Partea general ă
trebuie să intervină între momentul în care atacul a devenit iminent și momentul în care atacul
s-a consumat.
NB Nu se va considera îndeplinit ă această condiție dacă apărarea continu ă și după ce atacul a
fost consumat ( spre exemplu, dup ă ce victima a lovit agresorul și l-a deposedat de cu țitul cu
care o atacase, procedeaz ă la a-i aplica acestuia mai multe lovituri cu acel cu țit, lovituri care
se soldeaz ă cu moartea atacatorului ).
apărarea trebuie s ă fie necesar ă pentru respingerea atacului;
nu este necesar ca s ăvârșirea faptei s ă fie singura cale de înl ăturare a atacului.
NB Reamintim ipoteza dezarm ării descris ă mai sus – cât timp agresorul a fost dezarmat, nu se
mai justific ă (prin legitim ă apărare) o ripost ă continuat ă de apărător după ce dezarmarea a
avut loc.
apărarea trebuie s ă fie exercitat ă împotriva atacatorului ;
în caz contrar, sau dac ă există și victime colaterale, se va analiza îndeplinirea condi țiilor erorii
sau ale st ării de necesitate, dup ă caz;
condiția nu este îndeplinit ă dacă atacul este îndreptat împotriva bunurilor agresorului, ci doar
împotriva vie ții, sănătății sau libert ății acestuia.
apărarea trebuie s ă fie proporțională cu atacul.
trebuie să fie mai mic ă/apropiat ă de gravitatea atacului;
trebuie să existe echivalen ță între pericolul în care se afl ă valorile sociale atacate și gravitatea
ripostei, a ap ărării → nu este necesar ă o echivalen ță exactă (dar nu se poate, spre exemplu,
reține legitima ap ărare dacă la atacul cu o lovitur ă de pumn ap ărarea este o lovitur ă mortală de
cuțit);
încălcarea propor ției dintre ap ărare și atac → exces de ap ărare → presupune îndeplinirea
tuturor condi țiilor privitoare la atac și apărare, cu excepția celei de propor ționalitate;
excesul neimputabil (excesul de ap ărare) este reglementat de noul Cod penal drept cauz ă de
neimputabilitate [art. 26 alin. (1) C. pen.], sub condi ția ca excesul s ă fie datorat tulburării sau
temerii cauzate de atac.
NB Dacă depășirea limitelor unei ap ărări propor ționale nu se datoreaz ă tulburării/temerii, se
poate reține circumstan ța atenuant ă a depășirii limitelor legitimei ap ărări [cunoscut ă sub
numele de exces scuzabil – art. 75 alin. (1) lit. b) C. pen.
NB În legătură cu forța utilizată de agenții de poliție în îndeplinirea atribu țiilor, în jurispruden ța
CEDO s-a re ținut că, pentru a aprecia dac ă a fost respectat raportul de propor ționalitate între
scopul urm ărit și rezultatul produs prin recurgerea la for ță, trebuie s ă se țină seama de natura
scopului urm ărit, de pericolul care amenin ță viața sau integritatea corporal ă a persoanelor, dar
și de riscul de a exista victime prin folosirea for ței. În condi țiile în care moartea unei persoane
survine în urma utiliz ării armelor de foc pentru arestarea legal ă a unor persoane violente și
înarmate și numai dup ă ce agenții autorității s-au apărat împotriva violen ței ilegale exercitate
de cei viza ți, recurgerea la for ță este absolut necesar ă pentru atingerea scopului urm ărit.
Legitima ap ărare și starea de necesitate 39
3. Condiții privind atacul în ipoteza art. 19 alin. (3) C. pen.
atacul → pătrunderea f ără drept în locuin ță (în sens larg) → se prezum ă relativ că un astfel de atac
este material, direct, imediat și injust; nu mai este necesar ă dovedirea acestor aspecte;
prezumția trateaz ă săvârșirea atacului în urm ătoarele modalit ăți:
pătrunderea unei persoane:
într-o locuin ță;
încăpere;
dependin ță sau
loc împrejmuit ținând de aceasta.
fără drept.
dacă pătrunderea are loc în timpul zilei , aceasta trebuie s ă aibă loc prin :
violență (spre exemplu, atacatorul îmbrânce ște victima pentru a intra în curte );
efracție (spre exemplu, spargerea u șii unui apartament );
viclenie ( atacatorul p ătrunde în cas ă spunând c ă este agent de poli ție);
alte asemenea mijloace – textul de incriminare enumer ă doar cele mai des întâlnite modalit ăți
de săvârșire a pătrunderii; nu este limitativ.
dacă pătrunderea are loc în timpul nop ții, aceasta se poate s ăvârși în orice mod;
pătrunderea trebuie s ă fie fără drept (spre exemplu, prezum ția nu opereaz ă dacă vorbim despre
organele de cercetare penal ă care efectueaz ă o perchezi ție domiciliar ă în baza unui mandat );
este necesar ca p ătrunderea/încercarea de p ătrundere s ă fie în curs de desf ășurare sau s ă fi avut loc
deja;
nu este necesar ca ap ărarea să fie realizat ă exclusiv de proprietarul locuin ței.
NB Pătrunderea poate echivala cu violarea de domiciliu, dar nu este necesar ă, pentru a opera pre-
zumția de legitim ă apărare, îndeplinirea tuturor condi țiilor pentru re ținerea acestei infrac țiuni.
4. Condiții privind ap ărarea în ipoteza art. 19 alin. (3) C. pen.
nu sunt prev ăzute condi ții particulare cu privire la ap ărarea în cazul legitimei ap ărări prezumate;
este necesar ă respectarea cerin ței propor ționalității apărării cu gravitatea atacului;
5. Efectele legitimei ap ărări
produce efecte in rem , care se r ăsfrâng și asupra participan ților;
fapta nu este infrac țiune, lipsindu-i tr ăsătura esen țială a antijuridicit ății – fapta devine justificat ă,
înlăturându-se caracterul penal;
nu se pot aplica pedepse;
nu se pot lua m ăsuri de siguran ță;
înlătură, în principiu, r ăspunderea civil ă delictuală;
în cazul prezum ției de legitim ă apărare, are loc r ăsturnarea sarcinii probei – nu cel care invoc ă
legitima ap ărare trebuie s ă dovedeasc ă existența acesteia, ci Ministerul Public, inexisten ța.
40 Drept penal. Partea general ă
II. STAREA DE NECESITATE
Art. 20. Starea de necesitate. (1) Este justificat ă fapta prev ăzută de legea penal ă săvârșită în stare de necesitate.
(2) Este în stare de necesitate persoana care s ăvârșește fapta pentru a salva de la un pericol imediat și care nu putea fi înl ăturat
altfel viața, integritatea corporal ă sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al s ău ori al altei persoane sau un
interes general, dac ă urmările faptei nu sunt v ădit mai grave decât cele care s-ar fi putu t produce în cazul în care pericolul nu era
înlăturat.
Noțiune – cauză justificativ ă aplicabilă în cazul s ăvârșirii unei fapte penale ce constituie
o acțiune de salvare de la un pericol imediat și care nu putea fi înl ăturat altfel.
Premise:
punerea în pericol a valorilor protejate prin textul de incriminare, fie prin ac țiunea unor factori
externi voin ței umane, fie printr-o ac țiune omeneasc ă;
imposibilitatea înl ăturării pericolului altfel decât prin fapta s ăvârșită.
1. Condiții referitoare la pericol
Cauza pericolului poate fi:
o acțiune uman ă intenționată sau neinten ționată (spre exemplu, inundarea accidental ă a vecinilor,
un incendiu provocat );
NB Acțiunea care d ă naștere stării de necesitate poate s ă provină chiar de la victima a c ărei
salvare se încearc ă.
un fenomen natural ( spre exemplu, un incendiu natural, o inunda ție, un cutremur );
un animal.
Pericolul:
trebuie să fie imediat sau actual :
fie efectiv (actual), fie pe cale de a se produce (iminent);
este posibil ca între momentul con știentizării pericolului și producerea acestuia s ă existe un
interval de timp, în care ac țiunea de salvare s ă fie efectiv exercitat ă, deci nu este necesar s ă fie
instantaneu.
NB Dacă, asupra îns ăși existenței pericolului, f ăptuitorul a fost în eroare, nu se va putea re ține
starea de necesitate, ci eroarea.
trebuie să amenințe:
viața, integritatea, s ănătatea făptuitorului sau a altuia;
un bun important al f ăptuitorului sau al altuia → importan ța unui bun se apreciaz ă atât în mod
obiectiv ( vor fi considerate bunuri importante, spre exemplu, imobilele, operele de art ă, un
manuscris edi ție princeps ), cât și în mod subiectiv ( spre exemplu, un bun de o deosebit ă
importan ță emoțională pentru făptuitor );
Legitima ap ărare și starea de necesitate 41
NB Nu este necesar ca bunul salvat și bunul sacrificat s ă aibă aceeași valoare, îns ă, în general, se
va considera c ă pentru salvarea unui bun de foarte mic ă valoare nu se poate (re ținând starea
de necesitate) sacrifica unul foarte valoros. O problem ă aparte o pun bunurile de o ridicat ă
valoare afectiv ă, caz în care se va încerca aprecierea propor ționalității luând în calcul acest
aspect, iar nu valoarea efectiv ă.
un interes general → este vorba despre un interes al statului sau al altor ins Ɵtuții publice ( spre
exemplu, f ăptuitorul ac ționează pentru a împiedica declan șarea unei explozii cu o arm ă biologică cu
răspândire rapid ă).
NB Pericolul nu trebuie provocat inten ționat sau din culp ă de cel ce invoc ă starea de necesitate.
Dacă pericolul este provocat chiar de c ătre cel care invoc ă starea de necesitate, acesta va fi
tras la răspundere nu pentru fapta s ăvârșită cu inten ție, ci pentru fapta comis ă din culpă,
dacă este incriminat ă.
trebuie să fie inevitabil:
acțiunea de salvare trebuie s ă fie neapărat necesar ă pentru înl ăturarea pericolului.
2. Condiții referitoare la salvare
poate fi realizat ă atât de persoana amenin țată de pericol, cât și de un ter ț;
trebuie să constea într-o faptă prevăzută de legea penal ă (Ɵpică) → deci să fie, în absen ța reținerii
stării de necesitate sau a altei cauze justificative, infrac țiune;
poate fi săvârșită cu intenție/culpă/intenție depășită;
poate îmbr ăca forma tentativei sau a faptului consumat.
trebuie să fie singura modalitate de salvare de la pericol;
aprecierea acestei cerin țe se face prin raportare la circumstan țele concrete ale s ăvârșirii faptei
penale → chiar dac ă în mod obiec Ɵv s-ar putea concepe o alt ă modalitate de salvare, trebuie
luate în calcul posibilit ățile făptuitorului, precum și limitele aprecierii sale, într-o situa ție cu o
înaltă încărcătură emoțională;
după ce a trecut pericolul, nu mai este îndeplinit ă această condiție, deoarece salvarea nu mai
este posibil ă → salvarea trebuie s ă intervină în intervalul dintre momentul în care a intervenit
pericolul și cel în care acesta s-a consumat;
dacă există o cale de salvare de la pericol care nu presupune s ăvârșirea unei fapte penale, nu se
poate reține starea de necesitate;
dacă salvarea se putea realiza s ăvârșind o fapt ă penală mai puțin gravă sau o contraven ție, nu se
poate reține starea de necesitate.
trebuie să fie proporțională cu pericolul .
nu trebuie s ă se produc ă urmări vădit mai grave decât cele ce s-ar fi produs în absen ța acțiunii
de salvare;
este necesar ca f ăptuitorul s ă fi avut atât reprezentarea urm ărilor vădit mai grave, cât și a
gravității pericolului;
42 Drept penal. Partea general ă
NB Dacă urmările sunt v ădit mai grave, dar f ăptuitorul nu a avut reprezentarea lor, se va re ține
excesul de salvare neimputabil [art. 26 alin. (2) C. pen.].
NB Dacă făptuitorul a avut reprezentarea urm ărilor vădit mai grave, se va re ține circumstan ța
atenuantă a excesului scuzabil [art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen.].
dacă urmările sunt mai grave, dar nu v ădit mai grave, exist ă proporționalitate.
NB Dacă pentru salvare f ăptuitorul are la dispozi ție mai multe bunuri, de aceea și valoare:
dacă unul este al s ău, el nu este ținut să-și sacrifice propriul bun;
dacă poate folosi un bun al celui care a generat pericolul sau al celui care va profita de
salvare, salvatorul trebuie s ă foloseasc ă aceste bunuri, și nu pe cele ale unor ter ți.
NB Fapta nu trebuie s ă fie săvârșită de persoane care au obliga ția de a înfrunta pericolul ( spre
exemplu, pompierii, medicii, salvamarii ) pentru a se salva pe sine sau un bun al lor → pot
invoca starea de necesitate numai dac ă salvează terțe persoane.
3. Efectele st ării de necesitate
fapta nu este infrac țiune, lipsindu-i tr ăsătura esen țială a antijuridicit ății;
nu se poate aplica o pedeaps ă;
nu se poate aplica o m ăsură educativă;
nu se poate aplica o m ăsură de siguran ță;
produce efecte in rem , care se r ăsfrâng și asupra participan ților;
nu înlătură răspunderea civil ă delictual ă dacă făptuitorul, salvându-se pe sine ori un bun al s ău, a
produs prejudicii altei persoane;
nu înlătură răspunderea civil ă delictual ă a persoanei în favoarea c ăreia s-a realizat ac țiunea de
salvare, dac ă acțiunea de salvare a fost realizat ă de o altă persoană (care nu va r ăspunde ea îns ăși
delictual fa ță de terțul prejudiciat, sarcina efectu ării repara ției incumbând celui care a beneficiat de
salvare);
dacă pericolul este cauzat de persoana c ăreia îi profit ă salvarea, r ăspunderea civil ă a salvatorului
față de salvat, pentru prejudiciile cauzate prin ac țiunea de salvare, se înl ătură.
FIȘA
NR. 8 EXERCITAREA UNUI DREPT
SAU ÎNDEPLINIREA UNEI OBLIGA ȚII1
Sediul materiei: art. 21 C. pen.
Art. 21. Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obliga ții. (1) Este justificat ă fapta prev ăzută de legea penal ă constând
în exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obliga ții impuse de lege, cu respectarea condi țiilor și
limitelor prev ăzute de aceasta.
(2) Este de asemenea justificat ă fapta prev ăzută de legea penal ă constând în îndeplinirea unei obliga ții impuse de autoritatea
competent ă, în forma prev ăzută de lege, dac ă aceasta nu este în mod v ădit ilegală.
Noțiune – cauză justificativ ă aplicabil ă în acele situa ții în care s ăvârșirea unei fapte
prevăzute de legea penal ă este legitim ă, și deci admis ă, prin permisiunea legii (lato
sensu), în exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obliga ții.
I. EXERCITAREA UNUI DREPT RECUNOSCUT DE LEGE
premisă – există o normă juridică ce recunoa ște un drept a c ărui exercitare ar duce la înc ălcarea
unui text de incriminare → în esență, un act norma Ɵv permite, iar un alt act norma Ɵv interzice
același comportament;
lege → este vorba despre un act normativ , utilizarea termenului „lege” fiind lato sensu , și nu doar în
sensul art. 173 C. pen. (poate fi vorba despre o lege constitu țională, organică sau ordinar ă, despre o
ordonanță sau ordonan ță de urgen ță a Guvernului, despre un tratat interna țional etc.);
drept → o preroga Ɵvă conferită unei persoane ( fizice sau juridice) în baza unui text de lege;
dreptul este recunoscut de lege, deci nu impus de aceasta → persoana în favoarea c ăreia este
recunoscut îl poate exercita sau nu;
cauza justificativ ă poate fi invocat ă atât de o persoan ă fizică, cât și de o persoan ă juridică;
condiții:
are loc exercitarea unui drept permis de lege ( spre exemplu, are loc un meci de kickboxing, se
efectueaz ă de către un medic o opera ție de urgen ță etc.);
prin exercitarea dreptului se s ăvârșește o fapt ă prevăzută de legea penal ă (spre exemplu, în
urma loviturilor primite în cursul meciului, cei doi lupt ători suferă o vătămare corporal ă gravă, în
urma opera ției are loc amputarea unui membru al celui operat ) → fapta trebuie s ă fie Ɵpică;
exercitarea dreptului se face în limitele permise de lege (depășirea acestora atrage impo-
sibilitatea re ținerii cauzei justificative).
NB Fapta medicului din sistemul public de s ănătate (care are calitatea de func ționar public) de a
primi plăți suplimentare sau dona ții de la pacien ți nu constituie o exercitare a unui drept
recunoscut de lege (a se vedea Decizia pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 19/2015
pronunțată de I.C.C.J.).
1 Pentru o scurt ă privire comparativ ă a acestor institu ții, a se vedea finalul fi șei.
44 Drept penal. Partea general ă
II. ÎNDEPLINIREA UNEI OBLIGAȚII IMPUSE DE LEGE
premisă – există o normă juridică ce impune cuiva o obliga ție a cărei îndeplinire ar duce la înc ălcarea
unui text de incriminare → în esență, un act norma Ɵv impune, iar un alt act norma Ɵv interzice
același comportament;
lege → este vorba despre un act normativ , utilizarea termenului „lege” fiind lato sensu , și nu doar în
sensul art. 173 C. pen. (poate fi vorba despre o lege constitu țională, organică sau ordinar ă, despre o
ordonanță sau ordonan ță de urgen ță a Guvernului, de un tratat interna țional etc.);
legea impune obligația, nu doar o recunoa ște ca valid ă → nerespectarea ei poate conduce la sanc-
ționarea persoanei, în timp ce îndeplinirea ei ar constitui, pe de alt ă parte, o fapt ă penală;
cauza justificativ ă poate fi invocat ă atât de o persoan ă fizică, cât și de o persoan ă juridică;
condiții:
are loc îndeplinirea unei obliga ții impuse de lege ( spre exemplu, ofi țeri de poli ție asigură secu-
ritatea unei cl ădiri în timpul unui summit );
prin îndeplinirea obliga ției se săvârșește o faptă prevăzută de legea penal ă (în exemplul de mai
sus, cu ocazia securiz ării perimetrului, ofi țerul de poli ție împușcă un terorist ) → fapta trebuie s ă
fie tipică;
îndeplinirea obliga ției se face în limitele permise de lege (depășirea acestora atrage imposi-
bilitatea re ținerii cauzei justificative).
III. ÎNDEPLINIREA UNEI OBLIGAȚII IMPUSE DE AUTORITATEA COMPETENT Ă
premisă – există o obligație impusă unei persoane de o autoritate competent ă, obligație a cărei
îndeplinire ar duce la înc ălcarea unui text de incriminare → în esență, autoritatea competent ă
impune, iar un act normativ interzice acela și comportament;
autoritatea competent ă → autoritate public ă învesƟtă d e l e g e c u a n u m i t e c o m p e t e n țe și puteri
într-un domeniu, în aplicarea unui act normativ;
obligația este impus ă de autoritatea competent ă, doar în forma prev ăzută de lege ;
cauza justificativ ă poate fi invocat ă atât de o persoan ă fizică, cât și de o persoan ă juridică;
condiții:
are loc îndeplinirea unei obliga ții impuse de autoritatea competent ă → este necesar ca auto-
ritatea să poată impune în mod valabil acea obliga ție, să aibă putere de dispozi ție în domeniul
respectiv;
prin îndeplinirea obliga ției se săvârșește o faptă prevăzută de legea penal ă → fapta trebuie s ă
fie tipică;
îndeplinirea obliga ției se face în forma permis ă de lege (nerespectarea acestei condi ții atrage
imposibilitatea re ținerii cauzei justificative);
pe de o parte, ordinul autorit ății competente trebuie s ă îmbrace forma dispus ă de lege;
corelativ, f ăptuitorul nu poate fi obligat s ă îndeplineasc ă obligația impusă decât în situa ția
în care forma cerut ă de lege e respectat ă (spre exemplu, unui func ționar nu i se poate im-
Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obliga ții 45
pune verbal s ă cerceteze situa ția conturilor unei persoane suspecte, f ără o dispozi ție scrisă
dintr-un mandat ).
obligația impusă de autoritatea competent ă să nu fie în mod v ădit ilegală (spre exemplu, niciun
ordin sau dispozi ție a autorit ății competente nu poate impune, în mod valid, torturarea unei
persoane ) → trebuie ca obliga ția să fie vădit ilegală → asƞel, dacă ulterior se dovede ște
ilegalitatea m ăsurii, dac ă aceasta nu era evident ă, făptuitorul va fi în continuare exonerat de
răspundere (beneficiind de aparen ța de legalitate a dispozi ției autorit ății).
IV. EFECTE
faptele penale s ăvârșite în exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obliga ții, deși tipice, sunt
justificate → nu este îndeplinit ă condiția anƟjuridicității → nu atrag r ăspunderea penal ă;
nu se pot aplica pedepse;
nu se pot lua m ăsuri educative;
nu se pot lua m ăsuri de siguran ță;
înlătură răspunderea disciplinar ă;
înlătură, în principiu, r ăspunderea civil ă delictuală a făptuitorului.
NB Dacă dreptul a fost exercitat abuziv sau obliga ția a fost v ădit ilegală, răspunderea civil ă nu
este înlăturată.
NB Dacă cel care a îndeplinit obliga ția impusă de autoritatea competent ă nu era el însu și compe-
tent să o execute (nu intra în atribu țiile sale), r ăspunderea sa (civil ă, penală și delictual ă) nu
va fi înlăturată, el răspunzând pentru s ăvârșirea faptei, care are în continuare caracter penal.
Tabel comparativ
EXERCITAREA UNUI DREPT ȘI ÎNDEPLINIREA UNEI OBLIGA ȚII
Exercitarea unui DREPT
recunoscut de lege Îndeplinirea unei OBLIGA ȚII
impuse de legeÎndeplinirea unei OBLIGA ȚII
impuse de autoritatea competent ă
are caracter facultativ are caracter imperativ are caracter imperativ
poate fi invocat ă atât de
persoana fizic ă, cât și de
persoana juridic ă poate fi invocat ă atât de
persoana fizic ă, cât și de
persoana juridic ăpoate fi invocat ă atât de persoana fizic ă, cât
și de persoana juridic ă
dreptul trebuie exercitat în
limitele prev ăzute de lege, cu
bună-credință îndeplinirea obliga ției impuse de
lege trebuie s ă se facă în limitele
și cu condi țiile impuse de legeîndeplinirea obliga ției impuse de autoritatea
competent ă, în forma prev ăzută de lege, nu
trebuie să fie în mod v ădit ilegală.
FIȘA
NR. 9 CONSIMȚĂMÂNTUL PERSOANEI V ĂTĂMATE
Sediul materiei: art. 22 C. pen.
Art. 22. Consim țământul persoanei v ătămate. (1) Este justificat ă fapta prev ăzută de legea penal ă săvârșită cu con-
simțământul persoanei v ătămate, dac ă aceasta putea s ă dispună în mod legal de valoarea social ă lezată sau pusă în pericol.
(2) Consim țământul persoanei v ătămate nu produce efecte în cazul infrac țiunilor contra vie ții, precum și atunci când legea
exclude efectul justificativ al acestuia.
Noțiune – cauză justificativ ă aplicabil ă în acele situa ții în care s ăvârșirea unei fapte
prevăzute de legea penal ă este legitim ă, și deci admis ă, prin efectul consim țământului
persoanei v ătămate.
premisă:
persoana v ătămată este de acord ca o alt ă persoan ă să săvârșească împotriva sa o fapt ă
prevăzută de legea penal ă.
trebuie să distingem între:
consimțământul victimei – cauz ă justificativ ă;
consimțământul victimei – element constitutiv al infrac țiunii ( spre exemplu, în cazul infrac țiunii
de violare de domiciliu, p ătrunderea în locuin ță fără consimțământ );
acele situa ții în care consim țământul victimei duce la reducerea limitelor de pedeaps ă și
reținerea unor forme atenuate ale infrac țiunii ( spre exemplu, uciderea la cererea victimei duce
la o sancționare mai blând ă decât cea a unui omor clasic → în acest caz, consim țământul nu este
cauză justificativ ă, deoarece consim țământul victimei este element al tipicit ății obiective, fiind
cerut de îns ăși norma de incriminare).
analiza inciden ței cauzei justificative se va efectua dup ă ce s-a stabilit c ă fapta săvârșită este tipic ă;
consimțământul persoanei v ătămate poate fi invocat :
atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice.
valoarea social ă poate fi:
lezată (în cazul infrac țiunilor de rezultat);
pusă în pericol (în cazul infrac țiunilor de pericol).
I. CONDIȚII
să se săvârșească o faptă prevăzută de legea penal ă → fapta trebuie s ă fie tipică;
persoana v ătămată să fie titularul valorii ocrotite ;
titularul valorii s ă poată să dispună de aceasta în mod legal → este prev ăzut explicit c ă valoarea
ocrotită nu poate fi via ța persoanei;
consimțământul trebuie s ă fie:
serios;
Consim țământul persoanei v ătămate 47
liber exprimat (s ă nu fie viciat de dol, violen ță, eroare esen țială);
dat în cuno șƟnță de cauză → persoana v ătămată trebuie s ă aibă discernământ, nu neap ărat
capacitate deplin ă de exerci țiu;
determinat și neechivoc (nu poate fi teoretic sau eventual).
consimțământul poate fi exprimat în orice form ă (oral, scris sau tacit);
consimțământul poate fi exprimat personal sau, excep țional, prin reprezentant (spre exemplu,
consimțământul fiului pentru o interven ție medical ă asupra tat ălui vârstnic );
consimțământul trebuie s ă intervină anterior primului act de executare a faptei tipice:
dacă survine pe parcursul execut ării, se reține tentativa, dac ă tentativa este incriminat ă;
fapta nu este justificat ă dacă persoana v ătămată nu și-a dat consim țământul anterior primului
act de executare, chiar dac ă ratifică ulterior ac țiunea/inac țiunea tipic ă;
pentru activit ățile cu durat ă de consumare, consim țământul trebuie s ă rămână valabil exprimat
pe întreaga durat ă a executării, până la epuizare.
NB Dacă consimțământul persoanei v ătămate se reg ăsește printre elementele de tipicitate obiec-
tivă, atunci consim țământul nu este cauz ă justificativ ă, ci cauză care înlătură chiar tipicitatea
(exemplu: dac ă luarea unui bun se realizeaz ă cu consim țământul persoanei în a c ărei posesie
se află bunul, fapta nu e tipic ă, lipsa consim țământului fiind o condi ție a tipicit ății obiective ).
II. EFECTE
fapta nu este infrac țiune, lipsind tr ăsătura esen țială a anƟjuridicității → se înlătură răspunderea
penală;
dacă consimțământul este dat pentru comiterea faptei cu inten ție, dar din culp ă se produce un
rezultat mai grav, f ăptuitorul va r ăspunde pentru fapta comis ă din culpă;
produce efecte in rem ;
nu se pot aplica pedepse;
nu se pot lua m ăsuri educative;
nu se pot lua m ăsuri de siguran ță;
nu produce efecte în cazul:
infracțiunilor contra vie ții (va produce efecte în cazul infrac țiunilor contra integrit ății/sănătății);
când legea exclude efectul justificativ al acestuia ( exemplu: infrac țiunea de tortur ă).
nu se atrage r ăspunderea civil ă delictual ă (din moment ce persoana v ătămată a consim țit la
producerea prejudiciului).
NB Consimțământul nu justific ă faptele penale care aduc atingere ordinii publice sau bunelor
moravuri.
FIȘA
NR. 10 CONSTRÂNGEREA FIZIC Ă ȘI
CONSTRÂNGEREA MORAL Ă1
Sediul materiei: art. 24-25 C. pen.
I. CONSTRÂNGEREA FIZICĂ
Sediul materiei: art. 24 C. pen.
Art. 24. Constrângerea fizic ă. Nu este imputabil ă fapta prev ăzută de legea penal ă săvârșită din cauza unei constrângeri fizice
căreia făptuitorul nu i-a putut rezista.
Noțiune – cauză de neimputabilitate constând în presiunea fizic ă irezistibil ă exercitat ă
asupra făptuitorului, ce îl determin ă pe acesta s ă săvârșească o faptă prevăzută de
legea penal ă.
premisă: originea constrângerii este exterioar ă persoanei constrânse, iar f ăptuitorului îi este
afectată voința (el nu este iresponsabil, p ăstrând reprezentarea faptelor sale, îns ă voința de a
acționa nu îi apar ține).
1. Condiții
să fie săvârșită o faptă prevăzută de legea penal ă de către cel constrâns → fapta trebuie s ă fie
tipică și nejustificat ă;
cel constrâns poate ac ționa în calitate de autor, coau tor, instigator sau complice;
fapta poate consta într-o ac țiune sau inac țiune (presiunea exterioar ă fie forțează făptuitorul la
săvârșirea unei fapte penale, fie împiedic ă pe acesta de la îndeplinirea unei obliga ții legale de a
acționa);
fapta poate îmbr ăca forma tentativei sau a faptului consumat.
să existe o acțiune de constrângere a f ăptuitorului ;
constrângerea trebuie s ă fie:
irezisƟbilă → persoana constrâns ă trebuie s ă nu poată să opună rezistență forței de constrân-
gere; caracterul irezistibil se apreciaz ă concret, prin raportare la posibilit ățile făptuitorului de a
rezista și la natura și puterea for ței de constrângere;
exercitată direct asupra f ăptuitorului → dacă este exercitat ă asupra altei persoane pentru a-l
determina pe f ăptuitor la un anumit comportament → constrângere moral ă.
constrângerea poate fi exercitat ă:
de o persoan ă;
1 Pentru o prezentare comparativ ă a acestor institu ții, a se consulta tabelul din anexa nr. 2.
Constrângerea fizic ă și constrângerea moral ă 49
NB În cazul în care constrângerea fizic ă este exercitat ă de o persoan ă, se va re ține participa ția
improprie, sub forma instig ării la fapta celui constrâns.
de un fenomen natural sau de un animal (care nu se afl ă sub controlul f ăptuitorului).
NB În cazul în care constrângerea fizic ă este realizat ă voit chiar de f ăptuitor, pentru ca ulterior s ă
poată invoca neimputabilitatea, va r ăspunde penal, dac ă nu este incident ă altă cauză de
neimputabilitate.
constrângerea trebuie s ă se exercite pe tot parcursul s ăvârșirii faptei – în situa ția în care constrân-
gerea înceteaz ă, iar făptuitorul continu ă activitatea infrac țională, nu se poate re ține cauza de
neimputabilitate.
NB Spre deosebire de starea de necesitate, unde f ăptuitorul poate opta între a realiza ac țiunea
de salvare sau a l ăsa pericolul s ă se produc ă, la constrângerea fizic ă nu există opțiune, cel
constrâns trebuind s ă acționeze.
2. Efecte
înlătură imputabilitatea – produce efecte cu privire la vinov ăția făptuitorului, fapta nemaifiind
infracțiune → se înlătură răspunderea penal ă;
NB Dacă este incident ă o cauză justificativ ă, nu se mai analizeaz ă imputabilitatea.
nu se extinde și asupra participan ților, operând numai in personam;
nu permite :
aplicarea pedepselor;
aplicarea m ăsurilor educative.
se pot aplica m ăsuri de siguran ță;
în principiu, nu se va angaja r ăspunderea civil ă delictuală a făptuitorului.
II. CONSTRÂNGEREA MORALĂ
Sediul materiei: art. 25 C. pen.
Art. 25. Constrângerea moral ă. Nu este imputabil ă fapta prev ăzută de legea penal ă săvârșită din cauza unei constrângeri
morale, exercitat ă prin amenin țare cu un pericol grav pentru persoana f ăptuitorului ori a altuia și care nu putea fi înl ăturat în
alt mod.
Noțiune – cauză de neimputabilitate constând în presiunea exercitat ă asupra psihicului
făptuitorului, printr-o amenin țare cu un pericol grav, ce îl determin ă p e a c e s t a s ă
săvârșească o faptă prevăzută de legea penal ă.
50 Drept penal. Partea general ă
premisă: originea constrângerii este exterioar ă persoanei constrânse, provenind exclusiv de la o alt ă
persoană care o amenin ță cu un pericol grav, iar f ăptuitorului îi este afectat ă voința (el nu este
iresponsabil, p ăstrând reprezentarea faptelor sale, îns ă voința de a acționa nu îi apar ține).
1. Condiții
să fie săvârșită o faptă prevăzută de legea penal ă de către cel constrâns → fapta trebuie s ă fie
tipică și nejustificat ă;
cel constrâns poate ac ționa în calitate de autor, coau tor, instigator sau complice;
fapta poate consta într-o ac țiune sau inac țiune (presiunea exterioar ă fie forțează făptuitorul la
săvârșirea unei fapte penale, fie împiedic ă pe acesta de la îndeplinirea unei obliga ții legale de a
acționa);
fapta poate îmbr ăca forma tentativei sau a faptului consumat.
să existe o ac țiune de constrângere concretizat ă printr-o amenințare cu un pericol grav :
amenințarea poate fi oral ă, în scris sau transmis ă în orice alt mod de natur ă a insufla o temere
puternică celui constrâns;
amenințarea ar putea fi înso țită și de anumite acte fizice, îns ă principala ac țiune asupra f ăptuito-
rului o are amenin țarea cu pericolul grav;
pericolul trebuie s ă fie actual sau iminent;
pericolul cu care se amenin ță trebuie s ă fie injust (nu se poate re ține cauza de neimputabilitate
dacă se amenin ță cu producerea unei consecin țe grave, dar just ă – spre exemplu, se amenin ță
cu efectuarea unui control de audit, în urma c ăruia s-ar putea sesiza nereguli );
pericolul trebuie s ă fie propor țional consecin țelor cauzate de s ăvârșirea faptei sub constrângere
(spre exemplu, nu se va putea re ține constrângerea moral ă dacă o persoan ă este amenin țată cu
sustragerea unui bun de valoare, motiv pentru care s ăvârșește, sub constrângere, un omor );
pericolul grav ar putea privi via ța, integritatea corporal ă, sănătatea sau libertatea celui amenin-
țat; de asemenea, pot exista situa ții în care amenin țarea ar fi la adresa demnit ății (spre exemplu,
este amenin țată cu o calomnie o persoan ă publică care ar suferi consecin țe grave prin știrbirea
reputației) sau a patrimoniului ( spre exemplu, se amenin ță integritatea locuin ței familiei per-
soanei constrânse );
gravitatea se analizeaz ă prin raportare la valoarea social ă afectată;
pericolul grav poate privi pe f ăptuitor sau pe o alt ă persoană.
pericolul s ă nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin s ăvârșirea faptei prev ăzute de legea penal ă:
constrângerea trebuie s ă fie irezisƟbilă → persoana constrâns ă trebuie s ă nu poat ă opune
rezistență forței de constrângere;
existența unei alternative la s ăvârșirea faptei prev ăzute de legea penal ă de către cel constrâns
se va aprecia în concret, a șadar se poate re ține inciden ța constrângerii morale chiar dac ă ar fi
existat în mod strict obiectiv o alt ă alternativ ă, care, din cauza temerii insuflate de amenin țarea
cu pericolul grav, nu a fost evident ă pentru cel constrâns → evaluarea se face de la caz la caz, în
funcție de circumstan țele concrete ale cauzei (evaluare atât obiectiv ă, cât și subiectiv ă).
constrângerea este exercitat ă întotdeauna de o persoan ă;
Constrângerea fizic ă și constrângerea moral ă 51
constrângerea trebuie s ă preceadă săvârșirea faptei – în situa ția în care constrângerea înceteaz ă,
iar făptuitorul continu ă activitatea infrac țională, nu se poate re ține cauza de neimputabilitate.
NB Spre deosebire de starea de necesitate, unde f ăptuitorul poate opta între a realiza ac țiunea
de salvare sau a l ăsa pericolul s ă se produc ă, la constrângerea moral ă nu există opțiune, cel
constrâns trebuind s ă acționeze.
2. Efecte
înlătură imputabilitatea – produce efecte cu privire la vinov ăția făptuitorului, fapta nemaifiind
infracțiune → se înlătură răspunderea penal ă;
NB Dacă este incident ă o cauză justificativ ă, nu se mai analizeaz ă imputabilitatea.
nu se extinde și asupra participan ților, operând numai in personam;
nu permite:
aplicarea pedepselor;
aplicarea m ăsurilor educative.
se pot aplica m ăsuri de siguran ță;
în principiu, nu se va angaja r ăspunderea civil ă delictuală a făptuitorului;
persoana care a exercitat constrângerea va r ăspunde ca instigator la fapta s ăvârșită de cel
constrâns.
FIȘA
NR. 11 EXCESUL NEIMPUTABIL1
Sediul materiei: art. 26 C. pen.
Art. 26. Excesul neimputabil. (1) Nu este imputabil ă fapta prev ăzută de legea penal ă săvârșită de persoana aflat ă în stare de
legitimă apărare, care a dep ășit, din cauza tulbur ării sau temerii, limitele unei ap ărări proporționale cu gravitatea atacului.
(2) Nu este imputabil ă fapta prev ăzută de legea penal ă săvârșită de persoana aflat ă în stare de necesitate, care nu și-a dat seama,
în momentul comiterii faptei, c ă pricinuie ște urmări vădit mai grave decât cele ca re s-ar fi putut produce dac ă pericolul nu era
înlăturat.
Noțiune – cauză de neimputabilitate aplicabil ă situației depășirii limitelor unei ap ărări
proporționale cu atacul sau situa ției depășirii limitelor st ării de necesitate, în anumite
condiții reglementate de lege.
premisa:
fie depășirea limitelor legitimei ap ărări, din cauza tulbur ării sau temerii;
fie depășirea limitelor st ării de necesitate, prin necon știentizarea, la momentul comiterii faptei,
că sunt pricinuite urm ări mai grave decât s-ar fi produs în lipsa înl ăturării pericolului.
această cauză de neimputabilitate este în strâns ă legătură cu legitima ap ărare sau starea de nece-
sitate, aplicarea ei neputând fi conceput ă în absen ța îndeplinirii par țiale a condi țiilor pentru re ți-
nerea uneia dintre cele dou ă cauze justificative;
cunoaște două modalități, cu cerin țe distincte:
excesul neimputabil de apărare [art. 26 alin. (1) C. pen.];
excesul neimputabil în acțiunea de salvare [art. 26 alin. (2) C. pen.].
I. EXCESUL NEIMPUTABIL DE APĂRARE
cauza poate fi invocat ă doar de persoana fizic ă;
presupune îndeplinirea tuturor condi țiilor privitoare la atac și la apărare pentru re ținerea săvârșirii
unei fapte prev ăzute de legea penal ă în legitim ă apărare , mai puțin propor ționalitatea ap ărării cu
atacul (gravitatea ap ărării depășește pe aceea a atacului);
depășirea limitelor legitimei ap ărări → presupune exercitarea unei ap ărări ce produce consecin țe
mai grave decât s-ar fi produs prin atacul contracarat;
poate fi voluntar ă sau involuntar ă.
NB Nu se poate re ține excesul neimputabil dac ă apărarea este v ădit și semnificativ dispropor țio-
nată față de atac.
1 Pentru o prezentare comparativ ă a acestor institu ții, a se vedea tabelul de la finalul acestei fi șe.
Excesul neimputabil 53
condiție sine qua non → depășirea limitelor legi Ɵmei apărări să fie datorat ă tulburării sau temerii
cauzate prin atac → dacă depășirea a avut la baz ă orice alt ă cauză, această cauză de neimpu-
tabilitate nu se poate re ține – se va re ține eventual circumstan ța atenuant ă legală a excesului
scuzabil.
II. EXCESUL NEIMPUTABIL ÎN ACȚIUNEA DE SALVARE
cauza poate fi invocat ă doar de persoana fizic ă;
presupune îndeplinirea tuturor condi țiilor privitoare la pericol și la acțiunea de salvare pentru re ți-
nerea săvârșirii unei fapte prev ăzute de legea penal ă în stare de necesitate, mai pu țin propor ționali-
tatea acțiunii de salvare cu gravitatea pericolului (gravitatea ac țiunii de salvare dep ășește pe aceea a
pericolului);
depășirea limitelor st ării de necesitate → presupune realizarea unei ac țiuni de salvare ce produce
consecințe mai grave decât s-ar fi produs dac ă pericolul nu ar fi fost contracarat;
poate fi doar involuntar ă.
NB Nu se poate re ține excesul neimputabil dac ă acțiunea de salvare este v ădit și semnificativ
dispropor ționată față de pericol.
condiție sine qua non → depășirea limitelor st ării de necesitate s ă fie datorat ă faptului c ă salvatorul
nu avut reprezentarea , în momentul realiz ării acțiunii de salvare, faptului c ă pricinuie ște urmări
vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dac ă pericolul nu era înl ăturat → dacă salva-
torul și-a dat seama c ă acțiunea lui va produce efecte v ădit mai grave decât s-ar fi produs în absen ța
salvării, aceast ă cauză de neimputabilitate nu se poate re ține – se va re ține eventual circumstan ța
atenuantă legală a excesului scuzabil.
III. EFECTE
înlătură imputabilitatea – produce efecte cu privire la vinov ăția făptuitorului, fapta nemaifiind
infracțiune → se înlătură răspunderea penal ă;
NB Dacă este incident ă o cauză justificativ ă, nu se mai analizeaz ă imputabilitatea.
nu se extinde și asupra participan ților, operând numai in personam;
nu permite:
aplicarea pedepselor;
aplicarea m ăsurilor educative.
se pot aplica m ăsuri de siguran ță;
se poate angaja r ăspunderea civil ă delictual ă a făptuitorului, acesta fiind dator la plata unei indem-
nizații adecvate și echitabile (potrivit art. 1360 alin. (2) și urm. C. civ.) pentru acoperirea prejudiciului
cauzat.
54 Drept penal. Partea general ă
NB Potrivit jurispruden ței CEDO, no țiunii de dep ășire a legitimei ap ărări îi corespunde în dreptul
penal român conceptul de „exces justificat”. Chiar dac ă membrii for țelor de securitate nu
sunt de iure excluși de la excesul de autoap ărare, calitatea sau func ția lor sunt factori care pot
fi luați în considerare atunci când se analizeaz ă împrejur ările unei cauze. În condi țiile în care
comportamentul persoanei nu a reprezentat o amenin țare gravă și serioasă pentru ordinea
publică sau integritatea fizic ă a agenților forței publice, folosirea armei de c ătre aceștia din
urmă apare nejustificat ă.
Tabel comparativ
EXCESUL NEIMPUTABIL DE AP ĂRARE
ȘI EXCESUL NEIMPUTABIL ÎN AC ȚIUNEA DE SALVARE
Excesul neimputabil
de apărare Excesul neimputabil
în acțiunea de salvare
poate fi invocat numai de PF poate fi invocat numai de PF
trebuie îndeplinite toate condi țiile de la atac și
apărare, mai pu țin propor ționalitatea trebuie îndeplinite toate condi țiile de la pericol și acțiunea
de salvare, mai pu țin propor ționalitatea
dacă nu sunt îndeplinite celelalte condi ții ale
legitimei ap ărări, nu se poate invoca excesul
neimputabil dacă nu sunt îndeplinite celelalte condi ții ale stării de
necesitate, nu se poate invoca excesul neimputabil
apărarea nu trebuie s ă fie vădit și semnificativ
dispropor ționată
poate fi voluntar sau involuntar poate fi doar involuntar → făptuitorul nu trebuie s ă aibă
reprezentarea c ă va pricinui urm ări vădit mai grave;
dacă depășirea limitelor legitimei ap ărări nu este
determinat ă de tulburare/temere, nu se va re ține
excesul neimputabil, dar se poate re ține
circumstan ța atenuant ă legală. dacă făptuitorul a avut reprezentarea urm ărilor vădit mai
grave, se poate re ține circumstan ța atenuant ă legală.
FIȘA
NR. 12 MINORITATEA, IRESPONSABILITATEA
ȘI INTOXICA ȚIA
Sediul materiei: art. 27-29 C. pen.
I. MINORITATEA FĂPTUITORULUI
Art. 27. Minoritatea f ăptuitorului. Nu este imputabil ă fapta prev ăzută de legea penal ă săvârșită de un minor, care la data
comiterii acesteia nu îndeplinea condi țiile legale pentru a r ăspunde penal.
Noțiune – cauză de neimputabilitate aplicabil ă situației în care f ăptuitorul minor nu
îndeplinește condițiile de vârst ă pentru a fi angajat ă răspunderea sa penal ă.
premisă: în funcție de vârsta pe care o are, f ăptuitorul va avea sau nu reprezentarea faptelor sale și,
corelaƟv, va răspunde sau nu penal → vârsta in fluențează voința.
Reguli:
minorul < 14 ani → nu răspunde penal;
prezumție absolut ă că nu răspunde penal.
minorul cu vârsta între 14 și 16 ani → răspunde penal doar dac ă se dovede ște că avea discern ământ
la momentul s ăvârșirii faptei;
prezumție relaƟvă că răspunde penal → se stabile ște in concreto , de la caz la caz, dac ă un
anume făptuitor avea reprezentarea faptei comise și urmărilor acesteia;
dacă nu avea discern ământ, se re ține starea de minoritate (cauz ă de neimputabilitate).
minorul cu vârsta ≥ 16 ani → răspunde penal, dac ă nu se reține o altă cauză de neimputabilitate;
prezumție relaƟvă de existen ță a discern ământului → trebuie înl ăturată, pentru a se re ține o
altă cauză de neimputabilitate ( iresponsabilitatea, de exemplu );
dacă nu avea discern ământ, se re ține starea de iresponsabilitate (cauz ă de neimputabilitate).
1. Condiții
Pentru a se re ține minoritatea f ăptuitorului, cu consecin ța neimputabilit ății faptei, este necesar:
ca minorul s ă fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penal ă;
ca autor sau sub orice form ă de participare (coautor , instigator, complice);
cu orice form ă de vinovăție → intenție, intenție depășită sau culpă;
sub orice form ă a infracțiunii → tentaƟvă sau fapt consumat/epuizat;
fapta trebuie s ă fie tipică.
ca minorul s ă nu îndeplineasc ă condițiile pentru a se angaja r ăspunderea sa penal ă:
să aibă sub 14 ani sau
să aibă între 14 și 16 ani și să nu fi avut discern ământ.
56 Drept penal. Partea general ă
NB Minoritatea opereaz ă și atunci când se s ăvârșește (se consum ă) o infrac țiune progresiv ă
anterior vârstei de 14 ani, dar urm ările (momentul epuiz ării) se produc dup ă ce minorul poate
fi tras la r ăspundere penal ă.
NB Pentru infrac țiunile continue/continuate/de obicei care s-au consumat anterior vârstei de 14
ani, dar s-au epuizat dup ă vârsta de 14 ani, minorul r ăspunde numai pentru actele materiale
săvârșite după împlinirea vârstei de 14 ani, dac ă a avut discern ământ.
2. Efecte
înlătură imputabilitatea – produce efecte cu privire la vinov ăția făptuitorului, fapta nemaifiind
infracțiune → se înlătură răspunderea penal ă;
nu se extinde și asupra participan ților, operând numai in personam ;
dacă minorul a fost determinat sau aj utat de alte persoane, se va re ține săvârșirea faptei în
participație improprie;
nu permite:
aplicarea pedepselor;
aplicarea m ăsurilor educative.
se pot lua m ăsuri de siguran ță;
nu înlătură răspunderea civil ă delictual ă a persoanelor care aveau minorul în îngrijire, dac ă se
dovedește culpa acestora în îndeplinirea obliga ției de supraveghere a minorului;
înlătură răspunderea civil ă delictual ă dacă minoritatea vine în concurs cu alte cauze care înl ătură
răspunderea penal ă, cum ar fi legitima ap ărare.
II. IRESPONSABILITATEA FĂPTUITORULUI
Art. 28. Iresponsabilitatea. Nu este imputabil ă fapta prev ăzută de legea penal ă săvârșită de persoana care, în momentul
comiterii acesteia, nu putea s ă-și dea seama de ac țiunile sau inac țiunile sale ori nu putea s ă le controleze, fie din cauza unei boli
psihice, fie din alte cauze.
Noțiune – cauză de neimputabilitate aplicabil ă situației în care f ăptuitorul nu putea
să-și dea seama de ac țiunile sau inac țiunile sale ori nu putea s ă le controleze, din cauza
unei boli psihice sau a altor cauze.
premisă: din cauza unei boli psihice sau din alte cauze, f ăptuitorul:
nu putea s ă-și dea seama de ac țiunile sau inac țiunile sale sau
nu putea s ă le controleze.
cunoaște două aspecte (modalități alternative ale iresponsabilit ății în textul de incriminare):
cel intelectiv → făptuitorul nu î și poate da seama de semni ficația faptelor sale (deci nu are
discernământ);
cel volitiv → făptuitorul nu poate s ă își dirijeze în mod normal ac țiunile sau inac țiunile.
Minoritatea, iresponsabilitatea și intoxicația 57
iresponsabilitatea → stare psiho fizică în care persoana fie și-a pierdut discern ământul, fie nu î și
poate controla faptele;
poate fi permanent ă sau temporar ă;
poate fi congenital ă sau survenit ă.
cauze → boală psihică (de exemplu, aliena ția mintală sau alte afec țiuni mintale ) sau alte cauze ( de
exemplu, semi-incon știența cauzată de hipnoz ă) → existența bolii trebuie dovedit ă;
poate fi invocat ă doar de persoana fizic ă.
1. Condiții
Pentru a se re ține iresponsabilitatea f ăptuitorului, cu consecin ța neimputabilit ății acestuia, este necesar:
ca acesta să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penal ă;
ca autor sau sub orice form ă de participare (coautor , instigator, complice);
sub orice form ă a infracțiunii → tentaƟvă sau fapt consumat/epuizat;
fapta trebuie s ă fie tipică.
ca incapacitatea s ă existe la momentul s ăvârșirii faptei și să dureze pe tot parcursul execut ării;
este necesar ă dovedirea st ării de iresponsabilitate, pe baza unei expertize medico-legale;
este posibil ca fapta s ă fi fost săvârșită într-un moment de luciditate, iar în acest caz nu se poate
reține iresponsabilitatea, ci eventual o atenuare a r ăspunderii cu ocazia individualiz ării pedepsei;
condiția este îndeplinit ă și dacă, după săvârșirea faptei, starea de iresponsabilitate înceteaz ă;
condiția nu este îndeplinit ă dacă starea de iresponsabilitate intervine dup ă săvârșirea faptei.
2. Efecte
înlătură imputabilitatea – produce efecte cu privire la vinov ăția făptuitorului, fapta nemaifiind
infracțiune → se înlătură răspunderea penal ă;
nu se extinde și asupra participan ților, operând numai in personam ;
nu permite:
aplicarea pedepselor;
aplicarea m ăsurilor educative.
se pot lua m ăsuri de siguran ță cu un caracter medical → obligarea la tratament medical sau
internarea medical ă;
nu înlătură răspunderea civil ă delictuală;
este posibil ca iresponsabilitatea s ă vină în concurs cu alte cauze, precum legitima ap ărare.
NB Trebuie ca f ăptuitorul s ă nu-și fi provocat singur starea de iresponsabilitate ( actio libera in
causa ).
58 Drept penal. Partea general ă
III. INTOXICA ȚIA
Art. 29. Intoxica ția. Nu este imputabil ă fapta prev ăzută de legea penal ă săvârșită de persoana care, în momentul comiterii
acesteia, nu putea s ă-și dea seama de ac țiunile sau inac țiunile sale ori nu putea s ă le controleze, din cauza intoxic ării involuntare
cu alcool sau cu alte substan țe psihoactive.
Noțiune – cauză de neimputabilitate aplicabil ă situației în care f ăptuitorul nu putea
să-și dea seama de ac țiunile sau inac țiunile sale ori nu putea s ă le controleze, din cauza
intoxicării involuntare cu alcool sau cu alte substan țe psihoactive.
premisă: din cauza intoxic ării involuntare cu alcool sau cu alte substan țe psihoactive, f ăptuitorul:
nu putea s ă-și dea seama de ac țiunile sau inac țiunile sale sau
nu putea s ă le controleze.
cunoaște două aspecte (modalități alternative ale intoxica ției în textul de incriminare):
cel intelectiv → făptuitorul nu î și poate da seama de semni ficația faptelor sale (deci nu are
discernământ);
cel volitiv → făptuitorul nu poate s ă își dirijeze în mod normal ac țiunile sau inac țiunile.
intoxicația → stare psiho fizică în care persoana fie și-a pierdut discern ământul, fie nu î și poate
controla faptele, din cauz a consumului involuntar de alcool sau alte substan țe psihoactive;
cauze → consumul involuntar de:
alcool;
substanțe psihoac Ɵve → substanțe stabilite prin lege, la propunerea Ministerului S ănătății
(art. 241 din Legea de punere în aplicare a Codului penal).
poate fi invocat ă doar de persoana fizic ă;
trebuie realizat ă distincția între:
intoxicația voluntar ă incomplet ă → circumstan ță atenuant ă/agravant ă;
intoxicația voluntar ă completă → circumstan ță atenuant ă/agravant ă;
intoxicația involuntar ă incomplet ă → circumstan ță atenuant ă judiciară;
intoxicația involuntar ă completă → cauză de neimputabilitate.
1. Condiții
Pentru a se re ține intoxica ția făptuitorului, cu consecin ța neimputabilit ății acestuia, este necesar:
ca acesta să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penal ă;
ca autor sau sub orice form ă de participare (coautor , instigator, complice);
sub orice form ă a infracțiunii → tentaƟvă sau fapt consumat/epuizat;
fapta trebuie s ă fie tipică.
ca intoxicația să existe la momentul s ăvârșirii faptei și să dureze pe tot parcursul execut ării;
dacă starea exista numai la momentul lu ării rezoluției infracționale, dar a disp ărut pe parcursul
executării, nu se re ține cauza de neimputabilitate;
Minoritatea, iresponsabilitatea și intoxicația 59
la infracțiunea progresiv ă, se reține cauza de neimputabilitate dac ă starea de intoxica ție invo-
luntară completă exista la momentul comiterii (momentul consum ării), chiar dac ă nu mai exist ă
la momentul epuiz ării;
la infracțiunile omisive, starea de intoxica ție trebuie s ă existe pe toat ă durata în care f ăptuitorul
avea obliga ția de a ac ționa;
la concursul de infrac țiuni, starea trebuie s ă existe la momentul comiterii fiec ărei infracțiuni;
este necesar ă dovedirea st ării de intoxica ție.
ca intoxicația să se produc ă involuntar (accidental) sau din eroare;
ca făptuitorul s ă-și piardă total capacit ățile volitive/intelective.
2. Efecte
înlătură imputabilitatea – produce efecte cu privire la vinov ăția făptuitorului, fapta nemaifiind
infracțiune → se înlătură răspunderea penal ă;
nu se extinde și asupra participan ților, operând numai in personam ;
nu permite:
aplicarea pedepselor;
aplicarea m ăsurilor educative.
se pot lua m ăsuri de siguran ță cu un caracter medical → obligarea la tratament medical sau inter-
narea medical ă;
nu înlătură răspunderea civil ă delictuală;
este posibil ca intoxica ția să vină în concurs cu alte cauze justificative sau de neimputabilitate,
precum legitima ap ărare.
FIȘA
NR. 13 EROAREA
Sediul materiei: art. 30 C. pen.
Art. 30. Eroarea. (1) Nu constituie infrac țiune fapta prev ăzută de legea penal ă săvârșită de persoana care, în momentul
comiterii acesteia, nu cuno ștea existen ța unei stări, situații ori împrejur ări de care depinde caracterul penal al faptei.
(2) Dispozi țiile alin. (1) se aplic ă și faptelor s ăvârșite din culp ă pe care legea penal ă le pedepse ște, numai dac ă necunoașterea
stării, situației ori împrejur ării respective nu este ea îns ăși rezultatul culpei.
(3) Nu constituie circumstan ță agravant ă sau element circumstan țial agravant starea, situa ția ori împrejurarea pe care
infractorul nu a cunoscut-o în momentul s ăvârșirii infrac țiunii.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplic ă în mod corespunz ător și în cazul necunoa șterii unei dispozi ții legale extrapenale.
(5) Nu este imputabil ă fapta prev ăzută de legea penal ă săvârșită ca urmare a necunoa șterii sau cunoa șterii greșite a caracterului
ilicit al acesteia din cauza unei împrejur ări care nu putea fi în niciun fel evitat ă.
Noțiune – acea cauz ă de neimputabilitate aplicabil ă în situația în care f ăptuitorul are o
greșită reprezentare a realit ății la momentul s ăvârșirii faptei, necunoscând existen ța
unei stări/situații/împrejur ări de care depinde caracterul penal al faptei.
premisă: făptuitorul s ăvârșește o faptă pe care, datorit ă necunoa șterii unor anumite elemente, o
crede licit ă, deși ea are caracter penal;
are loc alterarea factorului intelectiv → făptuitorul are o reprezentare eronat ă a realității, fie prin
completa necunoa ștere, fie prin cunoa șterea greșită a elementelor realit ății;
poate fi invocat ă atât de persoana fizic ă, cât și de persoana juridic ă (în cazul erorii organelor de
conducere).
I. TIPURI DE ERORI
1. Eroarea de fapt și eroarea de drept
eroare de fapt → necunoa șterea unui element din realitatea material ă (o persoan ă, un bun, o
situație);
eroare de drept → necunoașterea unei norme de conduit ă obligatorie;
eroare de drept extrapenal → necunoașterea unei norme de drept, alta decât de drept penal;
eroare de drept penal → necunoașterea unei norme de drept penal.
2. Eroarea proprie și eroarea provocat ă
eroare proprie → generată de conduita f ăptuitorului și datorată ignoranței acestuia (nu exist ă con-
tribuția unei alte persoane la eroare);
eroare provocat ă → inducerea în eroare a f ăptuitorului de c ătre o altă persoană.
Eroarea 61
3. Eroarea vincibil ă (culpabil ă) și eroarea invincibil ă
eroare vincibil ă → percepție falsă asupra realit ății, realizat ă fie cu inten ție, fie din culp ă;
exclude vinov ăția făptuitorului numai în cazul acelor infrac țiuni care se s ăvârșesc doar cu in-
tenție.
eroare invincibil ă → percepție falsă a realității imposibil de evitat, indiferent de num ărul diligen țelor
rezonabile depuse.
exclude vinov ăția făptuitorului, în orice form ă s-ar regăsi (intenție sau culp ă).
4. Eroarea esen țială și eroarea neesen țială
eroare esen țială → jusƟfică integral ac țiunea făptuitorului, care devine neimputabil ă acestuia;
eroare neesen țială → nu jusƟfică acțiunea făptuitorului, acesta con Ɵnuă să răspundă penal (even-
tual, reținerea erorii neesen țiale ar putea atrage o r ăspundere penal ă atenuată cu ocazia individuali-
zării pedepsei aplicate).
5. Eroarea asupra tipicit ății și eroarea asupra antijuridicit ății
eroare asupra tipicit ății → vizează eroarea cu privire la elementele cons ƟtuƟve ale infrac țiunii;
eroare asupra antijuridicit ății → vizează eroarea invincibil ă asupra caracterului ilicit al faptei.
presupune necunoa șterea/cunoa șterea greșită a caracterului ilicit, din cauza unei împrejur ări ce
nu poate fi în niciun fel evitat ă.
Delimitări
Eroare asupra tipicității Eroare asupra antijuridicit ății
eroare de fapt ________ __
eroare de drept eroare de drept
eroare vincibil ă ________ __
eroare invincibil ă eroare invincibil ă
II. CONDI ȚIILE REȚINERII CAUZEI DE NEIMPUTABILITATE
trebuie să se fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penal ă, nejustificat ă (dacă nu sunt îndeplinite
condițiile tipicității/antijuridicit ății, analiza imputabilit ății este inutil ă);
făptuitorul trebuie s ă se fi aflat în eroare, astfel:
dacă eroarea este asupra tipicit ății, persoana trebuie s ă nu fi cunoscut/s ă fi cunoscut gre șit
existența unei stări/situații/împrejur ări de care depinde caracterul penal al faptei;
dacă eroarea este asupra antijuridicit ății, făptuitorul, din eroare, apreciaz ă fapta săvârșită ca
fiind permis ă de lege.
NB La infracțiunea complexă:
eroarea asupra tipicit ății infracțiunii absorbante înl ătură numai caracterul penal al acesteia,
făptuitorul putând r ăspunde pentru infrac țiunea absorbit ă, cu privire la care cauza de
neimputabilitate nu opereaz ă;
62 Drept penal. Partea general ă
eroarea asupra tipicit ății infracțiunii absorbite poate conduce la înl ăturarea caracterului
penal al infrac țiunii absorbante.
eroarea trebuie s ă existe la momentul comiterii faptei;
la infracțiunile continue/continuate/de obicei , eroarea trebuie s ă existe pe toat ă durata
săvârșirii faptei, pân ă în momentul epuiz ării;
la infracțiunea progresiv ă, eroarea trebuie s ă existe în momentul s ăvârșirii actului (momentul
consumării), chiar dac ă la momentul producerii rezultatului mai grav (momentul epuiz ării)
eroarea nu mai exist ă.
NB Pot fi erori asupra tipicit ății și:
eroarea care prive ște elementele obiective ale unei cauze justificative;
eroarea asupra unei norme extrapenale.
nu există eroare în cazul:
aberatio ictus – se produce un alt rezultat, dar de aceea și natură, din cauza efectu ării în mod
defectuos a actelor de executare;
error in personam – eroare asupra identit ății/anumitor calit ăți ale victimei.
NB Poate fi eroare asupra antijuridicit ății și eroarea asupra unei norme extrapenale.
eroarea asupra antijuridicit ății trebuie s ă fie:
invincibilă (dacă eroarea este vincibil ă, adică se datoreaz ă culpei, făptuitorul va r ăspunde pentru
fapta săvârșită cu intenție, putându-se re ține o circumstan ță atenuant ă judiciară);
de drept (eroarea poart ă asupra existen ței/limitelor cauzelor justif icative, nu asupra celor de
imputabilitate).
III. EFECTE
înlătură imputabilitatea – produce efecte cu privire la vinov ăția făptuitorului, fapta nemaifiind
infracțiune → se înlătură răspunderea penal ă;
eroarea asupra tipicit ății înlătură imputabilitatea numai atunci când infrac țiunile incriminate sunt
comise cu intenție, ca urmare a lipsei elementului intelectiv din structura inten ției;
în cazul faptelor incriminate și atunci când sunt s ăvârșite din culpă, eroarea înl ătură imputabilitatea
numai dac ă necunoașterea stării/situației/împrejur ării nu este ea îns ăși rezultatul culpei;
dacă eroarea este vincibil ă, datorându-se culpei, r ăspunderea nu va fi angajat ă pentru fapta s ăvâr-
șită cu intenție, ci pentru fapta s ăvârșită din culpă, dacă este incriminat ă;
în cazul erorii asupra elementelor agravante, indiferent dac ă eroarea este culpabil ă sau invincibil ă,
efectul acesteia în cazul infrac țiunii inten ționate îl reprezint ă pierderea caracterului agravat.
Răspunderea va fi angajat ă pentru fapta inten ționată săvârșită în forma de baz ă;
Eroarea 63
la infracțiunea săvârșită din culpă eroarea asupra unei circumstan țe agravante generale sau asupra
unui element circumstan țial agravant înl ătură reținerea agravantei numai dac ă necunoa șterea nu se
datorează culpei;
eroarea asupra unei circumstan țe atenuante nu înl ătură aplicarea acesteia (eroarea nu are efecte
asupra circumstan țelor atenuante);
nu se extinde și asupra participan ților, operând numai in personam ;
nu permite:
aplicarea pedepselor;
aplicarea m ăsurilor educative.
nu înlătură răspunderea civil ă delictuală.
FIȘA
NR. 14 CAZUL FORTUIT
Sediul materiei: art. 31 C. pen.
Art. 31. Cazul fortuit. Nu este imputabil ă fapta prev ăzută de legea penal ă al cărei rezultat e consecin ța unei împrejur ări care
nu putea fi prev ăzută.
Noțiune – acea cauz ă de neimputabilitate aplicabil ă în situația în care s ăvârșirea unei
fapte prev ăzute de legea penal ă a produs un rezultat neconceput și neurmărit de
făptuitor, care este consecin ța unei împrejur ări ce nu putea fi prev ăzută.
premisă: împrejurare exterioar ă a cărei interven ție imprevizibil ă se adaug ă peste ac țiunea/inac țiu-
nea licită/ilicită a unei persoane și conduce la producerea unui rezultat ce nu putea fi prev ăzut.
Exemple: fenomene ale naturii, comportamentul neprev ăzut al unui animal, un defect de fabrica ție,
un scurtcircuit.
I. CONDIȚII
să existe o ac țiune/inac țiune a unei persoane, iar rezultatul ilicit produs s ă fie rezultatul unei for țe
străine de voin ța făptuitorului;
acțiunea/inac țiunea poate fi licit ă sau ilicită.
să existe o împrejurare exterioar ă imprevizibil ă care se suprapune peste (in)ac țiunea (i)licit ă a
făptuitorului;
împrejurarea poate fi anterioar ă, concomitent ă sau ulterioar ă acțiunii;
trebuie s ă existe un raport de cauzalitate între (in)ac țiune, grefat ă pe evenimentul exterior
imprevizibil, și urmarea socialmente periculoas ă;
caracterul imprevizibil trebuie s ă aibă caracter general și obiectiv – nimeni nu trebuie s ă prevadă
intervenția împrejur ării. Reținerea oric ărei culpe exclude re ținerea cazului fortuit.
rezultatul produs s ă constituie o fapt ă prevăzută de legea penal ă (tipică).
rezultatul trebuie s ă fie diferit de cel care s-ar fi produs f ără interven ția împrejur ării impre-
vizibile.
II. EFECTE
înlătură imputabilitatea – produce efecte cu privire la vinov ăția făptuitorului, fapta nemaifiind
infracțiune → se înlătură răspunderea penal ă;
se răsfrânge și asupra par Ɵcipanților → singura cauz ă de neimputabilitate care produce efecte in
rem;
nu permite:
aplicarea pedepselor;
aplicarea m ăsurilor educative.
Cazul fortuit 65
se pot lua m ăsuri de siguran ță;
se înlătură răspunderea civil ă delictuală a făptuitorului;
dacă acțiunea culpabil ă a unui ter ț a creat împrejurarea care a condus la rezultatul p ăgubitor, se va
angaja răspunderea civil ă a terțului;
poate intra în concurs cu alte cauze justificative sau de neimputabilitate.
FIȘA
NR. 15 FAZELE ȘI FORMELE INFRAC ȚIUNII
Noțiune – perioadele și modalit ățile în care se desf ășoară acțiunile ce formeaz ă
activitatea infrac țională.
Perioade în care se desf ășoară activitatea infrac țională:
perioada intern ă;
perioada extern ă.
Perioada intern ă
este situat ă între momentul na șterii ideii de a s ăvârși o infrac țiune și momentul lu ării deciziei în
acest sens;
cuprinde etapa încol țirii ideii de a s ăvârși infracțiunea, etapa deliber ării asupra ideii și, în fine, etapa
luării deciziei infrac ționale;
este o perioad ă psihică, strâns legat ă de vinovăție, ce se petrece doar în mintea f ăptuitorului;
există doar la infrac țiunile săvârșite cu inten ție;
nu are relevan ță în planul r ăspunderii penale.
NB Această perioadă cunoaște o latură externă în situația în care mai multe persoane delibereaz ă
asupra săvârșirii unei infrac țiuni. Dacă scopul dest ăinuirii ideii infrac ționale a fost acela de a
coopta alte persoane la comiterea faptei, se va re ține comiterea infrac țiunii de asociere
pentru săvârșirea de infrac țiuni.
Perioada extern ă
cuprinde:
faza actelor preparatorii;
faza actelor de executare;
faza urmărilor.
faza actelor de preg ătire – se realizeaz ă activități ce pregătesc săvârșirea infrac țiunii;
nu au loc acte de executare, activit ățile efectuate nu fac parte din elementul material al infrac-
țiunii a cărei săvârșire se preg ătește.
faza actelor de executare – se realizeaz ă actul de conduit ă interzis de textul de incriminare (ele-
mentul material al infrac țiunii);
faza urmărilor – producerea rezultatului/pericolului prev ăzut în textul de incriminare.
NB Nu este obligatoriu ca toate fazele perioadei externe s ă se regăsească în fiecare activitate in-
fracțională. Spre exemplu, pot lipsi actele preparatorii, dup ă cum este posibil ca faza urm ărilor
să nu existe, intervenind cauze ce împiedic ă producerea rezultatului .
Fazele și formele infrac țiunii 67
Formele infrac țiunii:
forma actelor preparatorii – corespunde fazei actelor de preg ătire;
forma tentativei – corespunde fazei de executare;
forma faptului consumat – în cadrul fazei urm ărilor, odat ă ce se realizeaz ă rezultatul/pericolul
prevăzut de lege;
forma faptului epuizat – în cadrul fazei urm ărilor, întâlnit ă la infracțiunile cu durat ă de consumare
(continuă/continuat ă/de obicei/de simpl ă repetare/progresiv ă).
I. ACTELE PREPARATORII
Noțiune – activit ăți de creare a cadrului necesar s ăvârșirii infrac țiunii → pregăƟrea
mijloacelor fizice, adunarea informa țiilor etc.
comiterea unei infrac țiuni nu implic ă întotdeauna acte de preg ătire;
se săvârșesc numai cu inten ție;
sunt posibile în cazul infrac țiunilor intenționate (intenție directă/indirectă/depășită);
pot fi licite sau ilicite;
pot fi acte de preg ătire material ă sau intelectual ă;
nu realizeaz ă verbum regens → actele de preg ătire nu intră în elementul material; un act comis cu
intenție care poate duce la consumarea infrac țiunii nu este act de preg ătire;
în principiu , nu au relevan ță penală → nu sunt incriminate;
excepții:
actele preparatorii as imilate tentativei și deci sanc ționate drept acte de executare ( spre exemplu,
în situația unor infrac țiuni contra securit ății naționale );
actele preparatorii ce realizeaz ă conținutul unei alte infrac țiuni incriminate separat ( de exemplu,
deținerea de instrumente în vederea falsific ării de valori, constituirea unui grup infrac țional
organizat ).
NB Acte preparatorii înf ăptuite de alt ă persoană decât autorul → complicitate anterioar ă la in-
fracțiune (doar dac ă autorul trece la executarea hot ărârii infrac ționale și săvârșește cel puțin
o tentativă pedepsibil ă, folosindu-se de actele de preg ătire respective).
II. TENTATIVA
Sediul materiei: art. 32-34 C. pen.
Art. 32. Tentativa. (1) Tentativa constă în punerea în executare a inten ției de a săvârși infracțiunea, executare care a fost îns ă
întreruptă sau nu și-a produs efectul.
(2) Nu exist ă tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infrac țiunii este consecin ța modului cum a fost conceput ă
executarea.
68 Drept penal. Partea general ă
Noțiune – formă a infrac țiunii apar ținând fazei execut ării ce const ă în punerea în
executare a hot ărârii infrac ționale, hot ărâre care:
a fost întrerupt ă (tentativa imperfect ă) sau
nu și-a produs efectul (tentativa perfect ă).
se poate s ăvârși doar cu inten ție directă sau indirect ă;
implică efectuarea unor acte de executare, al tfel nu se poate vorbi despre tentativ ă;
deși nu produce rezultatul prev ăzut de textul de incriminare, se creeaz ă cel puțin o stare de pericol
pentru valoarea social ă protejată.
Clasificarea tentativei:
perfectă (terminat ă) sau imperfect ă (întrerupt ă) (în func ție de gradul de realizare a elementului
material);
idonee sau neidonee (în func ție de aptitudinea de a produce rezultatul socialmente periculos pre-
văzut de norma de incriminare).
1. Condițiile și conținutul tentativei
Condițiile tentativei:
existența intenției de a săvârși o infracțiune (inten ția poate fi atât direct ă, cât și indirectă – această
condiție exclude culpa sau praeterinten ția);
punerea în executare a inten ției infracționale (trebuie distins atent între actele de preg ătire și cele
de executare, doar cele din urm ă atrăgând sanc ționarea, ca tentativ ă);
executarea s ă fi fost întrerupt ă sau să nu-și fi produs efectul.
Conținutul tentativei:
obiectul juridic → același cu cel al infrac țiunii consumate;
obiectul material → poate exista sau nu, în func ție de Ɵpul de infrac țiune;
subiectul activ este persoana fizic ă sau juridic ă, iar participa ția este posibil ă în toate formele → dacă
este cerut ă o anumit ă calitate pentru subiectul activ nemijlocit al infrac țiunii consumate, este
necesar ca acea calitate s ă existe și în cazul infrac țiunii rămase în faza tentativei;
elementul material → actul de executare incriminat, dus sau nu pân ă la capăt → constă întotdeauna
într-o acțiune;
urmarea imediat ă → ca regulă, constă într-o stare de pericol;
latura subiec Ɵvă → doar inten ția directă sau indirect ă.
NB În cazul infrac țiunilor complexe, trebuie s ă existe un început de executare a ac țiunii mijloc.
Fazele și formele infrac țiunii 69
2. Tentativa perfect ă și tentativa imperfect ă1
TentaƟva perfect ă → terminat ă → neproducerea rezultatului.
actul de executare este finalizat;
rezultatul nu s-a produs, din cauze independente de autor, care pot fi:
anterioare (se produc anterior începerii execut ării);
simultane (intervin în acela și timp cu executarea);
supravenite (intervin dup ă ce a început executarea).
este posibil ă la:
infracțiunile de pericol concret;
infracțiunile de rezultat, dac ă sunt susceptibile de tentativ ă perfectă (de exemplu, nu au form ă
perfectă infracțiunile de furt, cele împotriva libert ății sexuale, care se consum ă odată cu efec-
tuarea actului material ).
TentaƟva imperfect ă → întreruperea execut ării.
actul de executare nu a fo st finalizat, fie din voin ța autorului, fie din alte cauze;
cauzele trebuie s ă fie supravenite.
este posibil ă la:
infracțiunile de pericol concret;
infracțiunile de pericol abstract;
infracțiunile de rezultat.
NB Atât tentativa perfect ă, cât și cea imperfect ă pot fi idonee sau neidonee.
3. Tentativa idonee și tentativa neidonee
Tentativa idonee → periculoas ă.
poate fi:
perfectă – terminat ă – actul de executare a fost dus la sfâr șit;
imperfect ă – întrerupt ă – actul de executare a fost întrerupt.
Condiții:
să existe inten ția directă/indirectă de a săvârși infracțiunea;
intenția de a săvârși infracțiunea să fi fost pus ă în executare;
actele de executare:
să fi fost întrerupte (tentativ ă imperfect ă);
deși duse pân ă la capăt, să nu-și fi produs efectul din orice motive (tentativ ă perfectă).
săvârșirea infrac țiunii să fi fost conceput ă în mod idoneu (apt s ă producă rezultatul).
1 Pentru o prezentare comparativ ă a acestor institu ții, a se consulta tabelul din anexa nr. 4.
70 Drept penal. Partea general ă
Tentativa neidonee → nepericuloas ă.
poate fi:
perfectă – terminat ă – actul de executare a fost dus la sfâr șit;
imperfect ă – întrerupt ă – actul de executare a fost întrerupt.
Condiții
să existe inten ția directă/indirectă de a săvârși infracțiunea;
intenția de a săvârși infracțiunea să fi fost pus ă în executare;
actele de executare:
nu și-au produs efectul, deoarece s ăvârșirea infrac țiunii a fost conceput ă în mod neidoneu (inapt
să producă rezultatul).
consumarea infrac țiunii nu se va produce din cauza:
modului eronat (absurd) în care a fost conceput ă executarea;
folosirii unor mijloace absolut inapte s ă producă urmarea;
imposibilit ății materiale de a se ajunge la rezultat.
nu este o veritabil ă tentativă (nu există de fapt tentativ ă);
aprecierea caracterului idoneu se face luând în calcul atât aspecte obiective (prin raportare la o
persoană medie), cât și subiective (având în vedere și persoana autorului, precum și datele existente
la dispozi ția acestuia).
NB Tentativa nu se confund ă cu fapta putativ ă. În cazul faptei putative, f ăptuitorul ac ționează cu
credința eronată că fapta este incriminat ă.
4. Infracțiuni la care nu este posibil ă tentativa
infracțiunile săvârșite din culp ă/cu inten ție depășită → tentaƟva este îns ă posibilă în cazul
infracțiunilor complexe săvârșite cu inten ție depășită, în anumite condi ții;
infracțiunile omisive proprii → tentaƟva este îns ă posibilă la infrac țiunile omisive improprii
(comisive prin omisiune);
infracțiunile de obicei, de simpl ă repetare ;
infracțiunile cu executare prompt ă săvârșite prin viu grai → tentaƟva este îns ă posibilă la
infracțiunile cu executare prompt ă săvârșite în scris;
infracțiunile de consumare anticipat ă.
5. Sancționarea tentativei2
Art. 33. Pedepsirea tentativei. (1) Tentativa se pedepse ște numai când legea prevede în mod expres aceasta.
(2) Tentativa se sanc ționează cu pedeapsa prev ăzută de lege pentru infrac țiunea consumat ă, ale cărei limite se reduc la
jumătate. Când pentru infrac țiunea consumat ă legea prevede pedeapsa deten țiunii pe via ță, iar instan ța s-ar orienta spre aceasta,
tentativa se sanc ționează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.
2 Pentru o prezentare a infrac țiunilor pentru care legea prevede sanc ționarea tentativei, a se consulta tabelul din anexa
nr. 17.
Fazele și formele infrac țiunii 71
Codul penal român → sistemul diversi ficării pedepselor → pedeapsa prev ăzută de lege pentru
infracțiunea consumat ă, cu limitele reduse la jum ătate;
dacă pentru infrac țiunea consumat ă sunt prev ăzute pedepse alternative, instan ța trebuie mai întâi
să se decidă asupra uneia dintre ele, și apoi să procedeze la reducerea limitelor;
dacă pedeapsa pentru infrac țiunea consumat ă este deten țiunea pe via ță, în cazul tentativei pe-
deapsa va fi închisoarea de la 10 la 20 de ani;
dacă pedeapsa este amenda, se reduce num ărul zilelor-amend ă, iar nu cuantumul unei zile-amend ă;
în cazul persoanei juridice, limitele speciale ale zilelor-amend ă prevăzute pentru infrac țiunea con-
sumată [inclusiv cele majorate cu 1/3 conform ar t. 137 alin. (5) C. pen.] se reduc la jum ătate.
NB Limitele legale ale pedepselor complementare nu se vor reduce ca urmare a re ținerii tentativei
→ comiterea infrac țiunii în forma tentat ă nu are efecte asupra limitelor legale ale pedepselor
complementare, ci numai asupra limitelor speciale ale pedepselor principale.
NB În cazul infrac țiunii complexe praeterinten ționate, dac ă fapta rămâne în tentativ ă (nu se
produce rezultatul ac țiunii principale), dar se produce praeterinten ționat un rezultat mai grav
aferent ac țiunii secundare, chiar dac ă fapta, în ansamblul ei, r ămâne în tentativ ă, pedeapsa este
cea prevăzută de lege pentru infrac țiunea complex ă consumat ă (de exemplu, în cazul violului:
dacă actul sexual nu se consum ă, dar vicƟma decedeaz ă → deși acțiunea principal ă a rămas în
tentativă, s-a produs praeterinten ționat rezultatul mai grav prev ăzut de norma de incriminare.
Într-o asemenea situa ție, limitele de pedeaps ă nu vor fi reduse cu 1/2, pedeapsa urmând a fi
stabilită între limitele prev ăzute de lege pentru infrac țiunea complex ă consumat ă).
NB Dezlegarea unor chestiuni de drept: potrivit Deciziei nr. 6/2014 a I.C.C.J., „în aplicarea legii
penale mai favorabile dup ă judecarea definitiv ă a cauzei potrivit art. 6 alin. 1 din Codul penal,
în cazul tentativei, limita maxim ă a pedepsei ce trebuie avut ă în vedere este maximul pre-
văzut de lege pentru forma tentat ă (maximul special al pedepsei prev ăzute de lege pentru in-
fracțiunea consumat ă, redus sau înlocuit conform dispozi țiilor privind tratamentul sanc țio-
nator al tentativei)”.
6. Cauze de nepedepsire a tentativei3
Art. 34. Desistarea și împiedicarea producerii rezultatului. (1) Nu se pedepse ște autorul care, înainte de descoperirea faptei,
s-a desistat ori a încuno ștințat autorit ățile de comiterea acesteia, astfel încât consumarea s ă poată fi împiedicat ă, sau a împiedicat
el însuși consumarea infrac țiunii.
(2) Dacă actele îndeplinite pân ă în momentul desist ării sau împiedic ării producerii rezultatu lui constituie o alt ă infracțiune, se
aplică pedeapsa pentru aceast ă infracțiune.
Noțiune – comun desist ării și împiedic ării producerii rezultatului → cauze de nepe-
depsire a tentativei, de care beneficiaz ă numai:
autorul;
coautorii, cu condi ția ca fiecare dintre ei s ă se desisteze.
3 Pentru o prezentare comparativ ă a acestor institu ții, a se consulta tabelul din anexa nr. 5.
72 Drept penal. Partea general ă
6.1. Desistarea
Noțiune – întrerupere voluntar ă a execut ării acțiunii ce formeaz ă activitatea infrac-
țională.
premisă → în absența desistării, făptuitorul ar fi realizat o tentativ ă pedepsibil ă (incriminat ă de
lege);
condiții:
făptuitorul realizeaz ă acte de executare, aflându-se în faza tentativei imperfecte;
făptuitorul este cel care întrerupe executarea → este nevoie de manifestarea univoc ă a voinței
sale (fie o inac țiune, fie o ac țiune);
executarea este întrerupt ă voluntar de f ăptuitor → dacă acesta este constrâns la încetarea
activității, tentativa realizat ă de el rămâne pedepsibil ă;
întreruperea trebuie s ă aibă loc înainte de descoperirea faptei (întrerupere e ficientă) → adică
înainte ca aceasta s ă fi ajuns la cuno ștința organelor judiciare sau a cuiva care ar fi putut s ă le
sesizeze.
sferă de aplicare → este posibil ă numai la tentativa imperfect ă;
natură juridică → este o cauz ă personal ă de nepedepsire a tentativei (produce efecte in personam ,
nu profită celorlalți participan ți);
NB Este necesar ca to ți coautorii s ă se fi desistat. Dac ă numai un coautor s-a desistat, acesta va
beneficia de cauza de nepedepsire prev ăzută la art. 51 C. pen. (împiedicarea s ăvârșirii infrac-
țiunii), cu condi ția ca fapta s ă rămână în faza de tentativ ă.
NBComplicii/instigatorii nu profit ă de desistarea autorului, ci, pentru a nu fi pedepsi ți, trebuie s ă
împiedice consumarea infrac țiunii.
se poate realiza prin:
acțiune (licit ă/ilicită);
inacțiune (licit ă/ilicită).
NB Nu există desistare dac ă autorul amân ă continuarea actelor sau deleag ă pe altcineva.
6.2. Împiedicarea prod ucerii rezultatului
Noțiune – împiedicarea voluntar ă de către făptuitor, dup ă realizarea integral ă a
elementului material al infrac țiunii, a producerii rezultatului v ătămător.
premisă → în absența împiedic ării producerii rezultatului, f ăptuitorul ar fi realizat o tentativ ă
pedepsibil ă (incriminat ă de lege);
condiții:
făptuitorul realizeaz ă în întregime elementul material al infrac țiunii;
Fazele și formele infrac țiunii 73
să nu se fi produs rezultatul socialmente periculos;
după executarea elementului material, în mod voluntar, f ăptuitorul împiedic ă producerea
urmării socialmente pe riculoase (chiar și prin anun țarea autorit ăților);
împiedicarea producerii rezultatului este realizat ă voluntar de f ăptuitor → dacă acesta este
constrâns, tentativa realizat ă de el rămâne pedepsibil ă;
trebuie să intervină înainte de descoperirea faptei și producerea urm ării (împiedicare eficient ă).
NB Împiedicarea producerii rezultatului nu se confund ă cu înlăturarea rezultatului sau a con-
secințelor infrac țiunii, care se situeaz ă ulterior consum ării infracțiunii.
sferă de aplicare → este posibil ă numai la tentativa perfect ă;
NB Împiedicarea producerii rezultatului nu este posibil ă la infracțiunea de pericol (nici concret,
nici abstract), ci numai la infrac țiunea de rezultat.
natură juridică → este o cauz ă personal ă de nepedepsire (produce efecte in personam , nu profit ă
celorlalți participan ți);
se poate realiza:
numai prin ac țiune (licit ă/ilicită).
NB Trebuie ca to ți coautorii s ă fi împiedicat producerea rezultatului. Dac ă numai un coautor
împiedică producerea rezultatului, acesta va beneficia de cauza de nepedepsire prev ăzută la
art. 51 C. pen. (împiedicarea s ăvârșirii infracțiunii), cu condi ția ca fapta s ă rămână în faza de
tentativă.
NBComplicii/instigatorii nu profit ă de împiedicarea producerii rezultatului de c ătre autor, ci,
pentru a nu fi pedepsi ți, trebuie s ă împiedice consumarea infrac țiunii.
NBDesistarea și împiedicarea producerii rezultatului sunt cauze de nepedepsire de care benefi-
ciază numai autorul (și coautorii, dac ă fiecare în parte îndepline ște condițiile desist ării/împie-
dicării producerii rezultatului). În cazul participan ților (complici/instigatori/coautori), cauza de
nepedepsire incident ă este cea de la art. 51 C. pen., ce va fi analizat ă cu ocazia trat ării par-
ticipației penale.
6.3. Efecte
cauze de impunitate → făptuitorul nu va fi pedepsit pentru tentativ ă;
dacă actele îndeplinite anterior desist ării sau împiedic ării producerii rezultatului constituie o alt ă
infracțiune – se aplic ă pedeapsa pentru aceast ă infracțiune (acte de executare calificate).
III. INFRAC ȚIUNEA FAPT CONSUMAT
Noțiune – executarea în întregime a elementului material și producerea urm ării
prevăzute de lege (rezultat/stare de pericol).
74 Drept penal. Partea general ă
premisă → s-a realizat integral ac țiunea ce constituie activitatea infrac țională (verbum regens ) și s-a
produs urmarea acesteia (rez ultat/stare de pericol).
Momentul consum ării:
infracțiunea de rezultat → momentul producerii rezultatului;
infracțiunea de pericol abstract → momentul s ăvârșirii acțiunii/inac țiunii, producându-se instan-
taneu și starea de pericol (deoarece starea de peri col se produce instantaneu, nu este posibil ă
împiedicarea producerii rezultatului);
infracțiunea de pericol concret → momentul în care starea de pericol se produce efec Ɵv.
NB De regulă, momentul consum ării coincide cu momentul epuiz ării, cu excep ția infracțiunilor cu
durată de consumare.
IV. INFRAC ȚIUNEA FAPT EPUIZAT
Noțiune – infracțiunea prelungit ă în timp dup ă momentul consum ării, până la produ-
cerea ultimul rezultat izvorât din activitatea infrac țională.
premisă → s-a realizat ac țiunea ce constituie activitatea infrac țională (verbum regens ) și infracțiunea
s-a consumat iar, fie datorit ă continuării activității infracționale, fie datorit ă amplificării/agravării
rezultatului ini țial, infracțiunea se prelunge ște în timp.
Momentul epuiz ării:
coincide cu momentul consum ării, la infrac țiunile care nu au durat ă de consumare;
este situat ulterior momentului consum ării, la infrac țiunile cu durat ă de consumare (continue, con-
tinuate, de obicei, de simpl ă repetare, progresive).
NB Se consider ă că momentul săvârșirii infracțiunii este:
momentul epuizării, în cazul infrac țiunilor:
continue;
continuate;
de obicei;
de simplă repetare.
momentul consumării, în cazul infrac țiunilor:
progresive.
FIȘA
NR. 16 UNITATEA DE INFRAC ȚIUNE
Noțiune – activitatea infrac țională realizeaz ă conținutul unei singure infrac țiuni.
unitate natural ă – rezultă din unitatea ac țiunii/inac țiunii;
unitate legal ă – rezultă din voința legii.
Unitatea natural ă:
infracțiunea simpl ă;
infracțiunea continu ă;
infracțiunea deviat ă.
Unitatea legal ă:
infracțiunea continuat ă;
infracțiunea complex ă;
infracțiunea progresiv ă;
infracțiunea de obicei.
I. UNITATEA NATURAL Ă
Noțiune – activitatea infrac țională unică ce realizeaz ă conținutul unei singure infrac-
țiuni.
premisă: făptuitorul îndepline ște o singur ă acțiune/inac țiune (prin unul sau mai multe acte
materiale de executare, s ăvârșite în temeiul aceleia și rezoluții infracționale), iar prin aceasta
realizează conținutul unei singure infrac țiuni.
1. Infracțiunea simpl ă
Noțiune – infracțiunea comis ă printr-o ac Ɵvitate unic ă → o acțiune sau inac țiune care
produce o singur ă urmare imediat ă.
Caracteristici:
are un singur obiect juridic;
are o singur ă urmare imediat ă;
există o singură rezoluție infracțională;
se poate s ăvârși cu orice form ă de vinovăție (intenție, intenție depășită, culpă);
se săvârșește printr-o singur ă acțiune/inac țiune, care se realizeaz ă prin unul/mai multe acte de
executare;
76 Drept penal. Partea general ă
dacă există mai multe acte de executare ( unitate natural ă colectivă), este necesar:
ca actele s ă fie de aceea și natură;
ca actele s ă fie realizate de aceea și persoan ă, cu rezolu ție unică;
să existe un proces execu țional unic (unitate spa țială, fără întreruperi nefire ști);
ca actele s ă aibă aceeași finalitate;
ca actele s ă întruneasc ă elementele constitutive ale aceleia și infracțiuni;
ca actele s ă se îndrepte împotriva aceluia și subiect pasiv.
NB Se păstrează unitatea natural ă colectivă atât dacă autorul s ăvârșește mai multe variante ale
elementului material, cât și dacă acțiunea sa produce mai multe rezultate socialmente
periculoase prev ăzute alternativ în norma penal ă.
2. Infracțiunea continu ă
Noțiune – acțiunea sau inac țiunea ce constituie elementul material se prelunge ște în
timp, dup ă momentul consum ării, până la momentul epuiz ării (momentul producerii
ultimei urm ări).
Caracteristici:
are un singur obiect juridic;
există o singură rezoluție infracțională;
executarea se prelunge ște în timp, pân ă la interven ția:
unei noi manifest ări contrare de voin ță;
unei hotărâri de condamnare, chiar nedefinitiv ă.
are un singur subiect activ;
poate fi săvârșită numai cu inten ție;
poate fi săvârșită prin:
acțiune;
inacțiune.
este posibil ă la infracțiunile:
de rezultat;
de pericol.
este necesar ca infrac țiunea să-și păstreze unitatea pe toat ă durata activit ății infracționale;
participația penală este posibil ă în toate formele (coautorat , instigare, complicitate);
de cele mai multe ori infrac țiunile continue sunt simple, rare ori prezentând caracter complex.
Poate fi:
permanent ă – nu exist ă întrerupere a actului de executare → acƟvitatea făptuitorului este con Ɵnuă;
orice întrerupere a actului de executare afecteaz ă unitatea infrac țiunii, urmând a se re ține:
fie un concurs de infrac țiuni;
fie forma continuat ă (dacă sunt îndeplinite condi țiile prevăzute de lege).
exemplu: lipsirea de libertate în mod ilegal.
Unitatea de infrac țiune 77
succesivă – au loc unele întreruperi ale actului de executare.
întreruperea trebuie s ă fie firească, asƞel încât să nu afecteze unitatea infrac țiunii → trebuie s ă
rezulte din îns ăși natura infrac țiunii;
exemplu: portul ilegal de uniform ă.
NB Spre deosebire de infrac țiunea continuat ă, la infracțiunea continu ă succesivă:
rezoluția infracțională poate fi și nedeterminat ă;
prelungirea în timp este datorat ă naturii infrac țiunii, nu voin ței făptuitorului.
Se consum ă:
când sunt întrunite elementele constitutive prev ăzute de lege.
Se epuizeaz ă:
când înceteaz ă activitatea infrac țională (din voin ța infractorului sau din motive independente,
precum existen ța unei hot ărâri de condamnare) → moment ulterior consum ării, de care depinde
angajarea r ăspunderii penale și consecin țele ce izvor ăsc din aceasta (aplicarea legii în timp – legea
mai favorabil ă –, inciden ța stării de recidiv ă, interven ția amnistiei sau gra țierii, a prescrip ției).
În cazul minorilor:
dacă atât consumarea, cât și epuizarea au intervenit înainte de împlinirea vârstei de 14 ani →
minorul nu r ăspunde penal (minoritate, cauz ă de neimputabilitate);
dacă consumarea s-a produs înainte de 14 ani și epuizarea a intervenit dup ă 14 ani → minorul
răspunde penal pentru activitatea desf ășurată după împlinirea vârstei de 14 ani, dac ă nu este
incidentă altă cauză de neimputabilitate;
dacă fapta s-a consumat în minoritate (14-18 ani), dar s-a epuizat dup ă majorat → se aplică
tratamentul sanc ționator specific majorilor pentru toat ă activitatea infrac țională, fără să conteze c ă
momentul consum ării s-a produs în minorat, deoarece, în cazul infrac țiunii continue, prezint ă
relevanță momentul epuiz ării.
NB Infracțiunea continu ă poate fi s ăvârșită în formă continuat ă.
NB Legea nu reglementeaz ă un tratament sanc ționator special (pedeapsa este cea prev ăzută de
lege).
3. Infracțiunea deviat ă
Noțiune – devierea ac țiunii făptuitorului de la obiectul sau persoana împotriva c ăreia
era îndreptat ă, asupra altei persoane sau altui obiect decât acela asupra c ăruia dorea
să acționeze.
Modalități:
aberatio ictus – autorul ac ționează împotriva unei persoane/unui lucru, dar ac țiunea este deviat ă
către alt subiect/obiect, ajungându-se la un alt rezultat, de aceea și natură;
cauzele ac țiunii deviate sunt:
78 Drept penal. Partea general ă
efectuarea defectuoas ă a actelor de executare;
intervenția unui eveniment neprev ăzut.
devierea se produce pe parcursul derul ării acțiunii (dup ă începerea execut ării, dar înainte de
finalizarea execut ării);
nu înlătură caracterul penal al faptei;
poate fi săvârșită numai cu inten ție și cu intenție depășită.
error in rem/in personam – autorul își îndreapt ă acțiunea, din eroare, asupra altui obiect/altei
persoane;
eroarea asupra obiectului/persoanei intervine înainte de începerea execut ării;
nu înlătură caracterul penal al faptei;
poate fi săvârșită numai cu inten ție și cu intenție depășită.
esențială este existen ța unei singure rezolu ții infracționale, culminând într-o singur ă acțiune care,
deși nu produce exact rezultatul întrez ărit de făptuitor, produce totu și u n r e z u l t a t d e a c e l a și fel
(lezează același obiect juridic).
II. UNITATEA LEGALĂ
Noțiune – o pluralitate de ac țiuni sau inac țiuni care, prin determinarea legii, realizeaz ă
o singură infracțiune.
premisă: acțiunile/inac țiunile sunt, prin voin ța legiuitorului, unite într-o singur ă infracțiune. În lipsa
reunirii legale, ac țiunile/inac țiunile ar fi fost considerate infrac țiuni distincte.
1. Infracțiunea continuat ă
Art. 35. Unitatea infrac țiunii continuate (…). (1) Infrac țiunea este continuat ă când o persoan ă săvârșește la diferite intervale
de timp, dar în realizarea aceleia și rezoluții și împotriva aceluia și subiect pasiv, ac țiuni sau inac țiuni care prezint ă, fiecare în
parte, con ținutul aceleia și infracțiuni. (…).
Noțiune – infrac țiunea săvârșită prin mai multe ac țiuni sau inac țiuni efectuate la
diferite intervale de timp, formând, fiecare în parte, con ținutul aceleia și infracțiuni, în
temeiul aceleia și rezoluții infracționale, împotriva aceluia și subiect pasiv.
1.1. Condi ții
unitate de subiect activ și subiect pasiv;
aceeași persoan ă trebuie s ă săvârșească toate actele de executare, i ndiferent de calitate: autor,
complice sau instigator;
dacă o persoan ă participă la un singur act de executare, se re ține participa ția la infrac țiunea
continuat ă numai dac ă a cunoscut/prev ăzut că ceilalți participan ți săvârșesc infrac țiunea în
formă continuat ă;
Unitatea de infrac țiune 79
dacă nu este vizat acela și subiect pasiv → nu se re ține forma con Ɵnuată, ci concursul de in-
fracțiuni;
există unitate de subiect pasiv când:
bunurile care constituie obiectul infrac țiunii se afl ă în coproprietatea mai multor persoane;
infracțiunea aduce atingere unor subiec ți pasivi secundari diferi ți, dar subiectul pasiv
principal este unic ( exemplu: bunurile apar țin aceluia și proprietar, dar actele de violen ță
sunt exercitate împotriva altor persoane ).
pluralitate de ac țiuni/inacțiuni săvârșite la anumite intervale de timp:
este de esen ța infracțiunii continuate;
fiecare dintre ac țiuni sau inac țiuni să poată forma, singur ă, elementul material al infrac țiunii,
dacă ar fi săvârșită în formă simplă.
unitate de con ținut;
fiecare ac țiune/inac țiune trebuie s ă realizeze con ținutul aceleia și infracțiuni, lezând acela și
obiect juridic (omogenitate juridic ă);
există unitate de con ținut când:
sunt săvârșite elementele materiale alternative ale aceleia și infracțiuni;
infracțiunea are variante agravante, chiar dac ă unele acte sunt comise în forma de baz ă,
iar altele în variant ă agravată → întreaga ac Ɵvitate se raporteaz ă la forma cali ficată.
unele fapte r ămân în tenta Ɵvă, iar altele sunt consumate → întreaga ac Ɵvitate se raporteaz ă la
fapta consumat ă.
unitate de rezolu ție infracțională;
făptuitorul trebuie s ă aibă reprezentarea ansamblului activit ăților înainte de comiterea primului
act și să dorească să realizeze în Ɵmp (in)ac țiunile din con ținutul aceleia și infracțiuni → trebuie
să existe un plan determinat m ăcar în linii generale;
rezoluția trebuie s ă se mențină pe tot parcursul activit ății infracționale.
NB Dacă în baza Rezolu ției1 autorul s ăvârșește acte materiale, iar în baza Rezolu ției2 săvârșește
alte acte → concurs omogen, nu form ă conƟnuată.
NB Forma de vinov ăție este numai intenția (directă/indirectă), nu culp ă/intenție depășită.
săvârșirea actelor la diferite intervale de timp.
intervalele de timp trebuie s ă fie rezonabile ca durat ă, pentru a nu afecta caracterul unic al
rezoluției infracționale; astfel:
intervalele trebuie s ă fie mai mari decât întreruperile fireșƟ, alƞel → infracțiune simpl ă/con-
tinuă succesivă;
intervalele trebuie s ă fie mai mici decât timpul dintre dou ă acte care ar duce la concluzia
că s-a rupt rezolu ția unică, alƞel → concurs.
80 Drept penal. Partea general ă
1.2. Infrac țiuni ce nu pot fi s ăvârșite în form ă continuat ă
infracțiuni cu rezultat ireversibil ( de exemplu, infrac țiunea de omor, deoarece pluralitatea de victime
= omor calificat, nu omor simplu în form ă continuat ă);
infracțiuni săvârșite din culp ă;
infracțiuni săvârșite cu inten ție depășită: de exemplu, dac ă actul 1 produce din culp ă un rezultat mai
grav, iar pentru actul 2 făptuitorul prevede rezultatul mai grav, actul 2 este săvârșit cu inten ție directă,
nu cu inten ție depășită, rupându-se unitatea de con ținut dintre actul 1 și actul 2;
infracțiuni de obicei.
1.3. Consumare și epuizare
infracțiunea con Ɵnuată se consum ă → la al II-lea act de executare;
infracțiunea con Ɵnuată se epuizeaz ă → când se s ăvârșește ulƟma (in)ac țiune.
1.4. Pedeapsa
Art. 36. Pedeapsa pentru infrac țiunea continuat ă (…). (1) Infrac țiunea continuat ă se sancționează cu pedeapsa prev ăzută de
lege pentru infrac țiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel
mult o treime în cazul pedepsei amenzii. (…)
Art. 37. Recalcularea pedepsei pentru infrac țiunea continuat ă (…). Dacă cel condamnat definitiv pentru o infrac țiune
continuat ă (…) este judecat ulterior și pentru alte ac țiuni sau inac țiuni care intr ă în conținutul aceleia și infracțiuni, ținându-se
seama de infrac țiunea săvârșită în întregul ei, se stabile ște o pedeaps ă corespunz ătoare, care nu poate fi mai u șoară decât cea
pronunțată anterior.
reținerea săvârșirii unei infrac țiuni conƟnuate → cauză de agravare facultativ ă a pedepsei;
NB Dezlegarea unor chestiuni de drept: prin Decizia nr. 7/2014, I.C.C.J. a stabilit c ă: „în aplicarea
legii penale mai favorabile, potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., în cazul infrac țiunilor continuate,
prin sintagma «maxim special prev ăzut de legea nou ă pentru infrac țiunea săvârșită» se înțe-
lege maximul special prev ăzut de lege pentru infrac țiune, fără luarea în considerare a cauzei
de majorare a pedepsei prev ăzută pentru infrac țiunea continuat ă”.
sancțiunea:
în cazul închisorii → pedeapsa prev ăzută de lege pentru infrac țiunea săvârșită, al cărei maxim se
poate majora cu cel mult 3 ani;
în cazul amenzii → pedeapsa prev ăzută de lege pentru infrac țiunea săvârșită, al cărei maxim se
poate majora cu cel mult o treime.
NB Pedeapsa pentru infrac țiunea con Ɵnuată → se aplică într-o singur ă etapă, atât pentru PF, cât
și pentru PJ.
NB Potrivit Cur ții Constitu ționale, nu este permis ă combinarea prevederilor din legi succesive în
stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condi țiile de existen ță și sancțio-
nare ale infrac țiunii în form ă continuat ă.
Unitatea de infrac țiune 81
NB Dezlegarea unor chestiuni de drept: potrivit Deciziei 5/2014, I.C.C.J a stabilit c ă: „în aplicarea
art. 5 din Codul penal, se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile.
Constată că nu este permis ă combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și apli-
carea legii penale mai favorabile cu privire la condi țiile de existen ță și sancționare ale infrac-
țiunii în form ă continuat ă”.
2. Infracțiunea complex ă
Art. 35. Unitatea infrac țiunii (…) complexe. (…) (2) Infrac țiunea este complex ă când în con ținutul său intră, ca element
constitutiv sau ca element circumstan țial agravant, o ac țiune sau o inac țiune care constituie prin ea îns ăși o faptă prevăzută de
legea penal ă.
Noțiune – infracțiune în con ținutul căreia intră, ca element constitutiv (forma de baz ă)
sau ca element circumstan țial agravant (forma agravat ă), o acțiune/inac țiune care con-
stituie prin ea îns ăși o faptă prevăzută de legea penal ă.
în conținutul unei infrac țiuni complexe poate intra o alt ă infracțiune complex ă.
2.1. Forme
A. FORMA DE BAZ Ă
cuprinde ca element constitutiv o (in)ac țiune care este incriminat ă în mod distinct de legea penal ă;
se poate realiza prin:
reuniunea a două/mai multor fapte, care- și pierd autonomia, formând o nou ă infracțiune dis-
tinctă de cele reunite ( spre exemplu, tâlh ărie = furt + v ătămare corporal ă);
absorbție: forma tip este ea îns ăși infracțiune, dar legea prevede condi ții suplimentare, schim-
bându-se încadrarea juridic ă (spre exemplu, purtare abuziv ă = lovire/alte violen țe + condi ția ca
autorul să se afle în exerci țiul atribuțiilor).
nerealizarea uneia dintre (in)ac țiunile ce formeaz ă conținutul infrac țiunii complexe duce la îns ăși
inexistența infracțiunii complexe;
este necesar ca infrac țiunea absorbant ă să nu poată fi comisă fără comiterea infrac țiunii absorbite și
să aibă un maxim special mai mare decât maximul special prev ăzut pentru infrac țiunea absorbit ă.
B. FORMA AGRAVAT Ă
cuprinde ca element circumstan țial agravant o (in)acțiune care reprezint ă conținutul altei infrac-
țiuni ( exemplu: furt calificat s ăvârșit prin efrac ție).
NB În afară de complexitatea legal ă, există și complexitate natural ă, când se absoarbe natural
conținutul altei infrac țiuni ( exemplu: infrac țiunea de loviri sau alte violen țe este absorbit ă de
conținutul infrac țiunii de v ătămare corporal ă). Complexitatea natural ă nu produce acelea și
consecințe precum cea legal ă.
82 Drept penal. Partea general ă
2.2. Structur ă
obiectul juridic: valori sociale ce pot fi:
de aceeași natură;
de natură diferită.
NB Există întotdeauna dou ă obiecte juridice: unul principal și altul secundar.
subiectul activ : autor, coautori, complici, instigatori;
la infracțiunile complexe s ăvârșite cu inten ție depășită, trebuie ca pozi ția subiectiv ă a compli-
celui/insƟgatorului s ă fie aceeași cu a autorului → complicele/ins Ɵgatorul trebuie s ă prevadă și
să accepte producerea rezultatului mai grav.
subiectul pasiv : poate exista:
subiect pasiv principal;
subiect pasiv secundar.
NB Nu este de esen ța infracțiunii complexe existen ța unui subiect pasiv principal și a unui subiect
pasiv secundar. Poate exista un singur subiect pasiv.
latura obiectiv ă
elementul material – (in)ac țiunile corespunz ătoare faptelor absorbite/reunite;
infracțiunea poate fi s ăvârșită și printr-o singur ă acțiune ( omor calificat asupra a dou ă sau mai
multor persoane, în aceea și împrejurare );
urmarea imediat ă – rezultatele produse de faptele absorbite/reunite.
latura subiectiv ă
intenție;
intenție depășită;
culpă.
NB O infracțiune complex ă din culpă nu poate fi absorbit ă de o infrac țiune inten ționată.
2.3. Consumare
se consum ă odată cu producerea rezultatului ac țiunii principale;
poate fi săvârșită în formă continuat ă.
2.4. Pedeapsa
Art. 36. Pedeapsa pentru infrac țiunea (…) complex ă. (…) (2) Infrac țiunea complex ă se sancționează cu pedeapsa prev ăzută
de lege pentru acea infrac țiune.
(3) Infrac țiunea complex ă săvârșită cu inten ție depășită, dacă s-a produs numai rezultatul mai grav al ac țiunii secundare, se
sancționează cu pedeapsa prev ăzută de lege pentru infrac țiunea complex ă consumat ă.
Unitatea de infrac țiune 83
Art. 37. Recalcularea pedepsei pentru infrac țiunea (…) complex ă. Dacă cel condamnat definitiv pentru o infrac țiune (…)
complexă este judecat ulterior și pentru alte ac țiuni sau inac țiuni care intr ă în conținutul aceleia și infracțiuni, ținându-se seama
de infracțiunea săvârșită în întregul ei, se stabile ște o pedeaps ă corespunz ătoare, care nu poate fi mai u șoară decât cea pronun țată
anterior.
reținerea săvârșirii unei infrac țiuni complexe → nu este o cauz ă de agravare facultativ ă a pedepsei ;
sancțiunea:
pedeapsa prev ăzută de lege pentru infrac țiunea respectiv ă (nu exist ă tratament sanc ționator
special).
NB Dacă infracțiunea complex ă rămâne în tentativ ă (nu se produce rezultatul ac țiunii principale,
dar se produce cu inten ție depășită rezultatul aferent ac țiunii secundare), chiar dac ă se reține
tentativa, pedeapsa este cea prev ăzută de lege pentru infrac țiunea complex ă consumat ă
[exemplu: nu se consum ă actul sexual (ac țiunea principal ă din cadrul infrac țiunii complexe de
viol), dar victima decedeaz ă (acțiunea secundar ă din cadrul infrac țiunii complexe de viol) ].
3. Infracțiunea progresiv ă
Noțiune – infrac țiunea a c ărei urmare, dup ă momentul consum ării, se amplific ă
progresiv, f ără intervenția făptuitorului, fie prin agravarea urm ării inițial produse, fie
prin producerea de noi urm ări vătămătoare.
prezintă relevanță momentul comiterii ac țiunii sau inac țiunii (momentul consum ării), și nu mo-
mentul epuiz ării (momentul producerii ul Ɵmei urmări) → data săvârșirii → data acțiuni/inacțiunii;
fără nicio inten ție din partea autorului, urmarea imediat ă se agraveaz ă din cauza:
amplificării urmării inițiale;
producerii altei urm ări;
suprapunerii altei urm ări.
infracțiunea progresiv ă se comite:
cu intenție;
cu intenție depășită;
din culpă.
NB Infracțiunea progresiv ă nu se suprapune mereu cu infrac țiunea praeterinten ționată. Astfel,
infracțiunea progresiv ă poate presupune urm ătoarele forme de vinov ăție:
intenție și culpă → se poate re ține existen ța unei infrac țiuni praeterinten ționate.
culpă și culpă → nu se poate re ține existen ța unei infrac țiuni praeterinten ționate.
are loc o absorb ție legală a conținutului infrac țiunilor mai u șoare realizate ini țial, în con ținutul celei
mai grave, re ținute la momentul producerii ultimei urm ări;
făptuitorul va r ăspunde pentru rezultatul mai grav.
84 Drept penal. Partea general ă
4. Infracțiunea de obicei
Noțiune – infracțiunea săvârșită prin repetarea de un num ăr de ori suficient de mare,
din care s ă rezulte c ă făptuitorul desf ășoară activitatea infrac țională de obicei, din
obișnuință sau ca îndeletnicire.
data săvârșirii → data epuiz ării (momentul s ăvârșirii infracțiunii de obicei);
este necesar ă repetarea faptei de un num ăr suficient de ori încât s ă indice obi șnuința;
fiecare act privit în individualitatea lui nu are relevan ță infracțională (spre deosebire de infrac țiunea
continuat ă, unde fiecare act realizeaz ă conținutul unei infrac țiuni);
se vor lua în considerare toate faptele din care rezult ă obișnuința autorului.
NB Forma continuat ă nu este posibil ă.
4.1. Condi ții
unitate de subiect activ și subiect pasiv;
numai inten ție (nu culp ă, nici inten ție depășită).
4.2. Consumare și epuizare
infracțiunea de obicei se consum ă → într-un anumit interval de timp în care se realizeaz ă un număr
suficient de acte de executare identice/similare din care rezult ă obișnuința;
infracțiunea de obicei se epuizeaz ă → la terminarea întregii ac Ɵvități infracționale.
NB Nu este posibil ă tentativa.
5. Infracțiunea de simpl ă repetare
legiuitorul prevede expres câte acte de executare trebuie comise pentru ca fapta s ă aibă relevanță
penală (spre deosebire de infrac țiunea de obicei);
infracțiunea de simpl ă repetare se consum ă în momentul comiterii celui de-al doilea act, f ără să fie
necesară dovedirea obi șnuinței.
FIȘA
NR. 17 PLURALITATEA DE INFRAC ȚIUNI
Noțiune – două sau mai multe infrac țiuni, legate juridic printr-o leg ătură personal ă sau
reală.
Pluralitatea de infrac țiuni:
concursul de infrac țiuni;
recidiva;
pluralitatea intermediar ă.
NB Există situații care nu se încadreaz ă în niciuna dintre aceste forme ( exemplu: un major, dup ă
comiterea unei infrac țiuni din culp ă și executarea pedepsei, s ăvârșește o nouă infracțiune din
culpă). Nu exist ă un tratament special pentru aceste infrac țiuni, urmând a se aplica pedeapsa
prevăzută de lege.
NB Potrivit art. 10 din Legea nr. 187/2012, tratamentul sanc ționator al pluralit ății de infrac țiuni
se aplică potrivit legii noi atunci când cel pu țin una dintre infrac țiunile din structura pluralit ății
a fost comis ă sub legea nou ă, chiar dac ă pentru celelalte infrac țiuni pedeapsa a fost stabilit ă
potrivit legii vechi, mai favorabil ă.
I. CONCURSUL DE INFRACȚIUNI
Noțiune – două sau mai multe infrac țiuni săvârșite de aceea și persoan ă, înainte ca
aceasta s ă fie definitiv condamnat ă pentru vreuna dintre ele.
1. Condiții
săvârșirea a cel pu țin două infracțiuni;
cu intenție/intenție depășită/culpă;
rămase în tentativ ă/consumate/epuizate;
de aceeași natură (concurs omogen) sau de natur ă diferită (concurs eterogen).
NB Spre deosebire de infrac țiunea continuat ă, nu conteaz ă dacă infracțiunile se îndreapt ă împo-
triva aceluia și subiect pasiv sau nu.
săvârșirea infrac țiunilor de aceea și persoan ă, în calitate de autor, coau tor, complice sau instigator
→ legătură personal ă;
unele pot fi s ăvârșite în minorat, între 14 și 18 ani, altele dup ă majorat;
nu este necesar ă întrunirea aceleia și calități la săvârșirea tuturor infrac țiunilor ( spre exemplu,
este posibil ca f ăptuitorul s ă fie instigator la o infrac țiune și coautor la alta ).
86 Drept penal. Partea general ă
infracțiunile trebuie s ă fie săvârșite înainte de pronun țarea unei hot ărâri definitive de condamnare
pentru vreuna dintre ele ;
NB Există concurs, nu recidiv ă, dacă infracțiunea este comis ă în ziua rămânerii definitive a hot ă-
rârii de condamnare.
NB Există de asemenea concurs dac ă o infracțiune este s ăvârșită după rămânerea definitiv ă a
hotărârii, dacă ulterior hot ărârea judec ătorească este anulat ă/desființată prin intermediul
unei căi extraordinare de atac, iar noua hot ărâre judec ătorească a rămas definitiv ă după
săvârșirea altor infrac țiuni.
făptuitorul s ă poată fi tras la r ăspundere penal ă pentru cel pu țin două infracțiuni (indiferent sub
ce formă – trebuie s ă existe o solu ție de condamnare/renun țare la aplicarea pedepsei/amânarea
aplicării pedepsei).
să nu existe o cauz ă justificativ ă sau de neimputabilitate;
să nu fi intervenit amnistia sau gra țierea pentru vreuna dintre infrac țiunile săvârșite;
să nu fi intervenit prescrip ția răspunderii penale pentru prima infrac țiune la momentul s ăvârșirii
celei subsecvente;
să nu fi intervenit o cauz ă de nepedepsire;
să nu existe niciun caz dintre cele prev ăzute la art. 16 C. proc. pen., care împiedic ă punerea în
mișcare sau exercitarea ac țiunii penale.
2. Concursul real
Art. 38. Concursul de infrac țiuni. (1) Există concurs real de infrac țiuni când dou ă sau mai multe infrac țiuni au fost s ăvârșite
de aceeași persoan ă, prin acțiuni sau inac țiuni distincte, înainte de a fi condamnat ă definitiv pentru vreuna din ele. Exist ă
concurs real de infrac țiuni și atunci când una dintre infrac țiuni a fost comis ă pentru s ăvârșirea sau ascunderea altei
infracțiuni. (…).
Noțiune – mai multe infrac țiuni săvârșite de aceea și persoan ă prin acțiuni sau inac țiuni
distincte.
2.1. Modalit ăți
concursul omogen și concursul eterogen :
omogen → infracțiuni de aceea și natură, suscepƟbile de aceea și încadrare juridic ă;
eterogen → infracțiuni de natur ă diferită.
concursul simplu și concursul caracterizat :
concursul simplu → fără conexitate → legătura dintre infrac țiuni este dat ă de săvârșirea lor de
către aceea și persoan ă (legătură subiectiv ă);
concursul caracterizat → cu conexitate.
Pluralitatea de infrac țiuni 87
conexitatea poate fi:
etiologică → una dintre infrac țiuni a fost comis ă pentru săvârșirea unei alte infrac țiuni → există
un raport de la infrac țiunea-mijloc la infrac țiunea-scop ( spre exemplu, un omor comis pentru a
fura bunurile victimei → omor cali ficat în concurs cu tâlh ărie);
consecven țională → una dintre infrac țiuni a fost comis ă pentru ascunderea unei alte infrac țiuni
(de exemplu, incendierea corpului victimei, pe ntru a ascunde urmele unui accident rutier →
ucidere din culp ă în concurs cu profanare de morminte ).
NB
Numai concursul real poate fi caracterizat, nu și concursul ideal.
2.2. Delimit ări
Concurs real omogen Infracțiune continuat ă
Pluralitate de rezolu ții Unitate de rezolu ție
Același subiect pasiv sau subiec ți pasivi diferi țiA c e l a și subiect pasiv
Conexitate etiologic ă Conexitate consecven țională
I1 (infracțiunea-mijloc) a fost comis ă pentru
săvârșirea I2 (infracțiunea-scop) I2a fost comis ă pentru ascunderea I1
Forme vinov ăție I 1
– intenție directă/indirectă;
– intenție depășită. Forme vinov ăție I 1
– intenție directă/indirectă;
– intenție depășită;
– culpă.
Forme vinov ăție I 2
– intenție directă/indirectă;
– intenție depășită. Forme vinov ăție I 2
– intenție directă;
– intenție depășită.
Rezoluția pentru s ăvârșirea I 2este anterioar ă
săvârșirii I 1.
Rezoluția pentru s ăvârșirea I 2poate fi:
– anterioar ă (atunci când I 1 este săvârșită cu intenție,
intenție depășită);
– ulterioar ă (atunci când I 1 este săvârșită cu intenție,
intenție depășită sau culpă).
3. Concursul ideal (formal)
Art. 38. Concursul de infrac țiuni. (…) (2) Exist ă concurs formal de infrac țiuni când o ac țiune sau o inac țiune săvârșită de o
persoană, din cauza împrejur ărilor în care a avut loc sau a urm ărilor pe care le-a produs, realizeaz ă conținutul mai multor
infracțiuni.
Noțiune – mai multe infrac țiuni săvârșite de aceea și persoan ă printr-o singur ă acțiune
sau inacțiune care, din cauza împrejur ărilor în care a avut loc sau a urm ărilor pe care
le-a produs, realizeaz ă conținutul mai multor infrac țiuni.
diferența dintre concursul real și cel formal – num ărul de acțiuni/inacțiuni prin care se realizeaz ă
conținutul infrac țiunilor ce compun concursul.
88 Drept penal. Partea general ă
3.1. Modalit ăți
concursul omogen și concursul eterogen :
omogen: infrac țiuni de aceea și natură, susceptibile de aceea și încadrare juridic ă;
eterogen: infrac țiuni de natur ă diferită.
doar concurs simplu (față de concursul caracterizat) → legătura dintre infrac țiuni este dat ă de
săvârșirea lor de c ătre aceea și persoan ă (legătură subiectiv ă).
3.2. Particularit ăți
infracțiunile pot fi comise:
cu intenție directă/indirectă;
cu intenție depășită;
din culpă.
4. Sancționarea concursului1
NB Atât pentru concursul real, cât și pentru concursul ideal, exist ă același mecanism de sanc-
ționare.
Art. 39. Pedeapsa principal ă în caz de concurs de infrac țiuni. (1) În caz de concurs de infrac țiuni, se stabile ște pedeapsa
pentru fiecare infrac țiune în parte și se aplică pedeapsa, dup ă cum urmeaz ă:
a) când s-au stabilit o pedeaps ă cu deten țiune pe via ță și una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amend ă, se aplică pe-
deapsa deten țiunii pe via ță;
b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplic ă pedeapsa cea mai grea, la care se adaug ă un spor de o treime din
totalul celorlalte pedepse stabilite;
c) când s-au stabilit numai pedepse cu amend ă, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaug ă un spor de o treime din totalul
celorlalte pedepse stabilite;
d) când s-au stabilit o pedeaps ă cu închisoare și o pedeaps ă cu amend ă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se adaug ă în între-
gime pedeapsa amenzii;
e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare și mai multe pedepse cu amend ă se aplică pedeapsa închisor ii conform lit. b),
la care se adaug ă în întregime pedeapsa amenzii conform lit. c).
(2) Atunci când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, dac ă prin adăugare la pedeapsa cea mai mare a sporului de o
treime din totalul celorlalte pedep se cu închisoarea stabilite s-ar dep ăși cu 10 ani sau mai mult ma ximul general al pedepsei
închisorii, iar pentru cel pu țin una dintre infrac țiunile concurente pedeapsa prev ăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau
mai mare, se poate aplica pedeapsa deten țiunii pe via ță.
1 Pentru o privire de detaliu asupra tratamentului sanc ționator al pluralit ății de infrac țiuni în general, a se vedea tabelul
comparativ din anexa nr. 9.
Pluralitatea de infrac țiuni 89
Etape și ipoteze în stabilirea pedepsei
1. se stabile ște pedeapsa pentru fiecare infrac țiune din concurs;
2. se aplic ă pedeapsa pentru concurs:
când s-au stabilit o pedeaps ă cu deten țiune pe via ță și una sau mai multe pedepse cu închisoare ori
cu amend ă → se aplică pedeapsa deten țiunii pe via ță (sistemul absorb ției);
când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea → se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se
adaugă un spor (obligatoriu ) de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite ( sistemul cumulului
juridic );
când s-au stabilit numai pedepse cu amend ă → se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaug ă
un spor (obligatoriu ) de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite ( sistemul cumulului juridic );
când s-au stabilito pedeaps ă cu închisoare și o pedeaps ă cu amend ă → se aplică pedeapsa
închisorii, la care se adaug ă în întregime pedeapsa amenzii (sistemul cumulului aritmetic );
când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare și mai multe pedepse cu amend ă → se aplică
pedeapsa închisorii conform calculului efectuat când se stabilesc doar pedepse cu închisoare, la
care se adaug ă în întregime pedeapsa amenzii conform ca lculului efectuat când se stabilesc doar
pedepse cu amend ă.
când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, dac ă prin adăugare la pedeapsa cea mai mare a
sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite s-ar dep ăși cu 10 ani sau
mai mult maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel pu țin una dintre infrac țiunile
concurente pedeapsa prev ăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare → se poate
aplica ( facultativ ) pedeapsa deten țiunii pe via ță.
Exemplu: I
1 = pedeapsa aplicat ă = 20 ani (pedeapsa prev ăzută ≥ 10 ani);
I2, I3, I4, I5 = pedeapsa aplicat ă = 10 ani fiecare;
I6, I7, I8, I9 = pedeapsa aplicat ă = 8 ani fiecare;
Calcul: 20 ani (pedeapsa cea mai grea) + 1/3 (spo rul obligatoriu) x (10+ 10+10+10+8+8+8+8) = 44
Cum maximul general de 30 ani (art. 60 C. pen.) este dep ășit cu mai mult de 10 ani, instan ța poate:
– fie să aplice închisoarea de 30 ani (dac ă alege închisoarea, nu poate dep ăși 30 ani);
– fie să aplice deten țiunea (se poate aplica deten țiunea chiar dac ă nicio infrac țiune nu prevede
detențiunea, dar cel pu țin o infrac țiune trebuie s ă prevadă închisoarea ≥ 20 ani).
NB Dezlegarea unor chestiuni de drept: I.C.C.J a statuat prin Decizia nr. 1/2014 c ă: „în aplicarea
legii penale mai favorabile, dup ă judecarea definitiv ă a cauzei înainte de intrarea în vigoare a
noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infrac țiuni, într-o prim ă etapă se verific ă
incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale. În a doua
etapă se verific ă dacă pedeapsa rezultant ă aplicată potrivit legii vechi dep ășește maximul la
care se poate ajunge în baza legii noi, confor m art. 39 din Codul penal. În cazul în care
pedeapsa rezultant ă, aplicată potrivit legii vechi, dep ășește maximul la care se poate ajunge
în baza art. 39 din Codul penal, pedeapsa rezultant ă va fi redus ă l a a c e s t m a x i m . Î n c a z
contrar, pedeapsa rezultant ă va rămâne astfel cum a fost stabilit ă potrivit legii vechi”.
90 Drept penal. Partea general ă
NB Dezlegarea unor chestiuni de drept: prin Decizia nr. 7/2016, I.C.C.J a stabili c ă: „în aplicarea
dispozițiilor art. 5 din Codul penal, în cazul pluralit ății de infrac țiuni constând în s ăvârșirea
unor infrac țiuni anterior datei de 1 februarie 2014, respectiv a unor infrac țiuni comise dup ă
intrarea în vigoare a noului Cod penal, pentru infrac țiunile săvârșite anterior datei de 1
februarie 2014 se va aplica legea penal ă mai favorabil ă – identificat ă ca fiind legea veche sau
legea nou ă – iar pentru infrac țiunile săvârșite sub imperiul legii penale noi, precum și pentru
tratamentul sanc ționator al concursului de infrac țiuni, se va aplica legea nou ă, conform art. 3
din Codul penal și art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii
nr. 286/2009 privind Codul penal”.
Art. 40. Contopirea pedepselor pentru infrac țiuni concurente. (1) Dacă infractorul condamnat defin itiv este judecat ulterior
pentru o infrac țiune concurent ă, se aplică dispozițiile art. 39.
(2) Dispozi țiile art. 39 se aplic ă și în cazul în care, dup ă ce o hotărâre de condamnare a r ămas definitiv ă, se constat ă că cel
condamnat mai suferise o condamnare definitiv ă pentru o infrac țiune concurent ă.
(3) Dacă infractorul a executat integral sau par țial pedeapsa aplicat ă prin hotărârea anterioar ă, ceea ce s-a executat se scade din
durata pedepsei aplicate pentru infrac țiunile concurente.
(4) Dispozi țiile privitoare la aplicarea pedep sei în caz de concurs de infrac țiuni se aplic ă și în cazul în care condamnarea la
pedeapsa deten țiunii pe via ță a fost comutat ă sau înlocuit ă cu pedeapsa închisorii.
(5) În cazul contopirii pedep selor conform alin. (1)-(4) se ține seama și de pedeapsa aplicat ă printr-o hot ărâre de condamnare
pronunțată în străinătate, pentru o infrac țiune concurent ă, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscut ă potrivit legii.
Reguli particulare au fost determinate pentru situa ția în care cel condamnat mai suferise o condamnare
definitivă pentru o infrac țiune concurent ă:
După condamnarea definitiv ă pentru I 1, infractorul este judecat pentru I 2 concurent ă cu I 1.
în acest caz, instan ța:
stabilește pedeapsa pentru I 2;
contopește pedeapsa pentru I 2 cu I 1, aplicând obligatoriu sporul fix.
contopirea este obligatorie, nu facultativ ă;
trebuie ca ambele pedepse s ă fie executabile, adic ă să nu fi intervenit vreo cauz ă care înlătură
executarea (gra țierea total ă/parțială sau prescrip ția executării pedepsei);
dacă pentru I 1 s-a dispus amânarea aplic ării pedepsei/suspendarea sub supraveghere, instan ța va
dispune:
anularea amân ării/suspend ării sub supraveghere;
contopirea ca la concurs.
Exemplu: dac ă pentru I 1 s-a dispus suspendarea sub supraveghere, iar ulterior persoana condamnat ă
definitiv este trimis ă în judecat ă pentru alte dou ă infracțiuni (I 2 și I3), I 2 concurent ă cu infrac țiunea
pentru care a intervenit condamnarea definitiv ă, iar I 3 săvârșită în termenul de supraveghere al
suspendării, instan ța va dispune:
stabilirea unei pedepse pentru I 2 și a unei pedepse pentru I 3;
anularea suspend ării sub supraveghere (nu revocarea);
Pluralitatea de infrac țiuni 91
stabilirea Rezultantei 1 pentru infrac țiunile concurente (I 2 și cea care a atras suspendarea sub
supraveghere – I 1);
stabilirea Rezultantei 2 p r i n c a r e s e s a n c ționează recidiva/pluralitatea intermediar ă (I3 este în
pluralitate intermediar ă/recidivă față de infrac țiunea care a atras suspendarea sub suprave-
ghere).
NB Tratamentul este identic și când, în loc de suspendarea sub supraveghere, s-a dispus amâ-
narea aplic ării pedepsei, dar numai în privin ța regulilor aplicabile concursului. Nu se vor aplica
și regulile recidivei/pluralit ății intermediare deoarece, spre deosebire de suspendarea sub
supraveghere, solu ția amânării aplicării pedepsei nu este o solu ție de condamnare.
pentru condamn ări în străinătate, trebuie ca hot ărârea judec ătorească să fie recunoscut ă în
România.
NB Din rezultant ă se va scădea ceea ce s-a executat deja.
Infracțiunile au fost definitiv judecate în cauze diferite
dacă sunt numai dou ă infracțiuni concurente, contopirea se face conform dreptului comun, cu spor
fix și obligatoriu;
dacă sunt mai multe infrac țiuni concurente, cu hot ărâri judec ătorești definitive, se va dispune:
descontopirea și repunerea pedepselor în individualitate;
contopirea conform regulilor comune.
trebuie ca pedepsele s ă fie executabile, adic ă să nu fi intervenit vreo cauz ă care înlătură executarea
(grațierea total ă/parțială sau prescrip ția executării pedepsei).
partea din pedeapsa principal ă sau complementar ă deja executat ă se scade din rezultant ă.
Contopirea în cazul înlocuirii deten țiunii cu închisoarea
dacă condamnatul împline ște în timpul execut ării 65 de ani, iar instan ța decide (pentru c ă este
facultativ) s ă înlocuiasc ă detențiunea pe via ță cu închisoarea de 30 ani și interzicerea drepturilor
pentru 5 ani:
se aplică regulile standard de la concurs;
din rezultant ă se scade ceea ce s-a executat.
II. RECIDIVA
Art. 41. Recidiva. (1) Există recidivă când, dup ă rămânerea definitiv ă a unei hot ărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai
mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea terme nului de reabilitare, condamnatul s ăvârșește din nou o infrac țiune cu
intenție sau cu inten ție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.
(2) Există recidivă și în cazul în care una dintre pedepsele prev ăzute în alin. (1) este deten țiunea pe via ță.
(3) Pentru stabilirea st ării de recidiv ă se ține seama și de hotărârea de condamnare pronun țată în străinătate, pentru o fapt ă
prevăzută și de legea penal ă română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscut ă potrivit legii.
92 Drept penal. Partea general ă
Noțiune – săvârșirea din nou a unei infrac țiuni, de c ătre o persoan ă care a fost
condamnat ă definitiv pentru o alt ă infracțiune.
Structură
o condamnare (primul termen al recidivei) și
hotărâre pronun țată de instan ța națională;
hotărâre pronun țată de o instan ță străină, recunoscut ă în România.
săvârșirea altei infrac țiuni, ulterior momentului condamn ării (al doilea termen al recidivei).
NB Nu există prim termen al recidivei dac ă hotărârea este de achitare/renun țare la aplicarea
pedepsei/amânare a aplic ării pedepsei/aplicare a unei m ăsuri educative.
Felurile recidivei
postcondamnatorie : I2 este săvârșită înainte de executarea integral ă a pedepsei aplicate pentru I 1;
postexecutorie : I2 este săvârșită după executarea integral ă/considerarea ca executat ă a pedepsei
aplicate pentru I 1.
generală: termenii nu sunt condi ționați de natura infrac țiunilor;
specială: termenii sunt condi ționați de săvârșirea unor infrac țiuni de aceea și natură.
absolută: existența recidivei nu este condi ționată de gravitatea primei condamn ări;
relativă: existența recidivei este condi ționată de o anumit ă gravitate a primei condamn ări.
Condamn ări care nu atrag starea de recidiv ă:
faptele care nu mai sunt prev ăzute de legea penal ă;
infracțiunile amnistiate (ante/postcondamnatoriu);
infracțiunile săvârșite din culp ă (exclusiv).
1. Recidiva postcondamnatorie
Noțiune – săvârșirea din nou a unei infrac țiuni înainte de începerea execut ării primei
condamn ări, în timpul execut ării acesteia ori în stare de evadare.
1.1. Condi ții cu privire la primul termen al recidivei (T 1recidivă)
să existe o hot ărâre definitiv ă de condamnare pentru una sau mai multe infrac țiuni inten ționa-
te/praeterinten ționate;
hotărârea judec ătorească poate fi pronun țată de instan țele române sau str ăine (trebuie s ă
existe dubl ă incriminare și recunoa șterea hot ărârii, iar recidiva interna țională este obligatorie );
hotărârea judec ătorească trebuie s ă fie definitiv ă;
nu conteaz ă forma infrac țiunii (tentativ ă, consumat ă, epuizată);
T1recidivă → numai solu ție de condamnare, nu o solu ție de achitare/renun țare la aplicarea pedep-
sei/amânarea aplic ării pedepsei.
Pluralitatea de infrac țiuni 93
hotărârea de condamnare s ă fi fost pronun țată pentru o infrac țiune săvârșită cu intenție – direct ă
sau indirect ă – sau inten ție depășită;
pedeapsa stabilit ă/aplicată să fie deten țiunea pe via ță sau închisoarea > 1 an;
pedeapsa s ă nu fi fost executat ă/considerat ă ca executat ă.
NB Nu conteaz ă dacă pedeapsa se execut ă în regim de deten ție sau a fost suspendat ă sub supra-
veghere.
NB Nu există T1recidivă dacă pedeapsa aplicat ă este amenda sau închisoarea ≤ 1 an. Dar poate
constitui T 1pluralitate intermediar ă.
poate fi T 1recidivă:
concursul de infrac țiuni inten ționate cu pedepse stabilite de peste 1 an;
concursul de infrac țiuni inten ționate dintre care cel pu țin o infrac țiune are pedeapsa
stabilită de peste 1 an;
concursul de infrac țiuni inten ționate, toate pedepsele stabilite ≤ 1 an, dar rezultanta > 1 an;
concursul de infrac țiuni inten ționate și din culp ă, dar cel pu țin o infrac țiune inten ționată
are pedeapsa stabilit ă > 1 an;
concurs de infrac țiuni inten ționate și din culpă, pedeapsa pentru fiecare fiind mai mare de
1 an, chiar dac ă pedeapsa de baz ă este aplicat ă pentru o infrac țiune din culp ă.
nu poate fi T 1recidivă:
un concurs de infrac țiuni inten ționate și din culp ă, când contopirea infrac țiunilor inten țio-
nate ≤ 1 an; nu conteaz ă dacă, adăugându-se și fracția de 1/3 din infrac țiunea din culp ă,
s-ar depăși 1 an.
hotărârea de condamnare s ă nu priveasc ă o infracțiune ce nu atrage starea de recidiv ă:
infracțiunile săvârșite din culp ă;
infracțiunile pentru care a intervenit amnistia postcondamnatorie;
fapte ulterior dezincriminate.
NB Nu constituie T 1recidivă hotărârea judec ătorească din timpul minorit ății, deoarece minorilor nu
li se aplică pedepse, ci numai m ăsuri educative. Dar este T 1recidivă dacă infracțiunea se consum ă
în minoritate și se epuizeaz ă după majorat, cu excep ția infracțiunilor progresive.
1.2. Condi ții cu privire la al doilea termen al recidivei (T 2recidivă)
majorul s ă săvârșească I2 cu intenție – direct ă sau indirect ă – /intenție depășită și legea să prevadă
închisoarea ≥ 1 an sau deten țiunea pe via ță;
pedeapsa închisorii poate fi unic ă/alternativ ă cu amenda;
contează pedeapsa prev ăzută de lege (nu pedeapsa aplicat ă, ca în cazul T 1recidivă), chiar dac ă
fapta a rămas în tentativ ă;
nu conteaz ă pedeapsa efectiv stabilit ă (poate fi amenda, închisoarea < 1 an);
94 Drept penal. Partea general ă
constituie T 2recidivă și când termenul este format dintr-un concurs de infrac țiuni, dacă cel puțin o
infracțiune din concurs este s ăvârșită cu inten ție/praeterinten ție, iar legea prevede pentru
aceasta închisoarea ≥ 1 an sau deten țiunea pe via ță.
infracțiunea să fie săvârșită de aceea și persoan ă;
nu are importan ță dacă infractorul a avut aceea și contribu ție la săvârșirea infrac țiunilor care
constituie cei doi termeni ai recidivei;
la prima infrac țiune este posibil ca acesta s ă fi avut calitatea de autor, iar la cea de-a doua
infracțiune să fi avut calitatea de coautor, instigator, complice.
noua infrac țiune să fie săvârșită:
înainte de începerea execut ării pedepsei care reprezint ă T1recidivă (inclusiv în cazul în care con-
damnatul se sustrage de la executare sau a ob ținut amânarea execut ării);
în timpul execut ării pedepsei;
în perioada în care executarea pedepsei a fost întrerupt ă;
în stare de evadare din executarea pedepsei anterioare (chiar infrac țiunea de evadare poate
reprezenta T 2recidivă);
în timpul suspend ării sub supraveghere a execut ării pedepsei, cu condi ția ca infrac țiunea să fie
descoperit ă în termenul de supraveghere;
în timpul gra țierii condi ționate;
în timpul liber ării condiționate.
2. Recidiva postexecutorie
Noțiune – săvârșirea din nou a unei infrac țiuni după condamnarea anterioar ă la o
pedeapsă ce a fost executat ă sau considerat ă ca executat ă.
2.1. Condi ții cu privire la primul termen al recidivei (T 1recidivă)
să existe o condamnare definitiv ă pentru una sau mai multe infrac țiuni inten ționate/praeter-
intenționate;
hotărârea judec ătorească poate fi pronun țată de instan țele române sau str ăine (trebuie s ă
existe dubl ă incriminare și recunoa șterea hot ărârii; recidiva interna țională este obligatorie);
hotărârea judec ătorească să fie definitiv ă;
nu conteaz ă forma infrac țiunii (tentativ ă, consumat ă, epuizată);
T1recidivă → numai solu ție de condamnare, nu o solu ție de achitare/renun țare la aplicarea pe-
depsei/amânarea aplic ării pedepsei.
pedeapsa stabilit ă/aplicată să fie deten țiunea pe via ță sau închisoarea > 1 an;
pedeapsa s ă fi fost executat ă/considerat ă ca executat ă (prin gra țiere total ă sau a restului de
pedeapsă; prescrip ția executării pedepsei);
să nu fi intervenit reabilitarea de drept/s ă nu se fi împlinit termenul de reabilitare judec ătorească;
Pluralitatea de infrac țiuni 95
NB Este su ficientă îndeplinirea termenului de reabilitare judec ătorească → reabilitarea jude-
cătorească nu trebuie neap ărat constatat ă.
hotărârea de condamnare s ă nu priveasc ă:
infracțiunile săvârșite din culp ă;
infracțiunile pentru care a intervenit amnistia postcondamnatorie;
fapte care au fost dezincriminate;
infracțiunile săvârșite în minoritate (minorului nu i se poate aplica o pedeaps ă). Dar dac ă infrac-
țiunea s-a epuizat în majorat → se va reține recidiva postexecutorie, cu excep ția infracțiunilor
progresive.
2.2. Condi ții cu privire la al doilea termen al recidivei (T 2recidivă)
majorul s ă săvârșească I2 cu intenție/intenție depășită și legea să prevadă închisoarea ≥ 1 an sau
detențiunea pe via ță;
pedeapsa închisorii poate fi unic ă/alternativ ă cu amenda;
contează pedeapsa prev ăzută de lege (nu pedeapsa aplicat ă, ca în cazul T 1recidivă), chiar dac ă
fapta a rămas în tentativ ă;
nu conteaz ă pedeapsa efectiv stabilit ă (poate fi amenda, închisoarea < 1 an);
constituie T 2recidivă și când termenul este format dintr-un concurs de infrac țiuni, dacă cel puțin o
infracțiune din concurs este s ăvârșită cu inten ție/praeterinten ție, iar legea prevede pentru
aceasta închisoarea ≥ 1 an sau deten țiunea pe via ță.
noua infrac țiune să fie săvârșită:
după executarea primei pedepse;
după data intrării în vigoare a actului de gra țiere totală/a restului de pedeaps ă;
după data împlinirii termenului de prescrip ție a execut ării pedepsei, dar înainte de reabi-
litare/împlinirea termenului de reabilitare.
noua infrac țiune să nu se numere printre acelea care nu atrag starea de recidiv ă:
infracțiunile săvârșite din culp ă;
infracțiunile pentru care a intervenit amnistia postcondamnatorie;
fapte ulterior dezincriminate.
3. Recidiva în cazul persoanei juridice
3.1. Recidiva postcondamnatorie
după rămânerea definitiv ă a unei hot ărâri judec ătorești de condamnare la amend ă penală (T 1),
indiferent de cuantum, pentru o infrac țiune inten ționată/praeterinten ționată, persoana juridic ă
săvârșește din nou o infrac țiune inten ționată/praeterinten ționată (T2), iar amenda pentru infrac țiu-
nea anterioar ă nu a fost executat ă/considerat ă ca executat ă;
nu conteaz ă dacă pedeapsa complementar ă aplicată pe lângă T1 a fost sau nu executat ă.
96 Drept penal. Partea general ă
3.2. Recidiva postexecutorie
după rămânerea definitiv ă a unei hot ărâri judec ătorești de condamnare la amend ă penală (T 1), in-
diferent de cuantum, pentru o infrac țiune inten ționată/praeterinten ționată, persoana juridic ă săvâr-
șește din nou o infrac țiune inten ționată/praeterinten ționată (T 2), după ce amenda pentru T 1 a fost
executată/considerat ă ca executat ă, dar înainte de reabilitare.
T1 nu poate consta în:
infracțiuni săvârșite numai din culp ă;
infracțiuni amnistiate postcondamnatoriu;
infracțiuni dezincriminate.
NB Nu există recidivă internațională în cazul persoanei juridice!
4. Sancționarea recidivei2
Art. 43. Pedeapsa în caz de recidiv ă. (1) Dacă înainte ca pedeapsa anterioar ă să fi fost executat ă sau considerat ă ca executat ă
se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidiv ă, pedeapsa stabilit ă pentru aceasta se adaug ă la pedeapsa anterioar ă
neexecutat ă ori la restul r ămas neexecutat din aceasta.
(2) Când înainte ca pedeapsa anterioar ă să fi fost executat ă sau considerat ă ca executat ă sunt săvârșite mai multe infrac țiuni
concurente, dintre care cel pu țin una se afl ă în stare de recidiv ă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozi țiilor referitoare la
concursul de infrac țiuni, iar pedeapsa rezultat ă se adaug ă la pedeapsa anterioar ă neexecutat ă ori la restul r ămas neexecutat din
aceasta.
(3) Dacă prin însumarea pedepselor în condi țiile alin. (1) și alin. (2) s-ar dep ăși cu mai mult de 10 ani maximul general al
pedepsei închisorii, iar pentru cel pu țin una dintre infrac țiunile săvârșite pedeapsa prev ăzută de lege este închisoarea de 20 de ani
sau mai mare, în locul pedepselor cu în chisoarea se poate aplica pedeapsa deten țiunii pe via ță.
(4) Când pedeapsa anterioar ă sau pedeapsa stabilit ă pentru infrac țiunea săvârșită în stare de recidiv ă este deten țiunea pe via ță, se
va executa pedeapsa deten țiunii pe via ță.
(5) Dacă după ce pedeapsa anterioar ă a fost executat ă sau considerat ă ca executat ă se săvârșește o nouă infracțiune în stare de
recidivă, limitele speciale ale pedepsei prev ăzute de lege pe ntru noua infrac țiune se majoreaz ă cu jumătate.
(6) Dacă după rămânerea definitiv ă a hotărârii de condamnare pentru noua infrac țiune și mai înainte ca pedeapsa s ă fi fost
executată sau considerat ă ca executat ă se descoper ă că cel condamnat se afl ă în stare de recidiv ă, instanța aplică dispozițiile
alin. (1)-(5).
(7) Dispozi țiile alin. (6) se aplic ă și în cazul în care condam narea la pedeapsa deten țiunii pe via ță a fost comutat ă sau înlocuit ă
cu pedeapsa închisorii.
Ipoteze:
dacă T2 al recidivei postcondamnatorii este o infrac țiune unic ă → pedeapsa stabilit ă pentru aceasta
se adaug ă la pedeapsa anterioar ă neexecutat ă/la restul r ămas neexecutat din aceasta (sistemul
cumulului aritmetic);
dacă T2 este format dintr-un concurs de infrac țiuni și suntem în ipoteza recidivei postcondam-
natorii:
2 Pentru o privire de detaliu asupra tratamentului sanc ționator al pluralit ății de infrac țiuni, a se vedea tabelul comparativ
din anexa nr. 9.
Pluralitatea de infrac țiuni 97
primul pas: pedepsele stabilite pentru infrac țiunile concurente se contopesc potrivit dispozi țiilor
referitoare la concursul de infrac țiuni ( sistemul cumulului juridic );
al doilea pas: pedeapsa rezultat ă se adaug ă la pedeapsa anterioar ă neexecutat ă/la restul r ămas
neexecutat din aceasta ( sistemul cumulului aritmetic ).
NB Dacă T2 este format dintr-un concurs de infrac țiuni și suntem în ipoteza recidivei postexecu-
torii, se vor aplica mai întâi regulile de la reci diva postexecutorie, iar apoi cele de la concurs.
dacă prin însumarea pedepselor:
s-ar depăși cu mai mult de 10 ani (strict mai mult de 10 ani, spre deosebire de concurs)
maximul general al pedepsei închisorii;
iar pentru cel pu țin una dintre infrac țiunile săvârșite pedeapsa prev ăzută d e l e g e e s t e
închisoarea de 20 de ani sau mai mare.
în locul pedepselor cu închisoarea se poate aplica (facultativ) pedeapsa deten țiunii pe via ță.
Exemplu: T
1 = condamnare definitiv ă la 20 ani.
După 1 an de executare, X ucide o persoan ă în penitenciar.
T2 = condamnare definitiv ă la 23 ani.
Pedeapsa rezultant ă = 23 ani + 19 ani (aten ție, nu 20 de ani, pentru c ă a executat deja 1 an) = 42 ani.
Instanța poate:
– fie să aplice închisoarea de 30 ani (maximul general al pedepsei cu închisoarea);
– fie să aplice deten țiunea, chiar dac ă nu e prev ăzută de lege.
dacă T1 sau T 2 este deten țiunea pe via ță → se va executa pedeapsa deten țiunii pe via ță (sistemul
absorbției);
dacă după ce pedeapsa anterioar ă a fost executat ă/considerat ă ca executat ă se săvârșește o nouă
infracțiune în stare de recidiv ă (postexecutorie) , limitele speciale ale pedepsei prev ăzute de lege
pentru noua infrac țiune se majoreaz ă cu jumătate (obligatoriu);
NB Starea de recidiv ă trebuie descoperit ă în timpul execut ării.
NB Dezlegarea unor chestiuni de drept: potrivit Deciziei nr. 15/2014, I.C.C.J. a stabilit c ă: „în
interpretarea dispozi țiilor art. 6 alin. (1) din Codul penal, pentru ipoteza unei infrac țiuni
comise în stare de recidiv ă postexecutorie judecat ă definitiv înainte de intrarea în vigoare a
noului Cod penal, pedeapsa aplicat ă prin hotărârea de condamnare se va compara cu maxi-
mul special prev ăzut în legea nou ă pentru infrac țiunea săvârșită prin luarea în considerare a
dispozițiilor art. 43 alin. (5) din Codul penal”.
dacă după săvârșirea infrac țiunii care reprezint ă T2 și mai înainte ca pedeapsa s ă fi fost exe-
cutată/considerat ă ca executat ă, se descoper ă că cel condamnat se afl ă în stare de recidiv ă,
instanța aplică regulile de mai sus.
98 Drept penal. Partea general ă
NB Dacă o nouă infracțiune este s ăvârșită atât în condi țiile de la recidiva postcondamnatorie, cât
și în cele de la recidiva postexecutorie, se vo r aplica mai întâi regulile de la recidiva postexe-
cutorie, iar apoi cele ale recidivei postcondamnatorii.
III. PLURALITATEA INTERMEDIAR Ă
Art. 44. Pluralitatea intermediar ă. (1) Există pluralitate intermediar ă de infrac țiuni când, dup ă rămânerea definitiv ă a unei
hotărâri de condamnare și până la data la care pedeapsa este executat ă sau considerat ă ca executat ă, condamnatul s ăvârșește din
nou o infrac țiune și nu sunt întrunite condi țiile prevăzute de lege pentru starea de recidiv ă. (…)
Noțiune – săvârșirea de către persoana condamnat ă a unei infrac țiuni, între momentul
rămânerii definitive a unei hot ărâri judec ătorești de condamnare și data la care pe-
deapsa este executat ă sau considerat ă ca executat ă, fără a fi întrunite condi țiile pentru
reținerea stării de recidiv ă postcondamnatorie.
NB Spre deosebire de concurs, trebuie s ă existe o hot ărâre judec ătorească definitivă de con-
damnare.
este necesar ă săvârșirea din nou a unei infrac țiuni, indiferent de natur ă, gravitate, form ă de vinovă-
ție (spre deosebire de recidiv ă), de către un major condamnat definiti v (spre deosebire de concurs):
înainte de începerea execut ării pedepsei;
în timpul execut ării pedepsei;
în stare de evadare.
doar dacă nu sunt îndeplinite condi țiile pentru re ținerea recidivei postcondamnatorii.
Exemple de pluralitate intermediar ă:
T2pluralitate intermediar ă = legea prevede închisoarea < 1 an sau numai amenda;
T1pluralitate intermediar ă = prima condamnare închisoarea ≤ 1 an sau infrac țiune săvârșită din culpă, unde
pedeapsa este închisoarea > 1 an;
T1pluralitate intermediar ă/T2pluralitate intermediar ă = infracțiune săvârșită din culpă.
NB Dacă I2 este săvârșită după ce I 1 a fost executat ă/considerat ă ca executat ă, nu se poate re ține
pluralitatea intermediar ă.
nu constituie T 1pluralitate intermediar ă:
infracțiunea amnistiat ă;
infracțiunea căreia i s-a prescris executarea;
infracțiunea reabilitat ă sau pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare.
T1pluralitate intermediar ă poate consta în:
infracțiunea sanc ționată numai cu amend ă;
infracțiunea săvârșită din culpă, sancționată cu închisoare.
Pluralitatea intermediar ă în cazul persoanei juridice
Pluralitatea de infrac țiuni 99
presupune s ăvârșirea din nou a unei infrac țiuni indiferent de natur ă, gravitate, form ă de vinov ăție
(spre deosebire de recidiv ă), de către o persoan ă juridică condamnat ă definitiv:
înainte de începerea execut ării amenzii;
înainte de executarea integral ă a amenzii.
dacă nu sunt îndeplinite condi țiile de la recidiv ă.
Tratamentul sanc ționator
Art. 44. Pluralitatea intermediar ă. (…) (2) În caz de pluralitate intermediar ă, pedeapsa pentru noua infrac țiune și pedeapsa
anterioară se contopesc potrivit dispozi țiilor de la concursul de infrac țiuni.
sancționarea pluralit ății intermediare se face potrivit regulilor concursului de infrac țiuni detaliate
mai sus și în anexă.
NB Dezlegarea unor chestiuni de drept: I.C.C.J. a stabilit prin Decizia 3/2015 c ă: „stabilirea
pedepsei în baza legii noi, în cazul pluralit ății de infrac țiuni care, potrivit Codului penal din
1969, presupunea re ținerea stării de recidiv ă postcondamnatorie cu revocarea suspend ării
condiționate, iar, potrivit Codului penal, condi țiile recidivei postcondamnatorii cu privire la
primul termen nu mai sunt întrunite, se determin ă conform art. 44 raportat la art. 39 din
Codul penal, referitoare la pluralitatea intermediar ă”.
IV. PEDEPSELE COMPLEMENTARE, PEDEPSELE ACCESORII ȘI MĂSURILE DE SIGURAN ȚĂ ÎN
CAZ DE PLURALITATE DE INFRACȚIUNI
1. Pedepsele complementare
Art. 45. Pedepsele complementare, pedepsele accesorii și măsurile de siguran ță în caz de pluralitate de infrac țiuni. (1)
Dacă pentru una dintre infrac țiunile săvârșite s-a stabilit și o pedeaps ă complementar ă, aceasta se aplic ă alături de pedeapsa
principală.
(2) Când s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natur ă diferită sau chiar de aceea și natură, dar cu un con ținut diferit,
acestea se aplic ă alături de pedeapsa principal ă.
(3) Dacă s-au stabilit mai multe pe depse complementare de aceea și natură și cu același conținut:
a) în caz de concurs de infrac țiuni sau de pluralitate intermediar ă se aplică cea mai grea dintre acestea;
b) în caz de recidiv ă, partea neexecutat ă din pedeapsa complementar ă anterioar ă se adaug ă la pedeapsa stabilit ă pentru noua
infracțiune.
(4) În cazul condamn ărilor succesive pentru infrac țiuni concurente, partea din pedeapsa complementar ă executată până la data
contopirii pedepselor pr incipale se scade din durata pede psei complementare aplicate pe lâng ă pedeapsa rezultat ă. (…)
se aplică atât concursului și recidivei, cât și pluralității intermediare;
dacă se stabile ște o singură pedeapsă complementar ă pe lângă una dintre infrac țiunile concurente:
aceasta se aplic ă alături de pedeapsa principal ă rezultant ă → chiar dac ă nu a fost stabilit ă pe
lângă pedeapsa cea mai grea.
dacă s-au stabilit mai multe pedepse comp lementare de natur ă diferită:
se aplică toate alături de pedeapsa principal ă rezultant ă.
dacă s-au stabilit mai multe pedepse comp lementare cu aceea și natură, dar conținut diferit:
se aplică toate alături de pedeapsa principal ă rezultant ă.
100 Drept penal. Partea general ă
dacă s-au stabilit mai multe pedepse comp lementare de aceea și natură, cu acela și conținut:
la concurs și pluralitate intermediar ă → se aplică cea mai grea;
la recidivă → partea neexecutat ă din pedeapsa complementar ă anterioar ă se adaug ă la pedeap-
sa stabilit ă pentru noua infrac țiune (fără a se dep ăși maximul de 5 ani al pedepselor comple-
mentare).
NB Pedeapsa complementar ă n u se ap lic ă niciodată direct pe lâng ă rezultant ă, ci trebuie s ă se
aplice pe lâng ă fiecare/oricare pedeaps ă cu închisoare în parte.
NB Aceleași reguli sunt aplicabile și persoanelor juridice pentru pedepsele complementare, cu
mențiunea că dizolvarea le exclude pe celelalte.
2. Pedepsele accesorii
Art. 45. Pedepsele complementare, pedepsele accesorii și măsurile de siguran ță în caz de pluralitate de infrac țiuni.
(…) (5) Dac ă pe lângă pedepsele principale au fost stabilite una sau mai multe pedepse accesorii, se aplic ă dispozițiile alin. (1)-(3),
pedeapsa accesorie rezultat ă executându-se pân ă la executarea sau considerarea ca executat ă a pedepsei principale.
pentru aplicarea pedepselor accesorii se urmeaz ă regulile de mai sus privitoare la pedepsele
complementare.
3. Măsurile de siguran ță
Art. 45. Pedepsele complementare, pedepsele accesorii și măsurile de siguran ță în caz de pluralitate de infrac țiuni.
(…) (6) M ăsurile de siguran ță de natur ă diferită sau chiar de aceea și natură, dar cu un con ținut diferit, luate în cazul
infracțiunilor săvârșite, se cumuleaz ă.
(7) Dacă s-au luat mai multe m ăsuri de siguran ță de aceeași natură și cu același conținut, dar pe durate diferite, se aplic ă măsura
de siguran ță cu durata cea mai mare. M ăsurile de siguran ță luate conform art. 112 se cumuleaz ă.
în principiu, m ăsurile de siguran ță se cumuleaz ă (acelea care au natura sau, cel pu țin, conținutul
diferit);
dacă măsurile de siguran ță au aceea și natură și același conținut, dar difer ă ca durat ă, se va aplica
măsura cea mai lung ă;
măsurile de siguran ță privind confiscarea special ă se cumuleaz ă.
NB Măsurile de siguran ță constând în confiscarea unor bunuri, dispuse în cazul persoanei juri-
dice, se vor cumula.
FIȘA
NR. 18 PLURALITATEA DE INFRACTORI
Sediul materiei: art. 46-52 C. pen.
Noțiune – la săvârșirea unei singure fapte prev ăzute de legea penal ă își aduc aportul
mai multe persoane.
premisă: o singură faptă și mai mulți făptuitori;
sunt participan ți: coautorii, instigatorul, complicele;
nu este participant : autorul.
I. PLURALITATEA DE INFRACTORI – ASPECTE GENERALE
latura obiectiv ă – contribu ții efective ale mai multor persoane;
latura subiectiv ă – voința comună a respectivelor persoane de a s ăvârși fapta:
nu este necesar ca to ți făptuitorii s ă fi acționat cu aceea și formă de vinovăție;
este însă necesar ca cel pu țin un făptuitor să fi acționat cu forma de vinov ăție cerută de norma
incriminatoare, chiar dac ă ceilalți au acționat cu alt ă formă de vinovăție sau chiar f ără vinovăție.
forme :
pluralitatea natural ă – fapta nu poate fi s ăvârșită decât prin contribu ția mai multor persoane
(spre exemplu, înc ăierarea, bigamia, incestul etc. ) – fiecare persoan ă răspunde pentru s ăvârșirea
faptei în calitate de autor;
pluralitatea constituit ă – asocierea mai multor persoane în vederea s ăvârșirii de infrac țiuni
(spre exemplu, constituirea unui grup infrac țional organizat, constituirea de structuri informative
ilegale, în țelegerea în vederea s ăvârșirii infracțiunii de genocid etc. ) – fiecare persoan ă răspunde
pentru săvârșirea faptei în calitate de autor.
gruparea trebuie s ă fie constituit ă pe o durat ă de timp care s ă indice că nu are un caracter
ocazional;
nu conteaz ă dacă s-a săvârșit sau nu o infrac țiune ca urmare a cons Ɵtuirii grupului → dacă
s-a comis o infrac țiune, se vor aplica regulile de la concurs.
pluralitatea ocazional ă (participa ția penală) – deși fapta se poate s ăvârși prin contribu ția unei
singure persoane, la comiterea ei particip ă mai multe persoane – fiecare persoan ă răspunde
pentru contribu ția sa.
II. PARTICIPA ȚIA PENALĂ – ASPECTE GENERALE1
Noțiune – săvârșirea unei fapte prev ăzute de legea penal ă de mai multe persoane
decât era necesar, fa ță de natura faptei.
1 Pentru o privire comparativ ă asupra institu țiilor participa ției proprii și improprii, a se consulta tabelul din anexa 6.
102 Drept penal. Partea general ă
Condiții:
cel puțin fapta unui par Ɵcipant trebuie s ă fie infracțiune (Ɵpică, nejusƟficată și imputabil ă) → nu
este necesar ca fapta s ă fie imputabil ă tuturor participan ților;
să își fi adus contribu ția, la săvârșirea faptei, mai multe persoane decât era necesar;
să existe voin ța comună de cooperare a participan ților la săvârșirea faptei (nu neap ărat aceea și
formă de vinovăție);
legătura subiectiv ă (voința comună) să fie anterioar ă/concomitent ă săvârșirii faptei.
Tipuri:
participație proprie – to ți participan ții acționează cu aceea și formă de vinovăție;
participație improprie – participan ții nu acționează cu aceea și formă de vinovăție;
activitate de s ăvârșire nemijlocit ă a faptei – autor și coautori;
activitate de determinare a comi terii unei fapte – instigator;
activitate de ajutare la s ăvârșirea faptei – complice;
participație preordinat ă – legătură subiectiv ă anterioar ă comiterii faptei;
participație concomitent ă – legătură realizată în momentul comiterii faptei;
participație principal ă – autor/coautori;
participație secundar ă – instigatori/complici.
III. AUTORUL ȘI COAUTORII
Art. 46. Autorul și coautorii. (1) Autor este persoana care s ăvârșește în mod nemijlocit o fapt ă prevăzută de legea penal ă.
(2) Coautori sunt persoanele care s ăvârșesc nemijlocit aceea și faptă prevăzută de legea penal ă.
1. Autorul
Noțiune – persoana care s ăvârșește nemijlocit o fapt ă prevăzută de legea penal ă,
efectuând direct actele de executare prev ăzute de aceasta.
autorul trebuie s ă aibă o contribu ție directă la săvârșirea faptei;
dacă norma incriminatoare atribuie o anumit ă calitate subiectului activ ( spre exemplu, s ă fie
funcționar ), autorul trebuie s ă dețină acea calitate la momentul s ăvârșirii faptei → dacă fapta este
săvârșită nemijlocit de mai multe persoane, iar unele nu de țin calitatea cerut ă de lege, persoanele
care nu de țin calitatea nu vor fi coautori, ci complici concomiten ți;
nu este necesar ca fapta s ă fie infrac țiune, dar este necesar ca fapta s ă fie prevăzută de legea penal ă
(tipică) și nejustificat ă;
fapta este s ăvârșită în autorat dacă există un autor și (obligatoriu) un complice/instigator.
Pluralitatea de infractori 103
Participație proprie Participație improprie
Autor → intenție/praeterinten ție
Instigator → intenție
Complice → intenție/praeterinten ție Autor → culpă/fără vinovăție
Instigator → intenție
Complice → intenție/praeterinten ție
2. Coautorii
Noțiune – două sau mai multe persoane care s ăvârșesc nemijlocit o fapt ă prevăzută de
legea penal ă, efectuând direct actele de executare prev ăzute de aceasta.
Participație proprie Participație improprie
Coautori → intenție/praeterinten ție/culpă
Instigator → intenție
Complice → intenție/praeterinten ție Coautori → culpă/fără vinovăție
Instigator → intenție
Complice → intenție/praeterinten ție
este necesar s ă se săvârșească o singură faptă;
nu este necesar ca f ăptuitorii s ă aibă contribu ții identice, ci ca acestea s ă reprezinte acte de exe-
cutare ale aceleia și infracțiuni;
coautorii trebuie s ă acționeze împreună → dacă nu există legătură subiecƟvă, fiecare par Ɵcipant
este autor, nu coautor;
la infracțiunea complexă, există coautorat și când unul/unii participan ți săvârșesc o parte a ac țiunii,
iar altul/ceilal ți cealaltă parte a ac țiunii ( exemplu: exist ă coautorat dac ă o persoan ă amenință
vicƟma și cealaltă persoană o deposedeaz ă de bunuri → tâlhărie săvârșită în coautorat );
la infracțiunea continuă, actele de coautorat pot interveni pe tot parcursul activit ății infracționale,
până la epuizare;
la infracțiunea continuat ă, nu este necesar ca toate actele s ă fie comise în coautorat, participarea
putând exista și numai pentru o parte dintre acte;
dacă legea cere ca autorul s ă aibă o anumit ă calitate, trebuie ca to ți coautorii s ă aibă această
calitate. Participan ții care nu au calitatea cerut ă de lege sunt complici concomiten ți, nu coautori;
dacă legea cere existen ța unui mobil/scop, trebuie ca to ți autorii s ă acționeze în considerarea
mobilului/scopului.
Coautoratul nu este posibil la infrac țiunile:
cu autor exclusiv/unic ( de exemplu, uciderea sau v ătămarea nou-n ăscutului );
omisive proprii ( spre exemplu, nedenun țarea ) (coautoratul este posibil la infrac țiunile omisive
improprii – comisive prin omisiune);
săvârșite în pluralitate natural ă/constituit ă (toți sunt autori);
de obicei.
104 Drept penal. Partea general ă
IV. INSTIGATORUL
Art. 47. Instigatorul. Instigator este persoana care, cu inten ție, determin ă o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de
legea penal ă.
Noțiune – persoana care, cu inten ție directă sau indirect ă, determin ă, în orice mod, o
altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penal ă.
determinarea – instigatorul este autorul moral al faptei, este primul care ia decizia infrac țională, iar
apoi transmite aceast ă decizie autorului material (instigatului);
forma de vinov ăție cu care se poate s ăvârși instigarea este numai inten ția, directă sau indirect ă;
determinarea la a s ăvârși o faptă prevăzută de legea penal ă trebuie s ă aibă loc înainte ca instigatul
(autorul) s ă fi luat decizia de a s ăvârși fapta ori s ă fi început executarea → dacă făptuitorul luase,
anterior instig ării, hotărârea de a s ăvârși fapta, singur sau ca urmare a unei alte instig ări, actele de
determinare se vor transforma în acte de complicitate moral ă;
dacă, pe lângă actele de instigare, instigatorul s ăvârșește și acte de executare, contribu ția adusă la
săvârșirea infrac țiunii ca instigator se absoarbe în aportul s ău ca autor;
dacă, pe lângă actele de instigare, instigatorul s ăvârșește și acte de complicitate, contribu ția adusă
la săvârșirea infrac țiunii în calitate de complice se absoarbe în aportul s ău ca instigator;
instigarea poate fi s ăvârșită de mai multe persoane în acela și timp – dac ă acționează împreun ă →
coinsƟgare; dacă acționează separat → concurs de ins Ɵgări;
instigarea este posibil ă la toate infrac țiunile (autorul poate s ăvârși fapta din culp ă, cu inten ție/in-
tenție depășită), dar instigarea nu se realizeaz ă niciodată din culpă/intenție depășită;
dacă legea prevede o anumit ă calitate pentru autor, nu este necesar ca instigatorul s ă aibă această
calitate (spre deosebire de coautori);
nu este necesar ca instigatul să fie responsabil → este însă necesar ca instigatorul să poată răs-
punde penal;
instigarea poate fi proprie (autorul ac ționează cu intenție/intenție depășită) sau improprie (autorul
acționează din culpă sau fără vinovăție);
instigatorul nu va fi luat în calcul pentru re ținerea agravantei generale – „s ăvârșirea faptei de trei
sau mai multe persoane împreun ă”;
instigarea poate fi individual ă (activitatea de instigare este adresat ă unor/unei persoane determi-
nate) sau colec Ɵvă (adresat ă unui num ăr nedeterminat de persoane → incriminat ă separat sub
denumirea de instigare public ă);
instigarea trebuie s ă aibă efect și să fie urmat ă de efectuarea de c ătre cel instigat a cel pu țin unei
tentative pedepsibile. Exist ă instigare și atunci când tentativa pedepsibil ă (in abstracto , de către
legiuitor) nu se pedepse ște (in concreto ), deoarece autorul s-a desistat/a împiedicat producerea
rezultatului.
Pluralitatea de infractori 105
NB Dacă autorul s ăvârșește o fapt ă mai grav ă decât cea la care a fost instigat, instigatorul
răspunde doar pentru actele pentru care a instigat, afar ă de cazul în care a prev ăzut și
acceptat posibilitatea s ăvârșirii de către autor a unei fapte mai grave.
NB Dacă autorul s ăvârșește o fapt ă mai puțin gravă, instigatorul r ăspunde pentru instigare la
fapta efectiv comis ă.
Formele instig ării
Coinstigare instigare simultan ă/succesivă făcută de mai mul ți instigatori
Concurs de instig ări instigatorii nu se cunosc, iar hot ărârea de a s ăvârși fapta a fost luat ă ca
urmare a ansamblului activit ății de instigare
Două instigări în concurs ideal prin acela și act se instig ă două persoane care s ăvârșesc fapte diferite
Două instigări în concurs real acte diferite de instigare
Instigare la complicitate determinare pentru a înlesni/ajuta/promite
Complicitate la instigare înlesnire/ajutor pentru determinare
Instigare imediat ă acțiune direct ă asupra instigatului
Instigare mediat ă prin intermediul altei persoane, care s ăvârșește instigarea
directă. Instigatorul 1 trebuie s ă aibă contribuție activă. Dacă Instigatorul 2
doar transmite hot ărârea infrac țională → acte de complicitate.
NB Dacă instigatorul îl determin ă pe autor s ă fure, apoi cump ără bunurile de la acesta, se re ține
numai instigare, nu și tăinuire, pentru c ă la tăinuire trebuie s ă existe o în țelegere ulterioar ă
săvârșirii faptei.
Ipoteze:
dacă instigatorul nu reușește să îl conving ă pe insƟgat să comită fapta → insƟgatorul nu r ăspunde;
dacă instigatorul reușește să-l determine pe instigat s ă comită fapta:
dacă instigatul a început executarea, dar tentativa este nepedepsibil ă (legiuitorul nu sanc țio-
nează tentaƟva, ci numai forma consumat ă) → insƟgatorul nu r ăspunde;
dacă instigatul a început executarea, dar s-a desi stat/a împiedicat producerea rezultatului →
insƟgatorul răspunde pentru ins Ɵgare la fapta r ămasă în tentaƟvă → insƟgatul nu r ăspunde
pentru fapta r ămasă în tentativ ă, deoarece desistarea și împiedicarea producerii rezultatului
sunt cauze de nepedepsire a tentativei.
V. COMPLICELE
Art. 48. Complicele. (1) Complice este persoana care, cu inten ție, înlesne ște sau ajut ă în orice mod la s ăvârșirea unei fapte
prevăzute de legea penal ă.
(2) Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul s ăvârșirii faptei, c ă va tăinui bunurile provenite din
aceasta sau c ă va favoriza pe f ăptuitor, chiar dac ă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinit ă.
106 Drept penal. Partea general ă
Noțiune – persoana care, cu inten ție directă sau indirect ă, înlesnește sau ajut ă, în orice
mod, o alt ă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penal ă, fără a îndeplini
acte de executare a respectivei infrac țiuni.
complicitatea este posibil ă, în principiu, la toate infrac țiunile;
activitatea complicelui trebuie s ă îi serveasc ă efectiv autorului;
încercarea de a înlesni/ajuta nu e prev ăzută de lege → nu există tentaƟvă la complicitate;
nu este necesar ca ac țiunile/inac țiunile complicelui s ă fie prevăzute de legea penal ă (pot fi și acte
licite) și nici ca autorul s ă săvârșească infracțiunea în forma consumat ă (fapta poate r ămâne în
tentativă);
actele de complicitate pot fi materiale (a nu se confunda cu actele de executare direct ă) sau morale
(a nu se confunda cu actele de instigare);
este necesar ca actele de complicitate s ă nu realizeze con ținutul infrac țiunii → contribu ția
complicelui nu face parte din verbum regens al infracțiunii;
modalități de realizare:
înlesnirea sau darea de ajutor, în orice mod, la s ăvârșirea unei fapte prev ăzute de legea penal ă;
promisiunea de t ăinuire a bunurilor provenite din s ăvârșirea unei fapte prev ăzute de legea
penală sau promisiunea de favorizare a f ăptuitorului, chiar dac ă această promisiune nu este
îndeplinit ă.
complicele trebuie s ă acționeze cu:
intenție directă/indirectă (complice anterior/concomitent);
praeterinten ție (complice concomitent).
dacă autorul trebuie s ă aibă o anumit ă calitate, nu este necesar ca și complicele s ă aibă această
calitate (la fel ca în cazul instigatorului);
dacă un complice înlesne ște acƟvitatea mai multor autori → concurs de fapte de complicitate;
numai complicele concomitent va fi luat în calcul pentru re ținerea agravantei generale „trei sau mai
multe persoane împreun ă” (nu complicele anterior, nici instigatorul);
dacă autorul s ăvârșește o faptă mai grav ă decât cea la care a fost ajutat de complice, complicele va
răspunde doar pentru fapta pentru care a oferit ajutorul, cu excep ția situației în care a prev ăzut și
acceptat posibilitatea s ăvârșirii de către autor a unei fapte mai grave;
dacă autorul s ăvârșește o faptă mai puțin gravă, complicele r ăspunde pentru complicitatea la fapta
efectiv comis ă;
complicitatea va fi absorbit ă în autorat/coautorat sau instigar e în cazul în care complicele s ăvârșește
și acte de executare/instigare.
NB Complicitatea nu are form ă continuat ă, dar se poate re ține complicitate la infrac țiunea conti-
nuată.
Pluralitatea de infractori 107
Delimitări
complice – participant la fapta comis ă de autor tăinuitor – autor al faptei de t ăinuire
acțiune/inac țiune care intervine înaintea/în timpul
săvârșirii faptei acțiune/inac țiune care intervine după săvârșirea faptei și
fără o promisiune anterioar ă de tăinuire
NB Nu există concurs ideal între complicitate și tăinuire (dar poate exista concurs real).
NB Dacă există un prim act de t ăinuire, urmat de o alt ă acțiune a aceluia și tăinuitor, care promite
că va asigura valori ficarea în con Ɵnuare și a altor bunuri sustrase → complicitate la furt
simplu/continuat în concurs real cu tăinuirea, chiar dac ă promisiunea anticipat ă de tăinuire
nu a fost îndeplinit ă.
Delimitări
complice – participant la fapta comis ă de autor favorizator – autor al faptei de favorizare
înțelegere anterioar ă/concomitent ă săvârșirii faptei înțelegere ulterioară săvârșirii faptei
NB Nu există concurs ideal între complicitate și favorizare. În țelegerea anterioar ă/concomitent ă
de nedenun țare = complicitate moral ă.
Formele complicit ății
Complicitatea material ă Actele nu au, în general, relevan ță penală (pot fi acte licite/ilicite) → trebuie ca
autorul să se foloseasc ă efectiv de actele de ajutare/înlesnire.
Complicitate moral ă Promisiuni, încuraj ări care sporesc încrederea autorului.
Complicitate anterioar ă
Activitate anterioar ă momentului s ăvârșirii faptei.
Pot fi acte materiale/morale.
Complicitate concomitent ă Activitate contemporan ă momentului s ăvârșirii faptei.
Pot fi acte materiale/morale.
NB Actele de instigare sunt întotdeauna anterioare . Actele de complicitate pot fi și conco-
mitente și nu sunt pedepsite dac ă autorul nu trece la executare.
Ipoteze:
dacă autorul nu trece la executare → complicele nu r ăspunde;
dacă fapta a r ămas în stadiul de tentativ ă și tentativa este nepedepsit ă de lege (deoarece
legiuitorul nu sanc ționează tentaƟva, ci numai forma consumat ă) → complicele nu r ăspunde;
în cazul faptei r ămase în tentativ ă, dacă autorul s-a desistat/a împiedicat producerea rezul-
tatului (desistarea/împiedicarea producerii rezult atului = cauze de nepedepsire a tentativei de
care bene ficiază numai autorul) → complicele r ăspunde pentru complicitate la fapta r ămasă în
tentativă.
108 Drept penal. Partea general ă
complicitate instigare autorat/coautorat
absorbită de instigare absorbită de autorat/coautorat
absoarbe orice form ă
de participa ție secundar ă
VI. PARTICIPA ȚIA IMPROPRIE2
Noțiune – săvârșirea unei fapte prev ăzute de legea penal ă de mai multe persoane
decât era necesar, prin raportare la natura faptei, acestea ac ționând cu forme diferite
de vinovăție.
premisă: unii participan ți acționează cu intenție, alții din culp ă/fără vinovăție.
Modalități:
modalitatea inten ție (pentru coautor, instigator, complice) și culpă (pentru coautor, autor) este
posibilă la faptele care sunt incriminate și atunci când sunt comise din culp ă (de exemplu: v ătămare
corporală și vătămare corporal ă din culpă; omor și ucidere din culp ă);
modalitatea inten ție (pentru coautor, instigator, complice) și lipsă de vinov ăție (pentru coautor,
autor) poate exis ta atunci când:
există o cauză de neimputabilitate (cu excep ția cazului fortuit) → nu cauză jusƟficaƟvă, pentru
că aceasta produce efecte in rem ;
fapta este s ăvârșită din culpă, dar legea nu o incrimineaz ă.
modalitatea culp ă și intenție → nu este par Ɵcipație improprie;
modalitatea lips ă de vinovăție și intenție → nu este par Ɵcipație improprie;
Participația improprie poate exista în cazul:
coautoratului : un coautor cu inten ție, altul/al ții din culp ă/fără vinovăție;
instigării: instigatorul determin ă cu intenție, iar autorul s ăvârșește fapta din culp ă/fără vinovăție;
complicit ății: complicele ajut ă/înlesnește cu inten ție, iar autorul s ăvârșește fapta din culp ă/fără
vinovăție.
Unii participan ți vor răspunde pentru infrac țiunea inten ționată, iar alții:
pentru infrac țiunea din culp ă, dacă este incriminat ă;
nu vor răspunde, dac ă există o cauză de neimputabilitate sau fapta s ăvârșită din culpă nu este incri-
minată.
VII. TRATAMENTUL SANCȚIONATOR AL PARTICIPA ȚIEI PENALE
1. Pedeapsa în cazul participa ției proprii
Art. 49. Pedeapsa în cazul participan ților. Coautorul, instigatorul și complicele la o infrac țiune săvârșită cu inten ție se
sancționează cu pedeapsa prev ăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se ține seama de contribu ția fiecăruia la
săvârșirea infrac țiunii, precum și de dispozi țiile art. 74.
2 Pentru o privire comparativ ă asupra institu țiilor participa ției proprii și improprii, a se consulta tabelul din anexa nr. 6.
Pluralitatea de infractori 109
sistemul parific ării – toți participan ții la săvârșirea infrac țiunii, indiferent de felul contribu ției
(autori, instigatori, complici), sunt sanc ționați cu pedeapsa prev ăzută de lege pentru autor;
poate exista o diferen ță între pedepsele efectiv aplicate; diferen țierea se realizeaz ă odată cu
individualizarea pedepsei potrivit cr iteriilor generale de individualizare, ținându-se seama de
contribuția fiecărui participant.
Ipoteze:
în cazul coautoratului – în func ție de circumstan țele concrete de s ăvârșire a faptei, exist ă posibili-
tatea ca acestora s ă nu li se aplice aceea și pedeaps ă → contează contribu ția efectiv ă a fiecărui
participant;
vor avea impact asupra pedepsei efectiv stabilite și circumstan țele personale re ținute în cauz ă.
în cazul instigării – există posibilitatea ca instigatorului s ă i se aplice o pedeaps ă mai mare decât
autorului, dac ă circumstan țele săvârșirii faptei o justific ă;
în cazul complicit ății – are importan ță cât de util ă a fost pentru autor contribu ția complicelui, aspect
în funcție de care se va stabili pedeapsa.
2. Pedeapsa în cazul participa ției improprii
Art. 52. Participa ția improprie. (1) Săvârșirea nemijlocit ă, cu inten ție, de către o persoan ă a unei fapte prev ăzute de legea
penală la care, din culp ă sau fără vinovăție, contribuie cu acte de executare o alt ă persoană se sancționează cu pedeapsa prev ăzută
de lege pentru fapta comis ă cu intenție.
(2) Determinarea, înlesnirea sau aj utarea în orice mod, cu inten ție, la săvârșirea din culp ă de către o altă persoană a unei fapte
prevăzute de legea penal ă se sancționează cu pedeapsa prev ăzută de lege pentru fapta comis ă cu intenție.
(3) Determinarea, înlesnirea sau aj utarea în orice mod, cu inten ție, la săvârșirea unei fapte prev ăzute de legea penal ă, de către o
persoană care comite acea fapt ă fără vinovăție, se sanc ționează cu pedeapsa prev ăzută de lege pent ru acea infrac țiune.
(4) Dispozi țiile art. 50 și art. 51 se aplic ă în mod corespunz ător.
participația improprie – sistemul diversific ării:
modalitatea intenție (coautor) și culpă/fără vinovăție (coautor) → parƟcipanții care au ac ționat
cu intenție sunt sanc ționați cu pedeapsa prev ăzută de lege pentru fapta comis ă cu inten ție;
participan ții care au ac ționat din culp ă sunt sanc ționați cu pedeapsa prev ăzută de lege pentru
fapta comis ă din culpă; participan ții care au ac ționat fără vinovăție nu sunt sanc ționați;
modalitatea intenție (instigator, complice) și culpă (autor, coautor) → parƟcipanții care au
acționat cu inten ție sunt sanc ționați cu pedeapsa prev ăzută de lege pentru fapta comis ă cu
intenție; participan ții care au ac ționat din culp ă sunt sanc ționați cu pedeapsa prev ăzută de lege
pentru fapta comis ă din culpă;
modalitatea intenție (instigator, complice) și fără vinovăție (autor, coautor) → parƟcipanții care
au acționat cu inten ție sunt sanc ționați cu pedeapsa prev ăzută de lege pentru acea infrac țiune;
participan ții care au ac ționat fără vinovăție nu sunt sanc ționați.
NB Și la participa ția improprie se ține cont de:
circumstan țele personale/reale;
împiedicarea s ăvârșirii infracțiunii.
110 Drept penal. Partea general ă
3. Inciden ța circumstan țelor personale și reale
Art. 50. Circumstan țe personale și reale. (1) Circumstan țele privitoare la persoana autorului sau a unui participant nu se
răsfrâng asupra celorlal ți.
(2) Circumstan țele privitoare la fapt ă se răsfrâng asupra autorului și a participan ților numai în m ăsura în care ace știa le-au
cunoscut sau le-au prev ăzut.
circumstan țele personale (privitoare la par Ɵcipanți) → nu se răsfrâng asupra celorlal ți participan ți;
circumstan țele reale (privitoare la fapt ă) cunoscute sau prev ăzute de par Ɵcipanți → se răsfrâng
asupra acestora;
NB Unele circumstan țe ab initio personale se pot transforma în circumstan țe reale, dac ă sunt
cunoscute sau prev ăzute ( exemplu: premeditarea ). Aceste circumstan țe vor fi reale cât timp
nu sunt incluse în con ținutul constitutiv, situa ție în care se r ăsfrâng asupra tuturor, dac ă au
fost cunoscute sau prev ăzute.
doar circumstan țele atenuante reale se răsfrâng asupra tuturor participan ților, chiar dac ă nu au fost
cunoscute sau prev ăzute;
cauzele justificative sunt circumstan țe reale care produc efecte in rem → se răsfrâng asupra tuturor
participan ților.
4. Împiedicarea s ăvârșirii infracțiunii
Art. 51. Împiedicarea s ăvârșirii infrac țiunii. (1) Participantul nu se pedepse ște dacă, înainte de descoperirea faptei, denun ță
săvârșirea infrac țiunii, astfel încât consumarea acesteia s ă poată fi împiedicat ă, sau dac ă împiedic ă el însuși consumarea
infracțiunii.
(2) Dacă actele îndeplinite pân ă în momentul denun țării sau împiedic ării constituie o alt ă infracțiune, participantului i se aplic ă
pedeapsa pentru aceast ă infracțiune.
premisă: fapta nu s-a consumat;
se cere împiedicarea s ăvârșirii infracțiunii , și nu doar a unei fapte prev ăzute de legea penal ă, pentru
că numai în situa ția în care exist ă infracțiune (tipic ă, nejustificat ă, imputabil ă) o persoan ă poate fi
trasă la răspundere penal ă;
este necesar ă săvârșirea unei tentative pedepsibile;
modalități:
denunțarea de c ătre parƟcipant a s ăvârșirii infracțiunii → doar dac ă se împiedic ă asƞel consu-
marea infrac țiunii;
împiedicarea prin alt mod a s ăvârșirii infracțiunii → prin acțiunea par Ɵcipantului.
accentul este pus pe eficiență → se cere împiedicarea efec Ɵvă a producerii urm ării imediate; dac ă
acțiunea participantului nu este eficient ă, el va răspunde în calitate de coautor/instigator/complice,
dar încercarea de stopare a consum ării infracțiunii va fi luat ă în calcul la individualizarea pedepsei
aplicate.
Pluralitatea de infractori 111
Delimitări
Autor/Coautor Participant
Nepedepsirea tentativei se datoreaz ă:
desistării;
împiedicării producerii rezultatului. Nepedepsirea tentativei se datoreaz ă:
împiedicării săvârșirii infracțiunii:
→ complicele și insƟgatorul nu se pot desista/nu pot împiedica
producerea rezultatului, dar pot împiedica s ăvârșirea
infracțiunii. Efectele sunt acelea și.
→ coautorii se pot desista/pot împied ica producerea rezultatului, cu
condiția ca toți să se desisteze/s ă împiedice producerea rezultatului.
împiedicarea s ăvârșirii infracțiunii poate interveni:
în cursul execut ării;
după executare, dar înainte de producerea rezultatului.
în ambele ipoteze trebuie început ă executarea de c ătre autor, iar ac țiunea participantului (de
împiedicare/denun țare) să conducă la împiedicarea efectiv ă a consum ării infracțiunii;
NB Cauza de nepedepsire a participantului nu se re ține în cazul infrac țiunilor continue/conti-
nuate, dac ă acțiunea acestuia a intervenit dup ă consumarea infrac țiunii, dar înainte de epui-
zarea acesteia, pentru c ă infracțiunea s-a consumat deja (a dep ășit faza tentativei).
această cauză de nepedepsire are caracter personal și nu se răsfrânge asupra celorlal ți (la fel în cazul
desistării/împiedic ării producerii rezultatului):
dacă un coautor împiedic ă săvârșirea infrac țiunii, ceilal ți coautori, instigatori, complici vor r ăs-
punde pentru tentativ ă, dacă este incriminat ă;
dacă numai instigatorul împiedic ă săvârșirea infrac țiunii, coautorii și complicele r ăspund pentru
tentativă, dacă este incriminat ă;
dacă numai complicele împiedic ă săvârșirea infrac țiunii, coautorii și instigatorul r ăspund pentru
tentativă, dacă este incriminat ă.
NB Dacă actele săvârșite de participant pân ă la denun țare/împiedicare constituie o altă infrac-
țiune , se aplică pedeapsa pentru acea fapt ă.
FIȘA
NR. 19 PEDEPSELE PRINCIPALE, ACCESORII ȘI
COMPLEMENTARE
Nota redac ției – pentru u șurință de exprimare, pentru a evita formul ările greoaie și repetitive, în speran ța de a
facilita asimilarea u șoară a informa ției, în fișele ce urmeaz ă s-au utilizat urm ătoarele abrevieri:
A = pedeapsa cu amend ă
DET = pedeapsa deten țiunii pe via ță
DET/Î = pedeapsa deten țiunii pe via ță prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii
I = infrac țiune
Î = pedeapsa închisorii
Î/A = pedeapsa închisorii prev ăzută alternativ cu pedeapsa amenzii
RPC = recidiva postcondamnatorie
RPE = recidiva postexecutorie
Sediul general al materiei : art. 53-73 C. pen.
Noțiune – sancțiuni de drept penal prev ăzute de lege și aplicate de instan ță infrac-
torului în scopul de a preveni s ăvârșirea de noi infrac țiuni.
sunt sancțiuni de drept penal :
pedepsele → măsuri de constrângere speci fice dreptului penal – sunt menite s ă stopeze
activitatea infrac țională;
măsurile educa Ɵve → aplicabile infractorilor minori – sunt menite s ă asigure reeducarea aces-
tora și, astfel, prevenirea comiterii de noi infrac țiuni;
măsurile de siguran ță → nu au un caracter represiv, ci preven Ɵv – sunt menite s ă înlăture o
stare de pericol.
pedepsele sunt:
măsuri de coerci ție → restrângerea libert ății, restrângerea exerci țiului unor drepturi, afectarea
patrimoniului etc.;
mijloace de reeducare → scopul pedepsei, pe lâng ă acela de sanc ționare a comiterii unei infrac-
țiuni, este de a schimba mentalitatea infrac țională și de a preveni s ăvârșirea de noi infrac țiuni;
prevăzute de lege și aplicate de instan țe → nu se poate aplica o pedeaps ă dacă aceasta nu este
prevăzută de un text de incriminare (atât sub raportul naturii, cât și al întinderii pedepselor);
simetric, doar instan țele legal constituite pot aplica pedepse;
aplicate doar infractorilor → nu se pot aplica în absen ța reținerii săvârșirii unei infrac țiuni;
aplicate doar infractorilor majori → infractorilor minori nu li se aplic ă pedepse, ci m ăsuri
educative.
scopul executării pedepselor → prevenirea s ăvârșirii de noi infrac țiuni;
Pedepsele principale, accesorii și complementare 113
pedepsele pot fi:
principale → de sine st ătătoare, pot fi stabilite și aplicate singure;
accesorii → pot fi atașate pedepselor principale priva Ɵve de libertate;
complementare → completeaz ă represiunea și se aplică doar pe lâng ă pedepsele principale.
I. PEDEPSELE PRINCIPALE
Art. 53. Pedepsele principale . Pedepsele principale sunt:
a) detențiunea pe via ță;
b) închisoarea;
c) amenda.
Noțiune – sancțiuni de drept penal ce se aplic ă infractorului în temeiul legii, de c ătre
instanța de judecat ă, în scopul prevenirii s ăvârșirii de infrac țiuni.
pot fi aplicate singure, independent de aplicarea altor sanc țiuni de drept penal.
1. Detențiunea pe via ță
Art. 56. Regimul deten țiunii pe via ță. Detențiunea pe via ță constă în privarea de libertate pe durat ă nedeterminat ă și se
execută potrivit legii privind executarea pedepselor.
Noțiune – pedeaps ă principal ă privativă de libertate constând în lipsirea de libertate a
infractorului condamnat, pe întreaga durat ă a vieții sale.
se execut ă în secții speciale ale penitenciarelor, în regim de maxim ă siguranță, sau în penitenciare
destinate acestui scop;
DET poate fi prev ăzută de lege ca pedeaps ă unică (spre exemplu, în cazul genocidului ) sau poate fi
prevăzută alternativ cu Î (la majoritatea infrac țiunilor foarte grave – spre exemplu, omorul calificat ).
1.1. Neaplicarea deten țiunii pe via ță
Art. 57. Neaplicarea deten țiunii pe via ță. Dacă la data pronun țării hotărârii de condamnare inculpatul a împlinit vârsta de
65 de ani, în locul deten țiunii pe via ță i se aplic ă pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani și pedeapsa interzicerii exercit ării unor
drepturi pe durata ei maxim ă.
textul de lege atrage o imposibilitate absolut ă de a aplica DET, dac ă inculpatul a împlinit vârsta de
65 de ani la data pronun țării hotărârii de condamnare → contează data la care s-a pronun țat hotă-
rârea, iar nu data r ămânerii definitive;
vârsta prev ăzută de lege este aceea și și pentru femei și pentru b ărbați, respectiv de 65 de ani;
DET se înlocuie ște cu Î pe timp de 30 de ani și pedeapsa interzicerii unor drepturi pe timp de 5 ani;
situația este aplicabil ă doar în cazul în care instan ța a optat, în urma deliber ării, pentru DET; dac ă se
va orienta spre pedeapsa Î, o va aplica direct pe aceasta.
114 Drept penal. Partea general ă
1.2. Înlocuirea deten țiunii pe via ță
Art. 58. Înlocuirea deten țiunii pe via ță. În cazul în care cel condamnat la pedeapsa deten țiunii pe via ță a împlinit vârsta de
65 de ani în timpul execut ării pedepsei, pedeapsa deten țiunii pe via ță poate fi înlocuit ă cu pedeapsa închisor ii pe timp de 30 de
ani și pedeapsa interzicerii exercit ării unor drepturi pe durata ei maxim ă, dacă a avut o bun ă conduită pe toată durata execut ării
pedepsei, a îndeplin it integral obliga țiile civile stabilite prin hot ărârea de condamnare, afar ă de cazul când dovede ște că nu a avut
nicio posibilitate s ă le îndeplineasc ă, și a făcut progrese constante și evidente în vederea reintegr ării sociale.
premisă: condamnatul la pedeapsa DET împline ște 65 de ani în timpul execut ării pedepsei;
spre deosebire de neaplicarea DET, instan ța nu are o obliga ție, ci o facultate de a înlocui DET cu Î,
dacă sunt respectate anumite condi ții; chiar și dacă acestea sunt îndeplinite, instan ța are opțiunea
de a refuza înlocuirea;
condiții:
condamnatul a împlinit vârsta de 65 de ani în timpul execut ării pedepsei DET;
condamnatul a avut o bun ă conduită pe toată durata execut ării pedepsei;
condamnatul a îndeplinit integral obliga țiile civile stabilite prin hot ărârea de condamnare sau
dovedește că nu a avut nicio posibilitate s ă le îndeplineasc ă;
condamnatul a f ăcut progrese constante și evidente în vederea reintegr ării sociale;
dacă sunt îndeplinite condi țiile, iar instan ța consider ă că este oportun, va înlocui DET cu pe-
deapsa Î pe timp de 30 de ani și pedeapsa complementar ă a interzicerii exercit ării unor drepturi
pe timp de 5 ani.
1.3. Calculul pedepsei în cazul comut ării sau înlocuirii pedepsei deten țiunii pe via ță
Art. 59. Calculul pedepsei în cazul comut ării sau înlocuirii pedepsei deten țiunii pe via ță. În cazul comut ării sau
înlocuirii pedepsei deten țiunii pe via ță cu pedeapsa închisor ii, perioada de deten țiune executat ă se consider ă ca parte executat ă
din pedeapsa închisorii.
1.4. Aplicarea pedepsei deten țiunii pe via ță în locul pedepsei închisorii
există două situații când se poate aplica DET ( chiar dacă legea nu o prevede ) în locul Î:
CONCURS
– se depășește cu 10 ani sau mai mult maximul Î de 30 ani;
– cel puțin o infrac țiune are pedeapsa prev ăzută de 20 ani sau mai mare.
RPC
– se depășește cu strict mai mult de 10 ani maximul de 30 ani;
– cel puțin o infrac țiune are pedeapsa prev ăzută de 20 ani sau mai mare.
NB Este posibil ca, odat ă cu comutarea/înlocuirea DET cu pedeapsa Î de 30 ani, s ă se constate c ă
pedeapsa Î este executat ă, când condamnatul efectuase cel pu țin 30 ani de închisoare.
NBCondamnarea la DET (când este comutat ă/înlocuită) atrage pedeapsa complementar ă a
interzicerii unor drepturi.
Pedepsele principale, accesorii și complementare 115
NBLiberarea condi ționată din DET nu atrage aplicarea pedepselor complementare.
2. Închisoarea
Art. 60. Regimul închisorii. Închisoarea const ă în privarea de libertate pe durat ă determinat ă, cuprinsă între 15 zile și 30 de
ani, și se execut ă potrivit legii privind executarea pedepselor.
Noțiune – pedeaps ă principal ă privativă de libertate constând în lipsirea de libertate a
infractorului condamnat, pe o durat ă determinat ă.
spre deosebire de DET, pedeapsa Î este întotdeauna determinat ă;
poate fi prev ăzută de lege singur ă sau alternativ cu pedeapsa DET sau A;
orice pedeaps ă aplicată de instan ță trebuie s ă se situeze între minimul general (15 zile) și maximul
general (30 de ani);
în Partea special ă a Codului penal sunt prev ăzute limite speciale ale pedepsei Î (1 lun ă și 25 de ani),
care pot fi coborâte la minimul genera l sau sporite la maximul general, odat ă cu individualizarea
pedepsei;
dacă, în urma aplic ării regulilor concursului sau recidivei sau ale altor cauze de agravare, s-ar ajunge
la o pedeaps ă mai mare de 30 de ani, iar condi țiile pentru aplicarea DET nu sunt îndeplinite, instan ța
va aplica pedeapsa Î pe timp de 30 de ani.
3. Amenda penal ă
Art. 61. Stabilirea amenzii. (1) Amenda const ă în suma de bani pe care condamnatul este obligat s ă o plătească statului.
(2) Cuantumul amenzii se stabile ște prin sistemul zilelor-amend ă. Suma corespunz ătoare unei zile-amend ă, cuprinsă între 10 lei
și 500 lei, se înmul țește cu num ărul zilelor-amend ă, care este cuprins între 30 de zile și 400 de zile.
(3) Instan ța stabilește numărul zilelor-amend ă potrivit criteriilor generale de indi vidualizare a pedep sei. Cuantumul sumei
corespunz ătoare unei zile-amend ă se stabile ște ținând seama de situa ția material ă a condamnatului și de obliga țiile legale ale
condamnatului fa ță de persoanele af late în între ținerea sa.
(4) Limitele speciale ale zilelor-amend ă sunt cuprinse între:
a) 60 și 180 de zile-amend ă, când legea prevede pentru infrac țiunea săvârșită numai pedeapsa amenzii;
b) 120 și 240 de zile-amend ă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult doi ani;
c) 180 și 300 de zile-amend ă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.
(5) Dacă prin infrac țiunea săvârșită s-a urmărit obținerea unui folos patrimonial, iar pedeapsa prev ăzută de lege este numai
amenda ori instan ța optează pentru aplicarea acestei pedepse, limitele speciale ale zilelor-amend ă se pot majora cu o treime.
(6) Fracțiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei se aplic ă limitelor speciale ale zilelor-amend ă
prevăzute în alin. (4) și alin. (5).
Noțiune – pedeaps ă principal ă neprivativ ă de libertate, pecuniar ă, constând în suma de
bani pe care infractorul condamnat este obligat s ă o plătească statului.
116 Drept penal. Partea general ă
Tabel comparativ – LIMITELE AMENZII
PERSOANA FIZIC Ă PERSOANA JURIDIC Ă
Limite generale: 30 – 400 Limite generale: 30 –600
Cuantum pe zi: 10 – 500 Cuantum pe zi: 100 –5.000
60 – 180 → ped. prev ăzută = numai A
120 – 240 → ped. prev ăzută = A/Î ≤ 2 ani
180 – 300 → ped. prev ăzută = A/Î > 2 ani 60 –180 → ped. prev ăzută = numai A
120 – 240 → ped. prev ăzută = A/Î ≤ 5 ani
180 – 300 → ped. prev ăzută = Î ≤ 10 ani
240 – 420 → ped. prev ăzută = Î ≤ 20 ani
360 – 510 → ped. prev ăzută = Î > 20 ani/DET
numărul zilelor-amend ă se stabile ște potrivit criteriilor generale de individualizare, în limitele
generale prev ăzute de textul de lege;
cuantumul zilelor amend ă se stabile ște, pentru fiecare infractor, în func ție de:
situația material ă a infractorului → în esență, veniturile acestuia;
obligațiile legale de între ținere ce îi incumb ă acestuia → este vorba doar despre obliga țiile legale.
modalitatea de calcul A : numărul zilelor-amend ă x cuantumul unei zile-amend ă;
A trebuie achitat ă integral în 3 luni de la r ămânerea definitiv ă a hotărârii de condamnare;
A poate fi e șalonată pentru maximum 2 ani.
dacă A nu este achitat ă integral în 3 luni de la condamnarea definitiv ă sau în termenul e șalonat:
dacă neexecutarea nu este imputabil ă condamnatului → executarea prin munc ă în folosul
comunității, mai puțin atunci când condamnatul nu poate munci din cauza st ării de sănătate;
dacă neexecutarea nu este imputabil ă condamnatului, dar nu- și dă consimțământul la munc ă →
înlocuirea A cu Î;
dacă neexecutarea este imputabil ă (rea-credin ță) → înlocuirea A cu Î.
maximul A pentru persoana fizică → 500 (maximul unei zile-amend ă) x 400 (maximul zilelor) =
200.000 lei;
NB Cauzele de agravare sau atenuare a pedepsei nu vor influen ța niciodat ă cuantumul unei
zile-amend ă, ci numărul zilelor-amend ă.
în situația prevăzută de art. 61 alin. (5) C. pen., dac ă prin infrac țiunea săvârșită s-a urmărit obținerea
unui folos patrimonial, iar pedeapsa c ătre care se orienteaz ă instanța este amenda, majorarea
limitelor speciale ale zilelor-amend ă este facultativ ă.
Exemplu: calcul pentru ipoteza prev ăzută la art. 61 alin. (6) C. pen.: fapta este s ăvârșită în RPE
(cauză de agravare).
Pentru RPE, limitele se majoreaz ă cu 1/2.
Legea prevede Î > 2 ani alternativ cu A. Dacă instanța alege A, limitele A vor fi date de Î > 2 ani → 180 – 300 zile.
→ noile limite ale A, dup ă sporul RPE = 270 – 450.
Pedepsele principale, accesorii și complementare 117
3.1. Amenda care înso țește pedeapsa închisorii
Art. 62. Amenda care înso țește pedeapsa închisorii. (1) Dacă prin infrac țiunea săvârșită s-a urmărit obținerea unui folos
patrimonial, pe lâng ă pedeapsa închisorii, se poate aplica și pedeapsa amenzii.
(2) Limitele speciale ale zilelor-amend ă prevăzute în art. 61 alin. (4) lit. b) și lit. c) se determin ă în raport de durata pedepsei
închisorii stabilite de instan ță și nu pot fi reduse sau majorate ca efect al cauzelor de atenuare ori agravare a pedepsei.
(3) La stabilirea cuantumului sumei corespunz ătoare unei zile-amend ă se va ține seama de valoarea folosului patrimonial ob ținut
sau urmărit.
mecanism:
prin infrac țiunea săvârșită s-a urmărit obținerea unui folos patrimonial;
instanța aplică pedeapsa Î;
instanța constată că pedeapsa Î este insuficient ă și aplică și pedeapsa A.
instituția se aplic ă dacă legea prevede:
Î unică (nu trebuie neap ărat ca A să fie prevăzută de lege);
Î/A, iar instan ța se orienteaz ă către Î;
DET/Î, iar instan ța se orienteaz ă către Î.
astfel, pedeapsa amenzii se poate aplica doar pe lâng ă pedeapsa stabilit ă a Î, nu și pe lângă cea a
DET;
nu există o obligație pentru instan ță de a aplica și pedeapsa amenzii, oportunitatea aplic ării amenzii
fiind decis ă de instan ță;
dacă pedeapsa Î este prev ăzută alternativ cu pedeapsa A, este necesar ca instan ța să aplice pe-
deapsa Î, înainte de a ad ăuga pedeapsa A; dac ă instanța se orienteaz ă către pedeapsa A, limitele
speciale ale acesteia pot fi majorate cu o treime;
nu conteaz ă durata pedepsei Î;
limitele speciale pentru zilele-amend ă în cazul pedepsei A ce înso țește pedeapsa Î sunt:
120 – 240 → A/Î ≤ 2 ani;
180 – 300 → A/Î > 2 ani.
pentru a stabili aceste limite, raportarea se face nu la pedeapsa Î prev ăzute de lege, ci la pedeapsa Î
efectiv aplicat ă de instan ță;
pentru stabilirea valorii zilei-amend ă va conta valoarea folosului patrimonial (urm ărit sau ob ținut),
iar nu criteriile generale (situa ția material ă și obligațiile legale de între ținere);
Î se poate executa:
în detenție;
când solu ția este de suspendare sub supraveghere a execut ării pedepsei (dar A nu va fi suspen-
dată);
când solu ția este de amânare a aplic ării pedepsei (se va amâna și A).
118 Drept penal. Partea general ă
3.2. Înlocuirea pedepsei am enzii cu pedeapsa închisorii
Art. 63. Înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii. (1) Dacă persoana condamnat ă, cu rea-credin ță, nu execut ă
pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, num ărul zilelor-amend ă neexecutate se înlocuie ște cu un num ăr corespunz ător de zile cu
închisoare.
(2) Dacă amenda neexecutat ă a însoțit pedeapsa închisorii, num ărul zilelor-amend ă neexecutate se înlocuie ște cu un num ăr cores-
punzător de zile cu închisoare, care se adaug ă la pedeapsa închisorii, pedeapsa astfel rezultat ă fiind considerat ă o singură pedeapsă.
(3) În cazul înlocuirii pedepsei amenz ii cu pedeapsa închisorii, în condi țiile alin. (1) și alin. (2), unei zile-amend ă îi corespunde o zi
de închisoare.
premisă: cu rea-credin ță, condamnatul nu execut ă pedeapsa amenzii;
este important ca neexecutarea s ă îi fie imputabil ă condamnatului;
instituția se aplic ă și dacă neexecutarea culpabil ă este parțială;
înlocuirea pedepsei A cu pedeapsa Î în aceste condi ții este obligatorie pentru instan ță;
o zi-amend ă = o zi de închisoare;
Î se va executa întotdeauna în regim de deten ție;
Ipoteze:
1. A nu este executat ă cu rea-credin ță în tot/parte;
nu conteaz ă dacă persoana și-a dat sau nu consim țământul pentru munc ă în folosul comunit ății;
nu se poate individualiza Î. Num ărul zilelor de Î este dat de num ărul zilelor-amend ă neexecutate;
pedeapsa se va executa numai în regim de deten ție (nu amânare, nici suspendare sub suprave-
ghere).
2. A nu poate fi executat ă din motive neimputabile, dar nu exist ă consimțământ la munc ă în folosul
comunității:
refuzul nu trebuie s ă fie întemeiat pe motive medicale (dac ă există motive medicale, A nu se
înlocuiește cu Î);
pedeapsa se va executa numai în deten ție (nu amânare, nici suspendare sub supraveghere).
3. Condamnatul nu execut ă obligația de munc ă în folosul comunit ății stabilită de instan ță:
premisa: s-a aplicat A, dar A se execut ă prin munc ă;
nu conteaz ă motivul neexecut ării muncii, dar nu trebuie s ă fie motive medicale (în acest caz nu
se va dispune înlocuirea cu Î);
pedeapsa se va executa numai în deten ție (nu amânare, nici suspendare sub supraveghere).
4. O nouă infracțiune descoperit ă înainte de executarea integral ă a obligației de munc ă:
nu conteaz ă forma de vinov ăție (culpă, intenție, praeterinten ție);
trebuie săvârșită și descoperit ă până în ultima zi de munc ă, fără să conteze când se pronun ță
hotărârea judec ătorească pentru noua infrac țiune. Dac ă este descoperit ă după executarea
integrală a muncii → nu există nicio înlocuire;
pedeapsa pentru I 2 trebuie s ă fie A sau Î. Dac ă pedeapsa pentru I 2 = DET, nu se mai adaug ă nimic
→ absorbție.
Pedepsele principale, accesorii și complementare 119
3.3. Executarea pedepsei amenzii prin presta rea unei munci neremunerate în folosul comunit ății
Art. 64. Executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunit ății. (1) În cazul în
care pedeapsa amenzii nu poate fi executat ă în tot sau în parte din motive neimputabile persoanei condamnate, cu consim țămân-
tul acesteia, instan ța înlocuie ște obligația de plată a amenzii neexecutate cu obliga ția de a presta o munc ă neremunerat ă în folo-
sul comunit ății, afară de cazul în care, din cauza st ării de sănătate, persoana nu poate presta aceast ă muncă. Unei zile-amend ă îi
corespunde o zi de munc ă în folosul comunit ății.
(2) Dacă amenda înlocuit ă conform dispozi țiilor alin. (1) a înso țit pedeapsa închisorii, obliga ția de munc ă în folosul comunit ății
se execută după executarea pedepsei închisorii.
(3) Coordonarea execut ării obligației de munc ă în folosul comunit ății se face de serviciul de proba țiune.
(4) Executarea muncii în folosul comunit ății dispusă în condi țiile alin. (1) înceteaz ă prin plata amenzii corespunz ătoare zile-
lor-amend ă rămase neexecutate.
(5) Instan ța înlocuie ște zilele-amend ă neexecutate prin munc ă în folosul comunit ății cu un num ăr corespunz ător de zile cu
închisoare, dac ă:
a) persoana condamnat ă nu execut ă obligația de munc ă în folosul comunit ății în condi țiile stabilite de instan ță;
b) persoana condamnat ă săvârșește o nouă infracțiune descoperit ă înainte de executarea integral ă a obligației de munc ă în folosul
comunității. Zilele-amend ă neexecutate prin munc ă în folosul comunit ății la data condamn ării definitive pentru noua infrac-
țiune, înlocuite cu închisoarea, se adaug ă la pedeapsa pentru noua infrac țiune.
(6) Dacă persoana condamnat ă, aflată în situația prevăzută în alin. (1), nu î și dă consimțământul la prestarea unei munci nere-
munerate în folosul comunit ății, amenda neexecutat ă se înlocuie ște cu pedeapsa închis orii conform art. 63.
premisă: pedeapsa amenzii nu poate fi executat ă în tot sau în parte din motive neimputabile
condamnatului;
condiții:
1. există din partea condamnatului consim țământul de a presta o munc ă neremunerat ă în folosul
comunității;
2. condamnatul este apt din punct de vedere medical s ă munceasc ă.
o zi-amend ă = o zi de munc ă în folosul comunit ății;
Ipoteze:
1. Condamnatul nu execut ă, fără culpă, amenda (pedeaps ă unică), și este dispus și apt la munc ă în
folosul comunit ății;
instanța înlocuie ște obligația de plat ă a amenzii neexecutate cu obliga ția de a presta o munc ă
neremunerat ă în folosul comunit ății;
obligația de munc ă în folosul comunit ății se execut ă imediat.
2. Condamnatul nu execut ă, fără culpă, amenda care a înso țit pedeapsa închisorii;
instanța înlocuie ște obligația de plat ă a amenzii neexecutate cu obliga ția de a presta o munc ă
neremunerat ă în folosul comunit ății;
obligația de munc ă în folosul comunit ății se execut ă după ce a fost integral executat ă pedeapsa Î
→ munca și Î nu se execut ă niciodată în același timp – munca nu se execut ă nici în termenul de
supraveghere al liber ării condiționate.
3. Condamnatul, aflându-se în executarea obliga ției de munc ă în folosul comunit ății, plătește amenda
rămasă neexecutat ă:
executarea muncii în folosul comunit ății înceteaz ă;
120 Drept penal. Partea general ă
4. Condamnatul încheie executarea obliga ției de munc ă în folosul comunit ății;
A se consider ă executat ă integral.
5. Condamnatul nu execut ă obligația de munc ă în folosul comunit ății în condi țiile stabilite de instan ță:
instanța, obligatoriu, înlocuie ște zilele-amend ă neexecutare cu un num ăr corespunz ător de zile
cu închisoare → care vor fi executate în regim de deten ție.
6. Condamnatul s ăvârșește o nouă infracțiune, din culp ă sau cu inten ție, descoperit ă înainte de exe-
cutarea integral ă a obligației de munc ă în folosul comunit ății.
instanța, obligatoriu, înlocuie ște zilele-amend ă neexecutare cu un num ăr corespunz ător de zile
cu închisoare → care vor fi executate în regim de deten ție;
zilele-amend ă neexecutate prin munc ă în folosul comunit ății la data condamn ării definitive
pentru I 2, înlocuite cu închisoarea, se adaug ă la pedeapsa pentru I 2;
zilele de munc ă efectuate în executarea pedepsei A între data comiterii I 2 și data condamn ării
pentru I 2 nu vor fi avute în vedere la stabilirea zilelor de Î pe care condamnatul trebuie s ă le
execute.
II. PEDEAPSA ACCESORIE
Art. 65. Con ținutul și modul de executare a pedepsei accesorii a interzicerii exercit ării unor drepturi. (1) Pedeapsa acce-
sorie const ă în interzicerea exercit ării drepturilor prev ăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d)-o), a c ăror exercitare a fost interzis ă
de instanță ca pedeaps ă complementar ă.
(2) În cazul deten țiunii pe via ță, pedeapsa accesorie const ă în interzicerea de c ătre instan ță a exercitării drepturilor prev ăzute la
art. 66 alin. (1) lit. a)-o) sau a unora dintre acestea.
(3) Pedeapsa accesorie a interzicerii exercit ării unor drepturi se execut ă din momentul r ămânerii definitive a hot ărârii de con-
damnare și până când pedeapsa principal ă privativă de libertate a fost executat ă sau considerat ă ca executat ă.
(4) În cazul deten țiunii pe via ță, pedeapsa accesorie având con ținutul prev ăzut la art. 66 alin. (1) lit. c) se pune în executare la
data liber ării condiționate sau dup ă ce pedeapsa a fost considerat ă ca executat ă.
Noțiune – pedeapsa interzicerii exercit ării unor drepturi de c ătre condamnat, executat ă
din momentul r ămânerii definitive a hot ărârii de condamnare și până când pedeapsa
principală privativă de libertate a fost executat ă sau considerat ă ca executat ă.
pedeapsa accesorie st ă numai pe lâng ă Î și DET → nu poate înso ți A, spre deosebire de pedeapsa
complementar ă, care poate sta și pe lângă A;
se execut ă în același timp cu pedeapsa principal ă pe care o înso țește;
în cazul pedepsei principale a Î → are acela și conținut precum pedepsele complementare, cu
excepția dreptului str ăinului de a se afla pe teritoriul României [art. 66 alin. (1) lit. a), b), și d)-o)
C. pen.]:
dreptul de a fi ales în autorit ățile publice sau în orice alte func ții publice;
dreptul de a ocupa o func ție care implic ă exercițiul autorit ății de stat;
dreptul de a alege;
drepturile p ărintești;
dreptul de a fi tutore sau curator;
Pedepsele principale, accesorii și complementare 121
dreptul de a ocupa func ția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desf ășura activitatea de
care s-a folosit pentru s ăvârșirea infrac țiunii;
dreptul de a de ține, purta și folosi orice categorie de arme;
dreptul de a conduce anumite catego rii de vehicule stabilite de instan ță;
dreptul de a p ărăsi teritoriul României;
dreptul de a ocupa o func ție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;
dreptul de a se afla în anumite localit ăți stabilite de instan ță;
dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifest ări sportive, culturale ori la alte
adunări publice, stabilite de instan ță;
dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a
comis infrac țiunea sau cu alte persoane, stabilite de instan ță, ori de a se apropia de acestea;
dreptul de a se apropia de locuin ța, locul de munc ă, școala sau alte locuri unde victima des-
fășoară activități sociale, în condi țiile stabilite de instan ța de judecat ă.
în cazul pedepsei principale a DET → are acela și conținut precum pedepsele complementare
[art. 66 alin. (1) lit. a)-o) C. pen.], dar nu mai este condi ționată de aplicarea unei pedepse comple-
mentare (acestea neaplicându-se pe lâng ă DET);
aplicare:
se aplică numai persoanei fizice, nu și persoanei juridice;
dacă pedeapsa principal ă este DET → se interzic unele sau toate dintre drepturile men ționate;
dacă pedeapsa principal ă este Î → aplicarea pedepsei accesorii este condi ționată de interzicerea
acelorași drepturi ca pedeaps ă complementar ă → nu există două individualiz ări → instanța va
stabili pedepsele complementare, urmând ca exercitarea acelora și drepturi [mai pu țin dreptul
de la lit. c)] s ă fie interzis ă și ca pedeaps ă accesorie;
dacă instanța apreciaz ă că nu impune aplicarea pedepselor complementare, nu va putea fi
aplicată nici cea accesorie.
durata pedepsei accesorii poate fi:
mai mică decât pedeapsa principal ă (când se deduce din pedeapsa principal ă durata m ăsurilor
preventive privative de libertate);
egală cu durata pedepsei principale;
mai mare decât pedeapsa principal ă (în caz de sustragere de la executarea pedepsei principale,
pedeapsa accesorie se execut ă pe toată durata termenului de prescrip ție a execut ării pedepsei).
dacă pedeapsa principal ă este A sau Î și s-a dispus suspendarea sub supraveghere → nu se mai
aplică pedepse accesorii, pentru c ă pedepsele complementare se execut ă chiar de la r ămânerea
definitivă a hotărârii judec ătorești;
pedeapsa accesorie se execut ă și în:
termenul de supraveghere al liber ării condiționate (Î sau DET);
stare de evadare.
grațierea produce efecte și asupra pedepselor accesorii.
122 Drept penal. Partea general ă
NB Recurs în interesul legii : prin Decizia nr. 26/2015 I.C.C.J. a stabilit c ă: „sancțiunile/interdic țiile
aplicate în baza hot ărârilor str ăine de condamnare, pronun țate de autorit ățile judiciare ale
statelor membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia 2008/909/JAI, al c ăror cores-
pondent în legea penal ă română sunt pedepsele complementare/accesorii, nu pot fi puse în
executare de autorit ățile judiciare române. Sanc țiunile/Interdic țiile aplicate în baza hot ărârilor
străine de condamnare, pronun țate de autorit ățile judiciare ale statelor care nu au transpus
Decizia 2008/909/JAI ori care nu sunt membre ale Uniunii Europene, al c ăror corespondent în
legea penal ă română sunt pedepsele complementare/accesorii, nu pot fi puse în executare de
autoritățile judiciare române, în afar ă de cazul în care statul emitent solicit ă aceasta în mod
expres”.
III. PEDEPSELE COMPLEMENTARE
Sediul materiei: art. 66-70 C. pen.
Noțiune – acea pedeaps ă c e v i n e s ă completeze represiunea instituit ă de pedeapsa
principală.
tipuri:
interzicerea exercit ării unor drepturi;
degradarea militar ă;
publicarea hot ărârii de condamnare.
1. Interzicerea exercit ării unor drepturi1
Sediul materiei: art. 66-68 C. pen.
Art. 66. Con ținutul pedepsei complementare a interzicerii exercit ării unor drepturi. (1) Pedeapsa complementar ă a inter-
zicerii exercit ării unor drepturi const ă în interzicerea exercit ării, pe o perioad ă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre
următoarele drepturi:
a) dreptul de a fi ales în autorit ățile publice sau în orice alte func ții publice;
b) dreptul de a ocupa o func ție care implic ă exercițiul autorit ății de stat;
c) dreptul str ăinului de a se afla pe teritoriul României;
d) dreptul de a alege;
e) drepturile p ărintești;
f) dreptul de a fi tutore sau curator;
g) dreptul de a ocupa func ția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desf ășura activitatea de care s-a folosit pentru s ăvârșirea
infracțiunii;
h) dreptul de a de ține, purta și folosi orice categorie de arme;
i) dreptul de a conduce anumite cate gorii de vehicule stabilite de instan ță;
j) dreptul de a p ărăsi teritoriul României;
1 Pentru o privire comparativ ă asupra pedepselor complementare și a obligațiilor impuse de instan ță în termenul de suprave-
ghere în cazul amân ării aplicării pedepsei, suspend ării sub supraveghere sau liber ării condiționare, a se consulta tabelul din anexa
nr. 7.
Pedepsele principale, accesorii și complementare 123
k) dreptul de a ocupa o func ție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;
l) dreptul de a se afla în anumite localit ăți stabilite de instan ță;
m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifest ări sportive, culturale ori la alte adun ări publice, stabilite de instan ță;
n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infrac țiunea sau cu alte
persoane, stabilite de instan ță, ori de a se apropia de acestea;
o) dreptul de a se apropia de locuin ța, locul de munc ă, școala sau alte locuri unde victima desf ășoară activități sociale, în con-
dițiile stabilite de instan ța de judecat ă.
(2) Când legea prevede interzicerea exercit ării dreptului de a ocupa o func ție publică, instanța dispune interzicerea exercit ării
drepturilor prev ăzute în alin. (1) lit. a) și lit. b).
(3) Interzicerea exercit ării drepturilor prev ăzute în alin. (1) lit. a) și lit. b) se dispune cumulativ.
(4) Pedeapsa prev ăzută în alin. (1) lit. c) nu se va dispune atunci când exist ă motive întemeiate de a crede c ă viața persoanei
expulzate este pus ă în pericol ori c ă persoana va fi supus ă la tortură sau alte tratamente inumane ori degradante în statul în care
urmează a fi expulzat ă.
(5) Când dispune interzicerea unuia dintre drepturile prev ăzute în alin. (1) lit. n) și lit. o), instan ța individualizeaz ă în concret
conținutul acestei pedepse, ținând seama de împrejur ările cauzei.
Noțiune – pedeapsa complementar ă ce const ă în interzicerea unor drepturi ale con-
damnatului.
se aplică pe lângă pedeapsa Î sau A;
durata → 1-5 ani.
1.1. Conținut
lit. a) → dreptul de a fi ales în autorit ățile publice sau în orice alte func ții publice;
interzicerea prive ște o parte din drepturile electorale;
implică interdicția, pentru condamnat, de a participa în calitate de candidat la alegerile prezi-
dențiale, parlamentare (în parlamentul na țional și cel european), locale sau pentru orice alt ă
funcție publică;
interzicerea prive ște și excluderea de la depunerea candidaturii pentru o func ție publică eli-
gibilă, cum ar fi cea de membru în Consiliul Superior al Magistraturii ori de pre ședinte, vicepre-
ședinte sau pre ședinte de sec ție la Înalta Curte de Casa ție și Justiție.
lit. b) → dreptul de a ocupa o func ție care implic ă exercițiul autorit ății de stat;
privește dreptul de a da dispozi ții obligatorii și de a controla îndeplinirea lor, în exercitarea
puterii de stat.
lit. a) și lit. b) nu se pot aplica decât împreun ă → dacă instanța dispune aplicarea uneia dintre ele,
o va aplica și pe cealalt ă; se poate aplica (faculta tiv), cumulativ cu lit. k) ;
lit. c) → dreptul str ăinului de a se a fla pe teritoriul României;
străin → persoană care nu are cet ățenie român ă (apatrizii și cetățenii străini, inclusiv cet ățeanul
unui stat membru al Uniunii Europene sau al Spa țiului Economic European ori cet ățean al Con-
federației Elvețiene);
124 Drept penal. Partea general ă
interzicerea exercit ării acestui drept nu se dispune dac ă există motive temeinice de a crede c ă
viața persoanei expulzate va fi pus ă în pericol sau c ă aceasta va fi supus ă torturii ori altor
tratamente inumane sau degradante în statul unde va fi expulzat ă.
lit. d) → dreptul de a alege;
presupune interdic ția de a vota la orice tip de alegeri (preziden țiale, parlamentare, locale etc.,
dar și acele alegeri ce nu implic ă exercițiul autorit ății de stat);
interzicerea dreptului de a fi ales, poate fi aplicat ă separat de interzicerea dreptului de a alege.
lit. e) → drepturile p ărinteșƟ;
presupune s ăvârșirea unei infrac țiuni în leg ătură cu exercitarea acestor drepturi ( spre exemplu ,
violența în familie);
scopul principal este ocrotirea minorului, interesul copilului trebuind s ă primeze.
lit. f) → dreptul de a fi tutore sau curator;
din acelea și considerente ce justific ă aplicarea pedepsei de la lit. e).
lit. g) → dreptul de a ocupa func ția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desf ășura acƟvi-
tatea de care s-a folosit pentru s ăvârșirea infrac țiunii;
a nu se confunda cu obliga ția pe care o poate impune instan ța pe durata termenului de supra-
veghere în cazul amân ării aplicării pedepsei, de a nu exercita func ția/profesia/activitatea de care
infractorul s-a folosit la comiterea infrac țiunii [art. 85 alin. (2) lit. j) C. pen.];
presupune c ă infractorul este nedemn s ă exercite func ți a p e c a r e o o c u p a l a d a t a s ăvârșirii
infracțiunii.
lit. h) → dreptul de a de ține, purta și folosi orice categorie de arme;
de obicei se dispune de instan ță dacă infractorul a folosit astfel de arme la s ăvârșirea infrac-
țiunii, indiferent dac ă au avut sau nu autoriza ție pentru a de ține astfel de arme, dar se poate
dispune și dacă periculozitatea infractorului o impune, instan ța apreciind c ă deținerea unei arme
ar putea favoriza comiterea de noi infrac țiuni;
interzicerea acestui drept poate îmbr ăca și forma obliga ției impusă de instan ță pe perioada de
supraveghere a persoanei fa ță de care s-a dispus amânarea aplic ării pedepsei [art. 85 alin. (2)
lit. h) C. pen.], sau și ca o obliga ție ce trebuie respectat ă de condamnatul ce a beneficiat de libe-
rarea condi ționată [art. 101 alin. (2) lit. g) C. pen.], în acest din urm ă caz dacă obligația nu a fost
aplicată în cadrul pedepsei complementare a interzicerii exercit ării unor drepturi.
lit. i) → dreptul de a conduce anumite catego rii de vehicule stabilite de instan ță;
de obicei se dispune de instan ță dacă infractorul s-a folosit de un anume vehicul la s ăvârșirea
infracțiunii;
interzicerea acestui drept poate îmbr ăca și forma obliga ției impusă de instan ță pe perioada de
supraveghere a persoanei fa ță de care s-a dispus amânarea aplic ării pedepsei [art. 85 alin. (2)
lit. g) C. pen.], sau și ca o obliga ție ce trebuie respectat ă de condamnatul ce a beneficiat de
liberarea condi ționată [art. 101 alin. (2) lit. f) C. pen.], în acest din urm ă caz dacă obligația nu a
fost aplicat ă în cadrul pedepsei complementare a interzicerii exercit ării unor drepturi.
Pedepsele principale, accesorii și complementare 125
lit. j) → dreptul de a p ărăsi teritoriul României;
poate privi atât cet ățeni români (atât pentru infrac țiunile comise în afara teritoriului țării, cât și
pe teritoriul României), cât și străini sau apatrizi;
așadar, nu este necesar ca infrac țiunea să fi fost săvârșită în străinătate, însă de cele mai multe
ori aceasta este situa ția în care se dispune;
interzicerea acestui drept poate îmbr ăca și forma obliga ției de a cere acordul instan ței pentru
părăsirea teritoriului, pe perioada de supraveghere [art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen.] sau a terme-
nului de supraveghere persoanei fa ță de care s-a dispus amânarea aplic ării pedepsei [art. 85
alin. (2) lit. i) C. pen.], sau și ca o obliga ție ce trebuie respectat ă de condamnatul ce a beneficiat
de liberarea condi ționată [art. 101 alin. (2) lit. c) C. pen.], în acest din urm ă caz dacă obligația nu
a fost aplicat ă în cadrul pedepsei complementare a interzicerii exercit ării unor drepturi.
lit. k) → dreptul de a ocupa o func ție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept
public;
de cele mai multe ori, prive ște situațiile în care infractorul s-a folosit de func ția exercitat ă la
săvârșirea infrac țiunii, făcându-i nedemni de a conduce unit ăți unde au în administrare resurse
publice sau au printre atribu ții luarea unor decizii care pot influenta societate;
se poate lua cumulativ cu lit. a) și b).
lit. l) → dreptul de a se a fla în anumite localit ăți stabilite de instan ță;
presupune înl ăturarea infractorului din mediul infrac țional în care a comis infrac țiunea și este
menită să prevină săvârșirea altora noi.
lit. m) → dreptul de a se a fla în anumite locuri sau la anumite manifest ări sporƟve, culturale ori la
alte adun ări publice, stabilite de instan ță;
se aplică îndeosebi acelor infractori care au s ăvârșit infracțiunea în asemenea locuri ( spre exem-
plu, o persoan ă care este implicat ă în alterca ții violente în urma fiec ărui meci de fotbal la care
asistă);
a nu se confunda cu obliga ția pe care o poate impune instan ța pe durata termenului de supra-
veghere în cazul amân ării aplicării pedepsei [art. 85 alin. (2) lit. f) C. pen.] sau în cazul liber ării
condiționate [art. 101 alin. (2) lit. d) C. pen.].
lit. n) → dreptul de a comunica cu vic Ɵma sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu
care a comis infrac țiunea sau cu alte persoane, stabilite de instan ță, ori de a se apropia de
acestea;
scopul acestei pedepse este de a proteja vic Ɵma și familia acesteia → privește în general
condamna ții ce comit infrac țiuni contra persoanei, contra libert ății sexuale etc.;
a nu se confunda cu obliga ția pe care o poate impune instan ța pe durata termenului de suprave-
ghere în cazul amân ării aplicării pedepsei [art. 85 alin. (2) lit. e) C. pen.] sau în cazul liber ării
condiționate [art. 101 alin. (2) lit. e) C. pen.].
lit. o) → dreptul de a se apropia de locuin ța, locul de munc ă, școala sau alte locuri unde vic Ɵma
desfășoară activități sociale, în condi țiile stabilite de instan ța de judecat ă.
scopul acestei pedepse este, precum în situa ția precedent ă, acela de a proteja victima.
126 Drept penal. Partea general ă
NB Recurs în interesul legii: prin Decizia nr. 26/2015 I.C.C.J. a stabilit c ă: sancțiunile/Interdic țiile
aplicate în baza hot ărârilor str ăine de condamnare, pronun țate de autorit ățile judiciare ale
statelor membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia 2008/909/JAI, este aplicabil ă
și în cazul pedepselor complementare.
1.2. Aplicare
Art. 67. Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercit ării unor drepturi. (1) Pedeapsa complementar ă a inter-
zicerii exercit ării unor drepturi poate fi aplicat ă dacă pedeapsa principal ă stabilită este închisoarea sau amenda și instanța consta-
tă că, față de natura și gravitatea infrac țiunii, împrejur ările cauzei și persoana infractorului, aceast ă pedeapsă este necesar ă.
(2) Aplicarea pedepsei interzicerii exercit ării unor drepturi este obligatorie când legea prevede aceast ă pedeapsă pentru infrac țiu-
nea săvârșită.
(3) Interzicerea dreptului str ăinului de a se afla pe teritoriul României nu se aplic ă în cazul în care s-a dispus suspendarea exe-
cutării pedepsei su b supraveghere.
se poate aplica atunci când pedeapsa principal ă este Î sau A → indiferent de cuantum;
regula → aplicarea este faculta Ɵvă și depinde de aprecierea instan ței;
excepția → aplicarea este obligatorie, dac ă legea o prevede expres pentru o anume infrac țiune;
se poate aplica în cazul Î în regim de deten ție/amânării executării pedepsei/suspend ării sub suprave-
ghere;
excepție: lit. c) (interzicerea dreptului str ăinului de a se afla pe teritoriul României) se aplic ă
numai când pedeapsa urmeaz ă a fi executat ă în regim de deten ție, nu și în caz de suspendare
sub supraveghere.
în cazul DET, pedepsele complementare nu se aplic ă; numai dac ă DET este ulterior înlocuit ă cu Î de
30 ani, se va aplica și pedeapsa complementar ă pe durată maximă (5 ani);
în cazul amân ării aplicării pedepsei, pedepsele complementare nu se vor executa pe durata ter-
menului de supraveghere (a șa cum se execut ă în cazul suspend ării sub supraveghere) și nici dup ă
expirarea termenului de supraveghere, dac ă nu intervine revocarea/anularea. Dac ă se dispune revo-
carea/anularea, pedepsele complementare urmeaz ă regimul dreptului comun;
pedepsele complementare nu se aplic ă minorului, chiar dac ă la data pronun țării a devenit major;
în cazul concursului, complementarele se aplic ă pe lângă fiecare infrac țiune, nu direct pe lâng ă
rezultantă.
NB Regula: aplicarea comple mentarei = facultativ ă.
Excepția: aplicarea complementarei = obligatorie, dac ă legea prevede aceasta.
Atunci când legea cere expres aplicarea anumitor complementare, instan ța poate aplica și
alte complementare.
1.3. Executare
Art. 68. Executarea pedepsei complementare a interzicerii exercit ării unor drepturi. (1) Executarea pedepsei interzicerii
exercitării unor drepturi începe:
a) de la rămânerea definitiv ă a hotărârii de condamnare la pedeapsa amenzii;
b) de la rămânerea definitiv ă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea execut ării pedepsei sub supraveghere;
Pedepsele principale, accesorii și complementare 127
c) după executarea pedepsei închisorii, dup ă grațierea total ă ori a restului de pedeaps ă, după împlinirea termenului de prescrip ție
a executării pedepsei sau dup ă expirarea termenului de supraveghere a liber ării condiționate.
(2) În cazul în care s-a dispus liberarea condi ționată, interzicerea dreptului str ăinului de a se afla pe t eritoriul României se exe-
cută la data liber ării.
(3) Dacă se dispune revocarea suspend ării execut ării pedepsei sub supraveghere sau înlocu irea pedepsei amenzii cu închisoarea,
pentru alte motive decât s ăvârșirea unei noi infrac țiuni, partea din durata pedepsei complementare a interzicerii exercit ării unor
drepturi neexecutat ă la data revoc ării sau înlocuirii se va executa dup ă executarea pedepsei închisorii.
se execut ă în paralel atât A, cât și pedeapsa complementar ă;
dacă se înlocuie ște A cu Î, pedeapsa complementar ă neexecutat ă la data înlocuirii se va executa
după executarea Î (când înlocuirea nu are ca temei s ăvârșirea de noi infrac țiuni).
pedepsele complementare se execut ă în termenul de supraveghere al suspend ării sub suprave-
ghere;
dacă se revoc ă suspendarea sub supraveghere, pedeapsa complementar ă neexecutat ă la data
revocării se va executa dup ă executarea Î (când revo carea nu are ca temei s ăvârșirea de noi
infracțiuni).
dacă pe parcursul execut ării pedepsei intervine amnistia postcondamnatorie → pedeapsa comple-
mentară nu se mai execut ă;
dacă intervine gra țierea postcondamnatorie → pedeapsa complementar ă se execut ă, afară de cazul
în care actul de gra țiere dispune altfel.
2. Degradarea militar ă
Art. 69. Degradarea militar ă. (1) Pedeapsa complementar ă a degradării militare const ă în pierderea gradului și a dreptului de
a purta uniform ă de la data r ămânerii definitive a hot ărârii de condamnare.
(2) Degradarea militar ă se aplică în mod obligatoriu condamna ților militari în activitate, în rezerv ă sau în retragere, dac ă pe-
deapsa principal ă aplicată este închisoarea mai mare de 10 ani sau deten țiunea pe via ță.
(3) Degradarea militar ă poate fi aplicat ă condamna ților militari în activitate, în rezerv ă sau în retragere pentru infrac țiuni să-
vârșite cu inten ție, dacă pedeapsa principal ă aplicată este închisoarea de cel pu țin 5 ani și de cel mult 10 ani.
Noțiune – pedeapsa complementar ă ce constă în pierderea gradului și a dreptului de a
purta uniform ă.
se poate aplica pe lâng ă DET/Î;
se aplică de la data r ămânerii definitive a hot ărârii de condamnare;
pierderea gradului militar și a dreptului de a purta uniform ă este perpetu ă, legea neprev ăzând
durata;
se dispune obligatoriu (dacă infracțiunea este s ăvârșită din culpă/cu inten ție/cu inten ție depășită),
dacă pedeapsa principal ă aplicată este Î strict > 10 ani/DET;
se dispune facultativ (numai pentru infrac țiunile săvârșire cu inten ție/cu inten ție depășită), dacă
pedeapsa principal ă aplicată este Î ≥ 5 ani și ≤ 10 ani;
dacă pedeapsa aplicat ă e s t e Î d e 1 0 a n i → se aplică facultaƟv (intenție) sau nu se aplic ă deloc
(culpă);
128 Drept penal. Partea general ă
nu se aplic ă dacă pedeapsa stabilit ă < 5 ani (strict mai mic ă de 5 ani), indiferent de forma de
vinovăție;
reabilitarea/dezincriminarea nu are ca efect redobândirea gradului militar;
nu se poate aplica în cazul:
renunțării la aplicarea pedepsei;
amânării aplicării pedepsei;
suspendării sub supraveghere.
3. Publicarea hot ărârii de condamnare
Art. 70. Publicarea hot ărârii definitive de condamnare. (1) Publicarea hot ărârii definitive de condamnare se poate dispune
când, ținând seama de natura și gravitatea infrac țiunii, împrejur ările cauzei și persoana condamnatului, instan ța apreciaz ă că
publicarea va contribui la prevenirea s ăvârșirii altor asemenea infrac țiuni.
(2) Hotărârea de condamnare se public ă în extras, în forma stabilit ă de instan ță, într-un cotidian local sau na țional, o singur ă
dată.
(3) Publicarea hot ărârii definitive de condamnare se face pe cheltuiala persoanei condamnate, f ără a se dezv ălui identitatea altor
persoane.
Noțiune – pedeaps ă complementar ă ce constă în publicarea hot ărârii de condamnare
într-un cotidian local sau na țional, dac ă instanța apreciaz ă că publicarea va contribui la
prevenirea s ăvârșirii altor asemenea infrac țiuni.
reprezintă întotdeauna o facultate pentru instan ță;
publicarea se va face o singur ă dată;
spezele public ării sunt suportate de condamnat;
se poate aplica în cazul:
condamn ării la pedeapsa Î (regim de deten ție/suspendare sub supraveghere);
condamn ării la pedeapsa DET;
condamn ării la pedeapsa A.
nu se aplic ă în cazul:
renunțării la aplicarea pedepsei (pentru c ă nu este o solu ție de condamnare);
amânării aplicării pedepsei (pentru c ă nu este o solu ție de condamnare).
IV. CALCULUL DURATEI PEDEPSELOR
Sediul materiei: art. 71-73 C. pen.
Art. 71. Durata execut ării. (1) Durata execut ării pedepsei privative de libertate se socote ște din ziua în care condamnatul a
început executarea hot ărârii definitive de condamnare.
(2) Ziua în care începe executarea pedepsei și ziua în care înceteaz ă se socotesc în durata execut ării.
(3) Perioada în care condamnatul, în cursul execut ării pedepsei, se afl ă bolnav în spital intr ă în durata execut ării, în afar ă de
cazul în care și-a provocat în mod voit boala, iar aceast ă împrejurare se constat ă în cursul execut ării pedepsei.
(4) Permisiunile de ie șire din penitenciar, acordate condamnatului conform legii de execut are a pedepselor, intr ă în durata exe-
cutării pedepsei.
Pedepsele principale, accesorii și complementare 129
reguli:
durata pedepselor privative de libertate se calculeaz ă din ziua în care se începe executarea;
prima și ultima zi de executare intr ă în calculul duratei;
intră în timpul execut ării:
perioada în care condamnatul este bolnav în spital (dac ă nu și-a provocat inten ționat
boala);
permisiunile de ie șire din penitenciar.
Art. 72. Computarea duratei m ăsurilor preventive privative de libertate. (1) Perioada în care o persoan ă a fost supus ă
unei măsuri preventive privative de libertate se sc ade din durata pedepsei închisorii pronun țate. Scăderea se face și atunci când
condamnatul a fost urm ărit sau judecat, în acela și timp ori în mod separat , pentru mai multe infrac țiuni concurente, chiar dac ă a
fost condamnat pentru o alt ă faptă decât cea care a determinat dispunerea m ăsurii preventive.
(2) Perioada în care o persoan ă a fost supus ă unei măsuri preventive privative de libertate se scade și în caz de condamnare la
pedeapsa amenzi i, prin înl ăturarea în tot sau în parte a zilelor-amend ă.
(3) În cazul amenzii care înso țește pedeapsa închisorii, perioada în care o persoan ă a fost supus ă unei măsuri preventive privative
de libertate se scade din durata pedepsei închisorii.
reguli:
se scade din durata pedepsei privative de libertate (doar Î) perioada în care condamnatul a fost
supus unei m ăsuri preventive privative de libertate:
chiar și atunci când este condamnat ă pentru o alt ă infracțiune decât cea pentru care a fost
reținut/arestat.
computarea are loc și în cazul pedepsei A, prin raportare la zilele-amend ă;
dacă se aplică atât Î, cât și A, scăderea se face din zilele de închisoare.
Art. 73. Computarea pedepselor și măsurilor preventive executate în afara țării. (1) În cazul infrac țiunilor săvârșite în
condițiile art. 8, art. 9, art. 10 sau art. 11, partea din pedeaps ă, precum și durata m ăsurilor preventive privative de libertate
executate în afara teritoriului țării se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceea și infracțiune în România.
(2) Dispozi țiile alin. (1) se aplic ă în mod corespunz ător și în cazul în care pedeapsa executat ă în afara țării este amenda.
reguli:
aceleași reguli de la art. 72 sunt aplicabile p ărților din pedeaps ă executate în str ăinătate;
aceleași reguli de la art. 72 sunt aplicabile m ăsurilor preventive executate în str ăinătate;
aceleași reguli de la art. 72 sunt aplicabile în situa ția în care pedeapsa principal ă este A.
FIȘA
NR. 20 INDIVIDUALIZAREA JUDICIAR Ă
A PEDEPSELOR
Sediul materiei: art. 74-79 C. pen.
Noțiune – operațiunea prin care pedeapsa este adaptat ă nevoilor de ap ărare social ă, în
raport cu gravitatea infrac țiunii și cu periculozitatea infractorului.
Tipuri
individualizarea legală → realizată de legiuitor odat ă cu incriminarea unei anume infrac țiuni, în
funcție de pericolul abstract pe care îl atrage s ăvârșirea infrac țiunii;
individualizarea judiciară → realizată de instan ța de judecat ă, în raport cu gravitatea infrac țiunii
săvârșite și cu periculozitatea concret ă a infractorului;
individualizarea administrativ ă → realizată de organele administra Ɵve în faza de executare a
pedepsei.
I. CRITERIILE GENERALE DE INDIVIDUALIZARE A PEDEPSELOR
Art. 74. Criteriile generale de individualizare a pedepsei. (1) Stabilirea duratei ori a cuantumu lui pedepsei se face în raport
cu gravitatea infrac țiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evalueaz ă după următoarele criterii:
a) împrejur ările și modul de comitere a infrac țiunii, precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creat ă pentru valoarea ocrotit ă;
c) natura și gravitatea rezultatului pr odus ori a altor consecin țe ale infrac țiunii;
d) motivul s ăvârșirii infrac țiunii și scopul urm ărit;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecede nte penale ale infractorului;
f) conduita dup ă săvârșirea infrac țiunii și în cursul procesului penal;
g) nivelul de educa ție, vârsta, starea de s ănătate, situa ția familial ă și socială.
(2) Când pentru infrac țiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ține seama de criteriile prev ăzute în alin. (1) și pen-
tru alegerea uneia dintre acestea.
pedeapsa aplicat ă (felul pedepsei, precum și întinderea sa) se stabile ște în func ție de:
gravitatea infrac țiunii săvârșite;
periculozitatea infractorului.
criteriile generale de individualizare sunt obligatorii și se iau în considerare împreun ă la stabilirea și
aplicarea pedepsei;
de aceste criterii se ține seama și la stabilirea num ărului de zile-amend ă pentru persoana juridic ă.
NB Aceste criterii au relevan ță nu doar la stabilirea pedepselor, ci sunt utilizate și la stabilirea și
aplicarea măsurilor educative (art. 115 C. pen.).
Individualizarea judiciar ă a pedepselor 131
Criterii:
împrejurările și modul de comitere a infrac țiunii, precum și mijloacele folosite;
împrejurările:
pot privi locul, timpul s ăvârșirii infracțiunii și deci pot releva o periculozitate crescut ă sau
scăzută a faptei → spre exemplu, dac ă fapta s-a s ăvârșit în public, în timpul nop ții etc. ;
pot privi atitudinea subiec Ɵvă a infractorului → spre exemplu, dac ă fapta a fost spontan
săvârșită, dacă a existat o provocare etc. ;
pot privi vic Ɵma infrac țiunii → spre exemplu, dac ă subiectul pasiv este o persoan ă vulnera-
bilă, în imposibilitate de a se ap ăra etc.
modul de comitere:
poate privi existen ța parƟcipanților → spre exemplu, existen ța unui instigator conving ător
ar putea atenua pedeapsa pentru autor ;
poate privi preg ătirile efectuate pentru s ăvârșirea infrac țiunii, ele însele ilegale, care ar
indica o activitate ilicit ă concertat ă;
poate privi stadiul la care a r ămas fapta → tentaƟvă, fapt consumat.
mijloacele folosite:
pot re flecta o periculozitate sporit ă → de exemplu, în cadrul unui atac înarmat, utilizarea
unor mitraliere sau, pentru a ataca o persoan ă, incendierea casei acesteia, urmat ă de
moartea, în incendiu, a mai multor persoane .
starea de pericol creat ă pentru valoarea ocrotit ă;
contează pericolul produs în concret (la infrac țiunile de rezultat, se face raportarea la rezultatul
efectiv produs → dacă fapta a r ămas la stadiul de tentativ ă, se analizeaz ă starea de pericol
efectiv creat ă).
natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecin țe ale infrac țiunii;
de obicei instan ța se va raporta la întinderea urm ărilor infrac țiunii ( în cazul v ătămării corporale,
de exemplu, va conta num ărul de zile de îngrijiri medicale, durerea provocat ă etc. );
cu toate acestea, chiar dac ă urmările sunt identice, pedeapsa aplicat ă poate să fie diferit ă (spre
exemplu, într-un fel va fi privit ă vătămarea unei persoane de aceea și vârstă și constitu ție fizică
cu făptuitorul, în urma c ăreia au fost necesare 50 de zile de îngrijiri medicale, și într-un alt fel
vătămarea unei persoane în vârst ă, ce necesit ă pentru vindecare tot 50 de zile de îngrijiri
medicale );
instanța va avea în vedere nu numai rezultatul direct produs de infrac țiune, ci și pe cel indirect.
motivul s ăvârșirii infracțiunii și scopul urm ărit;
reflectă psihicul infractorului și, prin urmare, gradul acestuia de periculozitate ( spre exemplu, va
fi mult mai periculos un ho ț care fură pentru a- și alimenta dependen ța de droguri decât un ho ț
care fură pentru a- și întreține familia ).
natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecede nte penale ale infractorului;
în esență, la stabilirea și aplicarea pedepsei, instan ța trebuie s ă ia în calcul antecedentele penale
ale infractorului ( dacă se găsește în stare de recidiv ă, dacă s-a „specializat” pe un anume tip de
infracțiune etc. ).
132 Drept penal. Partea general ă
conduita dup ă săvârșirea infrac țiunii și în cursul procesului penal;
indică atitudinea infractorului fa ță de fapta s ăvârșită și urmările acesteia ( spre exemplu, recu-
noaște comiterea infrac țiunii, o regret ă, înlesnește prinderea complicilor s ăi etc. ).
nivelul de educa ție, vârsta, starea de s ănătate, situa ția familial ă și socială.
instanța se va raporta și la aceste aspecte, ele oferind indicii importante pentru aprecierea
periculozit ății infractorului în func ție de persoana acestuia ( spre exemplu, o persoan ă majoră de
18 ani va r ăspunde penal în aceea și măsură ca o persoan ă de 30 de ani, în timp ce gradul de
maturitate și experien ță, evident, difer ă).
II. CRITERIILE SPECIALE DE INDIVIDUALIZARE A PEDEPSELOR
în cazul participan ților la o infrac țiune comis ă de autor cu inten ție, se ține seama de contribu ția
fiecăruia, alături de criteriile generale de la art. 74 C. pen.;
la stabilirea pedepsei amenzii, dac ă numărul zilelor-amend ă se stabile ște conform art. 74 C. pen.,
cuantumul unei zile-amend ă se stabile ște însă ținând seama de:
situația material ă a condamnatului;
obligațiile legale de între ținere ce îi incumb ă acestuia.
la stabilirea cuantumului sumei corespunz ătoare unei zile-amend ă, se iau în calcul cifra de afaceri,
valoarea activului patrimonial, precum și celelalte obliga ții ale persoanei juridice;
la stabilirea pedepsei complementare a interzicerii exercit ării unor drepturi se va ține cont de:
natura și gravitatea infrac țiunii;
împrejurările cauzei;
persoana infractorului.
III. CIRCUMSTAN ȚELE ATENUANTE ȘI CIRCUMSTAN ȚELE AGRAVANTE
Sediul materiei: art. 75-79 C. pen.
Noțiune – stări sau situa ții care înso țesc fie persoana infractorului, fie s ăvârșirea faptei
și care determin ă un grad mai ridicat sau mai sc ăzut de pericol social al faptei sau
făptuitorului și au ca urmare o agravare sau o atenuare a r ăspunderii penale a aces-
tuia.
Delimitări
Circumstan țe
legale – atenuante/agravante
judiciare – numai atenuante
reale – privesc fapta și se răsfrâng asupra tuturor participan ților numai dac ă au fost cunoscute sau pre-
văzute
personale
– privesc făptuitorul și nu se răsfrâng asupra celorlal ți participan ți (unele circumstan țe personale
pot deveni reale)
Individualizarea judiciar ă a pedepselor 133
Circumstan țe
anterioare – exemplu: provocarea
concomitente – exemplu: s ăvârșirea faptei în timpul nop ții
posterioare – exemplu: eforturile depuse de infractor pentru înl ăturarea sau diminuarea consecin țelor infrac-
țiunii.
NB În cazul concursului, efectele circumstan țelor se pot întinde fie asupra tuturor infrac țiunilor,
fie numai asupra unora.
1. Circumstan țele atenuante legale
Art. 75. Circumstan țe atenuante. (1) Următoarele împrejur ări constituie circumstan țe atenuante legale:
a) săvârșirea infrac țiunii sub st ăpânirea unei puternice tulbur ări sau emo ții, determinat ă de o provocare din partea persoanei
vătămate, produs ă prin violen ță, printr-o atingere grav ă a demnit ății persoanei sau printr-o alt ă acțiune ilicit ă gravă;
b) depășirea limitelor legitimei ap ărări;
c) depășirea limitelor st ării de necesitate;
d) acoperirea integral ă a prejudiciului material cauzat prin infrac țiune, în cursul urm ăririi penale sau al judec ății, până la primul
termen de judecat ă, dacă făptuitorul nu a mai beneficiat de aceast ă circumstan ță într-un interval de 5 an i anterior comiterii faptei.
Circumstan ța atenuant ă nu se aplic ă în cazul s ăvârșirii următoarelor infrac țiuni: contra persoanei, de furt calificat, tâlh ărie,
piraterie, fraude comise prin sisteme informatice și mijloace de plat ă electronice, ultraj, ultraj judiciar, purtare abuziv ă, infracțiuni
contra siguran ței publice, infrac țiuni contra s ănătății publice, infrac țiuni contra libert ății religioase și respectului datorat
persoanelor decedate, contra securit ății naționale, contra capacit ății de lupt ă a forțelor armate, infrac țiunilor de genocid, contra
umanității și de război, a infrac țiunilor privind fron tiera de stat a României, a infrac țiunilor la legisla ția privind prevenirea și
combaterea terorismului, a infrac țiunilor de corup ție, infracțiunilor asimilate infrac țiunilor de corup ție, a celor împotriva intereselor
financiare ale Uniun ii Europene, a infrac țiunilor privitoare la nerespectarea regimului materiilor explozive, ma terialelor nucleare
sau al altor materii radioactive, privind regimul juridic al drogurilor, privind regimul juridic al precursorilor de droguri, a celor
privind sp ălarea banilor, privind activit ățile aeronautice civile și cele care pot pune în pericol siguran ța zborurilor și securitatea
aeronautic ă, privind protec ția martorilor, privind interzicerea organiza țiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a
promovării cultului persoanelor vinovate de s ăvârșirea unor infrac țiuni contra p ăcii și omenirii, a celor privin d traficul de organe,
țesuturi sau celule de origine uman ă, privind prevenirea și combaterea pornografiei și a celor la regimul adop țiilor. (…)
dacă instanța constată că există circumstan țe atenuante legale, este obligată să le rețină.
1.1. Provocarea
Noțiune – săvârșirea infrac țiunii sub st ăpânirea unei puternice tulbur ări sau emo ții,
determinat ă de o provocare din partea persoanei v ătămate, produs ă prin violen ță,
printr-o atingere grav ă a demnit ății persoanei sau printr-o alt ă acțiune ilicită gravă.
starea de provocare nu se prezum ă, ea trebuie dovedit ă de cel care o invoc ă;
se aplică numai PF.
ACTUL PROVOCATOR RIPOSTA
– trebuie s ă fie realizat cu violen ță fizică/psihică,
printr-o atingere grav ă a demnit ății sau printr-o alt ă
acțiune ilicită gravă;
134 Drept penal. Partea general ă
ACTUL PROVOCATOR RIPOSTA
– atingerea grav ă a demnit ății se poate realiza prin
insulte, calomnii realizate oral sau în scris, în gesturi
etc., de natur ă a umili pe cel la care se refer ă;
– alte acțiuni ilicite grave pot fi orice ac țiuni de natur ă a
crea starea de emo ție puternic ă – nu este necesar ca
ele să îmbrace forma unei infrac țiuni;
– poate fi comis cu orice form ă de vinovăție sau chiar și
de un iresponsabil;
–poate fi comis ă cu intenție/intenție depășită;
NB! Dacă actul de provocare este comis din culp ă,
trebuie ca f ăptuitorul s ă perceapă din eroare c ă fapta a
fost săvârșită cu intenție/praeterinten ție.
NB! Dacă infractorul î și dă seama c ă actul provocator
este comis din culp ă sau de un iresponsabil ≠ provocare.
– trebuie s ă fie îndreptat împotriva f ăptuitorului/altei
persoane → nu și asupra bunurilor!;
– trebuie s ă nu fie imputabil celui care a comis fapta în
stare de provocare; –îndreptată numai împotriva persoanei care a provocat
actul;
NB! N u s e v a r e ține scuza provoc ării dacă fapta se
îndreaptă împotriva altei persoane, mai pu țin atunci
când făptuitorul a ac ționat din eroare, confundându-l
pe provocator cu un ter ț. Dacă a avut dubii ≠ provocare.
– trebuie s ă determine o puternic ă tulburare/emo ție;
– evaluarea se va face in concreto de către instan ță. –determinat ă de provocare – trebuie s ă existe o
legătură de cauzalitate între cele dou ă, iar emo ția
trebuie să fie prezent ă la momentul ripostei;
– dacă riposta vine mai târziu, iar persoana nu se mai
află în stare de tulburare, nu se mai poate re ține provo-
carea → ceea ce conteaz ă este existen ța tulburării, iar
nu intervalul de timp scurs de la actul provocator și
până la ripostă;
– trebuie s ă fie anterior ripostei;
–trebuie s ă fie concomitent ă/posterioar ă actului de
provocare;
– spre deosebire de legitima ap ărare, unde atacul este
iminent, la provocare atacul este deja consumat;
– provocarea este incompatibil ă cu reținerea excesului
neimputabil, care presupune tot un atac iminent;
–deși nu este cerut explicit, trebuie s ă existe propor țio-
nalitate între actul provocator și ripostă.
1.2. Depășirea limitelor legitimei ap ărări
Noțiune – săvârșirea infrac țiunii prin dep ășirea limitelor unei ap ărări proporționale cu
gravitatea atacului, în condi țiile în care atacul nu a fost de natur ă să creeze în psihicul
celui ce se ap ără o stare de tulburare sau temere și, totuși, acesta a ripostat cu o
apărare excesiv ă, săvârșind o infrac țiune.
Individualizarea judiciar ă a pedepselor 135
depășirea limitelor legitimei ap ărări poate îmbr ăca două f o r m e , î n f u n c ție de modalit ățile de
săvârșire:
excesul neimputabil – cauz ă de neimputabilitate, când dep ășirea are loc din cauza temerii sau
tulburării provocate de atac [art. 26 alin. (1) C. pen.];
excesul scuzab il – circumstan ță atenuant ă legală, când dep ășirea nu a fost cauzat ă de temerea
sau tulburarea provocat ă de atac.
se aplică atât PF, cât și PJ;
trebuie îndeplinite toate condi țiile apărării și atacului, mai pu țin propor ționalitatea;
circumstan ța provocării nu poate coexista cu cea a dep ășirii limitelor legitimei ap ărări;
este o circumstan ță personal ă.
1.3. Depășirea limitelor st ării de necesitate
Noțiune – săvârșirea infrac țiunii prin dep ășirea limitelor st ării de necesitate în ipoteza
în care făptuitorul și-a dat seama c ă pricinuiește urmări vădit mai grave decât cele care
s-ar fi produs dac ă pericolul nu era înl ăturat.
depășirea limitelor st ării de necesitate poate îmbr ăca două f o r m e , î n f u n c ție de modalit ățile de
săvârșire:
excesul neimputabil – cauz ă de neimputabilitate, când dep ășirea are loc din cauz ă că făptuitorul
nu a realizat c ă pricinuie ște urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi produs dac ă pericolul
nu era înl ăturat [art. 26 alin. (2) C. pen.];
depășirea limitelor st ării de necesitate – circumstan ță atenuant ă legală, când făptuitorul a
realizat că pricinuie ște urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi produs dac ă pericolul nu era
înlăturat.
se aplică atât PF, cât și PJ;
trebuie îndeplinite toate condi țiile pericolului și salvării, mai pu țin propor ționalitatea;
poate fi comis ă cu intenție/praeterinten ție/culpă cu prevedere;
este o circumstan ță personal ă.
1.4. Acoperirea prejudiciului material
Noțiune – acea împrejurare în care f ăptuitorul procedeaz ă la acoperirea integral ă a
prejudiciului material cauzat prin infrac țiune, în cursul urm ăririi penale sau al judec ății,
până la primul termen, cu condi ția de a nu mai fi beneficiat de aceast ă circumstan ță
într-un interval de 5 ani anterior comiterii faptei.
se aplică atât PF, cât și PJ;
suspectul/inculpatul trebuie s ă fi acoperit integral prejudiciul material; nu se cere și acoperirea
prejudiciului moral;
suspectul/inculpatul nu trebuie s ă mai fi beneficiat de aceast ă circumstan ță în ultimii 5 ani calcula ți
de la data comiterii faptei (termen de regresiune);
136 Drept penal. Partea general ă
dacă există concurs de infrac țiuni și numai pentru o fapt ă se poate re ține circumstan ța atenuant ă,
iar pentru alta nu, efectele se aplic ă numai cu privire la o infrac țiune;
Condiții:
săvârșirea unei infrac țiuni cauzatoare de prejudiciu, cu excep ția infracțiunilor prev ăzute expres și
limitativ în art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen.;
nu se aplic ă în cazul s ăvârșirii următoarelor infrac țiuni:
contra persoanei;
furt calificat, tâlh ărie, piraterie;
fraude comise prin sisteme informatice și mijloace de plat ă electronice;
ultraj, ultraj judiciar, purtare abuziv ă;
contra siguran ței publice, infrac țiuni contra s ănătății publice;
contra libert ății religioase și respectului datorat persoanelor decedate;
contra securit ății naționale, contra capacit ății de luptă a forțelor armate;
de genocid, contra umanit ății și de război;
privind frontiera de stat a României;
la legislația privind prevenirea și combaterea terorismului;
de corupție, infracțiunilor asimilate infrac țiunilor de corup ție;
împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, a infrac țiunilor privitoare la nerespectarea
regimului materiilor explozive, materialelor nucleare sau al altor materii radioactive;
privind regimul juridic al drogurilor, privind regimul juridic al precursorilor de droguri;
privind sp ălarea banilor;
privind activit ățile aeronautice civile și cele care pot pune în pericol siguran ța zborurilor și
securitatea aeronautic ă;
privind protec ția martorilor, privind interzicerea organiza țiilor și simbolurilor cu caracter fascist,
rasist sau xenofob și a promov ării cultului persoanelor vinovate de s ăvârșirea unor infrac țiuni
contra păcii și omenirii;
privind traficul de organe, țesuturi sau celule de origine uman ă;
privind prevenirea și combaterea pornografiei și a celor la regimul adop țiilor.
acoperirea integral ă a prejudiciului material produs de infrac țiune, în cursul urm ăririi penale sau
al judecății, până la primul termen de judecat ă;
făptuitorul s ă nu fi beneficiat de prezenta circumstan ță într-un interval de 5 ani anterior
comiterii faptei.
2. Circumstan țele atenuante judiciare
Art. 75. Circumstan țe atenuante. (…) (2) Pot constitui circumstan țe atenuante judiciare:
a) eforturile depuse de infractor pentru înl ăturarea sau diminuarea consecin țelor infrac țiunii;
b) împrejur ările legate de fapta comis ă, care diminueaz ă gravitatea infrac țiunii sau periculozitatea infractorului.
Individualizarea judiciar ă a pedepselor 137
chiar dacă instanța constată că există circumstan țe atenuante judiciare, nu este obligat ă să le rețină.
2.1. Eforturile depuse de infractor pentru înl ăturarea/diminuarea consecin țelor infrac țiunii
se aplică atât PF, cât și PJ;
trebuie ca urm ările să se fi produs (fapta îmbrac ă forma faptului consumat) și ca infractorul s ă
încerce să le înlăture/diminueze;
dacă infractorul împiedic ă chiar consumarea, înainte de descoperirea faptei → cauză de nepedepsire
a tentativei;
dacă, însă, deși făptuitorul s-a desistat sau a împiedicat producerea rezultatului infrac țiunii, faptele
sale au realizat con ținutul unei alte infrac țiuni pentru care urmeaz ă să fie pedepsit, s-ar putea re ține
această circumstan ță judiciară;
dacă circumstan ța atenuant ă legală a acoperirii integrale a prejudiciului material nu se poate re ține,
deoarece prejudiciul s-a acoperit par țial, s-ar putea aplica în schimb aceast ă circumstan ță judiciară,
în funcție de decizia instan ței;
dacă circumstan ța atenuant ă legală a acoperirii integrale a prejudiciului material nu se poate re ține,
deoarece infrac țiunea săvârșită este exceptat ă de la aceasta, s-ar putea aplica în schimb aceast ă
circumstan ță judiciară, în funcție de decizia instan ței.
2.2. Împrejur ările legate de fapt ă
se aplică atât PF, cât și PJ;
se rețin numai împrejur ările legate de fapt ă care diminueaz ă gravitatea infrac țiunii/periculozitatea
infractorului;
nu există circumstan țe atenuante judiciare ce țin numai de persoana infractorului, acestea urmând a
fi avute în vedere numai în cadrul criteriilor generale de individualizare.
3. Efectele circumstan țelor atenuante1
Art. 76. Efectele circumstan țelor atenuante. (1) În cazul în care exist ă circumstan țe atenuante, limitele speciale ale pedepsei
prevăzute de lege pentru infrac țiunea săvârșită se reduc cu o treime.
(2) Dacă pedeapsa prev ăzută de lege este deten țiunea pe via ță, în cazul re ținerii circumstan țelor atenuante se aplic ă pedeapsa
închisorii de la 10 la 20 de ani.
(3) Reducerea limitelor speciale ale pedepsei se face o singur ă dată, indiferent de num ărul circumstan țelor atenuante re ținute.
regulă generală → dacă s-au reținut circumstan țe atenuante (legale/judiciare), limitele speciale se
reduc în mod obligatoriu cu 1/3;
dacă legea prevede închisoare stabilit ă pe luni și limitele speciale nu sunt divizibile cu 3, frac ția se va
aplica asupra termenului transformat în zile, dup ă care durata se transform ă în luni; luna se va
socoti de 30 zile și se iau în calcul doar zilele întregi;
1 Pentru o prezentare comparativ ă a tratamentului sanc ționator al circumstan țelor atenuante și circumstan țelor agravante,
a se consulta anexa nr. 9.
138 Drept penal. Partea general ă
dacă legea prevede închisoare stabilit ă pe ani și limitele speciale nu sunt divizibile cu 3, frac ția se va
aplica asupra termenului transformat în luni, dup ă care durata se transform ă în ani – anul va avea 12
luni;
dacă legea prevede numai amenda sau dac ă instanța alege amenda (legea prevede închisoare
alternativ cu amenda), reducerea cu 1/3 se aplic ă numai limitelor speciale ale zilelor-amend ă, nu și
cu privire la cuantumul unei zile-amend ă;
dacă legea prevede numai deten țiune sau dac ă instanța alege deten țiune (legea prevede închisoare
alternativ cu deten țiune), se aplic ă închisoare între 10-20 ani.
NB Circumstan țele atenuante nu au nici un efect asupra pedepselor complementare → limitele
pedepselor complementare vor fi acelea și: 1-5 ani.
NB Dezlegarea unor chestiuni de drept:
– prin Decizia nr. 8/2014, I.C.C.J a stabilit c ă: „în aplicarea legii penale mai favorabile dup ă
judecarea definitiv ă a cauzei potrivit art. 6 alin. (1) din Codul penal, stabile ște că la maximul
special prev ăzut de legea nou ă pentru infrac țiunea săvârșită nu se vor lua în considerare
circumstan țele atenuante sau agravante re ținute condamnatului și care apar valorificate în
pedeapsa concret ă, atunci când se compar ă pedeapsa aplicat ă cu maximul special prev ăzut
de legea nou ă”.
– prin Decizia nr. 10/2014, I.C.C.J a stabilit c ă: „în aplicarea art. 5 din Codul penal, circum-
stanțele atenuante se apreciaz ă global în func ție de incriminare și sancțiune. În situa ția intrării
în vigoare a unei noi legi, ce aduce modific ări atât cu privire la pedepse, cât și cu privire la
circumstan țele atenuante, circumstan țele ca parte din institu ția sancțiunii unei infrac țiuni nu
pot fi privite și analizate distinct fa ță de institu ția pedepsei. Înl ăturarea circumstan țelor ate-
nuante nu aduce atingere principiului neagrav ării situației în propria cale de atac prev ăzut în
art. 418 din Codul de procedur ă penală, atunci când în concret, pentru aceea și faptă, se
stabilește o sancțiune mai pu țin severă”.
4. Circumstan țele agravante
Art. 77. Circumstan țe agravante. Următoarele împrejur ări constituie circumstan țe agravante:
a) săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreun ă;
b) săvârșirea infrac țiunii prin cruzimi sau supunerea vi ctimei la tratamen te degradante;
c) săvârșirea infrac țiunii prin metode sau mijloace de natur ă să pună în pericol alte persoane ori bunuri;
d) săvârșirea infrac țiunii de către un infractor major, dac ă aceasta a fost comis ă împreună cu un minor;
e) săvârșirea infrac țiunii profitând de starea de v ădită vulnerabilitate a persoanei v ătămate, datorat ă vârstei, st ării de sănătate,
infirmității sau altor cauze;
f) săvârșirea infrac țiunii în stare de intoxica ție voluntar ă cu alcool sau cu alte substan țe psihoactive, când a fost provocat ă în
vederea comiterii infrac țiunii;
g) săvârșirea infrac țiunii de c ătre o persoan ă care a profitat de situa ția prilejuit ă de o calamitate, de starea de asediu sau de starea
de urgență;
h) săvârșirea infrac țiunii pentru motive legate de ras ă, naționalitate, etnie, limb ă, religie, gen, orientare sexual ă, opinie ori apar-
tenență politică, avere, origine social ă, vârstă, dizabilitate, boal ă cronică necontagioas ă sau infec ție HIV/SIDA ori pentru alte
împrejurări de acela și fel, considerate de f ăptuitor drept cauze ale inferiorit ății unei persoane în raport cu celelalte.
Individualizarea judiciar ă a pedepselor 139
toate circumstan țele agravante sunt legale.
Trei sau mai multe persoane
împreună
– se aplică atât PF, cât și PJ;
– împreun ă = coautori, autori, complici concomiten ți (nu instigatori, nu complici
anteriori);
– la săvârșirea unei fapte prev ăzute de legea penal ă → este su ficient ca cel pu țin
fapta unuia s ă fie infrac țiune;
– se reține numai la infrac țiunile inten ționate/praeterinten ționate, chiar și
rămase în faza de tentativ ă;
– pluralitatea de f ăptuitori nu trebuie s ă fie element circumstan țial agravant sau
un element obligatoriu pentru existen ța infracțiunii (ex: înc ăierare);
– constituie circumstan ță reală, care se r ăsfrânge asupra tuturor participan ților,
dacă a fost cunoscut ă/prevăzută.
Cruzimi/tratamente
degradante
– intenție directă/indirectă → nu intenție depășită;
– nu trebuie s ă fie element circumstan țial agravant;
– constituie circumstan ță reală, care se r ăsfrânge asupra tuturor participan ților,
dacă a fost cunoscut ă/prevăzută.
Metode/mijloace care pun în
pericol alte bunuri/persoane
– se aplică atât PF, cât și PJ;
– făptuitorul trebuie s ă cunoască/prevadă că metodele/mijloacele pot pune în
pericol alte bunuri/persoane, care NU sunt vizate prin s ăvârșirea infrac țiunii;
– nu trebuie s ă fie element circumstan țial agravant;
– nu este necesar ca starea de pericol s ă se produc ă efectiv, fiind suficient ca
metodele s ă fie de natur ă să pună în pericol alte bunuri/persoane;
– constituie circumstan ță reală, care se r ăsfrânge asupra tuturor participan ților,
dacă a fost cunoscut ă/prevăzută.
Un major împreun ă cu un
minor
– se aplică numai PF;
– posibilă la participa ția penală proprie/improprie;
– nu conteaz ă vârsta minorului și nici dacă răspunde penal;
– nu se re ține circumstan ța dacă majorul era în eroare privind vârsta minorului;
– se aplic ă numai majorului, chiar dac ă minorul l-a determinat pe major s ă
comită fapta;
– constituie circumstan ță reală.
Profitând de starea v ădită de
vulnerabilitate a victimei
– se aplică atât PF, cât și PJ;
– se reține și când exist ă dispropor ție vădită de forță;
– făptuitorul trebuie s ă fi cunoscut starea vădită de vulnerabilitate a victimei;
– profitând = starea s ă fie exterioar ă activităților făptuitorului, adic ă să nu se
datoreze faptelor acestuia;
– nu trebuie s ă fie element circumstan țial agravant;
– constituie circumstan ță reală.
Intoxicație provocat ă în
vederea comiterii unei
infracțiuni
– completă/incomplet ă;
– premeditarea nu trebuie s ă fie element circumstan țial agravant ( exemplu: omor );
– constituie circumstan ță personal ă care poate deveni real ă, atunci când
participan ții au cunoscut/prev ăzut că autorul s ăvârșește infracțiunea într-o stare
de intoxica ție premeditat ă.
140 Drept penal. Partea general ă
Profitând de calamitate/stare
de asediu/stare de urgen ță
– se aplică atât PF, cât și PJ;
– făptuitorul trebuie s ă cunoască starea și să profite de aceasta;
– constituie circumstan ță reală.
Temei de ras ă, naționalitate,
etnie, limb ă, religie, gen,
orientare sexual ă, opinie ori
apartenen ță politică, avere,
origine social ă, vârstă,
dizabilitate, boal ă cronică
necontagioas ă sau infec ție
HIV/SIDA ori pentru alte
împrejurări de acela și fel,
considerate de f ăptuitor drept
cauze ale inferiorit ății unei
persoane în raport cu celelalte – se aplică atât PF, cât și PJ;
– nu trebuie s ă fie mobil al formei tip a infrac țiunii/element circumstan țial
agravant;
– este o circumstan ță personal ă care poate deveni real ă, dacă participan ții
acționează în considerarea mobilului.
NB Nu există circumstan țe agravante judiciare.
5. Efectele circumstan țelor agravante
Art. 78. Efectele circumstan țelor agravante. (1) În cazul în care exist ă circumstan țe agravante, se poate aplica o pedeaps ă până la
maximul special. Dac ă maximul special este neîndestul ător, în cazul închisorii se poate ad ăuga un spor pân ă la 2 ani, care nu poate
depăși o treime din acest maxim, ia r în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special.
(2) Majorarea limitelor speciale ale pedepsei se face o singur ă dată, indiferent de num ărul circumstan țelor agravante re ținute.
regula general ă → dacă s-au reținut circumstan țe agravante, se poate ( facultativ !):
aplica o pedeaps ă până la maximul special;
adăuga un spor de pân ă la 2 ani la pedeapsa închisorii ( sporul ≤ 1/3 din maxim), dac ă maximul
special e insuficient;
adăuga un spor ≤ 1/3 din maximul special la amenzii, dac ă maximul special este insuficient.
aplicarea pedepsei pân ă la maximul special este facultativ ă, nu reprezint ă o obliga ție pentru
instanță, chiar dac ă s-a constatat existen ța circumstan țelor agravante;
nu se majoreaz ă minimul;
nu există majorări succesive, sporirea limitelor având loc o singur ă dată, indiferent câte circumstan-
țe agravante exist ă;
agravantele nu au efect asupra:
pedepsei deten țiunii (spre deosebire de circumstan țele atenuante);
pedepselor complementare (la fel ca în cazul circumstan țelor atenuante).
Individualizarea judiciar ă a pedepselor 141
6. Concursul între cauze de atenuare sau de agravare
Art. 79. Concursul între cauze de atenuare sau de agravare. (1) Când în cazul aceleia și infracțiuni sunt incidente dou ă sau
mai multe dispozi ții care au ca efect reducerea pedepsei , limitele speciale ale pedepsei prev ăzute de lege pentru infrac țiunea săvâr-
șită se reduc prin aplicarea succesiv ă a dispozi țiilor privitoare la tentativ ă, circumstan țe atenuante și cazuri speciale de reducere
a pedepsei, în aceast ă ordine.
(2) Dacă sunt incidente dou ă sau mai multe dispozi ții care au ca efect agravarea r ăspunderii penale, pedeapsa se stabile ște prin
aplicarea succesiv ă a dispozi țiilor privitoare la circumstan țe agravante, infrac țiune continuat ă, concurs sau recidiv ă.
(3) Când în cazul aceleia și infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze
de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prev ăzute de lege pentru infrac țiunea săvârșită se reduc conform alin. (1),
după care limitele de pedeaps ă rezultate se majoreaz ă conform alin. (2).
NB Textul de lege face trimitere la cauze , iar nu la circumstan țe, sfera sa de aplicare fiind mai
largă, deoarece include toate acele dispozi ții ce pot duce la atenuarea sau agravarea pedepsei
efectiv aplicate, iar nu doar circumstan țele atenuante și agravante.
ordinea în cazul concursului între dispozi ții de atenuare a r ăspunderii penale:
1. Tentativ ă;
2. Circumstan țe atenuante;
3. Cazuri speciale de reducere a pedepsei;
ordinea în cazul concursului între dispozi ții de agravare a r ăspunderii penale:
1. Circumstan țe agravante;
2. Infracțiune continuat ă;
3. Concurs;
4. RPC.
ordinea în caz de concurs între cauze de atenuare și agravare a r ăspunderii penale:
1. Tentativ ă;
2. Circumstan țe atenuante;
3. Cauze speciale de reducere a pedepsei; 4. Cauze speciale de majorare a pedepsei; 5. Recidiva postexecutorie; 6. Circumstan țe agravante;
7. Forma continuat ă;
8. Pluralitate intermediar ă;
9. Concurs; 10. Recidiva postcondamnatorie.
dacă există concurs + RPE → regulile de la RPE se aplic ă înaintea celor de la concurs;
în cazul PJ, dac ă există circumstan țe agravante + concurs + recidiv ă, amenda poate fi sporit ă până la
maximul general.
FIȘA
NR. 21 INDIVIDUALIZAREA JUDICIAR Ă
A EXECUT ĂRII PEDEPSELOR
Abrevieri :
A = pedeapsa cu amend ă
AAP = amânarea aplic ării pedepsei
I = infrac țiune
Î = pedeapsa închisorii
Î/A = pedeapsa închisorii prev ăzută alternativ cu pedeapsa amenzii
LC = liberarea condi ționată
RAP = renun țarea la aplicarea pedepsei
RPC = recidiva postcondamnatorie
RPE = recidiva postexecutorie
SSS = suspendarea execut ării pedepsei sub supraveghere
TS = termen de supraveghere
Sediul general al materiei: art. 80-106 C. pen.
Noțiune – operațiunea prin care, potrivit nevoilor de ap ărare social ă, instanța poate
individualiza modul concret de executare a pedepsei.
premisă: prin raportare la periculozitatea faptei și a infractorului, instan ța consider ă că modalitățile
standard de executare a acesteia (Î prin de ținere iar A prin plata unei sume de bani) nu sunt
necesare pentru realizarea func țiilor și atingerea scopurilor pedepsei.
Modalități de individualizare1:
renunțarea la aplicarea pedepsei;
amânarea aplic ării pedepsei;
suspendarea execut ării pedepsei sub supraveghere;
liberarea condi ționată.
I. RENUN ȚAREA LA APLICAREA PEDEPSEI
Sediul materiei: art. 80-82 C. pen.
Art. 80. Condi țiile renun țării la aplicarea pedepsei. (1) Instan ța poate dispune renun țarea la aplicarea pedepsei dac ă sunt
întrunite urm ătoarele condi ții:
a) infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redus ă, având în vedere natura și întinderea urm ărilor produse, mijloacele folosite,
modul și împrejur ările în care a fost comis ă, motivul și scopul urm ărit;
1 Pentru o privire comparativ ă asupra acestor institu ții, a se consulta tabelele din anexa 10.
Individualizarea judiciar ă a executării pedepselor 143
b) în raport de persoana infr actorului, de conduita avut ă anterior s ăvârșirii infrac țiunii, de eforturile de puse de acesta pentru
înlăturarea sau diminuarea consecin țelor infrac țiunii, precum și de posibilit ățile sale de îndreptare, instan ța apreciaz ă că
aplicarea unei pedepse ar fi inoportun ă din cauza consecin țelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.
(2) Nu se poate dispune renun țarea la aplicarea pedepsei dac ă:
a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu excep ția cazurilor prev ăzute în art. 42 lit. a) și lit. b) sau pentru care a
intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
b) față de același infractor s-a mai dispus renun țarea la aplicarea pedepsei în ult imii 2 ani anteriori da tei comiterii infrac țiunii
pentru care este judecat;
c) infractorul s-a sustras de la urm ărire penal ă ori judecat ă sau a încercat z ădărnicirea afl ării adevărului ori a identific ării și
tragerii la r ăspundere penal ă a autorului sau a participan ților;
d) pedeapsa prev ăzută de lege pentru infrac țiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 5 ani.
(3) În caz de concurs de infrac țiuni, renun țarea la aplicarea pedepsei se poate dispune dac ă pentru fiecare infrac țiune concurent ă
sunt îndeplinite condi țiile prevăzute în alin. (1) și alin. (2).
Noțiune – măsură de individualizare a execut ării pedepsei aplicabil ă în situația în care
instanța consider ă că, raportat la circumstan țele faptei și ale făptuitorului, reeducarea
acestuia se poate realiza f ără a aplica o pedeaps ă.
reprezintă o facultate pentru instan ță, iar nu o obliga ție, chiar dac ă sunt îndeplinite condi țiile pre-
văzute de lege;
se poate aplica doar persoanei fizice majore (minorului neputându-i-se aplica pedepse, nu se poate
nici renun ța la aplicarea lor);
nu constituie o soluție de condamnare → instanța nu stabile ște și nu aplică o pedeaps ă;
contează ca fapta s ă nu fie gravă → nu are importan ță forma de vinov ăție cu care aceasta a fost
săvârșită;
Criterii în funcție de care se apreciaz ă oportunitatea lu ării acestei m ăsuri:
natura și întinderea urm ărilor produse prin infrac țiune;
mijloacele folosite la comiterea faptei;
modul și împrejur ările în care a fost comis ă fapta;
motivul și scopul urm ărit la comiterea infrac țiunii;
persoana infractorului;
conduita infractorului anterior s ăvârșirii infracțiunii;
eforturile depuse de infractor pentru înl ăturarea sau diminuarea consecin țelor infrac țiunii;
posibilitățile infractorului de îndreptare.
Condiții:
sine qua non – instanța apreciaz ă că aplicarea unei pedepse ar fi inoportun ă din cauza con-
secințelor pe care le-ar avea asupra persoanei infractorului → infracțiunea trebuie s ă aibă o
gravitate redus ă;
infractorul s ă nu fi suferit anterior o condamnare (nu conteaz ă nici forma de vinov ăție, nici
cuantumul), cu excep ția:
faptelor care nu mai sunt prev ăzute de lege (dezincriminare) sau au fost amnistiate
(postcondamnatoriu);
144 Drept penal. Partea general ă
situației în care a intervenit reabilitarea de drept sau s-a împlinit termenul de reabilitare.
față de același infractor s ă nu se fi dispus aceast ă soluție în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii
infracțiunii pentru care este judecat (conteaz ă data săvârșirii, nu a condamn ării) → în aceste
situații, cu respectarea condi țiilor specifice, s-ar putea dispune AAP sau SSS, dup ă caz;
pedeapsa prevăzută de lege pentru infrac țiunea săvârșită să fie A sau Î ≤ 5 ani → A poate fi
pedeapsă unică sau poate fi prev ăzută alternativ cu Î, în limitele men ționate;
infractorul s ă nu se fi sustras de la urm ărire penal ă/judecată;
infractorul s ă nu fi încercat z ădărnicirea afl ării adevărului/identific ării și tragerii la r ăspundere
penală a sa ori a participan ților.
NB În caz de concurs de infrac țiuni, RAP se poate dispune dac ă pentru fiecare infrac țiune con-
curentă sunt îndeplinite condi țiile de mai sus.
NB Infracțiunile comise în timpul minorit ății, pentru care s-au aplicat pedepse în baza dispozi țiilor
Codului penal din 1969, nu constituie impedimente pentru dispunerea RAP.
1. Efecte
Art. 81. Avertismentul. (1) Când dispune renun țarea la aplicarea pedepsei, instan ța aplică infractorului un avertisment.
(2) Avertismentul const ă în prezentarea motivelor de fapt care au determinat renun țarea la aplicarea pedepsei și atenționarea
infractorului asupra conduitei sale viitoare și a consecin țelor la care se expune dac ă va mai comite infrac țiuni.
(3) În caz de concurs de infrac țiuni se aplic ă un singur avertisment.
aplicarea avertismentului este obligatorie pentru instan ță;
avertismentul va cuprinde, obligatoriu:
motivele de fapt pentru care instan ța a renun țat la aplicarea pedepsei și
atenționarea infractorului asupra:
conduitei sale viitoare;
consecințelor la care se expune dac ă va mai comite infrac țiuni.
dacă suntem în prezen ța unui concurs de infrac țiuni, se va aplica un singur avertisment;
se execut ă de îndat ă, în ședința de judecat ă sau prin comunicarea unei copii de pe hot ărârea
judecătorească.
Art. 82. (…) efectele renun țării la aplicarea pedepsei. (1) Persoana fa ță de care s-a dispus renun țarea la aplicarea pedepsei nu
este supus ă niciunei dec ăderi, interdic ții sau incapacit ăți ce ar putea decurge din infrac țiunea săvârșită.
(2) Renun țarea la aplicarea pedepsei nu produce efecte asupra execut ării măsurilor de siguran ță și a obligațiilor civile prev ăzute
în hotărâre. (…)
nu vor exista dec ăderi, interdic ții, incapacit ăți → nu poate interveni reabilitarea, pentru c ă efectele
sunt similare reabilit ării;
dat fiind c ă infracțiunea exist ă și a produs consecin țe:
se pot aplica m ăsuri de siguran ță;
se pot stabili obliga ții civile în sarcina f ăptuitorului.
Individualizarea judiciar ă a executării pedepselor 145
nu se pot aplica pedepse accesorii sau complementare;
nu există TS (spre deosebire de AAP sau SSS);
infracțiunea pentru care s-a dispus RAP nu poate fi:
T1 al recidivei;
T1 al pluralit ății intermediare.
2. Anulare2
Art. 82. Anularea (…) renun țării la aplicarea pedepsei. (…) (3) Dac ă în termen de 2 ani de la r ămânerea definitiv ă a hotărârii
prin care s-a dispus renun țarea la aplicarea pedepsei se descoper ă că persoana fa ță de care s-a luat aceast ă măsură săvârșise anterior
rămânerii definitive a hot ărârii o alt ă infracțiune, pentru care i s-a stabilit o pedeaps ă chiar dup ă expirarea acestui termen,
renunțarea la aplicarea pedepsei se anuleaz ă și se stabile ște pedeapsa pentru infrac țiunea care a atras ini țial renunțarea la aplicarea
pedepsei, aplicându-se apoi, dup ă caz, dispozi țiile privitoare la concursul de infrac țiuni, recidiv ă sau pluralitate intermediar ă.
premise/condi ții:
persoana fa ță de care s-a dispus RAP s ăvârșise anterior r ămânerii definitive a hot ărârii o alt ă
infracțiune, pentru care i s-a stabilit o pedeaps ă;
noua infrac țiune trebuie descoperit ă în termen de 2 ani de la r ămânerea definitiv ă a hotărârii
prin care s-a dispus RAP.
contează ca descoperirea s ă aibă loc în cei 2 ani de la rămânerea definitiv ă a hotărârii prin care s-a
dispus RAP; nu conteaz ă data la care se stabile ște pedeapsa pentru infrac țiunea descoperit ă, care
poate fi ulterioar ă celor 2 ani;
pași, în cazul în care sunt îndeplinite condi țiile:
RAP se anuleaz ă;
se stabile ște pedeapsa pentru infrac țiunea care a atras ini țial RAP;
se aplică, după caz, dispozi țiile privitoare la concursul de infrac țiuni/recidiv ă/pluralitate interme-
diară;
în cazul concursului de infrac țiuni, se poate dispune o solu ție de AAP, dac ă sunt îndeplinite
condițiile specifice AAP.
NB Nu se poate revoca RAP, deoarece nu exist ă TS!
II. AMÂNAREA APLICĂRII PEDEPSEI
Sediul materiei: art. 83-90 C. pen.
Art. 83. Condi țiile amân ării aplicării pedepsei. (1) Instan ța poate dispune amânarea aplic ării pedepsei, stabilind un termen
de supraveghere, dac ă sunt întrunite urm ătoarele condi ții:
a) pedeapsa stabilit ă, inclusiv în cazul concursului de infrac țiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani;
2 Pentru o privire comparativ ă asupra institu ției anulării, în cazul renun țării la aplicarea pedepsei, amân ării aplicării
pedepsei, suspend ării sub supraveghere și liberării condiționate, a se consulta tabelul din anexa 12.
146 Drept penal. Partea general ă
b) infractorul nu a mai fost condamnat ant erior la pedeapsa închisorii, cu excep ția cazurilor prev ăzute în art. 42 lit. a) și lit. b)
sau pentru care a intervenit reabilitarea or i s-a împlinit termenul de reabilitare;
c) infractorul și-a manifestat acordul de a presta o munc ă neremunerat ă în folosul comunit ății;
d) în raport de persoana infr actorului, de conduita avut ă anterior s ăvârșirii infrac țiunii, de eforturile depuse de acesta pentru
înlăturarea sau diminuarea consecin țelor infrac țiunii, precum și de posibilit ățile sale de îndreptare, instan ța apreciaz ă că
aplicarea imediat ă a unei pedepse nu este necesar ă, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioad ă determinat ă.
(2) Nu se poate dispune amânarea aplic ării pedepsei dac ă pedeapsa prev ăzută de lege pentru infrac țiunea săvârșită este de 7 ani
sau mai mare sau dac ă infractorul s-a sustras de la urm ărire penal ă ori judecat ă sau a încercat z ădărnicirea afl ării adevărului ori
a identific ării și tragerii la r ăspundere penal ă a autorului sau a participan ților.
(3) Amânarea aplic ării pedepsei închisorii atrage și amânarea aplic ării amenzii care înso țește pedeapsa înch isorii în condi țiile
art. 62.
(4) Sunt obligatorii prezentarea motivelor care au determinat amânarea aplic ării pedepsei și atenționarea infractorului asupra
conduitei sale viitoare și a consecin țelor la care se expune dac ă va mai comite infrac țiuni sau nu va respecta m ăsurile de
supraveghere ori nu va executa obliga țiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
Noțiune – măsură de individualizare a execut ării pedepsei aplicabil ă în situația în care
instanța consider ă că, raportat la circumstan țele faptei și ale făptuitorului, dup ă sta-
bilirea unei pedepse, nu se impune aplicarea imediat ă a acesteia, îns ă e necesar ă supra-
vegherea comportamentului infractorului pe o anumit ă durată.
reprezintă o facultate pentru instan ță, iar nu o obliga ție, chiar dac ă sunt îndeplinite condi țiile prevă-
zute de lege;
se poate aplica doar persoanei fizice majore (minorului neputându-i-se aplica pedepse, nu se poate
nici amâna aplicarea lor);
nu constituie o soluție de condamnare → instanța stabilește, dar nu aplică o pedeaps ă;
Criterii în funcție de care se apreciaz ă oportunitatea lu ării acestei m ăsuri:
persoana infractorului;
conduita infractorului anterior s ăvârșirii infracțiunii;
eforturile depuse de infractor pentru înl ăturarea sau diminuarea consecin țelor infrac țiunii;
posibilitățile infractorului de îndreptare.
Condiții:
sine qua non – instanța apreciaz ă că aplicarea imediat ă a unei pedepse nu este necesar ă, dar se
impune supravegherea conduitei infractorului pentru o perioad ă determinat ă;
pedeapsa stabilită, inclusiv pentru concurs, s ă fie A sau Î ≤ 2 ani;
infractorul s ă nu fi suferit anterior o condamnare la pedeapsa Î (nu conteaz ă nici forma de
vinovăție, nici cuantumul), cu excep ția:
faptelor care nu mai sunt prev ăzute de lege (dezincriminare) sau au fost amnistiate (post-
condamnatoriu);
situației în care a intervenit reabilitarea de drept sau s-a împlinit termenul de reabilitare.
pedeapsa prevăzută de lege pentru infrac țiunea săvârșită să fie A sau Î < 7 ani → A poate fi
pedeapsă unică sau poate fi prev ăzută alternativ cu Î, în limitele men ționate;
infractorul s ă nu se fi sustras de la urm ărire penal ă/judecată;
Individualizarea judiciar ă a executării pedepselor 147
infractorul s ă nu fi încercat z ădărnicirea afl ării adevărului/identific ării și tragerii la r ăspundere
penală a sa ori a participan ților;
infractorul și-a dat acordul pentru prestarea unei munci neremunerate în folosul comunit ății →
îndeplinirea acestei condi ții este obligatorie, deoarece instan ța poate s ă impună această obli-
gație (chiar dac ă impunerea este facultativ ă, acordul este obligatoriu!).
NB AAP închisorii atrage și amânarea aplic ării amenzii care înso țește pedeapsa închisorii în con-
dițiile săvârșirii faptei în considerar ea unui folos material.
NB Infracțiunile comise în timpul minorit ății, pentru care s-au aplicat pedepse în baza dispozi țiilor
Codului penal din 1969, nu constituie impedimente pentru dispunerea AAP.
sunt obligatorii (cumulativ):
prezentarea motivelor care au determinat dispunerea AAP;
atenționarea infractorului asupra conduitei sale viitoare și a consecin țelor la care se expune
dacă:
va mai comite infrac țiuni;
nu va respecta m ăsurile de supraveghere;
nu va executa obliga țiile ce îi revin pe durata TS.
1. Termenul de supraveghere
Art. 84. Termenul de supraveghere. (1) Termenul de supraveghere este de 2 ani și se calculeaz ă de la data r ămânerii definitive
a hotărârii prin care s-a dispus amânarea aplic ării pedepsei.
(2) Pe durata termenului de supraveghe re, persoana fa ță de care s-a dispus amânarea aplic ării pedepsei trebuie s ă respecte
măsurile de supraveghere și să execute obliga țiile ce îi revin, în condi țiile stabilite de instan ță.
termenul este fix (2 ani), indiferent de cuantu mul pedepsei A sau durata pedepsei cu Î stabilite;
pe durata TS, se execut ă obligatoriu:
măsurile de supraveghere;
obligațiile stabilite de instan ță (chiar dac ă aplicarea lor este o facultate pentru instan ță,
executarea este o obliga ție pentru infractor);
integral obliga țiile civile impuse de instan ță, cu maximum 3 luni înainte de expirarea TS.
nu se vor executa pedepse complementare pe durata TS.
2. Măsurile de supraveghere și obligațiile3
Art. 85. M ăsurile de supraveghere și obligațiile. (1) Pe durata termenului de supraveghere, persoana fa ță de care s-a dispus
amânarea aplic ării pedepsei trebuie s ă respecte urm ătoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de proba țiune, la datele fixate de acesta;
3 Pentru o privire comparativ ă asupra obliga țiilor impuse de instan ță în termenul de supraveghere în cazul amân ării aplicării
pedepsei, suspend ării sub supraveghere sau liber ării condiționate și a pedepselor complementare, a se consulta tabelul din
anexa nr. 7.
148 Drept penal. Partea general ă
b) să primeasc ă vizitele consili erului de proba țiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuin ței și orice deplasare care dep ășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de munc ă;
e) să comunice informa ții și documente de natur ă a permite controlul mijloacelor sale de existen ță.
(2) Instan ța poate impune persoanei fa ță de care s-a dispus amânarea aplic ării pedepsei s ă execute una sau mai multe dintre
următoarele obliga ții:
a) să urmeze un curs de preg ătire școlară ori de calificare profesional ă;
b) să presteze o munc ă neremunerat ă în folosul comunit ății, pe o perioad ă cuprinsă între 30 și 60 de zile, în condi țiile stabilite de
instanță, afară de cazul în care, din cauza st ării de sănătate, persoana nu poate presta aceast ă muncă. Numărul zilnic de ore se
stabilește prin legea de ex ecutare a pedepselor;
c) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare social ă derulate de c ătre serviciul de proba țiune sau organizate în
colaborare cu institu ții din comunitate;
d) să se supun ă măsurilor de control, tratament sau îngrijire medical ă;
e) să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infrac țiunea sau cu alte
persoane, stabilite de instan ță, ori să nu se apropie de acestea;
f) să nu se afle în anumite locu ri sau la anumite manifest ări sportive, culturale ori la alte adun ări publice, stabilite de instan ță;
g) să nu conduc ă anumite vehicule stabilite de instan ță;
h) să nu dețină, să nu foloseasc ă și să nu poarte nicio categorie de arme;
i) să nu părăsească teritoriul României f ără acordul instan ței;
j) să nu ocupe sau s ă nu exercite func ția, profesia, meseria ori activitate a de care s-a folosit pentru s ăvârșirea infrac țiunii.
(3) Pentru stabilirea obliga ției prevăzute la alin. (2) lit. b), instan ța va consulta informa țiile puse la dispozi ție periodic de c ătre
serviciul de proba țiune cu privire la posibilit ățile concrete de executare existente la nivelul serviciului de proba țiune și la nivelul
instituțiilor din comunitate.
(4) Când stabile ște obligația prevăzută la alin. (2) lit. e)-g), instan ța individualizeaz ă, în concret, con ținutul acestei obliga ții,
ținând seama de împrejur ările cauzei.
(5) Persoana supravegheat ă trebuie s ă îndeplineasc ă integral obliga țiile civile stabilite prin hot ărâre, cel mai târziu cu 3 luni
înainte de expirarea termenului de supraveghere.
măsurile de supraveghere → sunt prev ăzute cumula Ɵv:
impunerea lor de c ătre instan ță este obligatorie;
respectarea lor de c ătre infractor e obligatorie.
obligațiile → nu sunt prev ăzute cumula Ɵv:
impunerea lor de c ătre instan ță este facultativ ă;
se pot impune niciuna/una/mai multe obliga ții;
respectarea lor de c ătre infractor e obligatorie.
măsurile de supraveghere → conținut:
să se prezinte la serviciul de proba țiune;
să primeasc ă vizitele consilierului de proba țiune;
să anunțe, în prealabil, schimbarea locuin ței și orice deplasare > 5 zile și întoarcerea;
să comunice schimbarea locului de munc ă;
să comunice informa ții care să permită controlul mijloacelor de existen ță.
măsurile de supraveghere:
se comunic ă serviciului de proba țiune;
Individualizarea judiciar ă a executării pedepselor 149
nu pot fi modificate;
nu pot înceta.
obligațiile → conținut:
să urmeze un curs de preg ătire școlară ori de calificare profesional ă;
să presteze o munc ă neremunerat ă în folosul comunit ății;
să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare social ă;
să se supun ă măsurilor de control, tratament sau îngrijire medical ă;
să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis
infracțiunea sau cu alte persoane ori s ă nu se apropie de acestea;
să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifest ări sportive, culturale ori la alte adun ări
publice;
să nu conduc ă anumite vehicule;
să nu dețină, să nu foloseasc ă și să nu poarte nicio categorie de arme;
să nu părăsească teritoriul României f ără acordul instan ței;
să nu ocupe sau s ă nu exercite func ția, profesia, meseria ori activitatea de care s-a folosit pentru
săvârșirea infrac țiunii.
obligațiile:
se comunic ă serviciului de proba țiune;
pot fi modificate și pot înceta, cu excep ția:
obligațiile referitoare la plata integral ă a obligațiilor civile;
termenului maxim de plat ă (3 luni înainte de expirarea TS).
Art. 86. Supravegherea. (1) Pe durata termenului de supraveghere, datele prev ăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) se comunic ă
serviciului de proba țiune.
(2) Supravegherea execut ării obliga țiilor prev ăzute în art. 85 al in. (2) lit. a)-c) și alin. (5) se face de serviciul de proba țiune.
Verificarea modului de îndeplinire a obliga țiilor prevăzute în art. 85 alin. (2) lit. d)-j) se fa ce de organele abilitate, care vor sesiza
serviciul de proba țiune cu privire la orice înc ălcare a acestora.
(3) Serviciul de proba țiune va lua m ăsurile necesare pentru a asigura executarea obliga țiilor prev ăzute în art. 85 alin. (2)
lit. a)-d), într-un termen cât mai scurt de la data r ămânerii definitive a hot ărârii de condamnare.
(4) Pe durata termenului de supraveghere, serviciul de proba țiune are obliga ția să sesizeze instan ța, dacă:
a) au intervenit motive care justific ă fie modificarea obliga țiilor impuse de instan ță, fie încetarea execut ării unora dintre acestea;
b) persoana supravegheat ă nu respect ă măsurile de supraveghere sau nu execut ă, în condi țiile stabilite, obliga țiile ce îi revin;
c) persoana supravegheat ă nu a îndeplinit obliga țiile civile stabilite prin hot ărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea
termenului de supraveghere.
supravegherea se efectueaz ă de serviciul de proba țiune , în cazul:
urmării un curs de preg ătire școlară ori de calificare profesional ă;
prestării unei munci neremunerate în folosul comunit ății;
frecventării unui sau mai multor programe de reintegrare social ă;
îndeplinirii obliga țiilor civile;
150 Drept penal. Partea general ă
verificarea modului de îndeplinire a obliga țiilor se face de alte organe abilitate , care vor sesiza servi-
ciul de proba țiune cu privire la orice înc ălcare, în cazul:
supunerii m ăsurilor de control, tratament sau îngrijire medical ă;
interdicției de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care
a comis infrac țiunea sau cu alte persoane ori de a se apropia de acestea;
interdicției de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifest ări sportive, culturale ori la alte
adunări publice;
interdicției de a conduce anumite vehicule;
interdicției de a de ține, folosi și purta orice categorie de arme;
interdicției de a părăsi teritoriul României f ără acordul instan ței;
interdicției de a ocupa sau de a exercita func ția, profesia, meseria ori activitatea de care s-a
folosit pentru s ăvârșirea infrac țiunii.
pe durata TS, se comunic ă serviciului de proba țiune:
schimbarea locuin ței și orice deplasare care dep ășește 5 zile, precum și întoarcerea infracto-
rului;
schimbarea locului de munc ă al infractorului;
informații care să permită controlul mijloacelor de existen ță ale infractorului.
pe durata TS, serviciul de proba țiune are obligația de a sesiza instan ța, dacă:
au intervenit motive care justific ă:
modi ficarea obliga țiilor impuse de instan ță → nu a măsurilor de supraveghere, pentru c ă
măsurile de supraveghere sunt fixe și cumulative, sau
încetarea execut ării unora dintre obliga ții.
persoana supravegheat ă:
nu respect ă măsurile de supraveghere sau
nu execut ă, în condițiile stabilite, obliga țiile ce îi revin.
persoana supravegheat ă nu a îndeplinit obliga țiile civile stabilite prin hot ărâre, în termenul pre-
văzut de lege (cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea TS).
Art. 87. Modificarea sau încetarea obliga țiilor . (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care
justifică fie impunerea unor noi obliga ții, fie sporirea sau diminuarea condi țiilor de executare a celor existente, instan ța dispune
modificarea obliga țiilor în mod corespunz ător, pentru a asigura persoanei supravegheate șanse sporite de îndreptare.
(2) Instan ța dispune încetarea execut ării unora dintre obliga țiile pe care le-a impus, atunci când apreciaz ă că menținerea acestora
nu mai este necesar ă.
modificarea sau încetarea prive ște întotdeauna obliga țiile, niciodat ă măsurile de supraveghere;
dintre obliga ții, cele civile nu pot fi modificate, iar încetarea lor nu se poate dispune;
posibilitățile instanței:
impunerea unor noi obliga ții sau
sporirea/diminuarea condi țiilor de executare a celor existente sau
încetarea execut ării unora dintre obliga ții, când apreciaz ă că menținerea acestora nu mai este
necesară.
Individualizarea judiciar ă a executării pedepselor 151
3. Efecte
Art. 90. Efectele amân ării aplicării pedepsei. (1) Persoanei fa ță de care s-a dispus amânarea aplic ării pedepsei nu i se mai
aplică pedeapsa și nu este supus ă niciunei dec ăderi, interdic ții sau incapacit ăți ce ar putea de curge din infrac țiunea săvârșită,
dacă nu a săvârșit din nou o infrac țiune până la expirarea termenului de suprav eghere, nu s-a dispus revocarea amân ării și nu
s-a descoperit o cauz ă de anulare.
(2) Amânarea aplic ării pedepsei nu produce efecte asupra execut ării măsurilor de siguran ță și a obliga țiilor civile prev ăzute în
hotărâre.
efecte imediate → se produc pe durata TS :
pedepsele complementarele stabilite nu se execut ă;
se execut ă măsurile de siguran ță/obligațiile civile;
măsurile preventive înceteaz ă de drept, chiar dac ă hotărârea judec ătorească este nedefinitiv ă;
dacă intervine revocarea/anularea AAP, efectele imediate se produc pân ă la rămânerea
definitivă a hotărârii de revocare/anulare.
efecte definitive → se produc după expirarea TS :
nu se mai aplic ă pedeapsa principal ă;
nu se execut ă complementarele;
nu există decăderi, interdic ții, incapacit ăți, dacă:
nu s-a săvârșit o infrac țiune până la expirarea TS, descoperit ă în TS;
nu s-a dispus revocarea;
nu s-a dispus anularea.
efectul definitiv este condi ționat de plata integral ă a obligațiilor civile;
efectul definitiv este similar reabilit ării.
4. Revocarea și anularea amân ării aplicării pedepsei4
4.1. Revocarea
Art. 88. Revocarea amân ării aplicării pedepsei. (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheat ă,
cu rea-credin ță, nu respect ă măsurile de supraveghere sau nu execut ă obligațiile impuse, instan ța revocă amânarea și dispune
aplicarea și executarea pedepsei.
(2) În cazul când, pân ă la expirarea termenului de supraveghere, persoana supravegheat ă nu îndepline ște integral obliga țiile
civile stabilite prin hot ărâre, instan ța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei, afar ă de cazul când persoana
dovedește că nu a avut nicio posibilitate s ă le îndeplineasc ă.
(3) Dacă după amânarea aplic ării pedepsei pers oana supravegheat ă a săvârșit o nouă infracțiune, cu inten ție sau inten ție depă-
șită, descoperit ă în termenul de supraveghere, pentru care s-a pronun țat o condamnare chiar dup ă expirarea acestui termen,
instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei. Pedeapsa aplicat ă ca urmare a revoc ării amânării și
pedeapsa pentru noua infrac țiune se calculeaz ă conform dispozi țiilor privitoare la concursul de infrac țiuni.
(4) Dacă infracțiunea ulterioar ă este săvârșită din culpă, instanța poate men ține sau revoca amânarea aplic ării pedepsei. În cazul
revocării, dispozi țiile alin. (3) se aplic ă în mod corespunz ător.
4 Pentru o privire comparativ ă asupra institu ției anulării și revocării, în cazul renun țării la aplicarea pedepsei, amân ării
aplicării pedepsei, suspend ării sub supraveghere și liberării condiționate, a se consulta tabelele din anexele nr. 11 și 12.
152 Drept penal. Partea general ă
revocarea poate fi:
obligatorie;
facultativ ă.
revocarea obligatorie :
pe parcursul TS persoana supravegheat ă, cu rea-credin ță, nu respect ă măsurile de suprave-
ghere;
pe parcursul TS persoana supravegheat ă, cu rea-credin ță, nu execut ă obligațiile impuse;
pe parcursul TS (nu în ultimele 3 luni) persoana supravegheat ă nu îndepline ște integral
obligațiile civile;
excepție: în cazul obliga țiilor civile, persoana dovede ște că nu a avut nicio posibilitate s ă le
îndeplineasc ă.
după AAP persoana supravegheat ă a săvârșit o nouă infracțiune, cu inten ție sau praeterinten ție,
descoperit ă în TS, pentru care s-a pronun țat o condamnare la pedeapsa A sau Î → contează ca
infracțiunea să fie descoperit ă în TS, chiar dac ă condamnarea are loc dup ă expirarea TS;
urmare: instanța revocă AAP și dispune aplicarea și executarea pedepsei → se aplică regulile de
la concurs.
revocarea facultativ ă:
infracțiunea nou ă se săvârșește din culp ă → instanța va decide dac ă se impune p ăstrarea AAP.
NB Dacă instanța decide men ținerea AAP → vor curge în paralel dou ă TS. Dacă pentru I 2 se
dispune executarea pedepsei cu închisoarea, instan ța va revoca AAP.
NB Nerespectarea m ăsurilor/obliga țiilor → intenție directă; dacă nerespectarea → culpă/impo-
sibilitate obiec Ɵvă → nu se poate pronun ța revocarea.
nu există revocare dac ă:
neexecutarea se datoreaz ă imposibilit ății obiective;
persoana î și îndepline ște obligațiile civile dup ă sesizarea instan ței, dar înainte de împlinirea TS.
dacă este incident ă revocarea, se va dispune în ultima zi a TS.
NB Reguli speciale în cazul abandonului de familie:
dacă în TS al AAP pentru abandon este s ăvârșită o nouă infracțiune de abandon (cu inten-
ție), nu se va dispune revocarea AAP, pentru c ă:
– dacă persoana î și îndepline ște obligațiile în faza urm ăririi penale → cauză de nepedepsire
(clasare);
– dacă persoana î și îndepline ște obligațiile în faza judec ății → instanța trebuie s ă mențină
AAP inițială și, pentru I 2, să dispună AAP/SSS. În acest caz, la expirarea TS pentru I 1, nu se vor
produce pe deplin efectele definitive ale AAP → încă vor exista dec ăderi, interdic ții și
incapacități.
Individualizarea judiciar ă a executării pedepselor 153
4.2. Anularea
Art. 89. Anularea amân ării aplicării pedepsei. (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoper ă că persoana
supravegheat ă mai săvârșise o infrac țiune până la rămânerea definitiv ă a hotărârii prin care s-a dispus amânarea, pentru care i
s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar dup ă expirarea acestui termen, amânarea se anuleaz ă, aplicându-se, dup ă caz, dispozi țiile
privitoare la concursul de infrac țiuni, recidiv ă sau pluralitate intermediar ă.
(2) În caz de concurs de infrac țiuni, instan ța poate dispune amânarea aplic ării pedepsei rezultante dac ă sunt îndeplinite
condițiile prevăzute în art. 83. Dac ă se dispune amânarea aplic ării pedepsei, termenul de supraveghere se calculeaz ă de la data
rămânerii definitive a hot ărârii prin care s-a pronun țat anterior amânarea aplic ării pedepsei.
premisă: în TS se descoper ă că persoana a s ăvârșit o infrac țiune anterior r ămânerii definitive a
hotărârii judec ătorești de AAP, pentru care s-a aplicat Î, chiar dup ă expirarea TS;
anularea este obligatorie ;
nu conteaz ă forma de vinov ăție;
se urmeaz ă, după caz, regulile de la:
concurs (I 1 nu era de finiƟv judecat ă) → este posibil ă dispunerea AAP pentru rezultant ă (I1 și I2),
iar TS începe s ă curgă de la momentul pronun țării inițiale asupra AAP (nu de la data anul ării,
spre deosebire de anularea RAP), pentru c ă există TS în curs;
recidivă (I1 = T 1 recidivă);
pluralitate intermediar ă (I1 = T 1 pluralitate intermediar ă).
pași:
se anuleaz ă AAP;
se contopesc pedeapsa pentru care s-a dispus AAP și pedeapsa stabilit ă pentru noua infrac țiune.
NB În cazul minorilor :
dacă pe durata TS al AAP se descoper ă că majorul mai s ăvârșise o infrac țiune în minorat,
pentru care s-a luat, chiar dup ă expirarea TS, o m ăsură privativă, AAP se anuleaz ă, apli-
cându-se art. 129 C. pen.
nu se va dispune anularea dac ă măsura educativ ă aplicată este neprivativ ă de libertate. În
acest caz, m ăsura educativ ă neprivativ ă de libertate se va executa al ături de m ăsurile de
supraveghere/obliga țiile stabilite de instan ță.
NB Nu se execut ă pedepse complementare pe timpul TS, îns ă dacă se dispune revocarea/anu-
larea, executarea acestora va urma regimul dreptului comun.
III. SUSPENDAREA EXECUTĂRII PEDEPSEI SUB SUPRAVEGHERE
Art. 91. Condi țiile suspend ării execut ării pedepsei sub supraveghere. (1) Instan ța poate dispune suspendarea execut ării
pedepsei sub supraveghere dac ă sunt întrunite urm ătoarele condi ții:
a) pedeapsa aplicat ă, inclusiv în caz de concurs de infrac țiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;
b) infractorul nu a mai fost cond amnat anterior la pedeapsa închis orii mai mare de un an, cu excep ția cazurilor prev ăzute în
art. 42 sau pentru care a intervenit reabilita rea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
c) infractorul și-a manifestat acordul de a presta o munc ă neremunerat ă în folosul comunit ății;
154 Drept penal. Partea general ă
d) în raport de persoana infr actorului, de conduita avut ă anterior s ăvârșirii infrac țiunii, de eforturile depuse de acesta pentru
înlăturarea sau diminuarea consecin țelor infrac țiunii, precum și de posibilit ățile sale de îndreptare, instan ța apreciaz ă că
aplicarea pedepsei este suficient ă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infrac țiuni, însă este
necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioad ă determinat ă.
(2) Când pedeapsa închisorii este înso țită de pedeapsa amenzii aplicate în condi țiile art. 62, amenda se execut ă chiar dac ă
executarea pedepsei închisorii a fost suspendat ă sub supraveghere.
(3) Nu se poate dispune suspendarea execut ării pedepsei sub supraveghere, dac ă:
a) pedeapsa aplicat ă este numai amenda;
b) aplicarea pedepsei a fost ini țial amânat ă, dar ulterior amânarea a fost revocat ă;
c) infractorul s-a sustras de la urm ărire penal ă ori judecat ă sau a încercat z ădărnicirea afl ării adevărului ori a identific ării și
tragerii la r ăspundere penal ă a autorului sau a participan ților.
(4) Este obligatorie prezentarea motivelor pe care s-a întemeiat condamnarea, precum și a celor ce au determinat suspendarea
executării pedepsei și atenționarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare și a consecin țelor la care se expune dac ă va mai
comite infrac țiuni sau nu va respecta m ăsurile de supraveghere ori nu va executa obliga țiile ce îi revin pe durata termenului de
supraveghere.
Noțiune – măsură de individualizare a execut ării pedepsei aplicabil ă în situația în care
instanța consider ă că, raportat la circumstan țele faptei și ale făptuitorului, dup ă
stabilirea unei pedepse și aplicarea acesteia, nu se im pune executarea pedepsei în
regim de deten ție, dispunând suspendarea execut ării și supravegherea comporta-
mentului infractorului pe o anumit ă durată.
reprezintă o facultate pentru instan ță, iar nu o obliga ție, chiar dac ă sunt îndeplinite condi țiile
prevăzute de lege;
se poate aplica doar persoanei fizice majore (minorului neputându-i-se aplica pedepse, nu se poate
nici suspenda executarea lor);
constituie o soluție de condamnare → instanța stabilește și aplică o pedeaps ă, dar suspendă
executarea acesteia pe durata unui TS;
Criterii în funcție de care se apreciaz ă oportunitatea lu ării acestei m ăsuri:
persoana infractorului;
conduita infractorului anterior s ăvârșirii infracțiunii;
eforturile depuse de infractor pentru înl ăturarea sau diminuarea consecin țelor infrac țiunii;
posibilitățile infractorului de îndreptare.
Condiții:
sine qua non – instan ța apreciaz ă că executarea pedepsei aplicate nu este necesar ă, dar se
impune supravegherea conduitei infractorului pentru o perioad ă determinat ă;
pedeapsa aplicată, inclusiv pentru concurs, s ă fie Î ≤ 3 ani;
nu conteaz ă pedeapsa prevăzută de lege, doar cea aplicat ă;
pedeapsa aplicat ă nu poate fi numai amenda (poate fi prev ăzută de lege Î/A, dar instan ța
trebuie să se fi orientat spre pedeapsa Î sau pedeapsa Î înso țită de pedeapsa A).
aplicarea pedepsei s ă nu fi fost ini țial amânat ă, amânare care a fost ulterior revocat ă;
Individualizarea judiciar ă a executării pedepselor 155
infractorul s ă nu fi suferit anterior o condamnare la pedeapsa Î > 1 an (infrac țiune inten ționată),
cu excepția:
faptelor care nu mai sunt prev ăzute de lege (dezincriminare) sau au fost amnistiate (post-
condamnatoriu);
situației în care a intervenit reabilitarea de drept sau s-a împlinit termenul de reabilitare;
faptei pentru care s-a dispus o solu ție de RAP (pentru c ă nu este o solu ție de condamnare);
faptei pentru care s-a dispus o solu ție de AAP nerevocat ă;
faptei care a fost s ăvârșită din culpă.
infractorul s ă nu se fi sustras de la urm ărire penal ă/judecată;
infractorul s ă nu fi încercat z ădărnicirea afl ării adevărului/identific ării și tragerii la r ăspundere
penală a sa ori a participan ților;
infractorul și-a dat acordul pentru prestarea unei munci neremunerate în folosul comunit ății →
îndeplinirea acestei condi ții este obligatorie, deoarece instan ța trebuie să impună această
obligație (cu excep ția situației în care ra țiuni medicale împiedic ă pe condamnat s ă presteze
munca în folosul comunit ății).
NB Când pedeapsa Î este înso țită de pedeapsa A aplicate în condi țiile săvârșirii faptei în urm ărirea
unui folos material, A se execut ă chiar dac ă executarea pedepsei închisorii a fost suspendat ă
sub supraveghere.
NBInfracțiunile comise în timpul minorit ății, pentru care s-au aplicat pedepse în baza dispozi țiilor
Codului penal din 1969, nu constituie impedimente pentru dispunerea SSS.
sunt obligatorii (cumulativ):
prezentarea motivelor pe care s-a întemeiat condamnarea;
prezentarea motivelor ce au determinat SSS;
atenționarea infractorului asupra conduitei sale viitoare și a consecin țelor la care se expune
dacă:
va mai comite infrac țiuni;
nu va respecta m ăsurile de supraveghere;
nu va executa obliga țiile ce îi revin pe durata TS.
1. Termenul de supraveghere
Art. 92. Termenul de supraveghere. (1) Durata suspend ării execut ării pedepsei sub supraveghere constituie termen de
supraveghere pentru condamnat și este cuprins ă între 2 și 4 ani, fără a putea fi îns ă mai mică decât durata pedepsei aplicate.
(2) Termenul de supraveghere se calculeaz ă de la data când hot ărârea prin care s-a pronun țat suspendarea execut ării pedepsei
sub supraveghere a r ămas definitiv ă.
(3) Pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie s ă respecte m ăsurile de supraveghere și să execute obliga țiile ce îi
revin, în condi țiile stabilite de instan ță.
TS nu mai este fix → între 2 și 4 ani, ≥ cu pedeapsa aplicat ă;
la TS nu se adaug ă pedeapsa aplicat ă;
156 Drept penal. Partea general ă
pe durata TS se execut ă obligatoriu:
măsuri de supraveghere;
obligațiile stabilite de instan ță;
integral obliga țiile civile, cu maximum 3 luni înainte de expirarea TS;
pedepsele complementare.
2. Măsurile de supraveghere și obligațiile5
Art. 93. M ăsurile de supraveghere și obligațiile. (1) Pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie s ă respecte
următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de proba țiune, la datele fixate de acesta;
b) să primeasc ă vizitele consili erului de proba țiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuin ței și orice deplasare care dep ășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de munc ă;
e) să comunice informa ții și documente de natur ă a permite controlul mijloacelor sale de existen ță.
(2) Instan ța impune condamnatului s ă execute una sau mai multe dintre urm ătoarele obliga ții:
a) să urmeze un curs de preg ătire școlară ori de calificare profesional ă;
b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare social ă derulate de c ătre serviciul de proba țiune sau organizate în
colaborare cu institu ții din comunitate;
c) să se supun ă măsurilor de control, tratament sau îngrijire medical ă;
d) să nu părăsească teritoriul României, f ără acordul instan ței.
(3) Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o munc ă neremunerat ă în folosul comunit ății pe o perioad ă
cuprinsă între 60 și 120 de zile, în condi țiile stabilite de instan ță, afară de cazul în care, din cauza st ării de sănătate, nu poate
presta aceast ă muncă. Numărul zilnic de ore se stabile ște prin legea de ex ecutare a pedepselor.
(4) Pentru stabilirea con ținutului obliga ției prevăzute la alin. (3), instan ța va consulta informa țiile puse la dispozi ție periodic de
către serviciul de proba țiune cu privire la posibilit ățile concrete de executare existente la nivelul serviciului de proba țiune și la
nivelul institu țiilor din comunitate.
(5) Condamnatul trebuie s ă îndeplineasc ă integral obliga țiile civile stabilite prin hot ărârea de condamnare, cel mai târziu cu 3
luni înainte de expirarea t ermenului de supraveghere.
măsurile de supraveghere → sunt prev ăzute cumula Ɵv:
impunerea lor de c ătre instan ță este obligatorie;
respectarea lor de c ătre infractor e obligatorie.
obligațiile → nu sunt prev ăzute cumula Ɵv:
impunerea lor de c ătre instan ță este obligatorie, instan ța putând alege între acestea una sau
mai multe → cu excep ția prestării unei munci neremunerate în folosul comunit ății, care se
impune în mod obligatoriu, afar ă de cazul în care, din cauza st ării de sănătate, nu poate presta
această muncă;
respectarea lor de c ătre infractor e obligatorie.
măsurile de supraveghere → conținut:
să se prezinte la serviciul de proba țiune;
5 Pentru o privire comparativ ă asupra obliga țiilor impuse de instan ță în termenul de supraveghere în cazul amân ării aplicării
pedepsei, suspend ării sub supraveghere sau liber ării condiționate și a pedepselor complementare, a se consulta tabelul din
anexa nr. 7.
Individualizarea judiciar ă a executării pedepselor 157
să primeasc ă vizitele consilierului de proba țiune;
să anunțe, în prealabil, schimbarea locuin ței și orice deplasare > 5 zile;
să comunice schimbarea locului de munc ă;
să comunice informa ții care să permită controlul mijloacelor de existen ță.
măsurile de supraveghere :
se comunic ă serviciului de proba țiune;
nu pot fi modificate;
nu pot înceta.
obligațiile → conținut:
să urmeze un curs de preg ătire școlară ori de calificare profesional ă;
să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare social ă;
să se supun ă măsurilor de control, tratament sau îngrijire medical ă;
să nu părăsească teritoriul României f ără acordul instan ței.
obligație esențială → condamnatul s ă presteze o munc ă neremunerat ă în folosul comunit ății pe o
perioadă cuprinsă între 60 și 120 de zile, în condi țiile stabilite de instan ță, afară de cazul în care, din
cauza stării de sănătate, nu poate presta aceast ă muncă;
obligațiile:
se comunic ă serviciului de proba țiune;
pot fi modificate și pot înceta, cu excep ția:
obligațiile referitoare la plata integral ă a obligațiilor civile;
termenului maxim de plat ă (3 luni înainte de expirarea TS).
Art. 94. Supravegherea condamnatului. (1) Pe durata termenului de supraveghere, datele prev ăzute în art. 93 alin. (1)
lit. c)-e) se comunic ă serviciului de proba țiune.
(2) Supravegherea execut ării obligațiilor prev ăzute în art. 93 alin. (2) lit. a) și lit. b), alin. (3) și alin. (5) se face de serviciul de
probațiune. Verificarea modului de îndeplinire a obliga țiilor prev ăzute în art. 93 alin. (2) lit. c) și lit. d) se face de organele
abilitate, care vor sesiza serviciul de proba țiune cu privire la orice înc ălcare a acestora.
(3) Serviciul de proba țiune va lua m ăsurile necesare pentru a asigura executarea obliga țiilor prevăzute în art. 93 al in. (2) lit. a) și
lit. b), precum și alin. (3) într-un termen cât mai scurt de la data r ămânerii definitive a hot ărârii de condamnare.
(4) Pe durata termenului de supraveghere, serviciul de proba țiune are obliga ția să sesizeze instan ța, dacă:
a) au intervenit motive care justific ă fie modificarea obliga țiilor impuse de instan ță, fie încetarea execut ării unora dintre acestea;
b) persoana supravegheat ă nu respect ă măsurile de supraveghere sau nu execut ă, în condi țiile stabilite, obliga țiile care îi revin;
c) persoana supravegheat ă nu a îndeplinit obliga țiile civile stabilite prin hot ărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea
termenului de supraveghere.
supravegherea se efectueaz ă de serviciul de proba țiune , în cazul:
urmării un curs de preg ătire școlară ori de calificare profesional ă;
frecventării unui sau mai multor programe de reintegrare social ă;
prestării unei munci neremunerate în folosul comunit ății;
îndeplinirii obliga țiilor civile.
verificarea modului de îndeplinire a obliga țiilor se face de alte organe abilitate , care vor sesiza servi-
ciul de proba țiune cu privire la orice înc ălcare, în cazul:
158 Drept penal. Partea general ă
supunerii m ăsurilor de control, tratament sau îngrijire medical ă;
interdicției de a părăsi teritoriul României f ără acordul instan ței.
pe durata TS, se comunic ă serviciului de proba țiune:
schimbarea locuin ței și orice deplasare a infractorului care dep ășește 5 zile;
schimbarea locului de munc ă al infractorului;
informații care să permită controlul mijloacelor de existen ță ale infractorului.
serviciul de proba țiune va lua m ăsurile necesare pentru a asigura executarea obliga țiilor privind:
pregătirea școlară/calificarea profesional ă/reintegrarea social ă și
munca neremunerat ă în folosul comunit ății.
într-un termen cât mai scurt de la data r ămânerii definitive a hot ărârii de condamnare.
pe durata TS, serviciul de proba țiune are obligația de a sesiza instan ța, dacă:
au intervenit motive care justific ă:
modi ficarea obliga țiilor impuse de instan ță → nu a măsurilor de supraveghere, pentru c ă
măsurile de supraveghere sunt fixe și cumulative, sau
încetarea execut ării unora dintre obliga ții.
persoana supravegheat ă:
nu respect ă măsurile de supraveghere sau
nu execut ă, în condițiile stabilite, obliga țiile ce îi revin.
persoana supravegheat ă nu a îndeplinit obliga țiile civile stabilite prin hot ărâre, în termenul pre-
văzut de lege (cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea TS).
Art. 95. Modificarea sau încetarea obliga țiilor. (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care
justifică fie impunerea unor noi obliga ții, fie sporirea sau diminuarea condi țiilor de executare a celor existente, instan ța dispune
modificarea obliga țiilor în mod corespunz ător, pentru a asigura condamnatului șanse mai mari de îndreptare.
(2) Instan ța dispune încetarea execut ării unora dintre obliga țiile pe care le-a impus, când apreciaz ă că menținerea acestora nu
mai este necesar ă.
modificarea sau încetarea prive ște întotdeauna obliga țiile, niciodat ă măsurile de supraveghere;
dintre obliga ții, cele civile nu pot fi modificate, iar încetarea lor nu se poate dispune;
posibilitățile instanței:
impunerea unor noi obliga ții sau
sporirea/diminuarea condi țiilor de executare a celor existente sau
încetarea execut ării unora dintre obliga ții, când apreciaz ă că menținerea acestora nu mai este
necesară.
NB Nu constituie modificare a obliga țiilor încuviin țarea de a p ărăsi teritoriul țării.
Individualizarea judiciar ă a executării pedepselor 159
3. Efecte
Art. 98. Efectele suspend ării execut ării pedepsei sub supraveghere. (1) În cazul în care condamnatul nu a s ăvârșit o nouă
infracțiune descoperit ă până la expirarea termenului de suprave ghere, nu s-a dispus revocarea suspend ării execut ării pedepsei
sub supraveghere și nu s-a descoperit o cauz ă de anulare, pedeapsa se consider ă executată.
(2) Suspendarea execut ării pedepsei sub supraveghere nu produce efecte asupra m ăsurilor de siguran ță și a obliga țiilor civile
prevăzute în hot ărârea de condamnare.
efecte imediate → se produc pe durata TS:
pedepsele complementarele stabilite se execut ă → dacă pedeapsa complementar ă = 5 ani, iar
TS ≤ 4 ani, complementara se va executa și după expirarea TS;
se execut ă măsurile de siguran ță/obligațiile civile;
măsurile preventive înceteaz ă de drept, chiar dac ă hotărârea judec ătorească este nedefinitiv ă;
dacă intervine revocarea/anularea SSS, efectele imediate se produc pân ă la rămânerea
definitivă a hotărârii de revocare/anulare.
efecte definitive → se produc după expirarea TS:
pedeapsa se consider ă executat ă, dacă:
nu s-a săvârșit o infrac țiune până la expirarea TS, descoperit ă în TS;
nu s-a dispus revocarea;
nu s-a dispus anularea.
la expirarea TS începe s ă curgă termenul de reabilitare (numai de drept, chiar dac ă instanța a
stabilit o pedeaps ă cu Î > 2 ani).
4. Revocarea și anularea suspend ării execut ării pedepsei sub supraveghere6
4.1. Revocarea
Art. 96. Revocarea suspend ării execut ării pedepsei sub supraveghere. (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere
persoana supravegheat ă, cu rea-credin ță, nu respect ă măsurile de supraveghere sau nu execut ă obligațiile impuse ori stabilite de
lege, instan ța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.
(2) Dacă până la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheat ă nu îndepline ște integral obliga țiile civile stabilite
prin hotărâre, instan ța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei, afar ă de cazul în care persoana dovede ște că nu a avut
nicio posibilitate s ă le îndeplineasc ă.
(3) Dacă pedeapsa amenzii care a înso țit pedeapsa închisorii în condi țiile art. 62 nu a fost executat ă și a fost înlocuit ă cu pedeapsa
închisorii potrivit art. 63 a lin. (2) sau art. 64 alin. (5) și alin. (6), instan ța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei, la
care se adaug ă pedeapsa închisorii ca re a înlocuit amenda.
(4) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a s ăvârșit o nouă infracțiune, descoperit ă până la împlinirea
termenului și pentru care s-a pronun țat o condamnare la pedeap sa închisorii, chiar dup ă expirarea acestui termen, instan ța
revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.
(5) Pedeapsa principal ă pentru noua infrac țiune se stabile ște și se execut ă, după caz, potrivit dispozi țiilor referitoare la recidiv ă
sau la pluralitatea intermediar ă.
6 Pentru o privire comparativ ă asupra institu ției anulării și revocării, în cazul renun țării la aplicarea pedepsei, amân ării
aplicării pedepsei, suspend ării sub supraveghere și liberării condiționate, a se consulta tabelele din anexele nr. 11 și 12.
160 Drept penal. Partea general ă
(6) Dacă infracțiunea ulterioar ă este săvârșită din culpă, instanța poate men ține sau revoca suspendarea execut ării pedepsei sub
supraveghere. În cazul revoc ării, dispozi țiile alin. (1), alin. (4) și alin. (5) se aplic ă în mod corespunz ător.
revocarea poate fi:
obligatorie;
facultativ ă.
revocarea obligatorie :
pe parcursul TS persoana supravegheat ă, cu rea-credin ță, nu respect ă măsurile de suprave-
ghere;
pe parcursul TS persoana supravegheat ă, cu rea-credin ță, nu execut ă obligațiile impuse;
pe parcursul TS (nu în ultimele 3 luni) persoana supravegheat ă nu îndepline ște integral obli-
gațiile civile;
excepție: în cazul obliga țiilor civile, persoana dovede ște că nu a avut nicio posibilitate s ă le
îndeplineasc ă.
dacă A care a înso țit Î nu a fost executat ă și a fost înlocuit ă cu Î;
după SSS persoana supravegheat ă a săvârșit o nouă infracțiune, cu inten ție sau praeterinten ție,
descoperit ă în TS, pentru care s-a pronun țat o condamnare la pedeapsa Î → contează să fie
descoperit ă în TS, chiar dac ă are loc condamnarea dup ă expirarea TS;
urmare: instanța revocă SSS și dispune executarea pedepsei:
în situația săvârșirii unei noi infrac țiuni, se aplic ă regulile de la recidiv ă sau de la plura-
litatea intermediar ă;
în situația A neexecutate care a înso țit Î, instan ța revocă suspendarea și dispune execu-
tarea pedepsei, la care se adaug ă pedeapsa închisorii care a înlocuit amenda.
revocarea facultativ ă:
infracțiunea nou ă se săvârșește din culp ă → instanța va decide dac ă se impune p ăstrarea SSS.
NB Trebuie ca executarea pedepsei pentru I 2 să fie la rândul ei suspendat ă sub supraveghere.
Pentru I 2 nu se poate dispune AAP/RAP, pentru c ă I1 = condamnare la Î.
Vor curge în paralel dou ă TS.
Dacă instanța dispune executarea în deten ție pentru I 2, trebuie s ă revoce SSS.
NB Nerespectarea m ăsurilor/obliga țiilor → intenție directă; dacă nerespectarea → culpă/imposi-
bilitate obiec Ɵvă → nu se poate pronun ța revocarea.
nu există revocare dac ă:
neexecutarea se datoreaz ă imposibilit ății obiective;
persoana î și îndepline ște obligațiile civile dup ă sesizarea instan ței, dar înainte de împlinirea TS.
dacă este incident ă revocarea, se va dispune în ultima zi a TS.
NB Reguli speciale în cazul abandonului de familie:
dacă în TS al SSS pentru abandon este s ăvârșită o nouă infracțiune de abandon (cu inten ție),
nu se va dispune revocarea SSS, pentru c ă:
Individualizarea judiciar ă a executării pedepselor 161
– dacă persoana î și îndepline ște obligațiile în faza urm ăririi penale → cauză de nepedepsire
(clasare);
– dacă persoana î și îndepline ște obligațiile în faza judec ății → instanța trebuie s ă mențină SSS
inițială și pentru I 2 să dispună SSS.
4.2. Anularea
Art. 97. Anularea suspend ării execut ării pedepsei sub supraveghere. (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se
descoperă că persoana condamnat ă mai săvârșise o infrac țiune până la rămânerea definitiv ă a hotărârii prin care s-a dispus sus-
pendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar dup ă expirarea acestui termen, suspendarea se anuleaz ă,
aplicându-se, dup ă caz, dispozi țiile privitoare la concursul de infrac țiuni, recidiv ă sau pluralitate intermediar ă.
(2) În caz de concurs de infrac țiuni sau pluralitate intermediar ă, instanța poate dispune suspendarea execut ării pedepsei
rezultante, dac ă sunt îndeplinite condi țiile prevăzute în art. 91. Dac ă se dispune suspendarea execut ării pedepsei sub
supraveghere, termenul de supraveghere se calculeaz ă de la data r ămânerii definitive a hot ărârii de condamnare prin care s-a
pronunțat anterior suspendarea execut ării pedepsei sub supraveghere.
premisă: în TS se descoper ă că persoana a s ăvârșit o infrac țiune anterior r ămânerii definitive a
hotărârii judec ătorești de SSS, pentru care s-a aplicat Î, chiar dup ă expirarea TS;
anularea este obligatorie ;
nu conteaz ă forma de vinov ăție;
se urmeaz ă, după caz, regulile de la:
concurs (I 1 nu era definitiv judecat ă);
recidivă (I pentru care s-a dispus SSS = T 2 recidivă);
pluralitate intermediar ă (I pentru care s-a dispus SSS = T 2 pluralitate intermediar ă).
în cazul concursului/pluralit ății intermediare (nu și în cazul recidivei), se poate dispune SSS
pentru rezultant ă (I1 și I2), iar TS începe s ă curgă de la momentul pronun țării inițiale asupra
SSS (nu de la data anul ării, spre deosebire de anularea RAP), pentru c ă există TS în curs;
în cazul în care I 1 = A, se poate da o solu ție de AAP, nu de SSS;
pași:
se anuleaz ă SSS;
se contopesc pedeapsa pentru care s-a dispus SSS și pedeapsa stabilit ă pentru noua infrac țiune
(ca la concurs, recidiv ă sau pluralitate intermediar ă, după caz).
NB În situația în care sunt incidente atât anularea, cât și revocarea SSS, instan ța va pronun ța doar
anularea.
NB În cazul minorilor:
– dacă pe durata TS al SSS se descoper ă că majorul mai s ăvârșise o infrac țiune în minorat,
pentru care s-a luat, chiar dup ă expirarea termenului, o m ăsură privativă de libertate, SSS se
anulează, aplicându-se art. 129 C. pen.
– nu se va dispune anularea dac ă măsura educativ ă aplicată este neprivativ ă de libertate. În
acest caz, m ăsura educativ ă neprivativ ă de libertate se va executa al ături de m ăsurile de
supraveghere/obliga țiile stabilite de instan ță.
162 Drept penal. Partea general ă
IV. LIBERAREA CONDIȚIONATĂ
Sediul materiei: art. 99-106 C. pen.
Noțiune – mijloc de individualizare a pedepsei constând în punerea în libertate a
condamnatului din locul de de ținere înainte de executarea integral ă a pedepsei cu Î sau
DET aplicate.
1. Liberarea condi ționată în cazul pedepsei închisorii
Art. 100. Condi țiile liber ării condi ționate în cazul pe depsei închisorii. (1) Liberarea condi ționată în cazul închisorii poate
fi dispusă, dacă:
a) cel condamnat a executat cel pu țin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu dep ășește 10 ani, sau cel pu țin
trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se afl ă în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obliga țiile civile stabilite prin hot ărârea de condamnare, afar ă de cazul când dovede ște că
nu a avut nicio posibilitate s ă le îndeplineasc ă;
d) instanța are convingerea c ă persoana condamnat ă s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
(2) În cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea condi ționată, după executarea efectiv ă a
jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu dep ășește 10 ani, sau a cel pu țin două treimi din durata pedepsei, în cazul
închisorii mai mari de 10 ani, dac ă sunt îndeplinite condi țiile prevăzute în alin. (1) lit. b)-d).
(3) În calculul frac țiunilor de pedeaps ă prevăzute în alin. (1) se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerat ă,
potrivit legii, ca executat ă pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condi ționată nu poate fi dispus ă înainte de executarea
efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei înch isorii, când aceasta nu dep ășește 10 ani, și a cel pu țin două treimi, când
pedeapsa este mai mare de 10 ani.
(4) În calculul frac țiunilor de pedeaps ă prevăzute în alin. (2) se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerat ă,
potrivit legii, ca executat ă pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condi ționată nu poate fi dispus ă înainte de executarea
efectivă a cel pu țin o treime din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu dep ășește 10 ani, și a cel pu țin jumătate, când
pedeapsa este mai mare de 10 ani.
(5) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liber ării condiționate și atenționarea condamnatului
asupra conduitei sale viitoare și a consecin țelor la care se expune, dac ă va mai comite infrac țiuni sau nu va respecta m ăsurile de
supraveghere ori nu va executa obliga țiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
(6) Intervalul cuprins între data liber ării condiționate și data împlinirii duratei pedepsei co nstituie termen de supraveghere
pentru condamnat.
reprezintă o facultate pentru instan ță, iar nu o obliga ție, chiar dac ă sunt îndeplinite condi țiile prevă-
zute de lege;
se poate aplica doar persoanei fizice majore (minorului neputându-i-se aplica pedepse);
condiții cumulative (cazul general) :
condamnatul a executat:
cel puțin 2/3 din durata pedepsei, în cazul Î ≤ 10 ani;
cel puțin 3/4 din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul Î > 10 ani;
condamnatul se afl ă în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
condamnatul a îndeplinit integral obliga țiile civile stabilite prin hot ărârea de condamnare;
Individualizarea judiciar ă a executării pedepselor 163
excepție: cazul când dovede ște că nu a avut nicio posibilitate s ă le îndeplineasc ă (imposi-
bilitate obiectiv ă).
instanța are convingerea (instan ța nu doar „apreciaz ă”, ca la RAP/AAP/SSS) c ă persoana con-
damnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
condiții cumulative (cazul special):
condamnatul a împlinit vârsta de 60 de ani;
condamnatul a executat:
1/2 din durata pedepsei, în cazul Î ≤ 10 ani;
cel puțin 2/3 din durata pedepsei, în cazul Î > 10 ani;
condamnatul se afl ă în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
condamnatul a îndeplinit integral obliga țiile civile stabilite prin hot ărârea de condamnare;
excepție: cazul când dovede ște că nu a avut nicio posibilitate s ă le îndeplineasc ă (imposi-
bilitate obiectiv ă).
instanța are convingerea (instan ța nu doar „apreciaz ă”, ca la RAP/AAP/SSS) c ă persoana con-
damnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
NB În calculul frac țiunilor de pedeaps ă prevăzute în alin. (1) se ține seama de partea din durata
pedepsei ce poate fi considerat ă, potrivit legii, ca executat ă pe baza muncii prestate, în con-
dițiile prevăzute de textul de lege.
Fracții liberare condi ționată
2/3 Î ≤ 10 ani
3/4, dar nu mai mult de 20 ani Î > 10 ani
Pentru condamna ții care au împlinit 60 ani/munc ă prestată
1/2 Î ≤ 10 ani
2/3 Î > 10 ani
Pentru condamna ții care au împlinit 60 ani, dar au și muncă prestată
1/3 Î ≤ 10 ani
1/2 Î > 10 ani
NB Fracția se raporteaz ă l a p e d e a p s a c e s e e x e c u t ă efectiv (poate interveni o reducere a
pedepsei ca urmare a gra țierii parțiale/interven ției unei legi mai favorabile).
sunt obligatorii (cumulativ):
prezentarea motivelor ce au determinat acordarea LC;
atenționarea infractorului asupra conduitei sale viitoare și a consecin țelor la care se expune
dacă:
va mai comite infrac țiuni;
nu va respecta m ăsurile de supraveghere;
nu va executa obliga țiile ce îi revin pe durata TS.
164 Drept penal. Partea general ă
TS = intervalul cuprins între data acord ării LC și data împlinirii duratei pedepsei.
NB Dezlegarea unor chestiuni de drept: prin Decizia nr. 15/2015, I.C.C.J. a stabilit c ă: „în apli-
carea art. 17 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind apli-
carea principiului recunoa șterii reciproce în cazul hot ărârilor judec ătorești în materie penal ă
și art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicat ă, cu modific ările și complet ările ulte-
rioare, dup ă transferarea persoanei condamnate de autorit ățile judiciare str ăine, în vederea
continuării execut ării pedepsei în România, durata de pedeaps ă considerat ă ca executat ă de
statul de condamnare pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordat ă ca beneficiu în
favoarea persoanei condamna te, de autoritatea judiciar ă străină, nu trebuie sc ăzută din
pedeapsa ce se execut ă în România”.
2. Liberarea condi ționată în cazul pedepsei deten țiunii pe via ță
Art. 99. Condi țiile liber ării condi ționate în cazul deten țiunii pe via ță. (1) Liberarea condi ționată în cazul deten țiunii pe
viață poate fi dispus ă, dacă:
a) cel condamnat a executat efectiv 20 de ani de deten țiune;
b) cel condamnat a avut o bun ă conduită pe toată durata execut ării pedepsei;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obliga țiile civile stabilite prin hot ărârea de condamnare, afar ă de cazul când dovede ște că
nu a avut nicio posibilitate s ă le îndeplineasc ă;
d) instanța are convingerea c ă persoana condamnat ă s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
(2) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liber ării condiționate și atenționarea condamnatului
asupra conduitei sale viitoare și a consecin țelor la care se expune, dac ă va mai comite infrac țiuni sau nu va respecta m ăsurile de
supraveghere ori dac ă nu va executa obliga țiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
(3) De la data liber ării condiționate, condamnatul este supus unui termen de supraveghere de 10 ani.
condiții cumulative:
condamnatul a executat efectiv 20 de ani de deten țiune;
condamnatul a avut o bun ă conduită pe toată durata execut ării pedepsei;
condamnatul a îndeplinit integral obliga țiile civile stabilite prin hot ărârea de condamnare;
excepție: cazul când dovede ște că nu a avut nicio posibilitate s ă le îndeplineasc ă.
instanța are convingerea c ă persoana condamnat ă s-a îndreptat și se poate reintegra în
societate.
nu conteaz ă vârsta/sexul persoanei condamnate;
nu se ține seama de durata ce poate fi considerat ă executat ă pe baza muncii prestate (spre
deosebire de LC din pedeapsa Î);
regimul poate fi oricare: închis/semiînchis/deschi s/semideschis (spre deosebire de LC din pedeapsa
Î);
sunt obligatorii (cumulativ):
prezentarea motivelor ce au determinat acordarea LC;
atenționarea infractorului asupra conduitei sale viitoare și a consecin țelor la care se expune
dacă:
va mai comite infrac țiuni;
Individualizarea judiciar ă a executării pedepselor 165
nu va respecta m ăsurile de supraveghere;
nu va executa obliga țiile ce îi revin pe durata TS.
TS = 10 ani de la data acord ării LC (termen fix).
3. Măsurile de supraveghere și obligațiile7
Art. 101. M ăsurile de supraveghere și obligațiile. (1) Dacă restul de pedeaps ă rămas neexecutat la data liber ării este de 2 ani
sau mai mare, condamnatul trebuie s ă respecte urm ătoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de proba țiune, la datele fixate de acesta;
b) să primeasc ă vizitele persoanei desemnate cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, orice schimbare a locuin ței și orice deplasare care dep ășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de munc ă;
e) să comunice informa ții și documente de natur ă a permite controlul mijloacelor sale de existen ță.
(2) În cazul prev ăzut în alin. (1), instan ța poate impune condamnatului s ă execute una sau ma i multe dintre urm ătoarele obliga ții:
a) să urmeze un curs de preg ătire școlară ori de calificare profesional ă;
b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare social ă derulate de c ătre serviciul de proba țiune sau organizate în
colaborare cu institu ții din comunitate;
c) să nu părăsească teritoriul României;
d) să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifest ări sportive, culturale ori la alte adun ări publice, stabilite de instan ță;
e) să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participan ții la săvârșirea infrac țiunii sau cu alte persoane,
stabilite de instan ță, ori să nu se apropie de acestea;
f) să nu conduc ă anumite vehicule stabilite de instan ță;
g) să nu dețină, să nu foloseasc ă și să nu poarte nicio categorie de arme.
(3) Obliga țiile prevăzute în alin. (2) lit. c)-g) pot fi impuse în m ăsura în care nu au fost aplicate în con ținutul pedepsei comple-
mentare a interzicerii exercit ării unor drepturi.
(4) Când stabile ște obligația prevăzută la alin. (2) lit. d)-f), instan ța individualizeaz ă, în concret, con ținutul acestei obliga ții,
ținând seama de împrejur ările cauzei.
(5) Măsurile de supraveghere și obligațiile prevăzute în alin. (2) lit. a) și lit. b) se execut ă din momentul acord ării liberării, pe o
perioadă egală cu o treime din durata termenului de supr aveghere, dar nu mai mult de 2 ani, iar obliga țiile prevăzute în alin. (2)
lit. c)-g) se execut ă pe toată durata termenului de supraveghere.
măsurile de supraveghere → sunt prev ăzute cumula Ɵv:
impunerea lor de c ătre instan ță este obligatorie, dac ă restul de pedeaps ă rămas neexecutat la
data acord ării LC este ≥ 2 ani;
respectarea lor de c ătre infractor e obligatorie.
măsurile de supraveghere → conținut:
să se prezinte la serviciul de proba țiune;
să primeasc ă vizitele persoanei desemnate cu supravegherea sa;
să anunțe, în prealabil, schimbarea locuin ței și orice deplasare > 5 zile;
să comunice schimbarea locului de munc ă;
să comunice informa ții care să permită controlul mijloacelor de existen ță.
7 Pentru o privire comparativ ă asupra obliga țiilor impuse de instan ță în termenul de supraveghere în cazul amân ării aplicării
pedepsei, suspend ării sub supraveghere sau liber ării condiționate și a pedepselor complementare, a se consulta tabelul din
anexa nr. 17.
166 Drept penal. Partea general ă
obligațiile → nu sunt prev ăzute cumula Ɵv:
impunerea lor de c ătre instan ță este facultativ ă (se pot impune doar dac ă restul de pedeaps ă
rămas neexecutat la data acord ării LC este ≥ 2 ani) și supusă anumitor condi ții;
respectarea lor de c ătre infractor e obligatorie.
obligațiile → conținut:
să urmeze un curs de preg ătire școlară ori de calificare profesional ă;
se execut ă din momentul acord ării LC, pe o durat ă de 1/3 din TS, ≤ 2 ani.
să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare social;
se execut ă din momentul acord ării LC, pe o durat ă de 1/3 din TS, ≤ 2 ani.
să nu părăsească teritoriul României f ără acordul instan ței;
se aplică doar dac ă nu a fost aplicat ă ca măsură complementar ă → se execut ă pe toată
durata TS.
să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifest ări sportive, culturale ori la alte adun ări
publice;
se aplică doar dac ă nu a fost aplicat ă ca măsură complementar ă, iar instan ța trebuie s ă o
individualizeze concret → se execut ă pe toată durata TS.
să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participan ții la săvârșirea
infracțiunii sau cu alte persoane, ori s ă nu se apropie de acestea;
se aplică doar dac ă nu a fost aplicat ă ca măsură complementar ă, iar instan ța trebuie s ă o
individualizeze concret → se execut ă pe toată durata TS.
să nu conduc ă anumite vehicule stabilite de instan ță;
se aplică doar dac ă nu a fost aplicat ă ca măsură complementar ă, iar instan ța trebuie s ă o
individualizeze concret → se execut ă pe toată durata TS.
să nu dețină, să nu foloseasc ă și să nu poarte nicio categorie de arme;
se aplică doar dac ă nu a fost aplicat ă ca măsură complementar ă → se execut ă pe toată
durata TS.
NB Dacă TS < 2 ani, nu se pot impune obliga ții (pozitive/negative) și măsuri de supraveghere în
nicio situa ție.
Art. 102. Supraveghere a condamnatului. (1) Pe durata supravegherii, datele prev ăzute în art. 101 alin. (1) lit. c)-e) se
comunică serviciului de proba țiune.
(2) Supravegherea execut ării obliga țiilor prev ăzute în art. 101 alin. (2) lit. a) și lit. b) se face de serviciul de proba țiune.
Verificarea modului de îndeplinire a obliga țiilor prev ăzute în art. 101 alin. (2) lit. c)-g) se face de organele abilitate, care vor
sesiza serviciul de proba țiune cu privire la orice înc ălcare a acestora.
(3) Supravegherea execut ării obliga țiilor prev ăzute în art. 101 alin. (2) lit. d) și lit. e) poate fi realizat ă și printr-un sistem
electronic de supraveghere, în condi țiile prevăzute de legea special ă.
(4) Pe durata supravegh erii, serviciul de proba țiune are obliga ția să sesizeze instan ța, dacă:
a) au intervenit motive care justific ă fie modificarea obliga țiilor impuse de instan ță, fie încetarea execut ării unora dintre acestea;
b) persoana supravegheat ă nu respect ă măsurile de supraveghere sau nu execut ă, în condi țiile stabilite, obliga țiile ce îi revin.
Individualizarea judiciar ă a executării pedepselor 167
supravegherea se efectueaz ă de serviciul de proba țiune , în cazul:
urmării un curs de preg ătire școlară ori de calificare profesional ă;
frecventării unui sau mai multor programe de reintegrare social ă.
verificarea modului de îndeplinire a obliga țiilor se face de organele abilitate , care vor sesiza serviciul
de probațiune cu privire la orice înc ălcare, în cazul:
interdicției de a părăsi teritoriul României f ără acordul instan ței;
interdicției de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifest ări sportive, culturale ori la alte
adunări publice;
interdicției de a comunica cu victima sau cu memb ri de familie ai acesteia, cu participan ții la
săvârșirea infrac țiunii sau cu alte persoane, ori de a se apropia de acestea;
interdicției de a conduce anumite vehicule stabilite de instan ță;
interdicției de a de ține, folosi și purta orice categorie de arme.
supravegherea poate fi realizat ă și printr-un sistem electronic de supraveghere , în cazul:
interdicției de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifest ări sportive, culturale ori la alte
adunări publice;
interdicției de a comunica cu victima sau cu memb ri de familie ai acesteia, cu participan ții la
săvârșirea infrac țiunii sau cu alte persoane, ori de a se apropia de acestea.
pe durata TS, se comunică serviciului de proba țiune:
schimbarea locuin ței și orice deplasare > 5 zile;
schimbarea locului de munc ă;
informații care să permită controlul mijloacelor de existen ță.
pe durata TS, serviciul de proba țiune are obligația de a sesiza instan ța, dacă:
au intervenit motive care justific ă:
modi ficarea obliga țiilor impuse de instan ță → nu a măsurilor de supraveghere, pentru c ă
măsurile de supraveghere sunt fixe și cumulative, sau
încetarea execut ării unora dintre obliga ții.
persoana supravegheat ă:
nu respect ă măsurile de supraveghere sau
nu execut ă, în condițiile stabilite, obliga țiile ce îi revin.
NB Serviciul de proba țiune nu sesizeaz ă instanța când s-a s ăvârșit o nouă infracțiune.
Art. 103. Modificarea sau încetarea obliga țiilor. (1) Dacă pe durata supravegherii au intervenit motive care justific ă fie
impunerea unor noi obliga ții, fie sporirea sa u diminuarea condi țiilor de executare a celor existente, instan ța dispune modificarea
obligațiilor în mod corespunz ător, pentru a asigura condamnatului șanse mai mari de reintegrare social ă.
(2) Instan ța dispune încetarea execut ării unora dintre obliga țiile pe care le-a impus, când apreciaz ă că menținerea acestora nu
mai este necesar ă.
168 Drept penal. Partea general ă
modificarea sau încetarea prive ște întotdeauna obliga țiile, niciodat ă măsurile de supraveghere;
posibilitățile instanței:
impunerea unor noi obliga ții sau
sporirea/diminuarea condi țiilor de executare a celor existente sau
încetarea execut ării unora dintre obliga ții, când apreciaz ă că menținerea acestora nu mai este
necesară.
4. Efecte
Art. 106. Efectele liber ării condi ționate. În cazul în care condamnatul nu a s ăvârșit o nouă infracțiune descoperit ă până la
expirarea termenului de supravegh ere, nu s-a dispus revocarea liber ării condiționate și nu s-a descoperit o cauz ă de anulare,
pedeapsa se consider ă executată.
pedeapsa se consider ă executat ă dacă:
condamnatul nu a s ăvârșit o nouă infracțiune descoperit ă până la expirarea TS;
nu s-a dispus revocarea LC;
nu s-a descoperit o cauz ă de anulare.
efectele LC se produc dup ă expirarea TS;
la expirarea TS începe s ă curgă termenul de reabilitare și se va executa pedeapsa complementar ă, cu
excepția lit. c) (interzicerea dreptului str ăinului de a se afla pe teritoriul României), care se execut ă
chiar de la data acord ării LC.
NB Efectele LC nu se întind și asupra m ăsurilor de siguran ță.
5. Revocarea și anularea liber ării condiționate8
5.1. Revocarea
Art. 104. Revocarea liber ării condi ționate. (1) Dacă pe durata supraveghe rii persoana condamnat ă, cu rea-credin ță, nu
respectă măsurile de supraveghere sau nu execut ă obligațiile impuse, instan ța revocă liberarea și dispune executarea restului de
pedeapsă.
(2) Dacă după acordarea liber ării cel condamnat a s ăvârșit o nouă infracțiune, care a fost descoperit ă în termenul de
supraveghere și pentru care s-a pronun țat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar dup ă expirarea acestui termen, instan ța
revocă liberarea și dispune executarea restului de pedeaps ă. Pedeapsa pentru noua infrac țiune se stabile ște și se execut ă, după
caz, potrivit dispozi țiilor de la recidiv ă sau pluralitate intermediar ă.
(3) Dispozi țiile alin. (1) și alin. (2) se aplic ă în mod corespunz ător și în cazul liber ării condiționate din executarea pedepsei
detențiunii pe via ță.
revocarea poate fi:
doar obligatorie.
8 Pentru o privire comparativ ă asupra institu ției anulării și revocării, în cazul renun țării la aplicarea pedepsei, amân ării apli-
cării pedepsei, suspend ării sub supraveghere și liberării condiționate, a se consulta tabelele din anexele 11 și 12.
Individualizarea judiciar ă a executării pedepselor 169
revocarea LC se dispune dac ă:
pe parcursul TS persoana supravegheat ă, cu rea-credin ță, nu respect ă măsurile de suprave-
ghere;
pe parcursul TS persoana supravegheat ă, cu rea-credin ță, nu execut ă obligațiile impuse;
după acordarea LC condamnatul a s ăvârșit o nouă infracțiune, cu inten ție, praeterinten ție sau
culpă, descoperit ă în TS, pentru care s-a pronun țat o condamnare la pedeapsa Î/DET → contează
să fie descoperit ă în TS, chiar dac ă condamnarea are loc dup ă expirarea TS sau chiar dac ă
infracțiunea se epuizeaz ă după TS, consumându-se în TS al LC;
urmare: instanța revocă SSS și dispune executarea pedepsei:
în situația săvârșirii unei noi infrac țiuni, se aplic ă regulile de la recidiv ă sau de la pluralitatea
intermediar ă.
5.2. Anularea
Art. 105. Anularea liber ării condi ționate. (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoper ă că persoana
condamnat ă mai săvârșise o infrac țiune până la acordarea liber ării, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar dup ă
expirarea acestui termen, liberarea se anuleaz ă, aplicându-se, dup ă caz, dispozi țiile privitoare la concursul de infrac țiuni,
recidivă sau pluralitate intermediar ă.
(2) În cazul în care, în raport de pedeapsa rezultat ă, sunt îndeplinite condi țiile prevăzute în art. 99 sau art. 100, instan ța poate
acorda liberarea condi ționată. Dacă s-a dispus liberarea, termenul de supraveghere se calculeaz ă de la data acord ării primei
liberări.
(3) Când, dup ă anulare, instan ța dispune executarea pedepsei rezultante, partea din durata pedepsei complementare a interzicerii
exercitării unor drepturi neexecutat ă la data anul ării liberării se va executa dup ă executarea pedepsei închisorii.
premisă: în TS se descoper ă că persoana a s ăvârșit o infrac țiune anterior acord ării LC, pentru care
s-a aplicat Î, chiar dup ă expirarea TS;
anularea este obligatorie ;
nu conteaz ă forma de vinov ăție;
se urmeaz ă, după caz, regulile de la:
concurs (I 1 nu era definitiv judecat ă);
recidivă (I pentru care s-a acordat LC = T 2recidivă);
pluralitate intermediar ă (I pentru care s-a acordat LC = T 2pluralitate intermediar ă);
în cazul concursului/pluralit ății intermediare/recidivei, se poat e acorda LC pentru rezultant ă (I1 și
I2), iar TS începe s ă curgă de la momentul acord ării primei LC, pentru c ă există TS în curs;
în cazul în care I 1 = A, nu se va anula LC (se poate dispune o solu ție de AAP).
pași:
se anuleaz ă LC;
se contopesc pedeapsa pentru care s-a acordat LC și pedeapsa stabilit ă pentru noua infrac țiune
(ca la concurs, recidiv ă sau pluralitate intermediar ă, după caz);
când, dup ă anulare, instan ța dispune executarea pedepsei rezultante, partea din durata pedep-
sei complementare a interzicerii exercit ării unor drepturi neexecutat ă la data anul ării LC se va
executa dup ă executarea pedepsei închisorii.
170 Drept penal. Partea general ă
NB În cazul minorilor:
– dacă pe durata TS al LC, se descoper ă că majorul mai s ăvârșise o infrac țiune în minorat, pen-
tru care s-a luat, chiar dup ă expirarea termenului, o m ăsură privativă, LC se anuleaz ă, apli-
cându-se art. 129 C. pen.
– nu se va dispune anularea dac ă măsura educativ ă aplicată este neprivativ ă de libertate. În
acest caz, m ăsura educativ ă neprivativ ă de libertate se va executa al ături de m ăsurile de
supraveghere/obliga țiile stabilite de instan ță.
NB În situația în care sunt incidente atât anularea, cât și revocarea LC, instan ța va pronun ța doar
anularea.
FIȘA
NR. 22 MĂSURILE DE SIGURAN ȚĂ
Sediul materiei: art. 107-1121 C. pen.
Art. 107. Scopul m ăsurilor de siguran ță. (1) Măsurile de siguran ță au ca scop înl ăturarea unei st ări de pericol și
preîntâmpinarea s ăvârșirii faptelor prev ăzute de legea penal ă.
(2) Măsurile de siguran ță se iau față de persoana care a comis o fapt ă prevăzută de legea penal ă, nejustificat ă.
(3) Măsurile de siguran ță se pot lua și în situația în care f ăptuitorului nu i se aplic ă o pedeaps ă.
Noțiune – sancțiuni de drept penal cu un caracter preventiv, dispuse de instan ță pentru
a înlătura o stare de pericol sau pentru a preîntâmpina s ăvârșirea unor fapte prev ăzute
de legea penal ă.
premisă: este necesar ă luarea unei m ăsuri de siguran ță, în considerarea existen ței unei st ări de
pericol;
nu este necesar ca fapta pentru s ăvârșirea căreia se ia m ăsura de siguran ță să fie infrac țiune (cu
excepția con fiscării exƟnse) → se pot lua m ăsuri de siguran ță chiar dac ă este incident ă o cauză de
neimputabilitate;
este, în schimb, întotdeauna necesar ca fapta s ă fie tipică (prevăzută de lege);
este, în schimb, necesar întotdeauna ca fapta s ă fie nejusƟficată → dacă își găsește aplicarea o cauz ă
justificativ ă nu se pot lua m ăsuri de siguran ță;
măsurile de siguran ță se pot lua:
dacă se aplică o pedeaps ă;
dacă se ia o m ăsură educativă;
dacă există o cauză de nepedepsire (desistare, împiedicarea producerii rezultatului);
dacă există o cauză de neimputabilitate;
dacă se renun ță la aplicarea pedepsei;
dacă se amână aplicarea pedepsei.
se pot dispune și față de minorul f ără discernământ.
Art. 108. Categoriile m ăsurilor de siguran ță. Măsurile de siguran ță sunt:
a) obligarea la tratament medical;
b) internarea medical ă;
c) interzicerea ocup ării unei func ții sau a exercit ării unei profesii;
d) confiscarea special ă;
e) confiscarea extins ă.
sunt măsuri de siguran ță:
cu caracter medical:
obligarea la tratament medical → imprescrip Ɵbilă și revocabil ă;
internarea medical ă → imprescrip Ɵbilă și revocabil ă.
172 Drept penal. Partea general ă
restrictive de drepturi → interzicerea ocup ării unei func ții sau a exercit ării unei profesii → impres-
criptibilă și revocabil ă;
restrictive de bunuri:
confiscarea special ă → imprescrip Ɵbilă și irevocabil ă;
confiscarea ex Ɵnsă → imprescrip Ɵbilă și irevocabil ă.
I. OBLIGAREA LA TRATAMENT MEDICAL
Art. 109. Obligarea la tratament medical. (1) Dacă făptuitorul, din cauza unei boli, inclusiv cea provocat ă de consumul
cronic de alcool sau de alte substan țe psihoactive, prezint ă pericol pentru societate, poate fi obligat s ă urmeze un tratament
medical pân ă la însănătoșire sau pân ă la obținerea unei amelior ări care să înlăture starea de pericol.
(2) Când persoana fa ță de care s-a luat aceast ă măsură nu urmeaz ă tratamentul, se poate dispune internarea medical ă.
(3) Dacă persoana obligat ă la tratament este condamnat ă la o pedeaps ă privativă de libertate, tratamentul se efectueaz ă și în
timpul execut ării pedepsei.
Noțiune – măsură de siguran ță cu caracter medical, constând în obligarea f ăptuitorului
la urmarea unui tratament medical, dac ă din cauza unei boli prezint ă pericol pentru
societate.
măsura este facultativ ă;
NB Ca excep ție, obligarea la tratament medical este obligatorie în cazul infrac țiunii de conta-
minare cu boli venerice.
măsura este neprivativ ă de libertate ;
este asimilat no țiunii de boal ă:
consumul cronic de alcool;
consumul cronic de alte substan țe psihoactive.
condiții:
săvârșirea unei fapte prev ăzute de legea penal ă, nejustificat ă;
existența unui pericol pentru societate în persoana f ăptuitorului, din cauza bolii;
instanța să aprecieze c ă prin luarea m ăsurii se va înl ătura periculozitatea f ăptuitorului.
dacă măsura însoțește Î/DET, se va executa și în timpul de ținerii;
durata → nedeterminat ă → până la dispari ția cauzei pentru care a fost luat ă, și anume:
până la însănătoșire sau
până la obținerea unei amelior ări care să înlăture starea de pericol.
dacă făptuitorul nu urmeaz ă tratamentul, se poate dispune internarea medical ă → asƞel încetând
măsura oblig ării la tratament medical.
Măsurile de siguran ță 173
II. INTERNAREA MEDICAL Ă
Art. 110. Internarea medical ă. Când făptuitorul este bolnav psihic, co nsumator cronic de substan țe psihoactive sau sufer ă de o
boală infectocontagioas ă și prezintă pericol pentru societate, se poate lua m ăsura intern ării într-o unitate sanitar ă de specialitate,
până la însănătoșire sau pân ă la obținerea unei amelior ări care să înlăture starea de pericol.
Noțiune – măsură de siguran ță cu caracter medical, constând în internarea f ăptui-
torului într-o unitate sanitar ă de specialitate, dac ă acesta este bolnav psihic, consu-
mator cronic de substan țe psihoactive sau sufer ă de o boal ă infectocontagioas ă.
măsura este facultativ ă;
măsura este privativă de libertate ;
condiții:
săvârșirea unei fapte prev ăzute de legea penal ă, nejustificat ă;
existența unui pericol pentru societate în persoana f ăptuitorului, din cauza:
bolii psihice;
consumului cronic de substan țe psihoactive;
unei boli infectocontagioase.
instanța să aprecieze c ă prin luarea m ăsurii se va înl ătura periculozitatea f ăptuitorului.
durata → nedeterminat ă → durează până la dispari ția cauzei pentru care a fost luat ă, și anume:
până la însănătoșire sau
până la obținerea unei amelior ări care să înlăture starea de pericol.
în caz de ameliorare, poate fi înlocuit ă cu obligarea la tratament medical;
internarea medical ă și obligarea la tratament medical nu se pot dispune concomitent;
măsura intern ării nu este condi ționată de aplicarea anterioar ă a măsurii oblig ării la tratament
medical, dar se poate aplica dac ă aceasta din urm ă nu a avut efect, sau starea f ăptuitorului s-a
agravat;
sustragerea de la executare = infrac țiunea de neexecutare a sanc țiunii penale.
NB Potrivit jurispruden ței CEDO :
persoană nu poate fi considerat ă ca fiind un „alienat” și privată de libertate decât dup ă
îndeplinirea a minim trei condi ții: boala mintal ă trebuie s ă fi fost stabilit ă prin probe, ea trebuie
să aibă un caracter sau o amploare care s ă justifice internarea, iar internarea s ă nu se poat ă
prelungi f ără justificarea persisten ței bolii;
privarea de libertate a unei persoane, considerat ă a fi „alienat ă”, trebuie s ă fie dispus ă cu
avizul prealabil al unui medic expert, ob ținut fie printr-o consultare prealabil ă, fie imediat dup ă
reținerea persoanei, în cazuri urgente sau când persoana a fost re ținută, deoarece avea un
comportament violent. În toate celelalte cazuri, o consultare prealabil ă este indispensabil ă;
evaluarea medical ă trebuie s ă se bazeze pe starea s ănătății mintale actuale a persoanei
respective, și nu doar pe evenimente trecute. O opinie medical ă nu poate fi suficient ă pentru a
susține o privare de libertate, dac ă de la momentul emiterii opiniei a trecut o perioad ă de timp
semnificativ ă;
174 Drept penal. Partea general ă
faptul că o instituție specializat ă în materie constat ă dispariția tulburării mentale care a justi-
ficat spitalizarea for țată nu determin ă automat eliberarea imediat ă și necondiționată a pacien-
tului.
III. INTERZICEREA OCUPĂRII UNEI FUNCȚII SAU A EXERCITĂRII UNEI PROFESII
Art. 111. Interzicerea ocup ării unei func ții sau a exercit ării unei profesii. (1) Când f ăptuitorul a s ăvârșit fapta datorit ă
incapacității, nepreg ătirii sau altor cauze care îl fac inap t pentru ocuparea unei anumite func ții, pentru exercitarea unei profesii
sau meserii ori pentru desf ășurarea unei alte activit ăți, se poate lua m ăsura interzicerii exercit ării dreptului de a ocupa acea
funcție ori de a exercita acea profesie, meserie sau activitate.
(2) Măsura de siguran ță poate fi revocat ă la cerere, dup ă trecerea unui termen de cel pu țin un an, dac ă se constat ă că temeiurile
care au impus luarea ei au încetat. O nou ă cerere nu se poate face decât dup ă trecerea unui termen de cel pu țin un an de la data
respingerii cererii anterioare.
Noțiune – măsură de siguran ță cu caracter restrictiv de drepturi, aplicat ă făptuitorului
care a săvârșit fapta din cauza inaptitudinii pentru ocuparea unei anumite func ții/pro-
fesii/meserii/desf ășurarea unei activit ăți, constând în interzicerea ocup ării/exercit ării
acesteia.
măsura este facultativ ă;
măsura este restrictivă de drepturi ;
măsura se poate dispune al ături de alte m ăsuri de siguran ță și alături de pedeapsa comple-
mentară a interzicerii de a ocupa o func ție/profesie;
condiții:
săvârșirea unei fapte prev ăzute de legea penal ă, nejustificat ă;
fapta să f i f o s t săvârșită din cauza inaptitudinii pentru ocuparea unei anumite func ții/profe-
sii/meserii/desf ășurarea unei activit ăți;
instanța să aprecieze c ă prin luarea m ăsurii se va înl ătura periculozitatea f ăptuitorului.
durata → nedeterminat ă → durează până la dispari ția cauzei pentru care a fost luat ă;
poate fi revocat ă, la cererea f ăptuitorului sau a procurorului, dup ă trecerea unui termen de cel
puțin 1 an, dac ă se constat ă că temeiurile care au impus luarea ei au încetat;
dacă cererea este respins ă, se poate introduce o cerere nou ă după cel puțin un an de la data
respingerii cererii anterioare.
sustragerea de la executare = infrac țiunea de neexecutare a sanc țiunii penale.
Delimitări
Măsură de siguran ță Pedeapsă complementar ă
– făptuitorul este inapt;
– necondi ționată de existen ța unei infrac țiuni;
– bună-credință. –infractorul este nedemn;
– condiționată de existen ța unei infrac țiuni;
– rea-credin ță.
Măsurile de siguran ță 175
IV. CONFISCAREA SPECIALĂ1
Art. 112. Confiscarea special ă. (1) Sunt supuse confisc ării speciale:
a) bunurile produse prin s ăvârșirea faptei prev ăzute de legea penal ă;
b) bunurile care au fost folosite, în or ice mod, sau destinate a fi folosite la s ăvârșirea unei fapte prev ăzute de legea penal ă, dacă
sunt ale făptuitorului sau dac ă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
c) bunurile folosite, imediat dup ă săvârșirea faptei, pentru a asigura sc ăparea făptuitorului sau p ăstrarea folosului ori a produ-
sului obținut, dacă sunt ale f ăptuitorului sau dac ă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
d) bunurile care au fost date pentru a determina s ăvârșirea unei fapte prev ăzute de legea penal ă sau pentru a r ăsplăti pe făp-
tuitor;
e) bunurile dobândite prin s ăvârșirea faptei prev ăzute de legea penal ă, dacă nu sunt restituite persoanei v ătămate și în măsura în
care nu servesc la desp ăgubirea acesteia;
f) bunurile a c ăror deținere este interzis ă de legea penal ă.
(2) În cazul prev ăzut în alin. (1) lit. b) și lit. c), dac ă valoarea bunurilor supuse confisc ării este vădit dispropor ționată față de
natura și gravitatea faptei, se dispune confiscarea în parte, prin echivalent b ănesc, ținând seama de urmarea produs ă sau care
s-ar fi putut produce și de contribu ția bunului la aceasta. Dac ă bunurile au fost produse, mod ificate sau adaptate în scopul s ăvâr-
șirii faptei prev ăzute de legea penal ă, se dispune confiscarea lor în întregime.
(3) În cazurile prev ăzute în alin. (1) lit. b) și lit. c), dac ă bunurile nu pot fi confiscate, întrucât nu apar țin infractorului, iar per-
soana căreia îi apar țin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se va confisca echivalentul în bani al acestora, cu aplicarea dispozi țiilor
alin. (2).
(4) Dispozi țiile alin. (1) lit. b) nu se aplic ă în cazul faptelor s ăvârșite prin pres ă.
(5) Dacă bunurile supuse confisc ării potrivit alin. (1 ) lit. b)-e) nu se g ăsesc, în locul lor se confisc ă bani și bunuri pân ă la
concurența valorii acestora.
(6) Se confisc ă, de asemenea, bunurile și banii ob ținuți din exploatarea bunurilor supuse confisc ării, precum și bunurile produse
de acestea, cu excep ția bunurilor prev ăzute în alin. (1) lit. b) și lit. c).
Noțiune – măsură de siguran ță cu caracter restrictiv de bunuri, aplicat ă făptuitorului
care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penal ă, constând în trecerea for țată în
proprietatea statului a unor anumite categorii de bunuri, a c ăror deținere creeaz ă o
stare de pericol.
măsura este obligatorie ;
măsura este privativă de bunuri ;
măsura se poate dispune al ături de alte m ăsuri de siguran ță;
măsura are caracter personal și irevocabil;
condiții:
săvârșirea unei fapte prev ăzute de legea penal ă, nejustificat ă;
bunurile confiscate s ă aibă legătură cu săvârșirea faptei sau de ținerea lor s ă fie ilegală;
instanța să aprecieze c ă prin luarea m ăsurii se va înl ătura periculozitatea f ăptuitorului.
categorii de bunuri:
bunuri produse prin s ăvârșirea faptei;
nu au existat anterior s ăvârșirii faptei, au fost create prin aceasta;
1 Pentru o privire comparativ ă asupra bunurilor supuse confisc ării, a se consulta tabelul din anexa nr. 13.
176 Drept penal. Partea general ă
dacă dobânditorul bunului produs prin s ăvârșirea faptei este de bun ă-credință, confiscarea
nu va opera asupra bunului, dobânditorul r ămânând în posesia acestuia; dac ă dobândi-
torul bunului este de rea-credin ță, confiscarea va opera asupra bunului.
bunuri care au fost folosite sau destinate a fi folosite la s ăvârșirea faptei;
pot aparține făptuitorului (autor, coautor, instigator, complice);
pot aparține altei persoane, care a cunoscut scopul folosirii lor;
în această situație, fapta este s ăvârșită cu intenție/praeterinten ție;
nu se aplic ă în cazul faptelor s ăvârșite prin pres ă;
este necesar ca bunul s ă fi fost determinant pentru s ăvârșirea faptei;
dacă valoarea bunurilor supuse confisc ării este v ădit dispropor ționată față de natura și
gravitatea faptei, se dispune confiscarea în parte, prin echivalent b ănesc, ținând seama de
urmarea produs ă sau care s-ar fi putut produce și de contribu ția bunului la aceasta → dacă
bunurile au fost produse, modificate sau adaptate în scopul s ăvârșirii faptei prev ăzute de
legea penal ă, se dispune confiscarea lor în întregime;
dacă bunurile nu pot fi confiscate, întrucât nu apar țin infractorului, iar persoana c ăreia îi
aparțin nu a cunoscut scopul folo sirii lor, se va confisca echi valentul în bani al acestora;
dacă bunurile nu se g ăsesc, în locul lor se confisc ă bani și bunuri pân ă la concuren ța valorii
acestora.
bunuri folosite, imediat dup ă săvârșirea faptei, pentru a asigura sc ăparea făptuitorului sau
păstrarea folosului ori a produsului ob ținut;
pot aparține făptuitorului (autor, coautor, instigator, complice);
pot aparține altei persoane, care a cunoscut scopul folosirii lor;
în această situație, fapta este s ăvârșită cu intenție/praeterinten ție;
este necesar ca bunurile s ă fi fost efectiv folosite, nu doar destinate folosirii;
dacă valoarea bunurilor supuse confisc ării este v ădit dispropor ționată față de natura și
gravitatea faptei, se dispune confiscarea în parte, prin echivalent b ănesc, ținând seama de
urmarea produs ă sau care s-ar fi putut produce și de contribu ția bunului la aceasta → dacă
bunurile au fost produse, modificate sau adaptate în scopul s ăvârșirii faptei prev ăzute de
legea penal ă, se dispune confiscarea lor în întregime;
dacă bunurile nu pot fi confiscate, întrucât nu apar țin infractorului, iar persoana c ăreia îi
aparțin nu a cunoscut scopul folo sirii lor, se va confisca echi valentul în bani al acestora;
dacă bunurile nu se g ăsesc, în locul lor se confisc ă bani și bunuri pân ă la concuren ța valorii
acestora.
bunuri care au fost date pentru a determina s ăvârșirea faptei sau pentru a r ăsplăti pe făptuitor;
este necesar ca bunurile s ă fi fost efectiv date, nu promise;
dacă bunurile nu se g ăsesc, în locul lor se confisc ă bani și bunuri pân ă la concuren ța valorii
acestora.
bunuri dobândite prin s ăvârșirea faptei, dac ă nu sunt restituite persoanei v ătămate și în
măsura în care nu servesc la desp ăgubirea acesteia;
Măsurile de siguran ță 177
dacă bunurile nu se g ăsesc, în locul lor se confisc ă bani și bunuri pân ă la concuren ța valorii
acestora.
bunuri a c ăror deținere este interzis ă de legea penal ă;
de exemplu, de ținerea de instrumente în vederea falsific ării de valori .
bunurile și banii ob ținuți din exploatarea bunurilor supuse confisc ării, precum și bunurile
produse de acestea.
cu excepția bunurilor care au fost folosite sau destinate a fi folosite la s ăvârșirea faptei sau
a bunurilor folosite, imediat dup ă săvârșirea faptei, pentru a asigura sc ăparea făptuitorului
sau păstrarea folosului ori a produsului ob ținut, care se pot confisca pe temeiul anterior
arătat.
durata → nedeterminat ă, măsura este irevocabil ă;
sustragerea de la executare = infrac țiunea de neexecutare a sanc țiunii penale.
NB Se pot confisca și bunurile care fac parte din mijloacele de existen ță sau sunt necesare pentru
trebuința zilnică sau pentru exercitarea profesiei.
NB Dezlegarea unor chestiuni de drept : prin Decizia nr. 11/2015, I.C.C.J a decis c ă: „în cazul
infracțiunii de contraband ă prevăzute de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României,
se impune luarea m ăsurii de siguran ță a confisc ării speciale a bunurilor sau m ărfurilor intro-
duse ilegal pe teritoriul vamal al României, concomitent cu obligarea inculpa ților la plata su-
melor reprezentând datoria vamal ă, numai în ipoteza în care acestea au trecut de primul
birou vamal situat pe teritoriul vamal comunitar f ără să fi fost prezentate în vam ă și transpor-
tate spre acest birou vamal”.
V. CONFISCAREA EXTINSĂ
Art. 1121. Confiscarea extins ă. (1) Sunt supuse confisc ării și alte bunuri decât cele men ționate la art. 112, în cazul în care
persoana este condamnat ă pentru comiterea uneia dintre urm ătoarele infrac țiuni, dacă fapta este susceptibil ă să îi procure un
folos material și pedeapsa prev ăzută de lege este închisoarea de 4 ani sau mai mare:
a) infracțiuni privind traficul de droguri și de precursori;
b) infracțiuni privind traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile;
c) infracțiuni privind frontiera de stat a României;
d) infracțiunea de sp ălare a banilor;
e) infracțiuni din legisla ția privind prevenirea și combaterea pornografiei;
f) infracțiuni din legisla ția privind combaterea terorismului;
g) constituirea unui grup infrac țional organizat;
h) infracțiuni contra patrimoniului;
i) nerespectarea regimului armelor, muni țiilor, materialelor nucleare și al materiilor explozive;
j) falsificarea de monede, timbre sau de alte valori;
k) divulgarea secretului economic, concuren ța neloială, nerespectarea dispozi țiilor privind opera ții de import sau export, detur-
narea de fonduri, infrac țiuni privind regimul importului și al exportului, precum și al introducerii și scoaterii din țară de deșeuri
și reziduuri;
l) infracțiuni privind jocurile de noroc;
178 Drept penal. Partea general ă
m) infrac țiuni de corup ție, infracțiunile asimilate acestora, precum și infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii
Europene;
n) infracțiuni de evaziune fiscal ă;
o) infracțiuni privind regimul vamal;
p) infracțiuni de fraud ă comise prin sisteme informatice și mijloace de plat ă electronice;
q) traficul de organe, țesuturi sau celule de origine uman ă.
(2) Confiscarea extins ă se dispune dac ă sunt îndeplinite cumulativ urm ătoarele condi ții:
a) valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnat ă, într-o perioad ă de 5 ani înainte și, dacă este cazul, dup ă momentul
săvârșirii infrac țiunii, pân ă la data emiterii actului de sesizare a instan ței, depășește în mod v ădit veniturile ob ținute de aceasta
în mod licit;
b) instanța are convingerea c ă bunurile respective provin din activit ăți infracționale de natura celor prev ăzute la alin. (1).
(3) Pentru aplicarea dispozi țiilor alin. (2) se va ține seama și de valoarea bunurilor transferate de c ătre persoana condamnat ă ori
de un terț unui membru al familiei sau unei persoane juridice asupra c ăreia persoana condamnat ă deține controlul.
(4) Prin bunuri, conform prezentului articol, se în țelege și sumele de bani.
(5) La stabilirea diferen ței dintre veniturile licite și valoarea bunurilor dobândite se vor avea în vedere valoarea bunurilor la data
dobândirii lor și cheltuielile f ăcute de persoana condamnat ă, membrii familiei acesteia.
(6) Dacă bunurile supuse confisc ării nu se g ăsesc, în locul lor se confisc ă bani și bunuri pân ă la concuren ța valorii acestora.
(7) Se confisc ă, de asemenea, bunurile și banii ob ținuți din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confisc ării, precum și bu-
nurile produse de acestea.
(8) Confiscarea nu poate dep ăși valoarea bunurilor dobândite în perioada prev ăzută la alin. (2), care excedeaz ă nivelului venitu-
rilor licite ale persoanei condamnate.
Noțiune – măsură de siguran ță cu caracter privativ de bunuri, aplicat ă infractorului
care a săvârșit o infrac țiune (fapt ă tipică, nejustificat ă și imputabil ă), constând în tre-
cerea forțată în proprietatea statului a unor anumite categorii de bunuri, altele decât
cele supuse confisc ării speciale, a c ăror deținere creeaz ă o stare de pericol.
măsura este obligatorie ;
măsura este privativă de bunuri ;
măsura se poate dispune al ături de alte m ăsuri de siguran ță;
măsura are caracter personal (nu opereaz ă solidaritatea sub aspectul laturii civile) și irevocabil;
condiții:
condamnarea pentru s ăvârșirea unei infrac țiuni dintre cele prev ăzute la alin. (1);
nu doar a unei fapte prev ăzute de legea penal ă și nu a oric ărei infracțiuni → una dintre
infracțiunile strict și limitativ prev ăzute de lege;
trebuie să existe o solu ție de condamnare (posibil SSS), nu RAP/AAP;
nu se poate dispune în caz de achitare/încetare a procesului penal.
pedeapsa prev ăzută de lege pentru respec Ɵva infracțiune este Î ≥ 4 ani → nu conteaz ă pedeapsa
aplicată, ci pedeapsa prev ăzută de lege;
valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnat ă, într-o perioad ă de 5 ani înainte și, dacă
este cazul, dup ă momentul s ăvârșirii infrac țiunii, pân ă la data emiterii actului de sesizare a
instanței, depășește în mod v ădit veniturile ob ținute de aceasta în mod licit → se va ține seama
Măsurile de siguran ță 179
și de valoarea bunurilor transferate de c ătre persoana condamnat ă ori de un ter ț unui membru
al familiei sau unei persoane juridice asupra c ăreia persoana condamnat ă deține controlul;
instanța are convingerea c ă bunurile respective provin din activit ăți infracționale de natura celor
prevăzute la alin. (1).
se confisc ă și bunurile și banii ob ținuți din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confisc ării,
precum și bunurile produse de acestea;
dacă bunurile supuse confisc ării nu se g ăsesc, în locul lor se confisc ă bani și bunuri pân ă la con-
curența valorii acestora;
confiscarea nu poate dep ăși valoarea bunurilor dobândite într-o perioad ă de 5 ani dinainte de
emiterea actului de sesizare a instan ței, care dep ășește nivelul veniturilor licite ale persoanei con-
damnate.
NB Aplicarea confisc ării extinse presupune neîndeplinirea condi țiilor pentru aplicarea confisc ării
speciale, în spe ță, nedovedirea unei leg ături directe între infrac țiune și bun.
Bunurile supuse confisc ării extinse nu vor cuprinde bunurile care au f ăcut obiectul confisc ării
speciale și nici bunurile restituite p ărții civile.
NB Potrivit jurispruden ței CEDO: confiscarea locuin ței unui cuplu, în condi țiile în care s-a probat
faptul că stilul lor de via ță nu corespunde veniturilor declarate, iar sursele de venit provin din
activitatea infrac țională a fiului acestora (condamnat pentru trafic de droguri), nu reprezint ă
o ingerință dispropor ționată în dreptul reclaman ților la respectarea bunurilor lor, ci este o
consecință a marjei largi de apreciere de care dispun statele în controlul folosin ței bunurilor,
precum și a obiectivului de interes general urm ărit în lupta împotriva traficului de droguri.
NB Constituționalitate: prin Decizia nr. 11/2015, Curtea Constitu țională a admis excep ția de
neconstitu ționalitate și a constatat c ă dispozițiile art. 1121 alin. (2) lit. a) din Codul penal sunt
constituționale în m ăsura în care confiscarea extins ă nu se aplic ă asupra bunurilor dobândite
înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2012.
NB Condiții (recapitulativ):
1. Să se comită o infracțiune dintre cele ar ătate limitativ de lege.
2. Pedeapsa prev ăzută = Î ≥ 4 ani.
3. Soluția să fie de condamnare → în regim de deten ție/SSS/A.
4. Infracțiunea să fie susceptibil ă să-i procure un folos material (orice avantaj, nu numai sume
de bani).
5. Valoarea bunurilor dobândi te de persoana condamnat ă să depășească în mod v ădit
veniturile ob ținute de aceasta în mod licit, în perioada prev ăzută de lege.
6. Instanța să aibă convingerea c ă bunurile respective provin din activit ăți infracționale de
natura celor enumerate.
FIȘA
NR. 23 MINORITATEA ȘI MĂSURILE EDUCATIVE
Sediul general al materiei: art. 113-134 C. pen.
I. REGIMUL RĂSPUNDERII PENALE A MINORULUI
Art. 113. Limitele r ăspunderii penale. (1) Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu r ăspunde penal.
(2) Minorul care are vârsta între 14 și 16 ani răspunde penal numai dac ă se dovede ște că a săvârșit fapta cu discern ământ.
(3) Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani r ăspunde penal potrivit legii.
minorul < 14 ani → nu răspunde penal (prezum ție absolut ă);
minorul lipsit de discern ământ:
dacă ≥ 14 ani și < 16 ani → se va reține minoritatea;
dacă ≥ 16 ani → se va reține iresponsabilitatea.
minorul cu discern ământ:
dacă ≥ 14 ani → răspunde penal.
în cazul infrac țiunilor continue/continuate/de obicei nu va fi avut ă în vedere:
activitatea anterioar ă vârstei de 14 ani;
activitatea anterioar ă vârstei de 16 ani, dac ă nu există discernământ.
dacă infracțiunea continu ă/continuat ă/de obicei se epuizeaz ă după împlinirea vârstei de 18 ani,
infracțiunii i se va aplica regimul majorilor;
dacă infracțiunea progresiv ă se epuizeaz ă după împlinirea vârstei de 18 ani, infrac țiunii i se va aplica
regimul minorilor, dac ă infracțiunea se consum ă într-un moment în care minorul r ăspunde penal;
singurele sanc țiuni penale ce pot fi aplicate minorilor sunt măsurile educative , chiar dac ă pe par-
cursul procesului/în momentul pronun țării hotărârii aceșƟa devin majori → nu pot fi aplicate pedep-
se principale/accesorii/complementare.
Art. 114. Consecin țele răspunderii penale. (1) Față de minorul care, la data s ăvârșirii infrac țiunii, avea vârsta cuprins ă între
14 și 18 ani se ia o m ăsură educativă neprivativ ă de libertate.
(2) Față de minorul prev ăzut în alin. (1) se poate lua o m ăsură educativă privativă de libertate în urm ătoarele cazuri:
a) dacă a mai săvârșit o infrac țiune, pentru care i s-a aplicat o m ăsură educativă ce a fost executat ă ori a cărei executare a început
înainte de comiterea infrac țiunii pentru care este judecat;
b) atunci când pedeapsa prev ăzută de lege pentru infrac țiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori deten țiunea pe
viață.
dacă minorul se afl ă la primul conflict cu legea, iar pedeapsa prev ăzută de lege este A sau A alter-
nativ cu Î < 7 ani sau Î < 7 ani, instan ța este obligată să dispună o măsură educativ ă neprivativ ă de
libertate;
dar instan ța poate (facultativ) s ă dispună o măsură privativă, dacă:
a) minorul a mai s ăvârșit o infrac țiune pentru care s-a aplicat o m ăsură educativă executat ă/în curs
de executare;
Minoritatea și măsurile educative 181
pentru I 1 nu conteaz ă forma de vinov ăție sau pedeapsa prev ăzută de lege;
nu se poate aplica o m ăsură educativ ă privativă/neprivativ ă dacă există cauză justificativ ă/de
neimputabilitate;
pedeapsa prev ăzută pentru I 2 poate fi A sau A alternativ cu Î < 7 ani sau Î < 7 ani. Dac ă pedeapsa
prevăzută este Î ≥ 7 ani, este incident ă lit. b);
nu conteaz ă forma de vinov ăție pentru I 2;
pentru I 1, instanța trebuie s ă fi dispus prin hot ărâre definitiv ă o măsură educativ ă privativă/ne-
privativă de libertate.
b) pedeapsa prev ăzută de legea este Î ≥ 7 ani sau DET;
nu conteaz ă forma de vinov ăție;
nu conteaz ă dacă anterior minorului i-a mai fost aplicat ă vreo măsură educativă (ne)privativ ă.
chiar dacă minorul se g ăsește într-unul dintre cele 2 cazuri, instan ța nu este obligat ă să ia o măsură
privativă de libertate, ea poate aprecia asupra oportunit ății unei asemenea m ăsuri.
II. MĂSURILE EDUCATIVE
Art. 115. M ăsurile educative. (1) Măsurile educative sunt neprivative de libertate sau privative de libertate.
1. Măsurile educative neprivative de libertate sunt:
a) stagiul de formare civic ă;
b) supravegherea;
c) consemnarea la sfâr șit de săptămână;
d) asistarea zilnic ă.
2. Măsurile educative privative de libertate sunt:
a) internarea într-un centru educativ;
b) internarea într-un centru de deten ție.
(2) Alegerea m ăsurii educative care urmeaz ă să fie luată față de minor se face, în condi țiile art. 114, potrivit criteriilor prev ăzute
în art. 74.
Noțiune – sancțiuni de drept penal aplicabile exclusiv minorilor, cu un caracter prepon-
derent educativ, menite s ă asigure educarea și reeducarea acestora, în urma s ăvârșirii
unei infrac țiuni.
pentru a putea fi aplicate, minorul trebuie s ă fi săvârșit o infracțiune (nu doar o fapt ă prevăzută de
legea penal ă);
nu atrag interdic ții, decăderi sau incapacit ăți;
nu sunt antecedente penale;
pot fi
neprivative de libertate (regula):
stagiul de formare civic ă;
supravegherea;
consemnarea la sfâr șit de săptămână;
asistarea zilnic ă.
182 Drept penal. Partea general ă
privative de libertate (excep ția):
internarea într-un centru educativ;
internarea într-un centru de deten ție.
alegerea m ăsurii educative se face potrivit criteriilor ge nerale de individualizare, pe baza unui refe-
rat de evaluare.
Art. 116. Referatul de evaluare. (1) În vederea efectu ării evaluării minorului, potrivit criteriilor prev ăzute în art. 74, instan ța
va solicita serviciului de proba țiune întocmirea unui referat care va cuprinde și propuneri motivate referitoare la natura și durata
programelor de re integrare social ă pe care minorul ar trebui s ă le urmeze, precum și la alte obliga ții ce pot fi impuse acestuia de
către instan ță.
(2) Referatul de evaluare privind respectarea condi țiilor de executare a m ăsurii educative sau a obliga țiilor impuse se întocme ște
de către serviciul de proba țiune în toate cazur ile în care instan ța dispune asupra m ăsurii educative ori asupra modific ării sau
încetării execut ării obligațiilor impuse, cu excep ția situației prevăzute la art. 126, când acesta va fi întocmit de c ătre centrul
educativ ori de deten ție.
referatul de evaluare se întocme ște indiferent de vârsta minorului;
referatul de evaluare este întocmit de serviciul de proba țiune, sau, dup ă caz, de centrul educativ sau
de detenție, dacă minorului i-a fost deja aplicat ă o măsură educativă privativă de libertate și se pune
problema execut ării măsurii educative într-un penitenciar, în condi țiile art. 126 C. pen.
1. Regimul m ăsurilor educative neprivative de libertate1
1.1. Măsurile educative nepr ivative de libertate
Art. 117. Stagiul de formare civic ă. (1) Măsura educativ ă a stagiului de formare civic ă constă în obliga ția minorului de a
participa la un program cu o durat ă de cel mult 4 luni, pentru a-l ajuta s ă înțeleagă consecințele legale și sociale la care se expune
în cazul s ăvârșirii de infrac țiuni și pentru a-l responsabiliza cu privire la comportamentul s ău viitor.
(2) Organizarea, asigurarea particip ării și supravegherea minorului, pe durata cursului de formare civic ă, se fac sub coordonarea
serviciului de proba țiune, fără a afecta programul școlar sau profesional al minorului.
Art. 118. Supravegherea. Măsura educativ ă a supravegherii const ă în controlarea și îndrumarea minorului în cadrul progra-
mului său zilnic, pe o durat ă cuprinsă între dou ă și 6 luni, sub coordonarea serviciului de proba țiune, pentru a asigura parti-
ciparea la cursuri școlare sau de formare profesional ă și prevenirea desf ășurării unor activit ăți sau intrarea în leg ătură cu anu-
mite persoane care ar putea afecta procesul de îndreptare a acestuia.
Art. 119. Consemnarea la sfâr șit de săptămână. (1) Măsura educativ ă a consemn ării la sfâr șit de săptămână constă în obli-
gația minorului de a nu p ărăsi locuința în zilele de sâmb ătă și duminic ă, pe o durat ă cuprinsă între 4 și 12 săptămâni, afar ă de
cazul în care, în aceast ă perioadă, are obliga ția de a participa la anu mite programe ori de a desf ășura anumite activit ăți impuse de
instanță.
(2) Supravegherea se face sub coordonarea serviciului de proba țiune.
Art. 120. Asistarea zilnic ă. (1) Măsura educativ ă a asistării zilnice const ă în obliga ția minorului de a respecta un program
stabilit de serviciul de proba țiune, care con ține orarul și condițiile de desf ășurare a activit ăților, precum și interdic țiile impuse
minorului.
(2) Măsura educativ ă a asistării zilnice se ia pe o durat ă cuprinsă între 3 și 6 luni, iar supravegherea se face sub coordonarea
serviciului de proba țiune.
1 Privitor la m ăsurile educative neprivative de libertate, a se consulta și tabelul din anexa nr. 14.
Minoritatea și măsurile educative 183
măsurile sunt prev ăzute în ordinea severit ății;
durate:
stagiul de formare civic ă → ≤ 4 luni;
supravegherea → 2-6 luni;
consemnarea la sfâr șit de săptămână → 4-12 săptămâni;
asistarea zilnic ă → 3-6 luni.
perioadele men ționate sunt consecutive;
măsura educativ ă a supravegherii se realizeaz ă de:
părinți/tutore/adoptatori;
o persoan ă de încredere, preferabil rud ă apropiată a minorului, la cererea acesteia.
executarea se face sub coordonarea serviciului de proba țiune.
1.2. Obliga ții ce pot fi impuse minorului
Art. 121. Obliga ții ce pot fi impuse minorului. (1) Pe durata execut ării măsurilor educative neprivative de libertate, instan ța
poate impune minorului una sau mai multe dintre urm ătoarele obliga ții:
a) să urmeze un curs de preg ătire școlară sau formare profesional ă;
b) să nu depășească, fără acordul serviciului de proba țiune, limita teritorial ă stabilită de instan ță;
c) să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifest ări sportive, culturale ori la alte adun ări publice, stabilite de instan ță;
d) să nu se apropie și să nu comunice cu victima sa u cu membri de familie ai acesteia, cu participan ții la săvârșirea infrac țiunii
ori cu alte persoane stabilite de instan ță;
e) să se prezinte la serviciul de proba țiune la datele fixate de acesta;
f) să se supun ă măsurilor de control, tratament sau îngrijire medical ă.
(2) Când stabile ște obligația prevăzută în alin. (1) lit. d), instan ța individualizeaz ă, în concret, con ținutul acestei obliga ții,
ținând seama de împrejur ările cauzei.
(3) Supravegherea execut ării obligațiilor impuse de instan ță se face sub coordonarea serviciului de proba țiune.
(4) Pe durata execut ării măsurii educative neprivative de libertate, serviciul de proba țiune are obliga ția să sesizeze instan ța, dacă:
a) au intervenit motive care justific ă fie modificarea obliga țiilor impuse de instan ță, fie încetarea execut ării unora dintre acestea;
b) persoana supravegheat ă nu respect ă condițiile de executare a m ăsurii educative sau nu execut ă, în condi țiile stabilite, obliga-
țiile ce îi revin.
una sau mai multe dintre obliga țiile prevăzute de art. 121 C. pen. pot fi impuse minorului (faculta-
tiv), pe durata execut ării oricărei măsuri educative;
supravegherea execut ării obligațiilor se face sub coordonarea serviciului de proba țiune;
obligații:
urmarea unui curs de preg ătire școlară sau formare profesional ă;
interdicția de a dep ăși, fără acordul serviciului de proba țiune, limita teritorial ă stabilită de instan ță;
interdicția de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifest ări sportive, culturale ori la alte
adunări publice → trebuie individualizat ă concret de instan ță, care stabile ște conținutul exact al
obligației;
interdicția de a apropia și de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu
participan ții la săvârșirea infrac țiunii ori cu alte persoane;
prezentarea la serviciul de proba țiune la datele fixate de acesta;
184 Drept penal. Partea general ă
supunerea unor m ăsuri de control, tratament sau îngrijire medical ă.
serviciul de proba țiune are obliga ția să sesizeze instan ța, dacă:
au intervenit motive care justific ă modificarea obliga țiilor;
au intervenit motive care justific ă încetarea execut ării unor/tuturor obliga țiilor;
persoana supravegheat ă nu respect ă condițiile de executare a m ăsurii educative sau nu execut ă,
în condițiile stabilite, obliga țiile ce îi revin.
Art. 122. Modificarea sau încetarea obliga țiilor. (1) Dacă, pe parcursul supravegherii, au intervenit motive care justific ă fie
impunerea unor noi obliga ții, fie sporirea sa u diminuarea condi țiilor de executare a celor existente, instan ța dispune modificarea
obligațiilor în mod corespunz ător, pentru a asigura persoanei supravegheate șanse mai mari de îndreptare.
(2) Instan ța dispune încetarea execut ării unora dintre obliga țiile pe care le-a impus, când apreciaz ă că menținerea acestora nu
mai este necesar ă.
serviciului de proba țiune are obliga ția de a semnala instan ței dacă, pe parcursul supravegherii, au
intervenit motive ce justific ă:
impunerea unor noi obliga ții;
sporirea condi țiilor de executare a obliga țiilor existente;
diminuarea condi țiilor de executare a obliga țiilor existente;
instanța poate dispune încetarea unei obliga ții, dacă aceasta nu mai este necesar ă.
Art. 123. Prelungirea sau înlocuirea m ăsurilor educative neprivative de libertate. (1) Dacă minorul nu respect ă, cu
rea-credin ță, condițiile de executare a m ăsurii educative sau a obliga țiilor impuse, instan ța dispune:
a) prelungirea m ăsurii educative, f ără a putea dep ăși maximul prev ăzut de lege pentru aceasta;
b) înlocuirea m ăsurii luate cu o alt ă măsură educativă neprivativ ă de libertate mai sever ă;
c) înlocuirea m ăsurii luate cu internarea într-un cent ru educativ, în c azul în care, ini țial, s-a luat m ăsura educativ ă neprivativ ă
de libertate cea mai sever ă, pe durata sa maxim ă.
(2) În cazurile prev ăzute în alin. (1) lit. a) și lit. b), dac ă nici de aceast ă dată nu sunt respectate condi țiile de executare a m ăsurii
educative sau a obliga țiilor impuse, instan ța înlocuie ște măsura educativ ă neprivativ ă de libertate cu m ăsura intern ării într-un
centru educativ.
(3) Dacă minorul aflat în executarea unei m ăsuri educative neprivative de libertate s ăvârșește o nouă infracțiune sau este judecat
pentru o infrac țiune concurent ă săvârșită anterior, instan ța dispune:
a) prelungirea m ăsurii educative luate ini țial, fără a putea dep ăși maximul prev ăzut de lege pentru aceasta;
b) înlocuirea m ăsurii luate ini țial cu o alt ă măsură educativă neprivativ ă de libertate mai sever ă;
c) înlocuirea m ăsurii luate ini țial cu o m ăsură educativă privativă de libertate.
(4) În cazurile prev ăzute în alin. (1) lit. a) și lit. b), precum și în alin. (3) lit. a) și lit. b), instan ța poate impune noi obliga ții în
sarcina minorului ori spore ște condițiile de executare a celor existente.
premisă (ipoteza 1) : minorul nu respect ă, cu rea-credin ță, condițiile de executare a m ăsurii edu-
cative sau a obliga țiilor impuse;
posibilitățile instanței:
prelungirea m ăsurii educative, f ără a putea dep ăși maximul prev ăzut de lege pentru aceasta (nu
e necesar s ă se impun ă maximul) → dacă nici acum nu respect ă → înlocuirea cu internarea
într-un centru educativ (deci, dac ă prelungirea nu d ă r e z u l t a t e , s e t r e c e d i r e c t l a o m ăsură
privativă de libertate, iar nu la impunerea unei m ăsuri neprivative de libertate mai severe);
Minoritatea și măsurile educative 185
înlocuirea m ăsurii luate cu o alt ă măsură educativ ă neprivativ ă de libertate mai sever ă (nu
neapărat următoarea mai sever ă) → dacă nici acum nu respect ă → înlocuirea cu internarea
într-un centru educativ;
înlocuirea m ăsurii luate cu internarea într-un centru educativ (nu centru de deten ție), în cazul în
care, inițial, s-a luat m ăsura educativ ă neprivativ ă de libertate cea mai sever ă (asistarea zilnic ă),
pe durata sa maxim ă.
premisă (ipoteza 2) : minorul aflat în executarea unei m ăsuri educative neprivative de libertate
săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o infrac țiune concurent ă săvârșită anterior;
posibilitățile instanței:
prelungirea m ăsurii educative luate ini țial, fără a putea dep ăși maximul prev ăzut de lege pentru
aceasta (nu este necesar ă prelungirea la maximul posibil);
înlocuirea m ăsurii luate ini țial cu o alt ă măsură educativă neprivativ ă de libertate mai sever ă (nu
neapărat următoarea mai sever ă);
înlocuirea m ăsurii luate ini țial cu o m ăsură educativă privativă de libertate (centru educativ sau
centru de deten ție).
în toate cazurile în care s-a dispus prelungirea sau înlocuirea m ăsurii, instan ța poate impune noi
obligații în sarcina minorului ori poate spori condi țiile de executare a celor existente.
2. Regimul m ăsurilor educative privative de libertate2
ziua în care încep și ziua în care înceteaz ă intră în durata m ăsurii dispuse;
din durata m ăsurii se scade și perioada în care infractorul se afl ă bolnav în spital, dac ă nu și-a
provocat în mod voit boala, iar aceast ă împrejurare se constat ă în cursul execut ării;
măsurile preventive privative de liberare se scad și ele din durata m ăsurii educative privative de
libertate;
dacă la data pronun țării infractorul a împlinit 18 ani, instan ța poate dispune executarea m ăsurii
educative într-un penitenciar, în condi țiile art. 126 C. pen.;
sustragerea de la executarea m ăsurii educative privative de libertate constituie infrac țiunea de
neexecutare a sanc țiunilor penale;
NB Din durata intern ării într-un centru de deten ție nu se deduce perioada în care minorul a fost
internat într-un centru educativ.
măsurile educative privative de libertate se pot executa:
înainte de 18 ani;
după 18 ani;
atât înainte, cât și după 18 ani.
2 Privitor la m ăsurile educative privative de libertate, a se consulta și tabelul din anexa nr. 14.
186 Drept penal. Partea general ă
2.1. Măsurile educative privative de libertate
Art. 124. Internarea în tr-un centru educativ. (1) Măsura educativ ă a internării într-un centru educativ const ă în internarea
minorului într-o institu ție specializat ă în recuperarea minorilor, unde va urma un program de preg ătire școlară și formare
profesional ă potrivit aptitudinilor sale, precum și programe de reintegrare social ă.
(2) Internarea se dispune pe o perioad ă cuprinsă între unu și 3 ani.
(3) Dacă în perioada intern ării minorul s ăvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o infrac țiune concurent ă săvârșită
anterior, instan ța poate men ține măsura intern ării într-un centru educativ, prelungind durata acesteia, f ără a depăși maximul
prevăzut de lege, sau o poate înlocui cu m ăsura intern ării într-un centru de deten ție.
(4) În cazul în care pe durata intern ării minorul a dovedit int eres constant pentru însu șirea cunoștințelor școlare și profesionale
și a făcut progrese evidente în vederea reintegr ării sociale, dup ă executarea a cel pu țin jumătate din durata intern ării, instan ța
poate dispune:
a) înlocuirea intern ării cu măsura educativ ă a asistării zilnice pe o perioad ă egală cu durata intern ării neexecutate, dar nu mai
mult de 6 luni, dac ă persoana internat ă nu a împlinit vârsta de 18 ani;
b) liberarea din centrul educativ, dac ă persoana internat ă a împlinit vârsta de 18 ani.
(5) Odată cu înlocuirea sau liberarea instan ța impune respectarea uneia sau mai multora dintre obliga țiile prevăzute în art. 121
până la împlinirea duratei m ăsurii intern ării.
(6) Dacă minorul nu respect ă, cu rea-credin ță, condițiile de executare a m ăsurii asist ării zilnice sau obliga țiile impuse, instan ța
revine asupra înlocuirii sau liber ării și dispune executarea restului r ămas neexecutat din durata m ăsurii intern ării într-un
centru educativ.
(7) În cazul s ăvârșirii, până la împlinirea duratei intern ării, a unei noi infrac țiuni de către o persoan ă care nu a împlinit vârsta
de 18 ani și față de care s-a dispus înlocuirea m ăsurii intern ării într-un centru educativ cu m ăsura asist ării zilnice, instan ța
revine asupra înlocuirii și dispune:
a) executarea restului r ămas din durata m ăsurii intern ării inițiale, cu posibilitatea prelungirii duratei acesteia pân ă la maximul
prevăzut de lege;
b) internarea într-un centru de deten ție.
premisă (ipoteza 1): minorul a mai s ăvârșit o infrac țiune, pentru care i s-a aplicat o m ăsură edu-
cativă ce a fost executat ă ori a cărei executare a început înainte de comiterea infrac țiunii pentru
care este judecat, iar instan ța s-a orientat c ătre internarea într-un centru educativ;
premisă (ipoteza 2): minorul a s ăvârșit o infrac țiune pentru care legea prevede pedeapsa Î ≥ 7 ani
sau DET, iar instan ța s-a orientat c ătre internarea într-un centru educativ;
premisă (ipoteza 3) : minorul aflat în executarea unei m ăsuri educative neprivative de libertate
săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o infrac țiune concurent ă săvârșită anterior, iar
instanța s-a orientat c ătre internarea într-un centru educativ;
premisă (ipoteza 4) : minorul nu respect ă, cu rea-credin ță, condițiile de executare a asist ării zilnice,
luate pe durat ă maximă (6 luni), iar instan ța dispune înlocuirea acesteia cu internarea într-un centru
educativ;
premisă (ipoteza 5) : minorul nu respect ă, cu rea-credin ță, condițiile de executare a unei m ăsuri
neprivaƟve de libertate, iar, ca urmare a acestei nerespect ări → după prelungirea respec Ɵvei măsuri
sau înlocuirea acesteia cu o alt ă măsură neprivativ ă de libertate, persist ă în a nu respecta condi țiile
de executare, iar instan ța dispune înlocuirea acesteia cu internarea într-un centru educativ.
durata → 1-3 ani;
Minoritatea și măsurile educative 187
Dacă
pe durata intern ării minorul a dovedit interes constant pentru însu șirea cuno ștințelor școlare și
profesionale și a făcut progrese evidente în vederea reintegr ării sociale și
minorul a executat cel pu țin jumătate din durata intern ării
instanța poate:
înlocui m ăsura intern ării cu măsura educativ ă a asistării zilnice pe o perioad ă egală cu
durata intern ării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dac ă persoana nu a împlinit 18 ani
sau
dispune liberarea din centrul educativ, dac ă persoana internat ă a împlinit vârsta de 18 ani.
Dacă, după înlocuire/liberare
persoana nu respect ă, cu rea-credin ță, condițiile de executare a m ăsurii asist ării zilnice sau
obligațiile impuse, instan ța:
revine asupra înlocuirii/liber ării și
dispune executarea restului r ămas neexecutat din durata m ăsurii intern ării într-un centru
educativ.
dacă minorul s ăvârșește, după înlocuire și înainte de a fi împlinit 18 ani, pân ă la împlinirea
duratei intern ării, o nouă infracțiune, instan ța revine asupra înlocuirii și dispune:
executarea restului r ămas din durata m ăsurii intern ării inițiale, cu posibilitatea prelungirii
duratei acesteia pân ă la maximul prev ăzut de lege – prelungire facultativ ă sau
internarea într-un centru de deten ție.
Dacă
în perioada intern ării
minorul s ăvârșește o nouă infracțiune sau
este judecat pentru o infrac țiune concurent ă săvârșită anterior.
instanța poate:
menține măsura intern ării într-un centru educativ, prelungind durata acesteia, f ără a
depăși maximul prev ăzut de lege sau
o poate înlocui cu m ăsura intern ării într-un centru de deten ție.
Art. 125. Internarea în tr-un centru de deten ție. (1) Măsura educativ ă a intern ării într-un cent ru de deten ție constă în
internarea minorului într-o institu ție specializat ă în recuperarea minorilo r, cu regim de paz ă și supraveghere, unde va urma
programe intensive de reintegrare social ă, precum și programe de preg ătire școlară și formare profesional ă potrivit aptitudinilor
sale.
(2) Internarea se dispune pe o perioad ă cuprinsă între 2 și 5 ani, afar ă de cazul în care pedeapsa prev ăzută de lege pentru
infracțiunea săvârșită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori deten țiunea pe via ță, când internarea se ia pe o perioad ă
cuprinsă între 5 și 15 ani.
(3) Dacă în perioada intern ării minorul s ăvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o infrac țiune concurent ă săvârșită
anterior, instan ța prelunge ște măsura intern ării, fără a depăși maximul prev ăzut în alin. (2), determinat în raport cu pedeapsa
cea mai grea dintre cele prev ăzute de lege pentru infrac țiunile săvârșite. Din durata m ăsurii educative se scade perioada
executată până la data hot ărârii.
188 Drept penal. Partea general ă
(4) În cazul în care pe durata intern ării minorul a dovedit int eres constant pentru însu șirea cunoștințelor școlare și profesionale
și a făcut progrese evidente în vederea reintegr ării sociale, dup ă executarea a cel pu țin jumătate din durata intern ării, instan ța
poate dispune:
a) înlocuirea intern ării cu măsura educativ ă a asistării zilnice pe o perioad ă egală cu durata intern ării neexecutate, dar nu mai
mult de 6 luni, dac ă persoana internat ă nu a împlinit vârsta de 18 ani;
b) liberarea din centrul de deten ție, dacă persoana internat ă a împlinit vârsta de 18 ani.
(5) Odată cu înlocuirea sau liberarea, instan ța impune respectarea uneia sau mai multora dintre obliga țiile prevăzute în art. 121,
până la împlinirea duratei m ăsurii intern ării.
(6) Dacă minorul nu respect ă, cu rea-credin ță, condițiile de executare a m ăsurii asist ării zilnice sau obliga țiile impuse, instan ța
revine asupra înlocuirii sau liber ării și dispune executarea restului r ămas neexecutat din durata m ăsurii intern ării într-un
centru de deten ție.
(7) În cazul s ăvârșirii, până la împlinirea duratei intern ării, a unei noi infrac țiuni de către o persoan ă care nu a împlinit vârsta
de 18 ani și față de care s-a dispus înlocuirea m ăsurii intern ării într-un centru de deten ție cu măsura asist ării zilnice, instan ța
revine asupra înlocuirii și dispune:
a) executarea restului r ămas din durata m ăsurii intern ării într-un centru de deten ție;
b) prelungirea duratei acestei intern ări în condi țiile prevăzute în alin. (3).
premisă (ipoteza 1): minorul a mai s ăvârșit o infrac țiune, pentru care i s-a aplicat o m ăsură edu-
cativă ce a fost executat ă ori a cărei executare a început înainte de comiterea infrac țiunii pentru
care este judecat, iar instan ța s-a orientat c ătre internarea într-un centru de deten ție;
premisă (ipoteza 2): minorul a s ăvârșit o infrac țiune pentru care legea prevede pedeapsa Î ≥ 7 ani
sau DET, iar instan ța s-a orientat c ătre internarea într-un centru de deten ție;
premisă (ipoteza 3) : minorul aflat în executarea unei m ăsuri educative neprivative de libertate
săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o infrac țiune concurent ă săvârșită anterior, iar
instanța s-a orientat c ătre internarea într-un centru de deten ție;
premisă (ipoteza 4) : până la împlinirea duratei intern ării, minorul fa ță de care s-a dispus înlocuirea
măsurii intern ării într-un centru educativ cu m ăsura asist ării zilnice s ăvârșește o nouă infracțiune, iar
instanța revine asupra înlocuirii și dispune internarea într-un centru de deten ție;
premisă (ipoteza 5): în perioada intern ării minorul s ăvârșește o nouă infracțiune sau este judecat
pentru o infrac țiune concurent ă săvârșită anterior, iar instan ța înlocuie ște măsura intern ării într-un
centru educativ cu m ăsura intern ării într-un centru de deten ție.
durata:
2-5 ani;
5-15 → dacă pedeapsa prev ăzută este Î ≥ 20 ani sau DET.
Dacă
pe durata intern ării minorul a dovedit interes constant pentru însu șirea cuno ștințelor școlare și
profesionale și a făcut progrese evidente în vederea reintegr ării sociale și
minorul a executat cel pu țin jumătate din durata intern ării;
instanța poate
înlocui m ăsura intern ării cu măsura educativ ă a asistării zilnice pe o perioad ă egală cu
durata intern ării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dac ă persoana nu a împlinit 18 ani
sau
Minoritatea și măsurile educative 189
dispune liberarea din centrul de deten ție, dacă persoana internat ă a împlinit vârsta de 18
ani.
Dacă, după înlocuire/liberare
persoana nu respect ă, cu rea-credin ță, condițiile de executare a m ăsurii asist ării zilnice sau
obligațiile impuse, instan ța:
revine asupra înlocuirii/liber ării și
dispune executarea restului r ămas neexecutat din durata m ăsurii intern ării într-un centru
de detenție.
dacă minorul s ăvârșește, după înlocuire și înainte de a fi împlinit 18 ani, pân ă la împlinirea
duratei intern ării, o nouă infracțiune, instan ța revine asupra înlocuirii și dispune:
executarea restului r ămas din durata m ăsurii intern ării inițiale, cu posibilitatea prelungirii dura-
tei acesteia pân ă la maximul prev ăzut de lege – prelungire facultativ ă – sau
executarea restului r ămas neexecutat din durata m ăsurii intern ării într-un centru de deten ție.
Dacă
în perioada intern ării minorul:
săvârșește o nouă infracțiune sau
este judecat pentru o infrac țiune concurent ă săvârșită anterior.
instanța prelunge ște (obligatoriu) m ăsura intern ării, fără a depăși maximul prev ăzut în alin. (2),
determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prev ăzute de lege pentru infrac țiunile
săvârșite;
din durata m ăsurii educative se sc ade perioada executat ă până la data hot ărârii.
NB Dezlegarea unor chestiuni de drept : prin Decizia nr. 18/2014, I.C.C.J. a stabilit c ă: „în apli-
carea legii penale mai favorabile, dup ă judecarea definitiv ă a cauzei, potrivit art. 6 din Codul
penal cu referire la art. 21 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 187/2012:
– pedeapsa închisorii executabil ă sau pedeapsa în cazul pluralit ății de infrac țiuni executabil ă
aplicată pentru infrac țiunile comise în timpul minorit ății al cărei cuantum este pân ă în 15 ani
se va înlocui cu m ăsura educativ ă a internării într-un centru de deten ție pe o perioad ă egală
cu durata pedepsei închisorii;
– pedeapsa executabil ă sau pedeapsa în cazul pluralit ății de infrac țiuni executabil ă aplicată
pentru infrac țiunile comise în timpul minorit ății mai mare de 15 ani, îns ă care nu dep ășește
20 de ani, se va înlocui cu m ăsura educativ ă a intern ării într-un centru de deten ție pe o
perioadă de 15 ani”.
2.2. Schimbarea regimului de executare
Art. 126. Schimbarea re gimului de executare. Dacă în cursul execut ării unei m ăsuri educative privative de libertate persoana
internată, care a împlinit vârsta de 18 ani, a re un comportament prin care influen țează negativ sau împiedic ă procesul de
recuperare și reintegrare a celorlalte persoane internate, instan ța poate dispune continuarea execut ării măsurii educative într-un
penitenciar.
190 Drept penal. Partea general ă
nu se aplic ă niciodată minorului;
schimbarea regimului este o facultate pentru instan ță, chiar dac ă se dovede ște că are un compor-
tament prin care influen țează negativ sau împiedic ă procesul de recuperare și reintegrare a
celorlalte persoane internate.
NB Schimbarea regimului de executare nu echivaleaz ă cu transformarea m ăsurii educative într-o
pedeapsă, urmând a se schimba numai locul în care aceasta este executat ă.
3. Dispozi ții comune m ăsurilor educative
Art. 128. Efectele cauzelor de atenuare și agravare. În cazul infrac țiunilor săvârșite în timpul minorit ății, cauzele de
atenuare și agravare sunt avute în vedere la alegerea m ăsurii educative și produc efecte între limitele prev ăzute de lege pentru
fiecare măsură educativă.
NB Nu există reducere/majorare a limitelor, precum în cazul majorilor → instanța va stabili, în
funcție de cauza de agravare sau atenuare re ținută, către ce măsură educativ ă se orienteaz ă
(în esență, mai ușoară în prezen ța unei cauze de atenuare și mai sever ă în prezen ța unei
cauze de agravare), f ără a-i putea modifica limitele.
Art. 129. Pluralitatea de infrac țiuni. (1) În caz de concurs de infrac țiuni săvârșite în timpul minorit ății se stabile ște și se ia o
singură măsură educativă pentru toate faptele, în condi țiile art. 114, ținând seama de criteriile prev ăzute în art. 74.
(2) În cazul s ăvârșirii a două infracțiuni, dintre care una în timpul minorit ății și una dup ă majorat, pentru infrac țiunea comis ă
în timpul minorit ății se ia o m ăsură educativă, iar pentru infrac țiunea săvârșită după majorat se stabile ște o pedeaps ă, după care:
a) dacă măsura educativ ă este neprivativ ă de libertate, se execut ă numai pedeapsa;
b) dacă măsura educativ ă este privativ ă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplic ă pedeapsa închisorii, care se majoreaz ă
cu o durat ă egală cu cel pu țin o pătrime din durata m ăsurii educative ori din restul r ămas neexecutat din aceasta la data
săvârșirii infrac țiunii comise dup ă majorat;
c) dacă pedeapsa aplicat ă pentru infrac țiunea săvârșită după majorat este deten țiunea pe via ță, se execut ă numai aceast ă pedeapsă;
d) dacă măsura educativ ă este privativ ă de libertate, iar pedeapsa este amenda, se execut ă măsura educativ ă, a cărei durată se
majorează cu cel mult 6 luni, f ără a depăși maximul prev ăzut de lege pentru aceasta.
(3) În cazul prev ăzut în alin. (2) lit. b), din durata pedepsei aplic ate se scade ceea ce s-a executat din momentul s ăvârșirii
infracțiunii comise dup ă majorat pân ă la data judec ării.
(4) În cazul s ăvârșirii după majorat a dou ă sau mai multor infrac țiuni concurente se aplic ă mai întâi regulile referitoare la
concursul de infrac țiuni, după care se face aplicarea dispozi țiilor alin. (2).
(5) Pedeapsa stabilit ă potrivit dispozi țiilor alin. (2) lit. b) nu poate face obiectul amân ării aplicării pedepsei sau al suspend ării
executării sub supraveghere.
reguli:
în caz de concurs în minoritate → se stabile ște o singur ă măsură educativă;
în caz de concurs, I 1 în minoritate și I2 după majorat → se stabile ște pentru I 1 o măsură edu-
cativă, și pentru I 2 o pedeaps ă, apoi:
NB Dezlegarea unor chestiuni de drept : prin Decizia nr. 4/2014, I.C.C.J. a stabilit c ă: „prevederile
art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009
privind Codul penal cu referire la art. 129 alin . (2) lit. b) din Codul penal nu sunt aplicabile
faptelor definitiv judecate la data de 1 februarie 2014”.
Minoritatea și măsurile educative 191
dacă măsura educa Ɵvă este nepriva Ɵvă de libertate → se execut ă numai pedeapsa;
măsura educa Ɵvă este priva Ɵvă de libertate, iar pedeapsa este Î → se aplică pedeapsa Î,
care se majoreaz ă cu o durat ă ≥ 1/4 din durata m ăsurii educative/restul r ămas neexecutat
la data săvârșirii infracțiunii comise dup ă majorat → din durata pedepsei aplicate se scade
ceea ce s-a executat din momentul s ăvârșirii I 2 până la data judec ării; aceast ă pedeapsă nu
poate face obiectul AAP/SSS;
NB Dezlegarea unor chestiuni de drept : prin Decizia nr. 2/2016, I.C.C.J. a stabilit c ă: „în ipoteza
infracțiunilor concurente s ăvârșite în timpul minorit ății, judecate separat, durata m ăsurii
educative neprivative de libertate, dispus ă pentru o infrac țiune concurent ă și executat ă, nu se
scade din durata m ăsurii educative neprivative sau privative de libertate, dar va fi avut ă în
vedere la alegerea și stabilirea sanc țiunii conform art. 129 alin . (1) din Codul penal”.
dacă pedeapsa aplicat ă pentru I 2 este DET pe via ță → se execut ă numai DET;
dacă măsura educativ ă este privativ ă de libertate, iar pedeapsa este A, se execut ă măsura
educativă, a cărei durat ă se majoreaz ă (obligatoriu) cu cel mult 6 luni, f ără a depăși
maximul prev ăzut de lege.
în cazul săvârșirii după majorat a dou ă sau mai multor infrac țiuni concurente se aplic ă mai întâi
regulile referitoare la concursul de infrac țiuni, după care se face aplicarea regulii precedente.
Art. 130. Descope rirea unei infrac țiuni săvârșite în timpul minorit ății. Dacă pe durata termenului de supraveghere al
amânării aplicării pedepsei, al suspend ării sub supraveghere ori al liber ării condiționate se descoper ă că persoana supravegheat ă
mai săvârșise o infrac țiune în timpul minorit ății pentru care s-a luat, chiar dup ă expirarea acestui termen, o m ăsură educativă
privativă de libertate, amânarea, suspendarea sau liberarea se anuleaz ă, aplicându-se în mod corespunz ător dispozi țiile art. 129
alin. (2)-(4).
în TS al AAP/SSS/LC se descoper ă că persoana supravegheat ă mai săvârșise o infrac țiune în timpul
minorității, pentru care s-a luat o m ăsură educaƟvă privaƟvă de libertate → AAP/SSS/LC se anuleaz ă.
NB Nu există ipoteza anul ării RAP!!!
NB Nu se aplic ă regulile de la concurs/pluralitate intermediar ă/recidivă.
Art. 131. Prescrip ția răspunderii penale a minorilor. Termenele de prescrip ție a răspunderii penale, prev ăzute în art. 154, se
reduc la jum ătate pentru cei care la data s ăvârșirii infrac țiunii erau minori și se întrerup sau se suspend ă în condițiile prevăzute
de lege pentru majori.
durata termenelor → regulă parƟculară → redusă la jumătate;
suspendarea și întreruperea termenelor → regula general ă → ca la majori.
192 Drept penal. Partea general ă
Art. 132. Prescrip ția execut ării măsurilor educative. (1) Măsurile educative neprivative de libertate se prescriu într-un
termen de 2 ani de la data r ămânerii definitive a hot ărârii prin care au fost luate.
(2) Măsurile educative privative de libertate se prescriu într-un termen egal cu durata m ăsurii educative luate, dar nu mai pu țin
de 2 ani.
(3) Termenele de prescrip ție a execut ării măsurilor educative se întrerup și se suspend ă în condițiile prevăzute de lege pentru
majori.
(4) În cazul înlocuirii m ăsurilor educative, executarea se prescrie în raport cu m ăsura educativ ă mai grea și curge de la data
rămânerii definitive a hot ărârii prin care s-a dispus înlocuirea.
termenul de prescrip ție curge de la r ămânerea definitiv ă a hotărârii prin care s-a luat m ăsura;
durata
2 ani pentru m ăsurile neprivative de libertate;
egală cu durata m ăsurii privative de libertate, dar ≥ 2 ani.
suspendarea și întreruperea termenelor → regula general ă → ca la majori.
Art. 133. Efectele m ăsurilor educative. Măsurile educative nu atrag interdic ții, decăderi sau incapacit ăți.
Art. 134. Minorul devenit major. (1) Dispozi țiile prezentului titlu se aplic ă și majorilor care, la data s ăvârșirii infrac țiunii,
aveau vârsta cuprins ă între 14 și 18 ani.
(2) Când, la data pronun țării hotărârii prin care s-a luat o m ăsură educativă privativă de libertate, infractorul a împlinit vârsta
de 18 ani, instan ța, ținând seama de posibilit ățile sale de îndreptare, de vârsta acestuia, precum și de celelalte criterii prev ăzute în
art. 74, poate dispune executarea m ăsurii educative într-un penitenciar.
o facultate pentru instan ță, iar nu o obliga ție;
modalitate de executare a m ăsurii educative privative de libertate;
alineatul al doilea al art. 134 C. pen. nu este incident dac ă persoana nu a împlinit vârsta de 18 ani.
FIȘA
NR. 24 RĂSPUNDEREA PENAL Ă A PERSOANEI JURIDICE
Sediul materiei: art. 135-151 C. pen.
Art. 135. Condi țiile răspunderii penale a persoanei juridice. (1) Persoana juridic ă, cu excep ția statului și a autorit ăților
publice, r ăspunde penal pentru infrac țiunile săvârșite în realizarea obiectului de activi tate sau în interesul ori în numele
persoanei juridice.
(2) Institu țiile publice nu r ăspund penal pentru infrac țiunile săvârșite în exercitarea unei activit ăți ce nu poate face obiectul
domeniului privat.
(3) Răspunderea penal ă a persoanei juridice nu exclude r ăspunderea penal ă a persoanei fizice care a contribuit la s ăvârșirea
aceleiași fapte.
potrivit art. 240 din Legea 187/2012, prin sintagma autorit ăți publice se în țelege autorit ățile prevă-
zute în mod expres de lege în Titlul III, precum și la art. 140 și 142 din Constitu ția României, republi-
cată;
răspunderea penal ă a PJ poate, în principiu, interveni pentru orice infrac țiune:
săvârșită în realizarea obiectului de activitate PJ;
săvârșită în interesul PJ;
săvârșită în numele PJ.
răspunderea penal ă a PJ nu exclude pe aceea a persoanei fizice (PF) care a contribuit la comiterea
infracțiunii.
NB Dezlegarea unor chestiuni de drept : prin Decizia nr. 1/2016, I.C.C.J. a stabilit c ă: „întreprinde-
rea individual ă, formă de activitate economic ă organizat ă de întreprinz ătorul persoan ă fizică
în temeiul dispozi țiilor Ordonan ței de urgen ță a Guvernului nr. 44/2008, nu are calitatea de
persoană juridică și, prin urmare, nu poate r ăspunde penal în condi țiile prevăzute de art. 135
din Codul penal”.
Pedepsele aplicabile persoanei juridice
Art. 136. Pedepsele aplic abile persoanei juridice. (1) Pedepsele aplicabile persoanei juridice sunt principale și comple-
mentare.
(2) Pedeapsa principal ă este amenda.
(3) Pedepsele complementare sunt:
a) dizolvarea persoanei juridice;
b) suspendarea activit ății sau a uneia dintre activit ățile persoanei juridice pe o durat ă de la 3 luni la 3 ani;
c) închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durat ă de la 3 luni la 3 ani;
d) interzicerea de a participa la procedurile de achizi ții publice pe o durat ă de la unu la 3 ani;
e) plasarea sub supraveghere judiciar ă;
f) afișarea sau publicarea hot ărârii de condamnare.
singura pedeaps ă principală este A;
nu se pot aplica pedepse accesorii.
194 Drept penal. Partea general ă
Art. 137. Stabilirea amenz ii pentru persoana juridic ă. (1) Amenda const ă în suma de bani pe care persoana juridic ă este
condamnat ă să o plătească statului.
(2) Cuantumul amenzii se stabile ște prin sistemul zilelor-amend ă. Suma corespunz ătoare unei zile-amend ă, cuprinsă între 100 și
5.000 lei, se înmul țește cu num ărul zilelor-amend ă, care este cuprins între 30 de zile și 600 de zile.
(3) Instan ța stabilește numărul zilelor-amend ă ținând cont de criteriile ge nerale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei
corespunz ătoare unei zile-amend ă se determin ă ținând seama de cifra de afaceri, în cazul persoanei juridice cu scop lucrativ,
respectiv de valoarea activului patrimonial în cazul altor persoane juridice, precum și de celelalte obliga ții ale persoanei juridice.
(4) Limitele speciale ale zilelor-amend ă sunt cuprinse între:
a) 60 și 180 de zile-amend ă, când legea prevede pentru infrac țiunea săvârșită numai pedeapsa amenzii;
b) 120 și 240 de zile-amend ă, când legea prevede pedeapsa în chisorii de cel mult 5 ani, unic ă sau alternativ cu pedeapsa amenzii;
c) 180 și 300 de zile-amend ă, când legea prevede pedeapsa închisorii de ce l mult 10 ani;
d) 240 și 420 de zile-amend ă, când legea prevede pedeapsa în chisorii de cel mu lt 20 de ani;
e) 360 și 510 de zile-amend ă, când legea prevede pedeapsa închis orii mai mare de 20 de ani sau deten țiunea pe via ță.
(5) Când prin infrac țiunea săvârșită persoana juridic ă a urmărit obținerea unui folos patrimonial , limitele speciale ale
zilelor-amend ă prevăzute de lege pentru infrac țiunea comis ă se pot majora cu o treime, f ără a se dep ăși maximul general al
amenzii. La stabilirea amenzii se va ține seama de valoarea folosului patrimonial ob ținut sau urm ărit.
Noțiune – suma de bani pe care persoana juridic ă este condamnat ă să o plătească
statului.
se folosește sistemul zilelor-amend ă (limitele generale → 30 și 600), al c ăror cuantum se stabile ște
potrivit criteriilor de individualizare, între 100 și 5.000 lei, în func ție de:
cifra de afaceri;
activul;
celelalte obliga ții ale PJ.
limite speciale (raportate la infrac țiunea săvârșită):
60-180 de zile-amend ă → legea prevede doar A;
120 și 240 de zile-amend ă → legea prevede Î ≤ 5 ani, unic ă sau alterna Ɵv cu A;
180 și 300 de zile-amend ă → legea prevede Î ≤ 10 ani;
240 și 420 de zile-amend ă → legea prevede Î ≤ 20 ani;
360 și 510 de zile-amend ă → legea prevede Î > 20 ani sau DET.
limitele generale → 3.000-3.000.000 lei;
precum în cazul PF, când prin infrac țiune s-a urm ărit obținerea unui folos patrimonial, limitele
speciale ale zilelor-amend ă se p ot m aj ora c u 1/3, ≤ cu maximul general al amenzii → la stabilirea
amenzii se va ține seama de valoarea folosului patrimonial ob ținut sau urm ărit;
A se achit ă în 3 luni de la r ămânerea de finiƟvă a hotărârii de condamnare → dacă nu poate pl ăƟ
integral, poate cere e șalonarea pe maxim 2 ani.
Regimul pedepselor complementare aplicate persoanei juridice1
sunt pedepse complementare aplicabile PJ:
dizolvarea;
1 Pentru o privire de ansamblu asupra institu ției, a se vedea tabelul din anexa nr. 8.
R ăspunderea penal ă a persoanei juridice 195
suspendarea activit ății sau a uneia dintre activit ățile PJ pe o durat ă de la 3 luni la 3 ani;
închiderea unor puncte de lucru ale PJ pe o durat ă de la 3 luni la 3 ani;
interzicerea de a participa la procedurile de achizi ții publice pe o durat ă de la unu la 3 ani;
plasarea sub supraveghere judiciar ă;
afișarea sau publicarea hot ărârii de condamnare.
în aplicarea pedepselor complementare
nu conteaz ă cuantumul A;
nu conteaz ă forma de vinov ăție, în principiu.
Art. 138. Aplicarea și executarea pedepselor complementare în cazul persoanei juridice. (1) Aplicarea uneia sau mai
multor pedepse complementare se dispune atunci când instan ța constată că, față de natura și gravitatea infrac țiunii, precum și de
împrejurările cauzei, aceste pedepse sunt necesare.
(2) Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare este obligatorie când legea prevede aceast ă pedeapsă.
(3) Pedepsele complementare prev ăzute în art. 136 alin. (3) lit. b)-f) se pot aplica în mod cumulativ.
(4) Executarea pedepselor complementare începe dup ă rămânerea definitiv ă a hotărârii de condamnare.
aplicarea pedepselor complementar e este, de principiu, facultativ ă;
aplicarea pedepselor complementare este obligatorie, dac ă legea o prevede expres;
când legea prevede obligativitatea aplic ării pedepselor complementare pentru PF, nu este obliga-
torie aplicarea pedepselor complementare pentru PJ, decât dac ă legea o cere expres;
cu excepția dizolvării, celelalte pedepse complementare se pot cumula.
Art. 139. Dizolvarea persoanei juridice. (1) Pedeapsa complementar ă a dizolvării persoanei juridice se aplic ă atunci când:
a) persoana juridic ă a fost constituit ă în scopul s ăvârșirii de infrac țiuni;
b) obiectul s ău de activitate a fost deturnat în scopul comiterii de infrac țiuni, iar pedeapsa prev ăzută de lege pentru infrac țiunea
săvârșită este închisoarea mai mare de 3 ani.
(2) În caz de neexecutare, cu rea-credin ță, a uneia dintre pedepsele complementare prev ăzute în art. 136 alin . (3) lit. b)-e), in-
stanța dispune dizolvarea persoanei juridice.
(3) Abrogat.
cea mai sever ă pedeapsă complementar ă;
se aplică dacă:
PJ a fost instituit ă în scopul s ăvârșirii de infrac țiuni;
săvârșirea infrac țiunii este motivul principal;
PJ poate desf ășura și activități legale;
forma de vinov ăție este inten ția/intenția depășită, niciodat ă culpa;
nu conteaz ă gravitatea infrac țiunii.
obiectul de activitate al PJ a fost deturnat în scopul comiterii de infrac țiuni, iar pedeapsa
prevăzută de lege este Î > 3 ani → presupune un scop ini țial licit;
nu este necesar ca toat ă activitatea s ă fie ilicită;
trebuie săvârșită cel puțin o infrac țiune. Dac ă pedeapsa prev ăzută este Î ≤ 3 ani, nu se
poate dispune dizolvarea;
196 Drept penal. Partea general ă
dacă PJ a fost condamnat ă definitiv la A și s-a aplicat și dizolvarea, aceasta se execut ă după
confiscare/desp ăgubiri.
PJ nu a executat, cu rea-credin ță, una din celelalte pedepse complementare.
dacă neexecutarea nu îi este imputabil ă PJ, nu se poate dispune dizolvarea.
Art. 140. Suspe ndarea activit ății persoanei juridice. (1) Pedeapsa complementar ă a suspend ării activit ății persoanei juridice
constă în interzicerea desf ășurării activit ății sau a uneia dintre activit ățile persoanei juridice în realizarea c ăreia a fost s ăvârșită
infracțiunea.
(2) În caz de neexecutare, cu rea-credin ță, a pedepsei complementare prev ăzute în art. 136 alin . (3) lit. f), instan ța dispune
suspendarea activit ății sau a uneia dintre activit ățile persoanei juridice pân ă la punerea în executare a pedepsei complementare,
dar nu mai mult de 3 luni.
(3) Dacă până la împlinirea termenului prev ăzut în alin. (2) pedeapsa complementar ă nu a fost pus ă în executare, instan ța
dispune dizolvarea persoanei juridice.
presupune interzicerea desf ășurării întregii activit ății sau a uneia dintre activit ățile PJ în realizarea
căreia a fost s ăvârșită infracțiunea;
se aplică și dacă:
PJ nu a executat, cu rea-credin ță, pedeapsa a fișării/publicării hotărârii de condamnare → sus-
pendarea se impune pe o durat ă de maxim 3 luni, pân ă la executarea obliga ției → dacă în 3 luni
nu se execut ă → dizolvarea.
Art. 141. Neaplicarea dizolv ării sau suspend ării activit ății persoanei juridice. (1) Pedepsele complementare prev ăzute în
art. 136 alin. (3) lit. a) și lit. b) nu pot fi aplicate institu țiilor publice, partidelor politic e, sindicatelor, patronatelor și organiza-
țiilor religioase ori apar ținând minorit ăților naționale, constituite potrivit legii.
(2) Dispozi țiile alin. (1) se aplic ă și persoanelor juridice care î și desfășoară activitatea în domeniul presei.
dizolvarea și suspendarea activit ății nu se aplic ă:
insƟtuțiilor publice → chiar dac ă pot fi amendate, nu se aplic ă pedepse complementare;
partidelor politice;
sindicatelor;
patronatelor;
organizațiilor religioase ori apar ținând minorit ăților naționale, constituite potrivit legii;
PJ care își desfășoară activitatea în domeniul presei.
Art. 142. Închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice. (1) Pedeapsa complementar ă a închiderii unor puncte de
lucru ale persoanei juridice const ă în închiderea unuia sau mai multora dintre punctele de lucru apar ținând persoanei juridice cu
scop lucrativ, în care s-a desf ășurat activitatea în realizarea c ăreia a fost s ăvârșită infracțiunea.
(2) Dispozi țiile alin. (1) nu se aplic ă persoanelor juridice care î și desfășoară activitatea în domeniul presei.
presupune închiderea unuia sau mai multora dintre punctele de lucru ale PJ cu scop lucrativ, în care
s-a desfășurat activitatea în realizarea c ăreia a fost s ăvârșită infracțiunea
sunt vizate numai punctele de lucru în care s-a desf ășurat activitatea;
se pot închide:
singurul punct de lucru;
mai multe puncte de lucru;
R ăspunderea penal ă a persoanei juridice 197
toate punctele de lucru.
PJ poate deschide un alt punct de lucru;
se pot cumula închiderea par țială și suspendarea par țială;
nu se pot cumula închiderea total ă și suspendarea total ă;
nu se aplic ă PJ care își desfășoară activitatea în domeniul presei.
Art. 143. Interzicerea de a part icipa la proce durile de achizi ții publice. Pedeapsa complementar ă a interzicerii de a parti-
cipa la procedurile de achizi ții publice const ă în interzicerea de a participa, direct sau indirect, la procedurile pentru atribuirea
contractelor de achizi ții publice, prev ăzute de lege.
se poate dispune numai pentru viitor;
se referă și la participarea direct ă, și la cea indirect ă;
nu afecteaz ă contractele în derulare, dar nu pot fi încheiate acte adi ționale la acestea;
se aplică PJ cu/fără scop lucrativ.
Art. 144. Plasarea sub supraveghere judiciar ă. (1) Pedeapsa complementar ă a plasării sub supraveghere judiciar ă presupune
desfășurarea sub supravegherea unui mandatar judiciar a activit ății care a ocazionat comiterea infrac țiunii, pe o perioad ă de la
un an la 3 ani.
(2) Mandatarul judiciar are obliga ția de a sesiza instan ța atunci când constat ă că persoana juridic ă nu a luat m ăsurile necesare
în vederea prevenirii comiterii de noi infrac țiuni. În cazul în care instan ța constat ă că sesizarea este întemeiat ă, dispune
înlocuirea acestei pedepse cu pedeapsa prev ăzută la art. 140.
(3) Plasarea sub supraveghere judiciar ă nu se aplic ă în cazul persoanelor juridice men ționate în art. 141.
presupune desf ășurarea sub supravegherea unui mandatar judiciar a activit ății care a ocazionat
comiterea infrac țiunii → scopul este luarea m ăsurilor necesare prevenirii comiterii de noi infrac țiuni;
durata → 1-3 ani;
dacă mandatarul judiciar constat ă că PJ nu a luat m ăsurile necesare → sesizează instanța → instan-
ța, dacă sesizarea e întemeiat ă, dispune suspendarea activit ății PJ;
nu se aplic ă:
instituțiilor publice;
partidelor politice;
sindicatelor;
patronatelor;
organizațiilor religioase ori apar ținând minorit ăților naționale, constituite potrivit legii;
PJ care își desfășoară activitatea în domeniul presei.
nu poate fi dispus ă cumulativ cu dizolvarea și nici cu suspendarea.
Art. 145. Afi șarea sau publicarea hot ărârii de condamnare. (1) Afișarea hotărârii definitive de condamnare sau publicarea
acesteia se realizeaz ă pe cheltuiala persoanei juridice condamnate.
(2) Prin afi șarea sau publicarea hot ărârii de condamnare nu poate fi dezv ăluită identitatea altor persoane.
(3) Afișarea hotărârii de condamnare se realizeaz ă în extras, în forma și locul stabilite de instan ță, pentru o perioad ă cuprinsă
între o lun ă și 3 luni.
(4) Publicarea hot ărârii de condamnare se face în extras și în forma stabilit ă de instan ță, prin intermediul presei scrise sau
audiovizuale ori prin alte mijloace de comunicare audiovizual ă, desemnate de instan ță.
198 Drept penal. Partea general ă
(5) Dacă publicarea se face prin presa scris ă sau audiovizual ă, instanța stabilește numărul aparițiilor, care nu poate fi mai mare
de 10, iar în cazul public ării prin alte mijloace audiovizuale durata acesteia nu poate dep ăși 3 luni.
nu conteaz ă gravitatea/forma de vinov ăție;
se poate dispune:
afișarea sau publicarea;
afișarea și publicarea.
prin intermediul:
presei scrise sau audiovizuale;
alte mijloace de comunicare audiovizual ă.
durata → 1-3 luni;
publicarea se realizeaz ă în extras → prin a fișare și publicare nu se poate dezv ălui idenƟtatea altor
persoane;
mijloacele și numărul aparițiilor (≤ 10) sunt determinate de instan ță;
se face pe cheltuiala PJ.
FIȘA
NR. 25 CAUZELE CARE ÎNL ĂTURĂ RĂSPUNDEREA
PENALĂ
Sediul materiei: art. 152-159 C. pen.
Noțiune – împrejur ări ulterioare s ăvârșirii infracțiunii ce conduc la concluzia c ă nu mai
poate avea loc tragerea la r ăspundere penal ă a infractorului.
I. AMNISTIA
Art. 152. Efectele amnistiei. (1) Amnistia înl ătură răspunderea penal ă pentru infrac țiunea săvârșită. Dacă intervine dup ă
condamnare, ea înl ătură și executarea pedepsei pronun țate, precum și celelalte consecin țe ale condamn ării. Amenda încasat ă
anterior amnistiei nu se restituie.
(2) Amnistia nu are efecte asupra m ăsurilor de siguran ță și asupra drepturilor persoanei v ătămate.
Noțiune – cauză de înlăturare a r ăspunderii penale constând într-un act de clemen ță al
Parlamentului care, prin lege organic ă, înlătură răspunderea penal ă pentru anumite
infracțiuni, comise anterior intr ării sale în vigoare.
nu este o cauz ă care înlătură caracterul penal al faptei, ci aplicarea și executarea pedepsei;
nu echivaleaz ă cu un act de dezincriminare;
are caracter retroactiv, aplicându-se cu privire la infrac țiunile prev ăzute în actul de clemen ță
săvârșite până la data intr ării în vigoare a legii sau pân ă la data prev ăzută în aceast ă lege;
infracțiunea săvârșită în ziua intr ării în vigoare a actului de amnistie nu beneficiaz ă de efecte, și
nici infrac țiunile săvârșite ulterior;
infracțiunea continuă/continuat ă/de obicei trebuie s ă se epuizeze anterior intr ării în vigoare a
legii;
infracțiunea progresiv ă trebuie comis ă (consumat ă) anterior acestei date.
în cazul concursului, inciden ța legii de amnistie se va aprecia în func ție de fiecare infrac țiune comis ă,
nu prin raportare la pedeapsa rezultant ă. Dacă doar o infrac țiune este amnistiat ă, se va executa
pedeapsa pentru infrac țiunea neamnistiat ă;
are caracter real ( in rem ), profitând tuturor participan ților, dar poate avea și caracter personal;
Clasificare
Amnistie antecondamnatorie (proprie) – intervine înainte de pronun țarea unei hot ărâri judecătorești definitive;
Amnistie postcondamnatorie (improprie) – intervine dup ă pronunțarea unei hot ărâri judec ătorești definitive;
Amnistie general ă – se aplică oricărei infracțiuni;
Amnistie special ă – se aplică anumitor infrac țiuni;
Amnistie necondi ționată (pură și simplă) – legea nu instituie nicio condi ție pentru inciden ța sa;
Amnistie condi ționată – trebuie îndeplinite anumite condi ții.
200 Drept penal. Partea general ă
efectele amnistiei antecondamnatorii:
înlătură răspunderea penal ă;
acțiunea penal ă nu mai poate fi pus ă în mișcare sau
dacă a fost pus ă în mișcare, nu se mai poate exercita.
deși amnistia produce efecte obligatorii, suspectul/ inculpatul poate cere continuarea procesului;
produce efecte și în cazul în care suspectul/inculpatul este minor și răspunde penal;
nu înlătură răspunderea civil ă → nu are niciun efect asupra drepturilor persoanelor v ătămate.
efectele amnistiei postcondamnatorii:
înlătură răspunderea penal ă;
înlătură executarea pedepsei:
dacă nu a fost pus ă în executare, nici nu va fi;
dacă a fost pus ă în executare, executarea va înceta;
nu se execut ă nici pedepsele complementare, cu excep ția degrad ării militare.
amenda încasat ă anterior nu se restituie;
înlătură executarea m ăsurilor educative (ne)privative de libertate;
pedeapsa Î > 1 an amnistiat ă pentru o infrac țiune inten ționată nu constituie T 1 al recidivei;
condamnarea nu este impediment pentru RAP/AAP/SSS;
înlătură posibilitatea revoc ării grațierii condi ționate;
înlătură posibilitatea revoc ării liberării condiționate;
nu are niciun efect asupra m ăsurilor de siguran ță;
înlătură interdicțiile, decăderile, incapacit ățile;
se poate solicita constatarea interven ției reabilit ării de drept/judec ătorească, efectele amnistiei
fiind mai restrânse decât cele ale reabilit ării.
II. PRESCRIP ȚIA RĂSPUNDERII PENALE
Art. 153. Prescrip ția răspunderii penale. (1) Prescrip ția înlătură răspunderea penal ă.
(2) Prescrip ția nu înlătură răspunderea penal ă în cazul:
a) infracțiunilor de genocid, contra umanit ății și de război, indiferent de data la care au fost comise;
b) infracțiunilor prev ăzute la art. 188 și 189 și al infrac țiunilor inten ționate urmate de moartea victimei.
(3) Prescrip ția nu înlătură răspunderea penal ă nici în cazul infrac țiunilor prev ăzute la alin. (2) lit. b) pentru care nu s-a împlinit
termenul de prescrip ție, general ă sau special ă, la data intr ării în vigoare a acestei dispozi ții.
Noțiune – cauză de înlăturare a r ăspunderii penale constând în stingerea dreptului
statului de a trage la r ăspundere penal ă pe infractor, ca urmare a neexercit ării sale în
termenul prev ăzut de lege.
are caracter real;
operează din oficiu, nu din momentul constat ării;
sunt imprescriptibile:
infracțiunile de genocid, contra umanit ății și de război;
Cauzele care înl ătură răspunderea penal ă 201
infracțiunile de omor și omor calificat;
infracțiunile inten ționate urmate de moartea victimei.
imprescriptibilitatea vizeaz ă orice form ă a infracțiunii (tentat ă/consumat ă), indiferent dac ă a fost
comisă în minorat sau majorat;
sunt prescriptibile: uciderea la cererea victimei, uciderea din culp ă.
NB Dezlegarea unor chestiuni de drept : prin Decizia nr. 21/2014, I.C.C.J. a stabilit c ă: „dispozi țiile
art. 5 alin. (1) din Codul penal trebuie interpretate, inclusiv în materia prescrip ției răspunderii
penale, în sensul c ă legea penal ă mai favorabil ă este aplicabil ă în cazul infrac țiunilor săvârșite
anterior datei de 1 februari e 2014 care nu au fost înc ă judecate definitiv, în conformitate cu
Decizia nr. 265/2014 a Cur ții Constitu ționale”.
Art. 154. Termenele de prescrip ție a răspunderii penale. (1) Termenele de prescrip ție a răspunderii penale sunt:
a) 15 ani, când legea prevede pentru infrac țiunea săvârșită pedeapsa deten țiunii pe via ță sau pedeapsa închisorii mai mare de 20
de ani;
b) 10 ani, când legea prevede pentru infrac țiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu dep ășește 20 de
ani;
c) 8 ani, când legea prevede pentru infrac țiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai ma re de 5 ani, dar care nu dep ășește 10 ani;
d) 5 ani, când legea prevede pentru infrac țiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu dep ășește 5 ani;
e) 3 ani, când legea prevede pentru infrac țiunea săvârșită pedeapsa închisorii care nu dep ășește un an sau amenda.
(2) Termenele prev ăzute în prezentul articol încep s ă curgă de la data s ăvârșirii infrac țiunii. În cazul infrac țiunilor continue
termenul curge de la data încet ării acțiunii sau inac țiunii, în cazul infrac țiunilor continuate, de la data s ăvârșirii ultimei ac țiuni
sau inacțiuni, iar în cazul infrac țiunilor de obicei, de la data s ăvârșirii ultimului act.
(3) În cazul infrac țiunilor progresive, termenul de prescrip ție a răspunderii penale începe s ă curgă de la data s ăvârșirii acțiunii
sau inacțiunii și se calculeaz ă în raport cu pedeapsa corespunz ătoare rezultatului definitiv produs.
(4) În cazul infrac țiunilor contra libert ății și integrității sexuale, s ăvârșite față de un minor, termenul de prescrip ție începe s ă
curgă de la data la care acesta a devenit major. Dac ă minorul a decedat înainte de împlini rea majoratului, termenul de prescrip ție
începe să curgă de la data decesului.
Termene:
15 ani → legea prevede pedeapsa DET sau Î > 20 ani;
10 ani → legea prevede pedeapsa Î > 10 ani, ≤ 20 ani;
8 ani → legea prevede pedeapsa Î > 5 ani, ≤ 10 ani;
5 ani → legea prevede pedeapsa Î > 1 an, ≤ 5 ani;
3 ani → legea prevede pedeapsa Î ≤ 1 an sau A.
pentru PJ, termenele sunt acelea și;
încep să curgă de la data s ăvârșirii infracțiunii → de către autor, f ără să conteze data efectu ării
actelor de instigare/complicitate;
în cazul infrac țiunilor:
continue , termenul curge de la data încet ării acțiunii/inac țiunii;
continuate , termenul curge de la data s ăvârșirii ultimei ac țiuni/inacțiuni;
de obicei , termenul curge de la data s ăvârșirii ultimului act;
202 Drept penal. Partea general ă
progresive , termenul curge de la data s ăvârșirii acțiunii/inac țiunii și se calculeaz ă în raport cu
pedeapsa corespunz ătoare rezultatului definitiv produs;
contra libert ății și integrității sexuale, s ăvârșite față de un minor , termenul curge de la data la
care acesta a devenit major. Dac ă minorul a decedat înainte de împlinirea majoratului, termenul
de prescrip ție începe s ă curgă de la data decesului;
în cazul concursului real , termenul curge separat pentru fiecare infrac țiune în parte (trebuie ca
I2 să fie săvârșită în termenul de prescrip ție al I 1);
în cazul concursului ideal , termenul curge de la data s ăvârșirii acțiunii/inac țiunii.
termenele se raporteaz ă la maximul special al pedepselor prev ăzute de lege pentru infrac țiunile în
formă consumat ă, chiar dac ă fapta săvârșită a rămas la stadiul de tentativ ă;
dacă legea prevede pedepse alternative , raportarea se face la pedeapsa cea mai grea;
termenele se reduc la jum ătate pentru cei care, la data s ăvârșirii infracțiunii, erau minori;
sunt termene substan țiale de drept penal → se împlinesc cu o zi înainte de ziua corespunz ătoare
zilei de plecare;
Efecte:
nu se mai pot aplica pedepse sau lua m ăsuri educative;
deși efectele sunt obligatorii, suspectul/inculpatul poate cere continuarea procesului;
produce in rem , profitând tuturor participan ților.
nu produce efecte asupra:
măsurilor de siguran ță, cu excep ția confisc ării extinse, în cazul acesteia fiind necesar ă o hotărâre
judecătorească de condamnare;
drepturilor persoanei v ătămate;
acțiunii civile din cadrul procesului penal.
Art. 155. Întrerupere a cursului prescrip ției răspunderii penale. (1) Cursul termenului prescrip ției răspunderii penale se
întrerupe prin îndeplinirea oric ărui act de procedur ă în cauză.
(2) După fiecare întrerupere începe s ă curgă un nou termen de prescrip ție.
(3) Întreruperea cursului prescrip ției produce efecte fa ță de toți participan ții la infrac țiune, chiar dac ă actul de întrerupere
privește numai pe unii dintre ei.
(4) Termenele prev ăzute la art. 154, dac ă au fost dep ășite cu înc ă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar
interveni.
(5) Admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face s ă curgă un nou termen de prescrip ție a răspunderii
penale.
este legal ă și obligatorie;
produce efecte in rem ;
nu se refer ă doar la actele ce trebuie comunicate, ci la orice act de procedur ă valabil îndeplinit;
actele de întrerupere atrag neluarea în calcul a intervalului de timp scurs de la data s ăvârșirii
infracțiunii și până la data îndeplinirii actului care face s ă curgă un nou termen de prescrip ție;
poate avea loc întreruperea de mai multe ori (nelimitat);
prescripție special ă: termenele dep ășite cu încă o dată vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi
ar interveni.
Cauzele care înl ătură răspunderea penal ă 203
Art. 156. Suspendare a cursului prescrip ției răspunderii penale. (1) Cursul termenului prescrip ției răspunderii penale este
suspendat pe timpul cât o dispozi ție legală sau o împrejurare de neprev ăzut ori de neînl ăturat împiedic ă punerea în mi șcare a
acțiunii penale sau continuarea procesului penal.
(2) Prescrip ția își reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.
produce efecte in personam ;
punerea în mi șcare a acțiunii penale/continuarea procesului penal sunt împiedicate de:
o dispoziție legală;
o împrejurare de neprev ăzut/de neînl ăturat (caz fortuit, for ță majoră).
intervalul de timpul în care cursul prescrip ției este suspendat nu va fi luat în considerare la
calcularea termenului de prescrip ție.
III. LIPSA PLÂNGERII PREALABILE
Art. 157. Lipsa plângerii prealabile. (1) În cazul infrac țiunilor pentru care punerea în mi șcare a ac țiunii penale este
condiționată de introducerea unei plângeri prealabile de c ătre persoana v ătămată, lipsa acestei plângeri înl ătură răspunderea
penală.
(2) Fapta care a adus o v ătămare mai multor persoane atrage r ăspunderea penal ă, chiar dac ă plângerea prealabil ă s-a făcut numai
de către una dintre ele.
(3) Fapta atrage r ăspunderea penal ă a tuturor persoanelor fizice sau juridice care au participat la s ăvârșirea acesteia, chiar dac ă
plângerea prealabil ă s-a făcut numai cu privire la una dintre acestea.
(4) În cazul în care cel v ătămat este o persoan ă lipsită de capacitate de exerci țiu ori cu capacitatea de exerci țiu restrâns ă sau o
persoană juridică ce este reprezentat ă de făptuitor, ac țiunea penal ă se poate pune în mi șcare și din oficiu.
(5) Dacă persoana v ătămată a decedat sau în cazul persoanei juridice aceasta a fost lichidat ă, înainte de expirarea termenului
prevăzut de lege pentru introducerea plângerii, ac țiunea penal ă poate fi pus ă în mișcare din oficiu.
Noțiune – cauză care înlătură răspunderea penal ă constând în neutilizarea de c ătre
persoana v ătămată a dreptului de a introduce valid o astfel de plângere.
poate privi PF sau PJ;
trebuie să condiționeze punerea în mi șcare a acțiunii penale cu privire la fapta în cauz ă;
se introduce personal, cu excep ția persoanelor incapabile sau mino rilor, care o vor introduce prin
reprezentantul legal;
prin excep ție, se poate introduce de mandatarul cu procur ă specială sau de avocatul special
împuternicit în acest sens.
indivizibilitate ac Ɵvă → fapta cu o pluralitate de subiec ți pasivi atrage r ăspunderea penal ă, chiar
dacă plângerea a fost introdus ă de un singur subiect pasiv;
indivizibilitate pasiv ă → fapta cu o pluralitate de subiec ți activi atrage r ăspunderea penal ă a tuturor
participan ților, chiar dac ă plângerea a fost introdus ă numai cu privire la unul dintre ace știa;
în toate cazurile, dac ă persoana v ătămată este o persoan ă lipsită de capacitate de exerci țiu ori cu
capacitatea de exerci țiu restrâns ă sau o persoan ă juridică ce este reprezentat ă de făptuitor, ac țiu-
nea penal ă se poate pune în mi șcare și din oficiu (caz în care nu mai conteaz ă termenul prev ăzut de
lege pentru introducerea plângerii prealabile);
204 Drept penal. Partea general ă
dacă persoana v ătămată decedeaz ă/este lichidat ă după expirarea termenului de introducere a plân-
gerii și nu s-a aflat în imposibilitate de a formula plângerea, ac țiunea penal ă nu va putea fi pus ă în
mișcare din oficiu;
dacă PJ nu este participant la infrac țiunea comis ă de PF, plângerea prealabil ă trebuie formulat ă în
mod explicit și împotriva PJ, pentru c ă PJ are o r ăspundere direct ă pentru fapta proprie;
termenul de formulare este de:
3 luni din ziua în care persoana v ătămată a aflat despre s ăvârșirea faptei;
3 luni din ziua în care reprezentantul a aflat despre s ăvârșirea faptei, dac ă persoana v ătămată
este minor/incapabil;
3 luni de la data numirii unui noi reprezentant, când f ăptuitorul este reprezentantul legal al
minorului.
plângerea gre șit introdus ă, însă în termen, se consider ă valabilă și se redirec ționează către organul
competent;
se va constata lipsa plângerii prealabile atunci când aceasta:
nu este formulat ă deloc;
este introdus ă de o persoan ă fără calitate;
nu respect ă condițiile prevăzute de lege (de fond/form ă).
efecte:
dacă se constat ă în Ɵmpul urm ăririi penale → clasarea;
dacă se constat ă în Ɵmpul judec ății → încetarea procesului penal.
IV. RETRAGEREA PLÂNGERII PREALABILE
Art. 158. Retragerea pl ângerii prealabile. (1) Retragerea plângerii prealabile poate interveni pân ă la pronun țarea unei
hotărâri definitive, în cazul infrac țiunilor pentru care punerea în mi șcare a acțiunii penale este condi ționată de introducerea unei
plângeri prealabile.
(2) Retragerea plângerii prealabile înl ătură răspunderea penal ă a persoanei cu privire la care plângerea a fost retras ă.
(3) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerci țiu, retragerea plângerii prealabile se face numai de reprezentan ții lor
legali. În cazul persoanelor cu capacitate de exerci țiu restrâns ă, retragerea se face cu încuviin țarea persoanelor prev ăzute de lege.
(4) În cazul infrac țiunilor pentru care punerea în mi șcare a ac țiunii penale este condi ționată de introducerea unei plângeri
prealabile, dar ac țiunea penal ă a fost pus ă în mișcare din oficiu în condi țiile legii, retragerea plânger ii produce efecte numai dac ă
este însușită de procuror.
Noțiune – cauză care înlătură răspunderea penal ă constând în retragerea de c ătre
persoana v ătămată a plângerii prealabile valid introduse, pân ă la pronun țarea unei
hotărâri definitive.
poate privi PF sau PJ;
introducerea plângerii prealabile trebuie s ă condiționeze punerea în mi șcare a ac țiunii penale cu
privire la fapta în cauz ă → în aceste condi ții, dacă acțiunea penal ă a fost pus ă în mișcare din o ficiu,
retragerea plângerii prealabile produce efecte numai dac ă este însu șită de procuror;
se introduce personal de persoanele cu capacitate deplin ă de exerci țiu; prin excep ție, se poate
introduce de mandatarul cu procur ă specială sau de avocatul special împuternicit în acest sens;
Cauzele care înl ătură răspunderea penal ă 205
persoanele lipsite de capacitate de exerci țiu, incapabile sau minori, vor retrage plângerea prealabil ă
prin reprezentantul legal;
persoanele cu capacitate de exerci țiu restrâns ă vor putea retrage plângerea prealabil ă doar cu
încuviințarea persoanelor prev ăzute de lege;
trebuie să fie totală, să privească atât latura civil ă, cât și cea penal ă a cauzei;
retragerea plângerii prealabile trebuie s ă intervină până la rămânerea definitiv ă a hotărârii;
produce efecte in personam ;
efecte:
înlătură răspunderea penal ă a persoanei cu privire la care plângerea a fost retras ă;
are efecte irevocabile – nu se mai poate introduce o nou ă plângere prealabil ă;
în cazul pluralit ății de subiec ți pasivi, men ținerea plângerii prealabile de c ătre o singur ă
persoană vătămată este suficient ă pentru punerea în mi șcare a ac țiunii penale și tragerea la
răspundere penal ă a infractorului;
în cazul în care ac țiunea penal ă a fost pus ă în mișcare din oficiu, produce efecte numai dac ă este
însușită de procuror.
NB Dacă hotărârea judec ătorească este desfiin țată ca urmare a exercit ării unei căi extraordinare
de atac, este posibil ă retragerea plângerii prealabile.
V. ÎMPĂCAREA
Art. 159. Împ ăcarea. (1) Împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mi șcare a acțiunii penale s-a f ăcut din oficiu,
dacă legea o prevede în mod expres.
(2) Împăcarea înlătură răspunderea penal ă și stinge ac țiunea civil ă.
(3) Împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit și dacă are loc pân ă la citirea actului de
sesizare a instan ței.
(4) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerci țiu, împăcarea se face numai de reprezentan ții lor legali, iar persoanele cu
capacitate de exerci țiu restrâns ă se pot împ ăca cu încuviin țarea persoanelor prev ăzute de lege.
(5) În cazul persoanei juridice, împ ăcarea se realizeaz ă de reprezentantul s ău legal sau conven țional ori de c ătre persoana
desemnat ă în locul acestuia. Împ ăcarea intervenit ă între persoana juridic ă ce a săvârșit infracțiunea și persoana v ătămată nu
produce efecte fa ță de persoanele fizice care au participat la comiterea aceleia și fapte.
(6) În cazul în care infrac țiunea este s ăvârșită de reprezentantul persoanei juridice v ătămate, dispozi țiile art. 158 alin. (4) se
aplică în mod corespunz ător.
Noțiune – cauză care înlătură răspunderea penal ă constând în opera țiunea realizat ă
între infractor și persoana v ătămată, care înlătură răspunderea penal ă prin solu ționa-
rea situației conflictuale create prin s ăvârșirea infrac țiunii.
privește atât PF, cât și PJ;
produce efecte in personam , doar între cei care s-au împ ăcat;
NB Constituționalitate: prin Decizia nr. 508/2014 Curtea Constitu țională admite excep ția de ne-
constituționalitate a dispozi țiilor art. 159 alin. (3) și constată că acestea sunt constitu ționale în
măsura în care se aplic ă tuturor inculpa ților trimiși în judecat ă înaintea datei intr ării în vigoare
206 Drept penal. Partea general ă
a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal și pentru care la acea dat ă momentul citirii actului de
sesizare fusese dep ășit.
poate interveni doar dac ă legea o prevede expres, în cazul în care punerea în mi șcare a ac țiunii
penale s-a f ăcut din oficiu;
nu este incident ă când acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu; ca excep ție, dacă legea pre-
vede, în cazul infrac țiunilor care se urm ăresc la plângere prealabil ă, că procurorul poate exercita
acțiunea penal ă din oficiu și, în concret, procurorul a ac ționat în acest sens, împ ăcarea este posibil ă
dacă legea o prevede expres;
se realizeaz ă personal de persoanele cu capacitate deplin ă de exerci țiu;
persoanele lipsite de capacitate de exerci țiu, incapabile sau minori, se vor împ ăca prin reprezen-
tantul legal;
persoanele cu capacitate de exerci țiu restrâns ă se vor împ ăca doar cu încuviin țarea persoanelor
prevăzute de lege;
PJ se va împ ăca prin reprezentantul s ău legal sau conven țional ori prin persoana desemnat ă în locul
acestuia;
dacă infracțiunea este s ăvârșită de reprezentantul PJ v ătămate, împ ăcarea trebuie însu șită de către
procuror;
împăcarea PJ ce a s ăvârșit infracțiunea cu persoana v ătămată nu produce efecte fa ță de PF care au
participat la comiterea aceleia și fapte;
trebuie să fie totală – să privească atât latura civil ă, cât și cea penal ă a cauzei – și necondiționată;
trebuie să aibă loc până la citirea actului de sesizare a instan ței;
efecte :
înlătură răspunderea penal ă;
stinge acțiunea civil ă.
Retragerea plângerii prealabile Împăcarea
până la rămânerea definitiv ă a hotărârii
judecătorești până la citirea actului de sesizare
oral/scris oral/scris
explicită (personal/mandatar); explicită și personal ă
necondiționată necondiționată
definitivă
totală (cu privire la latura penal ă și civilă)
Infracțiuni Infracțiuni
lovire sau alte violen țe
vătămare corporal ă din culpă
amenințare
viol, în form ă tip/asimilat ă
violarea de domicili u/sediului profesional
abuz de încredere
gestiune frauduloas ă
distrugere, în form ă tip/agravat ă lovire sau alte violen țe (subiect pasiv = membru de familie)
vătămare corporal ă din culpă (subiect pasiv = membru de
familie)
furt (simplu)
furt calificat, mai pu țin în formele de la alin. (2) lit. a) și
alin. (3)
furt în scop de folosin ță
însușirea bunului g ăsit
Cauzele care înl ătură răspunderea penal ă 207
tulburare de posesie
abandon de familie
nerespectarea m ăsurilor privind încredin țarea
minorului înșelăciune
NB Dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penal ă: prin Decizia nr. 9/201 5, I.C.C.J a stabilit
că: „1. în aplicarea dispozi țiilor art. 67 din Legea nr . 192/2006 privind medierea și organizarea
profesiei de mediator, încheierea unui acord de mediere constituie o cauz ă sui-generis care
înlătură răspunderea penal ă, distinctă de împăcare; 2. încheierea unui acord de mediere în
condițiile Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator poate
interveni în tot cursul procesului penal, pân ă la rămânerea definitiv ă a hotărârii penale”.
FIȘA
NR. 26 CAUZELE CARE ÎNL ĂTURĂ SAU
MODIFICĂ EXECUTAREA PEDEPSEI
I. GRAȚIEREA
Art. 160. Efectele gra țierii. (1) Grațierea are ca efect înl ăturarea, în totul sau în parte, a execut ării pedepsei ori comutarea
acesteia în alta mai u șoară.
(2) Grațierea nu are efecte asupra pedepselor complementare și măsurilor educative neprivative de libertate, în afar ă de cazul
când se dispune altfel prin actul de gra țiere.
(3) Grațierea nu are efect asupra m ăsurilor de siguran ță și asupra drepturilor persoanei v ătămate.
(4) Grațierea nu are efecte asupra pedepselor a c ăror executare este suspendat ă sub supraveghere, în afar ă de cazul în care se
dispune altfel prin actul de gra țiere.
Noțiune – cauză de înlăturare a execut ării pedepsei, în tot sau în parte, sau de
comutare a acesteia în alta mai u șoară, prin act al pre ședintelui României (gra țierea
individual ă) sau al Parlamentului României (gra țierea colectiv ă).
modalități:
înlăturarea execut ării pedepsei, integral sau par țial → vizează pedepse a flate în curs de exe-
cutare, excluzând AAP/SSS/m ăsurile educative neprivative de libertate/prestarea muncii nere-
munerate în folosul societ ății;
comutarea pedepsei într-una mai u șoară.
de regulă, produce efecte in personam (poate produce efecte și in rem , de exemplu, pentru anumite
condamn ări determinate prin cuantumul pedepselor ).
Grațierea individual ă
se acordă de către președintele României;
poate fi numai postcondamnatorie și numai necondi ționată;
la concurs, vizeaz ă rezultanta;
vizează pedepse privative de libertate sau m ăsuri educative privative de libertate.
NB Nu privește:
pedepse deja executate;
pedepse a c ăror executare nu a început din cauza sustragerii;
pedepse pentru care s-a dispus SSS/AAP;
amenda aplicat ă PF;
pedepsele complementare/accesorii aplicate PF.
Grațierea colectiv ă
se acordă unui num ăr nedeterminat de persoane, de c ătre Parlament, având întotdeauna carac-
ter retroactiv;
vizează pedepse privative de libertate sau m ăsuri educative privative de libertate.
Cauzele care înl ătură sau modific ă executarea pedepsei 209
Grațierea pur ă și simplă
grațierea individual ă este mereu pur ă și simplă;
grațierea colectiv ă poate fi pur ă și simplă/condiționată.
Grațierea condi ționată
trebuie îndeplinite anumite condi ții.
Grațierea total ă
privește pedeapsa principal ă în integritatea sa (remitere de pedeaps ă).
Grațierea parțială
privește o parte determinat ă din pedeaps ă (reducere de pedeaps ă);
poate avea ca efect și înlocuirea unei pedepse cu alt ă pedeapsă (comutare de pedeaps ă).
Grațierea postcondamnatorie
vizează pedepse/m ăsuri educative privative de libertate stabilite prin hot ărâre judec ătorească
definitivă;
produce efecte ope legis → nu trebuie constatat ă de către organul judiciar.
Grațierea antecondamnatorie
vizează pedepse/m ăsuri educative privative de libertate nejudecate definitiv.
Efectele gra țierii
înlătură în totalitate/parte executarea pedepsei principale/m ăsurii educative privative sau
comută pedeapsa într-una mai u șoară;
nu produce efecte asupra:
pedepsei executate integral;
pedepsei pentru care a intervenit prescrip ția executării pedepsei;
pedepsei pentru care s-a dispus AAP/SSS;
pedepsei amenzii, în cazul PF.
nu are ca efect reabilitarea de drept;
dacă Î > 1 an este gra țiată, va constitui T 1 pentru recidiva postexecutorie;
termenul de reabilitare începe s ă curgă din momentul gra țierii totale/restului de pedeaps ă;
grațierea total ă necondiționată face ca pedeapsa aplicat ă să fie considerat ă executat ă:
la data aplic ării actului de gra țiere (grațiere postcondamnatorie);
la data rămânerii definitive a hot ărârii judec ătorești (grațiere antecondamnatorie).
grațierea parțială necondiționată poate atrage:
înlăturarea execut ării pedepsei (restul de executat ≤ fracția grațiată);
înlăturarea doar a unei p ărți din pedeaps ă (restul de executat > frac ția grațiată).
la grațierea total ă/restului de pedeaps ă, pedeapsa accesorie nu se mai execut ă. Dar se execut ă
pedepsele complementare, dac ă prin actul de gra țiere nu se dispune altfel;
dacă există mai multe acte de gra țiere → se vor aplica re duceri succesive.
nu are efect asupra pedepselor complementare → se execut ă;
nu are efect asupra m ăsurilor educa Ɵve nepriva Ɵve de libertate → se execut ă;
210 Drept penal. Partea general ă
nu are efect asupra m ăsurilor de siguran ță → se execut ă;
nu are efect asupra drepturilor persoanei v ătămate → nu se înlătură răspunderea civil ă.
II. PRESCRIP ȚIA EXECUTĂRII PEDEPSEI
Art. 161. Prescrip ția execut ării pedepsei. (1) Prescrip ția înlătură executarea pedepsei principale.
(2) Prescrip ția nu înlătură executarea pedepselor principale în cazul:
a) infracțiunilor de genocid, contra umanit ății și de război, indiferent de data la care au fost comise;
b) infracțiunilor prev ăzute la art. 188 și 189 și al infrac țiunilor inten ționate urmate de moartea victimei.
(3) Prescrip ția nu înlătură executarea pedepselor principale nici în cazul infrac țiunilor prev ăzute la alin. (2) li t. b) pentru care,
la data intr ării în vigoare a acestei dispozi ții, nu s-a împlinit termenul de prescrip ție a execut ării.
Noțiune – cauză de înlăturare a execut ării pedepsei constând în înl ăturarea dreptului
statului de a pune în executare o hot ărâre definitiv ă de condamnare, din cauza trecerii
unui interval de timp prev ăzut de lege.
condamnarea constituie antecedent penal → poate fi primul termen al recidivei postexecutorii;
are caracter real;
„pedeapsa ce se execut ă” vizează:
pedeapsa stabilit ă pentru infrac țiune;
rezultanta, în cazul concursului/recidivei/pluralit ății intermediare.
sunt imprescriptibile:
infracțiunile de genocid, contra umanit ății și de război → indiferent de data s ăvârșirii;
infracțiunile de omor/omor calificat → dacă s-a împlinit termenul de prescrip ție a execut ării;
infracțiunile inten ționate urmate de moartea vic Ɵmei → dacă s-a împlinit termenul de prescrip-
ție a execut ării.
imprescriptibilitatea vizeaz ă orice form ă a infracțiunii (tentat ă/consumat ă), indiferent dac ă a fost
comisă în minorat sau majorat;
efecte:
înlătură executarea pedepsei principale și, odată cu aceasta a pedepsei accesorii;
nu are efect asupra pedepselor complementare aplicate PF → după expirarea termenului de
prescripție a execut ării pedepsei se execut ă pedepsele complementare aplicate PF;
are efect asupra pedepselor complementare aplicate PJ;
nu are efect asupra m ăsurilor de siguran ță.
Art. 162. Termenele de prescrip ție a execut ării pedepsei. (1) Termenele de prescrip ție a execut ării pedepsei pentru persoana
fizică sunt:
a) 20 de ani, când pedeapsa care urmeaz ă a fi executat ă este deten țiunea pe via ță sau închisoarea mai mare de 15 ani;
b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmeaz ă a fi executat ă, dar nu mai mult de 15 ani, în cazu l celorlalte pedepse cu închisoarea;
c) 3 ani, în cazul când pedeapsa este amenda.
(2) Termenele prev ăzute în alin. (1) se socotesc de la data când hot ărârea de condamnare a r ămas definitiv ă.
(3) În cazul revoc ării sau anul ării amânării aplicării pedepsei, suspend ării execut ării pedepsei sub supraveghere ori liber ării
condiționate, termenul de prescrip ție începe s ă curgă de la data când hot ărârea de revocare sau anulare a r ămas definitiv ă.
Cauzele care înl ătură sau modific ă executarea pedepsei 211
(4) În cazul revoc ării liberării condiționate, în condi țiile art. 104 alin. (1), termenul de prescrip ție începe s ă curgă de la data când
hotărârea de revocare a r ămas definitiv ă și se calculeaz ă în raport cu restul de pedeaps ă neexecutat.
(5) În cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, termenul de prescrip ție curge de la data când hot ărârea de
înlocuire a r ămas definitiv ă și se calculeaz ă în raport cu durata pedepsei închisorii.
(6) Pedepsele complementare aplicate persoanei fizice și măsurile de siguran ță nu se prescriu.
(7) Prin pedeapsa ce se execut ă se înțelege pedeapsa stabilit ă de instan ță, ținându-se cont de cauzele ulterioare de modificare a
acesteia.
termene pentru PF:
20 ani → pedeapsa care urmeaz ă a se executa este DET sau Î > 15 ani;
5 ani + durata pedepsei, ≤ 15 ani → celelalte pedepse cu Î;
3 ani → pedeapsa care urmeaz ă a se executa este A.
termene pentru PJ:
5 ani → pedeapsa amenzii;
3 ani → pedepsele complementare.
regula: se socotesc de la r ămânerea definitiv ă a hotărârii de condamnare;
excepții:
în cazul revoc ării/anulării AAP/SSS/LC, încep s ă curgă de la data când hot ărârea de revocare sau
anulare a r ămas definitiv ă;
în cazul revoc ării LC pentru nerespectarea m ăsurilor de supraveghere sau a obliga țiilor impuse,
termenul de prescrip ție începe s ă curgă de la data când hot ărârea de revocare a r ămas definitiv ă
și se calculeaz ă în raport cu restul de pedeaps ă neexecutat;
în cazul revoc ării LC pentru s ăvârșirea unei infrac țiuni, termenul de prescrip ție începe s ă curgă
tot de la data revoc ării definitive, dar se calculeaz ă în raport cu rezultanta;
în cazul înlocuirii pedepsei A cu pedeapsa Î, termenul de prescrip ție curge de la data când hot ă-
rârea de înlocuire a r ămas definitiv ă și se calculeaz ă în raport cu durata pedepsei Î.
Art. 163. Întrerupere a cursului prescrip ției execut ării pedepsei. (1) Cursul termenului de prescrip ție a execut ării pedepsei
se întrerupe prin începerea execut ării pedepsei. Sustragerea de la executare, dup ă începerea execut ării pedepsei, face s ă curgă un
nou termen de prescrip ție de la data sustragerii.
(2) Cursul termenului de prescrip ție a execut ării se întrerupe și prin săvârșirea din nou a unei infrac țiuni.
(3) Cursul termenului de prescrip ție a execut ării pedepsei amenzii se întrerupe și prin înlocuirea obliga ției de plat ă a amenzii cu
obligația de a presta o munc ă neremunerat ă în folosul comunit ății.
este legal ă și obligatorie;
produce efecte in rem .
Cauze de întrerupere:
începerea execut ării pedepsei → încarcerarea efec Ɵvă la PF și plata unei p ărți a A la PJ;
sustragerea de la executare dup ă începerea execut ării pedepsei → începe să curgă un nou termen
de prescrip ție, de la data sustragerii;
săvârșirea din nou (nu trebuie neap ărat să se pronun țe și condamnarea pentru a se produce între-
ruperea) a unei infrac țiuni (nu conteaz ă data descoperirii/forma de vinov ăție);
212 Drept penal. Partea general ă
înlocuirea obliga ției de plat ă a A cu obliga ția de a presta o munc ă neremunerat ă în folosul comu-
nității;
reținerea unei cauze de întrerupere atrage neluarea în calcul a intervalului de timp scurs de la data
săvârșirii infracțiunii și până la data realiz ării întreruperii;
poate avea loc întreruperea de mai multe ori (nelimitat);
după fiecare întrerupere începe s ă curgă un nou termen de prescrip ție.
NB Spre deosebire de prescrip ția răspunderii penale, în cazul prescrip ției execut ării pedepsei, nu
există prescripție specială.
Art. 164. Suspendare a cursului prescrip ției execut ării pedepsei. (1) Cursul termenului prescrip ției execut ării pedepsei este
suspendat în cazurile și condițiile prevăzute în Codul de procedur ă penală.
(2) Prescrip ția își reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.
produce efecte in personam ;
intervalul de timpul în care cursul prescrip ției este suspendat nu va fi luat în considerare la
calcularea termenului de prescrip ție;
cursul prescrip ției este suspendat:
în cazurile de amânare sau de întrerupere a execut ării pedepsei Î sau DET;
în cazul exercit ării căilor extraordinare de atac, dac ă instanța dispune suspendarea execut ării
pedepsei.
FIȘA
NR. 27 CAUZELE CARE ÎNL ĂTURĂ CONSECIN ȚELE
CONDAMN ĂRII
Sediul materiei: art. 165-171 C. pen.
Noțiune – cauze care înl ătură pentru viitor toate incapacit ățile și interdicțiile ce decurg
din hotărârea de condamnare.
reabilitarea:
poate fi de drept sau judec ătorească;
produce efecte in personam și numai pentru viitor;
operează cu privire la toate condamn ările suferite de o persoan ă (reabilitarea este indivizibil ă).
termenele de reabilitare sunt termene substan țiale de drept penal.
I. REABILITAREA DE DREPT
Art. 165. Reabilit area de drept. Reabilitarea are loc de drept în cazul condamn ării la pedeapsa amenzii, la pedeapsa închisorii
care nu dep ășește 2 ani sau la pede apsa închisorii a c ărei executare a fost suspendat ă sub supraveghere, dac ă în decurs de 3 ani
condamnatul nu a s ăvârșit o altă infracțiune.
Noțiune – formă de reabilitare care in tervine de drept, la îndeplinirea anumitor condi ții,
pentru condamn ări de o gravitate redus ă.
pentru PF, intervin e în cazul condamn ării la:
la pedeapsa A;
la pedeapsa Î ≤ 2 ani;
la pedeapsa Î a c ărei executare a fost suspendat ă sub supraveghere (indiferent de pedeapsa Î
stabilită în concret);
inclusiv printr-o hot ărâre pronun țată de o instan ță străină, recunoscut ă în România.
condiție:
în decurs de 3 ani condamnatul nu a s ăvârșit o altă infracțiune → nu este necesar ă condam-
narea, ceea ce conteaz ă este săvârșirea unei infrac țiuni.
termenul de reabilitare de drept = 3 ani;
în cazul dispunerii SSS, termenul de re abilitare curge de la data împlinirii TS;
dacă s-a dispus RAP (nu exist ă interdicție, incapacitate, dec ădere), nu opereaz ă reabilitarea de drept
(deși efectele sunt si milare), pentru c ă nu putem vorbi de o hot ărâre de condamnare la o pedeaps ă;
dacă s-a dispus AAP și nu s-a dispus revocarea/anularea, nu opereaz ă reabilitarea de drept, pentru
că nu putem vorbi de o hot ărâre de condamnare la o pedeaps ă;
214 Drept penal. Partea general ă
în cazul unor condamn ări succesive, este necesar ca pentru toate infrac țiunile să fie incident ă reabi-
litarea de drept și ca nicio infrac țiune să nu fi fost s ăvârșită în cadrul termenului de reabilitare de
drept pentru condamnarea anterioar ă;
dacă pentru unele condamn ări este incident ă reabilitarea de drept, iar pentru altele reabilitarea
judecătorească, va putea opera numai reabilitarea judec ătorească.
II. REABILITAREA JUDECĂTOREASC Ă
Art. 166. Reabilitarea judec ătorească. (1) Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instan ță, după împlinirea urm ă-
toarelor termene:
a) 4 ani, în cazul condamn ării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu dep ășește 5 ani;
b) 5 ani, în cazul condamn ării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu dep ășește 10 ani;
c) 7 ani, în cazul condamn ării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani sau în cazul pedepsei deten țiunii pe via ță, comutat ă sau
înlocuită cu pedeapsa închisorii;
d) 10 ani, în cazul condamn ării la pedeapsa deten țiunii pe via ță, considerat ă executată ca urmare a gra țierii, a împlinirii terme-
nului de prescrip ție a execut ării pedepsei sau a liber ării condiționate.
(2) Condamnatul decedat pân ă la împlinirea termenului de reabilitare poate fi reabilitat dac ă instanța, evaluând comportarea
condamnatului pân ă la deces, apreciaz ă că merită acest beneficiu.
Noțiune – formă de reabilitare care se acord ă, la cererea condamnatului, la îndeplinirea
anumitor condi ții și după împlinirea anumitor termene.
termene:
4 ani → în cazul condamn ării la pedeapsa Î > 2 ani și ≤ 5 ani;
5 ani → în cazul condamn ării la pedeapsa Î > 5 ani și ≤ 10 ani;
7 ani → în cazul condamn ării la pedeapsa:
Î > 10 ani;
DET, comutat ă sau înlocuit ă cu pedeapsa Î.
10 ani → în cazul condamn ării la pedeapsa DET, considerat ă executat ă ca urmare:
a grațierii;
a împlinirii termenului de prescrip ție a execut ării pedepsei;
a LC.
Art. 167. Calculul term enului de reabilitare. (1) Termenele prev ăzute în art. 165 și art. 166 se socotesc de la data când a luat
sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.
(2) Pentru cei condamna ți la pedeapsa amenzii, termenul curge di n momentul în care amenda a fost achitat ă integral sau exe-
cutarea ei s-a stins în orice alt mod.
(3) În caz de gra țiere totală sau de gra țiere a restului de pedeaps ă, termenul curge de la data actului de gra țiere, dacă la acea dat ă
hotărârea de condamnare era definitiv ă, sau de la data r ămânerii definitive a hot ărârii de condamnare, dac ă actul de gra țiere se
referă la infracțiuni în curs de judecat ă.
(4) În caz de suspendare sub supraveghere a execut ării pedepsei, termenul curge de la da ta împlinirii termenului de suprave-
ghere.
Cauzele care înl ătură consecin țele condamn ării 215
(5) În cazul condamn ărilor succesive, termenul de reabilitare se calculeaz ă în raport cu pedeapsa cea mai grea și curge de la data
executării ultimei pedepse.
atât în cazul reabilit ării de drept, cât și în cazul reabilit ării judecătorești, termenul curge de la:
data punerii efective în libertate (pentru Î executat ă integral în deten ție);
data actului de gra țiere postcondamnatorie, pentru gra țiere total ă/a restului de pedeaps ă →
dacă există grațiere parțială, termenul curge de la data execut ării integrale;
data rămânerii definitive a hot ărârii de condamnare, în cazul gra țierii antecondamnatorii, dac ă
nu mai rămâne nimic de executat;
data împlinirii termenului de prescrip ție a execut ării pedepsei;
data împlinirii TS al SSS → poate interveni numai reabilitarea de drept;
data împlinirii TS al LC, nu data r ămânerii definitive a hot ărârii prin care s-a dispus LC;
d a t a l a c a r e A a f o s t e x e c u t a t ă integral ori executarea s-a stins în orice alt mod → poate
interveni numai reabilitarea de drept.
pe durata termenului de 3 ani nu se execut ă pedepsele accesorii, pedeapsa principal ă fiind exe-
cutată, dar se execut ă pedepsele complementare (acestea pot fi dispuse al ături de pedeapsa cu A
sau Î ≤ 2 ani, inclusiv în caz de SSS, când dur ata complementarei > durata TS al SSS);
pe durata termenului de 3 ani se execut ă măsurile de siguran ță.
Art. 168. Condi țiile reabilit ării judecătorești. Cererea de reabilitare judec ătorească se admite dac ă cel condamnat întrune ște
următoarele condi ții:
a) nu a săvârșit o altă infracțiune în intervalul de timp prev ăzut în art. 166;
b) a achitat integral cheltuielile de judecat ă și și-a îndeplinit obliga țiile civile stabilite prin hot ărârea de condamnare, afar ă de
cazul când acesta dovede ște că nu a avut posibilitatea s ă le îndeplineasc ă sau când partea civil ă a renunțat la desp ăgubiri.
admiterea este obligatorie pentru instan ță, dacă sunt îndeplinite condi țiile;
Condiții pentru reabilitarea judec ătorească:
s-a împlinit termenul de reabilitare judec ătorească;
condamnatul nu a s ăvârșit o altă infracțiune în termenul de reabilitare judec ătorească;
trebuie ca fapta s ă fie infrac țiune (tipic ă, antijuridic ă, imputabil ă);
nu conteaz ă natura, gravitatea, forma de vinov ăție, modalitatea de individualizare;
există infracțiune și când este incident ă o cauză care înlătură răspunderea penal ă (împăcarea,
retragerea plângerii prealabile), pentru c ă fapta rămâne infrac țiune, iar Codul nu cere ca pentru
infracțiunea nou ă să existe neap ărat o solu ție de condamnare.
au fost achitate integral:
cheltuielile de judecat ă;
despăgubirile civile;
excepții:
condamnatul nu a avut posibilitatea s ă le achite;
partea civil ă a renunțat explicit și voluntar la desp ăgubiri.
instanța poate da un termen de 6 luni pentru plata total ă/parțială.
216 Drept penal. Partea general ă
NB Îndeplinirea condi țiilor dă dreptul la reabilitare → instanța nu poate aprecia c ă aceasta nu
este oportun ă, ca în cazul liber ării condiționate sau al reabilit ării decedatului → instanța este
obligată să constate c ă a intervenit reabilitarea.
Art. 169. Efectele reabilit ării de drept sau judec ătorești. (1) Reabilitarea face s ă înceteze dec ăderile și interdicțiile, precum și
incapacitățile care rezult ă din condamnare.
(2) Reabilitarea nu are ca urmare obliga ția de reintegrare în func ția din care condamnatul a fost scos în urma condamn ării ori de
redare a gradului militar pierdut.
(3) Reabilitarea nu are efecte asupra m ăsurilor de siguran ță.
încetează pentru viitor consecin țele juridice ale unei condamn ări;
nu se va re ține recidiva în situa ția săvârșirii unei noi infrac țiuni;
nu există obligația de:
reintegrare în func ția din care condamnatul a fost scos în urma condamn ării;
redare a gradului militar pierdut.
nu produce efecte asupra m ăsurilor de siguran ță.
Art. 170. Reînnoirea cerer ii de reabilitare judec ătorească. (1) În caz de respingere a cere rii de reabilitare, nu se poate
introduce o nou ă cerere decât dup ă un termen de un an, care se socote ște de la data respingerii cererii prin hot ărâre definitiv ă.
(2) Condi țiile prevăzute în art. 168 trebuie s ă fie îndeplinite și pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere.
(3) Cererea respins ă ca urmare a neîndeplinirii unor condi ții de form ă poate fi reînnoit ă potrivit Codului de procedur ă penală.
privește doar reabilitarea judec ătorească, cea de drept neimplicând o cerere;
se impune trecerea unui an de la respingerea pe motive de fond (netemeinicie) pân ă la reînnoire.
Art. 171. Anularea reabilit ării. Reabilitarea judec ătorească va fi anulat ă când, dup ă acordarea ei, s-a descoperit c ă cel reabilitat
mai săvârșise o infrac țiune care, dac ă ar fi fost cunoscut ă, ar fi condus la respinge rea cererii de reabilitare.
se aplică exclusiv reabilit ării judecătorești;
anularea are loc dac ă se descoper ă că cel reabilitat mai s ăvârșise o infrac țiune care, dac ă ar fi fost
cunoscută, ar fi condus la respingerea cererii de reabilitare;
nu există revocarea reabilit ării.
FIȘA
NR. 28 ÎNȚELESUL UNOR TERMENI
SAU EXPRESII ÎN LEGEA PENAL Ă
Sediul materiei: art. 172-187 C. pen.
Art. 172. Dispozi ții generale. Ori de câte ori legea penal ă folosește un termen sau o expresie dintre cele ar ătate în prezentul
titlu, înțelesul acesteia este cel prev ăzut în articolele urm ătoare, afar ă de cazul când legea penal ă dispune altfel.
potrivit legii de punere în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal (art. 236 din Legea
nr. 187/2012), dispozi țiile generale ale acestuia (inclusiv normele inserate în titlul final) î și produc
efecte și asupra dispozi țiilor penale cuprinse în legi speciale, sub rezerva derog ărilor exprese.
Art. 173. Legea penal ă. Prin lege penal ă se înțelege orice dispozi ție cu caracter penal cuprins ă în legi organice, ordonan țe de
urgență sau alte acte normative care la data adopt ării lor aveau putere de lege.
înțelesul noțiunii de lege penal ă a fost pus în acord cu reglement ările constitu ționale în vigoare:
include legea organic ă și ordonan ța de urgen ță, precum și
actele adoptate anterior actualei Constitu ții (legi, decrete ale fostului Consiliu de Stat, Decrete-legi
etc.).
Art. 174. S ăvârșirea unei infrac țiuni. Prin săvârșirea unei infrac țiuni sau comiterea unei infrac țiuni se înțelege săvâr-
șirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepse ște ca infrac țiune consumat ă sau ca tentativ ă, precum și participarea la comi-
terea acestora în calitate de coautor, instigator sau complice.
Art. 175. Func ționar public. (1) Funcționar public , în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau tem-
porar, cu sau f ără o remunera ție:
a) exercit ă atribuții și responsabilit ăți, stabilite în temeiul legii, în scopul realiz ării prerogativelor puterii legislative, executive
sau judec ătorești;
b) exercită o funcție de demnitate public ă sau o func ție publică de orice natur ă;
c) exercită, singură sau împreun ă cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane
juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribu ții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.
(2) De asemenea, este considerat ă funcționar public, în sensul legii penale, persoana care exercit ă un serviciu de interes public
pentru care a fost învestit ă de autorit ățile publice sau care este supus ă controlului ori supravegh erii acestora cu privire la
îndeplinirea respectivului serviciu public.
executorul judec ătoresc are calitatea de func ționar public în în țelesul legii penale, putând fi astfel
subiect activ al infrac țiunii de neglijen ță în serviciu (a rt. 298 C. pen.);
expertul din cadrul unui birou local de expertize tehnice, desemnat s ă efectueze expertize în cauze
juridice și retribuit sub forma onorariului prin biroul de expertize are calitatea de func ționar, putând
fi subiect activ al infrac țiunii de luare de mit ă;
lichidatorul judiciar al unei societ ății comerciale, numit prin hot ărâre judec ătorească, are calitatea
de funcționar și poate fi subiect activ al infrac țiunii de luare de mit ă.
218 Drept penal. Partea general ă
NB Dezlegarea unor chestiuni de drept :
– prin Decizia nr. 20/2014, I.C.C.J. a stabilit c ă „expertul tehnic judiciar este func ționar public
în conformitate cu dispozi țiile art. 175 alin. (2) teza întâi din Codul penal”.
– prin Decizia nr. 26/2014, I.C.C.J. a stabilit c ă: „medicul angajat cu contract de munc ă într-o
unitate spitaliceasc ă din sistemul public de s ănătate are calitatea de func ționar public în
accepțiunea dispozi țiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal”.
Art. 176. Public. Prin termenul public se înțelege tot ce prive ște autorit ățile publice, institu țiile publice sau alte persoane
juridice care administreaz ă sau exploateaz ă bunurile proprietate public ă.
textul face referire expres ă la trei tipuri de entit ăți
autoritățile publice;
instituțiile publice;
alte persoane juridice care administreaz ă sau exploateaz ă bunurile proprietate public ă;
nu intră în aceast ă categorie societ ățile comerciale, acestea fiind persoane juridice de
drept privat ( de exemplu: falsificarea de borderouri de achizi ție și de facturi fiscale, de c ătre
administratorul unei societ ăți comerciale, întrune ște elementele constitutive ale infrac țiunii
de fals în înscrisuri sub semn ătură privată, iar nu ale infrac țiunilor de fals material în înscri-
suri oficiale și uz de fals );
în această categorie s-ar putea integra persoane juridice de drept privat, în m ăsura în care
în sarcina acestora s-ar conferi, în conc ret, administrarea sau exploatarea unor bunuri
aparținând propriet ății publice.
Art. 177. Membru de familie. (1) Prin membru de familie se înțelege:
a) ascenden ții și descenden ții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adop ție, potrivit legii, astfel de
rude;
b) soțul;
c) persoanele care au stabilit rela ții asemănătoare acelora dintre so ți sau dintre p ărinți și copii, în cazul în care convie țuiesc.
(2) Dispozi țiile din legea penal ă privitoare la membru de familie, în limitele prev ăzute în alin. (1) lit. a), se aplic ă, în caz de
adopție, și persoanei adoptate ori descenden ților acesteia în raport cu rudele fire ști.
noțiunea de membru de familie absoarbe integral în con ținutul său:
noțiunea de rude apropiate
în cazul ascenden ților și descenden ților, fraților și surorilor, copiilor acestora, precum și
persoanelor devenite prin adop ție rude, legiuitorul a renun țat la condi ția verific ării
caracterului efectiv al comuniunii de trai;
și persoane care au stabilit leg ături asem ănătoare acelora dintre so ți sau dintre p ărinți și copii,
cu condiția conviețuirii.
Art. 178. Informa ții secrete de stat și înscrisuri oficiale. (1) Informații secrete de stat sunt informa țiile clasificate astfel,
potrivit legii.
(2) Înscris oficial este orice înscris care eman ă de la o persoan ă juridică dintre cele la care se refer ă art. 176 ori de la persoana
prevăzută în art. 175 alin. (2) sau care apar ține unor asemenea persoane.
În țelesul unor termeni sau expresii din legea penal ă 219
constituie „informa ții secrete de stat”, în sensul legii penale, numai informa țiile clasificate ca „secret
de stat”, în conformitate cu Legea nr. 182/2002.
Art. 179. Arme. (1) Arme sunt instrumentele, dispozitivele sa u piesele declarate as tfel prin dispozi ții legale.
(2) Sunt asimilate armelor or ice alte obiecte de natur ă a putea fi folosite ca arme și care au fost întrebuin țate pentru atac.
potrivit alin. (1) armele sunt instrumente, dispozitive sau piese declarate astfel, prin dispozi ții legale,
respectiv prin Legea nr. 295/2004, privind regimul armelor și munițiilor;
potrivit alin. (2) celelalte instrumente, lucruri, obiecte care sunt asimilate armelor trebuie s ă îndepli-
nească cumulativ dou ă condiții:
să fie de natur ă a putea fi folosite ca arme;
sa fi fost efectiv întrebuin țate, pe caz concret, pentru atac.
Art. 180. Instru ment de plat ă electronic ă. Prin instrument de plat ă electronic ă se înțelege un instrument care permite
titularului s ă efectueze retrageri de numerar, înc ărcarea și descărcarea unui instrument de moned ă electronic ă, precum și
transferuri de fonduri, al tele decât cele ordonate și executate de c ătre institu ții financiare.
acest text normativ preia și la nivelul domeniului penal semnifica ția expresiei de instrument de plat ă
electronic ă, utilizată de legisla ția de specialitate în domeniu.
Art. 181 Sistem informatic și date informatice. (1) Prin sistem informatic se înțelege orice dispozitiv sau ansamblu de
dispozitive interconectate sau aflate în rela ție funcțională, dintre care unul sau mai multe asigur ă prelucrarea automat ă a date-
lor, cu ajutorul unui program informatic.
(2) Prin date informatice se înțelege orice reprezentare a unor fapte, informa ții sau concepte într-o form ă care poate fi prelu-
crată printr-un sistem informatic.
acest text normativ preia dispozi ții legale inserate anterior în cuprinsul unei legi speciale (Legea
nr. 161/2003).
Art. 182. Exploata rea unei persoane. Prin exploatarea unei persoane se înțelege:
a) supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod for țat;
b) ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asem ănătoare de lipsire de libertate ori de aservire;
c) obligarea la practicarea prostitu ției, la manifest ări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau
la alte forme de exploatare sexual ă;
d) obligarea la practicarea cer șetoriei;
e) prelevarea de organe, țesuturi sau celule de origine uman ă, în mod ilegal.
Art. 183. Consecin țe deosebit de grave. Prin consecin țe deosebit de grave se înțelege o pagub ă material ă mai mare de
2.000.000 lei.
NB Recurs în interesul legii :
– prin Decizia nr. 14/2006, I.C.C.J. a stabilit c ă: „în cazul infrac țiunii continuate, caracterul de
consecințe deosebit de grave se determin ă prin totalizarea pagubelor materiale cauzate
tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate ac țiunile sau inac țiunile ce realizeaz ă ele-
mentul material al laturii obiective a infrac țiunii”.
– prin Decizia nr. 8/2007, I.C.C.J. a stabilit c ă: „în cadrul contesta ției la executare în care se
invoca modificarea în țelesului no țiunii de consecin țe deosebit de grave, potrivit art. 146 din
220 Drept penal. Partea general ă
Codul penal, nu poate schimba încadrarea juridic ă dată faptei prin hot ărârea judec ătorească
rămasă definitivă și, apoi, reduce pedeapsa aplicat ă în cauză, întrucât modificarea în țelesului
noțiunii de consecin țe deosebit de grave, prev ăzută de textul sus-men ționat, nu este identic ă
cu cerința de a fi intervenit o lege care prevede o pedeaps ă mai ușoară, la care se refera
textele art. 14 si 15 din Codul penal, pentru a fi incidente dispozi țiile art. 458 și, respectiv,
art. 461 alin. 1 lit. d) teza penultim ă din Codul de procedur ă penală”.
NB Dezlegarea unor chestiuni de drept : potrivit Deciziei nr. 12/2015, I.C.C.J. a stabilit c ă: „în
interpretarea dispozi țiilor art. 6 alin. (1) din Codul penal, în cazul pedepselor definitive pentru
infracțiuni care au produs consecin țe deosebit de grave potrivit Codului penal anterior, deter-
minarea maximului special prev ăzut de legea nou ă se realizeaz ă, chiar dac ă valoarea preju-
diciului este inferioar ă pragului valoric prev ăzut de art. 183 din Codul penal, prin raportare la
varianta agravat ă a infracțiunilor limitativ enumerate în art. 309 din Codul penal”.
Art. 184 Fapt ă săvârșită în public. Fapta se consider ă săvârșită în public atunci când a fost comis ă:
a) într-un loc care prin natura sau destina ția lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dac ă nu este prezent ă nicio persoan ă;
b) în orice alt loc accesibil publicului, dac ă sunt de fa ță două sau mai multe persoane;
c) într-un loc neaccesibil publicului, îns ă cu intenția ca fapta s ă fie auzită sau văzută și dacă acest rezultat s-a produs fa ță de
două sau mai multe persoane;
d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excep ția reuniunilor care pot fi considerate c ă au caracter de familie,
datorită naturii rela țiilor dintre persoanele participante.
strada dintr-o localitate, fiind în permanen ță accesibil ă publicului, este loc public (asem ănător și
parcul).
Art. 185 Timp de r ăzboi. Prin timp de r ăzboi se înțelege durata st ării de mobilizare a for țelor armate sau durata st ării de
război.
noțiunea de „timp de r ăzboi” este utilizat în cuprinsu l unor norme de incriminare:
fie ca element constitutiv al con ținutului tip al infrac țiunii;
fie ca element circumstan țial agravant.
Art. 186 Calculul timpului. (1) La calcularea timpului ziua se socote șt e d e 2 4 d e o r e , s ăptămâna de 7 zile, iar anul de 12
luni. Luna și anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunz ătoare datei de la care au început s ă curgă.
(2) Dacă limita de pedeaps ă este exprimat ă într-un termen pe luni care nu este divizibil cu frac ția de majorare sau reducere ce ar
urma să se aplice, frac ția se va aplica asupra termenul ui transformat în zile, dup ă care durata ob ținută se transform ă în luni. În
acest caz, luna se socote ște de 30 de zile și se iau în calcul doar zilele în tregi rezultate din aplicarea frac ției.
(3) În cazul limitelor de pedeaps ă exprimate în ani se aplic ă în mod corespunz ător dispozi țiile alin. (2), transformarea f ăcându-se
între ani și luni.
la calcularea timpului, ziua se socote ște de 24 de ore și săptămâna de 7 zile, iar anul de 12 luni;
luna și anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunz ătoare datei de la care au început
să curgă;
În țelesul unor termeni sau expresii din legea penal ă 221
prin alin. (2) și (3) se stabilesc reguli privind calculul timpului, în unele cazuri în care sunt incidente
prevederile ce reglementeaz ă majorarea sau reducerea pedepselor cu o frac ție.
Art. 187 Pedeaps ă prevăzută de lege. Prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prev ăzută în textul de lege care
incrimineaz ă fapta săvârșită în forma consumat ă, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
expresia „pedeaps ă prevăzută de lege” este folosit ă atât în Partea general ă a Codului penal cât și în
Partea special ă a acestuia;
pedeapsa prev ăzută de lege are ca limite, minimul și maximul special indicat de legiuitor în norma
de incriminare.
DREPT PENAL
PARTEA SPECIAL Ă
FIȘA
NR. 1 OMORUL
Sediul materiei: art. 188 C. pen.
Art. 188. Omorul. (1) Uciderea unei persoane se pedepse ște cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercit ării unor
drepturi.
(2) Tentativa se pedepse ște.
Noțiune – suprimarea vie ții unei persoane, s ăvârșită cu intenție.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale referitoare la dreptul la via ță;
obiectul material: corpul oric ărei persoane în via ță.
2. Subiectul
subiectul activ: poate fi orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă;
participația penală este posibil ă sub toate formele;
încercarea de a determina (instigare negativ ă) o persoan ă, prin constrângere/corupere, s ă comi-
tă o infracțiune de omor constituie infrac țiunea de încercare de a determina s ăvârșirea unei in-
fracțiuni (art. 370 C. pen.); dac ă infracțiunea s-a și săvârșit, persoana care a exercitat actele de
determinare este instigator la infrac țiunea de omor.
subiectul pasiv: orice persoan ă fizică în viață; persoana juridic ă nu poate avea calitatea de subiect
pasiv.
subiectul pasiv trebuie s ă fie diferit de subiectul activ, pentru c ă sinuciderea nu este incriminat ă;
consimțământul victimei la s ăvârșirea omorului nu constituie cauz ă justificativ ă;
dacă subiectul pasiv este:
membru de familie → violență în familie (art. 199 C. pen);
judecător/procuror/membru de familie al acestora sau avocat, iar infrac țiunea se s ăvâr-
șește în Ɵmpul sau în leg ătură cu exercitarea atribu țiilor de serviciu → ultraj judiciar
(art. 279 C. pen);
funcționar public/membru de familie al acestuia, iar infrac țiunea se s ăvârșește în timpul
sau în leg ătură cu exercitarea atribu țiilor de serviciu → ultraj (art. 257 C. pen).
pluralitatea de subiec ți pasivi atrage re ținerea infrac țiunii de omor calificat (unitate legal ă).
226 Drept penal. Partea special ă
3. Latura obiectiv ă
elementul material al infracțiunii de omor poate consta într-o:
acțiune (ne)violent ă;
inacțiune ilicită (trebuie s ă existe o obliga ție legală sau conven țională de a acționa).
urmarea imediat ă: moartea victimei, survenit ă imediat sau la un anumit interval de timp;
legătura de cauzalitate: trebuie ca (in)ac țiunea să reprezinte cauza mor ții.
4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă;
nu intereseaz ă mobilul sau scopul pentru existen ța infracțiunii, dar acestea vor fi avute în vedere la
individualizarea pedepsei;
trebuie să existe inten ția de a ucide, nu inten ția general ă de a vătăma.
NB Se reține tentativ ă la omor dac ă există intenția de a ucide. Altfel, fapta va constitui infrac-
țiunea de lovire sau alte violen țe ori vătămare corporal ă.
Dacă victima a decedat, între omor și loviri sau v ătămări cauzatoare de moarte se distinge
după: zona unde au fost aplicate loviturile, apti tudinea obiectului de a produce moartea,
numărul și intensitatea loviturilor, vârsta și starea de s ănătate.
NB În caz de error in personam sau de aberratio ictus n u s e v a r e ține eroarea drept cauz ă de
neimputabilitate, ci se va re ține infrac țiunea de omor.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele preparatorii, de și posibile, nu sunt incriminate;
tentativa idonee perfect ă și tentativa idonee imperfect ă sunt posibile și se pedepsesc;
tentativa nu se va pedepsi în caz de desistare sau împiedicare a producerii rezultatului;
infracțiunea se consum ă în momentul decesului victimei.
III. PEDEAPSA
infracțiunea se pedepse ște cu închisoarea de la 10 la 20 de ani, la care se adaug ă în mod obligatoriu
interzicerea exercit ării unor drepturi prev ăzute în art. 66 C. pen.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
FIȘA
NR. 2 OMORUL CALIFICAT
Sediul materiei: art. 189 C. pen.
Art. 189. Omorul calificat. (1) Omorul s ăvârșit în vreuna dintre urm ătoarele împrejur ări:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
c) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la r ăspundere penal ă sau de la executarea unei pedepse;
d) pentru a înlesni sau a ascunde s ăvârșirea altei infrac țiuni;
e) de către o persoan ă care a mai comis anterior o infrac țiune de omor sau o tentativ ă la infracțiunea de omor;
f) asupra a dou ă sau mai multor persoane;
g) asupra unei femei gravide;
h) prin cruzimi,
se pedepse ște cu deten țiune pe via ță sau închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercit ării unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepse ște.
Noțiune
omorul săvârșit în vreuna dintre circumstan țele determinate în art. 189 alin. (1)
lit. a)-h) C. pen. (elemente circumstan țiale agravante);
omorul calificat constituie o variant ă agravată a omorului simplu.
NB Dacă există pluralitate de elemente circumstan țiale se va re ține o singur ă infracțiune de omor
calificat, urmând a se indica toate literele incidente.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale referitoare la dreptul la via ță;
obiectul material: corpul persoanei în via ță.
2. Subiectul
subiectul activ: poate fi orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă;
subiectul pasiv: orice persoan ă fizică în viață; persoana juridic ă nu poate avea calitatea de subiect
pasiv.
3. Latura obiectiv ă
elementul material al laturii obiective const ă în uciderea unei persoane aflate în via ță, printr-o
acțiune sau printr-o inac țiune, într-una din urm ătoarele împrejur ări:
cu premeditare, caz în care f ăptuitorul trebuie s ă realizeze acte preparatorii materiale/morale în
intervalul de timp dintre luarea rezolu ției infracționale și desfășurarea activit ății infracționale; pre-
228 Drept penal. Partea special ă
meditarea se poate re ține și în caz de error in personam/aberratio ictus ; premeditarea este com-
patibilă cu starea de provocare și reprezint ă o circumstan ță personal ă;
din interes material, ceea ce presupune s ăvârșirea omorului în scopul ob ținerii de c ătre făptuitor,
ulterior (esen țial) săvârșirii faptei, în mod direct și pe cale aparent legal ă, a unei sume de bani sau a altui
folos de natur ă patrimonial ă; nu se va re ține infracțiunea de omor calificat s ăvârșit în aceast ă împreju-
rare dacă se urmărește un alt scop, chiar dac ă ulterior f ăptuitorul are un folos ca urmare a decesului
victimei; dac ă folosul material se ob ține în aceea și împrejurare cu s ăvârșirea omorului în vederea însu șirii
unor bunuri, se re ține omorul în forma agravat ă prevăzută la lit. d) în concurs cu tâlh ăria → variantele
agravate de la lit. b) și d) sunt incompatibile; nu conteaz ă dacă folosul material este efectiv ob ținut; se
poate reține premeditarea și în cazul acestei agravante; interesul material poate fi re ținut și în cazul error
in personam/aberratio ictus; este o circumstan ță personală care poate deveni real ă;
pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la r ăspundere penal ă sau de la
executarea unei pedepse, situa ție în care este suficient ca scopul s ă fie urmărit, fără să intereseze
dacă acesta este realizat efectiv ; în cazul sustragerii de la executarea unei pedepse, trebuie s ă nu fi
intervenit o cauz ă care înlătură executarea pedepsei ori consecin țele condamn ării; este o cir-
cumstanță personal ă, dar poate deveni una real ă;
pentru a înlesni sau a ascunde s ăvârșirea unei alte infrac țiuni; în cazul înlesnirii, omorul reprezint ă
infracțiunea mijloc; este necesar s ă existe o hot ărâre de a s ăvârși o altă infracțiune (infrac țiunea
scop) luat ă de făptuitor sau de ter ț, fără participarea f ăptuitorului; nu conteaz ă dacă infracțiunea
scop a fost efectiv s ăvârșită, putând r ămâne și în faza actelor preg ătitoare/tentativei; dac ă infracțiu-
nea scop a fost s ăvârșită, va fi reținută în concurs real cu omorul calificat; în cazul ascunderii s ăvâr-
șirii unei alte infrac țiuni, trebuie ascuns ă o infracțiune (nu o contraven ție) deja comis ă, indiferent de
forma participa ției; în aceast ă situație va exista concurs real între omor calificat și infracțiunea
comisă anterior; înlesnirea sau ascunderea s ăvârșirii unei alte infrac țiuni reprezint ă o circumstan ță
personală, dar poate deveni o circumstan ță reală;
de către o persoan ă care a mai comis anterior o infrac țiune de omor sau o tentativ ă la infracțiunea
de omor; în această situație făptuitorul trebuie s ă fi săvârșit anterior o infrac țiune de omor/omor cali-
ficat sau de ultraj/ultraj judiciar, în forma care absoarbe omorul, indiferent de forma participa ției; nu
se reține acest element circumstan țial agravant pentru uciderea ori v ătămarea nou-n ăscutului s ăvâr-
șită de mamă, uciderea din culp ă, uciderea la cererea victimei ori pentru moartea praeterinten ționată
a victimei unei alte infrac țiuni; spre deosebire de cazul omorului asupra a dou ă sau mai multor per-
soane, faptele sunt s ăvârșite în împrejur ări diferite; dac ă, cu aceea și ocazie, dup ă o încercare nereu șită
de a ucide o persoan ă, făptuitorul repet ă lovitura și ucide, tentativa se absoarbe în omorul consumat;
trebuie ca pentru prima infrac țiune de omor s ă nu existe cauz ă justificativ ă/de neimputabilitate sau s ă
nu se fi dispus reabilitarea judec ătorească; dacă pentru prima infrac țiune de omor exist ă o hotărâre
judecătorească definitivă, a doua infrac țiune de omor va fi s ăvârșită în stare de recidiv ă postcondam-
natorie/postexecutorie (dac ă nu s-a împlinit termenul de reabilitare); dac ă pentru infrac țiunea de
omor anterioar ă nu a fost pronun țată o hotărâre judec ătorească definitivă, aceasta va fi re ținută în
concurs cu omorul calificat; reprezint ă o circumstan ță personal ă, dar poate deveni real ă cu privire la
participan ții care au mai s ăvârșit anterior o infrac țiune de omor în form ă tentată/consumat ă;
asupra a dou ă sau mai multor persoane; trebuie ca ac țiunea să fie îndreptat ă împotriva a dou ă sau
mai multor persoane și să aibă ca rezultat decesul a cel pu țin 2 persoane, în aceea și împrejurare și
Omorul calificat 229
cu aceeași ocazie, indiferent dac ă se realizeaz ă printr-o unic ă (in)acțiune sau prin (in)ac țiuni dis-
tincte; unitatea legal ă este dată de unitatea de împrejurare; dac ă nicio victim ă nu decedeaz ă, se va
reține tentativa la omor calificat; dac ă moare doar o victim ă, se va re ține o singur ă infracțiune de
omor consumat simplu sau ca lificat, dar nu în forma agravat ă de la lit. f), în concurs cu tentativa la
omor simplu/calificat, cu excep ția lit. f); dac ă mor dou ă victime din trei sau mai multe vizate, se va
reține o singur ă infracțiune de omor calificat în forma agravat ă de la lit. f), în care sunt absorbite și
celelalte tentative; reprezint ă o circumstan ță reală;
asupra unei femei gravide; dacă infractorul nu cunoa ște starea de graviditate, nu exist ă omor în
forma calificat ă prevăzută de lit. g), dar se va re ține aceast ă agravant ă dacă făptuitorul trebuia și
putea să o cunoasc ă; în caz de error in personam/aberratio ictus nu se re ține agravanta; nu se va
reține aceast ă agravant ă nici dacă făptuitorul credea, în mod neîntemeiat, c ă victima era îns ăr-
cinată; reprezint ă o circumstan ță reală;
prin cruzimi, adică prin provocarea de suferin țe fizice sau psihice prelungite în timp; actele de cruzime
trebuie să existe înainte de deces sau înainte de cunoa șterea decesului; nu se va re ține circumstan ța
agravantă generală de la art. 77 lit. b) teza I C. pen., dar se poate re ține art. 77 lit. b) teza a II-a
C. pen. (supunerea victimei la tratamente degradante) în cazul s ăvârșirii unui omor atât prin cruzimi,
cât și prin supunerea victimei la tratamente degradante; reprezint ă o circumstan ță reală.
NB Circumstan țele personale de la lit. a)-d) pot deveni reale în m ăsura în care ceilal ți participan ți
la săvârșirea infrac țiunii le-au cunoscut și au acționat în acela și scop cu autorul.
Circumstan țele reale de la lit. f)-h) se r ăsfrâng asupra celorlal ți participan ți dacă aceștia le-au
cunoscut/prev ăzut.
urmarea imediat ă: moartea victimei, survenit ă imediat sau la un anumit interval de timp;
legătura de cauzalitate: trebuie ca (in)ac țiunea să reprezinte cauza mor ții.
4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele preparatorii, de și posibile, nu sunt incriminate;
tentativa idonee perfect ă și tentativa idonee imperfect ă sunt posibile și se pedepsesc;
tentativa nu se va pedepsi în caz de desistare sau împiedicare a producerii rezultatului;
infracțiunea se consum ă în momentul decesului victimei.
III. PEDEAPSA
infracțiunea se pedepse ște cu deten țiune pe via ță sau închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea
exercitării unor drepturi prev ăzute la art. 66 C. pen.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
FIȘA
NR. 3 UCIDEREA LA CEREREA VICTIMEI
Sediul materiei: art. 190 C. pen.
Art. 190. Uciderea la cererea victimei. Uciderea s ăvârșită la cererea explicit ă, serioasă, conștientă și repetată a victimei care
suferea de o boal ă incurabil ă sau de o infirmitate grav ă atestată medical, cauzatoare de suferin țe permanente și greu de suportat,
se pedepse ște cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Noțiune – uciderea s ăvârșită la cererea explicit ă (neechivoc ă), serioasă (nu în glum ă),
conștientă (făcută de o persoan ă aflată în deplin ătatea facult ăților mintale), repetat ă
(cel puțin de dou ă ori) a victimei care suferea de o boal ă incurabil ă sau de o infirmitate
gravă atestată medical, cauzatoare de suferin țe permanente și greu de suportat.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la via ța persoanei și la dreptul la via ță;
obiectul material: corpul persoanei în via ță.
2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă;
participația este posibil ă sub toate formele.
subiectul pasiv: orice persoan ă fizică în viață, responsabil ă, care sufer ă de o boal ă incurabil ă/in-
firmitate grav ă atestată medical, în mod obligatoriu cauzatoare de suferin țe fizice/psihice permanente
și greu de suportat;
NB Boala incurabil ă presupune un caracter incurabil, care poate fi dovedit prin orice mijloc ști-
ințific de prob ă; infirmitatea grav ă atestată medical trebuie s ă fie atestat ă medical înainte de
comiterea faptei, nu ulterior, iar f ăptuitorul trebuie s ă cunoască atestarea; trebuie îndeplinit ă
încă o condiție: boala sau infirmitatea s ă provoace suferin țe fizice/psihice permanente și greu
de suportat, neexistând nicio șansă de ameliorare.
nu conteaz ă dacă victima este sau nu membru de familie (neputându-se re ține art. 199 C. pen.),
nici dacă era capabil ă sau nu să-și suprime singur ă viața.
3. Latura obiectiv ă
elementul material: poate consta într-o ac țiune violent ă/neviolent ă sau într-o inac țiune ilicit ă,
atunci când exist ă obligația legală sau conven țională de a acționa, în scopul uciderii unei persoane;
urmarea imediat ă: moartea victimei;
legătura de cauzalitate : trebuie s ă fie dovedit ă.
Uciderea la cererea victimei 231
NB Eutanasia activ ă/pasivă nu se confund ă cu sinuciderea asistat ă medical, ce presupune ajutorul
dat de către un medic unui bolnav ce încearc ă să se sinucid ă, oferindu-i sau indicându-i mij-
loace letale → în acest caz ne afl ăm în prezen ța infracțiunii de determinare sau înlesnire a
sinuciderii (art. 191 C. pen.).
4. Latura subiectiv ă
numai inten ție directă.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele preparatorii și tentativa sunt posibile, dar neincriminate;
infracțiunea se consum ă în momentul mor ții victimei.
III. PEDEAPSA
infracțiunea se pedepse ște cu închisoarea de la unu la 5 ani.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
NB Consimțământul nu este cauz ă justificativ ă (consimțământul victimei schimb ă doar încadrarea
juridică)
NB Nu suntem în prezen ța infracțiunii de ucidere la cererea victimei, ci a infrac țiunii de omor,
dacă:
nu există cererea victimei;
există cererea victimei, dar nu a fost adresat ă făptuitorului, care ucide victima din alte con-
siderente;
există cererea victimei, dar nu are caracter repetat;
există cererea victimei, dar victima nu era lucid ă când a formulat cererea.
NB Uciderea la cererea victimei este o form ă atenuant ă a omorului; în cazul în care victima nu
moare, nu se va re ține infrac țiunea contra s ănătății/integrit ății, deoarece caracterul nejusti-
ficat este înl ăturat, pentru c ă există consimțământul persoanei v ătămate.
FIȘA
NR. 4 DETERMINAREA SAU ÎNLESNIREA SINUCIDERII
Sediul materiei: art. 191 C. pen.
Art. 191. Determinarea s au înlesnirea sinuciderii. (1) Fapta de a determina sau înlesni sinuciderea unei persoane, dac ă
sinuciderea a avut loc, se pedepse ște cu închisoarea de la 3 la 7 ani.
(2) Când fapta prev ăzută în alin. (1) s-a s ăvârșit față de un minor cu vârsta cuprins ă între 13 și 18 ani sau fa ță de o persoan ă cu
discernământ diminuat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 10 ani.
(3) Determinarea sau în lesnirea sinuciderii, s ăvârșită față de un minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani sau fa ță de o persoan ă
care nu a putut s ă-și dea seama de consecin țele acțiunilor sau inac țiunilor sale ori nu putea s ă le controleze, dac ă sinuciderea a
avut loc, se pedepse ște cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercit ării unor drepturi.
(4) Dacă actele de determinare sau înlesnire prev ăzute în alin. (1)-(3) au fost urmate de o încercare de sinucidere, limitele
speciale ale pedepsei se reduc la jum ătate.
Noțiune
A. Varianta tip
fapta de a determina sau de a înlesni sinuciderea unei persoane, dac ă sinuciderea
a avut loc.
B. Variante agravate
fapta de a determina sau de a înlesni sinuciderea unei persoane s-a s ăvârșit față de
un minor cu vârsta cuprins ă între 13 și 18 ani sau fa ță de o persoan ă cu discern ământ
diminuat, dac ă sinuciderea a avut loc;
fapta de a determina sau de a înlesni sinuciderea unei persoane s-a s ăvârșit față de
un minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani ori fa ță de o persoan ă care nu a putut
să-și dea seama de consecin țele acțiunilor sau inac țiunilor sale ori nu putea s ă le
controleze, dac ă sinuciderea a avut loc.
C. Varianta atenuat ă
actele de determinare sau înlesnire prev ăzute în alin. (1)-(3) al e art. 191 C. pen. au
fost urmate de o încercare de sinucidere.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic special: viața persoanei și relațiile sociale privitoare la dreptul la via ță;
obiectul material : nu există.
1.2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă;
participația este posibil ă în toate formele.
Determinarea sau înlesnirea sinuciderii 233
subiectul pasiv: orice persoan ă fizică, majoră, cu discern ământ;
persoana care se sinucide sau care încearc ă să se sinucid ă nu comite aceast ă infracțiune.
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material constă numai într-o ac țiune (nu și inacțiune) prin care se realizeaz ă:
determinarea sinuciderii → convingerea unei persoane s ă se sinucid ă; hotărârea de a se sinu-
cide este luat ă de victim ă ca urmare a ac țiunii de determinare a sinuciderii;
înlesnirea sinuciderii → ajutorul acordat de c ătre făptuitor victimei pentru ca aceasta s ă pună în
aplicare hot ărârea de a se sinucide.
dacă se realizeaz ă atât acte de determinare, cât și de înlesnire a sinuciderii → o singură infrac-
țiune.
NB Atât în cazul determin ării, cât și în cel al înlesnirii, suprimarea trebuie realizat ă numai de sinu-
cigaș; dacă există participare nemijlocit ă la suprimarea vie ții victimei, atunci putem vorbi des-
pre omor simplu/calificat; determinarea nu trebuie realizat ă prin acte de constrângere, altfel
suntem în prezen ța infracțiunii de omor, pentru c ă victima nu a avut libertatea de a decide.
urmarea imediat ă: sinuciderea victimei;
legătura de cauzalitate : trebuie s ă existe și să fie dovedit ă.
1.4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă;
nu intereseaz ă mobilul sau scopul s ăvârșirii faptei.
NB Dacă sinuciderea se produce ca urmare a unei lipsiri de libertate sau a unui viol, se re ține con-
cursul între aceste infrac țiuni și infracțiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii numai
dacă făptuitorul ac ționează cu intenție directă sau indirect ă atât în scopul lipsirii de libertate
și al violului, cât și în cel al determin ării sau înlesnirii sinuciderii; dac ă lipsirea de libertate sau
violul a avut ca urmare praeterinten ționată sinuciderea, se va re ține numai lipsirea de liber-
tate sau violul (în forme tip/agravate), deoarece determinarea sau înlesnirea sinuciderii se
comite numai cu inten ție.
2. Variante agravate
fapta de a determina sau de a înlesni sinuciderea unei persoane s-a s ăvârșit față de un minor cu
vârsta cuprins ă între 13 și 18 ani sau fa ță de o persoan ă cu discern ământ diminuat, dac ă sinuciderea
a avut loc;
fapta de a determina sau de a înlesn i sinuciderea unei persoane s-a s ăvârșit față de un minor care nu
a împlinit vârsta de 13 ani ori fa ță de o persoan ă care nu a putut s ă-și dea seama de consecin țele
acțiunilor sau inac țiunilor sale ori nu putea s ă le controleze, dac ă sinuciderea a avut loc;
subiectul pasiv este circumstan țiat → minor cu vârsta cuprins ă între 13 și 18 ani sau persoan ă cu
discernământ diminuat (prima variant ă agravată), respectiv minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani
sau persoan ă lipsită de discern ământ (a doua variant ă agravant ă);
234 Drept penal. Partea special ă
vârsta ori starea victimei trebuie cunoscute de c ătre făptuitor; în caz de eroare (necunoa ștere) se va
reține numai varianta tip.
3. Varianta atenuat ă
actele de determinar e sau înlesnire prev ăzute în alin. (1)-(3) ale art. 191 C. pen. au fost urmate de
o încercare de sinucidere.
se va reține varianta atenuat ă a infracțiunii în forma sa tipic ă, precum și în forma agravat ă dacă
urmarea imediat ă a determin ării sau înlesnirii sinuciderii a fost doar încercarea nereu șită a
victimei de a se sinucide.
NB Dacă, după determinarea sinuciderii și efectuarea de c ătre sinuciga ș a unor acte prin care
urmărește să-și suprime via ța, făptuitorul intervine și-l salveaz ă pe sinuciga ș, nu se re ține
tentativa la infrac țiunea de determinarea sau înlesnirea sinuciderii, nici cauza de nepedepsire
a tentativei constând în împiedicarea producerii rezultatului, c ăci infracțiunea s-a consumat
deja în momentul încerc ării de sinucidere.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele preparatorii sunt posibile, dar nu sunt incriminate;
tentativa este posibil ă, dar neincriminat ă;
consumarea infrac țiunii are loc în momentul sinuciderii sau al încerc ării de sinucidere, în varianta sa
atenuată.
III. PEDEAPSA
varianta tip a infrac țiunii se pedepse ște cu închisoarea de la 3 la 7 ani;
în cazul primei variante agravate pedeapsa este închisoarea de la 5 la 10 ani;
cea de-a doua variant ă agravată se pedepse ște cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea
exercitării unor drepturi;
în ipoteza variantei atenuate limitele speciale (nu și limitele pentru care poate fi aplicat ă pedeapsa
complementar ă) ale pedepsei se reduc la jum ătate.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
FIȘA
NR. 5 UCIDEREA DIN CULP Ă
Sediul materiei: art. 192 C. pen.
Art. 192. Uciderea din culp ă. (1) Uciderea din culp ă a unei persoane se pedepse ște cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Uciderea din culp ă ca urmare a nerespect ării dispozi țiilor legale ori a m ăsurilor de prevedere pentru exerci țiul unei profesii
sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activit ăți se pedepse ște cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Când înc ălcarea
dispozițiilor legale ori a m ăsurilor de prevedere constituie prin ea îns ăși o infrac țiune se aplic ă regulile privind concursul de
infracțiuni.
(3) Dacă prin fapta s ăvârșită s-a cauzat moartea a dou ă sau mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei prev ăzute în
alin. (1) și alin. (2) se majoreaz ă cu jumătate.
Noțiune
A. Varianta tip
suprimarea vie ții unei persoane, s ăvârșită din culpă, prin acțiuni sau inac țiuni ale
făptuitorului.
B. Variante agravate
uciderea din culp ă săvârșită ca urmare a nerespect ării dispozi țiilor legale sau a
măsurilor de prevedere pentru exerci țiul unei profesii sau meserii ori pentru efectua-
rea unei anumite activit ăți;
uciderea din culp ă a două sau mai multor persoane.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic special: viața persoanei și relațiile sociale privitoare la dreptul la via ță;
obiectul material: corpul persoanei aflate în via ță.
1.2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă;
este posibil ă participația proprie sub forma coautoratului în cazul re ținerii culpei comune a mai
multor persoane la s ăvârșirea faptei tipice;
este posibil ă participația improprie : persoanele care au determinat, înlesnit sau ajutat cu inten-
ție la săvârșirea uciderii din culp ă vor fi sanc ționate pentru instigare, respectiv pentru compli-
citate la infrac țiunea de omor.
subiectul pasiv: orice persoan ă fizică în viață; persoana juridic ă nu poate fi subiect pasiv.
pluralitatea de subiec ți pasivi nu determin ă reținerea unui concurs de infrac țiuni, ci a variantei
agravate a uciderii din culp ă, prevăzută la art. 192 alin. (3) C. pen. (unitate legal ă).
236 Drept penal. Partea special ă
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material : constă într-o acțiune sau inac țiune ilicită de suprimare a vie ții unei persoane;
urmarea imediat ă: moartea victimei;
legătura de cauzalitate: trebuie s ă existe și să fie dovedit ă.
1.4. Latura subiectiv ă
culpă simplă sau cu prevedere.
NB Fapta nu este tipic ă dacă există culpa exclusiv ă a persoanei v ătămate; fapta îns ă este tipic ă
dacă există culpa concurent ă a persoanei v ătămate.
2. Variante agravate
uciderea din culp ă săvârșită ca urmare a nerespect ării dispozi țiilor legale sau a m ăsurilor de preve-
dere pentru exerci țiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activit ăți
[art. 192 alin. (2) C. pen.];
este necesar ca prin acte normative s ă fie stabilite reguli privind exercitarea profesiei, meseriei
sau efectuarea activit ății;
nu conteaz ă dacă subiectul activ este calificat sau nu pent ru exercitarea profesiei, meseriei sau
activității;
fapta trebuie s ă fie săvârșită în timpul exercit ării profesiei, meseriei sau a activit ății, cu neres-
pectarea regulilor;
fapta să fie urmarea nerespect ării dispozi țiilor legale;
când încălcarea dispozi țiilor legale ori a m ăsurilor de prevedere constituie prin ea îns ăși o infrac-
țiune se aplic ă regulile privind concursul de infrac țiuni.
uciderea din culp ă a două sau mai multor persoane [a rt. 192 alin. (3) C. pen.];
pluralitatea subiec ților pasivi nu determin ă o pluralitate de infrac țiuni, ci re ținerea variantei
agravate la infrac țiunea de ucidere din culp ă;
poate privi atât infrac țiunea tip, cât și prima variant ă agravată.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele preparatorii nu sunt posibile;
tentativa nu este posibil ă;
singura form ă a infracțiunii de ucidere din culp ă este cea consumat ă; momentul consum ării infrac-
țiunii este cel al mor ții victimei;
nu poate îmbr ăca formă continuă sau continuat ă;
poate constitui o infrac țiune progresiv ă, de exemplu: un prim rezultat const ă în săvârșirea infrac-
țiunii de vătămare corporal ă din culpă, iar rezultatul mai grav const ă în decesul survenit la un anumit
interval de timp, urmare a v ătămării corporale (este o infrac țiune progresiv ă, fără a fi praeterinten-
ționată).
Uciderea din culp ă 237
III. PEDEAPSA
forma tip a infrac țiunii se pedepse ște cu închisoarea de la unu la 5 ani;
prima variant ă agravată se pedepse ște cu închisoarea de la 2 la 7 ani;
varianta agravat ă determinat ă de pluralitatea subiec ților pasivi presupune c ă limitele speciale ale
pedepsei prev ăzute în alin. (1) și alin. (2) pentru forma tipic ă și pentru prima form ă agravată se
majoreaz ă cu jumătate.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
FIȘA
NR. 6 LOVIREA SAU ALTE VIOLEN ȚE
Sediul materiei: art. 193 C. pen.
Art. 193. Lovirea sau alte violen țe. (1) Lovirea sau orice acte de violen ță cauzatoare de suferin țe fizice se pedepsesc cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amend ă.
(2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectat ă sănătatea unei persoane, a c ărei gravitate este evaluat ă prin zile
de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepse ște cu închisoare de la 6 l uni la 5 ani sau cu amend ă.
(3) Acțiunea penal ă se pune în mi șcare la plângerea prealabil ă a persoanei v ătămate.
Noțiune
A. Varianta tip
lovirea sau orice acte de violen ță cauzatoare de suferin țe fizice.
B. Varianta agravat ă
lovirile sau violen țele prin care se produc leziuni traumatice sau este afectat ă
sănătatea unei persoane, a c ăror gravitate este evaluat ă prin zile de îngrijiri medicale
de cel mult 90 de zile.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la integritatea fizic ă sau sănătatea persoanei;
obiectul material: corpul persoanei în via ță.
1.2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă;
pot fi subiec ți activi părinții care exercit ă violențe asupra copiilor, putându-se re ține concursul
cu rele tratamente aplicate minorului (art. 197 C. pen.);
dacă subiectul activ are calitatea de func ționar public, putem avea alt ă încadrare juridic ă a fap-
tei, spre exemplu, purtare abuziv ă (art. 296 C. pen.);
participația penală este posibil ă în toate formele (coautorat , instigare, complicitate).
subiectul pasiv: persoana fizic ă în viață;
dacă faptele sunt s ăvârșite asupra unei persoane decedate putem vorbi despre infrac țiunea de
profanare de cadavre sau mo rminte (art. 383 C. pen.);
consimțământul subiectului pasiv constituie cauz ă justificativ ă, pentru c ă infracțiunea de loviri
sau alte violen țe nu este o infrac țiune contra vie ții;
Lovirea sau alte violen țe 239
dacă subiectul pasiv este membru de familie, suntem în prezen ța unei alte infrac țiuni, anume
violența în familie [art. 199 alin. (1) C. pen.];
dacă subiectul pasiv are calitatea de judec ător, procuror sau rud ă a acestora, iar fapta este
comisă în legătură cu exercitarea atribu țiilor de serviciu ale magistratului, în scop de intimidare,
se va reține altă infracțiune, aceea de ultraj judiciar (art. 279 C. pen.); aceea și soluție se aplic ă și
pentru avocat, dac ă acesta este subiect pasiv al infrac țiunii;
dacă subiectul pasiv este un func ționar public, aflat în exerci țiul atribuțiilor de serviciu, sau o rud ă
a acestuia, iar fapta este s ăvârșită în legătură cu atribu țiile de serviciu, în scop de intimidare sau de
răzbunare, suntem în prezen ța unei alte infrac țiuni, aceea de ultraj (art. 257 C. pen.);
pluralitatea de subiec ți pasivi determin ă reținerea unei pluralit ăți de infrac țiuni;
în caz de aberratio ictus sau error in personam , eroarea nu înl ătură caracterul penal al faptei,
aceasta fiind în continuare infrac țiune.
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material: constă în lovirea sau exercitarea oric ăror alte violen țe fizice sau psihice cauza-
toare de suferin țe fizice;
se poate realiza fie printr-o ac țiune direct ă ori indirect ă, fie printr-o inac țiune;
nu este obligatoriu s ă existe contact fizic ( spre exemplu, poate consta într-o sperietur ă, pulveri-
zarea unui spray lacrimogen etc .).
urmarea imediat ă: constă numai în suferin țele fizice cauzate prin loviri sau alte violen țe, nu și în
suferințe psihice; fapta nu este tipic ă dacă urmarea imediat ă presupune numai suferin ța psihică a
victimei; pentru a nu fi în prezen ța variantei agravate a infrac țiunii, este necesar ca urmarea imedia-
tă să nu se concretizeze în zile de îngrijiri medicale.
legătura de cauzalitate:
în cazul lovirii, leg ătura de cauzalitate rezult ă din materialitatea faptei, suferin ța fizică fiind
prezumat ă;
în cazul altor violen țe, legătura de cauzalitate trebuie dovedit ă.
1.4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă;
nu conteaz ă scopul sau mobilul s ăvârșirii infracțiunii.
2. Varianta agravat ă
lovirile sau violen țele prin care se produc leziuni traumatice sau este afectat ă sănătatea unei per-
soane, a c ăror gravitate este evaluat ă prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile [art. 193
alin. (2) C. pen.].
se caracterizeaz ă prin aceea c ă urmarea imediat ă presupune c ă suferințele fizice se concreti-
zează în zile de îngrijiri medicale, care nu trebuie s ă depășească 90 de zile; dac ă suferințele fizice
nu necesit ă nicio zi de îngrijiri medicale, suntem în prezen ța formei tip a infrac țiunii; dacă sunt
240 Drept penal. Partea special ă
necesare mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale se re ține infrac țiunea de v ătămare cor-
porală;
numărul de zile de îngrijiri medicale nu se identific ă cu numărul de zile de spitalizare și nici cu
numărul de zile de concediu medical;
sub aspectul laturii subiective, varianta agravat ă presupune s ăvârșirea faptei cu inten ție directă
sau indirect ă ori cu praeterinten ție (numărul zilelor de îngrijiri medicale spore ște odată cu
trecerea timpului).
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele preparatorii sunt posibile, dar nu sunt incriminate;
tentativa este posibil ă, dar nu este incriminat ă;
fapta se consum ă în momentul exercit ării lovirilor sau violen țelor cauzatoare de suferin țe fizice sau
în momentul producerii v ătămărilor care necesit ă 90 de zile de îngrijiri medicale, în cazul variantei
agravate;
poate avea form ă continuat ă, caz în care se epuizeaz ă după ultimul act de violen ță efectuat;
dacă au fost aplicate mai multe loviri în aceea și împrejurare, se re ține o infrac țiune unică.
NB Infracțiunea de loviri sau alte violen țe este absorbit ă în mod natural în infrac țiunea de v ătă-
mare corporal ă și în cea de omor, dar nu mereu, ci numai dac ă acestea au fost comise prin
loviri sau prin alte violen țe; de asemenea, este absorbit ă de tâlhărie, ultraj, ultraj judiciar;
lovirea sau alte violen țe absoarbe infrac țiunea de amenin țare numai dac ă, imediat dup ă
amenințare, are loc lovirea; în caz contrar, se re ține concursul între infrac țiunile de amenin-
țare și lovire sau alte violen țe.
III. PEDEAPSA
forma tipic ă a infracțiunii se pedepse ște cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amend ă;
varianta agravat ă se pedepse ște cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amend ă.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare la plângerea prealabil ă a persoanei v ătămate, deci numai retra-
gerea plângerii prealabile înl ătură răspunderea penal ă.
NB Dacă subiectul pasiv este membru de familie ac țiunea penal ă poate fi pus ă în mișcare și din
oficiu → numai împ ăcarea poate înl ătura răspunderea penal ă; dacă subiectul pasiv este o
persoană lipsită de capacitate de exerci țiu sau cu capacitate de exerci țiu restrâns ă, care nu este
membru de familie, ac țiunea penal ă poate fi pus ă în mișcare și din oficiu, îns ă împăcarea nu
este posibil ă, pentru c ă împăcarea este prev ăzută de lege numai pentru membrii de familie.
FIȘA
NR. 7 VĂTĂMAREA CORPORAL Ă
Sediul materiei: art. 194. C. pen.
Art. 194. V ătămarea corporal ă.(1) Fapta prev ăzută în art. 193, care a cauzat vreuna dintre urm ătoarele consecin țe:
a) o infirmitate;
b) leziuni traumatice sau afectarea s ănătății unei persoane, care au necesi tat, pentru vindecare, mai mu lt de 90 de zile de îngrijiri
medicale;
c) un prejudiciu estetic grav și permanent;
d) avortul;
e) punerea în primejdie a vie ții persoanei,
se pedepse ște cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Când fapta a fost s ăvârșită în scopul producerii uneia dintre consecin țele prevăzute în alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. c), pedeapsa
este închisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) Tentativa la infrac țiunea prev ăzută în alin. (2) se pedepse ște.
Noțiune
A. Varianta tip
lovirea sau alte acte de violen ță săvârșite prin ac țiuni sau inac țiuni care au provo-
cat victimei vreuna dintre consecin țele prevăzute la art. 194 alin. (1) lit. a)-e) C. pen.
B. Varianta agravat ă
fapta a fost s ăvârșită în scopul de a produce o infirmitate, leziuni traumatice sau
afectarea s ănătății unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de
90 de zile de îngrijiri medicale sau un prejudiciu estetic grav și permanent.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la integritatea fizic ă sau sănătatea persoanei;
obiectul material: corpul persoanei în via ță.
1.2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă;
participația penală este posibil ă în toate formele.
subiectul pasiv: persoana fizic ă în viață;
pluralitatea de subiec ți pasivi determin ă reținerea unei pluralit ăți de infrac țiuni;
dacă subiectul pasiv este membru de familie suntem în prezen ța infracțiunii de violen ță în fami-
lie [art. 199 alin. (1) C. pen.];
242 Drept penal. Partea special ă
dacă subiectul pasiv este un judec ător, procuror sau o rud ă a acestora, iar fapta este comis ă în
legătură cu exercitarea atribu țiilor de serviciu ale magistratului, în scop de intimidare, se va
reține infrac țiunea de ultraj judiciar (art. 279 C. pen.); aceea și soluție se aplic ă și în cazul în care
subiectul pasiv are ca litatea de avocat;
dacă subiectul pasiv este un func ționar public sau o rud ă a acestuia, iar fapta este comis ă în
legătură cu exercitarea atribu țiilor de serviciu, în scop de intimidare sau de r ăzbunare, se va
reține infrac țiunea de ultraj (art. 257 C. pen.).
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material: constă într-o ac țiune direct ă sau indirect ă ori într-o inac țiune prin care se
produce o v ătămare integrit ății fizice ori s ănătății unei persoane;
urmarea imediat ă: consecin țele acțiunii sau inac țiunii pot fi:
o infirmitate → handicap fizic (pierderea unui sim ț, organ) sau psihic ( epilepsie, de exemplu ),
care poate s ă apară imediat sau dup ă un anumit timp;
leziuni traumatice sau afectarea s ănătății unei persoane, care necesit ă, pentru vindecare, mai
mult de 90 de zile de îngrijiri medicale → se reține vătămarea corporal ă și dacă durata îngrijirilor
s-a prelungit peste 90 zile din cauza aplic ării cu întârziere a tratamentului, subiectul pasiv fiind
de bună-credință; lovirea, cu consecin ța îngrijirilor mai mult de 90 zile, constituie v ătămare cor-
porală, chiar dac ă leziunea s-a produs în locul în care subiectul pasiv mai suferise o fractur ă, în
lipsa căreia durata de vindecar e ar fi fost mai mic ă de 90 zile;
un prejudiciu este Ɵc grav și permanent → cerința esențială este ca prejudiciul estetic s ă fie grav
și permanent;
avortul → întreruperea cursului normal al sarcinii și expulzarea produsului de concep ție; făp-
tuitorul trebuie s ă fi știut sau s ă fi prevăzut că victima era îns ărcinată; nu exist ă concurs ideal
între vătămarea corporal ă având ca urmare avortul și întreruperea cursului sarcinii având ca
urmare vătămarea corporal ă;
punerea în primejdie a vie ții persoanei → întrucât f ăptuitorul urm ărește vătămarea integrit ății
corporale a victimei, punerea în primejdie a vie ții acesteia se realizeaz ă din culpă; dacă leziunile
se agraveaz ă și subiectul pasiv decedeaz ă, se va reține infrac țiunea de loviri sau v ătămări cauza-
toare de moarte.
legătura de cauzalitate: trebuie să existe și să fie dovedit ă.
1.4. Latura subiectiv ă
intenție indirect ă sau praeterinten ție;
nu intereseaz ă mobilul sau scopul s ăvârșirii faptei.
NB Dacă există scopul (inten ție directă) punerii în primejdie a vie ții, se va re ține tentativa la in-
fracțiunea de omor/omor calificat, s ăvârșită cu intenție indirect ă, iar nu vătămarea corporal ă;
dacă există scopul (inten ție directă) producerii avortului, se va re ține concursul între infrac-
țiunea de v ătămare corporal ă în formă tip și cea de întrerupere a cursului sarcinii.
Vătămarea corporal ă 243
2. Varianta agravat ă
fapta a fost s ăvârșită în scopul de a produce o infirmitate, leziuni traumatice sau afectarea s ănă-
tății unei persoane, care au necesitat, pentru vinde care, mai mult de 90 de zile de îngrijiri me-
dicale sau un prejudiciu estetic grav și permanent [art. 194 alin. (2) C. pen.].
varianta agravat ă se caracterizeaz ă prin scopul urm ărit de făptuitor: sub aspectul laturii
subiective, aceasta poate fi s ăvârșită numai cu inten ție directă.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele preparatorii sunt posibile, dar neincriminate;
tentativa este posibil ă, dar neincriminat ă la infracțiunea tip, s ăvârșită cu intenție indirect ă;
tentativa nu este posibil ă atunci când infrac țiunea este s ăvârșită cu praeterinten ție;
tentativa este posibil ă și incriminat ă atunci când fapta este s ăvârșită cu inten ție directă, adică în
cazul variantei agravate;
infracțiunea se consum ă în momentul producerii uneia dintre consecin țele acțiunii sau inac țiunii, ce
reprezintă urmarea periculoas ă;
vătămarea corporal ă poate avea form ă continuat ă, momentul epuiz ării fiind acela al exercit ării
ultimelor acte de violen ță;
poate fi infrac țiune progresiv ă, când urm ările se agraveaz ă în timp;
dacă făptuitorul aplic ă mai multe lovituri în aceea și împrejurare, se re ține o infrac țiune unică;
vătămarea corporal ă este absorbit ă de infrac țiunile de loviri sau v ătămări cauzatoare de moarte,
tâlhărie în varianta agravat ă, ultraj și ultraj judiciar.
NB Fapta va fi re ținută ca infrac țiune și în caz de error in personam sau aberratio ictus – eroarea
nu înlătură caracterul penal al faptei.
III. PEDEAPSA
vătămarea corporal ă în forma sa tip se pedepse ște cu închisoarea de la 2 la 7 ani;
pentru varianta agravat ă pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani;
tentativa la infrac țiunea în form ă agravată se pedepse ște.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu; nu este posibil ă împăcarea, pentru c ă nu este pre-
văzută de lege.
FIȘA
NR. 8 LOVIRILE SAU V ĂTĂMĂRILE
CAUZATOARE DE MOARTE
Sediul materiei: art. 195 C. pen.
Art. 195. Lovirile sau v ătămările cauzatoare de moarte. Dacă vreuna dintre faptele prev ăzute în art. 193 și art. 194 a avut
ca urmare moartea victimei, pedeapsa est e închisoarea de la 6 la 12 ani.
Noțiune – faptele ce constituie infrac țiunile de lovire sau alte violen țe și vătămare cor-
porală, ce au avut ca urmare praeterinten ționată moartea victimei.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la via ța, integritatea fizic ă sau sănătatea persoanei;
obiectul material: corpul persoanei în via ță.
2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă;
participația penală este posibil ă în toate formele; este coautorat atunci când ac țiunile violente
ale făptuitorilor privite indivizibil au condus la moartea praeterinten ționată a victimei.
subiectul pasiv: persoana fizic ă în viață.
pluralitatea de subiec ți pasivi determin ă reținerea unei pluralit ăți de infrac țiuni;
dacă subiectul pasiv este membru de familie se va re ține infrac țiunea de violen ță în familie
[art. 199 alin. (1) C. pen];
dacă subiectul pasiv este un judec ător, procuror sau o rud ă a acestora, iar fapta este comis ă în
legătură cu exercitarea atribu țiilor de serviciu ale magistratului, în scop de intimidare, se va
reține infrac țiunea de ultraj judiciar (art. 279 C. pen.); aceea și soluție se aplic ă și în cazul în care
subiectul pasiv are ca litatea de avocat;
dacă subiectul pasiv este un func ționar public sau o rud ă a acestuia, iar fapta este comis ă în
legătură cu exercitarea atribu țiilor de serviciu, în scop de intimidare sau de r ăzbunare, se va
reține infrac țiunea de ultraj (art. 257 C. pen.).
3. Latura obiectiv ă
elementul material: constă în lovirea sau v ătămarea integrit ății corporale sau a s ănătății unei
persoane; se poate realiza fie printr-o ac țiune (direct ă sau indirect ă), fie printr-o inac țiune;
urmarea imediat ă: moartea victimei, survenit ă imediat sau ulterior;
legătura de cauzalitate: trebuie să existe și să fie dovedit ă.
Lovirile sau v ătămările cauzatoare de moarte 245
4. Latura subiectiv ă
praeterinten ția.
activitatea v ătămătoare se realizeaz ă cu intenție directă sau indirect ă, iar rezultatul mai grav se
produce din culp ă.
NB Dacă nu se poate re ține culpa f ăptuitorului fa ță de rezultatul mai grav, în sensul c ă acesta nu
putea și nici nu trebuia s ă prevadă rezultatul mai grav, atunci se va re ține infrac țiunea de
lovire sau alte violen țe ori cea de v ătămare corporal ă.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele preparatorii sunt posibile, dar neincriminate;
tentativa nu este posibil ă;
consumarea infrac țiunii are loc în momentul mor ții victimei.
III. PEDEAPSA
infracțiunea se pedepse ște cu închisoarea de la 6 la 12 ani.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
FIȘA
NR. 9 VĂTĂMAREA CORPORAL Ă DIN CULP Ă
Sediul materiei: art. 196 C. pen.
Art. 196. V ătămarea corporal ă din culp ă. (1) Fapta prev ăzută în art. 193 alin. (2) s ăvârșită din culp ă de către o persoan ă
aflată sub influen ța băuturilor alcoolice ori a unei substan țe psihoactive sau în desf ășurarea unei activit ăți ce constituie prin ea
însăși infracțiune se pedepse ște cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amend ă.
(2) Fapta prev ăzută în art. 194 alin. (1) s ăvârșită din culpă se pedepse ște cu închisoare de la 6 l uni la 2 ani sau cu amend ă.
(3) Când fapta prev ăzută în alin. (2) a fost s ăvârșită ca urmare a nerespect ării dispozi țiilor legale sau a m ăsurilor de prevedere
pentru exerci țiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activit ăți, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3
ani sau amenda.
(4) Dacă urmările prevăzute în alin. (1)-(3) s-au produs fa ță de două sau mai multe persoane, limitel e speciale ale pedepsei se
majorează cu o treime.
(5) Dacă nerespectarea dispozi țiilor legale ori a m ăsurilor de prevedere sau desf ășurarea activit ății care a condus la comiterea
faptelor prev ăzute în alin. (1) și alin. (3) constitu ie prin ea îns ăși o infracțiune se aplic ă regulile privind co ncursul de infrac țiuni.
(6) Acțiunea penal ă se pune în mi șcare la plângerea prealabil ă a persoanei v ătămate.
Noțiune
A. Variantele tip
fapta de loviri sau alte violen țe prin care se produc leziuni traumatice sau este
afectată sănătatea unei persoane, a c ărei gravitate este evaluat ă prin zile de îngrijiri
medicale de cel mult 90 de zile, s ăvârșită din culpă de către o persoan ă aflată sub
influența băuturilor alcoolice ori a unei substan țe psihoactive sau aflat ă în desfă-
șurarea unei activit ăți ce constituie prin ea îns ăși infracțiune;
fapta prin care s-a pricinuit o infirmit ate, leziuni traumatice sau afectarea s ănă-
tății unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de
îngrijiri medicale, un prejudiciu estetic grav și permanent, avortul sau punerea în
primejdie a vie ții persoanei, s ăvârșită din culpă.
B. Variantele agravate
vătămarea corporal ă din culpă prin care s-a pricinuit o infirmitate, leziuni trau-
matice sau afectarea s ănătății unei persoane care au necesitat pentru vindecare mai
mult de 90 de zile de îngrijiri medicale, un prejudiciu estetic grav și permanent, avor-
tul ori punerea în primejdie a vie ții persoanei a fost s ăvârșită ca urmare a neres-
pectării dispozi țiilor legale sau a m ăsurilor de prevedere pentru exerci țiul unei pro-
fesii sau meserii, sau pentru desf ășurarea unei activit ăți;
vătămarea corporal ă din culpă, săvârșită fie în condi țiile vreuneia dintre varian-
tele tip, fie în condi țiile variantei agravate, a fost comis ă față de două sau mai multe
victime.
V ătămarea corporal ă din culpă 247
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Variantele tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la integritatea fizic ă sau sănătatea persoanei;
obiectul material: corpul persoanei în via ță.
1.2. Subiectul
subiectul activ :
la prima form ă tip a infrac țiunii subiectul activ trebuie s ă fie o persoan ă fizică aflată sub
influența băuturilor alcoolice sau a substan țelor psihoactive, sau care desf ășoară o activitate
care constituie o infrac țiune; aceste cerin țe nu sunt aplicabile complicelui sau instigatorului;
la cea de-a doua form ă tip subiectul activ este necircumstan țiat: poate fi orice persoan ă (fizică
sau juridic ă) cu capacitate penal ă;
participația proprie este posibil ă sub forma coautoratului, atunci când se re ține culpa comun ă a
făptuitorilor; în cazul primei forme tip a infrac țiunii este necesar ca to ți coautorii s ă fie sub
influența băuturilor alcoolice/substan țelor psihoactive sau s ă exercite activitatea care constituie
prin ea îns ăși infracțiune;
participația improprie este posibil ă: complicele și instigatorul r ăspund pentru complicitate,
respectiv pentru instigare la infrac țiunea de lovire sau alte violen țe sau la cea de v ătămare
corporală.
subiectul pasiv: persoana fizic ă în viață.
pluralitatea de subiec ți pasivi determin ă reținerea variantei agravate a acestei infrac țiuni,
prevăzută la alin. (4) al art. 196 C. pen.
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material poate consta în:
lovire sau orice acte de violen ță cauzatoare de suferin țe fizice asupra corpului unei persoane, dac ă
fapta este s ăvârșită de către o persoan ă aflată sub influen ța băuturilor alcoolice sau a substan țelor
psihoactive sau în desf ășurarea unei activit ăți ce constituie prin ea îns ăși o infracțiune; nu se cere
în mod obligatoriu ca f ăptuitorul s ă se afle în stare de ebrietate, ci doar sub influen ța băuturilor
alcoolice;
lovire sau orice acte violen ță prin care s-a pricinuit o infirmitate, leziuni traumatice sau afectarea
sănătății unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri
medicale, un prejudiciu estetic grav și permanent, avortul sau punerea în primejdie a vie ții
persoanei; fapta este tipic ă chiar dac ă făptuitorul nu se afl ă sub influen ța alcoolului sau nu
desfășoară o activitate ilicit ă, cu condi ția ca num ărul de zile de îngrijiri medicale s ă depășească
90 zile sau s ă se produc ă vreo consecin ță dintre cele men ționate de art. 194 alin. (1) lit. a), c), d),
e) (indiferent de num ărul de îngrijiri medicale);
248 Drept penal. Partea special ă
o acțiune (direct ă sau indirect ă) sau o inac țiune.
urmarea imediat ă:
în cazul primei variante tip, urmarea imediat ă constă în producerea unei v ătămări a integrit ății
corporale sau a s ănătății pentru a c ărei vindecare au fost necesare îngrijiri medicale între una și
90 de zile;
în cazul celei de-a doua variante tip, urmarea imediat ă constă în producerea unei v ătămări a
integrității corporale sau a s ănătății pentru a c ărei vindecare au fost necesare îngrijiri medicale
mai mult de 90 de zile sau care a produs una dintre urm ătoarele consecin țe: o infirmitate, un
prejudiciu estetic grav și permanent, avortul, punerea în primejdie a vie ții persoanei.
legătura de cauzalitate: trebuie să existe și să fie dovedit ă.
1.4. Latura subiectiv ă
culpa cu sau f ără prevedere.
NB Dezlegarea unor chestiuni de drept penal : prin Decizia nr. 4/2015, I.C.C.J a stabilit c ă: „infrac-
țiunea de v ătămare corporal ă din culp ă prevăzută de art. 184 alin. 2 teza I (fapta a avut
vreuna din urm ările prevăzute de art. 182 alin. 1) și alin. 4 din Codul penal din 1969 în ipoteza
în care fapta a produs o v ătămare ce a necesitat între 11 și 90 de zile îngrijiri medicale și nu
îndepline ște una dintre condi țiile impuse de alin. (1) al art. 196 din Codul penal este dezincri-
minată începând cu data de 1 februarie 2014”.
2. Variantele agravate
vătămarea corporal ă din culpă prin care s-a pricinuit o infirmit ate, leziuni traumatice sau afecta-
rea sănătății unei persoane care au necesitat pentru vindecare mai mult de 90 de zile de îngrijiri
medicale, un prejudiciu estetic grav și permanent, avortul ori punerea în primejdie a vie ții persoanei
a fost săvârșită ca urmare a nerespect ării dispozi țiilor legale sau a m ăsurilor de prevedere pentru
exercițiul unei profesii sau meserii, sau pentru desf ășurarea unei activit ăți [art. 196 alin. (3) C. pen.];
această variantă agravată se caracterizeaz ă prin aceea c ă vătămarea corporal ă din culpă este
urmarea nerespect ării dispozi țiilor legale sau a regulilor stipulate pentru exercitarea unei profe-
sii, meserii sau activit ăți.
vătămarea corporal ă din culpă, săvârșită fie în condi țiile vreuneia dintre variantele tip, fie în con-
dițiile variantei agravate, a fost comis ă față de două sau mai multe victime [art. 196 alin. (4)
C. pen.].
pluralitatea de subiec ți pasivi nu determin ă existența unui concurs de infrac țiuni, ci re ținerea
variantei agravate a unei singure infrac țiuni de vătămare corporal ă din culpă.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele premerg ătoare nu sunt posibile;
tentativa nu este posibil ă;
infracțiunea se consum ă în momentul producerii v ătămării corporale.
V ătămarea corporal ă din culpă 249
III. PEDEAPSA
prima form ă tip a infrac țiunii se pedepse ște cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amend ă;
cea de-a doua form ă tip se pedepse ște cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amend ă;
pentru prima variant ă agravată pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda;
în cazul celei de-a doua variante agravate limitele speciale ale pedepsei se majoreaz ă cu o treime.
IV. ANGAJAREA R ĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare la plângerea prealabil ă a persoanei v ătămate, atât pentru for-
mele tip, cât și pentru cele agravate;
răspunderea penal ă pentru v ătămare corporal ă din culpă poate fi înl ăturată ca efect al retragerii
plângerii prealabile de c ătre persoana v ătămată;
dacă subiectul pasiv este o persoan ă lipsită de capacitate de exerci țiu sau cu capacitate de exerci țiu
restrânsă, fără a avea calitatea de membru de familie, ac țiunea penal ă poate fi pus ă în mișcare și din
oficiu, dar, în acest caz, nu exist ă posibilitatea împ ăcării.
FIȘA
NR. 10 RELELE TRATAMENTE APLICATE
MINORULUI
Sediul materiei: art. 197 C. pen.
Art. 197. Relele tratame nte aplicate minorului. Punerea în primejdie grav ă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a
dezvoltării fizice, intelectuale sa u morale a minorului, de c ătre părinți sau de orice persoan ă în grija c ăreia se afl ă minorul, se
pedepsește cu închisoarea de la 3 la 7 ani și interzicerea exercit ării unor drepturi.
Noțiune – punerea în primejdie grav ă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a
dezvoltării fizice, intelectuale, mo rale a minorului, de c ătre părinți sau de c ătre orice
persoană în grija căreia se afl ă minorul.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Obiectul
obiectul juridic principal: relațiile sociale privitoare la integritatea fizic ă sau sănătatea minorului;
obiectul juridic secundar: relațiile sociale privitoare la cre șterea și educarea minorului, rela țiile de
familie, convie țuirea social ă;
obiectul material: corpul minorului.
2. Subiectul
subiectul activ: părintele minorului (indiferent de forma filia ției) sau persoana în grija c ăreia se afl ă
minorul (tutore, curator, rud ă, bonă ori terț căruia i-a fost încredin țat spre a avea grij ă de el);
subiectul pasiv: minorul a c ărui dezvoltare fizic ă, intelectual ă sau moral ă este pus ă în primejdie
gravă; nu poate avea calitatea de subiect pasiv al acestei infrac țiuni minorul care a împlinit vârsta de
16 ani și a dobândit capacitate deplin ă de exerci țiu fie ca efect al c ăsătoriei, fie în condi țiile art. 40
C. civ.
3. Latura obiectiv ă
elementul material: punerea în primejdie grav ă a dezvolt ării fizice, intelectuale sau morale a
minorului prin m ăsuri sau tratamente de orice fe l; poate consta atât într-o ac țiune, cât și într-o
inacțiune;
urmarea imediat ă: starea de pericol pentru dezvoltarea fizic ă, intelectual ă sau moral ă a minorului;
este o infrac țiune de pericol;
legătura de cauzalitate: trebuie să existe și să fie dovedit ă.
4. Latura subiectiv ă
intenția directă sau indirect ă;
Relele tratamente aplicate minorului 251
nu prezint ă importan ță mobilul sau scopul s ăvârșirii faptei pentru existen ța infracțiunii, acestea
putând fi avute în vedere la individualizarea pedepsei.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele preparatorii sunt posibile, dar nu sunt incriminate;
tentativa este posibil ă, dar nu este incriminat ă;
infracțiunea se consum ă în momentul realiz ării faptei tipice și producerii st ării de pericol;
poate fi s ăvârșită în formă continuă sau în form ă continuat ă ( c a z î n c a r e s e e p u i z e a z ă la data
săvârșirii ultimului act de executare).
III. PEDEAPSA
infracțiunea se pedepse ște cu închisoarea de la 3 la 7 ani și interzicerea exercit ării unor drepturi.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare și se exercit ă din oficiu.
FIȘA
NR. 11 ÎNCĂIERAREA
Sediul materiei: art. 198 C. pen.
Art. 198. Înc ăierarea. (1) Participarea la o înc ăierare între mai multe persoane se pedepse ște cu închisoare de la 3 luni la un an
sau cu amend ă.
(2) Dacă în cursul înc ăierării s-a cauzat o v ătămare corporal ă uneia sau mai multor persoane și nu se cunoa ște care dintre
participan ți a produs urm ările, se aplic ă tuturor pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani, cu excep ția victimei, care r ăspunde
potrivit alin. (1).
(3) Când prin fapta s ăvârșită în condițiile alin. (2) s-a cauzat moartea unei persoane, pedeapsa este în chisoarea de la 6 la 12 ani,
iar dacă s-a cauzat moartea a dou ă sau mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei se majoreaz ă cu o treime.
(4) Nu se pedepse ște cel care a fost prins în înc ăierare împotriva voin ței sale sau care a încercat s ă-i despart ă pe alții.
Noțiune
A. Varianta tip
participarea la o înc ăierare între mai multe persoane.
B. Variante agravate
încăierarea în cursul c ăreia s-a produs v ătămarea corporal ă a uneia sau a mai multor
persoane, f ără a se cunoa ște care dintre participan ți a produs urm ările;
încăierarea în cursul c ăreia s-a produs moartea uneia sau a mai multor persoane,
fără a se cunoa ște făptuitorul.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic principal: relațiile sociale privitoare la via ța, integritatea fizic ă sau sănătatea per-
soanei;
obiectul juridic secundar: relațiile sociale privitoare la convie țuirea social ă;
obiectul material: numai corpul persoanei.
1.2. Subiectul
subiectul activ: constă într-o pluralitate de f ăptuitori (pluralitate natural ă), care sunt autori; autorii
trebuie împ ărțiți în două tabere, cu cel pu țin 2 persoane în fiecare tab ără; nu există încăierare dac ă
într-o tab ără se află un singur rival; nu este necesar ă participarea pe toat ă durata înc ăierării;
nu este subiect activ nemijlocit al înc ăierării participantul care a fost identificat c ă a cauzat v ătă-
marea corporal ă sau moartea altui par Ɵcipant ori ter ț → cel iden Ɵficat va răspunde numai
pentru vătămare corporal ă, lovituri cauzatoare de moarte sau omor, nu și pentru înc ăierare;
Încăierarea 253
participația penală poate îmbr ăca numai forma instig ării sau a complicit ății, nefiind posibil
coautoratul;
subiectul pasiv: victima/victimele actelor de violen ță.
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material: participarea efectiv ă ab initio sau pe parcurs la o înc ăierare între mai multe
persoane grupate în dou ă tabere;
urmarea imediat ă: atingerea integrit ății corporale sau a s ănătății participan ților la înc ăierare și
crearea unei st ări de pericol pentru convie țuirea social ă;
legătura de cauzalitate: trebuie dovedit ă în cazul în care urmarea imediat ă constă în atingerea adu-
să vieții, integrit ății corporale sau s ănătății participan ților la înc ăierare; leg ătura de cauzalitate între
elementul material și urmarea imediat ă constând într-o stare de pericol pentru convie țuirea social ă
se prezum ă.
1.4. Latura subiectiv ă
intenția directă sau indirect ă.
2. Variantele agravate
încăierarea în cursul c ăreia s-a produs v ătămarea corporal ă a uneia sau a mai multor persoane,
fără a se cunoa ște care dintre participan ți a produs urm ările [art. 198 alin. (2) C. pen.];
trebuie ca f ăptuitorul, care a provocat v ătămarea corporal ă a altui participant sau a unui ter ț, să
nu fie identificat;
toți participan ții vor răspunde conform variantei agravate, cu excep ția participantului a c ărui
integritate corporal ă sau sănătate a fost v ătămată, care va r ăspunde în condi țiile variantei tip;
dacă urmarea imediat ă constă în suferin ța fizică a victimei produs ă prin loviri și alte violen țe
exercitate asupra acesteia, atunci se va re ține varianta tip a infrac țiunii, iar nu varianta agravat ă;
sub aspectul laturii subiective, fapta se s ăvârșește cu inten ție sau praeterinten ție.
încăierarea în cursul c ăreia s-a produs moartea uneia sau a mai multor persoane, f ără a se cunoa ș-
te făptuitorul [art. 198 alin. (3) C. pen.];
trebuie ca f ăptuitorul, care a provocat moartea unui participant sau a unui ter ț, să nu fie
identificat ca autor al omorului;
toți participan ții vor răspunde în condi țiile acestei variante agravate;
dacă se cunoa ște participantul care a provocat moarte a uneia/mai multor persoane, acesta va
răspunde numai pentru lovituri cauzatoare de moarte sau pentru omor simplu/calificat, iar în
sarcina celorlal ți participan ți se va reține încăierarea în form ă tip;
sub aspectul laturii subiective, fapta se s ăvârșește cu inten ție sau praeterinten ție.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele preg ătitoare sunt posibile, dar neincriminate;
254 Drept penal. Partea special ă
tentativa este posibil ă, dar nu este incriminat ă;
fapta se consum ă în momentul în care grup ările se angajeaz ă în conflict;
poate avea form ă continuat ă, caz în care se epuizeaz ă în momentul s ăvârșirii ultimei înc ăierări.
III. PEDEAPSA
infracțiunea în form ă tip se pedepse ște cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amend ă;
în cazul primei variante agravate se aplic ă tuturor participan ților pedeapsa închisorii de la unu la 5
ani, cu excep ția victimei, care r ăspunde în condi țiile formei tip a infrac țiunii;
în cazul celei de-a doua variante agravate, dac ă prin comiterea faptei s-a cauzat moartea unei per-
soane, pedeapsa este închisoare a de la 6 la 12 ani, iar dac ă s-a cauzat moartea a dou ă sau mai
multor persoane, limitele speciale ale pedepsei se majoreaz ă cu o treime;
cauză specială de nepedepsire: legiuitorul a consacrat o cauz ă specială de nepedepsire a subiectului
activ în situa țiile în care a fost prins în înc ăierare împotriva voin ței sale sau a încercat s ă-i despart ă
pe alții; nepedepsirea vizeaz ă numai aceste dou ă cazuri, ea neaplicându-se dac ă subiectul activ se
angreneaz ă în dinamica înc ăierării.
NB Dacă participantul încearc ă să respingă atacul sau încearc ă să apere pe altul, fiind astfel
angrenat în înc ăierare → se va reține legiƟma apărare drept cauz ă jusƟficaƟvă, iar nu cauz ă
de nepedepsire.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare și se exercit ă din oficiu.
FIȘA
NR. 12 VIOLENȚA ÎN FAMILIE
Sediul materiei: art. 199 C. pen.
Art. 199. Violen ța în familie. (1) Dacă faptele prev ăzute în art. 188, art. 189 și art. 193-195 sunt s ăvârșite asupra unui
membru de familie, maximul special al pedepsei prev ăzute de lege se majoreaz ă cu o pătrime.
(2) În cazul infrac țiunilor prev ăzute în art. 193 și art. 196 s ăvârșite asupra unui membru de familie, ac țiunea penal ă poate fi
pusă în mișcare și din oficiu. Împ ăcarea înlătură răspunderea penal ă.
Noțiune – faptele de omor (art. 188 C. pen.), omor calificat (art. 189 C. pen.), lovire sau
alte violen țe (art. 193 C. pen.), v ătămare corporal ă (art. 194 C. pen.), loviri sau v ătămări
cauzatoare de moarte (art. 195 C. pen.) s ăvârșite împotriva unui membru de familie.
NB Noul Cod penal nu mai prevede drept circumstan ță agravant ă comiterea infrac țiunii prin acte
de violen ță împotriva membrilor de familie, reglementând o infrac țiune distinct ă (violența în
familie – infrac țiune complex ă) care absoarbe infrac țiunile de omor, omor calificat, lovire sau
alte violen țe, vătămare corporal ă, loviri sau v ătămări cauzatoare de moarte s ăvârșite împo-
triva unui membru de familie.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Obiectul
obiectul juridic principal: relațiile sociale privitoare la dreptul la via ță, integritatea fizic ă sau
sănătatea membrului de familie;
obiectul juridic secundar: relațiile sociale privind buna convie țuire în cadrul familiei;
obiectul material: corpul persoanei v ătămate care are calitatea de membru de familie.
2. Subiectul
subiectul activ nemijlocit: o persoan ă care are calitatea de membru de familie;
participația penală este posibil ă în toate formele;
calitatea de membru de familie (personal ă) nu se răsfrânge niciodat ă asupra celorlal ți partici-
panți;
dacă există doi coautori, dintre care unul es te membru de familie, iar cel ălalt nu este membru
de familie → în cazul primului se vor aplica dispozi țiile art. 199 C. pen. (se va re ține infrac țiunea
absorbant ă), iar în cazul celui de-al doilea se va re ține infrac țiunea absorbit ă;
în cazul participa ției eterogene, când doar autorul are calitatea de membru de familie, nu și
complicele sau instigatorul → se va reține infrac țiunea de violen ță în familie (absorbant ă) doar
în sarcina autorului, complicele sau instigatorul r ăspunzând numai pentru complicitate sau insti-
gare la una dintre infrac țiunile absorbite; dac ă autorul nu are calitatea cerut ă de lege, dar
256 Drept penal. Partea special ă
complicele sau instigatorul are calitatea de membru de familie, primul va r ăspunde pentru s ă-
vârșirea uneia dintre infrac țiunile absorbite, în vreme ce complicele sau instigatorul va r ăspunde
pentru complicitate sau instigare la infrac țiunea de violen ță în familie.
subiectul pasiv: o persoan ă care este membru de familie;
trebuie ca f ăptuitorul s ă cunoască calitatea de membru de familie a victimei; dac ă nu o cu-
noaște, se va re ține în sarcina acestuia infrac țiunea absorbit ă;
când victima este so țul făptuitorului, pentru a se re ține infrac țiunea de violen ță în familie
trebuie ca acea c ăsătorie să fie valabil încheiat ă și în ființă, în caz contrar, se va re ține infrac-
țiunea absorbit ă;
pluralitatea de subiec ți pasivi determin ă reținerea unei pluralit ăți de infrac țiuni.
NB Potrivit art. 177 C. pen., prin membru de familie se înțelege:
a) ascenden ții și descenden ții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite
prin adop ție, potrivit legii, astfel de rude;
b) soțul;
c) persoanele care au stabilit rela ții asemănătoare acelora dintre so ți sau dintre p ărinți și co-
pii, în cazul în care convie țuiesc;
d) persoana adoptat ă ori descenden ții acesteia în raport cu rudele fire ști.
NB Noul Cod penal renun ță la noțiunea de rude apropiate, precum și la cerința ca acestea s ă
locuiască și să gospodărească împreună cu făptuitorul.
3. Latura obiectiv ă
elementul material: este similar celui de la infrac țiunile absorbite: omor, omor calificat, lovire sau
alte violen țe, vătămare corporal ă, loviri sau v ătămări cauzatoare de moarte;
urmarea imediat ă: similară celei de la infrac țiunile de omor, omor calificat, lovire sau alte violen țe,
vătămare corporal ă, loviri sau v ătămări cauzatoare de moarte;
legătura de cauzalitate: similară celei de la infrac țiunile de omor, omor calificat, lovire sau alte vio-
lențe, vătămare corporal ă, loviri sau v ătămări cauzatoare de moarte.
4. Latura subiectiv ă
similară celei de la infrac țiunile absorbite.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
identice cu cele de la infrac țiunile absorbite.
III. PEDEAPSA
dacă infracțiunile de omor, omor calificat, lovire sau alte violen țe, vătămare corporal ă, loviri sau v ă-
tămări cauzatoare de moarte sunt s ăvârșite asupra unui membru de familie, maximul special (nu
limitele speciale) al pedepsei prev ăzute de lege se majoreaz ă cu o pătrime.
Violența în familie 257
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
în cazul infrac țiunii de lovire sau alte violen țe, prevăzută în art. 193, 196 C. pen., s ăvârșită asupra
unui membru de familie, ac țiunea penal ă poate fi pus ă în mișcare și din oficiu;
împăcarea înlătură răspunderea penal ă.
NB Se va reține infrac țiunea de violen ță în familie, iar nu uciderea ori v ătămarea nou-n ăscutului
săvârșită de către mamă, dacă nu există o tulburare psihic ă a mamei în momentul uciderii sau
al vătămării sănătății sau integrit ății fizice a nou-n ăscutului.
NB În caz de error in personam sau aberratio ictus ce a avut ca urmare moartea sau v ătămarea
corporală a unui membru de familie nevizat ini țial, nu se va re ține infrac țiunea absorbant ă
(violența în familie), ci infrac țiunea absorbit ă (omorul, omorul calificat, lovirea sau alte violen-
țe, vătămarea corporal ă, loviri sau v ătămări cauzatoare de moarte); dac ă error in personam
sau aberratio ictus a avut ca urmare moartea sau v ătămarea corporal ă a unui non-membru de
familie, de și inițial a fost vizat un membru de familie, nu suntem în prezen ța infracțiunii
absorbante, ci a infrac țiunii absorbite.
FIȘA
NR. 13 UCIDEREA ORI V ĂTĂMAREA NOU-N ĂSCUTULUI
SĂVÂRȘITĂ DE CĂTRE MAM Ă
Sediul materiei: art. 200 C. pen.
Art. 200. Uciderea ori v ătămarea nou-n ăscutului s ăvârșită de către mam ă. (1) Uciderea copilului nou-n ăscut imediat
după naștere, dar nu mai târziu de 24 de ore, s ăvârșită de către mama aflat ă în stare de tulburare psihic ă se pedepse ște cu
închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Dacă faptele prev ăzute în art. 193-195 sunt s ăvârșite asupra copilului nou-n ăscut imediat dup ă naștere, dar nu mai târziu de
24 de ore, de c ătre mama aflat ă în stare de tulburare psihic ă, limitele speciale ale pedepsei sunt de o lun ă și, respectiv, 3 ani.
Noțiune
uciderea copilului nou-n ăscut imediat dup ă naștere, dar nu mai târziu de 24 de ore,
săvârșită de către mama aflat ă în stare de tulburare psihic ă;
lovirea sau alte violen țe, vătămarea corporal ă, lovirile sau v ătămările cauzatoare
de moarte s ăvârșite asupra copilului nou-n ăscut imediat dup ă naștere, dar nu mai
târziu de 24 de ore, de c ătre mama aflat ă în stare de tulburare psihic ă.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la via ța copilului nou-n ăscut, integritatea fizic ă sau
sănătatea acestuia;
obiectul material: corpul copilului nou-n ăscut.
2. Subiectul
subiectul activ nemijlocit unic: mama natural ă sau purt ătoare, aflat ă într-o stare de tulburare
psihică; autorul este exclusiv și calificat;
nu este posibil coautoratul;
complicele sau instigatorul r ăspunde pentru instigare sau complicitate la omor, lovire sau alte
violențe, vătămare corporal ă, loviri sau v ătămări cauzatoare de moarte; dac ă aceștia au calita-
tea de membru de familie în raport cu nou-n ăscutul, nu neap ărat cu mama acestuia, ei vor
răspunde pentru infrac țiunea de violen ță în familie.
subiectul pasiv: nou-născutul, imediat dup ă tăierea cordonului ombilical sau în primele 24h dup ă
naștere;
este necesar ca nou-n ăscutul să fie în viață, dar nu în mod obligatoriu viabil;
pluralitatea de nou-n ăscuți (sarcină multiplă) determin ă reținerea unei pluralit ăți de infrac țiuni
aflate în concurs.
NB Starea de tulburare nu trebuie s ă fie pricinuit ă în mod obligatoriu de na ștere, putând fi inci-
dente și alte stări asociate na șterii.
Uciderea ori v ătămarea nou-n ăscutului s ăvârșită de către mamă 259
3. Latura obiectiv ă
elementul material: în cazul primei forme tip a infrac țiunii (pruncucidere), elementul material
constă în acțiunea sau inac țiunea prin care se suprim ă viața nou-născutului; în cazul celei de-a doua
forme tip a infrac țiunii, elementul material este similar celui de la infrac țiunile de lovire sau alte
violențe, vătămare corporal ă, loviri sau v ătămări cauzatoare de moarte;
cerința esențială e s t e c a f a p t a s ă fie săvârșită imediat dup ă naștere sau în primele 24h,
indiferent de data la care a avut loc decesul;
dacă fapta a fost s ăvârșită în timpul na șterii mama va r ăspunde pentru comiterea infrac țiunii de
vătămare a fătului (art. 202 C. pen.); dac ă au trecut mai mult de 24h de la na ștere → se va reține
în sarcina mamei s ăvârșirea infrac țiunii de violen ță în familie (art . 199 C. pen.);
este necesar ă expertiza medico-legal ă psihiatric ă, indiferent de modalitatea de comitere a
infracțiunii.
urmarea imediat ă: moartea nou-n ăscutului; dac ă nou-născutul nu decedeaz ă se va reține cea de-a
doua form ă tip a infrac țiunii;
legătura de cauzalitate: trebuie s ă existe.
4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă în cazul primei modalit ăți de săvârșire a infrac țiunii; în cazul celei de-a
doua forme tip, fapta poate fi s ăvârșită cu intenție directă sau indirect ă ori praeterinten ție (loviri sau
vătămări cauzatoare de moarte);
intenția (direct ă/indirectă) trebuie s ă fie spontan ă, dublată de tulburarea psihic ă pricinuit ă de
naștere sau de alte cauze;
tulburarea nu trebuie s ă aboleasc ă discernământul, al ƞel → se va re ține iresponsabilitatea drept
cauză de neimputabilitate;
dacă fapta este comis ă din culpă → se va reține fie infracțiunea de ucidere din culp ă (în cazul primei
variante tip), fie aceea de v ătămare corporal ă din culp ă (în cazul celei de-a doua variante tip),
instanța putând constata inciden ța circumstan ței atenuante judiciare de la art. 75 alin. (2) lit. b)
C. pen.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele preparatorii și tentativa sunt posibile, dar neincriminate;
fapta se consum ă în momentul mor ții sau al vătămării corporale a nou-n ăscutului.
III. PEDEAPSA
prima variant ă tip se pedepse ște cu închisoarea de la unu la 5 ani;
în cazul celei de-a doua variante tip limitele speciale ale pedepsei sunt de o lun ă și, respectiv, 3 ani.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare și se exercit ă din oficiu.
FIȘA
NR. 14 LIPSIREA DE LIBERTATE ÎN MOD ILEGAL
Sediul materiei: art. 205 C. pen.
Art. 205. Lipsirea de lib ertate în mod ilegal. (1) Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepse ște cu închi-
soarea de la unu la 7 ani.
(2) Se consider ă lipsire de libertate și răpirea unei persoane aflate în imposibilitatea de a- și exprima voin ța ori de a se ap ăra.
(3) Dacă fapta este s ăvârșită:
a) de către o persoan ă înarmată;
b) asupra unui minor;
c) punând în pericol s ănătatea sau via ța victimei,
pedeapsa este închisoarea cuprins ă între 3 și 10 ani.
(4) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani și interzicerea exercit ării unor
drepturi.
(5) Tentativa la infrac țiunile prev ăzute în alin. (1)-(3) se pedepse ște.
Noțiune
A. Varianta tip
lipsirea sau restric ționarea, în mod ilegal, a libert ății unei persoane;
B. Varianta asimilat ă
răpirea unei persoane aflate în imposibilitatea de a- și exprima voin ța ori de a se
apăra;
C. Variante agravate
fapta este s ăvârșită de către o persoan ă înarmată, asupra unui minor sau punând
în primejdie s ănătatea sau via ța victimei;
fapta a avut ca urmare moartea victimei.
NB Noul Cod penal nu a men ținut variantele agravate prev ăzute de vechiul Cod penal, constând în
săvârșirea faptei prin simulare de calit ăți oficiale (variant ă tip în lipsa re ținerii vreunei cir-
cumstanțe agravante), prin r ăpire (variant ă asimilată dacă victima se afl ă în imposibilitatea de
a-și exprima voin ța ori de a se ap ăra), de către două sau mai multe persoane împreun ă (formă
tip), dacă în schimbul eliber ării se solicit ă un folos sau avantaj (concurs de infrac țiuni între lipsi-
rea de libertate în mod ilegal și șantaj), urmat ă de supunerea persoanei v ătămate unor su-
ferințe (concurs de infrac țiuni între lipsirea de libertate în mod ilegal și lovirea sau alte violen-
țe/vătămare corporal ă), în scopul de a obliga victima la practicarea prostitu ției (infracțiunea de
trafic de persoane/trafic de minori), urmat ă de solicitarea ca, în schimbul eliber ării persoanei,
statul, o persoan ă juridică, o organiza ție interna țională interguvernamental ă sau un grup de
persoane s ă îndeplineasc ă sau să nu îndeplineasc ă un anumit act (act de terorism na țional sau
internațional), de c ătre o persoan ă care face parte dintr-un grup organizat (concurs de infrac-
țiuni între lipsirea de libertate în mod ilegal și constituirea unui grup infrac țional organizat).
Lipsirea de libertate în mod ilegal 261
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la protejarea libert ății fizice a persoanei;
obiectul material: în principiu, nu are, cu excep ția variantelor agravate la care obiectul material
constă în corpul victimei.
1.2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă;
participația penală este posibil ă în toate formele;
coautoratul și complicitatea concomitent ă determin ă reținerea și a circumstan ței agravante pre-
văzute la art. 77 lit. a) C. pen. (trei sau mai multe persoane împreun ă) și/sau a circumstan ței
agravante prev ăzute la art. 77 lit. d) C. pen. (infractor major împreun ă cu un minor), dac ă sunt
îndeplinite condi țiile prevăzute de lege.
subiectul pasiv: persoana fizic ă în viață;
pluralitatea de subiec ți pasivi determin ă reținerea unei pluralit ăți de infrac țiuni.
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material: constă în lipsirea de libertate a unei persoane; lipsirea de libertate poate fi total ă
sau parțială; este asimilat ă lipsirii de libertate și răpirea unei persoane aflate în imposibilitatea de a- și
exprima voin ța sau de a se ap ăra (spre exemplu, luarea unui copil nou-n ăscut din maternitate );
se poate realiza atât printr-o ac țiune, cât și printr-o inac țiune;
cerința esențială constă în aceea ca lipsirea de libertate s ă fie ilegal ă; în cazul re ținerii sau
arestării preventive/la domiciliu a unei persoane, știind că aceasta este nevinovat ă → se va
reține infrac țiunea de represiune nedreapt ă [art. 283 alin. (2) C. pen.].
urmarea imediat ă: lipsirea de libertate, chiar și pentru o perioad ă scurtă de timp;
legătura de cauzalitate: trebuie să existe și să fie dovedit ă.
1.4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă;
la variantele agravate care au avut drept urmare punerea în pericol a s ănătății sau vieții persoanei
ori moartea victimei, latura subiectiv ă constă în praeterinten ție;
nu conteaz ă mobilul sau scopul s ăvârșirii infracțiunii.
2. Variante agravate
fapta este s ăvârșită de către o persoan ă înarmată, asupra unui minor sau punând în primejdie
sănătatea sau via ța victimei [art. 205 alin. (3) C. pen.];
262 Drept penal. Partea special ă
în prima situa ție, făptuitorul trebuie s ă aibă asupra lui o arm ă propriu-zis ă vizibilă sau să folo-
sească pentru lipsirea de libe rtate a victimei o arm ă asimilată [art. 179 alin. (1) și (2) C. pen.];
în cea de-a doua situa ție, subiectul pasiv trebuie s ă fie minor la momentul începerii lipsirii de
libertate, iar f ăptuitorul s ă cunoască starea de minoritate;
în cea de-a treia situa ție, urmarea praeterinten ționată constă în punerea în pericol a s ănătății
sau a vieții vicƟmei; dacă sănătatea sau integritatea corporal ă a vicƟmei a fost afectat ă → se va
reține concurs cu lovirea sau alte violen țe ori cu vătămarea corporal ă.
fapta a avut ca urmare moartea victimei [art. 205 alin. (4) C. pen.];
lipsirea ilegal ă de libertate a avut ca urmare praeterinten ționată decesul victimei;
dacă moartea se produce cu inten ție directă sau indirect ă → se va reține infrac țiunea de lipsire
de libertate în mod ilegal în concurs cu omorul sau omorul calificat;
dacă fapta a avut ca urmare praeterinten ționată sinuciderea vic Ɵmei → se va re ține numai
infracțiunea de lipsire de libertate în variant ă tip sau agravat ă, deoarece sinuciderea nu mai este
prevăzută ca urmare praeterinten ționată a lipsirii de libertate în mod ilegal, iar infrac țiunea de
determinare sau înlesnire a sinuciderii se s ăvârșește numai cu inten ție; concursul între infrac-
țiunile de lipsire de libertate în mod ilegal și determinarea sau înlesnirea sinuciderii se poate
reține numai dac ă există intenție directă sau indirect ă pentru săvârșirea ambelor infrac țiuni;
obiectul material în cazul variantelor agravate const ă în corpul victimei.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele preg ătitoare sunt posibile, dar nu sunt incriminate;
tentativa este posibil ă și incriminat ă, exceptând varianta agravat ă care a avut ca urmare praeterin-
tenționată moartea victimei, la care tentativa este imposibil ă;
fapta se consum ă în momentul lipsirii efective de libertate a victimei;
lipsirea de libertate în mod ilegal este o infrac țiune continu ă care se epuizeaz ă în momentul când ia
sfârșit privarea ilicit ă de libertate;
poate fi s ăvârșită în formă continuat ă, caz în care se epuizeaz ă în momentul efectu ării ultimului act
de executare.
NB Infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal este absorbit ă în conținutul constitutiv al in-
fracțiunii de viol comis prin constrângere, pe durata violului; dac ă lipsirea de libertate dureaz ă
mai mult decât actul sexual, atunci cele dou ă infracțiuni se vor afla în concurs real; de ase-
menea, poate fi re ținută în concurs cu tentativa la viol (infrac țiunea de lipsire de libertate în
mod ilegal redevine autonom ă), dacă există lipsire de libertate în scopul comiterii violului, iar
actul sexual nu se consum ă; dacă violul nu este comis prin constrângere, ci profitând de impo-
sibilitatea victimei de a- și exprima consim țământul, atunci nu exist ă absorbție sau concurs de
infracțiuni.
NB Infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal poate fi absorbit ă în conținutul constitutiv al
infracțiunii de tâlh ărie, dacă prin lipsirea de libertate se urm ărește păstrarea bunului sau asi-
gurarea sc ăpării; poate fi absorbit ă în conținutul constitutiv al infrac țiunii de tâlh ărie comise
Lipsirea de libertate în mod ilegal 263
prin punerea victimei în neputin ță de a se ap ăra, strict pe durata comiterii tâlh ăriei; se va
reține în concurs cu infrac țiunea de tâlh ărie, dacă lipsirea de libertate continu ă și după consu-
marea tâlh ăriei.
NB Infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal poate fi absorbit ă în omor simplu/calificat,
dacă lipsirea de libertate se realizeaz ă în scopul aplic ării loviturilor; se va re ține în concurs cu
omorul dac ă are o durat ă mai mare decât acesta.
III. PEDEAPSA
lipsirea de libertate în variantele tip și asimilată se pedepse ște cu închisoarea de la unu la 7 ani;
pentru varianta agravat ă constând în s ăvârșirea faptei de c ătre o persoan ă înarmată, asupra unui
minor sau punând în pericol s ănătatea sau via ța victimei pedeapsa este închisoarea cuprins ă între 3
și 10 ani;
pentru varianta agravat ă la care fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea
de la 7 la 15 ani și interzicerea exercit ării unor drepturi.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare și se exercit ă din oficiu.
FIȘA
NR. 15 AMENINȚAREA
Sediul materiei: art. 206 C. pen.
Art. 206. Amenin țarea. (1) Fapta de a amenin ța o persoan ă cu săvârșirea unei infrac țiuni sau a unei fapte p ăgubitoare
îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dac ă este de natur ă să îi produc ă o stare de temere, se pedepse ște cu închisoare de la 3
luni la un an sau cu amend ă, fără ca pedeapsa aplicat ă să poată depăși sancțiunea prev ăzută de lege pentru infrac țiunea care a
format obiectul amenin țării.
(2) Acțiunea penal ă se pune în mi șcare la plângerea prealabil ă a persoanei v ătămate.
Noțiune – acțiunea de intimidare a unei persoane, în mod direct sau indirect, explicit
sau implicit, prin amenin țarea cu s ăvârșirea unei infrac țiuni sau fapte p ăgubitoare
determinate sau determinabile, îndreptat ă împotriva sa ori a altei persoane, care este
de natură să îi producă o stare de temere.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la libertatea psihic ă a persoanei;
obiectul material: nu are.
2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă;
participația penală este posibil ă sub toate formele;
coautoratul nu este îns ă posibil atunci când fapta este s ăvârșită prin viu grai.
subiectul pasiv: persoana fizic ă în viață;
pluralitatea de subiec ți pasivi determin ă reținerea unei pluralit ăți de infrac țiuni.
3. Latura obiectiv ă
elementul material: constă în acțiunea de intimidare a unei persoane prin amenin țarea realizat ă
prin orice mijloace ( viu grai, scrisori, telefon, sms ) cu săvârșirea unei infrac țiuni sau a unei fapte
(acțiune sau inac țiune) care-i poate cauza un prejudiciu material (nu moral) determinat sau determi-
nabil, împotriva sa, a so țului, a unei rude apropiate ori a altei persoane;
nu conteaz ă dacă acțiunea a fost determinat ă de un interes legitim;
acțiunea trebuie s ă fie susceptibil ă să producă o stare de temere (nu este necesar ca starea s ă se
producă efectiv);
răul cu care se amenin ță trebuie s ă fie injust și iminent sau s ă se produc ă în viitorul apropiat.
urmarea imediat ă: constă în starea de pericol pentru libertatea psihic ă a persoanei amenin țate;
Amenințarea 265
legătura de cauzalitate: trebuie să existe între amenin țare și starea de pericol produs ă.
4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă;
nu conteaz ă mobilul sau scopul pentru existen ța infracțiunii; ele vor fi avute în vedere la individua-
lizarea pedepsei de c ătre instan ță.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele preg ătitoare sunt posibile, dar neincriminate, cu excep ția situației în care fapta este comis ă
prin viu grai, când nu sunt posibile;
tentativa este posibil ă, dar nu este incriminat ă, cu excep ția infracțiunii de amenin țare comise prin
viu grai la care tentativa este imposibil ă, infracțiunea fiind instantanee;
fapta se consum ă în momentul în care persoana amenin țată ia cunoștință despre amenin țarea care
este de natur ă să îi produc ă o stare de temere;
poate avea form ă continuat ă, caz în care se epuizeaz ă după efectuarea ultimului act de executare.
III. PEDEAPSA
infracțiunea de amenin țare se pedepse ște cu închisoare sau amend ă, fără ca pedeapsa aplicat ă să
poată depăși sancțiunea prev ăzută de lege pentru infrac țiunea care a format obiectul amenin țării.
IV. ANGAJAREA R ĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare la plângerea prealabil ă a persoanei v ătămate;
răspunderea penal ă este înlăturată prin retragerea plângerii prealabile, nu și prin împ ăcare.
NB Se va reține concursul între infrac țiunea de amenin țare și infracțiunea cu care se amenin ță,
dacă aceasta din urm ă este săvârșită ulterior, dup ă trecerea unei perioade de timp; amenin-
țarea este absorbit ă de infrac țiunea cu care se amenin ță dacă, în aceea și împrejurare, este
săvârșită și infracțiunea cu care se amenin ță.
NB Amenințarea este absorbit ă în conținutul constitutiv al mai multor infrac țiuni complexe:
șantaj; viol; tâlh ărie; ultraj judiciar; cercetare abuziv ă; forma agravat ă a infracțiunii de purtare
abuzivă.
FIȘA
NR. 16 ȘANTAJUL
Sediul materiei: art. 207 C. pen.
Art. 207. Șantajul. (1) Constrângerea unei persoane s ă dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod
injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepse ște cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceea și pedeapsă se sancționează amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromi țătoare pentru
persoana amenin țată ori pentru un membru de familie al acesteia, în scopul prev ăzut în alin. (1).
(3) Dacă faptele prev ăzute în alin. (1) și alin. (2) au fost comise în scopul de a dobâ ndi în mod injust un fo los patrimonial, pentru
sine sau pentru altul, pedeapsa es te închisoarea de la 2 la 7 ani.
Noțiune
A. Varianta tip
constrângerea unei persoane s ă dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în
scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul.
B. Varianta asimilat ă
amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromi țătoare
pentru persoana amenin țată sau pentru un membru de familie al acesteia, în scopul
de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul.
C. Varianta agravat ă
fapta în form ă tip sau asimilat ă a fost săvârșită în scopul de a dobândi în mod
injust un folos patrimonial, pentru sine ori pentru altul.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic principal: relațiile sociale privitoare la libertatea psihic ă a persoanei;
obiectul juridic secundar: relațiile sociale privitoare la integritatea fizic ă sau sănătatea persoanei, la
patrimoniul, la onoarea și demnitatea acesteia;
obiectul material: nu are, în principiu; prin excep ție, obiectul material poate fi reprezentat de corpul
persoanei;
la varianta agravat ă folosul patrimonial nu constituie obiectul material, ci consecin ța infracțiunii.
1.2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă;
participația penală este posibil ă în toate formele; coautoratul nu este posibil dac ă fapta a fost
comisă prin amenin țare prin viu grai.
Șantajul 267
NB Dacă persoana v ătămată este constrâns ă să comită o infrac țiune (constrângere moral ă),
făptuitorul nu va r ăspunde pentru șantaj, ci pentru instigare la acea infrac țiune (în participa ție
improprie, dac ă autorul beneficiaz ă de o cauz ă de neimputabilitate).
subiectul pasiv: persoana fizic ă în viață; nu poate fi subiect pasiv o persoan ă juridică;
pluralitatea de subiec ți pasivi determin ă reținerea unei pluralit ăți de infrac țiuni.
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material: constrângerea unei persoane prin orice mijloace (violen ță, amenințare etc.) s ă
dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva;
dacă șantajul se comite prin violen ță sau prin amenin țare, atunci acesta va absorbi forma tip a
infracțiunii de lovire sau alte violen țe [art. 193 alin. (1) C. pen.] sau infrac țiunea de amenin țare
(art. 206 C. pen.); va fi îns ă reținut în concurs cu infrac țiunea de lovire sau alte violen țe în
varianta agravat ă [art. 193 alin. (2) C. pen.] sau cu v ătămarea corporal ă (art. 194 C. pen.) dac ă
sunt necesare zile de îngrijiri medicale pentru vindecare sau dac ă violențele au cauzat vreuna
dintre consecin țele prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen.;
este suficient ca actele de constrângere s ă creeze o stare de temere persoanei v ătămate, nefiind
necesar ca aceasta s ă dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva.
NB Dacă prin amenin țare sau violen ță se solicit ă întreținerea unui act sexual → dacă actul sexual
are loc în aceea și împrejurare → se va re ține numai infrac țiunea de viol; dac ă solicitarea
vizează întreținerea actului sexual în viitor → se va reține numai infrac țiunea de șantaj.
urmarea imediat ă: starea de pericol pentru libertatea psihic ă a vicƟmei → încălcarea libert ății
psihice genereaz ă o temere cu privire la existen ța unui pericol viitor, iar nu actual;
infracțiunea de șantaj este o infrac țiune de pericol.
legătura de cauzalitate: trebuie să existe între constrângere și starea de pericol.
1.4. Latura subiectiv ă
intenția directă calificată prin scop: ob ținerea pentru sine sau pentru altul, în mod injust, a unui
folos nepatrimonial;
prezintă importan ță scopul, îns ă nu conteaz ă mobilul folosit pentru realizarea acestuia.
NB Se va reține concursul între infrac țiunile de șantaj și lipsire de libertate în mod ilegal dac ă se
solicită, pentru eliberarea persoanei private de lib ertate în mod ilicit, un folos patrimonial sau
nepatrimonial.
2. Varianta asimilat ă
amenințarea cu darea în vileag a unei fa pte reale sau imaginare, compromi țătoare pentru per-
soana amenin țată sau pentru un membru de familie al ac esteia, în scopul de a dobândi în mod
injust un folos nepatr imonial, pentru sine ori pentru altul [art. 207 alin. (2) C. pen.].
în cazul acestei forme asimilate s u n t a f e c t a t e n u d o a r r e l a țiile sociale privitoare la libertatea
psihică a victimei, ci și cele privitoare la onoarea sau demnitatea persoanei;
268 Drept penal. Partea special ă
la varianta asimilat ă, elementul material al laturii obiective se realizeaz ă prin amenin țarea cu
„darea în vileag” a unor fapte compromi țătoare nu doar pentru persoana amenin țată, ci și
pentru un membru al familiei acesteia, în sensul stabilit de art. 177 C. pen.;
sub aspectul laturii subiective, fapta este s ăvârșită cu intenție directă calificată prin scop: ob ți-
nerea pentru sine sau pentru altul, în mod injust, a unui folos nepatrimonial;
infracțiunea de șantaj o absoarbe pe cea de amenin țare.
3. Varianta agravat ă
fapta în form ă tip sau asimilat ă a fost săvârșită în scopul de a dobândi în mod injust un folos
patrimonial, pentru sine ori pentru altul [art. 207 alin. (3) C. pen.];
în cazul variantei agravate, folosul patrimonial ob ținut nu reprezint ă obiectul material al infrac-
țiunii, ci consecin ța acesteia și prejudiciul cauzat persoanei v ătămate;
sub aspectul laturii subiective, fapta tipic ă sau asimilat ă este săvârșită cu inten ție directă
calificată prin scopul de a ob ține, pentru sine sau pentru altul, un folos patrimonial, indiferent
dacă folosul patrimonial este just sau injust.
NB Dacă persoana v ătămată cedează constrângerii, trebuie s ă existe un interval de timp între
exercitarea constrângerii și activitatea victimei de a da, a face, a nu face sau a suferi ceva;
spre deosebire de tâlh ărie (art. 233 C. pen.), în cazul variantei agravate a șantajului, la care se
urmărește obținerea unui folos patrimonial, pericolul este viitor, fiind necesar s ă treacă un
interval de timp între constrângere și obținerea folosului patrimonial; în cazul tâlh ăriei, exer-
citarea violen ței sau amenin țării este simultan ă cu luarea bunului, de regul ă.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire și tentativa sunt posibile, dar neincriminate;
fapta se consum ă atunci când se produce starea de pericol pentru libertatea psihic ă a victimei;
infracțiunea poate îmbr ăca forma continuat ă, situație în care se epuizeaz ă după ultimul act de
executare.
III. PEDEAPSA
infracțiunea de șantaj în form ă tip și asimilată se pedepse ște cu închisoarea de la unu la 5 ani;
dacă varianta tip și cea asimilat ă a infracțiunii de șantaj au fost comise în scopul de a dobândi în mod
injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare și se exercit ă din oficiu.
FIȘA
NR. 17 VIOLUL
Sediul materiei: art. 218 C. pen.
Art. 218. Violul. (1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoan ă, săvârșit prin constrângere, punere în
imposibilitate de a se ap ăra ori de a- și exprima voin ța sau profitând de aceast ă stare, se pedepse ște cu închisoarea de la 3 la 10 ani
și interzicerea exercit ării unor drepturi.
(2) Cu aceea și pedeapsă se sancționează orice alte acte de penetrare vaginal ă sau anală comise în condi țiile alin. (1).
(3) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercit ării unor drepturi atunci când:
a) victima se afl ă în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul f ăptuitorului;
b) victima este rud ă în linie direct ă, frate sau sor ă;
c) victima nu a împlinit vârsta de 16 ani;
d) fapta a fost comis ă în scopul producerii de materiale pornografice;
e) fapta a avut ca urmare v ătămarea corporal ă;
f) fapta a fost s ăvârșită de două sau mai multe persoane împreun ă.
(4) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani și interzicerea exercit ării unor
drepturi.
(5) Acțiunea penal ă pentru fapta prev ăzută în alin. (1) și alin. (2) se pune în mi șcare la plângerea prealabil ă a persoanei
vătămate.
(6) Tentativa la infrac țiunile prev ăzute în alin. (1)-(3) se pedepse ște.
Noțiune
A. Varianta tip
raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoan ă de sex diferit sau de
același sex, săvârșit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se ap ăra ori de
a-și exprima voin ța sau profitând de aceast ă stare.
B. Varianta asimilat ă
orice alte acte de penetrare vaginal ă sau anală cu o persoan ă de sex diferit sau de
același sex, săvârșite prin constrângere, punere în imposibilitate de a se ap ăra ori de
a-și exprima voin ța sau profitând de aceast ă stare.
C. Variante agravate
fapta s-a s ăvârșit asupra unei persoane care se afl ă în îngrijirea, ocrotirea, edu-
carea, paza sau tratamentul f ăptuitorului;
fapta a fost comis ă asupra unei persoane care este rud ă în linie direct ă, frate sau
soră;
fapta a fost s ăvârșită asupra victimei care nu a împlinit vârsta de 16 ani;
fapta a fost comis ă în scopul producerii de materiale pornografice;
fapta a avut ca urmare v ătămarea corporal ă;
fapta a fost s ăvârșită de două sau mai multe persoane împreun ă;
fapta a avut ca urmare moartea victimei.
270 Drept penal. Partea special ă
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic principal: relațiile sociale privitoare la libertatea sexual ă a persoanei;
obiectul juridic secundar: relațiile sociale privitoare la via ța, sănătatea, integritatea fizic ă sau psihic ă
a persoanei;
obiectul material: corpul persoanei în via ță.
1.2. Subiectul
subiectul activ: numai persoana fizic ă cu capacitate penal ă poate fi subiect activ nemijlocit (autor);
persoana juridic ă poate fi complice/instigator;
participația penală este posibil ă sub forma instig ării și a complicit ății anterioare la varianta tip și
la cea asimilat ă;
săvârșirea faptei de dou ă sau mai multe persoane împreun ă reprezint ă o variant ă agravată a
infracțiunii → la variantele agravate, par Ɵcipația penală este posibil ă în toate formele, inclusiv
coautorat și complicitate concomitent ă.
subiectul pasiv: persoana fizic ă în viață, indiferent de sex;
pluralitatea de subiec ți pasivi determin ă reținerea unei pluralit ăți de infrac țiuni.
NB Dacă o persoan ă întreține cu bun ă șƟință acte sexuale cu o persoan ă decedată → suntem în
prezența infracțiunii de profanare de cadavre sau morminte (art. 383 C. pen).
NB Nu există concurs ideal între infrac țiunile de viol și act sexual cu un minor dac ă subiectul pasiv
este unic!
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material: întreținerea unui raport sexual, act sexual oral sau anal ori efectuarea oric ăror
alte acte de penetrare vaginal ă sau anal ă cu o persoan ă de acela și sex sau de sex diferit, prin
constrângere, punere în imposibilitate de a se ap ăra ori de a- și exprima voin ța sau profitând de
această stare;
poate consta doar într-o ac țiune (infrac țiune comisiv ă);
la varianta asimilat ă elementul material poate consta în introducere de obiecte sau degete,
obligarea victimei de a între ține un act sexual cu un animal etc.; nu conteaz ă dacă actele de
penetrare vaginal ă sau anal ă au fost comise de f ăptuitor, de f ăptuitor prin intermediul unui
animal sau de victim ă obligată de făptuitor;
cerința esențială constă în aceea c ă fapta trebuie s ă fie comis ă fără consimțământul victimei,
prin constrângere fizic ă sau psihic ă, punere în imposibilitate de a se ap ăra sau de a- și exprima
voința ori profitând de aceast ă stare; constrângerea trebuie s ă conducă la înlăturarea sau
Violul 271
diminuarea opozi ției victimei, nefiind îns ă necesar ca ea s ă fie și irezistibil ă; pentru re ținerea
infracțiunii de viol, nu este necesar s ă existe întotdeauna dovada unei rezisten țe fizice a victimei
în fața actelor de constrângere anterioare sau concomitente s ăvârșirii infracțiunii; imposibilita-
tea victimei de a se ap ăra sau de a- și exprima voin ța poate fi preexistent ă (profitând) sau urma-
re a acțiunii făptuitorului ori a altui participant (punere în imposibilitate de a se ap ăra sau de a- și
exprima voin ța).
NB Variantele tip și asimilat ă, comise prin constrângere, absorb infrac țiunile de amenin țare,
lovire sau alte violen țe și lipsire de libertate în mod ilegal pe durata necesar ă săvârșirii infrac-
țiunii de viol, fiind re ținute însă în concurs cu aceasta din urm ă dacă privarea de libertate
precedă sau depășește ca durat ă violul; de asemenea, dac ă violul este s ăvârșit prin profitare
de starea victimei aflate în imposibilitate de a se ap ăra sau de a- și exprima voin ța, acesta nu
absoarbe lipsirea de libertate.
urmarea imediat ă: în principiu, rezult ă din materialitatea faptei ( ex re );
la variantele agravate care produc urm ări praeterinten ționate trebuie dovedit ă.
legătura de cauzalitate: încălcarea libert ății victimei.
1.4. Latura subiectiv ă
intenție directă;
pentru variantele tip și asimilată nu intereseaz ă mobilul sau scopul s ăvârșirii faptei;
săvârșirea faptei în scopul producerii de materiale pornografice determin ă reținerea variantei
agravate a infrac țiunii de viol, prev ăzută la art. 218 alin. (3) lit. d) C. pen.
2. Variante agravate
fapta s-a s ăvârșit asupra unei persoane care se afl ă în îngrijirea, ocrotire a, educarea, paza sau
tratamentul f ăptuitorului [art. 218 alin. (3) lit. a) C. pen.];
vizează atât forma tip, cât și pe cea asimilat ă.
fapta a fost comis ă asupra unei persoane care este rud ă în linie direct ă, frate sau sor ă [art. 218
alin. (3) lit. b) C. pen.];
subiecții pasivi trebuie s ă fie rude în linie direct ă, frate sau sor ă;
infracțiunea de viol în variant ă agravată absoarbe incestul;
violul comis între so ți ori între veri primari îmbrac ă forma tip sau asimilat ă, dacă nu există altă
circumstan ță agravant ă.
fapta a fost s ăvârșită asupra victimei care nu a împlinit vâ rsta de 16 ani [art. 218 alin. (3) lit. c)
C. pen.];
vârsta subiectului pasiv trebuie s ă fie mai mic ă de 16 ani (circumstan ță reală), iar făptuitorul
trebuie să cunoască sau să prevadă această împrejurare la momentul s ăvârșirii infracțiunii;
necunoașterea vârstei victimei înl ătură circumstan ța agravant ă;
circumstan țele agravante de la lit. b) și c) pot fi re ținute împreun ă;
272 Drept penal. Partea special ă
se va reține violul în form ă agravată dacă subiectul pasiv are o vârst ă fragedă, chiar dac ă nu s-a
folosit violen ța împotriva lui.
fapta a fost comis ă în scopul producerii de ma teriale pornografice [art. 218 al in. (3) lit. d) C. pen.];
scopul săvârșirii infracțiunii const ă în producerea de materiale pornografice;
nu este necesar ca scopul s ă fi fost atins.
fapta a avut ca urmare v ătămarea corporal ă [art. 218 alin. (3) lit. e) C. pen.];
agravanta const ă în urmarea imediat ă praeterinten ționată a faptei: o infirmitate, leziuni
traumatice sau afectarea s ănătății unei persoane care au necesitat pentru vindecare mai mult
de 90 de zile de îngrijiri medicale, un prejudiciu estetic permanent și grav, avortul, punerea în
primejdie a vie ții persoanei;
sub aspectul laturii subiective, fapta este comis ă cu praeterinten ție;
dacă există intenția făptuitorului de a provoca o infirmitat e, leziuni traumatice sau afectarea
sănătății unei persoane care necesit ă, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri
medicale sau un prejudiciu estetic grav și permanent, se va re ține concursul între infrac țiunea de
viol [în form ă tip, asimilat ă sau altă variantă agravată decât cea de la lit. e)] și cea de v ătămare
corporală.
fapta a fost s ăvârșită de două sau mai multe persoane împreun ă [art. 218 alin. (3) lit. f) C. pen.];
făptuitorii trebuie s ă fie coautori, autori succesivi sau complici concomiten ți;
pentru re ținerea acestei variante agravate nu este necesar ca to ți participan ții să fi întreținut un
raport sexual, un act sexual oral sau an al ori alte acte de penetrare vaginal ă sau anală cu victima
violului;
nu există coautorat în urm ătoarele situa ții: dacă unul dintre f ăptuitori imobilizeaz ă victima, iar
celălalt o violeaz ă (primul va avea calitatea de complice la infrac țiunea de viol în form ă agravată,
iar cel de-al doilea de autor); dac ă ambii făptuitori violeaz ă victima, imobilizând-o pe rând, fie-
care va avea calitatea de autor al violului în form ă agravată; dacă făptuitorii violeaz ă succesiv
victima, ambii vor avea calitatea de autori ai violului în form ă agravată, iar nu pe cea de
coautori;
nu se va re ține circumstan ța agravant ă legală prevăzută de art. 77 lit. a) C. pen. privind s ăvârși-
rea faptei de trei sau mai multe persoane împreun ă, dar se poate re ține circumstan ța agravant ă
legală prevăzută de art. 77 lit. d) C. pen., în cazul în care fapta este s ăvârșită d e u n m a j o r
împreună cu un minor;
pluralitatea de subiec ți activi constituie o circumstan ță reală.
fapta a avut ca urmare moartea victimei [art. 218 alin. (4) C. pen.].
violul a avut ca urmare praeterinten ționată moartea victimei; latura subiectiv ă a infracțiunii de
viol în variant ă agravată constă în praeterinten ție;
dacă decesul victimei survine ca urmare a exercit ării cu inten ție (directă sau indirect ă) a acti-
vităților violente asupra victimei, violul [dar nu în varianta agravat ă prevăzută de art. 218
alin. (4) C. pen.] poate fi re ținut în concurs cu omorul calificat;
dacă se produce praeterinten ționat sinuciderea vic Ɵmei violului → se va reține numai infrac țiu-
nea de viol (în form ă tip, asimilat ă sau agravat ă);
Violul 273
dacă făptuitorul a ac ționat cu inten ție atât în scopul viol ării victimei, cât și în cel al determin ării
sinuciderii acesteia → se va reține concursul între infrac țiunea de viol și cea de determinare sau
înlesnire a sinuciderii.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele preparatorii sunt posibile, dar nu sunt incriminate;
tentativa este posibil ă numai în forma imperfect ă și este incriminat ă; nu este posibil ă tentativa
perfectă;
fapta se consum ă în momentul între ținerii raportului sexual, actului se xual oral sau anal ori actelor
de penetrare vaginal ă sau anală;
fapta poate fi comis ă în formă continuat ă, când se epuizeaz ă după ultimul act de executare;
are caracter progresiv atunci când urm ările se amplific ă în timp dup ă momentul s ăvârșirii faptei;
este posibil ă desistarea drept cauz ă de nepedepsire, nu și împiedicarea producerii rezultatului.
NB Dacă violul nu se consum ă, poate exista concurs între tentativ ă de viol și infracțiunea de
lipsire de libertate în mod ilegal.
III. PEDEAPSA
violul în form ă tip și asimilată se pedepse ște cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercit ării
unor drepturi;
dacă fapta s-a s ăvârșit asupra unei persoane care se afl ă în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau
tratamentul f ăptuitorului, asupra unei persoane care este rud ă în linie direct ă, frate sau sor ă, asupra
victimei care nu a împlinit vârsta de 16 ani, în sc opul producerii de material e pornografice, a avut ca
urmare v ătămarea corporal ă sau a fost s ăvârșită de două sau mai multe persoane împreun ă,
pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercit ării unor drepturi;
dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pede apsa este închisoarea de la 7 la 18 ani și
interzicerea exercit ării unor drepturi.
NB În cazul în care tentativa de viol a fost urmat ă de moartea victimei, se va aplica pedeapsa
pentru infrac țiunea consumat ă.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă pentru violul în form ă tip și asimilată se pune în mi șcare la plângerea prealabil ă a
persoanei v ătămate; dac ă persoana v ătămată decedeaz ă înainte de expirarea termenului prev ăzut
de lege pentru introducerea plângerii prealabile → acțiunea penal ă poate fi pusă în mișcare din
oficiu;
răspunderea penal ă este înlăturată prin retragerea plângerii prealabile, nu și prin împ ăcare.
FIȘA
NR. 18 ACTUL SEXUAL CU UN MINOR
Sediul materiei: art. 220 C. pen.
Art. 220. Actul sexual cu un minor. (1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum și orice alte acte de penetrare
vaginală sau anală comise cu un minor cu vârsta între 13 și 15 ani se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Fapta prev ăzută în alin. (1), s ăvârșită asupra unui minor care nu a împlin it vârsta de 13 ani, se pedepse ște cu închisoarea de
la 2 la 7 ani și interzicerea exercit ării unor drepturi.
(3) Fapta prev ăzută în alin. (1), comis ă de un major cu un minor cu vârsta între 13 și 18 ani, când majorul a abuzat de
autoritatea ori influen ța sa asupra victimei, se pedepse ște cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercit ării unor drepturi.
(4) Fapta prev ăzută în alin. (1)-(3) se sanc ționează cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercit ării unor drepturi,
atunci când:
a) minorul este rud ă în linie direct ă, frate sau sor ă;
b) minorul se afl ă în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul f ăptuitorului;
c) a fost comis ă în scopul producerii de materiale pornografice.
(5) Faptele prev ăzute în alin. (1) și alin. (2) nu se sanc ționează dacă diferența de vârst ă nu depășește 3 ani.
Noțiune
A. Varianta tip
raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum și orice alte acte de penetrare
vaginală sau anală comise cu un minor cu vârsta cuprins ă între 13 și 15 ani.
B. Variante agravate
fapta este s ăvârșită asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani;
fapta este s ăvârșită de un major cu un minor cu vârsta între 13 și 18 ani, când
majorul a abuzat de autoritatea ori influen ța sa asupra victimei;
fapta este comis ă asupra unui minor care este rud ă în linie direct ă, frate sau sor ă
cu făptuitorul;
fapta este comis ă asupra unui minor care se afl ă în îngrijirea, ocrotirea, educarea,
paza sau tratamentul f ăptuitorului;
fapta este comis ă în scopul producerii de materiale pornografice.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la libertatea sexual ă a minorului;
obiectul material: corpul minorului.
Actul sexual cu un minor 275
1.2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă cu capacitate penal ă, indiferent de vârst ă (minor sau major); su-
biectul activ nu este circumstan țiat în cazul variantei tip; persoana juridic ă nu poate fi subiect activ
nemijlocit;
participația penală este posibil ă în toate formele.
subiectul pasiv: în principiu, orice minor cu vârsta cuprins ă între 13 și 15 ani, în cazul formei tipice;
pluralitatea de subiec ți pasivi determin ă reținerea unei pluralit ăți de infrac țiuni.
NB În toate situa țiile, este necesar consim țământul valabil exprimat al minorului la între ținerea
actului sexual, altfel → suntem în prezen ța infracțiunii de viol.
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material: întreținerea unui raport sexual, act sexual oral sau anal, precum și orice alte
acte de penetrare vaginal ă sau anală cu un minor cu vârsta cuprins ă între 13 și 15 ani, de sex diferit
sau de acela și sex; întrucât actul sexual cu un minor este o infrac țiune comisiv ă, elementul material
nu poate consta decât într-o ac țiune;
presupune un act sexual liber consim țit de ambele persoane;
nu conteaz ă dacă actul sexual a fost sau nu determinat de oferirea de bani sau alte foloase și nici
dacă minorul practic ă sau nu prostitu ția;
infracțiunea de act sexual cu un minor poate fi re ținută în concurs ideal cu infrac țiunea de
corupere sexual ă.
urmarea imediat ă: starea de pericol pentru libertatea sexual ă a minorului;
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei (ex re ).
1.4. Latura subiectiv ă
intenție directă;
este necesar ca subiectul activ s ă cunoască vârsta victimei, întrucât er oarea asupra vârstei minorului
înlătură caracterul penal al faptei (eroarea asupra vârstei = cauz ă de neimputabilitate);
nu conteaz ă mobilul sau scopul comiterii infrac țiunii, cu excep ția scopului producerii materialelor
pornografice, când se va re ține varianta agravat ă prevăzută în art. 220 alin. (4) lit. c) C. pen.
2. Variante agravate
fapta este s ăvârșită asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani [art. 220 alin. (2)
C. pen.];
subiectul pasiv este un minor cu vârsta mai mic ă de 13 ani;
este necesar ca subiectul activ s ă cunoască vârsta minorului pentru a se putea re ține aceast ă
variantă agravată; eroarea asupra vârstei poate înl ătura agravanta;
și în privin ța acestei agravate, ca și în cazul variantei tip a infrac țiunii, legiuitorul a stabilit o
cauză specială de nepedepsire: dac ă diferența de vârst ă dintre făptuitor și victimă este de cel
mult 3 ani.
276 Drept penal. Partea special ă
fapta este s ăvârșită de un major cu un minor cu vârsta între 13 și 18 ani, când majorul a abuzat de
autoritatea ori influen ța sa asupra victimei [art. 220 alin. (3) C. pen.];
subiectul ac Ɵv în cazul acestei variante agravate este circumstan țiat → nu poate fi decât o
persoană majoră (indiferent de sex), care are autoritate sau influen ță asupra minorului;
subiectul pasiv este un minor cu vârsta cuprins ă între 13-18 ani;
nu prezint ă importan ță diferența de vârst ă dintre victim ă și făptuitor, întrucât cauza de nepe-
depsire nu opereaz ă în cazul acestei variante agravate.
fapta este comis ă asupra unui minor care este rud ă în linie direct ă, frate sau sor ă cu făptuitorul
[art. 220 alin. (4) lit. a) C. pen.];
această variantă agravată are autor calificat: rud ă în linie direct ă, frate sau sor ă;
dacă fapta este s ăvârșită în coautorat, pentru re ținerea acestei variante agravate, este necesar
ca toți coautorii s ă aibă calitatea de rud ă în linie direct ă, frate sau sor ă.
fapta este comis ă asupra unui minor care se afl ă în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau trata-
mentul făptuitorului [a rt. 220 alin. (4) lit. b) C. pen.];
și această variantă agravată are autor calificat: persoana în a c ărei îngrijire se afl ă minorul, in-
diferent de forma în care sunt angaja ți; părinții (naturali sau adoptivi), tutorele, curatorul, pro-
fesorii, cei care asigur ă paza minorilor priva ți de libertate, medici, asisten ți medicali, terapeu ți
etc.
fapta este comis ă în scopul producerii de mate riale pornografice [art. 220 a lin. (4) lit. c) C. pen.];
scopul comiterii infrac țiunii este cel care caracterizeaz ă această variantă agravată;
nu este necesar ca scopul s ă fie atins, adic ă materialele pornografice s ă fie produse.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele preg ătitoare sunt posibile, dar neincriminate;
tentativa perfect ă nu este posibil ă;
tentativa imperfect ă este posibil ă, dar neincriminat ă;
fapta se consum ă odată cu între ținerea raportului sexual, actului sexual ori a oric ăror acte de
penetrare vaginal ă sau anală;
fapta poate îmbr ăca formă continuat ă, caz în care se epuizeaz ă după ultimul act de executare.
NB Dacă în urma actului sexual se produce praeterinten ționat vătămarea corporal ă sau moartea
minorului, se va re ține concursul între infrac țiunea de act sexual cu un minor și lovirea sau
alte violen țe, vătămarea corporal ă, loviri sau v ătămări cauzatoare de moarte.
III. PEDEAPSA
varianta tip a infrac țiunii se pedepse ște cu închisoarea de la unu la 5 ani;
fapta săvârșită asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani se pedepse ște cu închisoarea de
la 2 la 7 ani și interzicerea exercit ării unor drepturi;
Actul sexual cu un minor 277
fapta comis ă de un major cu un minor cu vârsta între 13 și 18 ani, când majorul a abuzat de auto-
ritatea ori influen ța sa asupra victimei, se pedepse ște cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea
exercitării unor drepturi;
variantele agravate comise asupra unui minor care este rud ă în linie direct ă cu făptuitorul, frate sau
soră; asupra unui minor aflat în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul f ăptuitorului
sau în scopul producerii de materiale pornografice se sanc ționează cu închisoarea de la 3 la 10 ani și
interzicerea exercit ării unor drepturi;
legiuitorul a reglementat o cauz ă specială de nepedepsire în art. 220 alin. (5) C. pen., pentru varianta
tip și pentru varianta agravat ă când fapta a fost comis ă asupra unui minor care nu a împlinit vârsta
de 13 ani; potrivit acestui text de lege, raport ul sexual, actul sexual oral sau anal, precum și orice
alte acte de penetrare vaginal ă sau anală comise cu un minor cu vârsta cuprins ă între 13 și 15 ani și
cele exercitate asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani nu se sanc ționează dacă
diferența de vârst ă dintre făptuitor și victimă nu depășește 3 ani.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare și se exercit ă din oficiu în toate cazurile, pentru c ă subiectul
pasiv este minor în toate variantele infrac țiunii.
FIȘA
NR. 19 VIOLAREA DE DOMICILIU
Sediul materiei: art. 224 C. pen.
Art. 224. Violarea de domiciliu. (1) Pătrunderea f ără drept, în orice mod, într-o locuin ță, încăpere, dependin ță sau loc
împrejmuit ținând de acestea, f ără consimțământul persoanei care le folose ște, ori refuzul de a le p ărăsi la cererea acesteia se
pedepsește cu închisoare de la 3 l uni la 2 ani sau cu amend ă.
(2) În cazul în care fapta este s ăvârșită de o persoan ă înarmată, în timpul nop ții ori prin folosire de calit ăți mincinoase, pedeapsa
este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(3) Acțiunea penal ă se pune în mi șcare la plângerea prealabil ă a persoanei v ătămate.
Noțiune
A. Varianta tip:
pătrunderea f ără drept, în orice mod, într-o locuin ță, încăpere, dependin ță sau loc
împrejmuit ținând de acestea, f ără consimțământul persoanei care le folose ște;
refuzul de a le p ărăsi la cererea acesteia.
B. Variante agravate:
fapta este s ăvârșită de o persoan ă înarmată;
fapta este s ăvârșită în timpul nop ții;
fapta este s ăvârșită prin folosire de calit ăți mincinoase.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la ap ărarea inviolabilit ății domiciliului și a vieții
private a persoanei fizice.
NB „Domiciliul”, în sensul art. 224 C. pen., reprezint ă locuința, încăperea, dependin ța sau locul
împrejmuit ținând de acestea în care locuie ște și își desfășoară viața privată persoana v ătă-
mată.
Nu constituie domiciliu celula or i sediul profesional, chiar dac ă, din punct de vedere proce-
dural, exist ă posibilitatea efectu ării unei perchezi ții domiciliare într-o celul ă din penitenciar
sau la sediul profesional; de asemenea, domi ciliul nu este locul împrejmuit care permite
accesul într-un magazin.
obiectul material: nu are.
1.2. Subiectul
subiectul activ: poate fi orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă;
Violarea de domiciliu 279
poate fi chiar proprietarul imobilului: exist ă violare de domiciliu când proprietarul p ătrunde în
locuința chiriașului, fără voia acestuia, înainte ca hot ărârea de evacuare s ă fie pusă în executare;
există violare de domiciliu și atunci când tutorele p ătrunde fără drept în locuin ța minorului;
participația penală este posibil ă în orice form ă (coautorat, instigare, complicitate); în cazul co-
autoratului/complicit ății concomitente se poate re ține circumstan ța agravant ă legală prevăzută
de art. 77 lit. a) C. pen.
subiectul pasiv: poate fi orice persoan ă fizică în folosin ța căreia se afl ă locuința, încăperea,
dependin ța sau locul împrejmuit ținând de acestea.
NB Nu conteaz ă dacă folosința (reținerea) imobilului se face sau nu în baza unui titlu; prin
„folosință” se tinde la ocrotirea unei situa ții de fapt, iar nu a unei situa ții de drept; exist ă
violare de domiciliu și atunci când locuin ța nu este efectiv ocupat ă.
nu poate fi o persoan ă juridică;
pluralitatea de subiec ți pasivi determin ă reținerea tot atâtor infrac țiuni câți subiecți pasivi
există, aflate în concurs.
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material constă în:
pătrunderea f ără drept, în orice mod, într-o locuin ță, încăpere, dependin ță sau loc împrejmuit
ținând de acestea; cerin ța esențială a elementului material const ă în faptul c ă pătrunderea s-a
realizat fără drept, fără consimțământul persoanei care folose ște imobilul ; lipsa consim țămân-
tului se prezum ă până la proba contrar ă;
refuzul de p ărăsire a unei locuin țe, încăperi, dependin țe sau a unui loc împrejmuit ținând de
acestea, la cererea persoanei care le folose ște; refuzul de p ărăsire trebuie s ă fie fără drept,
explicit și precedat de o cerere expres ă în sensul p ărăsirii (eroarea de fapt profit ă făptuitorului);
cererea de p ărăsire poate fi f ăcută nu doar de c ătre proprietar, ci și de către persoana care
folosește locuința, de membrii familiei sau de o persoan ă care locuie ște împreun ă cu aceasta
sau o reprezint ă;
cerința esențială ca pătrunderea sau refuzul de a p ărăsi o locuin ță, încăpere, dependin ță sau loc
împrejmuit ținând de acestea s ă se realizeze „f ără drept” este îndeplinit ă și atunci când dreptul
(de a locui) este exercitat în mod abuziv;
există infracțiunea de violare de domiciliu chiar dac ă pătrunderea a fost licit ă, dar făptuitorul a
continuat s ă rămână acolo, refuzând f ără drept părăsirea;
NB Fapta nu este tipic ă dacă acțiunea făptuitorului se fundamenteaz ă pe o baz ă legală, nefiind
întrunite elementele constitutive ale acestei infrac țiuni; de asemenea, fapta nu este tipic ă
dacă imobilul este locuit de mai multe persoane și există consimțământul uneia dintre aceste
persoane.
NBDacă se realizeaz ă elementul material al laturii obiective în ambele modalit ăți, se va re ține o
singură infracțiune, nu un concurs de infrac țiuni ori o infrac țiune continuat ă.
280 Drept penal. Partea special ă
urmarea imediat ă: crearea unei st ări de pericol ca efect al înc ălcării inviolabilit ății domiciliului;
violarea de domiciliu este o infrac țiune de pericol abstract;
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei, nefiind necesar ă dovedirea acesteia.
1.4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă;
nu prezint ă importan ță mobilul sau scopul activit ății infracționale.
2. Variante agravate
fapta este s ăvârșită de o persoan ă înarmată [art. 224 alin. (2) C. pen.];
făptuitorul trebuie s ă aibă asupra sa o arm ă propriu-zis ă vizibilă sau să comită fapta utilizând o
armă asimilată, în sensul definit de art. 179 alin. (1) și (2) C. pen.;
fapta este s ăvârșită în timpul nop ții [art. 224 alin. (2) C. pen.];
nu conteaz ă dacă făptuitorul profit ă sau nu de faptul c ă este noapte.
fapta este s ăvârșită prin folosire de calit ăți mincinoase [art. 224 alin. (2) C. pen.].
nu prezint ă importan ță dacă este sau nu o calitate oficial ă cea de care se folose ște făptuitorul
pentru comiterea infrac țiunii; este îns ă necesar ca aceast ă calitate mincinoas ă să fie aptă să
permită intrarea f ăptuitorului în domiciliul victimei sau s ă justifice refuzul p ărăsirii acestuia;
se poate re ține concursul cu infrac țiunea de uzurpare de calit ăți oficiale (art. 258 C. pen.) în
cazul în care f ăptuitorul invoc ă o calitate oficial ă.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele preg ătitoare sunt posibile dac ă infracțiunea este s ăvârșită în modalitatea p ătrunderii f ără
drept, îns ă nu sunt incriminate;
tentativă este posibil ă în cazul p ătrunderii f ără drept, îns ă nu este incriminat ă; în cazul în care
elementul material al laturii obiective const ă în refuzul f ără drept de a p ărăsi domiciliul victimei la
cererea acesteia, tentativa nu este posibil ă (omisivă proprie);
infracțiunea de violare de domiciliu se consum ă în momentul realiz ării elementului material al laturii
obiective, respectiv momentul p ătrunderii f ără drept și fără consimțământul victimei în domiciliul
acesteia sau acela al refuzului de a p ărăsi domiciliul, la cererea acesteia;
are formă continuă, epuizându-se la momentul încet ării activității infracționale;
poate avea form ă continuat ă, caz în care se epuizeaz ă la îndeplinirea ultimului act de executare.
NB Infracțiunea de violare de domiciliu este absorbit ă de furtul calificat comis prin violarea de
domiciliu [art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen.]; de asemenea, este absorbit ă de varianta calificat ă a
infracțiunii de tâlh ărie comisă prin violarea de domiciliu [art. 234 alin. (1) lit. f) C. pen.].
NB Poate fi re ținut concursul ideal între violarea de domiciliu și nerespectarea hot ărârilor jude-
cătorești.
Violarea de domiciliu 281
III. PEDEAPSA
fapta tip se pedepse ște cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amend ă;
în cazul variantelor agravate, pedeapsa este în chisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare la plângerea prealabil ă a persoanei v ătămate atât în cazul formei
tip, cât și în cazul variantelor agravate.
NB Trebuie distins între infrac țiunea de violare de domiciliu, care presupune pătrunderea fără
drept, și infracțiunea de tulburare de posesie, care presupune ocuparea fără drept a unui
imobil.
FIȘA
NR. 20 VIOLAREA SEDIULUI PROFESIONAL
Sediul materiei: art. 225 C. pen.
Art. 225. Violarea sediului profesional. (1) Pătrunderea f ără drept, în orice mod, în oric are dintre sediile unde o persoan ă
juridică sau fizică își desfășoară activitatea profesional ă ori refuzul de a le p ărăsi la cererea persoanei îndrept ățite se pedepse ște cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amend ă.
(2) În cazul în care fapta este s ăvârșită de o persoan ă înarmată, în timpul nop ții ori prin folosire de calit ăți mincinoase, pedeapsa
este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(3) Acțiunea penal ă se pune în mi șcare la plângerea prealabil ă a persoanei v ătămate.
Noțiune
A. Varianta tip:
pătrunderea f ără drept, în orice mod, în oricare dintre sediile unde o persoan ă juri-
dică sau fizică își desfășoară activitatea profesional ă;
refuzul de a le p ărăsi la cererea persoanei îndrept ățite.
B. Variante agravate:
fapta este s ăvârșită de o persoan ă înarmată;
fapta este s ăvârșită în timpul nop ții;
fapta este s ăvârșită prin folosire de calit ăți mincinoase.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare protec ția inviolabilit ății sediului profesional;
obiectul material : nu are.
1.2. Subiectul
subiectul activ: poate fi orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă;
subiectul activ al infrac țiunii de violare a se diului profesional poate fi chiar proprietarul imobilului;
participația penală este posibil ă în orice form ă (coautorat, instigare, complicitate); în cazul coauto-
ratului/complicit ății concomitente se poate re ține circumstan ța agravant ă legală prevăzută de
art. 77 lit. a) C. pen.
subiectul pasiv: poate fi orice persoan ă fizică (avocat, practician în insolven ță, consultant etc.) sau
juridică (o societate, un sindicat, o asocia ție sau o funda ție) care are în folosin ță un anumit spa țiu cu
titlu de sediu profesional și care are dreptul de a permite sau de a refuza intrarea sau r ămânerea în
acest spațiu.
Violarea sediului profesional 283
pluralitatea de subiec ți pasivi determin ă reținerea tot atâtor infrac țiuni câți subiecți pasivi sunt,
aflate în concurs.
NB Nu prezint ă importan ță dacă sediul este principal, sucursal ă, agenție, punct de lucru; de ase-
menea, nu conteaz ă dacă sediul este de ținut în baza unui titlu legal sau nu.
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material constă în:
pătrunderea f ără drept , în orice mod, în oricare dintre sediile unde o persoan ă fizică sau juridic ă
își desfășoară activitatea profesional ă; cerința esențială a elementului material const ă în faptul
că pătrunderea s-a realizat fără drept, fără consimțământul persoanei care folose ște sediul
profesional ; lipsa consim țământului se prezum ă până la proba contrar ă;
refuzul de p ărăsire presupune ca f ăptuitorul s ă se fi aflat în sediul profesional al victimei și,
indiferent din ce motiv, s ă refuze să-l părăsească; refuzul de p ărăsire trebuie s ă fie fără drept,
explicit și precedat de o cerere expres ă în sensul p ărăsirii (eroarea de fapt profit ă făptuitorului);
cererea de p ărăsire poate fi f ăcută nu doar de c ătre titularul sediului profesional, ci și de către
persoana care folose ște sediul profesional sau care reprezint ă persoana fizic ă sau juridic ă
titulară a sediului profesional;
cerința esențială ca pătrunderea sau refuzul de a p ărăsi sediul profesional al persoanei v ătămate
să se realizeze „f ără drept” este îndeplinit ă și atunci când dreptul (de a locui) este exercitat
abuziv.
NB Fapta nu este tipic ă dacă acțiunea făptuitorului se fundamenteaz ă pe o baz ă legală, nefiind
întrunite elementele constitutive ale acestei infrac țiuni; de asemenea, fapta nu este tipic ă dacă
există consimțământul a cel pu țin o persoan ă care folose ște sediul, în ipoteza în care acesta
este folosit de mai multe persoane. Fapta nu este tipic ă nici în situa ți a î n c a r e s e p ătrunde
numai pe un teren sau alt loc împrejmuit ținând de sediu ( spre exemplu, curtea sediului ).
NB Dacă se realizeaz ă elementul material al laturii obiective în ambele modalit ăți, se va re ține o
singură infracțiune, nu un concurs de infrac țiuni ori o infrac țiune continuat ă.
urmarea imediat ă: crearea unei st ări de pericol ca efect al înc ălcării inviolabilit ății sediului profe-
sional; violarea sediului profesional este o infrac țiune de pericol abstract;
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei, nefiind necesar ă dovedirea acesteia.
1.4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă;
nu prezint ă importan ță mobilul sau scopul activit ății infracționale.
284 Drept penal. Partea special ă
2. Variante agravate
fapta este s ăvârșită de o persoan ă înarmată [art. 225 alin. (2) C. pen.];
făptuitorul trebuie s ă aibă asupra sa, în momentul s ăvârșirii faptei, o arm ă propriu-zis ă vizibilă
sau să comită fapta utilizând o arm ă asimilată, în sensul stabilit de art. 179 alin. (1) și (2) C. pen.
fapta este s ăvârșită în timpul nop ții [art. 225 alin. (2) C. pen.];
nu conteaz ă dacă făptuitorul profit ă sau nu de faptul c ă este noapte.
fapta este s ăvârșită prin folosire de calit ăți mincinoase [art. 225 alin. (2) C. pen.];
nu prezint ă importan ță dacă este sau nu o calitate oficial ă cea de care se folose ște făptuitorul
pentru comiterea infrac țiunii; este îns ă necesar ca aceast ă calitate mincinoas ă să fie aptă să
permită intrarea f ăptuitorului în sediul profesional al victimei sau s ă justifice refuzul p ărăsirii
acestuia;
se poate re ține concursul cu infrac țiunea de uzurpare de calit ăți oficiale (art. 258 C. pen.) în
cazul în care f ăptuitorul invoc ă o calitate oficial ă.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele preg ătitoare sunt posibile dac ă infracțiunea este s ăvârșită în modalitatea p ătrunderii f ără
drept, îns ă nu sunt incriminate;
tentativa este posibil ă în cazul p ătrunderii f ără drept, îns ă nu este incriminat ă; în cazul în care
elementul material al laturii obiective const ă în refuzul f ără drept de a p ărăsi sediul profesional al
victimei la cererea acestei a, tentativa nu este posibil ă (omisivă proprie);
infracțiunea de violare a sediului profesional se consum ă în momentul realiz ării elementului
material al laturii obiective, respectiv momentul p ătrunderii f ără drept și fără consimțământul
victimei în sediul s ău profesional sau acela al refuzului de a-l p ărăsi, la cererea acesteia;
are formă continuă, epuizându-se la momentul încet ării activității infracționale;
poate avea form ă continuat ă, caz în care se epuizeaz ă la îndeplinirea ultimului act de executare.
NB Infracțiunea de violare a sediului profesional este absorbit ă de furtul calificat comis prin
violarea sediului profesional [art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen.]; de asemenea, este absorbit ă de
varianta calificat ă a infracțiunii de tâlh ărie comisă prin violarea sediului profesional [art. 234
alin. (1) lit. f) C. pen.].
III. PEDEAPSA
fapta tip se pedepse ște cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amend ă;
în cazul variantelor agravate, pedeapsa este în chisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare la plângerea prealabil ă a persoanei v ătămate atât în cazul formei
tip, cât și în cazul variantelor agravate.
FIȘA
NR. 21 FURTUL
Sediul materiei: art. 228 C. pen.
Art. 228. Furtul. (1) Luarea unui bun mobil din posesia sau deten ția altuia, f ără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l
însuși pe nedrept, se pedepse ște cu închisoare de la 6 l uni la 3 ani sau cu amend ă.
(2) Fapta constituie furt și dacă bunul apar ține în întregime sau în parte f ăptuitorului, dar în momentul s ăvârșirii acel bun se
găsea în posesia sau deten ția legitim ă a altei persoane.
(3) Se consider ă bunuri mobile și înscrisurile, energia electric ă, precum și orice alt fel de energie care are valoare economic ă.
Noțiune – luarea unui bun mobil din posesia sau deten ția altuia, f ără consimțământul
acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la protec ția propriet ății, a posesiei sau a deten ției;
obiectul material: un bun mobil prin natur ă sau prin anticipa ție, corporal, animat sau neanimat,
fungibil sau nefungibil; sunt asimilate bunurilor mobile și înscrisurile, energia electric ă și orice alt fel
de energie care are valoare economic ă;
poate forma obiect al furtului un bun imobil prin destina ție;
nu poate forma obiect al furtului un bun abandonat;
este necesar ca bunul s ă se afle în proprietatea ori în posesia sau deten ția legitim ă a unei
persoane, deoarece alin. (2) al art. 228 C. pen. stabile ște că fapta constituie furt și în situația în
care bunul apar ține total sau par țial făptuitorului, dar, în momentul s ăvârșirii faptei, se g ăsea în
posesia sau deten ția legitim ă a altei persoane; cu toate aceste a, poate constitui obiect material
și un bun aflat în posesia ori deten ția nelegitim ă a altuia, dac ă este sustras de o alt ă persoană
decât proprietarul, detentorul sau posesorul s ău legitim;
simplul contact material cu un bun mobil nu transmite posesia sau deten ția bunului, astfel c ă
însușirea acestuia va constitui furt;
poate fi obiect material al infrac țiunii de furt și un bun mobil a c ărui deținere este interzis ă de
lege;
nu conteaz ă valoarea bunului sustras, dar acesta trebuie s ă aibă o minimă valoare economic ă;
în principiu, corpul uman sau p ărți din acesta nu pot constitui obiect al furtului; cu toate acestea,
țesuturile, celulele sau organele prelevate de la o persoan ă în scopul efectu ării unui transplant
pot forma obiectul infrac țiunii de furt;
dacă făptuitorul sustrage un cadavru sau cenu șa rezultat ă din incinerarea unui cadavru → se va
reține infrac țiunea de profanare de cadavre sau morminte.
286 Drept penal. Partea special ă
NB Luarea din drum a unui animal domestic nu reprezint ă infracțiunea de însu șire a bunului g ăsit,
ci aceea de furt, deoarece bunul nu a fost pierdut de c ătre proprietarul s ău, deci nu a ie șit din
posesia acestuia.
NB Fapta unei persoane de a cere telefonul s ă dea un „beep”, dup ă care dispare cu telefonul,
constituie furt, nu în șelăciune, pentru c ă bunul a fost remis ocazional, f ără niciun titlu, simplul
contact material neconferind posesia ori deten ția acestuia.
2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă;
proprietarul poate avea calitatea de subiect activ, dac ă sustrage bunul de la posesorul sau de-
tentorul legitim al acestuia; dac ă-l sustrage de la cel care-i furase anterior bunul sau de la un
posesor ori detentor nelegitim al acestuia, fapta nu este tipic ă;
participația penală este posibil ă în toate formele.
subiectul pasiv: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) din a cărei proprietate, posesie sau deten ție este
sustras bunul;
hoțul care a sustras bunul de la proprietar, posesor sau detentor legitim al acestuia poate fi
subiect pasiv al infrac țiunii de furt dac ă bunul este sustras din nou, de c ătre un alt ho ț;
pluralitatea de subiec ți pasivi determin ă reținerea unui concurs de infrac țiuni, dacă furturile au
fost săvârșite, în baza aceleia și rezoluții infracționale, la diferite intervale de timp, de la subiec ți
pasivi diferi ți → concurs real omogen; dac ă sustragerea unor bunuri apar ținând unor subiec ți
pasivi diferi ți are loc în aceea și împrejurare, de la un singur posesor și în baza aceleia și rezoluții
infracționale, se va re ține o singur ă infracțiune de furt (unitate natural ă de infrac țiune); eroarea
asupra faptului c ă bunurile sustrase apar țin mai multor persoane determin ă reținerea unei sin-
gure infrac țiuni de furt, ca și deținerea bunurilor în coproprietate de mai multe persoane.
NB Sustragerea din aglomera ție a portofelului victimei și transmiterea acestuia, de îndat ă, către cel
de-al doilea f ăptuitor, pentru a- și asigura însu șirea portofelului f ără a fi descoperit, constituie
coautorat, nu complicitate la infrac țiunea de furt; fapta celui care determin ă pe altul s ă săvâr-
șească o faptă penală și cumpără de la autor bunul provenit din aceast ă infracțiune, determin ă
reținerea numai a instig ării la infrac țiunea de furt, nu și concursul cu infrac țiunea de t ăinuire;
dacă există un prim act de t ăinuire, urmat de o alt ă acțiune a aceluia și tăinuitor, care promite c ă
va asigura valorificarea în continuare a altor bunuri sustrase → se va reține complicitatea la
infracțiunea de furt în form ă simplă sau continuat ă în concurs real cu infrac țiunea de t ăinuire,
chiar dacă promisiunea anticipat ă de tăinuire a bunurilor nu a fost îndeplinit ă.
3. Latura obiectiv ă
elementul material: constă în luarea unui bun mobil din posesia sau deten ția altuia f ără consimță-
mântul acestuia; se poate realiza printr-o ac țiune sau printr-o inac țiune;
presupune deposedarea unei pers oane (fizice sau juridice), f ără consimțământul acesteia, de un
bun mobil și împosedarea pe nedrept a infractorului, prin luarea în st ăpânire a bunului (prin
Furtul 287
acțiune sau inac țiune), dar nu în mod violent; pentru ca fapta s ă fie tipică, nu trebuie s ă existe con-
simțământul anterior sau concomitent al proprietar ului, posesorului sau detentorului acelui bun.
NB În timp ce infrac țiunea de furt reprezint ă o sustragere în scopul însu șirii pe nedrept a unui bun
care se afl ă în posesia sau deten ția altuia, abuzul de încredere reprezint ă însușirea bunului pe
care persoana v ătămată i l-a încredin țat voluntar f ăptuitorului; furtul presupune o deposedare
și o împosedare pe nedrept, f ără consimțământul proprietarului, posesorului sau detentorului
unui bun, în vreme ce în șelăciunea presupune transmiterea bunului c ătre infractor, în urma
manoperelor dolosive desf ășurate de acesta.
NB Fapta paznicului de a participa la sustragerea un or bunuri aflate în paza sa, în urma accept ării
promisiunii c ă va primi o parte din banii ce se vor realiza în urma valorific ării bunurilor sustrase,
constituie infrac țiunea de furt, nu cea de luare de mit ă, pentru c ă banii au fost promi și pentru
fapta de furt, nu pentru neîndepl inirea îndatoririlor de serviciu.
NB Înstrăinarea unui bun încredin țat în procesul muncii constituie infrac țiunea de furt, nu cea de
abuz de încredere, deoarece bunul nu este de ținut cu niciun titlu, patronul p ăstrând, din punct
de vedere juridic, posesia și detenția acestuia.
urmarea imediat ă: constă într-o deposedare (a proprietarului, posesorului, detentorului) și o împo-
sedare (a f ăptuitorului), producându-se astfel un prejudiciu;
restituirea bunului dup ă consumarea infrac țiunii nu înl ătură caracterul penal al faptei și nici
răspunderea penal ă;
urmarea imediat ă se produce chiar dac ă bunul nu a fost scos din locul unde se afl ă, ulterior
bunul este abandonat sau ho țul este deposedat de un alt ho ț.
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
NB Înțelegerea dintre dou ă persoane de a sustrage un bun aflat asupra uneia dintre ele, dar apar-
ținând altei persoane, prin simularea unei agresiuni și luarea bunului constituie infrac țiunea
de furt, nu cea de tâlh ărie, agresiunea nefiind real ă; de asemenea, lovirea unei persoane în
scopul de a o jefui, neg ăsirea bunurilor și fuga victimei pentru a se salva, urmat ă de îndată de
sustragerea unor bunuri din autoturismul victimei, aflat în apropiere, constituie infrac țiunea
de tâlhărie, nu tentativ ă la tâlhărie în concurs cu infrac țiunea de furt, deoarece infrac țiunea
este unică în raport de persoan ă, timp, loc, scop; deposedarea victimei de c ăciulă prin smul-
gere, fără acțiuni agresive de natur ă să-i înfrângă opunerea, constituie infrac țiunea de furt, iar
nu cea de tâlh ărie, pentru c ă nu s-au întrebuin țat violențe.
4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă;
scopul const ă în însușirea bunului mobil luat f ără drept;
nu prezint ă importan ță mobilul cu care a fost comis ă fapta.
288 Drept penal. Partea special ă
NB Însușirea pe nedrept exist ă și atunci când bunul este re ținut pe nedrept, în scopul de a de-
termina, în afara cadrului legal, îndeplinirea preten țiilor derivând dintr-un litigiu patrimonial.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele preparatorii sunt posibile, dar neincriminate;
tentativa perfect ă nu este posibil ă;
tentativa imperfect ă este posibil ă și este incriminat ă;
este posibil ă desistarea drept cauz ă de nepedepsire, nu îns ă și împiedicarea producerii rezultatului.
consumarea faptei are loc odat ă cu împosedarea f ăptuitorului;
poate fi săvârșită în formă continuat ă, când se epuizeaz ă după ultimul act de executare;
poate îmbr ăca formă continuă, situație în care se epuizeaz ă odată cu încetarea sustragerii.
NB Fapta se consum ă prin simpla schimbare a situa ției de fapt a bunului, adic ă prin ascunderea
bunului în alt loc → infracțiunea se consum ă prin mișcarea (ridicarea) bunului din locul unde
era pus; este furt consumat, nu tentativ ă, situația în care inculpatul a fost surprins la locul
faptei dup ă ce a luat o parte din bunuri și le-a pus în recipiente aduse de el.
III. PEDEAPSA
infracțiunea de furt se pedepse ște cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amend ă.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
împăcarea înlătură răspunderea penal ă.
NB Dacă făptuitorul love ște victima, ca urmare a unor neîn țelegeri anterioare, dup ă care își însu-
șeșt e u n o b i e c t c ăzut pe jos în cursul agresiunii → se va re ține infrac țiunea de v ătămare
corporală în concurs cu infrac țiunea de furt, nu tâlh ărie, pentru c ă violența nu s-a exercitat în
scopul sustragerii, ci din alte motive.
FIȘA
NR. 22 FURTUL CALIFICAT
Sediul materiei: art. 229 C. pen.
Art. 229. Furtul calificat. (1) Furtul s ăvârșit în următoarele împrejur ări:
a) într-un mijloc de transport în comun;
b) în timpul nop ții;
c) de o persoan ă mascată, deghizat ă sau travestit ă;
d) prin efrac ție, escaladare sau prin folosirea f ără drept a unei chei adev ărate ori a unei chei mincinoase;
e) prin scoaterea din func țiune a sistemului de alarm ă ori de supraveghere,
se pedepse ște cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Dacă furtul a fost s ăvârșit în următoarele împrejur ări:
a) asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural;
b) prin violare de domiciliu sau sediu profesional;
c) de o persoan ă având asupra sa o arm ă,
pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Furtul privind urm ătoarele categorii de bunuri:
a) țiței, gazolin ă, condensat, etan lichid, benzin ă, motorin ă, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite,
cisterne ori vagoane-cistern ă;
b) componente ale sistemelor de iriga ții;
c) componente ale re țelelor electrice;
d) un dispozitiv ori un sistem de sem nalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situa ții de urgen ță publică;
e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de interven ție la incendiu, la accidente de cale ferat ă, rutiere, navale sau aeriene ori
în caz de dezastru;
f) instalații de siguran ță și dirijare a traficului ferovi ar, rutier, naval, aerian și componente ale acestora, precum și componente
ale mijloacelor de transport aferente;
g) bunuri prin însu șirea cărora se pune în pericol siguran ța traficului și a persoanelor pe drumurile publice;
h) cabluri, linii, echipamente și instalații de telecomunica ții, radiocomunica ții, precum și componente de comunica ții,
se pedepse ște cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
Noțiune
furtul simplu s ăvârșit într-una dintre urm ătoarele împrejur ări agravante:
într-un mijloc de transport în comun;
în timpul nop ții;
de o persoan ă mascată, deghizat ă sau travestit ă;
prin efrac ție, escaladare, folosirea f ără drept a unei chei adev ărate ori a unei chei
mincinoase;
prin scoaterea din func țiune a sistemului de alarm ă ori de supraveghere;
asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural;
prin violare de domiciliu sau sediu profesional;
de o persoan ă având asupra sa o arm ă.
furtul simplu având ca obiect un bun care face parte din patrimoniul cultural sau
bunurile prev ăzute la art. 229 alin. (3) C. pen.
290 Drept penal. Partea special ă
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Obiectul
obiectul juridic principal: relațiile sociale privitoare la protec ția propriet ății, a posesiei sau a de-
tenției;
obiectul material: un bun mobil prin natur ă sau prin anticipa ție, corporal, animat sau neanimat,
fungibil sau nefungibil, care are o minim ă valoare economic ă; sunt asimilate bunurilor mobile și
înscrisurile, energia electric ă și orice alt fel de energie care are valoare economic ă;
poate forma obiect al furtului un bun imobil prin destina ție;
poate fi obiect material al infrac țiunii de furt și un bun mobil a c ărui deținere este interzis ă de
lege;
în principiu, corpul uman sau p ărți din acesta nu pot constitui obiect al furtului; cu toate acestea,
țesuturile, celulele sau organele prelevate de la o persoan ă în scopul efectu ării unui transplant
pot forma obiectul infrac țiunii de furt;
în situația prevăzută de art. 229 alin. (2) lit. a) C. pen., elementul circumstan țial agravant îl con-
stituie obiectul material al infrac țiunii de furt, anume un bun mobil care face parte din patri-
moniul cultural;
circumstan ța agravant ă prevăzută în alin. (3) al art. 229 C. pen. vizeaz ă obiectul material al
infracțiunii de furt calificat, care trebuie s ă constea în bunurile stipulate de textul de lege.
2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă;
proprietarul poate avea calitatea de subiect activ;
participația penală este posibil ă în toate formele.
subiectul pasiv: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) din a cărei proprietate, posesie sau deten ție este
sustras bunul;
pluralitatea de subiec ți pasivi determin ă reținerea unui concurs de infrac țiuni, dacă furturile au
fost săvârșite, în baza aceleia și rezoluții infracționale, la diferite intervale de timp, de la subiec ți
pasivi diferi ți (concurs real omogen).
3. Latura obiectiv ă
elementul material: constă în luarea pe nedrept a unui bun mobil din posesia sau deten ția altuia
fără consimțământul acestuia, comis ă în una dintre urm ătoarele împrejur ări agravante:
a) într-un mijloc de transport în comun → metrou, autobuz, troleibuz, maxi-taxi, tramvai, tren,
avion, în timpul folosirii mijlocului de transport, nu atunci când acesta se afl ă în depou sau garaj;
taxiul nu constituie mijloc de transport în comun; este o circumstan ță reală c a r e s e r ăsfrânge
asupra tuturor participan ților care au cunoscut-o sau au prev ăzut-o;
b) în Ɵmpul nop ții → furtul trebuie comis dup ă ce întunericul a luat locul luminii, indiferent dac ă
făptuitorul a profitat sau nu de noapte; amurgul nu face parte din noapte, dar zorile da; nu se
Furtul calificat 291
reține aceasta circumstan ță agravant ă dacă furtul este s ăvârșit ziua, într-un tren care trece prin
tunel; de asemenea, nu se re ține nici în cazul eclipsei de soare; este o circumstan ță reală care se
răsfrânge asupra tuturor participan ților în măsura în care au cunoscut-o sau au prev ăzut-o;
c) de o persoan ă mascată, deghizat ă sau traves Ɵtă → și aceasta este o circumstan ță reală;
d) prin efrac ție, escaladare, folosirea f ără drept a unei chei adev ărate ori a unei chei mincinoase
→ efracția presupune for țarea, degradarea, distrugerea unui dispozi Ɵv de închidere; s ăvârșirea
furtului prin efrac ție absoarbe infrac țiunea de distrugere; escaladarea reprezint ă depășirea unui
obstacol și se reține drept circumstan ță agravant ă numai dac ă a fost folosit ă în vederea p ătrun-
derii, nu și pentru p ărăsire; nu se re ține aceast ă agravant ă dacă depășirea obstacolului era
firească; cheia mincinoas ă este o cheie multiplicat ă neautorizat sau orice dispozitiv apt s ă „des-
chidă” fără să distrugă; folosirea frauduloas ă a unei chei adev ărate înseamn ă folosirea acesteia
fără drept; este o circumstan ță reală;
e) prin scoaterea din func țiune a sistemului de alarm ă ori de supraveghere → este o circumstan-
ță reală care nu se re ține dacă s-a profitat de faptul c ă victima nu a activat sistemul.
Alineatul (2) al art. 229 C. pen. prevede urm ătoarele circumstan țe agravante pentru s ăvârșirea
furtului:
a) asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural → obiectul material al infrac țiunii
este un bun mobil care face parte din patrimoniul cultural; este o circumstan ță reală care se
răsfrânge asupra tuturor participan ților care au cunoscut-o sau au prev ăzut-o;
b) prin violare de domiciliu sau sediu profesional → furtul cali ficat absoarbe infrac țiunea de
violare de domiciliu, precum și pe cea de violarea sediului profesional; dac ă furtul se comite atât
prin efrac ție sau escaladare, cât și prin violare de domiciliu sau de sediu profesional → se rețin
ambele elemente circumstan țiale agravante; este o circumstan ță reală care se r ăsfrânge asupra
tuturor participan ților care au cunoscut-o sau au prev ăzut-o;
c) de o persoan ă având asupra sa o arm ă → arma trebuie s ă fie numai propriu-zis ă, nu vizibil ă
sau folosit ă; dacă arma este propriu-zis ă și vizibilă sau asimilat ă (care este mereu folosit ă) → se
va reține infrac țiunea de tâlh ărie.
Alineatul (3) al art. 229 C. pen. stabilește că elementul material const ă în luarea pe nedrept, din
posesia sau deten ția altei persoane (fizice sau juridice), f ără consimțământul acesteia, a unuia dintre
următoarele bunuri:
a) țiței, gazolin ă, condensat, etan lichid, benzin ă, motorin ă, alte produse petroliere sau gaze
naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cistern ă → este o circumstan ță reală care
se răsfrânge asupra tuturor participan ților care au cunoscut-o sau au prev ăzut-o;
b) componente ale sistemelor de iriga ții → este o circumstan ță reală care se r ăsfrânge asupra
tuturor participan ților care au cunoscut-o sau au prev ăzut-o;
c) componente ale re țelelor electrice → este o circumstan ță reală c a r e s e r ăsfrânge asupra
tuturor participan ților care au cunoscut-o sau au prev ăzut-o;
d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte
situații de urgen ță publică → este o circumstan ță reală care se r ăsfrânge asupra tuturor par Ɵ-
cipanților care au cunoscut-o sau au prev ăzut-o;
292 Drept penal. Partea special ă
e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de interven ție la incendiu, la accidente de cale
ferată, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru → este o circumstan ță reală care se
răsfrânge asupra tuturor participan ților care au cunoscut-o sau au prev ăzut-o;
f) instalații de siguran ță și dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian și componente ale
acestora, precum și componente ale mijloacelor de transport aferente → este o circumstan ță
reală care se răsfrânge asupra tuturor participan ților care au cunoscut-o sau au prev ăzut-o;
g) bunuri prin însu șirea cărora se pune în pericol siguran ța traficului și a persoanelor pe dru-
murile publice → este o circumstan ță reală care se r ăsfrânge asupra tuturor par Ɵcipanților care
au cunoscut-o sau au prev ăzut-o;
h) cabluri, linii, echipamente și instalații de telecomunica ții, radiocomunica ții, precum și compo-
nente de comunica ții → este o circumstan ță reală care se r ăsfrânge asupra tuturor par Ɵcipan-
ților care au cunoscut-o sau au prev ăzut-o.
urmarea imediat ă: constă într-o deposedare (a proprietarului, posesorului, detentorului) și o împo-
sedare (a f ăptuitorului), producându-se astfel un prejudiciu;
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă;
scopul const ă în însușirea bunului mobil luat f ără drept;
nu prezint ă importan ță mobilul cu care a fost comis ă fapta.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele preparatorii sunt posibile, dar neincriminate;
tentativa perfect ă nu este posibil ă;
tentativa imperfect ă este posibil ă și este incriminat ă;
este posibil ă desistarea drept cauz ă de nepedepsire, nu îns ă și împiedicarea producerii rezultatului;
consumarea faptei are loc odat ă cu împosedarea f ăptuitorului;
poate fi săvârșită în formă continuat ă, când se epuizeaz ă după ultimul act de executare;
poate îmbr ăca formă continuă în varianta prev ăzută de art. 229 alin. (3) lit. a) C. pen., situa ție în care
se epuizeaz ă odată cu încetarea sustragerii.
III. PEDEAPSA
furtul săvârșit într-un mijloc de transport în comun; în timpul nop ții; de o persoan ă mascată, deghi-
zată sau travestit ă; prin efrac ție, escaladare, folosirea f ără drept a unei chei adev ărate ori a unei chei
mincinoase; prin scoaterea din func țiune a sistemului de alarm ă ori de supraveghere, se pedepse ște
cu închisoarea de la unu la 5 ani;
Furtul calificat 293
furtul săvârșit asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural; prin violare de domiciliu sau
sediu profesional; de o persoan ă având asupra sa o arm ă se pedepse ște cu închisoarea de la 2 la
7 ani;
furtul având ca obiect bunurile prev ăzute de art. 229 alin. (3) C. pen. se pedepse ște cu închisoarea
de la 3 la 10 ani.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare și se exercit ă din oficiu;
în cazul variantelor agravate prev ăzute de art. 229 alin. (1) și (2) lit. b) și c), împăcarea înlătură
răspunderea penal ă.
FIȘA
NR. 23 FURTUL ÎN SCOP DE FOLOSIN ȚĂ
Sediul materiei: art. 230 C. pen.
Art. 230. Furtul în scop de folosin ță.(1) Furtul care are ca obiect un vehicul, s ăvârșit în scopul de a-l folosi pe nedrept, se
sancționează cu pedeapsa prev ăzută în art. 228 sau art. 229, dup ă caz, ale c ărei limite speciale se reduc cu o treime.
(2) Cu pedeapsa prev ăzută în alin. (1) se sanc ționează folosirea f ără drept a unui terminal de comunica ții al altuia sau folosirea
unui terminal de comunica ții racordat f ără drept la o re țea, dacă s-a produs o pagub ă.
Noțiune
A. Varianta tip
furtul simplu sau calificat care are ca obiect un vehicul, s ăvârșit în scopul de a-l
folosi pe nedrept.
B. Variante asimilate
folosirea f ără drept a unui terminal de comunica ții al altuia;
folosirea unui terminal de comunica ții racordat f ără drept la o re țea.
NB Furtul de folosin ță a fost reglementat de legiuitor ca variant ă atenuată a furtului simplu sau a
celui calificat.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la ap ărarea dreptului de proprietate, a posesiei
sau a deten ției;
obiectul material: vehiculele;
vehiculele (nu doar autovehiculele) pot fi obiect material atât al furtului (sustragere), cât și al
furtului de folosin ță.
NB Dacă după folosirea vehiculului, f ăptuitorul sustrage și anumite bunuri din vehicul → se va
reține concursul real între infrac țiunile de furt și furt de folosin ță.
1.2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă; chiar proprietarul bunului
poate avea calitatea de subiect activ al infrac țiunii de furt de folosin ță;
dacă două persoane sustrag un autoturism în scopul de a-l folosi pe nedrept nu se va re ține
coautoratul, ci autoratul pentru cel care conduce, respectiv complicitatea material ă sau moral ă
concomitent ă pentru pasager.
Furtul în scop de folosin ță 295
subiectul pasiv: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) din a cărei proprietate, posesie sau deten ție este
sustras vehiculul în scopul folosirii pe nedrept.
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material: luarea pe nedrept a unui vehicul (autovehicul, c ăruță, bicicletă) din posesia sau
detenția unei persoane (fizice sau juridice), f ără consimțământul acesteia, în scopul folosirii tempo-
rare;
pentru re ținerea infrac țiunii, este necesar s ă nu existe consim țământul anterior sau concomitent
al proprietarului, posesorului sau detentorului în sensul lu ării vehiculului.
urmarea imediat ă: constă într-o deposedare (a proprietarului, posesorului, detentorului) și o împo-
sedare (a f ăptuitorului), producându-se astfel un prejudiciu;
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
1.4. Latura subiectiv ă
intenție directă;
scopul const ă în folosirea pe nedrept a vehiculului sustras/terminalului de comunica ții.
2. Variante asimilate
folosirea f ără drept a unui terminal de comunica ții al altuia [art. 230 alin. (2) C. pen.];
obiectul material a acestei variante asimilate const ă într-un terminal de comunica ții (telefon,
tabletă, fax etc.);
făptuitorul trebuie s ă cunoască faptul că terminalul de comunica ții aparține altcuiva și că nu are
dreptul de a-l folosi;
subiectul pasiv al acestei variante as imilate este beneficiarul (persoan ă fizică sau juridic ă)
serviciului folosit cu ajutorul terminalului de comunica ții;
urmarea imediat ă constă într-o pagub ă produsă subiectului pasiv.
folosirea unui terminal de comunica ții racordat f ără drept la o re țea [art. 230 alin. (2) C. pen.];
făptuitorul trebuie s ă dețină un terminal de comunica ții și să se racordeze f ără drept la o re țea
de comunica ții aparținând unui ter ț;
urmarea imediat ă constă într-o pagub ă produsă subiectului pasiv;
sub aspectul laturii subiective, în am bele variante asimilate, fapta este s ăvârșită cu inten ție
directă.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele preparatorii sunt posibile, dar neincriminate;
tentativa perfect ă nu este posibil ă;
tentativa imperfect ă este posibil ă și este incriminat ă;
este posibil ă desistarea drept cauz ă de nepedepsire, nu și împiedicarea producerii rezultatului;
consumarea faptei are loc în momentul activit ății infracționale;
296 Drept penal. Partea special ă
poate fi săvârșită în formă continuat ă, când se epuizeaz ă după ultimul act de executare;
poate îmbr ăca formă continuă, situație în care se epuizeaz ă odată cu încetarea activit ății infrac-
ționale.
III. PEDEAPSA
furtul în scop de folosin ță, ca variant ă atenuată a furtului simplu sau calificat, se sanc ționează cu
pedeapsa prev ăzută în art. 228 sau art. 229, dup ă caz, pentru furtul simplu, respectiv furtul calificat,
ale cărei limite speciale se reduc cu o treime.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu, iar împ ăcarea înlătură răspunderea penal ă.
FIȘA
NR. 24 PLÂNGEREA PREALABIL Ă ȘI ÎMPĂCAREA
Sediul materiei: art. 231 C. pen.
Art. 231. Plângerea prealabil ă și împăcarea. (1) Faptele prev ăzute în prezentul capitol, s ăvârșite între membrii de familie, de
către un minor în paguba tutorelui ori de c ătre cel care locuie ște împreun ă cu persoana v ătămată sau este g ăzduit de aceasta, se
pedepsesc numai la plângerea prealabil ă a persoanei v ătămate.
(2) În cazul faptelor prev ăzute la art. 228, art. 229 a lin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și art. 230, împ ăcarea înlătură răspunderea
penală.
Noțiune – atât în cazul furtului simplu, cât și în cazul furtului calificat, incluzând furtul în
scop de folosin ță, acțiunea penal ă poate fi pus ă în mișcare sau exercitat ă numai la
plângerea prealabil ă a persoanei v ătămate, dac ă faptele au fost s ăvârșite între
membrii de familie, de c ătre un minor în paguba tutorelui sau de c ătre cel care locuie ște
împreună cu persoana v ătămată sau este g ăzduit de acesta.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la protec ția propriet ății, a posesiei sau a deten ției;
obiectul material: similar celor de la infrac țiunile de furt și furt calificat, inclusiv celor de la furtul în
scop de folosin ță.
2. Subiectul
subiectul activ: este un membru de familie al persoanei v ătămate → se are în vedere sensul stabilit
de art. 177 C. pen.; potrivit acestui text de lege, sunt membrii de familie ascenden ții și descenden ții,
frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adop ție, potrivit legii, astfel de
rude, soțul, persoanele care au stabilit rela ții asemănătoare acelora dintre so ți sau dintre p ărinți și
copii, în cazul în care convie țuiesc, și persoanele adoptate ori descenden ții acestora în raport cu
rudele fire ști;
soțul victimei poate sustrage și bunurile comune, nu numai bunurile proprii ale acesteia, precum
și bunurile proprietate comun ă pe cote-p ărți aflate în posesia sau deten ția victimei;
dacă subiectul activ al infrac țiunii este un afin → acțiunea penal ă se pune în mi șcare din o ficiu;
calitatea de membru de familie este o circumstan ță personal ă și niciodat ă nu se răsfrânge
asupra celorlal ți parƟcipanți → dacă numai una dintre persoanele v ătămate este membru de
familie cu subiectul activ, ac țiunea penal ă va fi pus ă în mișcare din oficiu cu privire la celelalte
persoane v ătămate;
minorul care sustrage de la tutore → în situația inversă, în care tutorele sustrage bunurile
minorului, ac țiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu; nu este necesar ca tutorele și minorul
298 Drept penal. Partea special ă
să locuiască împreun ă; se va re ține un concurs de infrac țiuni dacă au fost numi ți mai mul ți
tutori, iar minorul fur ă bunuri de la fiecare dintre ace știa;
persoana g ăzduită care sustrage bunurile gazdei → în situația inversă, acțiunea penal ă se pune
în mișcare din oficiu; între cel g ăzduit și gazda sa nu trebuie s ă existe contract de prest ări servicii
hoteliere → în caz contrar, ac țiunea se va pune în mi șcare din o ficiu; găzduirea nu trebuie s ă
aibă caracter de stabilitate;
cel care locuie ște, indiferent de natura titlului, împreun ă c u p e r s o a n a v ătămată, o anumit ă
perioadă de timp din care rezult ă caracterul de stabilitate.
NB Dacă furtul este s ăvârșit de două sau mai multe persoane, ac țiunea penal ă se va pune în mi ș-
care la plângerea prealabil ă a persoanei v ătămate numai pentru subiec ții activi califica ți, iar
pentru ceilal ți subiecți activi acțiunea penal ă se va pune în mi șcare din oficiu.
subiectul pasiv: orice persoan ă fizică din a cărei proprietate, posesie sau deten ție este sustras
bunul.
3. Latura subiectiv ă
elementul material: constă în luarea unui bun mobil din posesia sau deten ția altuia f ără consim-
țământul acestuia; se poate realiza printr-o ac țiune sau printr-o inac țiune;
urmarea imediat ă: constă într-o deposedare (a proprietarului, posesorului, detentorului) și o
împosedare (a f ăptuitorului), producându-se astfel un prejudiciu;
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
4. Latura subiectiv ă:
similară celor de la infrac țiunile de furt, furt calificat, inclusiv furt în scop de folosin ță.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele preparatorii sunt posibile, dar neincriminate;
tentativa perfect ă nu este posibil ă;
tentativa imperfect ă este posibil ă și este sanc ționată conform art. 232 C. pen.;
este posibil ă desistarea drept cauz ă de nepedepsire, nu îns ă și împiedicarea producerii rezultatului;
consumarea faptei are loc în momentul însu șirii sau folosirii bunului sustras;
poate fi săvârșită în formă continuat ă, când se epuizeaz ă după ultimul act de executare;
poate îmbr ăca formă continuă, situație în care se epuizeaz ă odată cu încetarea sustragerii.
III. PEDEAPSA
specifică infracțiunilor de furt și furt calificat, incluzând furtul în scop de folosin ță.
Plângerea prealabil ă și împăcarea 299
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă pentru faptele prev ăzute la art. 231 alin. (1) C. pen. se pune în mi șcare numai la
plângerea prealabil ă a persoanei v ătămate;
numai retragerea plângerii prealabile înl ătură răspunderea penal ă;
nu este posibil ă împăcarea drept cauz ă care înlătură răspunderea penal ă pentru fapta participan ților
față de care ac țiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu, cu excep ția faptelor prev ăzute la alin. (2)
al art. 231 C. pen.;
împăcarea înlătură răspunderea penal ă în cazul furtului, furtului calificat s ăvârșit în condi țiile art. 229
alin. (1) și (2) lit. b) și c), inclusiv în cazul furtului s ăvârșit în scop de folosin ță.
FIȘA
NR. 25 TÂLHĂRIA
Sediul materiei: art. 233 C. pen.
Art. 233. Tâlh ăria. Furtul săvârșit prin întrebuin țarea de violen țe sau amenin țări ori prin punerea victimei în stare de
inconștiență sau neputin ță de a se ap ăra, precum și furtul urmat de întrebuin țarea unor astfel de mijloace pentru p ăstrarea
bunului furat sau pentru înl ăturarea urmelor infrac țiunii ori pentru ca f ăptuitorul s ă-și asigure sc ăparea se pedepsesc cu
închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercit ării unor drepturi.
Noțiune – infracțiune complex ă constând în furtul (simplu sau calificat, inclusiv furtul în
scop de folosin ță) săvârșit prin întrebuin țarea de violen țe sau amenin țări ori prin
punerea victimei în stare de incon știență sau neputin ță de a se ap ăra, precum și furtul
urmat de întrebuin țarea unor astfel de mijloace pentru p ăstrarea bunului furat sau
pentru înl ăturarea urmelor infrac țiunii ori pentru ca f ăptuitorul s ă-și asigure sc ăparea.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Obiectul
obiectul juridic principal: relațiile sociale privitoare la ap ărarea dreptului de proprietate, a posesiei
sau a deten ției;
obiectul juridic secundar: relațiile sociale privitoare la protec ția libertății psihice a persoanei sau
cele privitoare la via ța, integritatea corporal ă sau sănătatea persoanei;
obiectul material principal: similar celui de la infrac țiunea de furt → un bun mobil prin natur ă sau
prin anticipa ție, corporal, animat sau neanimat, fungibil sau nefungibil, care are o minim ă valoare
economic ă; înscrisurile, energia electric ă și orice alt fel de energie care are valoare economic ă; un
bun imobil prin destina ție; țesuturile, celulele, organele prelevate în scopul transplant ării;
obiectul material secundar : poate fi corpul persoanei în ipoteza în care furtul se realizeaz ă prin
violențe ori prin punerea victimei în stare de incon știență ori neputin ță de a se ap ăra.
2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă;
participația penală este posibil ă în toate formele.
subiectul pasiv: orice persoan ă (fizică sau juridic ă);
dacă violențele sunt exercitate fa ță de o pluralitate de persoane, dar se comite o singur ă faptă
Ɵpică de furt → se va reține o singur ă infracțiune de tâlh ărie;
dacă violențele sau amenin țările sunt exercitate fa ță de o pluralitate de persoane, s ăvârșindu-se
mai multe fapte tipice de furt → se vor re ține tot atâtea infrac țiuni de tâlh ărie câte persoane
vătămate prin acte de violen ță sau amenin țare există (câte furturi, atâtea tâlh ării);
Tâlhăria 301
dacă bunurile sunt sustrase de la o persoan ă, iar amenin țările sau actele de violen ță sunt exer-
citate față de o altă persoană → se va reține o singur ă infracțiune cu doi subiec ți pasivi.
NB Dacă subiectul pasiv este un func ționar public → se va re ține infrac țiunea de tâlh ărie în
concurs cu infrac țiunea de ultraj.
3. Latura obiectiv ă
elementul material este format din dou ă activități infracționale:
furtul simplu sau calificat [exceptându-l pe cel prev ăzut de art. 229 alin. (3) C. pen.] → luarea în
stăpânire pe nedrept a unui bun mobil din posesia sau deten ția persoanei v ătămate, fără con-
simțământul acesteia, prin sustragerea lui, prin remitere sau prin însu șire, atunci când bunul a
fost predat f ăptuitorului sau abandonat ca urmare a violen țelor exercitate ori când victima a
pierdut contactul material cu bunul în urma violen țelor exercitate asupra sa;
constrângerea prin violen ță sau amenin țare, lipsire de libertate în mod ilegal, punerea victimei
în stare de incon știență ori neputin ță de a se ap ăra pentru a s ăvârși furtul, pentru a p ăstra bunul
sau pentru a- și asigura sc ăparea → actele de violen ță fizică sau psihic ă trebuie s ă fie efecƟve și
îndreptate împotriva unei persoane (victima sau alt ă persoană) ori împotriva unor bunuri; actele
de violen ță sau de amenin țare pot fi anterioare, concomitente sau ulterioare furtului, pentru
păstrarea bunului, asigurarea sc ăpării, ștergerea urmelor; punerea victimei în stare de incon-
știență presupune c ă victima pierde temporar reprezentarea realit ății; punerea victimei în nepu-
tința de a se ap ăra presupune faptul c ă victima nu- și poate folosi posibilitatea de ap ărare.
urmarea imediat ă:
principală constă într-o deposedare (a proprietarului, posesorului, detentorului) și o împosedare
(a făptuitorului), producându-se astfel un prejudiciu;
adiacentă constă într-o stare de pericol (amenin țare) pentru libertatea psihic ă a victimei sau în
vătămarea integrit ății corporale sau a s ănătății ori a vie ții persoanei;
pentru ca infrac țiunea complex ă de tâlhărie să se consume, trebuie ca principala sa component ă
(furtul) să se consume.
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
4. Latura subiectiv ă
intenție directă;
trebuie să existe atât scopul însu șirii bunului sustras, cât și exercitarea de violen țe sau amenin țări în
scopul luării sau al p ăstrării bunului, al asigur ării scăpării ori al înl ăturării urmelor infrac țiunii.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire sunt posibile, dar nu sunt incriminate;
tentativa întrerupt ă este posibil ă și incriminat ă;
consumarea faptei are loc în momentul sustragerii bunului;
poate fi săvârșită în formă continuat ă, când se epuizeaz ă după ultimul act de executare.
302 Drept penal. Partea special ă
III. PEDEAPSA
tâlhăria se pedepse ște cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercit ării unor drepturi.
NB Infracțiunea de tâlh ărie în forma de baz ă absoarbe infrac țiunea de lovire sau alte violen țe.
NB Infracțiunea de tâlh ărie în forma de baz ă absoarbe infrac țiunea de lovire sau alte violen țe.
Tâlhăria poate absorbi infrac țiunea de lipsire de libertate în mod ilegal. Astfel, dac ă singurul
scop al lipsirii de libertate în mod ilegal este deposedarea, se va re ține doar infrac țiunea de
tâlhărie. Tâlhăria poate intra în concurs cu infrac țiunea de lipsire de libertate, dac ă victima
rămâne lipsit ă de libertate și după săvârșirea tâlhăriei.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare și se exercit ă din oficiu.
FIȘA
NR. 26 TÂLHĂRIA CALIFICAT Ă
Sediul materiei: art. 234 C. pen.
Art. 234. Tâlh ăria calificat ă. (1) Tâlhăria săvârșită în următoarele împrejur ări:
a) prin folosirea unei arme ori substan țe explozive, narcotice sau paralizante;
b) prin simularea de calit ăți oficiale;
c) de o persoan ă mascată, deghizat ă sau travestit ă;
d) în timpul nop ții;
e) într-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport;
f) prin violare de domiciliu sau sediu profesional,
se pedepse ște cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercit ării unor drepturi.
(2) Tâlhăria săvârșită în condițiile art. 229 alin . (3) se pedepse ște cu închisoare de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.
(3) Cu aceea și pedeapsă se sancționează tâlhăria care a avut ca urmare v ătămarea corporal ă.
Noțiune
tâlhăria săvârșită în următoarele împrejur ări agravante:
prin folosirea unei arme ori substan țe explozive, narcotice sau paralizante;
prin simularea de calit ăți oficiale;
de o persoan ă mascată, deghizat ă sau travestit ă;
în timpul nop ții;
într-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport;
prin violare de domiciliu sau sediu profesional.
tâlhăria care are ca obiect material bunurile prev ăzute de art. 229 alin. (3) C. pen. ca
obiect material al infrac țiunii de furt calificat;
tâlhăria care are ca urmare praeterinten ționată vătămarea corporal ă a victimei.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Obiectul
obiectul juridic principal: relațiile sociale privitoare la ap ărarea dreptului de proprietate, a posesiei
sau a deten ției;
obiectul juridic secundar: relațiile sociale privitoare la protec ția libertății psihice a persoanei sau
cele privitoare la via ța, integritatea corporal ă sau sănătatea persoanei;
obiectul material principal: idenƟc cu cel de la infrac țiunea de furt → un bun mobil prin natur ă sau
prin anticipa ție, corporal, animat sau neanimat, fungibil sau nefungibil, care are o minim ă valoare
economic ă; înscrisurile, energia electric ă și orice alt fel de energie care are valoare economic ă; un
bun imobil prin destina ție; țesuturile, celulele, organele prelevate în scopul transplant ării;
în cazul variantei agravate reglementate de alin. (2) al art. 234 C. pen., obiectul material prin-
cipal const ă în bunurile prev ăzute la art. 229 alin. (3) C. pen. ca obiect material al infrac țiunii de
furt calificat.
304 Drept penal. Partea special ă
obiectul material secundar: corpul victimei.
2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă;
participația penală este posibil ă în toate formele.
subiectul pasiv: orice persoan ă (fizică sau juridic ă);
pluralitatea de subiec ți pasivi determin ă reținerea unui concurs de infrac țiuni.
3. Latura obiectiv ă
elementul material este format din dou ă activități infracționale: furtul (simplu sau calificat) și con-
strângerea prin violen ță sau amenin țare, lipsire de libertate în mod ilegal, punerea victimei în stare
de inconștiență ori neputin ță de a se ap ăra pentru a s ăvârși furtul, pentru a p ăstra bunul sau pentru
a-și asigura sc ăparea, desf ășurate în urm ătoarele împrejur ări agravante:
prin folosirea unei arme ori substan țe explozive, narco Ɵce sau paralizante → este necesar, pen-
tru reținerea infrac țiunii de tâlh ărie calificat ă, ca arma (propriu-zis ă ori asimilat ă) sau substan-
țele explozive, narcotice sau paralizante s ă fie folosite efectiv; în caz contrar se poate re ține
infracțiunea de tâlh ărie simplă; este o circumstan ță reală care se r ăsfrânge asupra tuturor parti-
cipanților în măsura în care au cunoscut-o sau au prev ăzut-o;
prin simularea de calit ăți oficiale → și aceasta este o circumstan ță reală care se răsfrânge asupra
tuturor participan ților în măsura în care au cunoscut-o sau au prev ăzut-o; dobândirea ulterioar ă
de către făptuitor a calit ății oficiale simulate nu înl ătură circumstan ța agravant ă; este necesar ca
acea calitate oficial ă simulată să permită dispunerea sau luarea de m ăsuri privative sau restric-
tive de proprietate;
de o persoan ă mascată, deghizat ă sau traves Ɵtă → este o circumstan ță reală, care se r ăsfrânge
asupra tuturor participan ților în măsura în care au cunoscut-o sau au prev ăzut-o;
în Ɵmpul nop ții → este o circumstan ță reală, care se r ăsfrânge asupra tuturor participan ților în
măsura în care au cunoscut-o sau au prev ăzut-o; nu conteaz ă dacă se profită sau nu de noapte
pentru săvârșirea infrac țiunii;
într-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport → nu este necesar s ă fie vorba
despre un mijloc de transport în comun, putând fi și un taxi; în cazul în care tâlh ăria este comis ă
asupra unui mijloc de transport, scopul urm ărit de făptuitor este acela de a sustrage bunurile
transportate;
prin violare de domiciliu sau sediu profesional → în aceast ă situație, tâlhăria cali ficată absoarbe
infracțiunea de violare de domiciliu sau pe cea de violare a sediului profesional.
dubla activitate infrac țională (furtul simplu sau calificat și constrângerea prin violen ță sau amenin țate,
lipsire de libertate în mod ilegal, punerea victimei în stare de incon știență sau neputin ță de a se ap ăra),
care constituie elementul material al infrac țiunii de tâlh ărie simplă, are ca obiect material bunurile
prevăzute de art. 229 alin. (3) C. pen. ca obiect al furtului calificat [art. 234 alin. (2) C. pen.];
Tâlhăria calificat ă 305
dubla activitate infrac țională are ca urmare praeterinten ționată vătămarea corporal ă a victimei
[art. 234 alin. (3) C. pen.] → tâlhăria a produs praeterinten ționat una dintre consecin țele prevăzute de
art. 194 alin. (1 ) C. pen.; aceast ă formă a tâlhăriei calificate absoarbe v ătămarea corporal ă.
NB Dacă făptuitorul ac ționează cu intenția de a provoca urm ările prevăzute de lege pentru v ătăma-
rea corporal ă → se va reține concursul între infrac țiunile de tâlh ărie în form ă de bază (dacă nu
se reține altă circumstan ță agravant ă) și vătămare corporal ă în varianta agravat ă prevăzută de
alin. (2) al art. 194 C. pen., la care elementul circumstan țial agravant este scopul.
urmarea imediat ă:
principală constă într-o deposedare (a proprietarului, posesorului, detentorului) și o împosedare
(a făptuitorului), producându-se astfel un prejudiciu;
adiacentă constă într-o stare de pericol (amenin țare) pentru libertatea psihic ă a victimei sau în
vătămarea integrit ății corporale sau a s ănătății ori a vie ții persoanei.
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei în privin ța acțiunii principale; este necesar
să se dovedeasc ă legătura de cauzalitate între ac țiunea principal ă și cea adiacent ă.
4. Latura subiectiv ă
intenție directă; în cazul variantei agravate prev ăzute de alin. (3) al art. 234 C. pen., fapta este s ăvâr-
șită cu intenție directă, iar urmarea mai grav ă se produce din culp ă → latura subiec Ɵvă constă în
praeterinten ție;
trebuie să existe atât scopul însu șirii bunului sustras, cât și exercitarea de violen țe sau amenin țări în
scopul luării sau al p ăstrării bunului, al asigur ării scăpării ori al înl ăturării urmelor infrac țiunii.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire sunt posibile, dar nu sunt incriminate;
tentativa întrerupt ă este posibil ă și incriminat ă, cu excep ția variantei agravate prev ăzute de alin. (3)
al art. 234 C. pen., când fapta este comis ă cu praeterinten ție;
consumarea faptei are loc odat ă cu sustragerea bunului, când se produce urmarea imediat ă;
poate fi săvârșită în formă continuat ă, când se epuizeaz ă odată cu ultimul act de executare;
tâlhăria calificat ă poate avea forma infrac țiunii progresive, când se epuizeaz ă în momentul pro-
ducerii rezultatului mai grav.
NB Dacă are loc o tentativ ă la infracțiunea de tâlh ărie calificat ă, urmată de vătămarea corporal ă a
victimei produs ă cu praeterinten ție, se va aplica pedeapsa pentru infrac țiunea consumat ă.
III. PEDEAPSA
tâlhăria săvârșită în circumstan țele agravante prev ăzute de art. 234 alin. (1) C. pen. se pedepse ște
cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercit ării unor drepturi;
tâlhăria având ca obiect material bunurile prev ăzute de art. 229 alin. (3) C. pen. se pedepse ște cu
închisoare de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi;
306 Drept penal. Partea special ă
de asemenea, tâlh ăria care produce drept urmare praeterinten ționată vătămarea corporal ă a victi-
mei se pedepse ște cu închisoare de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.
NB Determinarea unei persoane s ă deposedeze o alta, înmânându-i o arm ă în acest scop,
constituie instigare la tâlh ărie calificat ă, iar nu la furt.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare și se exercit ă din oficiu.
FIȘA
NR. 27 TÂLHĂRIA URMAT Ă DE MOARTEA VICTIMEI
Sediul materiei: art. 236 C. pen.
Art. 236. Tâlh ăria sau pirateria urmat ă de moartea victimei. Dacă faptele prev ăzute în art. 233-235 au avut ca urmare
moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani și interzicerea exercit ării unor drepturi.
Noțiune – tâlhăria simplă sau calificat ă care a produs ca urmare praeterinten ționată
moartea victimei.
NB Nu este o form ă de tâlhărie calificat ă, ci o infrac țiune distinct ă.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Obiectul
obiectul juridic principal: relațiile sociale privitoare la ap ărarea dreptului de proprietate, a posesiei
sau a deten ției;
obiectul juridic secundar: relațiile sociale privitoare la protec ția libertății psihice a persoanei sau
cele privitoare la via ța persoanei;
obiectul material principal: similar celui de la infrac țiunea de furt;
obiectul material secundar: corpul victimei.
2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă;
participația penală este posibil ă în toate formele.
subiectul pasiv: persoana fizic ă în viață.
3. Latura obiectiv ă
elementul material este format din dou ă activități infracționale: furtul (simplu sau calificat) și con-
strângerea prin violen ță sau amenin țare, lipsire de libertate în mod il egal, punerea victim ei în stare de
inconștiență ori neputin ță de a se ap ăra pentru a s ăvârși furtul, pentru a p ăstra bunul sau pentru a- și
asigura sc ăparea;
urmarea imediat ă: moartea victimei;
legătura de cauzalitate: trebuie dovedit ă legătura de cauzalitate între actele de violen ță și moartea
victimei.
4. Latura subiectiv ă:
fapta este s ăvârșită cu inten ție directă, iar urmarea mai grav ă se produce din culp ă → latura
subiectiva const ă în praeterinten ție.
308 Drept penal. Partea special ă
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire sunt posibile, dar nu sunt incriminate;
dacă tâlhăria îmbrac ă forma infrac țiunii progresive, fapta se va epuiza în momentul producerii
urmării mai grave: decesul victimei.
NB Dacă are loc o tentativ ă la infracțiunea de tâlh ărie în form ă tip sau calificat ă, urmată de moar-
tea praeterinten ționată a victimei, se va aplica pedeapsa pentru infrac țiunea consumat ă.
III. PEDEAPSA
pentru tâlh ăria care a avut ca urmare moartea victimei, pe deapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani și
interzicerea exercit ării unor drepturi.
NB Dacă infracțiunea de tâlh ărie a avut ca urmare moartea victimei, f ăptuitorul ac ționând cu in-
tenția de a-i suprima via ța acesteia → se va reține concursul între infrac țiunile de tâlh ărie (în
formă tip sau calificat ă) și omorul calificat prev ăzut de art. 189 alin. (1) lit. d) C. pen. → cu sco-
pul de a înlesni sau de a ascunde s ăvârșirea altei infrac țiuni; dacă urmarea praeterinten țio-
nată constă în sinuciderea vic Ɵmei → se va reține doar infrac țiunea de tâlh ărie în form ă Ɵp
sau calificat ă; poate fi re ținut și concursul între infrac țiunea de tâlh ărie și cea de determinare
sau înlesnire a sinuciderii, dar numai dac ă făptuitorul ac ționează cu inten ție atât pentru
săvârșirea tâlhăriei, cât și pentru determinarea sau înlesnirea sinuciderii.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare și se exercit ă din oficiu.
FIȘA
NR. 28 ABUZUL DE ÎNCREDERE
Sediul materiei: art. 238 C. pen.
Art. 238. Abuzul de încredere. (1) Însușirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil al altuia, de c ătre cel căruia
i-a fost încredin țat în baza unui titlu și cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui se pedepse ște cu închisoare de la 3 luni la 2
ani sau cu amend ă.
(2) Acțiunea penal ă se pune în mi șcare la plângerea prealabil ă a persoanei v ătămate.
Noțiune – fapta persoanei care, de ținând în baza unui titlu și cu un anumit scop, un bun
mobil al altuia, și-l însușește, dispune de el sau îl folose ște pe nedrept ori refuz ă să-l
restituie.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la protec ția patrimoniului, a posesiei ori a deten-
ției, care implic ă încrederea în cadrul raporturilor juridice;
obiectul material: un bun mobil (prin natur ă sau prin anticipa ție) corporal, animat sau neanimat,
care are o minim ă valoare economic ă; sunt asimilate bunurilor mobile și înscrisurile, energia electri-
că și orice alt fel de energie care are valoare economic ă;
bunul poate fi neconsumptibil sau consumptibil, în acest din urm ă caz fiind necesar ca de țină-
torul să nu aibă dreptul s ă dispună de bun; bunurile fungibile sau consumptibile asupra c ărora
deținătorul are drept de dispozi ție nu pot forma obiect al infrac țiunii; de asemenea, nu pot
constitui obiect al infrac țiunii bunurile abandonate sau cele care nu apar țin nimănui;
țesuturile, celulele sau organele prelevate de la o persoan ă în scopul efectu ării unui transplant
pot forma obiectul infrac țiunii de abuz de încredere;
cerința esențială pentru obiectul material al infrac țiunii de abuz de încredere o reprezint ă faptul
că este necesar ca acesta s ă fie deținut cu orice titlu → ceea ce presupune existen ța unui raport
juridic netranslativ de proprietate, prin care se transmite doar deten ția bunului, existând obli-
gația restituirii acestuia; deten ția bunului trebuie s ă fi fost încredin țată cu un anumit scop.
NB Refuzul de a res Ɵtui la scaden ță o sumă de bani → atrage numai r ăspunderea civil ă, nu și pe
cea penal ă, neconstituind infrac țiunea de abuz de încredere.
2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă, care are calitatea de
detentor precar al bunului mobil al altuia, cu orice titlu și cu un anumit scop;
310 Drept penal. Partea special ă
proprietarul bunului nu poate fi subiect activ nemijlocit; în schimb, comodatarul poate avea
calitatea de subiect activ nemijlocit;
persoana c ăreia i s-a transmis bunul în baza unui împrumut de consuma ție nu poate fi subiect
activ;
participația penală este posibil ă în toate formele.
subiectul pasiv: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) de la care autorul a primit bunul mobil în
detenție, cu orice titlu și cu un anumit scop.
3. Latura obiectiv ă
elementul material: constă în una dintre urm ătoarele ac țiuni sau inac țiuni:
însușirea pe nedrept → detentorul precar se comport ă ca un adev ărat proprietar al bunului;
deposedarea se realizeaz ă cu acordul proprietarului, iar împosedarea este realizat ă ulterior în
mod abuziv; dac ă bunul se afl ă în stăpânirea de fapt a unei persoane, chiar dac ă nu are mo-
mentan un contact material cu bunul, iar f ăptuitorul și-l însușește, acesta va s ăvârși infracțiunea
de furt;
dispunerea pe nedrept → încheierea de acte juridice de dispozi ție fără drept (vânzarea) sau
efectuarea de acte de dispozi ție material ă (distrugere); simpla folosire f ără drept a bunului nu
echivaleaz ă cu efectuarea unui act de dispozi ție pe nedrept;
folosirea pe nedrept → bunul este folosit de c ătre detentor, de și acesta nu are un drept de folo-
sință, sau este folosit de c ătre detentor în alt scop decât acela pentru care i-a fost încredin țat;
refuz abuziv de restituire → cererea de res Ɵtuire trebuie s ă fie fermă, expresă; resƟtuirea par-
țială echivaleaz ă cu nerestituirea; nerestituirea unui bun predat ca urmare a inducerii în eroare
→ reprezint ă infracțiunea de în șelăciune, nu cea de abuz de încredere, pentru c ă abuzul de
încredere presupune c ă încrederea a fost acordat ă licit.
NB În cazul în care elementul material al laturii obiective îmbrac ă forma refuzului de restituire,
nu se poate re ține infrac țiunea de abuz de încredere s ăvârșită în aceast ă modalitate dac ă
făptuitorul invoc ă un drept de reten ție ca motiv al refuzului de restituire a bunului.
NB Dacă elementul material se s ăvârșește în mai multe modalit ăți → se va re ține o singur ă
infracțiune de abuz de încredere, care se consum ă la momentul primei activit ăți infracționale.
urmarea imediat ă: împosedarea f ăptuitorului și producerea unui prejudiciu în patrimoniul proprie-
tarului (valoarea bunului, lipsa folosin ței acestuia etc.);
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele preparatorii și tentativa sunt posibile, dar nu sunt incriminate;
Abuzul de încredere 311
tentativa nu este posibil ă în cazul s ăvârșirii faptei prin refuzul abuziv de restituire (omisiv ă proprie);
infracțiunea de abuz de încredere se consum ă în momentul însu șirii pe nedrept a bunului, al dispu-
nerii pe nedrept de bun, al folosirii lucrului pe nedrept sau al refuzului abuziv de restituire (infrac-țiune instantanee);
infracțiunea poate fi s ăvârșită în formă continuat ă, cu excep ția cazului în care elementul material
îmbracă forma refuzului nejustificat de restituire.
NB Pentru consumarea infrac țiunii de abuz de încredere, în modalitatea refuzului de restituire,
nu se cere ca restituirea bunului s ă fie solicitat ă numai de acela care a încredin țat bunul.
III. PEDEAPSA
abuzul de încredere se pedepse ște cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amend ă.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare la plângerea prealabil ă a persoanei v ătămate;
retragerea plângerii prealabile înl ătură răspunderea penal ă;
termenul de formulare a plângerii prealabile curge de la primul refuz, în cazul în care elementul
material se realizeaz ă în modalitatea refuzului nejustificat de restituire.
FIȘA
NR. 29 GESTIUNEA FRAUDULOAS Ă
Sediul materiei: art. 242 C. pen.
Art. 242. Gestiunea frauduloas ă. (1) Pricinuirea de pagube unei persoane, cu ocazia administr ării sau conserv ării bunurilor
acesteia, de c ătre cel care are ori trebuie s ă aibă grija administr ării sau conserv ării acelor bunuri se pedepse ște cu închisoare de la
6 luni la 3 ani sau cu amend ă.
(2) Când fapta prev ăzută în alin. (1) a fost s ăvârșită de administratorul judi ciar, de lichidatorul aver ii debitorului sau de un
reprezentant sau prepus al acestora, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Faptele prev ăzute în alin. (1) și alin. (2) s ăvârșite în scopul de a dobândi un folos patr imonial se pedepsesc cu închisoarea de
la 2 la 7 ani.
(4) Acțiunea penal ă se pune în mi șcare la plângerea prealabil ă a persoanei v ătămate.
Noțiune
A. Varianta tip
pricinuirea de pagube unei persoane cu ocazia administr ării sau conserv ării bunu-
rilor acesteia, de c ătre persoana (fizic ă sau juridic ă) care are ori trebuie s ă aibă grija
administr ării sau conserv ării acelor bunuri.
B. Variante agravate
fapta este s ăvârșită de administratorul judiciar, de lichidatorul averii debitorului
sau de un reprezentant ori prepus al acestora; fapta este s ăvârșită în forma tip sau în prima variant ă agravată în scopul ob ținerii
unui folos patrimonial.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la protec ția patrimoniului, a posesiei sau a de-
tenției;
obiectul material: ca regulă, constă într-o universalitate de bunuri apar ținând altei persoane; în mod
excepțional, poate fi reprezentat de un singur bun.
1.2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu atribu ții de administrare sau de conservare a
unei universalit ăți de bunuri apar ținând altuia, care nu are calitatea de func ționar;
nu poate fi subiect activ nemijlocit pr oprietarul bunului sau al universalit ății de bunuri;
nu poate fi subiect activ al gestiunii frauduloase administratorul unei asocia ții de locatari (pentru
că administratorul este func ționar);
Gestiunea frauduloas ă 313
coautoratul este posibil numai dac ă toți coautorii au calitatea cerut ă de lege;
instigarea și complicitatea nu sunt condi ționate de calitatea cerut ă de lege.
subiectul pasiv: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) a cărei universalitate de bunuri sau al c ărei bun
este administrat sau conservat de f ăptuitor.
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material: constă într-o acțiune sau o inac țiune a persoanei (fizice sau juridice) cu atribu ții
de administrare sau de conservare a unei universalit ăți sau a unui bun, prin care se produce un
prejudiciu persoanei v ătămate; administrarea sau conservarea universalit ății sau a bunului trebuie
să fie frauduloas ă;
urmarea imediat ă: producerea unui prejudiciu;
legătura de cauzalitate: trebuie să existe și să fie dovedit ă.
1.4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă.
2. Variante agravate
fapta este s ăvârșită de administratorul judiciar, de lichidatorul averii debitorului sau de un repre-
zentant ori prepus al acestora [art. 242 alin. (2) C. pen.];
subiectul activ nemijlocit este calificat, acesta trebuind s ă aibă calitatea de: administrator
judiciar, lichidator al averii debitorului sau reprezentant ori prepus al acestora;
subiectul pasiv este, de asemenea, ca lificat: debitorul aflat în insolven ță.
fapta este s ăvârșită în forma tip sau în prima variant ă agravată în scopul ob ținerii unui folos
patrimonial [art. 242 al in. (3) C. pen.].
elementul circumstan țial agravant (scopul) vizeaz ă atât forma tip, cât și prima variant ă agravată;
sub aspectul laturii subiective, fapta este s ăvârșită cu inten ție directă calificată prin scop:
obținerea unui folos patrimonial;
această variantă agravată are caracter subsidiar → se reține numai dac ă fapta nu cons Ɵtuie o
infracțiune mai grav ă.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire și tentativa sunt posibile, dar neincriminate;
infracțiunea se consum ă în momentul producerii prejudiciului;
infracțiunea poate fi s ăvârșită în formă continuat ă, situați e în c a r e s e e p u i z e a z ă la data efectu ării
ultimului act de executare.
III. PEDEAPSA
gestiunea frauduloas ă comisă în formă tip se pedepse ște cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă;
314 Drept penal. Partea special ă
când fapta este s ăvârșită de administratorul judiciar sau lichidatorul averii debitorului, de un repre-
zentant sau prepus al acestora pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani;
fapta săvârșită în scopul de a dobândi un folos patrimonial se pedepse ște cu închisoarea de la 2 la
7 ani.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare la plângerea prealabil ă a persoanei v ătămate, atât pentru
varianta tip, cât și pentru cele dou ă variante agravate;
retragerea plângerii prealabile înl ătură răspunderea penal ă.
NB În timp ce gestiunea frauduloas ă presupune existen ța în sarcina subiectului activ a îndatoririi
de administrare sau de gestionare a unei universalit ăți de bunuri ce apar ține altuia, în cazul
infracțiunii de abuz de încredere f ăptuitorul de ține, în baza unui titlu, unul sau mai multe
bunuri individual determinate, având obliga ția de a le p ăstra și de a le restitui celui de la care
le-a primit; elementul material al laturii s ubiective, în cazul gestiunii frauduloase, const ă în
orice acțiune sau inac țiune de natur ă să producă o pagubă victimei, acestea fiind s ăvârșite cu
depășirea atribu țiilor ori contrar acestora; la infrac țiunea de abuz de încredere legiuitorul a
prevăzut expres și limitativ ac țiunile și inacțiunile care constituie elementul material: însu-
șirea, dispunerea ori folosirea pe nedrept a bunului mobil sau refuzul nejustificat de restituire
celui care i l-a încredin țat cu un anumit scop.
FIȘA
NR. 30 ÎNSUȘIREA BUNULUI G ĂSIT SAU AJUNS
DIN EROARE LA F ĂPTUITOR
Sediul materiei: art. 243 C. pen.
Art. 243. Însu șirea bunului g ăsit sau ajuns din eroare la f ăptuitor. (1) Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun
găsit autorit ăților sau celui care l-a pierdut sau de a dispune de acel bun ca de al s ău se pedepse ște cu închisoare de la o lun ă la 3
luni sau cu amend ă.
(2) Cu aceea și pedeapsă se sancționează și însușirea pe nedrept a unui bun mobil ce apar ține altuia, ajuns din eroare sau în mod
fortuit în posesia f ăptuitorului, sau nepredarea acestuia în termen de 10 zile din momentul în care a cunoscut c ă bunul nu îi
aparține.
(3) Împăcarea înlătură răspunderea penal ă.
Noțiune
A. Varianta tip
fapta de a nu preda, în termen de 10 zile, un bun g ăsit autorit ăților sau celui care
l-a pierdut sau de a dispune de acel bun ca de al s ău, înainte de expirarea termenului
legal de predare;
B. Varianta asimilat ă
însușirea pe nedrept a unui bun mobil ce apar ține altuia, ajuns din eroare sau în
mod fortuit în posesia f ăptuitorului, sau nepredarea acestuia în termen de 10 zile din
momentul în care a cunoscut c ă bunul nu îi apar ține.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la protec ția patrimoniului, a posesiei sau a
detenției;
obiectul material:
la varianta Ɵp constă în bunul mobil g ăsit → bunul ieșit involuntar din posesia sau deten ția unei
persoane, care este g ăsit ulterior de o alt ă persoană, într-un loc unde, în mod obi șnuit, bunurile
nu sunt lăsate nesupravegheate; trebuie ca g ăsitorul să nu-l cunoasc ă pe proprietar, detentor
sau posesor; nu este obligatoriu ca posesorul sau detentorul s ă-și fi dat seama c ă a pierdut
bunul; nu este un bun g ăsit bunul abandonat sau bunul l ăsat temporar f ără supraveghere, bunul
uitat în prezen ța făptuitorului care a observat acest lucru, bunul uitat într-un loc unde
detentorul știe că l-a lăsat și unde se poate întoarce oricând s ă-l recupereze, în ultimele dou ă
cazuri fapta constituind infrac țiunea de furt;
la varianta asimilat ă, obiectul material este fie bunul intrat din eroare în posesia f ăptuitorului,
acesta crezând c ă bunul îi apar ține (eroarea nu trebuie s ă fie provocat ă de primitor, altfel se va
reține infrac țiunea de în șelăciune), fie bunul intrat în mod fortuit în posesia f ăptuitorului.
316 Drept penal. Partea special ă
2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă;
participația penală este posibil ă în toate formele.
subiectul pasiv: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) al cărei bun a fost pierdut sau a ajuns din eroare
sau din întâmplare la un ter ț.
NB Dacă hoțul sau tâlharul abandoneaz ă bunul sustras, urm ărit fiind de poli ție, găsitorul bunului
va săvârși infracțiunea de însu șire a bunului g ăsit, subiectul pasiv fiind victima furtului.
3. Latura obiectiv ă
elementul material constă în:
nepredarea bunului g ăsit în termen de 10 zile de la data g ăsirii către autorit ăți sau celui care l-a
pierdut → termenul de 10 zile este un termen de drept substan țial, care se calculeaz ă conform
art. 186 alin. (1) C. pen., iar dac ă se împline ște într-o zi nelucr ătoare, se prorog ă;
dispunerea de bunul g ăsit în termen de 10 zile de la data g ăsirii → presupune îndeplinirea de
acte de dispozi ție juridică sau material ă cu privire la bun; dup ă expirarea celor 10 zile, bunul va fi
considerat însu șit, reținându-se numai nepredarea acestuia, nu și dispunerea de bun;
însușirea pe nedrept a bunului ajuns în posesia f ăptuitorului din eroare sau în mod fortuit în
termen de 10 zile din momentul la care f ăptuitorul a cunoscut c ă bunul nu îi apar ține → eroarea
constituie cauz ă de neimputabilitate dac ă făptuitorul r ămâne în eroare cu privire la apartenen ța
bunului;
nepredarea bunului ajuns din eroare sau în mod fortuit în posesia f ăptuitorului în termen de 10
zile din momentul în care nu mai exist ă eroare cu privire la apartenen ța bunului → eroarea
constituie cauz ă de neimputabilitate dac ă făptuitorul r ămâne în eroare cu privire la apartenen ța
bunului.
NB În cazul infrac țiunii de abuz de încredere, elementul material const ă în însușirea, folosirea sau
dispunerea de bunul încredin țat făptuitorului cu orice titlu și cu un anumit scop, sau în refuzul
de restituire a acestuia; la însu șirea bunului g ăsit sau ajuns din eroare la f ăptuitor, elementul
material const ă în însușirea bunului g ăsit sau ajuns din eroare sau fortuit în posesia f ăptui-
torului, dispunerea de acesta ca și cum ar fi al s ău sau nepredarea, în termenul stabilit de
lege, autorit ăților sau celui care l-a pierdut.
urmarea imediat ă: producerea unei pagube;
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire sunt posibile la modalit ățile comisive ale infrac țiunii, dar nu sunt incriminate;
Însu șirea bunului g ăsit sau ajuns din eroare la f ăptuitor 317
tentativa este posibil ă la modalit ățile comisive ale infrac țiunii, dar neincriminat ă; tentativa nu este
posibilă la modalitatea omisiv ă a infracțiunii;
fapta se consum ă la expirarea termenului de 10 zile, când const ă în nepredarea bunului g ăsit, sau la
momentul dispunerii de bun ori al însu șirii bunului ajuns din eroare sau fortuit în posesia f ăptui-
torului.
III. PEDEAPSA
însușirea bunului g ăsit sau ajuns din eroare la f ăptuitor se pedepse ște cu închisoare de la o lun ă la 3
luni sau cu amend ă.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
împăcarea înlătură răspunderea penal ă, pentru c ă acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
NB Fapta unui șofer de taxi de a- și însuși un obiect uitat de un c ălător în ma șină → determin ă
reținerea infrac țiunii de furt, nu a celei se însu șire a bunului g ăsit sau ajuns din eroare la
făptuitor.
FIȘA
NR. 31 ÎNȘELĂCIUNEA
Sediul materiei: art. 244 C. pen.
Art. 244. În șelăciunea. (1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adev ărată a unei fapte mincinoase sau ca
mincinoas ă a unei fapte adev ărate, în scopul de a ob ține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a
pricinuit o pagub ă, se pedepse ște cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calit ăți mincinoase ori de alte mijl oace frauduloase se pedepse ște cu
închisoarea de la unu la 5 ani. Dac ă mijlocul fraudulos cons tituie prin el însu și o infracțiune, se aplic ă regulile privind concursul
de infracțiuni.
(3) Împăcarea înlătură răspunderea penal ă.
Noțiune
A. Varianta tip
inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adev ărată a unei fapte
mincinoase sau ca mincinoas ă a unei fapte adev ărate, în scopul de a ob ține pentru
sine sau pentru altul un folos patrimonial injust, dac ă s-a pricinuit astfel o pagub ă
materială.
B. Varianta agravat ă
fapta este s ăvârșită prin folosirea de nume sau de calit ăți mincinoase ori de alte
mijloace frauduloase.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la protec ția patrimoniului;
obiectul material: bunurile mobile corporale cu valoare economic ă, înscrisurile cu valoare patrimo-
nială, precum și bunurile imobile.
1.2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă;
participația penală este posibil ă în toate formele.
subiectul pasiv: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) prejudiciat ă;
dacă nu există identitate între persoana prejudiciat ă și cea indus ă în eroare, atunci persoana
indusă în eroare are calitatea de subiect pasiv secundar.
Înșelăciunea 319
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material: constă în inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adev ărată a
unei fapte mincinoase sau ca mincinoas ă a unei fapte adev ărate; se poate realiza atât printr-o
acțiune, cât și printr-o inac țiune (omisiune);
poate fi comis ă cu prilejul încheierii sau execut ării unui contract, nefiind necesar ca inducerea în
eroare să fi fost determinant ă pentru încheierea sau executarea acestuia; realitatea fals ă trebuie
să vizeze împrejur ările ce puteau fi verificate la momentul încheierii sau execut ării contractului.
NB Nerestituirea unui bun predat ca urmare a inducerii în eroare constituie infrac țiunea de în șe-
lăciune, nu cea de abuz de încredere, pentru c ă la abuzul de încredere predarea bunului pre-
supune încrederea acordat ă licit, nu ob ținută în mod fraudulos; spre deosebire de infrac țiunea
de furt, unde infractorul sustrage un bun din posesia sau deten ția altuia, f ără consimțământul
acestuia, pentru a și-l însuși pe nedrept, la infrac țiunea de în șelăciune, persoana v ătămată
transmite bunul în urma manoperelor dolosive efectuate de c ătre infractor.
urmarea imediat ă: producerea unui prejudiciu material;
legătura de cauzalitate: trebuie dovedit ă legătura de cauzalitate între activitatea de inducere în
eroare a unei persoane și producerea unei pagube materiale.
NB Fapta de a pretinde și primi bani, inducând în eroare persoana v ătămată cu privire la împre-
jurarea că actul pentru a c ărui neîndeplinire f ăptuitorul a primit banii prive ște îndatoririle de
serviciu constituie infrac țiunea de în șelăciune, nu cea de luare de mit ă.
1.4. Latura subiectiv ă
intenție directă calificată prin scop → obținerea unui folos patrimonial injust, pentru sine sau pentru
altul;
nu intereseaz ă mobilul cu care a fost comis ă fapta.
NB Simpla afirmare a unui neadev ăr sau publicitatea mincinoas ă nu constituie infrac țiunea de
înșelăciune.
2. Varianta agravat ă
fapta este s ăvârșită prin folosirea de nume sau de calit ăți mincinoase ori de alte mijloace frau-
duloase [art. 244 alin. (2) C. pen.].
dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însu și o infracțiune, se aplic ă regulile privind concursul
de infracțiuni → infracțiunea de în șelăciune va fi reținută în concurs cu infrac țiunea de uzurpare
de calități oficiale, cu cea de fals în declara ții, cu uzul de fals etc.
NB Întrucât traficul de influen ță există atunci când f ăptuitorul are în mod real influen ță ori lasă să
se creadă că are influen ță, deși aceasta nu exist ă, fapta de a pretinde și a primi o sum ă de
bani, săvârșită de o persoan ă care lasă să se cread ă că are influen ță asupra unui func ționar,
chiar dacă nu are → consƟtuie infrac țiunea de tra fic de in fluență, nu cea de în șelăciune; pre-
valarea de o influen ță inexistent ă, deși este o fals ă prezentare a realit ății, acțiune care
320 Drept penal. Partea special ă
realizează elementul material al infrac țiunii de în șelăciune, prin voin ța legiuitorului, repre-
zintă infracțiunea de trafic de influen ță; spre deosebire de în șelăciune, traficul de influen ță se
reține chiar dac ă nu există nicio pagub ă materială.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire sunt posibile, dar neincriminate; actele preparatorii efectuate de un ter ț, de care
se folosește autorul, constituie acte de complicitate;
tentativa este posibil ă și incriminat ă;
fapta se consum ă în momentul producerii prejudiciului;
fapta poate fi s ăvârșită în formă continuat ă, când se epuizeaz ă odată cu efectuarea ultimului act de
executare.
III. PEDEAPSA
fapta tipic ă se pedepse ște cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani;
varianta agravat ă se pedepse ște cu închisoarea de la unu la 5 ani.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu;
împăcarea înlătură răspunderea penal ă.
FIȘA
NR. 32 DISTRUGEREA
Sediul materiei: art. 253 C. pen.
Art. 253. Distrugerea. (1) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuin țare a unui bun apar ținând altuia ori
împiedicarea lu ării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum și înlăturarea m ăsurilor luate se
pedepsesc cu închisoa re de la 3 luni la 2 ani sau cu amend ă.
(2) Distrugerea unui înscris sub semn ătură privată, care apar ține în tot sau în parte altei persoane și servește la dovedirea unui
drept de natur ă patrimonial ă, dacă prin aceasta s-a produs o pagub ă, se pedepse ște cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.
(3) Dacă fapta prev ăzută în alin. (1) prive ște bunuri care fac parte din patrimoniul cultural, pedeapsa este închisoarea de la unu
la 5 ani.
(4) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuin țare a unui bun, s ăvârșită prin incendiere, e xplozie ori prin orice
alt asemenea mijloc și dacă este de natur ă să pună în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepse ște cu închisoarea de la 2 la 7
ani.
(5) Dispozi țiile prevăzute în alin. (3) și alin. (4) se aplic ă chiar dac ă bunul apar ține făptuitorului.
(6) Pentru faptele prev ăzute în alin. (1) și alin. (2) ac țiunea penal ă se pune în mi șcare la plângerea prealabil ă a persoanei
vătămate.
(7) Tentativa faptelor prev ăzute în alin. (3) și alin. (4) se pedepse ște.
Noțiune
A. Varianta tip
distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuin țare a unui bun apar-
ținând altuia ori împiedicarea lu ării măsurilor de conservare sau de salvare a unui
astfel de bun, sau înl ăturarea m ăsurilor luate.
B. Variante agravate
distrugerea unui înscris sub semn ătură privată aparținând total sau par țial altei
persoane, care serve ște la dovedirea unui drept de natur ă patrimonial ă, dacă prin
aceasta s-a produs o pagub ă;
distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuin țare, împiedicarea
luării măsurilor de conservare ori de salvare sau înl ăturarea m ăsurilor luate cu privire
la bunuri care fac parte din patrimoniul cultural; distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuin țare a unui bun,
săvârșită prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc, dac ă este de
natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri.
322 Drept penal. Partea special ă
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la protec ția patrimoniului;
obiectul material: orice bun mobil corporal, animat sau neanimat, care are o minim ă valoare eco-
nomică, precum și orice bun imobil; nu poate consti tui obiectul material al infrac țiunii de distrugere
bunul abandonat sau cel care nu apar ține nimănui, bunul aflat în stare extrem de avansat ă de
degradare sau bunul lipsit de semnifica ție ori utilitate;
condiția esențială pentru varianta tip este ca bunul s ă aparțină unei alte persoane (fizice sau
juridice) decât f ăptuitorul.
1.2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă; proprietarul bunului nu
poate avea calitatea de subiect activ al infrac țiunii de distrugere în variant ă tip;
participația penală este posibil ă în toate formele.
subiectul pasiv: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă.
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material poate consta în:
distrugerea → presupune încetarea existen ței fizice a bunului;
degradarea → presupune deteriorarea bunului;
aducerea în stare de neîntrebuin țare → presupune imposibilitatea folosirii bunului conform
destinației sale, chiar f ără să fi fost distrus ori degradat;
împiedicarea lu ării măsurilor de conservare sau de salvare a unui bun → deși nu presupune
distrugerea sau degradarea bunului, împiedicarea lu ării măsurilor de conservare sau de salvare
creează o stare de pericol pentru bunul respectiv;
înlăturarea m ăsurilor luate în scopul conserv ării sau salv ării unui bun → presupune punerea în
pericol a bunului.
NB Dacă elementul material al laturii obiective se realizeaz ă concomitent în mai multe modalit ăți
alternative → se va reține o singur ă infracțiune de distrugere.
NB Dacă infracțiunea de distrugere const ă în distrugerea ori degradarea unui bun, aceasta poate fi
absorbită de infracțiunea de furt calificat s ăvârșit prin efrac ție sau de infrac țiunea de tâlh ărie.
urmarea imediat ă: coincide cu una dintre cele trei modalit ăți de realizare a elementului material,
respectiv distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuin țare a unui bun ori crearea
unei stări de pericol prin împiedicarea lu ării măsurilor de conservare sau salvare a unui bun sau prin
înlăturarea unor astfel de m ăsuri;
Distrugerea 323
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
1.4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă.
2. Variante agravate
distrugerea unui înscris sub semn ătură privată aparținând total sau par țial altei persoane, care
servește la dovedirea unui drept de natur ă patrimonial ă, dacă prin aceasta s-a produs o pagub ă
[art. 253 alin. (2) C. pen.];
obiectul material al acestei variante agravate const ă într-un înscris sub semn ătură privată cu
valoare economic ă, servind la dovedirea unui drept de natur ă patrimonial ă;
subiectul activ nu poate fi titularul înscrisului sub semn ătură privată;
elementul material al laturii ob iective poate consta doar în ac țiunea de distrugere;
este necesar ca urmarea imediat ă să constea în producerea unei pagube;
NB Dacă distrugerea vizeaz ă un înscris oficial, nu se va re ține săvârșirea infrac țiunii în aceast ă
variantă agravată, dat fiind faptul c ă se poate ob ține o copie a înscrisului.
distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuin țare, împiedicarea lu ării măsurilor de
conservare ori de salvare sau înl ăturarea m ăsurilor luate cu privire la bunuri care fac parte din
patrimoniul cultural [art. 253 alin. (3) C. pen.];
obiectul material al acestei variante agravate const ă într-un bun care face parte din patrimoniul
cultural;
în cazul acestei variante agravate, subiectul activ poate fi și proprietarul bunului;
elementul material al laturii obiective se poate realiza în oricare dintre modalit ățile prevăzute de
lege pentru varianta tip;
distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuin țare a unui bun, s ăvârșită prin
incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc, dac ă este de natur ă să pună în pericol alte
persoane sau bunuri [art. 253 alin. (4) C. pen.].
subiectul activ al acestei variante agravate poate fi și proprietarul bunului;
elementul material poate consta doar în dist rugerea, degradarea sau aducerea în stare de
neîntrebuin țare a unui bun, s ăvârșită prin incendiere, explozie sau alte astfel de mijloace;
urmarea imediat ă constă în crearea unei st ări de pericol pentru alte persoane sau bunuri; nu
este necesar ca starea de pericol s ă se fi produs efectiv, îns ă fapta trebuie s ă fie de natur ă să
pună în pericol alte persoane sau bunuri; dac ă fapta a fost s ăvârșită prin incendiere, explozie sau
alte asemenea mijloace, dar nu rezult ă că era de natur ă să pună în pericol alte persoane sau
bunuri, se va re ține varianta tip a infrac țiunii de distrugere.
NB Dacă, după comiterea infrac țiunii de furt, ho țul distruge bunul sustras, se va re ține numai
infracțiunea de furt, deoarece ho țul se comport ă față de bun ca un proprietar; se va re ține
însă concursul între infrac țiunile de furt și distrugere dac ă distrugerea se s ăvârșește în
variantele agravate prev ăzute la alin. (3) și (4) ale art. 253 C. pen.
324 Drept penal. Partea special ă
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire sunt posibile, dar neincriminate;
tentativa este posibil ă, dar nu este incriminat ă la varianta tip și la prima variant ă agravată;
tentativa este incriminat ă numai la variantele agravate prev ăzute la alin. (3) și (4) ale art. 253
C. pen., când ac țiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu;
fapta se consum ă în momentul desf ășurării activității infracționale;
fapta poate îmbr ăca forma continuat ă, caz în care se epuizeaz ă odată cu efectuarea ultimului act de
executare.
III. PEDEAPSA
varianta tip a infrac țiunii de distrugere se pedepse ște cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă;
prima variant ă agravată se pedepse ște cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amend ă;
pentru cea de-a doua variant ă agravată pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani;
cea de-a treia variant ă agravată se pedepse ște cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
pentru varianta tip a infrac țiunii de distrugere și pentru prima variant ă agravată acțiunea penal ă se
pune în mi șcare la plângerea prealabil ă a persoanei v ătămate;
în cazul variantei tip și în cel al primei variante agravate, retragerea plângerii prealabile înl ătură
răspunderea penal ă.
FIȘA
NR. 33 DISTRUGEREA CALIFICAT Ă
Sediul materiei: art. 254 C. pen.
Art. 254. Distrugerea calificat ă. (1) Dacă faptele prev ăzute în art. 253 au avut ca ur mare un dezastru, pedeapsa este
închisoarea de la 7 la 15 ani și interzicerea exercit ării unor drepturi.
(2) Dezastrul const ă în distrugerea sau degradarea unor bunuri imobile ori a unor lucr ări, echipamente, instala ții sau compo-
nente ale acestora și care a avut ca urmare moartea sau v ătămarea corporal ă a două sau mai multor persoane.
Noțiune – distrugerea care a avut ca urmare un dezastru.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la protec ția patrimoniului împotriva distrugerii sau
a degradării;
obiectul material: bunuri imobile ori lucr ări, echipamente, instala ții sau componente ale acestora.
2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă; proprietarul bunului poate
avea calitatea de subiect activ nemijlocit;
participația penală este posibil ă în toate formele.
subiectul pasiv: orice persoan ă (fizică sau juridic ă).
3. Latura obiectiv ă
elementul material: este reprezentat de distrugerea sau în deteriorarea bunului;
urmarea imediat ă: dezastrul produs constând în distrugere a sau degradarea unor bunuri imobile ori
a unor lucr ări, echipamente, instala ții sau componente ale acestora și care a avut ca urmare moar-
tea sau vătămarea corporal ă a două sau mai multor persoane.
legătura de cauzalitate: trebuie să existe și să fie dovedit ă.
4. Latura subiectiv ă
praeterinten ție;
nu intereseaz ă scopul comiterii faptei ori mobilul cu care a fost s ăvârșită.
326 Drept penal. Partea special ă
NB Dacă făptuitorul ac ționează cu inten ție (direct ă sau indirect ă) în ceea ce prive ște lezarea
vieții/integrit ății corporale → se va reține concursul între infrac țiunea de distrugere și cea de
omor calificat ori de v ătămare corporal ă.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele preparatorii sunt posibile, dar neincriminate;
tentativa este posibil ă și incriminat ă (faptele de distrugere pot r ămâne în faz ă tentată, însă rezul-
tatul mai grav fiind din culpa se produce);
fapta se consum ă în momentul producerii dezastrului.
NB Dacă are loc o tentativ ă la infracțiunea de distrugere, urmat ă de moartea sau de v ătămarea
corporală a două sau mai multe persoane, pedeapsa este cea prev ăzută de lege pentru
infracțiunea consumat ă.
III. PEDEAPSA
pentru infrac țiunea de distrugere calificat ă, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani și inter-
zicerea exercit ării unor drepturi.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare și se exercit ă din oficiu.
FIȘA
NR. 34 DISTRUGEREA DIN CULP Ă
Sediul materiei: art. 255 C. pen.
Art. 255. Distrugerea din culp ă. (1) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuin țare, din culp ă, a unui bun,
chiar dacă acesta apar ține făptuitorului, în cazul în care fapta este s ăvârșită prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea
mijloc și dacă este de natur ă să pună în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepse ște cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu
amendă.
(2) Dacă faptele au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.
Noțiune
A. Varianta tip
distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuin țare, din culp ă, a unui
bun, chiar dac ă acesta apar ține făptuitorului, în cazul în care fapta este s ăvârșită prin
incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc și dacă este de natur ă să pună
în pericol alte persoane sau bunuri.
B. Varianta agravat ă
fapta a avut ca urmare un dezastru.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la protec ția patrimoniului;
obiectul material: orice bun mobil corporal, animat sau neanimat, care are o minim ă valoare econo-
mică, precum și orice bun imobil.
1.2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă, inclusiv proprietarul bu-
nului;
coautoratul este posibil atunci când exist ă culpă comună;
este posibil ă participa ția improprie: complicele și instigatorul, care au ac ționat cu inten ție, vor fi
sancționați pentru complicitate și instigare la s ăvârșirea infrac țiunii de distrugere, în timp ce
autorul va fi sanc ționat pentru infrac țiunea de distrugere din culp ă.
subiectul pasiv: orice persoan ă (fizică sau juridic ă).
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material poate consta în:
328 Drept penal. Partea special ă
distrugerea → presupune încetarea existen ței fizice a bunului;
degradarea → presupune deteriorarea bunului;
aducerea în stare de neîntrebuin țare → presupune imposibilitatea folosirii bunului conform
destinației sale, chiar f ără să fi fost distrus ori degradat;
este necesar ca elementul material s ă se realizeze prin incendiere, explozie sau alte astfel de
mijloace.
urmarea imediat ă: constă în crearea unei st ări de pericol pentru alte persoane sau bunuri; nu este
necesar ca starea de pericol s ă se fi produs efectiv, ci fapta trebuie s ă fie de natur ă să pună în pericol
alte persoane sau bunuri;
legătura de cauzalitate: trebuie să existe și să fie dovedit ă.
1.4. Latura subiectiv ă
culpa cu sau f ără prevedere.
2. Varianta agravat ă
fapta a avut ca urmare un dezastru [art. 255 alin. (2) C. pen.];
urmarea imediat ă în cazul variantei agravate const ă în producerea unui dezastru.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele preparatorii nu sunt posibile;
tentativa nu este posibil ă;
fapta se consum ă în momentul cre ării stării de pericol ca urmare a realiz ării elementului material.
III. PEDEAPSA
infracțiunea de distrugere din culp ă în variant ă tip se pedepse ște cu închisoare de la 3 luni la un an
sau cu amend ă;
varianta agravat ă a infracțiunii se pedepse ște cu închisoare de la 5 la 12 ani.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare și se exercit ă din oficiu.
FIȘA
NR. 35 TULBURAREA DE POSESIE
Sediul materiei: art. 256 C. pen.
Art. 256. Tulburar ea de posesie. (1) Ocuparea, în întregime sau în parte, f ără drept, prin violen ță sau amenin țare ori prin
desființarea sau str ămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia se pedepse ște cu închisoare de la unu la 5 ani
sau cu amend ă.
(2) Acțiunea penal ă se pune în mi șcare la plângerea prealabil ă a persoanei v ătămate.
Noțiune – ocuparea, în întregime sau în parte, f ără drept, prin violen ță sau amenin țare
ori prin desfiin țarea sau str ămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia
altuia.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Obiectul
obiectul juridic principal: relațiile sociale privitoare la protec ția patrimoniului și a posesiei de fapt a
bunurilor imobile;
obiectul juridic secundar: relațiile sociale privitoare la libertatea psihic ă a persoanei, integritatea
corporală sau sănătatea acesteia;
obiectul material principal: un bun imobil sau o parte a acestuia, care se afl ă în posesia sau deten ția
altei persoane;
obiectul material secundar : corpul persoanei.
NB Nu constituie obiect material al infrac țiunii de tulburare de posesie semnele de hotar desfi-
ințate sau str ămutate de f ăptuitor.
2. Subiectul
subiectul activ : orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă; proprietarul poate fi subiect
activ nemijlocit dac ă bunul se afl ă în posesia legitim ă a altei persoane, îns ă, dacă posesia exercitat ă
de terț este abuziv ă, fapta săvârșită de către proprietar nu este tipic ă;
participația penală este posibil ă în toate formele.
subiectul pasiv: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) care are calitatea de proprietar sau de posesor
legitim.
3. Latura obiectiv ă
elementul material: constă în ocuparea efectiv ă, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, f ără
consimțământul posesorului sau f ără o aprobare prealabil ă primită în condițiile legii;
330 Drept penal. Partea special ă
ocuparea presupune o activitate de durat ă, nu o simpl ă pătrundere ca la infrac țiunea de violare
de domiciliu;
cerința esențială constă în faptul c ă ocuparea trebuie s ă fie făcută fără drept, adic ă în absen ța
vreunui titlu ori prin mijloace nelegale; dac ă ocuparea s-a realizat în baza unui titlu, care ulterior
este anulat, fapta nu este tipic ă; de asemenea, fapta nu este tipic ă dacă situația juridică a imo-
bilului este incert ă;
elementul material trebuie s ă se realizeze prin violen ță, amenințare ori prin desfiin țarea sau
strămutarea semnelor de hotar.
NB Infracțiunea de tulburare de posesie absoarbe lovirea sau alte violen țe în form ă tip [art. 193
alin. (1) C. pen.], atunci când ocuparea se realizeaz ă prin violen ță, dar intr ă în concurs cu
infracțiunea de lovire sau alte violen țe în variant ă agravată [art. 193 alin. (2) C. pen.]; de ase-
menea, absoarbe infrac țiunea de amenin țare (art. 206 C. pen.) atunci când elementul
material se realizeaz ă prin amenin țare; tulburarea de posesie absoarbe infrac țiunea de distru-
gere în form ă tip [art. 253 alin. (1) C. pen.], îns ă poate fi re ținută în concurs cu variantele
agravate ale aceleia și infracțiuni; infrac țiunea de tulburare de posesie poate fi re ținută în con-
curs cu infrac țiunea de v ătămare corporal ă sau cu cea de șantaj.
urmarea imediat ă: trecerea f ără drept a imobilului sau a unei p ărți a acestuia în st ăpânirea de fapt a
subiectului activ;
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă;
nu intereseaz ă mobilul sau scopul comiterii faptei.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire sunt posibile, dar neincriminate;
tentativa este posibil ă, dar nu este incriminat ă;
fapta se consum ă în momentul ocup ării efective a imobilului sau a unei p ărți a acestuia, iar nu în
momentul p ătrunderii în imobil;
fapta se epuizeaz ă atunci când înceteaz ă ocuparea f ără drept sau la condamnarea definitiv ă a
infractorului pentru tulburare de posesie, fiind o infrac țiune continu ă.
NB Dacă activitatea f ăptuitorului este întrerupt ă, rămânând în faza tentativei, acesta poate r ăs-
punde pentru infrac țiunea de lovire sau alte violen țe, pentru cea de amenin țare sau pentru
infracțiunea de distrugere.
III. PEDEAPSA
tulburarea de posesie se pedepse ște cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amend ă.
Tulburarea de posesie 331
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare la plângerea prealabil ă a persoanei v ătămate;
retragerea plângerii prealabile înl ătură răspunderea penal ă.
FIȘA
NR. 36 ULTRAJUL
Sediul materiei: art. 257 C. pen.
Art. 257. Ultrajul. (1) Amenin țarea săvârșită nemijlocit sau prin mijloac e de comuni care direct ă, lovirea sau alte violen țe,
vătămarea corporal ă, lovirile sau v ătămările cauzatoare de moarte ori omorul s ăvârșite împotriva unui func ționar public care
îndeplinește o func ție ce implic ă exercițiul autorit ății de stat, aflat în exercitarea atribu țiilor de serviciu sau în leg ătură cu
exercitarea acestor atribu ții, se sanc ționează cu pedeapsa prev ăzută de lege pent ru acea infrac țiune, ale c ărei limite speciale se
majorează cu o treime.
(2) Săvârșirea unei infrac țiuni împotriva unui func ționar public care îndepline ște o funcție ce implic ă exercițiul autorit ății de
stat ori asupra bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de r ăzbunare, în leg ătură cu exercitarea atribu țiilor de serviciu, se
sancționează cu pedeapsa prev ăzută de lege pent ru acea infrac țiune, ale c ărei limite speciale se majoreaz ă cu o treime.
(3) Cu aceea și pedeapsă se sancționează faptele comise în condi țiile alin. (2), dac ă privesc un membru de familie al func ționarului
public.
(4) Faptele prev ăzute în alin. (1)-(3), comise asupra unui poli țist sau jandarm, aflat în exercitarea atribu țiilor de serviciu sau în
legătură cu exercitarea acestor atribu ții, se sanc ționează cu pedeapsa prev ăzută de lege pentru acea infrac țiune, ale c ărei limite se
majorează cu jumătate.
Noțiune
A. Varianta tip
amenințarea săvârșită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare direct ă, lovirea
sau alte violen țe, vătămarea corporal ă, lovirile sau v ătămările cauzatoare de moarte
ori omorul s ăvârșite împotriva unui func ționar public care îndepline ște o func ție ce
implică exercițiul autorit ății de stat, aflat în exercitarea atribu țiilor de serviciu sau în
legătură cu exercitarea acestor atribu ții.
B. Variante asimilate
săvârșirea unei infrac țiuni împotriva unui func ționar public care îndepline ște o
funcție ce implic ă exercițiul autorit ății de stat ori asupra bunurilor acestuia, în scop de
intimidare sau de r ăzbunare, în leg ătură cu exercitarea atribu țiilor de serviciu;
săvârșirea unei infrac țiuni împotriva unui membru de familie al func ționarului
public care îndepline ște o func ție ce implic ă exercițiul autorit ății de stat ori asupra
bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de r ăzbunare, în leg ătură cu exercitarea
atribuțiilor de serviciu.
C. Varianta agravat ă
fapta în forma tip sau în variantele asimilate este s ăvârșită împotriva unui poli țist
sau jandarm, aflat în exercitarea atribu țiilor de serviciu sau în leg ătură cu exerci-
tarea acestor atribu ții.
Ultrajul 333
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic principal: relațiile sociale privitoare la respectul datorat autorit ăților publice și
funcționarilor care îndeplinesc o ac tivitate în cadrul acestora;
obiectul juridic secundar: relațiile sociale privitoare la via ța, libertatea psihic ă, integritatea corpo-
rală sau sănătatea func ționarului public;
obiectul material: corpul persoanei, exceptând situa ția în care ultrajul se comite prin amenin țare.
1.2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă;
participația penală este posibil ă în toate formele.
subiectul pasiv principal: instituția sau unitatea care realizeaz ă autoritatea de stat;
subiectul pasiv secundar: funcționarul public care îndepline ște o funcție ce implic ă exercițiul auto-
rității de stat;
pluralitatea de subiec ți pasivi secundari determin ă reținerea unei pluralit ăți de infrac țiuni.
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material poate consta în:
amenințarea unui func ționar public care îndepline ște o funcție ce implic ă exercițiul autorit ății de
stat, aflat în exercitarea atribu țiilor de serviciu (chiar pentru fapte care exced atribu țiilor de
serviciu) sau în leg ătură cu exercitarea acestor atribu ții → absoarbe infrac țiunea de amenin țare;
este necesar ca victima s ă se afle în exerci țiul atribuțiilor de serviciu și să nu-și exercite func ția în
mod abuziv; fapta poate fi comis ă și după orele de program, dar în leg ătură cu îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu; se poate re ține concursul ideal între infrac țiunea de ultraj și cea de
purtare abuziv ă (spre exemplu, în situa ția în care un poli țist aflat în exerci țiul atribuțiilor lovește
un alt poli țist, în legătură cu efectuarea unui act ce intr ă în atribuțiile sale );
lovirea sau orice acte de violen ță săvârșite împotriva unui func ționar public care îndepline ște o
funcție ce implic ă exercițiul autorit ății de stat, aflat în exercitarea atribu țiilor de serviciu (chiar
pentru fapte care exced atribu țiilor de serviciu) sau în leg ătură cu exercitarea acestor atribu ții →
absoarbe infrac țiunea de lovire sau alte violen țe; de asemenea, este necesar ca victima s ă se
afle în exerci țiul atribuțiilor de serviciu și să nu-și exercite func ția în mod abuziv; fapta poate fi
comisă și după orele de program, dar în leg ătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
vătămarea corporal ă a unui func ționar public care îndepline ște o func ție ce implic ă exercițiul
autorității de stat, aflat în exercitarea atribu țiilor de serviciu (chiar pentru fapte care exced
atribuțiilor de serviciu) sau în leg ătură cu exercitarea acestor atribu ții → absoarbe infrac țiunea
de vătămare corporal ă;
334 Drept penal. Partea special ă
lovirile sau v ătămările cauzatoare de moarte s ăvârșite împotriva unui func ționar public care
îndepline ște o funcție ce implic ă exercițiul autorit ății de stat, aflat în exercitarea atribu țiilor de
serviciu (chiar pentru fapte care exced atribu țiilor de serviciu) sau în leg ătură cu exercitarea
acestor atribu ții → absoarbe infrac țiunea de loviri sau v ătămări cauzatoare de moarte;
omorul (simplu sau calificat) s ăvârșit împotriva unui func ționar public care îndepline ște o funcție
ce implică exercițiul autorit ății de stat, aflat în exercitarea atribu țiilor de serviciu (chiar pentru
fapte care exced atribu țiilor de serviciu) sau în leg ătură cu exercitarea acestor atribu ții →
absoarbe infrac țiunea de omor (r ămasă în stadiul de tentativ ă sau consumat ă); și în acest caz
este necesar ca victima s ă se afle în exerci țiul atribuțiilor de serviciu și să nu-și exercite func ția în
mod abuziv; fapta poate fi comis ă și după orele de program, dar în leg ătură cu îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu; ultrajul s ăvârșit în aceast ă modalitate poate fi re ținut în concurs ideal cu
infracțiunea de purtare abuziv ă.
urmarea imediat ă: constă într-o stare de pericol;
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
1.4. Latura subiectiv ă
intenție (directă sau indirect ă) sau praeterinten ție;
nu intereseaz ă mobilul sau scopul comiterii faptei.
2. Variante asimilate
săvârșirea unei infrac țiuni împotriva unui func ționar public care îndepline ște o func ție ce implic ă
exercițiul autorit ății de stat ori asupra bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de r ăzbunare,
în legătură cu exercitarea atribu țiilor de serviciu [art. 257 alin. (2) C. pen.];
în cazul acestei variante asimilate, obiectul mate rial este reprezentat nu numai de corpul per-
soanei care are calitatea de func ționar public, ci și de bunurile sale;
elementul material const ă în săvârșirea unei infrac țiuni împotriva unui func ționar public care
îndepline ște o func ție ce implic ă exercițiul autorit ății de stat ori asupra bunurilor acestuia, în
scop de in Ɵmidare sau de r ăzbunare, în leg ătură cu exercitarea atribu țiilor de serviciu → nu
prezintă importan ță natura infrac țiunii, exceptându-le pe cele de la forma tip;
sub aspectul laturii subiective, fapta este s ăvârșită cu intenție directă calificată prin scop: scopul
urmărit este acela de intimidare sau de r ăzbunare.
săvârșirea unei infrac țiuni împotriva unui membru de familie al func ționarului public care
îndepline ște o funcție ce implic ă exercițiul autorit ății de stat ori asupra bunurilor acestuia, în scop
de intimidare sau de r ăzbunare, în leg ătură cu exercitarea atribu țiilor de serviciu [art. 257 alin. (3)
C. pen.];
obiectul material al acestei variante asimilate es te reprezentat nu numai de corpul unui membru
de familie al func ționarului public, ci și de bunurile acestuia;
subiectul pasiv este calificat, el trebuie s ă fie un membru al familiei func ționarului public;
elementul material const ă în săvârșirea unei infrac țiuni împotriva unui membru de familie al
funcționarului public care îndepline ște o func ție ce implic ă exercițiul autorit ății de stat ori
Ultrajul 335
asupra bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de r ăzbunare, în leg ătură cu exercitarea
atribuțiilor de serviciu → nu prezint ă importan ță natura infrac țiunii, exceptându-le pe cele de la
forma tip;
sub aspectul laturii subiective, fapta este s ăvârșită cu intenție directă calificată prin scop: scopul
urmărit este acela de intimidare sau de r ăzbunare.
3. Varianta agravat ă
fapta în forma tip sau în variantele asimilate este s ăvârșită împotriva unui poli țist sau jandarm,
aflat în exercitarea atribu țiilor de serviciu sau în leg ătură cu exercitarea acestor atribu ții [art. 257
alin. (4) C. pen.];
subiectul pasiv, în cazul variantei agravate, îl reprezint ă un polițist sau un jandarm, aflat în
exercitarea atribu țiilor de serviciu sau în leg ătură cu exercitarea acestor atribu ții.
NB Fapta inculpatului de a sustrage bunuri, urmat ă de folosirea unui spray paralizant împotriva
unui polițist aflat în exerci țiul funcțiunii pentru a- și asigura sc ăparea → determin ă reținerea
concursului dintre infrac țiunile de tâlh ărie și ultraj în forma agravat ă.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire sunt posibile, dar neincriminate;
tentativa urmeaz ă cursul infrac țiunii absorbite: dac ă este posibil ă și incriminat ă la infrac țiunile
absorbite, atunci este posibil ă și incriminat ă și la ultraj;
fapta se consum ă odată cu săvârșirea faptei tipice;
poate îmbr ăca forma unei infrac țiuni continuate, caz în care se epuizeaz ă odată cu efectuarea
ultimului act de executare.
III. PEDEAPSA
fapta în forma tip și în variantele asimilate se sanc ționează cu pedeapsa prev ăzută de lege pentru
infracțiunea absorbit ă, ale cărei limite speciale se majoreaz ă cu o treime;
varianta agravat ă a infracțiunii de ultraj se sanc ționează cu pedeapsa prev ăzută de lege pentru acea
infracțiune, ale c ărei limite se majoreaz ă cu jumătate.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare și se exercit ă din oficiu.
FIȘA
NR. 37 UZURPAREA DE CALIT ĂȚI OFICIALE
Sediul materiei: art. 258 C. pen.
Art. 258. Uzurparea de calit ăți oficiale. (1) Folosirea f ără drept a unei calit ăți oficiale care implic ă exercițiul autorit ății de
stat, însoțită sau urmat ă de îndeplinirea vreunui act le gat de acea calitate, se pedepse ște cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.
(2) Cu aceea și pedeaps ă se sancționează fapta func ționarului public care continu ă să exercite o func ție ce implic ă exercițiul
autorității de stat, dup ă ce a pierdut acest drept conform legii.
(3) Dacă faptele prev ăzute în alin. (1) sau alin. (2) au fost s ăvârșite de o persoan ă care poart ă, fără drept, uniforme sau semne
distinctive ale unei autorit ăți publice, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
Noțiune
A. Varianta tip
folosirea f ără drept a unei calit ăți oficiale care implic ă exercițiul autorit ății de stat,
însoțită sau urmat ă de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate.
B. Varianta asimilat ă
fapta func ționarului public de continua s ă exercite o func ție ce implic ă exercițiul
autorității de stat, dup ă ce a pierdut acest drept conform legii.
C. Varianta agravat ă
fapta în forma tip sau asimilat ă este săvârșită de o persoan ă care poart ă, fără
drept, uniforme sau semne distinctive ale unei autorit ăți publice.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la respectul datorat autorit ăților statului;
obiectul material: nu are la forma tip și la cea asimilat ă;
la varianta agravat ă, obiectul material este reprezentat de uniformele sau semnele distinctive ale
unei autorit ăți publice.
1.2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă, chiar și o persoan ă care are
calitate oficial ă, dar își atribuie o alt ă calitate;
participația penală este posibil ă în toate formele.
subiectul pasiv: instituția sau unitatea care realizeaz ă autoritatea de stat.
Uzurparea de calit ăți oficiale 337
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material: folosirea f ără drept a unei calit ăți oficiale care implic ă exercițiul autorit ății de
stat, înso țită sau urmat ă de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate → presupune atribuirea
sau asumarea unei calit ăți oficiale, care trebuie s ă implice exerci țiul autorit ății de stat;
fapta nu este tipic ă în cazul atribuirii calit ății de detectiv particular (nu este calitate oficial ă);
actul trebuie îndeplinit în aceea și împrejurare sau ulterior folosirii calit ății oficiale și nu trebuie
să îndeplineasc ă toate condi țiile cerute de lege pentru încheierea sa în mod valabil;
dacă făptuitorul î și atribuie o calitate oficial ă, dar nu efectueaz ă acte în aceast ă calitate →
suntem în prezen ța tentativei neincriminate la aceast ă infracțiune;
dacă există atribuire de calitate oficial ă, dar actul efectuat nu intr ă în sfera atribu țiilor pe care
calitatea le presupune, fapta nu este tipic ă.
NB Dacă un funcționar public, comportându-se în mod abuziv, î și depășește sfera competen țelor
cu ocazia efectu ării unui act → nu se va re ține infrac țiunea de uzurpare de calit ăți oficiale, ci
cea de abuz în serviciu.
urmarea imediat ă: vătămarea autorit ății de stat;
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
1.4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă.
2. Varianta asimilat ă
fapta func ționarului public de a continua s ă exercite o func ție ce implic ă exercițiul autorit ății de
stat, după ce a pierdut acest drept conform legii [art. 258 alin. (2) C. pen.];
în cazul variantei asimilate, subiectul ac tiv este calificat: acesta trebuie s ă fi avut calitatea de
funcționar public, dar s ă o fi pierdut în mod legal temporar sau definitiv;
elementul material al acestei variante const ă în continuarea îndeplinirii unei func ții ce implic ă
exercițiul autorit ății de stat de c ătre un func ționar public care a pierdut acest drept în mod legal.
3. Varianta agravat ă
fapta în forma tip sau asimilat ă este săvârșită de o persoan ă care poart ă, fără drept, uniforme sau
semne distinctive ale unei autorit ăți publice [art. 258 alin. (3) C. pen.];
în cazul variantei agravate, obiectul material exist ă și constă în uniforme sau semne distinctive
ale unei autorit ăți publice;
vizează atât fapta în variant ă tip, cât și fapta asimilat ă.
NB Deghizarea inculpatului în poli țist, urmat ă de îndeplinirea unui act în aceast ă calitate, împre-
jurare în care a sustras prin violen ță bunuri de la persoana v ătămată → consƟtuie concurs
între infrac țiunile de tâlh ărie și uzurpare de calit ăți oficiale.
338 Drept penal. Partea special ă
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire sunt posibile, dar neincriminate;
tentativa este posibil ă, dar nu este incriminat ă;
fapta se consum ă în momentul efectu ării actului;
fapta poate fi s ăvârșită în formă continuat ă, epuizându-se la data efectu ării ultimului act de exe-
cutare.
NB Infracțiunea de uzurpare de calit ăți oficiale poate fi re ținută în concurs cu infrac țiunile de în-
șelăciune (calitate mincinoas ă), tâlhărie (calitate oficial ă), furt.
III. PEDEAPSA
fapta în variant ă tip sau asimilat ă se pedepse ște cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amend ă;
pentru varianta agravat ă pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare și se exercit ă din oficiu.
FIȘA
NR. 38 NEDENUN ȚAREA
Sediul materiei: art. 266 C. pen.
Art. 266. Nedenun țarea. (1) Fapta persoanei care, luând cuno ștință de comiterea unei fapte prev ăzute de legea penal ă contra
vieții sau care a avut ca urmare moartea unei persoane, nu în științează de îndată autoritățile se pedepse ște cu închisoare de la 6
luni la 2 ani sau cu amend ă.
(2) Nedenun țarea săvârșită de un membru de familie nu se pedepse ște.
(3) Nu se pedepse ște persoana care, înainte de punerea în mi șcare a acțiunii penale împotriva unei persoane pentru s ăvârșirea
faptei nedenun țate, încuno ștințează autoritățile competente despre aceasta sau care, chiar dup ă punerea în mi șcare a acțiunii
penale, a înlesnit tragerea la r ăspundere penal ă a autorului sau a participan ților.
Noțiune – fapta persoanei care, luând cuno ștință de comiterea unei fapte prev ăzute de
legea penal ă contra vie ții sau care a avut ca urmare moartea unei persoane, nu în ști-
ințează de îndată autoritățile.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la înf ăptuirea actului de justi ție;
obiectul material: nu are obiect material.
2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă;
nu pot avea calitatea de auto r, întrucât nu au obliga ția de a se autodenun ța, participan ții la
infracțiune, tăinuitorul și favorizatorul;
participația penală este posibil ă sub forma instig ării și a complicit ății morale;
coautoratul nu este posibil.
subiectul pasiv: statul.
3. Latura obiectiv ă
elementul material: omisiunea încuno ștințării de îndat ă a organelor de urm ărire penal ă cu privire la
săvârșirea de către un ter ț a unei fapte prev ăzute de legea penal ă contra vie ții sau care a avut ca
urmare moartea unei persoane, de care f ăptuitorul are cuno ștință;
noul Cod penal stabile ște obliga ția denun țării tuturor faptelor prev ăzute de legea penal ă
(indiferent dac ă sunt justificate sau nejustificate, im putabile sau neimputabile) contra vie ții (atât
a celor s ăvârșite cu inten ție, cât și a celor comise din culp ă) sau care au avut ca urmare
praeterinten ționată moartea victimei;
denunțul poate fi f ăcut in personam sau in rem ;
340 Drept penal. Partea special ă
dacă făptuitorul, pe lâng ă nedenun țare, realizeaz ă și acte de favorizare a f ăptuitorului sau de t ăi-
nuire a bunurilor provenite din infrac țiune, se va re ține numai infrac țiunea de favorizare a
făptuitorului sau cea de t ăinuire;
dacă nedenun țarea prive ște mai multe fapte penale s ăvârșite în aceea și împrejurare → se va
reține o singur ă infracțiune de nedenun țare; dacă vizează mai multe fapte prev ăzute de legea
penală săvârșite în împrejur ări diferite → se va reține o pluralitate de infrac țiuni de nedenun țare.
urmarea imediat ă: starea de pericol pentru realizarea actului de justi ție;
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire sunt imposibile;
tentativa este imposibil ă (omisivă proprie);
fapta se consum ă în momentul în care f ăptuitorul are cuno ștință de săvârșirea faptelor prev ăzute de
legea penal ă contra vie ții sau care au avut ca urmare moartea unei persoane și nu le denun ță de
îndată autorităților.
III. PEDEAPSA
infracțiunea de nedenun țare se pedepse ște cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amend ă;
cauze speciale de nepedepsire: nedenun țarea comis ă de un membru de familie și situația în care
persoana care, înainte de punerea în mi șcare a ac țiunii penale împotriva unei persoane pentru
săvârșirea faptei nedenun țate, încuno ștințează autoritățile competente despre aceasta sau care,
chiar dup ă punerea în mi șcare a acțiunii penale, a înlesnit tragerea la r ăspundere penal ă a autorului
sau a participan ților.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
FIȘA
NR. 39 OMISIUNEA SESIZ ĂRII
Sediul materiei: art. 267 C. pen.
Art. 267. Omisiunea sesiz ării. (1) Funcționarul public care, luând cuno ștință de săvârșirea unei fapte prev ăzute de legea
penală în legătură cu serviciul în cadrul c ăruia își îndepline ște sarcinile, omite sesizarea de îndat ă a organelor de urm ărire penal ă
se pedepse ște cu închisoare de la 3 l uni la 3 ani sau cu amend ă.
(2) Când fapta este s ăvârșită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la un an sau amenda.
Noțiune
A. Varianta tip
fapta func ționarului public care, luând cuno ștință de săvârșirea unei fapte pre-
văzute de legea penal ă în legătură cu serviciul în cadrul c ăruia își îndepline ște sar-
cinile, omite sesizarea de îndat ă a organelor de urm ărire penal ă.
B. Varianta atenuat ă
fapta este s ăvârșită din culpă.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la înf ăptuirea actului de justi ție;
obiectul material: nu are.
1.2. Subiectul
subiectul activ: autorul calificat unic este func ționarul public; nu este subiect activ nemijlocit func-
ționarul public care are calitatea de autor, complice, instigator, t ăinuitor sau favorizator la fapta
prevăzută de legea penal ă cu privire la care nu a sesizat organele de urm ărire penal ă;
participația penală este posibil ă sub forma instig ării și a complicit ății;
coautoratul nu este posibil.
subiectul pasiv : statul.
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material: omisiunea sesiz ării de îndat ă a organelor de urm ărire penal ă de către funcțio-
narul public care a luat cuno ștință de săvârșirea unei fapte prev ăzute de legea penal ă în legătură cu
serviciul în timpul exercit ării funcției sale;
omisiunea sesiz ării vizează fapte de: luare sau dare de mit ă, trafic de influen ță; furt în dauna
regiei autonome etc.;
342 Drept penal. Partea special ă
sesizarea organelor de urm ărire penal ă poate fi in personam sau in rem ;
dacă făptuitorul, pe lâng ă omisiunea sesiz ării, realizeaz ă și acte de favorizare a f ăptuitorului sau
de tăinuire a bunurilor provenite din infrac țiune, se va re ține numai infrac țiunea de favorizare a
făptuitorului sau cea de t ăinuire;
dacă omisiunea sesiz ării privește mai multe fapte prev ăzute de legea penal ă săvârșite în aceea și
împrejurare → se va reține o singur ă infracțiune de omisiune a sesiz ării; dacă vizează mai multe
fapte prev ăzute de legea penal ă săvârșite în împrejur ări diferite → se va reține o pluralitate de
infracțiuni de omisiune a sesiz ării.
urmarea imediat ă: starea de pericol pentru realizarea actului de justi ție;
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
1.4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă;
dacă fapta este s ăvârșită din culpă, se va reține varianta atenuat ă a infracțiunii.
2. Varianta atenuat ă
fapta este s ăvârșită din culpă [art. 267 alin. (2) C. pen.].
sub aspectul laturii subiective, varianta atenuat ă presupune c ă fapta tip este s ăvârșită din culpă.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire și tentativa sunt imposibile (omisiv ă proprie/culp ă);
fapta se consum ă în momentul în care f ăptuitorul, care are cuno ștință de săvârșirea unei infrac țiuni
în legătură cu serviciul, nu sesizeaz ă organele de urm ărire penal ă de îndată.
III. PEDEAPSA
forma tip a infrac țiunii de omisiune a sesiz ării se pedepse ște cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu
amendă;
pentru varianta atenuat ă pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la un an sau amenda;
spre deosebire de infrac țiunea de nedenun țare, nu exist ă cauze speciale de nepedepsire.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
FIȘA
NR. 40 INDUCEREA ÎN EROARE
A ORGANELOR JUDICIARE
Sediul materiei: art. 268 C. pen.
Art. 268. Inducerea în eroar e a organelor judiciare. (1) Sesizarea penal ă, făcută prin denun ț sau plângere, cu privire la
existența unei fapte prev ăzute de legea penal ă ori în leg ătură cu săvârșirea unei asemenea fapte de c ătre o anumit ă persoană,
cunoscând c ă aceasta este nereal ă, se pedepse ște cu închisoare de la 6 l uni la 3 ani sau cu amend ă.
(2) Producerea sau ticluirea de probe ne reale, în scopul de a dovedi existen ța unei fapte prev ăzute de legea penal ă ori săvârșirea
acesteia de c ătre o anumit ă persoană, se pedepse ște cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Nu se pedepse ște persoana care a s ăvârșit inducerea în eroare a organelor judiciare, dac ă declară, înainte de re ținerea,
arestarea sau de punerea în mi șcare a acțiunii penale împotriva celui fa ță de care s-a f ăcut denun țul sau plângerea ori s-au
produs probele, c ă denunțul, plângerea sau probele sunt nereale.
Noțiune
A. Varianta tip
sesizarea penal ă, făcută prin denun ț sau plângere, cu privire la existen ța unei fapte
prevăzute de legea penal ă ori în leg ătură cu săvârșirea unei asemenea fapte de c ătre
o anumită persoană, cunoscând c ă aceasta este nereal ă.
B. Varianta asimilat ă
producerea sau ticluirea de probe nereale, în scopul de a dovedi existen ța unei
fapte prev ăzute de legea penal ă ori săvârșirea acesteia de c ătre o anumit ă persoană.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale referitoare la înf ăptuirea justi ției;
obiectul material: nu are; probele produse sau ticluite nu reprezint ă obiectul material, ci modalita-
tea de săvârșire a infrac țiunii.
1.2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă;
participația penală este posibil ă în toate formele.
subiectul pasiv principal: statul;
subiectul pasiv secundar: persoana (fizic ă sau juridic ă) acuzată pe nedrept de s ăvârșirea unei infrac-
țiuni;
pluralitatea de subiec ți pasivi secundari determin ă reținerea concursului de infrac țiuni.
344 Drept penal. Partea special ă
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material : sesizarea organelor judiciare prin plângere sau denun ț cu privire la existen ța
unei fapte prev ăzute de legea penal ă sau în leg ătură cu săvârșirea unei astfel de fapte de c ătre o
anumită persoană, cunoscând c ă aceasta este nereal ă;
sesizarea trebuie s ă fie mincinoas ă;
nu este necesar s ă fie arătat și făptuitorul (plângerea sau denun țul pot fi f ăcute in rem ); dacă
este identificat și făptuitorul, se re țin ambele elemente materiale alternative ale infrac țiunii;
în cazul în care elementul material al infrac țiunii const ă în sesizarea organelor judiciare în leg ă-
tură cu săvârșirea unei fapte prev ăzute de legea penal ă de către o anumit ă persoană, învinuirea
trebuie s ă fie mincinoas ă; de asemenea, învinuirea trebuie s ă fie in personam ; dacă sunt
învinuite mai multe persoane → se va reține concursul de infrac țiuni;
denunțul poate fi și anonim dac ă ulterior este identificat ă persoana care a f ăcut denun țul;
dacă sunt realizate concomitent, în baza aceleia și rezoluții, ambele modalit ăți alternative ale
elementului material cu privire la aceea și învinuire → se va re ține o singur ă infracțiune de
inducere în eroare a organelor judiciare (unitate natural ă), iar nu un concurs de infrac țiuni.
urmarea imediat ă: starea de pericol pentru înf ăptuirea actului de justi ție (infracțiune de pericol
abstract);
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
1.4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă;
făptuitorul este de rea-credin ță întrucât cunoa ște că învinuirea este nereal ă.
2. Varianta asimilat ă
producerea sau ticluirea de probe nereale, în scopul de a dovedi existen ța unei fapte prev ăzute de
legea penal ă ori săvârșirea acesteia de c ătre o anumit ă persoană [art. 268 alin. (2) C. pen.];
elementul material const ă în producerea (prezentarea) de probe nereale sau în ticluirea
(construirea) de astfel de probe;
sub aspectul laturii subiective, fapta este s ăvârșită cu intenție directă calificată prin scop: scopul
este acela de a dovedi existen ța unei fapte prev ăzute de legea penal ă ori săvârșirea acesteia de
către o anumit ă persoană;
dacă producerea sau Ɵcluirea de probe nereale cons Ɵtuie ele însele infrac țiuni (falsi ficări) → se
va reține concursul cu infrac țiunea de inducere în eroare a organelor judiciare.
NB Dacă producerea sau ticluirea de probe nereale este realizat ă de către un organ de cercetare
penală, un procuror sau un judec ător → se va re ține forma asimilat ă a infracțiunii de cer-
cetare abuziv ă (art. 280 C. pen.).
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire și tentativa sunt posibile, dar neincriminate;
Inducerea în eroare a organelor judiciare 345
fapta se consum ă în momentul depunerii plângerii sau a denun țului la organul judiciar ori, în cazul
variantei asimilate, în momentul folosirii probelor nereale produse sau ticluite în fa ța organelor
judiciare;
poate avea form ă continuat ă, caz în care se epuizeaz ă după efectuarea ultimului act de executare.
III. PEDEAPSA
varianta tip a infrac țiunii se pedepse ște cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amend ă;
varianta asimilat ă a infracțiunii se pedepse ște cu închisoarea de la unu la 5 ani;
cauze speciale de nepedepsire: situa ția persoanei care a s ăvârșit inducerea în eroare a organelor
judiciare, dac ă declară, înainte de re ținerea, arestarea sau de punerea în mi șcare a ac țiunii penale
împotriva celui fa ță de care s-a f ăcut denun țul sau plângerea ori s-au produs probele, c ă denunțul,
plângerea sau probele sunt nereale;
legea nu prevede, în cazul acestei infrac țiuni, nicio cauz ă specială de nepedepsire pentru membrii de
familie.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
NB Infracțiunea de inducere în eroare a organelor judiciare absoarbe infrac țiunea de fals în
declarații (art. 326 C. pen.).
FIȘA
NR. 41 FAVORIZAREA F ĂPTUITORULUI
Sediul materiei: art. 269 C. pen.
Art. 269. Favorizarea f ăptuitorului. (1) Ajutorul dat f ăptuitorului în scopul împiedic ării sau îngreun ării cercetărilor într-o
cauză penală, tragerii la r ăspundere penal ă, executării unei pedepse sau m ăsuri privative de libertate se pedepse ște cu închisoare
de la unu la 5 ani sau cu amend ă.
(2) Pedeapsa aplicat ă favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prev ăzută de lege pentru fapta s ăvârșită de autor.
(3) Favorizarea s ăvârșită de un membru de familie nu se pedepse ște.
Noțiune – ajutorul material sau moral, direct sau indirect, dat unui f ăptuitor, fără o
înțelegere stabilit ă înainte sau în timpul s ăvârșirii faptei prev ăzute de legea penal ă, cu
scopul împiedic ării sau îngreun ării cercetărilor într-o cauz ă penală, tragerii la r ăspun-
dere penal ă, executării unei pedepse sau m ăsuri privative de libertate.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale referitoare la înf ăptuirea justi ției;
obiectul material: nu are.
2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă;
persoana v ătămată poate fi subiect activ (chiar autor), dac ă acțiunea penal ă pentru fapta comis ă
de autor se pune în mi șcare din oficiu;
avocatul f ăptuitorului poate fi subiect activ nemijlocit;
participan ții la infrac țiunea principal ă nu pot fi subiec ți activi ai infrac țiunii de favorizare;
participația penală este posibil ă în toate formele.
subiectul pasiv: statul.
NB Infracțiunea de favorizare a f ăptuitorului are caracter subsidiar → nu se va re ține favorizarea
dacă se reține infrac țiunea de m ărturie mincinoas ă ori înlesnirea evad ării.
3. Latura obiectiv ă
elementul material: ajutorul material sau moral, direct sau indirect, dat unui f ăptuitor în scopul
împiedicării sau îngreun ării cercetărilor într-o cauz ă penală, tragerii la r ăspundere penal ă, executării
unei pedepse sau m ăsuri privative de libertate;
Favorizarea f ăptuitorului 347
nu prezint ă importan ță dacă făptuitorul favorizat a s ăvârșit o faptă prevăzută de legea penal ă în
formă consumat ă sau tentat ă și nici dac ă a avut calitatea de autor, complice sau instigator la
comiterea acesteia;
ajutorul acordat poate consta într-o ac țiune sau o inac țiune și poate interveni pe parcursul
verificărilor prealabile, în cursul urm ăririi penale, indiferent dac ă făptuitorul favorizat avea sau
nu calitatea de suspect sau pe cea de inculpat, în cursul procedurii de camer ă preliminar ă și al
judecății, precum și după rămânerea definitiv ă a hotărârii;
înțelegerea de a-l ajuta pe f ăptuitor trebuie s ă intervină după comiterea faptei.
NB Fapta unui martor de a da declara ții necorespunz ătoare în fa ța organului judiciar, pentru a
zădărnici tragerea la r ăspunderea penal ă a făptuitorului, constituie numai infrac țiunea de
mărturie mincinoas ă, nu concurs ideal între aceast ă infracțiune și cea de favorizare; fapta
unui participant în cadrul procesului penal (altul decât martorul, expertul, interpretul) de a da
declarații necorespunz ătoare pentru a z ădărnici tragerea la r ăspunderea penal ă a făptui-
torului constituie infrac țiunea de favorizare, nu cea de fals în declara ții.
urmarea imediat ă: starea de pericol pentru înf ăptuirea actului de justi ție;
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire și tentativa sunt posibile, dar neincriminate;
fapta se consum ă î n m o m e n t u l î n c a r e s e a c o r d ă ajutor făptuitorului, chiar dac ă nu s-a produs o
îngreunare sau o împiedicare a cercet ărilor efectuate într-o cauz ă penală, a tragerii la r ăspundere
penală sau a execut ării unei pedepse ori m ăsuri privative de libertate;
poate avea form ă continuat ă, caz în care se epuizeaz ă odată cu efectuarea ultimului act de executare.
III. PEDEAPSA
favorizarea f ăptuitorului se pedepse ște cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amend ă;
pedeapsa aplicat ă favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prev ăzută de lege pentru
fapta săvârșită de autor, iar nu fa ță de cea aplicat ă efectiv;
cauze speciale de nepedepsire: favorizarea s ăvârșită de un membru de familie nu se pedepse ște.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
NB Dacă fapta prev ăzută de legea penal ă este săvârșită de mai multe persoane, cauza de nepe-
depsire se va re ține numai dac ă favorizatorul are calitatea de membru de familie fa ță de toți
cei pe care i-a favorizat.
FIȘA
NR. 42 TĂINUIREA
Sediul materiei: art. 270 C. pen.
Art. 270. T ăinuirea. (1) Primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorific ării unui bun, de c ătre o persoan ă care fie a
cunoscut, fie a prev ăzut din împrejur ările concrete c ă acesta provine din s ăvârșirea unei fapte prev ăzute de legea penal ă, chiar
fără a cunoaște natura acesteia, se pedepse ște cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amend ă.
(2) Pedeapsa aplicat ă tăinuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prev ăzută de lege pentru fapta s ăvârșită de autor.
(3) Tăinuirea săvârșită de un membru de familie nu se pedepse ște.
Noțiune – primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorific ării unui bun, de
către o persoan ă care fie a cunoscut, fie a prev ăzut din împrejur ările concrete c ă acesta
provine din s ăvârșirea unei fapte prev ăzute de legea penal ă, chiar fără a cunoa ște
natura acesteia.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la înf ăptuirea justi ției și cele privind protec ția
patrimoniului;
obiectul material: bunul sau bunurile provenite din s ăvârșirea unei fapte prev ăzute de legea penal ă;
nu toate bunurile t ăinuite provin din fapte contra patrimoniului;
același bun poate fi succesiv obiectul material al mai multor infrac țiuni de tăinuire comise de
făptuitori diferi ți.
2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă;
proprietarul bunului poate fi subiect activ nemijlocit atunci când t ăinuiește bunurile provenite
din săvârșirea unei fapte prev ăzute de legea penal ă, comisă împotriva posesorului sau a
detentorului legitim;
participația penală este posibil ă în toate formele;
tăinuitorul nu poate fi participant la s ăvârșirea faptei prev ăzute de legea penal ă din care provine
bunul și nici nu trebuie s ă aibă o înțelegere anterioar ă sau concomitent ă săvârșirii faptei cu
participan ții la comiterea acesteia.
subiectul pasiv principal: statul;
subiectul pasiv secundar: persoana (fizic ă sau juridic ă) față de care s-a comis fapta prev ăzută de
legea penal ă.
Tăinuirea 349
3. Latura obiectiv ă
elementul material poate consta în:
primirea unui bun provenit din s ăvârșirea unei fapte prev ăzute de legea penal ă → tăinuitorul
este detentor precar;
dobândirea unui bun rezultat din s ăvârșirea unei fapte prev ăzute de legea penal ă → tăinuitorul
dobândește bunul în proprietate;
transformarea unui bun provenit din s ăvârșirea unei fapte prev ăzute de legea penal ă →
tăinuitorul modific ă bunul pentru a îngreuna recunoa șterea acestuia;
înlesnirea valorific ării unui bun rezultat din s ăvârșirea unei fapte prev ăzute de legea penal ă →
tăinuitorul îndepline ște acte pentru facilitarea înstr ăinării bunului.
NB Dacă elementul material este realizat în mai multe variante alterna Ɵve → se va re ține o
singură infracțiune de tăinuire.
urmarea imediat ă: starea de pericol pentru înf ăptuirea justi ției;
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
4. Latura subiectiv ă
intenție directă;
nu prezint ă importan ță scopul sau mobilul cu care a fost comis ă fapta;
este necesar ca t ăinuitorul s ă fi cunoscut c ă bunul provine din s ăvârșirea unei fapte prev ăzute de
legea penal ă, chiar fără a cunoaște natura acesteia.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire și tentativa sunt posibile, dar neincriminate;
fapta se consum ă în momentul primirii, dobândirii, transform ării sau înlesnirii valorific ării unui bun
provenit din s ăvârșirea unei fapte prev ăzute de legea penal ă;
nu este o infrac țiune continu ă;
poate avea form ă continuat ă, caz în care se epuizeaz ă odată cu efectuarea ultimului act de exe-
cutare.
NB Infracțiunea de t ăinuire include și ajutorul dat f ăptuitorului pentru a-i asigura folosul sau
produsul faptei.
III. PEDEAPSA
infracțiunea de t ăinuire se pedepse ște cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amend ă;
pedeapsa aplicat ă tăinuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prev ăzută de lege pentru fapta
săvârșită de autor (nu prezint ă relevanță pedeapsa efectiv aplicat ă autorului faptei principale);
cauza special ă de nepedepsire: t ăinuirea săvârșită de un membru de familie nu se pedepse ște.
350 Drept penal. Partea special ă
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
NB Dacă la primirea bunului provenit dintr-o fapt ă prevăzută de legea penal ă, acesta este distrus
→ se va reține infrac țiunea de t ăinuire, chiar dac ă primirea nu a fost realizat ă în scopul do-
bândirii unui folos.
FIȘA
NR. 43 MĂRTURIA MINCINOAS Ă
Sediul materiei: art. 273 C. pen.
Art. 273. M ărturia mincinoas ă. (1) Fapta martorului care, într-o cauz ă penală, civilă sau în orice alt ă procedur ă în care se
ascultă martori, face afirma ții mincinoase ori nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejur ările esențiale cu privire la
care este întrebat se pedepse ște cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amend ă.
(2) Mărturia mincinoas ă săvârșită:
a) de un martor cu identitate protejat ă ori aflat în Programul de protec ție a martorilor;
b) de un investigator sub acoperire;
c) de o persoan ă care întocme ște un raport de expertiz ă ori de un interpret;
d) în legătură cu o faptă pentru care legea prevede pedeapsa deten țiunii pe via ță ori închisoarea de 10 ani sau mai mare
se pedepse ște cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Autorul nu se pedepse ște dacă își retrage m ărturia, în cauzele pe nale înainte de re ținere, arestare sau de punerea în mi șcare a
acțiunii penale ori în alte ca uze înainte de a se fi pronun țat o hotărâre sau de a se fi dat o alt ă soluție, ca urmare a m ărturiei
mincinoase.
Noțiune
A. Varianta tip
fapta martorului care, într-o cauz ă penală, civilă sau în orice alt ă procedur ă în care
se ascultă martori, face afirma ții mincinoase ori nu spune tot ce știe în legătură cu
faptele sau împrejur ările esențiale cu privire la care este întrebat.
B. Variante agravate
fapta este s ăvârșită de un martor cu identitate protejat ă ori aflat în Programul de
protecție a martorilor;
fapta este s ăvârșită de un investigator sub acoperire;
fapta este s ăvârșită de o persoan ă care întocme ște un raport de expertiz ă ori de un
interpret; fapta este s ăvârșită în legătură cu o fapt ă pentru care legea prevede pedeapsa
detențiunii pe via ță ori închisoarea de 10 ani sau mai mare.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la înf ăptuirea justi ției;
obiectul material: nu are;
depozițiile de martor, precum și rapoartele de expertiz ă nu constituie obiectul material al infrac-
țiunii de m ărturie mincinoas ă, ci mijloace de s ăvârșire a infrac țiunii.
352 Drept penal. Partea special ă
1.2. Subiectul
subiectul activ: martorul dintr-o cauz ă civilă, disciplinar ă, penală etc.;
la variantele agravate, subiectul activ este: martorul cu identitate protejat ă, investigatorul sub
acoperire, expertul, interpretul;
nu sunt subiec ți activi persoanele care au dreptul de a refuza s ă dea declara ții de martor (ascen-
denți, descenden ți, frați, surori ale suspectului sau inculpatului), so țul sau fostul so ț al suspec-
tului sau inculpatului, persoana obligat ă să păstreze secretul profesional;
nu pot fi subiec ți activi nemijloci ți partea civil ă și partea responsabil ă civilmente; poate fi autor
persoana v ătămată care nu s-a constituit parte civil ă;
minorul cu vârsta de peste 14 ani poate ave a calitatea de autor al acestei infrac țiuni;
participația penală este posibil ă sub forma instig ării și a complicit ății;
întrucât este o infrac țiune cu autor exclusiv, nu este posibil coautoratul;
persoana juridic ă nu poate fi autor, dar poate fi complice sau instigator.
subiectul pasiv principal: statul;
subiectul pasiv secundar: persoana privat ă de libertate sau condamnat ă în temeiul m ărturiei minci-
noase.
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material: constă în acțiunea subiectului activ nemijlocit de a face afirma ții mincinoase
sau omisiunea de a spune tot ceea ce știe în legătură cu faptele sau împrejur ările esențiale cu privire
la care este întrebat în calitate de martor într-o cauz ă civilă, penală, disciplinar ă, contraven țională
etc.;
este necesar ca afirma țiile mincinoase sau omisiunea martorului de a spune tot ce știe să se
refere la fapte sau împrejur ări esențiale pentru solu ționarea spe ței.
urmarea imediat ă: starea de pericol pentru înf ăptuirea justi ției;
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
1.4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă.
2. Variante agravate
fapta este s ăvârșită de un martor cu identitate protejat ă ori aflat în Programul de protec ție a
martorilor [art. 273 alin. (2) lit. a) C. pen.];
subiectul activ este un martor cu identitatea protejat ă sau aflat în Programul de protec ție a
martorilor.
fapta este s ăvârșită de un investigator sub acoperire [a rt. 273 alin. (2) lit. b) C. pen.];
subiectul activ este un investigator sub acoperire.
fapta este s ăvârșită de o persoan ă care întocme ște un raport de expertiz ă ori de un interpret
[art. 273 alin. (2) lit. c) C. pen.];
Mărturia mincinoas ă 353
subiectul activ este un expert sau un interpret;
în cazul acestei variante agravate, elementul material const ă în declara țiile mincinoase sau
omisiunea de a spune tot ce știe în legătură cu fapte sau împrejur ări esențiale cauzei ce rezult ă din
raportul de expertiz ă, respectiv în interpretarea mincinoas ă ori omisiunea de a interpreta sau de a
traduce declara țiile persoanei pentru ascultarea c ăreia sunt necesare serviciile interpretului.
fapta este s ăvârșită în legătură cu o fapt ă pentru care legea prevede pedeapsa deten țiunii pe via ță
ori închisoarea de 10 ani sau mai mare [art. 273 alin. (2) lit. d) C. pen.].
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire sau tentativa sunt posi bile, dar neincriminate;
fapta se consum ă în momentul în care f ăptuitorul face afirma ții mincinoase ori omite s ă spună tot ce
știe în legătură cu faptele sau împrejur ările esențiale cu privire la care este întrebat;
în cazul variantei agravate, când fapta este comis ă de un expert sau un interpret, fapta se consum ă
în momentul depunerii raportului de expertiz ă ori traducerii efectuate în scris de c ătre interpret la
organul în fa ța căruia se afl ă cauza;
poate avea form ă continuat ă, caz în care se epuizeaz ă odată cu efectuarea ultimului act de executare.
III. PEDEAPSA
varianta tip a infrac țiunii de m ărturie mincinoas ă se pedepse ște cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau
cu amend ă;
varianta agravat ă se pedepse ște cu închisoarea de la unu la 5 ani;
cauza special ă de nepedepsire: în cauzele penale, autorul nu se pedepse ște dacă își retrage m ărturia
înainte de re ținere, arestare sau punerea în mi șcare a acțiunii penale, iar în alte cauze, înainte de a se fi
pronunțat o hotărâre în prim ă instanță sau de a se fi dat o alt ă soluție în speță, ca urmare a m ărturiei
mincinoase; cauza de nepedepsire are cara cter personal, astfel încât complicele și instigatorul vor
răspunde pentru complicitate, respectiv instigare la infrac țiunea de m ărturie mincinoas ă.
NB Pentru a fi incident ă cauza de nepedepsire, retragerea m ărturiei mincinoase trebuie f ăcută
chiar în spe ța în care a fost dat ă, nu în cauza în care se efectueaz ă urmărirea penal ă sau se
judecă infracțiunea de m ărturie mincinoas ă.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
FIȘA
NR. 44 ULTRAJUL JUDICIAR
Sediul materiei: art. 279 C. pen.
Art. 279. Ultrajul judiciar. (1) Amenin țarea, lovirea sau alte violen țe, vătămarea corporal ă, lovirile sau v ătămările cauzatoare
de moarte ori omorul, s ăvârșite împotriva unui judec ător sau procuror aflat în exercitarea atribu țiilor de serviciu, se sanc ționează
cu pedeapsa prev ăzută de lege pentru acea infrac țiune, ale c ărei limite speciale se majoreaz ă cu jumătate.
(2) Săvârșirea unei infrac țiuni împotriva unui judec ător sau procuror ori împotriva bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau
de răzbunare, în leg ătură cu exercitarea atribu țiilor de serviciu, se sanc ționează cu pedeapsa prev ăzută de lege pentru acea
infracțiune, ale c ărei limite speciale se majoreaz ă cu jumătate.
(3) Cu aceea și pedeapsă se sancționează faptele comise în condi țiile alin. (2), dac ă privesc un membru de familie al judec ătorului
sau al procurorului.
(4) Dispozi țiile alin. (1)-(3) se aplic ă în mod corespunz ător și faptelor comise împotriva unui avocat în leg ătură cu exercitarea
profesiei.
Noțiune
A. Varianta tip
amenințarea, lovirea sau alte violen țe, vătămarea corporal ă, lovirile sau v ătămă-
rile cauzatoare de moarte ori omorul, s ăvârșite împotriva unui judec ător sau procuror
aflat în exercitarea atribu țiilor de serviciu, respectiv împotriva unui avocat în leg ătură
cu exercitarea profesiei.
B. Variante asimilate
săvârșirea unei infrac țiuni împotriva unui judec ător sau procuror ori împotriva
bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de r ăzbunare, în leg ătură cu exercitarea
atribuțiilor de serviciu, respectiv împotriva unui avocat, în acela și scop, în leg ătură cu
exercitarea profesiei;
săvârșirea unei infrac țiuni împotriva unui membru de familie al judec ătorului,
procurorului sau avocatului ori împotriva bunur ilor acestuia, în scop de intimidare sau
de răzbunare, în leg ătură cu exercitarea atribu țiilor de serviciu de c ătre judecător sau
procuror, respectiv în leg ătură cu exercitarea profesiei de c ătre avocat.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic principal: relațiile sociale privitoare la înf ăptuirea justi ției;
obiectul juridic secundar: relațiile sociale privitoare la via ța, libertatea psihic ă, integritatea corpo-
rală sau sănătatea judec ătorului, procurorului sau avocatului;
obiectul material: corpul persoanei, exceptând situa ția în care ultrajul judiciar se comite prin
amenințare.
Ultrajul judiciar 355
1.2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă;
participația penală este posibil ă în toate formele.
subiectul pasiv principal: statul;
subiectul pasiv secundar : judecătorul, procurorul sau avocatul;
pluralitatea de subiec ți pasivi secundari determin ă reținerea unei pluralit ăți de infrac țiuni aflate
în concurs.
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material poate consta în una sau mai multe dintre urm ătoarele modalit ăți alternative:
amenințarea unui judec ător sau procuror aflat în exercitarea atribu țiilor de serviciu (chiar pentru
fapte care exced atribu țiilor de serviciu) sau a unui avocat în leg ătură cu exercitarea profesiei →
absoarbe infrac țiunea de amenin țare; este necesar ca victima s ă se afle în exerci țiul atribuțiilor
de serviciu, respectiv în exercitarea profesiei de avocat și să nu-și exercite func ția, respectiv pro-
fesia în mod abuziv; spre deosebire de infrac țiunea de ultraj, la ultrajul judiciar nu este obliga-
toriu ca amenin țarea să se realizeze nemijlocit sau prin mijloace de comunicare direct ă, aceasta
putând fi s ăvârșită prin orice alte mijloace;
lovirea sau orice acte de violen ță săvârșite împotriva unui judec ător sau procuror aflat în exerci-
tarea atribu țiilor de serviciu (chiar pentru fapte care exced atribu țiilor de serviciu) sau a unui
avocat în leg ătură cu exercitarea profesiei → absoarbe infrac țiunea de lovire sau alte violen țe;
de asemenea, este necesar ca victima s ă se afle în exerci țiul atribu țiilor de serviciu și să nu-și
exercite func ția în mod abuziv; dac ă fapta este comis ă în legătura cu exercitarea atribu țiilor de
serviciu ale magistratului sau în leg ătură cu exercitarea profesiei de avocat, atunci se va re ține
prima variant ă asimilată a infracțiunii;
vătămarea corporal ă a unui judec ător sau procuror aflat în exercitarea atribu țiilor de serviciu
(chiar pentru fapte care exced atribu țiilor de serviciu) sau a unui avocat în leg ătură cu exerci-
tarea profesiei → absoarbe infrac țiunea de v ătămare corporal ă;
lovirile sau v ătămările cauzatoare de moarte s ăvârșite împotriva unui judec ător sau procuror
aflat în exercitarea atribu țiilor de serviciu (chiar pentru fapte care exced atribu țiilor de serviciu)
sau a unui avocat în leg ătură cu exercitarea profesiei → absoarbe infrac țiunea de loviri sau v ătă-
mări cauzatoare de moarte;
omorul săvârșit asupra unui judec ător sau procuror aflat în exercitarea atribu țiilor de serviciu
(chiar pentru fapte care exced atribu țiilor de serviciu) sau a unui avocat în leg ătură cu exer-
citarea profesiei → absoarbe infrac țiunea de omor sau pe cea de omor cali ficat (rămasă în
stadiul de tentativ ă sau consumat ă); și în acest caz este necesar ca victima s ă se afle în exerci țiul
atribuțiilor de serviciu și să nu-și exercite func ția în mod abuziv.
urmarea imediat ă: starea de pericol pentru înf ăptuirea justi ției;
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
356 Drept penal. Partea special ă
1.4. Latura subiectiv ă
intenție (directă sau indirect ă) și praeterinten ție;
nu conteaz ă mobilul sau scopul comiterii faptei.
2. Variante asimilate
săvârșirea unei infrac țiuni împotriva unui judec ător sau procuror ori împotriva bunurilor acestuia, în
scop de intimidare sau de r ăzbunare, în leg ătură cu exercitarea atribu țiilor de serviciu, respectiv
împotriva unui avocat, în acela și scop, în leg ătură cu exercitarea profesiei [art. 279 alin. (2) C. pen.];
în cazul acestei variante asimilate, nu conteaz ă natura infrac țiunii comise, fiind exceptate cele
prevăzute la infrac țiunea tip;
obiectul material al acestei variante asimilate îl constituie nu doar corpul persoanei, ci și
bunurile acesteia;
sub aspectul laturii subiective, fapta este s ăvârșită cu intenție directă calificată prin scop, scopul
fiind de intimidare sau de r ăzbunare;
este necesar ca infrac țiunea împotriva unui judec ător, procuror sau avocat ori împotriva bunuri-
lor acestuia s ă fie săvârșită în legătură cu exercitarea atribu țiilor de serviciu ale magistra ților sau
în legătură cu exercitarea profesiei de avocat.
săvârșirea unei infrac țiuni împotriva unui membru de familie al judec ătorului, procurorului sau
avocatului ori împotriva bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de r ăzbunare, în leg ătură cu
exercitarea atribu țiilor de serviciu de c ătre judec ător sau procuror, respectiv în leg ătură cu
exercitarea profesiei de c ătre avocat [art. 279 alin. (3) C. pen.];
nici în acest caz nu prezint ă importan ță natura infrac țiunii comise;
obiectul material îl constituie nu doar corpul persoanei, ci și bunurile acesteia;
subiectul pasiv secundar este un membru de familie al judec ătorului, procurorului sau avoca-
tului;
sub aspectul laturii subiective, fapta este s ăvârșită cu intenție directă calificată prin scop, scopul
fiind de intimidare sau de r ăzbunare;
spre deosebire de varianta tip, când fapta este comis ă împotriva unui judec ător sau procuror
aflat în exercitarea atribu țiilor de serviciu, la varianta asimilat ă, infracțiunea este comis ă împo-
triva unui membru de familie al unui judec ător sau procuror în leg ătură cu exercitarea atribu-
țiilor de serviciu ale magistra ților.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire sunt posibile, dar neincriminate;
tentativa urmeaz ă cursul infrac țiunilor absorbite;
fapta se consum ă în momentul s ăvârșirii faptei tipice;
poate avea form ă continuat ă, caz în care se epuizeaz ă odată cu efectuarea ultimului act de exe-
cutare.
Ultrajul judiciar 357
III. PEDEAPSA
varianta tip se sanc ționează cu pedeapsa prev ăzută de lege pentru acea infrac ți u n e p e c a r e o
absoarbe, ale c ărei limite speciale se majoreaz ă cu jumătate;
prima variant ă asimilată se sanc ționează cu pedeapsa prev ăzută de lege pentru infrac țiunea
absorbită, ale cărei limite speciale se majoreaz ă cu jumătate;
cu aceeași pedeaps ă se sancționează și cea de-a doua variant ă asimilată.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare și se exercit ă din oficiu.
FIȘA
NR. 45 CERCETAREA ABUZIV Ă
Sediul materiei: art. 280 C. pen.
Art. 280. Cercetarea abuziv ă. (1) Întrebuin țarea de promisiuni, amenin țări sau violen țe împotriva unei persoane urm ărite sau
judecate într-o cauz ă penală, de către un organ de cercetare penal ă, un procuror sau un judec ător, pentru a o determina s ă dea ori
să nu dea declara ții, să dea declara ții mincinoase ori s ă își retragă declarațiile, se pedepse ște cu închisoarea de la 2 la 7 ani și
interzicerea exercit ării dreptului de a ocupa o func ție publică.
(2) Cu aceea și pedeaps ă se sancționează producerea, falsificarea ori ticl uirea de probe nereale de c ătre un organ de cercetare
penală, un procuror sau un judec ător.
Noțiune
A. Varianta tip
întrebuințarea de promisiuni, amenin țări sau violen țe împotriva unei persoane
urmărite sau judecate într-o cauz ă penală, de către un organ de cercetare penal ă, un
procuror sau un judec ător, pentru a o determina s ă dea ori s ă nu dea declara ții, să
dea declara ții mincinoase ori s ă își retragă declarațiile.
B. Varianta asimilat ă
producerea, falsificarea ori ticluirea de probe nereale de c ătre un organ de cer-
cetare penal ă, un procuror sau un judec ător.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic principal: relațiile sociale privitoare la înf ăptuirea justi ției;
obiectul juridic secundar: relațiile sociale privitoare la libertatea psihic ă, integritatea corporal ă sau
sănătatea persoanei;
obiectul material: corpul persoanei, exceptând situa ția în care cercetarea abuziv ă s e c o m i t e p r i n
promisiuni sau amenin țări;
varianta asimilat ă nu are obiect material.
1.2. Subiectul
subiectul activ: organul de cercetare penal ă, procurorul sau judec ătorul;
coautoratul este posibil dac ă toți participan ții au calitatea cerut ă de lege;
complicitatea și instigarea nu sunt condi ționate de existen ța vreunei calit ăți a participan ților;
persoana juridic ă nu poate avea calitatea de subi ect activ nemijlocit (autor).
subiectul pasiv principal: statul;
Cercetarea abuziv ă 359
subiectul pasiv secundar: suspectul sau inculpatul.
NB Dacă faptele sunt s ăvârșite față de un martor, un expert sau un interpret → se va re ține
infracțiunea de abuz în serviciu (art. 297 C. pen.) în concurs cu infrac țiunea de influen țarea
declarațiilor (art. 272 C. pen.).
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material: întrebuințarea de promisiuni, amenin țări sau violen țe împotriva unui suspect
sau a unui inculpat, pentru a-l determina s ă dea ori să nu dea declara ții, să dea declara ții mincinoase
ori să își retragă declarațiile;
scopul de a-l determina pe suspect sau pe inculpat s ă dea ori s ă nu dea declara ții, să dea decla-
rații mincinoase ori s ă își retragă declarațiile este o cerin ță esențială pentru tipicitatea faptei,
fiind însă suficient ca scopul s ă fie urmărit, nu și atins.
NB Dacă fapta nu este comis ă prin promisiuni de ob ținere a unor foloase patrimoniale sau ne-
patrimoniale, amenin țări sau violen țe → se va reține infrac țiunea de abuz în serviciu.
urmarea imediat ă: starea de pericol pentru înf ăptuirea justi ției;
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
NB Infracțiunea de cercetare abuziv ă absoarbe lovirea sau alte violen țe, precum și amenințarea,
dar poate fi absorbit ă de infrac țiunea de tortur ă; cercetarea abuziv ă intră în concurs cu infrac-
țiunea de v ătămare corporal ă, cea de loviri sau v ătămări cauzatoare de moarte, cu omorul
sau supunerea la rele tratamente.
1.4. Latura subiectiv ă
intenție directă;
nu prezint ă interes mobilul cu care s-a comis fapta, dar scopul s ăvârșirii acesteia este important.
2. Varianta asimilat ă
producerea, falsificarea ori ticluirea de probe nereale de c ătre un organ de cercetare penal ă, un
procuror sau un judec ător [art. 280 alin. (2) C. pen.].
în cazul acestei variante asimilate, elementul material const ă în producerea (prezentarea),
falsificarea ori ticluirea (construirea) unor probe nereale (mincinoase) de c ătre un organ de
cercetare penal ă, un procuror sau un judec ător;
prezentarea unor probe mincinoase de c ătre organele judiciare, construirea de probe nereale
sau falsificarea (fals material sau intelect ual) probelor servesc la dovedirea existen ței faptei
prevăzute de legea penal ă și la acuzarea suspectului sau a inculpatului;
dacă probele produse, ticluite sau falsificate sunt folosite pentru favorizarea suspectului sau a
inculpatului, cercetarea abuziv ă va fi reținută în concurs cu infrac țiunea de favorizare a f ăptui-
torului.
360 Drept penal. Partea special ă
NB Cercetarea abuziv ă este o form ă specială a abuzului în serviciu → ori de câte ori nu sunt înde-
plinite condi țiile infracțiunii de cercetare abuziv ă → se va reține infracțiunea de abuz în serviciu.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire și tentativa sunt posibile, dar neincriminate;
fapta se consum ă în momentul realiz ării faptei tipice;
poate fi s ăvârșită în formă continuat ă, caz în care se epuizeaz ă odată cu efectuarea ultimului act de
executare.
III. PEDEAPSA
infracțiunea de cercetare abuziv ă se pedepse ște cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea
exercitării dreptului de a ocupa o func ție publică.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
FIȘA
NR. 46 SUPUNEREA LA RELE TRATAMENTE
Sediul materiei: art. 281 C. pen.
Art. 281. Supunerea la rele tratamente. (1) Supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, m ăsuri de siguran ță sau
educative în alt mod decât cel prev ăzut de dispozi țiile legale se pedepse ște cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani și interzicerea
exercitării dreptului de a ocupa o func ție publică.
(2) Supunerea la tratamente degradante ori inumane a unei persoane aflate în stare de re ținere, deținere ori în executarea unei
măsuri de siguran ță sau educative, privative de libertate, se pedepse ște cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercit ării
dreptului de a ocupa o func ție publică.
Noțiune
A. Varianta tip
supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, m ăsuri de siguran ță sau edu-
cative în alt mod decât cel prev ăzut de dispozi țiile legale.
B. Varianta agravat ă
supunerea la tratamente degradante ori inumane a unei persoane aflate în stare
de reținere, deținere ori în executarea unei m ăsuri de siguran ță sau educative, priva-
tive de libertate.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la înf ăptuirea justi ției, precum și cele referitoare la
respectarea demnit ății umane;
obiectul material: corpul persoanei supuse la rele tratamente.
1.2. Subiectul
subiectul activ: angajatul Administra ției Naționale a Penitenciarelor, poli țistul, alt angajat care î și
desfășoară activitatea în unit ățile în care se execut ă pedeapsa, m ăsura educativ ă sau măsura de
siguranță;
coautoratul este posibil numai dac ă toți subiecții activi nemijloci ți au calitatea cerut ă de lege;
instigarea și complicitatea nu sunt condi ționate de vreo calitate a participan ților;
persoana juridic ă nu poate avea calitatea de subi ect activ nemijlocit (autor).
subiectul pasiv principal: statul;
subiectul pasiv secundar: persoana re ținută, deținută (fie că se află în arest preventiv, fie în execu-
tarea unei pedepse privative de libertate) sau aflat ă în executarea unei m ăsuri de siguran ță ori edu-
cative privative de libertate;
362 Drept penal. Partea special ă
pluralitatea de subiec ți pasivi secundari determin ă reținerea unui concurs de infrac țiuni.
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material: supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, m ăsuri de siguran ță sau
educative în alt mod decât cel prev ăzut de dispozi țiile legale;
subiectul pasiv trebuie s ă fie privat în mod legal de libertate, nu liber; situa ția premis ă constă
într-o măsură privativă de libertate deja dispus ă;
dacă măsura priva Ɵvă de libertate nu a fost dispus ă în mod legal → nu se va re ține infrac țiunea
de supunere la rele tratamente, ci infrac țiunea de lipsire de libertate în mod ilegal (art. 205
C. pen.) sau cea de represiune nedreapt ă (art. 283 C. pen.), în cazul în care judec ătorul sau pro-
curorul știa că persoana este nevinovat ă.
urmarea imediat ă: starea de pericol pentru înf ăptuirea justi ției (infrac țiune de pericol abstract);
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
1.4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă;
dacă fapta este s ăvârșită din culpă → se va re ține infrac țiunea de neglijen ță în serviciu (art. 298
C. pen.).
2. Varianta agravat ă
supunerea la tratamente degradante ori inumane a unei persoane aflate în stare de re ținere,
deținere ori în executarea unei m ăsuri de siguran ță sau educative privative de libertate [art. 281
alin. (2) C. pen.];
subiectul activ nemijlocit în cazul varia ntei agravate este angajatul care asigur ă paza persoanei
reținute, deținute sau aflate în executarea unei m ăsuri de siguran ță ori educative privative de
libertate;
elementul material poate consta atât într-o ac țiune, cât și într-o inac țiune;
supunerea la tratamente degradante ori inumane absoarbe infrac țiunea de lovire sau alte
violențe;
nu trebuie s ă îmbrace forma torturii, al ƞel → se va reține numai infrac țiunea de tortur ă, care
absoarbe supunerea la rele tratamente în variant ă agravată;
nu constituie rele tratamente restric țiile inerente m ăsurilor privative de libertate.
NB Relele tratamente trebuie s ă fie aplicate prin acte repetate; dac ă există un singur act prin care
o persoan ă privată de libertate a fost supus ă la rele tratamente → se va reține infrac țiunea de
abuz în serviciu (art. 297 C. pen.) ori cea de purtare abuziv ă (art. 296 C. pen.).
NB Dacă relele tratamente sunt comise cu ocazia punerii în executare a unui mandat de arestare
prevenƟvă sau de executare a pedepsei → se va reține infrac țiunea de purtare abuziv ă.
Supunerea la rele tratamente 363
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire și tentativa sunt posibile, dar neincriminate;
fapta se consum ă în momentul supunerii la rele tratam ente cu caracter continuu sau repetat;
poate fi s ăvârșită în formă continuat ă, caz în care se epuizeaz ă odată cu efectuarea ultimului act de
executare.
NB Infracțiunea de supunere la rele tratamente poate fi re ținută în concurs cu infrac țiunile de
vătămare corporal ă și loviri și vătămări cauzatoare de moarte.
III. PEDEAPSA
varianta tip a infrac țiunii se pedepse ște cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani și interzicerea exercit ării
dreptului de a ocupa o func ție publică;
varianta agravat ă se pedepse ște cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercit ării dreptului
de a ocupa o func ție publică.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
FIȘA
NR. 47 TORTURA
Sediul materiei: art. 282 C. pen.
Art. 282. Tortura. (1) Fapta func ționarului public care îndepline ște o funcție ce implic ă exercițiul autorit ății de stat sau a altei
persoane care ac ționează la instigarea sau cu consim țământul expres ori tacit al acestuia de a provoca unei persoane puternice
suferințe fizice ori psihice:
a) în scopul ob ținerii de la aceast ă persoană sau de la o ter ță persoană informații sau declara ții;
b) în scopul pedepsirii ei pentru un act pe care aceasta sau o ter ță persoană l-a comis ori este b ănuită că l-a comis;
c) în scopul de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei ter țe persoane;
d) pe un motiv bazat pe orice form ă de discriminare,
se pedepse ște cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercit ării unor drepturi.
(2) Dacă fapta prev ăzută în alin. (1) a avut ca urmare o v ătămare corporal ă, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și
interzicerea exercit ării unor drepturi.
(3) Tortura ce a avut ca urmare moartea victimei se pedepse ște cu închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercit ării unor
drepturi.
(4) Tentativa la infrac țiunea prev ăzută în alin. (1) se pedepse ște.
(5) Nicio împrejurare excep țională, oricare ar fi ea, fie c ă este vorba de stare de r ăzboi sau de amenin țări cu războiul, de
instabilitate politic ă internă sau de orice alt ă stare de excep ție, nu poate fi invocat ă pentru a justifica tortura. De asemenea, nu
poate fi invocat ordinul superiorului ori al unei autorit ăți publice.
(6) Nu constituie tortur ă durerea sau suferin țele ce rezult ă exclusiv din sanc țiuni legale și care sunt inerente acestor sanc țiuni
sau sunt ocazionate de ele.
Noțiune
A. Varianta tip
fapta func ționarului public care îndepline ște o funcție ce implic ă exercițiul autorit ă-
ții de stat sau a altei persoane care ac ționează la instigarea sau cu consim țământul
expres ori tacit al acestuia de a provoca unei persoane puternice suferin țe fizice ori
psihice:
a) în scopul ob ținerii de la aceast ă persoană sau de la o ter ță persoană informații
sau declara ții;
b) în scopul pedepsirii ei pentru un act pe care aceasta sau o ter ță persoană l-a
comis ori este b ănuită că l-a comis;
c) în scopul de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a
face presiuni asupra unei ter țe persoane;
d) pe un motiv bazat pe orice form ă de discriminare.
B. Variante agravate
fapta a avut ca urmare o v ătămare corporal ă;
fapta a avut ca urmare moartea victimei.
Tortura 365
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la înf ăptuirea justi ției, precum și cele referitoare la
respectarea demnit ății umane;
obiectul material: corpul persoanei supuse la tortur ă.
1.2. Subiectul
subiectul activ nemijlocit: funcționarul public care îndepline ște o func ție ce implic ă exercițiul
autorității de stat; orice persoan ă fizică, dar numai dac ă acționează la instigarea sau cu consim ță-
mântul expres sau tacit al func ționarului public; persoana juridic ă nu poate avea calitatea de subiect
activ nemijlocit (autor);
coautoratul este posibil doar dac ă toți participan ții au calitatea cerut ă de lege;
instigarea și complicitatea sunt posibile, f ără a fi condi ționate de vreo calitate a participan ților;
în cazul în care autorul faptei este o persoan ă fizică necircumstan țiată, este necesar ca instigato-
rul sau complicele s ă aibă calitatea de func ționar public care îndepline ște o func ție ce implic ă
exercițiul autorit ății de stat.
subiectul pasiv principal: statul;
subiectul pasiv secundar: persoana supus ă torturii;
pluralitatea de subiec ți pasivi secundari determin ă reținerea unei pluralit ăți de infrac țiuni aflate
în concurs.
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material: fapta de a provoca unei persoane puternice suferin țe fizice ori psihice:
în scopul ob ținerii de la aceast ă persoană sau de la o ter ță persoană informații sau declara ții;
în scopul pedepsirii ei pentru un act pe care aceasta sau o ter ță persoană l-a comis ori este
bănuită că l-a comis;
în scopul de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni
asupra unei ter țe persoane;
pe un motiv bazat pe orice form ă de discriminare;
nu conteaz ă dacă scopul urm ărit este și atins.
urmarea imediat ă: starea de pericol pentru înf ăptuirea actului de justi ție;
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
1.4. Latura subiectiv ă
intenție directă, calificată prin scop.
366 Drept penal. Partea special ă
2. Variante agravate
fapta a avut ca urmare o v ătămare corporal ă [art. 282 alin. (2) C. pen.];
urmarea imediat ă a acestei variante agravate const ă în producerea unei v ătămări corporale;
sub aspectul laturii subiective, fapta este s ăvârșită cu praeterinten ție;
această variantă agravată absoarbe infrac țiunea de v ătămare corporal ă.
fapta a avut ca urmare moartea victimei [art. 282 alin. (3) C. pen.];
tortura are ca urmare praeterinten ționată moartea victimei;
această variantă agravată absoarbe infrac țiunea de lovire sau alte violen țe.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire sunt posibile, dar neincriminate;
tentativa este posibil ă și incriminat ă doar în cazul formei tip a infrac țiunii;
fapta se consum ă în momentul realiz ării faptei tipice;
poate fi s ăvârșită în formă continuat ă, caz în care se epuizeaz ă odată cu efectuarea ultimului act de
executare.
III. PEDEAPSA
varianta tip a infrac țiunii de tortur ă se pedepse ște cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea
exercitării unor drepturi;
dacă fapta a avut ca urmare o v ătămare corporal ă, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și
interzicerea exercit ării unor drepturi;
tortura ce a avut ca urmare moartea victimei se pedepse ște cu închisoarea de la 15 la 25 de ani și
interzicerea exercit ării unor drepturi.
NB Nicio împrejurare excep țională, oricare ar fi ea, fie c ă este vorba despre stare de r ăzboi sau
despre amenin țări cu războiul, despre instabilitate politic ă internă sau despre orice alt ă stare
de excepție, nu constituie cauz ă justificativ ă pentru tortur ă; de asemenea, nu poate fi invocat
ordinul superiorului ori al unei autorit ăți publice drept cauz ă justificativ ă pentru aceast ă
infracțiune.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
FIȘA
NR. 48 REPRESIUNEA NEDREAPT Ă
Sediul materiei: art. 283 C. pen.
Art. 283. Repres iunea nedreapt ă. (1) Fapta de a pune în mi șcare acțiunea penal ă, de a lua o m ăsură preventiv ă neprivativ ă de
libertate ori de a trimite în judecat ă o persoan ă, știind că este nevinovat ă, se pedepse ște cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani și
interzicerea exercit ării dreptului de a ocupa o func ție publică.
(2) Reținerea sau arestarea ori condamnarea unei persoane, știind că este nevinovat ă, se pedepse ște cu închisoarea de la 3 la 10
ani și interzicerea exercit ării dreptului de a ocupa o func ție publică.
Noțiune
A. Varianta tip
fapta de a pune în mi șcare acțiunea penal ă, de a lua o m ăsură preventiv ă nepri-
vativă de libertate ori de a trimite în judecat ă o persoan ă, știind că este nevinovat ă.
B. Varianta agravat ă
reținerea sau arestarea ori condamnarea unei persoane, știind că este nevinovat ă.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la înf ăptuirea justi ției;
obiectul material: corpul persoanei supuse represiunii nedrepte.
1.2. Subiectul
subiectul activ: autorul poate fi numai un judec ător sau un procuror;
coautoratul este posibil numai dac ă toți participan ții au calitatea cerut ă de lege (complet cole-
gial);
instigarea și complicitatea sunt posibile necondi ționat de vreo calitate a participan ților;
persoana juridic ă nu poate avea calitatea de subi ect activ nemijlocit (autor).
subiectul pasiv principal: statul;
subiectul pasiv secundar: persoana supus ă represiunii nedrepte.
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material poate consta în:
punerea în mi șcare a acțiunii penale fa ță de o persoan ă nevinovat ă;
luarea/men ținerea/prelungirea unei m ăsuri preventive neprivative de libertate – controlul judi-
ciar sau controlul judiciar pe cau țiune – care vizeaz ă o persoan ă nevinovat ă;
368 Drept penal. Partea special ă
trimiterea în judecat ă a unei persoane nevinovate.
NB Prin persoan ă nevinovat ă se înțelege persoana cu privire la care, din probele administrate,
rezultă că există unul dintre cazurile care împiedic ă punerea în mi șcare și exercitarea ac țiunii
penale, prev ăzute la art. 16 alin. (1) lit. a), b), c) și d) C. proc. pen.
urmarea imediat ă: stare de pericol pentru înf ăptuirea actului de justi ție;
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
1.4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă.
2. Varianta agravat ă
reținerea sau arestarea ori condamnarea unei persoane, știind că este nevinovat ă [art. 283
alin. (2) C. pen.];
subiectul activ nemijlocit, în cazul variantei ag ravate, poate fi nu numai procurorul sau jude-
cătorul, ci și organul de cercetare penal ă, care dispune m ăsura reținerii suspectului sau a in-
culpatului;
elementul material const ă în reținerea, luarea/prelungirea/men ținerea măsurii arest ării preven-
tive sau a arestului la domiciliu, ori condamnarea unei persoane la o pedeaps ă cu executare în
regim de deten ție sau cu suspendarea sub supraveghere a execut ării, știind că este nevinovat ă;
în cazul în care se dispune renun țarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplic ării pedepsei, nu
se va reține infrac țiunea de represiune nedreapt ă în variant ă agravată întrucât acestea nu
presupun solu ții de condamnare.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire și tentativa sunt posibile, dar neincriminate;
fapta se consum ă în momentul realiz ării faptei tipice;
poate fi s ăvârșită în formă continuat ă, caz în care se epuizeaz ă după efectuarea ultimului act de
executare.
III. PEDEAPSA
forma tip a infrac țiunii se pedepse ște cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani și interzicerea exercit ării
dreptului de a ocupa o func ție publică;
infracțiunea de represiune nedreapt ă în variant ă agravată se pedepse ște cu închisoarea de la 3 la 10
ani și interzicerea exercit ării dreptului de a ocupa o func ție publică.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
FIȘA
NR. 49 ASISTENȚA ȘI REPREZENTAREA NELOIAL Ă
Sediul materiei: art. 284 C. pen.
Art. 284. Asisten ța și reprezentarea neloial ă. (1) Fapta avocatului sau a reprezentantului unei persoane care, în în țelegere
frauduloas ă cu o persoan ă cu interese contrare în aceea și cauză, în cadrul unei proceduri judiciare sau notariale, vat ămă
interesele clientului sau ale p ersoanei reprezentate se pedepse ște cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amend ă.
(2) Cu aceea și pedeaps ă se sancționează înțelegerea frauduloas ă dintre avocat sau reprezentantul unei persoane și un terț
interesat de solu ția ce se va pronun ța în cauză, în scopul v ătămării intereselor clientului sau ale persoanei reprezentate.
(3) Acțiunea penal ă se pune în mi șcare la plângerea prealabil ă a persoanei v ătămate.
Noțiune
A. Varianta tip
fapta avocatului sau a reprezentantului unei persoane care, în în țelegere fraudu-
loasă cu o persoan ă c u i n t e r e s e c o n t r a r e î n a c e e a și cauză, în cadrul unei proceduri
judiciare sau notariale, vat ămă interesele clientului sau ale persoanei reprezentate.
B. Varianta asimilat ă
înțelegerea frauduloas ă dintre avocat sau reprezentantul unei persoane și un terț
interesat de solu ția ce se va pronun ța în cauză, în scopul v ătămării intereselor clien-
tului sau ale persoanei reprezentate.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la înf ăptuirea justi ției;
obiectul material: nu are.
1.2. Subiectul
subiectul activ: este calificat prin calitatea de avo cat, reprezentant (legal sau conven țional) al unei
părți implicate într-o procedur ă judiciară sau notarial ă, precum și de consilier juridic;
participația penală este posibil ă în toate formele.
subiectul pasiv principal: statul;
subiect pasiv secundar: clientul sau persoana (fizic ă sau juridic ă) reprezentat ă.
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material: constă în acțiunea sau inac țiunea prin care avocatul sau reprezentantul (legal
sau conven țional) al unei persoane implicate într-o procedur ă judiciară sau notarial ă vatămă intere-
370 Drept penal. Partea special ă
sele clientului sau ale persoanei reprezentate, ca urmare a unei în țelegeri frauduloase cu o persoan ă
cu interese contrare în aceea și cauză;
este necesar ca interesele clientului sau ale persoanei reprezentate s ă fie efectiv v ătămate;
dacă persoana cu care se realizeaz ă înțelegerea frauduloas ă este un ter ț față de proces, se va
reține varianta asimilat ă a infracțiunii.
urmarea imediat ă: starea de pericol pentru înf ăptuirea justi ției, pe de o parte, și vătămarea inte-
reselor clientului sau ale persoanei reprezentate, pe de cealalt ă parte;
legătura de cauzalitate: trebuie s ă fie dovedit ă.
1.4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă.
2. Varianta asimilat ă
înțelegerea frauduloas ă dintre avocat sau reprezentantul unei persoane și un terț interesat de
soluția ce se va pronun ța în cauz ă, în scopul v ătămării intereselor clientului sau ale persoanei
reprezentate [art. 284 alin. (2) C. pen.];
elementul material al acestei variante const ă în înțelegerea frauduloas ă dintre avocatul sau
reprezentantul unei p ărți litigante și un terț interesat de solu ția ce se va pronun ța în cauză, în
scopul vătămării intereselor clientului sau ale persoanei reprezentate;
urmarea imediat ă constă în starea de pericol pentru înf ăptuirea justi ției, precum și pentru drep-
turile și interesele persoanei reprezentate;
nu este necesar ca drepturile și interesele persoanei reprezentate s ă fie efectiv lezate;
sub aspectul laturii subiective, fapta în variant ă asimilată este săvârșită numai cu inten ție directă
calificată prin scopul v ătămării intereselor persoanei reprezentate;
în această formă, fapta se consum ă în momentul realiz ării înțelegerii frauduloase.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele preg ătitoare sunt posibile, dar neincriminate;
tentativa este posibil ă, dar nu este incriminat ă;
fapta se consum ă în momentul realiz ării elementului material.
III. PEDEAPSA
asistența și reprezentarea neloial ă se pedepse ște cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amend ă.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare la plângerea prealabil ă a persoanei v ătămate.
FIȘA
NR. 50 EVADAREA
Sediul materiei: art. 285 C. pen.
Art. 285. Evadarea. (1) Evadarea din starea legal ă de reținere sau de de ținere se pedepse ște cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Când evadarea este s ăvârșită prin folosire de violen țe sau arme, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea
exercitării unor drepturi.
(3) Se consider ă evadare:
a) neprezentarea nejustificat ă a persoanei condamnate la locul de de ținere, la expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de
libertate;
b) părăsirea, fără autorizare, de c ătre persoana condamnat ă, a locului de munc ă, aflat în exteriorul locului de de ținere.
(4) Pedeapsa aplicat ă pentru infrac țiunea de evadare se adaug ă la restul r ămas neexecutat din pedeaps ă la data evad ării.
(5) Tentativa la infrac țiunile prev ăzute în alin. (1) și alin. (2) se pedepse ște.
Noțiune
A. Varianta tip
fapta persoanei aflate în stare legal ă de reținere, arest preventiv sau de ținere în
scopul execut ării unei pedepse privative de libertate de a p ărăsi locul unde este privat ă
de libertate sau de a se sustrage de sub paza sau supravegherea la care este supus ă.
B. Varianta agravat ă
fapta este s ăvârșită prin folosirea de violen țe sau de arme.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la înf ăptuirea justi ției;
obiectul material: nu există la forma tip.
1.2. Subiectul
subiectul activ nemijlocit: suspectul sau inculpatul re ținut sau arestat preventiv, ori condamnatul
aflat în executarea pedepsei închisorii/deten țiunii pe via ță;
nu sunt subiec ți activi nemijloci ți (autori): f ăptuitorul privat de libertate ca urmare a prinderii
după săvârșirea unei infrac țiuni flagrante; persoana internat ă medical; persoana adus ă prin
constrângere în baza unui manda t de aducere; persoana condus ă administrativ la sediul poli ției;
persoana privat ă de libertate dup ă încetarea de drept a m ăsurii reținerii/arest ării preventive;
inculpatul arestat la domiciliu; minorul supus m ăsurii educative a intern ării într-un centru edu-
cativ sau de deten ție; persoana aflat ă după executarea/considerarea ca executat ă a pedepsei;
coautoratul nu este posibil;
372 Drept penal. Partea special ă
instigarea este posibil ă;
complicitatea moral ă este posibil ă (numai sub forma suportului moral);
complicitatea material ă la evadare constituie o infrac țiune distinct ă, anume aceea de înlesnirea
evadării.
subiectul pasiv: statul.
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material: evadarea suspectului, inculpatului sau a condamnatului din starea legal ă de
privare de libertate;
neprezentarea nejustificat ă a persoanei condamnate la locul de de ținere, la expirarea perioadei
în care s-a aflat legal în stare de libertate este considerat ă evadare;
părăsirea, fără autorizare, de c ătre persoana condamnat ă, a locului de munc ă, aflat în exteriorul
locului de de ținere este asimilat ă evadării.
urmarea imediat ă: starea de pericol pentru înf ăptuirea actului de justi ție;
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
1.4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă.
2. Varianta agravat ă
fapta este s ăvârșită prin folosirea de violen țe sau de arme [art. 285 alin. (2) C. pen.];
obiectul juridic al infrac țiunii de evadare în varianta agravat ă constă nu numai în rela țiile pri-
vitoare la înf ăptuirea actului de justi ție (principal), ci și în relațiile sociale privind protec ția
sănătății și a integrit ății corporale a persoanei (secundar);
în mod excep țional, la varianta agravat ă, infracțiunea de evadare are obiect material: corpul
persoanei asupra c ăreia se exercit ă violențele;
în cazul variantei agravate exist ă și un subiect pasiv secundar: persoana a c ărei sănătate sau
integritate corporal ă a fost vătămată de cel care evadeaz ă;
absoarbe infrac țiunea de lovire sau alte violen țe;
poate fi re ținută în concurs cu infrac țiunile de v ătămare corporal ă și loviri sau v ătămări cauza-
toare de moarte;
infracțiunea de evadare în varianta agravat ă poate fi comis ă atât prin utilizarea de arme propriu-zise,
cât și prin folosirea de arme asimilate.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire sunt posibile, dar neincriminate; ele pot constitui acte de complicitate anterioa-
ră, după începerea execut ării activității infracționale;
tentativa este posibil ă și incriminat ă;
fapta se consum ă odată cu ieșirea din starea legal ă de privare de libertate;
Evadarea 373
infracțiunea de evadare nu poate fi comis ă în formă continuat ă.
III. PEDEAPSA
infracțiunea de evadare în form ă tip se pedepse ște cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani;
pentru varianta agravat ă, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercit ării unor
drepturi.
NB Evadarea din starea de re ținere sau arest preven Ɵv → determin ă aplicarea regulilor concursu-
lui de infrac țiuni între infrac țiunea de evadare și cea pentru care persoana respectiv ă fusese
privată de libertate; evadarea din executarea pedepsei închisorii → determin ă aplicarea regu-
lilor recidivei postcondamnatorii sau cele ale pluralit ății intermediare de infrac țiuni.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
FIȘA
NR. 51 ÎNLESNIREA EVAD ĂRII
Sediul materiei: art. 286 C. pen.
Art. 286. Înlesnirea evad ării. (1) Înlesnirea prin orice mijloace a evad ării se pedepse ște cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Înlesnirea evad ării:
a) săvârșită prin folosire de violen țe, arme, substan țe narcotice sau paralizante;
b) a două sau mai multor persoane în aceea și împrejurare;
c) unei persoane re ținute sau arestate pentru o infrac țiune sanc ționată de lege cu pedeapsa deten țiunii pe via ță ori cu pedeapsa
închisorii de 10 ani sau mai mare ori condamnate la o astfel de pedeaps ă
se sancționează cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercit ării unor drepturi.
(3) Dacă faptele prev ăzute în alin. (1) și alin. (2) sunt s ăvârșite de o persoan ă care avea îndatorirea de a-l p ăzi pe cel re ținut sau
deținut, limitele speciale ale pedepsei se majoreaz ă cu o treime.
(4) Înlesnirea evad ării, săvârșită din culpă, de către o persoan ă care avea îndatorirea de a-l p ăzi pe cel care a evadat, se pedepse ște
cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani.
(5) Tentativa la infrac țiunile prev ăzute în alin. (1)-(3) se pedepse ște.
Noțiune
A. Varianta tip
înlesnirea prin orice mijloace a evad ării unei persoane din starea legal ă de reținere
sau deținere.
B. Variante agravate
înlesnirea evad ării săvârșită prin folosire de violen țe, arme, substan țe narcotice
sau paralizante; înlesnirea evad ării a două sau mai multor persoane în aceea și împrejurare;
înlesnirea evad ării unei persoane re ținute sau arestate pentru o infrac țiune sanc-
ționată de lege cu pedeapsa deten țiunii pe via ță ori cu pedeapsa închisorii de 10 ani
sau mai mare ori condamnate la o astfel de pedeaps ă;
înlesnirea evad ării săvârșită de o persoan ă care avea îndatorirea de a-l p ăzi pe cel
reținut sau de ținut.
C. Varianta atenuat ă
înlesnirea evad ării săvârșită din culpă de cel care avea îndatorirea de a-l p ăzi pe
evadat.
NB Infracțiunea de înlesnire a evad ării constituie o incriminare autonom ă a complicit ății la eva-
dare.
Înlesnirea evad ării 375
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la înf ăptuirea justi ției;
obiectul material: nu există la varianta tip.
1.2. Subiectul
subiectul activ nemijlocit: orice persoan ă cu capacitate penal ă, exceptându-l pe cel care evadeaz ă;
participația penală este posibil ă în toate formele.
subiectul pasiv: statul.
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material: ajutorul material sau moral dat suspectului, inculpatului sau condamnatului
pentru a evada din starea de privare legal ă de libertate;
actele de ajutorare (ac țiuni sau inac țiuni) trebuie s ă fie anterioare sau concomitente evad ării;
trebuie să fie, de asemenea, efective și utile;
dacă actele de ajutorare sunt ulterioare evad ării → se va reține numai infrac țiunea de favorizare
a făptuitorului;
dacă actele de ajutorare sunt atât anterioare, cât și ulterioare evad ării, se va re ține concursul
între infrac țiunile de înlesnirea evad ării și favorizarea f ăptuitorului;
fapta nu este tipic ă dacă se înlesne ște evadarea din starea de privare nelegal ă de libertate.
urmarea imediat ă: starea de pericol pentru înf ăptuirea justi ției;
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
NB Dacă o persoan ă înlesnește evadarea unei alte persoane, apoi evadeaz ă și ea → se va reține
infracțiunea de înlesnire a evad ării în concurs cu infrac țiunea de evadare; dac ă o persoan ă o
determin ă pe alta să evadeze, apoi o ajut ă să evadeze → se va reține insƟgarea la evadare în
concurs cu infrac țiunea de înlesnire a evad ării.
1.4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă.
2. Variante agravate
înlesnirea evad ării săvârșită prin folosire de violen țe, arme, substan țe narcotice sau paralizante
[art. 286 alin. (2) lit. a) C. pen.];
obiectul juridic secundar al aceste i variante agravate în constituie rela țiile sociale privitoare la
protecția integrit ății fizice sau s ănătății persoanei;
376 Drept penal. Partea special ă
această variantă agravată are și obiect material, care este repr ezentat de corpul persoanei îm-
potriva căreia sunt folosite mijloacele violente sau de bunul asupra c ăruia se exercit ă violențele;
armele, substan țele narcotice sau paralizante nu constituie obiectul material al infrac țiunii, ci
modalități de săvârșire a acesteia;
subiectul pasiv secundar este persoana v ătămată prin acte de violen ță;
absoarbe infrac țiunea de lovire sau alte violen țe.
înlesnirea evad ării a două sau mai multor persoane în aceea și împrejurare [art. 286 alin. (2) lit. b)
C. pen.];
această variantă agravată se referă la înlesnirea evad ării a două sau mai multor persoane, nu de
către două sau mai multe persoane;
înlesnirea evad ării a două sau mai multor persoane în aceea și împrejurare → determin ă reți-
nerea unei singure infrac țiuni agravate; dac ă înlesnirea evad ării a două sau mai multor persoane
are loc în împrejur ări diferite → se va reține concursul de infrac țiuni;
nu este esen țial ca toate persoanele ajutate s ă fi reușit să evadeze.
înlesnirea evad ării unei persoane re ținute sau arestate pentru o infrac țiune sanc ționată de lege cu
pedeapsa deten țiunii pe via ță ori cu pedeapsa închisorii de 10 an i sau mai mare ori condamnate la
o astfel de pedeaps ă [art. 286 alin. (2) lit. c) C. pen.];
înlesnirea evad ării săvârșită de o persoan ă care avea îndatorirea de a-l p ăzi pe cel re ținut sau
deținut [art. 286 alin. (3) C. pen.];
reprezintă o variant ă agravată atât a formei tip, cât și a celorlalte variante agravate;
subiectul activ nemijlocit al acestei variante agr avate este persoana care avea îndatorirea de a-l
păzi pe cel re ținut sau de ținut.
3. Varianta atenuat ă
înlesnirea evad ării săvârșită din culpă de cel care avea îndatorirea de a-l p ăzi pe evadat [art. 286
alin. (4) C. pen.];
subiectul activ nemijlocit este calificat: fapta trebuie s ă fie săvârșită de cel care avea îndatorirea
de a-l păzi pe evadat;
această variantă atenuată a infracțiunii presupune, sub aspectul laturii subiective, s ăvârșirea
faptei din culp ă (ușurință sau neglijen ță).
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele preparatorii sunt posibile, dar neincriminate (cu excep ția variantei atenuate, când actele pre-
paratorii sunt imposibile); pot reprez enta acte de complicitate anterioar ă;
tentativa la varianta tip și la variantele agravate este posibil ă și incriminat ă;
tentativa este imposibil ă pentru varianta atenuat ă;
fapta se consum ă în momentul în care, ca urmare a înlesnirii evad ării, făptuitorul iese din starea
legală de privare de libertate, evadând, sau s ăvârșește o tentativ ă de evadare;
nu este o infrac țiune continu ă și poate fi s ăvârșită în formă continuat ă.
Înlesnirea evad ării 377
III. PEDEAPSA
forma tip a infrac țiunii de înlesnire a evad ării se pedepse ște cu închisoarea de la unu la 5 ani;
înlesnirea evad ării săvârșită prin folosire de violen țe, arme, substan țe narcotice sau paralizante;
înlesnirea evad ării a două sau mai multor persoane în aceea și împrejurare; înlesnirea evad ării unei
persoane re ținute sau arestate pentru o infrac țiune sanc ționată de lege cu pedeapsa deten țiunii pe
viață ori cu pedeapsa închisorii de 10 ani sau mai mare ori condamnate la o astfel de pedeaps ă se
sancționează cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercit ării unor drepturi;
în cazul înlesnirii evad ării săvârșite de o persoan ă care avea îndatorirea de a-l p ăzi pe cel re ținut sau
deținut, limitele speciale ale pedepsei se majoreaz ă cu o treime;
varianta atenuat ă a infracțiunii se pedepse ște cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
FIȘA
NR. 52 NERESPECTAREA HOT ĂRÂRILOR JUDEC ĂTOREȘTI
Sediul materiei: art. 287 C. pen.
Art. 287. Nerespectarea hot ărârilor judec ătorești. (1) Nerespectarea unei hot ărâri judec ătorești săvârșită prin:
a) împotrivirea la executare, prin opunerea de rezisten ță față de organul de executare;
b) refuzul organului de executar e de a pune în aplicare o hot ărâre judec ătorească, prin care este obligat s ă îndeplineasc ă un anumit
act;
c) refuzul de a sprijini organul de ex ecutare în punerea în aplicare a hot ărârii, de c ătre persoanele care au aceast ă obligație
conform legii;
d) neexecutarea hot ărârii judec ătorești prin care s-a dispus reintegrarea în munc ă a unui salariat;
e) neexecutarea hot ărârii judec ătorești privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate anga-
jatorului de c ătre partea interesat ă;
f) nerespectarea hot ărârilor judec ătorești privind stabilirea, plata, actualizarea și recalcularea pensiilor;
g) împiedicarea unei persoane de a folosi , în tot sau în parte, un imobil de ținut în baza unei hot ărâri judec ătorești, de către cel
căruia îi este opozabil ă hotărârea,
se pedepse ște cu închisoare de la 3 l uni la 2 ani sau cu amend ă.
(2) În cazul faptelor prev ăzute în lit. d)-g), ac țiunea penal ă se pune în mi șcare la plângerea prealabil ă a persoanei v ătămate.
Noțiune – nerespectarea unei hot ărâri judec ătorești, săvârșită într-unul din modurile
prevăzute de art. 287 alin. (1) lit. a)-g) C. pen.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la înf ăptuirea actului de justi ție prin asigurarea
respectării hotărârilor judec ătorești;
obiectul material: nu are obiect material; în mod excep țional, dac ă fapta se realizeaz ă prin violen țe,
obiectul material îl constituie corpul persoanei sau bunul asupra c ăruia sunt exercitate violen țele.
2. Subiectul
subiectul activ: dacă fapta se realizeaz ă în modalitatea prev ăzută de art. 287 alin. (1) lit. a), subiectul
activ poate fi orice persoan ă cu capacitate penal ă; în modalitatea prev ăzută la lit. b) a aceluia și arti-
col subiectul activ este calificat, acesta neputând fi decât organul de executare; art. 287 alin. (1)
lit. c) C. pen. prevede drept subiec ți activi persoanele care au obliga ția de a sprijini organul de exe-
cutare în punerea în aplicare a unei hot ărâri judec ătorești (lucrătorii de poli ție, cei din jandarmerie,
alți agenți ai forței publice); subiectul activ la care se refer ă lit. d) și e) a art. 287 alin. (1) C. pen. are
calitatea de angajator; dac ă fapta se realizeaz ă în modalitatea prev ăzută de art. 287 alin. (1) lit. f)
subiectul activ este angajatul casei publice de pensii sau administratorul fondului privat de pensii, iar
Nerespectarea hot ărârilor judec ătorești 379
în modalitatea prev ăzută de art. 287 alin. (1) lit. g) subiectul activ este persoana c ăreia îi este opo-
zabilă hotărârea judec ătorească în baza căreia o altă persoană deține și folosește un imobil;
participația penală este posibil ă în toate formele.
subiectul pasiv: persoana al c ărei drept se valorific ă prin executarea hot ărârii judec ătorești și per-
soana față de care se opune rezisten ță.
3. Latura obiectiv ă
elementul material: constă în nerespectarea unei hot ărâri judec ătorești și se realizeaz ă în urmă-
toarele modalit ăți alternative:
împotrivirea la executare, prin opunerea de rezisten ță față de organul de executare → presu-
pune împotrivirea la punerea în executare a unei hot ărâri judec ătorești executorii, nu a altui
titlu executoriu, care are loc anterior sau în cursul execut ării silite, prin opunerea de rezisten ță
față de organul de executare ce ac ționează în limite legale;
refuzul organului de executare de a pune în aplicare o hot ărâre judec ătorească, prin care este
obligat să îndeplineasc ă un anumit act → refuzul de a pune în aplicare hot ărârea judec ătorească
trebuie să fie precedat de o cerere expres ă, fermă de executare, care s ă emane de la o autori-
tate sau de la persoana competent ă; refuzul poate consta în acte comisive sau omisive, poate fi
expres sau implicit;
refuzul de a sprijini organul de executare în punerea în aplicare a hot ărârii, de c ătre persoanele
care au aceast ă obligație conform legii → legiuitorul a folosit termenul de „hot ărâre”, și nu pe
acela de „hot ărâre judec ătorească”, ceea ce înseamn ă că poate fi vorba și de hotărâri emise de
alte autorit ăți decât instan țele judec ătorești; fapta se refer ă nu numai la executorii judec ă-
torești, ci la orice organ de executare ( spre exemplu, organele de executare fiscal ă);
neexecutarea hot ărârii judec ătorești prin care s-a dispus reintegrarea în munc ă a unui salariat →
situația premis ă în cazul acestei modalit ăți presupune existen ța unei hot ărâri judec ătorești prin
care, în sarcina angajatorului, subiect activ al infrac țiunii, să fi fost impus ă obligația de a reinte-
gra în munc ă un salariat;
neexecutarea hot ărârii judec ătorești privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii
de executare adresate angajatorului de c ătre partea interesat ă → este necesar ca salariatul s ă fi
adresat angajatorului o cerere de executare, infrac țiunea urmând a se consuma la împlinirea
termenului legal de 15 zile, calculat de la momentul depunerii și înregistr ării cererii;
nerespectarea hot ărârilor judec ătorești privind stabilirea, plata, actualizarea și recalcularea pen-
siilor → situația premisă în acest caz este reprezentat ă de existen ța unei hot ărâri judec ătorești al
cărei obiect const ă în stabilirea, plata, actualizarea sau re calcularea pensiilor; în lipsa unei preciz ări
a legii, infrac țiunea poate fi re ținută indiferent dac ă este vorba de pensii din sistemul public ori din
sistemul privat; este incriminat ă nu numai neexecutarea, dar și orice form ă de nerespectare a
hotărârilor judec ătorești pronun țate în aceast ă materie, inclusiv prin emiterea unor acte admi-
nistrative contrare sau neconforme cu hot ărârea judec ătorească pronunțată de către instan ță;
împiedicarea unei persoane de a folo si, în tot sau în parte, un imobil de ținut în baza unei hot ărâri
judecătoreșƟ, de către cel căruia îi este opozabil ă hotărârea → hotărârea judec ătorească este
opozabilă oricărei terțe persoane, atât timp cât aceasta nu face, în condi țiile legii, dovada contrar ă;
380 Drept penal. Partea special ă
prin urmare, poate fi subiect activ al infrac țiunii de nerespectare a hot ărârilor judec ătorești
prevăzută în art. 287 alin. (1) lit. g) C. pen. partea, succesorul p ărții, precum și orice ter ț care nu
face dovada, în condi țiile legii, c ă hotărârea judec ătorească nu îi este opozabil ă.
NB Dacă împotrivirea la executare are loc prin amenin țare, lovire sau alte violen țe, vătămare cor-
porală, loviri sau v ătămări cauzatoare de moarte sau omor, comise împotriva organului de
executare, atunci infrac țiunea de nerespectare a hot ărârilor judec ătoreșt i v a f i r e ținută în
concurs cu cea de ultr aj (art. 257 C. pen.).
NBÎn cazul în care neexecutarea prive ște o hotărâre judec ătorească prin care s-a stabilit o pensie
de întreținere → se va re ține infrac țiunea de abandon de familie prev ăzută de art. 378
alin. (1) lit. c) C. pen.; dac ă neexecutarea vizeaz ă o hotărâre judec ătorească prin care f ăptui-
torul este obligat, în temeiul art. 1390 C. civ., la executarea unor presta ții periodice în favoa-
rea persoanelor îndrept ățite la între ținere din partea victimei care a decedat în urma s ăvâr-
șirii unei infrac țiuni, fapta poate întruni elemen tele constitutive ale infrac țiunii de abandon de
familie prev ăzute de art. 378 alin. (2) C. pen.
urmarea imediat ă: starea de pericol pentru înf ăptuirea justi ției;
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele preparatorii sunt posibile, dar nu sunt incriminate;
tentativa este posibil ă, dar neincriminat ă;
fapta se consum ă în momentul realiz ării elementului material;
poate îmbr ăca forma continu ă, caz în care se epuizeaz ă în momentul încet ării activității infracțio-
nale;
poate avea form ă continuat ă, epuizându-se în momentul efectu ării ultimului act de executare.
III. PEDEAPSA
infracțiunea de nerespectare a hot ărârilor judec ătorești se pedepse ște cu închisoare de la 3 luni la 2
ani sau cu amend ă.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
conform art. 287 alin. (2) C. pen., în cazul faptelor prev ăzute în alin. (1) lit. d)-g), ac țiunea penal ă se
pune în mi șcare la plângerea prealabil ă a persoanei v ătămate, iar în cazul faptelor prev ăzute în
alin. (1) lit. a)-c), din oficiu.
FIȘA
NR. 53 LUAREA DE MIT Ă1
Sediul materiei: art. 289 C. pen.
Art. 289. Luarea de mit ă. (1) Fapta func ționarului public care, direct ori indirect, pe ntru sine sau pentru altul, pretinde ori
primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accept ă promisiunea unor astfel de foloase, în leg ătură cu îndeplinirea, neîn-
deplinirea, urgentarea ori întârzi erea îndeplinirii unui act ce intr ă în îndatoririle sale de serviciu sau în leg ătură cu îndeplinirea
unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepse ște cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercit ării dreptului de a ocupa o
funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea c ăreia a săvârșit fapta.
(2) Fapta prev ăzută în alin. (1), s ăvârșită de una dintre persoanele prev ăzute în art. 175 alin. (2), constituie infrac țiune numai
când este comis ă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în leg ătură
cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confisc ării, iar când acestea nu se mai g ăsesc, se dispune confiscarea
prin echivalent.
Noțiune
A. Varianta tip
fapta func ționarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul,
pretinde ori prime ște bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accept ă promisiunea
unor astfel de foloase, în leg ătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori în-
târzierea îndeplinirii unui act ce intr ă în îndatoririle sale de serviciu sau în leg ătură cu
îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.
B. Varianta atenuat ă
săvârșirea faptei de c ătre persoana care exercit ă, permanent sau temporar, cu sau
fără remunera ție, o însărcinare de orice natur ă în serviciul unei persoane fizice dintre
cele prev ăzute la art. 175 alin. (2) C. pen. ori în cadrul oric ărei persoane juridice
(art. 308 C. pen. raportat la art. 289 C. pen.).
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la buna desf ășurare a rela țiilor de serviciu;
obiectul material: nu există, în principiu;
banii, bunurile sau alte valori necuvenite primite reprezint ă bunuri ob ținute prin comiterea in-
fracțiunii care sunt supuse confisc ării, nu obiectul material al infrac țiunii.
1 Pentru o privire comparativ ă asupra infrac țiunilor de corup ție, a se consulta tabelul din anexa nr. 16.
382 Drept penal. Partea special ă
1.2. Subiectul
subiectul activ nemijlocit este calificat și poate fi:
funcționarul public, astfel cum este definit de art. 175 alin. (1) C. pen.;
persoana asimilat ă funcționarului public (medic, farmacist, notar, executor), în sensul stabilit de
art. 175 alin. (2) C. pen., îns ă, în acest caz, doar dac ă fapta este comis ă în legătură cu neînde-
plinirea ori întârzierea îndeplinirii unui act pr ivitor la îndatoririle sale legale sau în leg ătură cu
efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri;
persoanele care, pe baza unui acord de arbitraj, sunt chemate s ă pronunțe o hotărâre cu privire
la un litigiu ce le este dat spre solu ționare de c ătre părțile la acest acord, indiferent dac ă proce-
dura arbitral ă se desfășoară în baza legii române sau în ba za altei legi (art. 293 C. pen.);
autorul poate fi atât o persoan ă fizică, cât și o persoan ă juridică;
participația penală este posibil ă în toate formele: coautoratul este posibil dac ă toți participan ții
au calitatea cerut ă de lege; complicitatea și instigarea sunt posibile indiferent dac ă participan ții
au sau nu o anumit ă calitate; persoana care d ă mită nu este complice sau instigator la infrac-
țiunea de luare de mit ă, ci autor al infrac țiunii de dare de mit ă; autorul infrac țiunii de luare de
mită nu poate fi complice sau instigator la infrac țiunea de dare de mit ă.
NB La data la care func ționarul pretinde/prime ște/accept ă promisiuni de bani sau foloase necu-
venite, acesta trebuie s ă aibă competen ța de a îndeplini/nu îndeplini/întârzia/accelera efec-
tuarea actului; fapta de a pretinde bani pentru îndeplinirea unui act, inducând în eroare per-
soana, spunându-i c ă are competen ță să îndeplineasc ă actul, de și nu are, constituie infrac-
țiunea de în șelăciune; pretinderea unor foloase anterior îndeplinirii actului și primirea ulte-
rioară a acestora constituie infrac țiunea de luare de mit ă; condiția prevăzută de lege ca fapta
funcționarului s ă fie săvârșită în legătură cu îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale
este realizat ă și în situația în care îndeplinirea actului cade în atribu țiile altui func ționar, dar
făptuitorul, prin modul în care î și realizeaz ă propriile sarcini, poate influen ța îndeplinirea ac-
tului de către funcționarul competent.
NBExpertul poate fi autor al infrac țiunii de luare de mit ă; medicul care prime ște bani pentru a
acorda o îngrijire deosebit ă copiilor n ăscuți prematur este subiect activ nemijlocit al infrac-
țiunii de luare de mit ă.
subiectul pasiv: autoritatea public ă, instituția publică, persoana juridic ă de interes public, persoana
juridică privată.
NB Nu are calitatea de autor al infrac țiunii de luare de mit ă electricianul care nu- și îndepline ște
obligația general ă de a asigura paza împotriva sustragerilor de la locul de munc ă, obligație
prevăzută în contractul de munc ă.
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material poate consta în:
Luarea de mit ă 383
pretinderea de bani sau alte foloase necuvenite → presupune solicitarea, în mod direct sau
indirect, pentru sine sau pentru altul, de bani sau alte foloase necuvenite; nu este necesar ca
solicitarea s ă fie satisfăcută;
primirea de bani sau alte foloase necuvenite → presupune remiterea de bani sau alte foloase
necuvenite de c ătre mituitor, din proprie ini țiativă; dacă, anterior primirii, f ăptuitorul acceptase
promisiunea de primire, fapta se consum ă în momentul accept ării;
acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase necuvenite → presupune existen ța unui acord
expres sau tacit, dar neîndoielnic, cu privire la oferta de mit ă;
fapta trebuie s ă aibă ca obiect bani sau foloase patrimon iale ori nepatrimoniale care nu sunt
cuvenite în mod legal f ăptuitorului;
pretinderea/primirea/acceptarea trebuie s ă fie comise în leg ătură cu îndeplinirea/neîndeplini-
rea/urgentarea/întârzierea efectu ării actului ce intr ă în îndatoririle de serviciu sau în leg ătură cu
îndeplinirea unui act contrar; pretin derea/primirea/acceptarea pot fi s ăvârșite înainte/concomi-
tent/ulterior îndeplinirii/neîndeplinirii/acceler ării actului respectiv; exist ă infracțiunea de luare
de mită și atunci când fapta este s ăvârșită ulterior, indiferent dac ă înțelegerea referitoare la pri-
mire a avut loc înainte/concomitent/dup ă îndeplinirea actului;
conform alin. (2) al art. 28 9 C. pen., fapta este tipic ă numai în caz de neîndeplinire sau întârziere
a îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle legale sau în cazul efectu ării unui act contrar acestor
îndatoriri;
actul licit sau ilicit trebuie s ă intre în cadrul atribu țiilor de serviciu ale func ționarului; neîndepl-
inirea acestei condi ții poate duce la re ținerea infrac țiunii de în șelăciune.
NB Dacă mita ajunge la autorul infrac țiunii de luare de mit ă printr-un intermediar, acesta din
urmă va fi complice la infrac țiunea de dare de mit ă, dacă scopul său a fost acela de a-l ajuta
pe mituitor, sau complice la infrac țiunea de luare de mit ă, dacă scopul său a fost de a-l ajuta
pe cel mituit; intermediarul poate fi și instigator la infrac țiunea de dare de mit ă (absoarbe
complicitatea) sau la infrac țiunea de luare de mit ă (absoarbe complicitatea).
urmarea imediat ă: stare de pericol pentru buna desf ășurare a rela țiilor de serviciu;
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
NB Aprobarea de c ătre funcționar a unei cereri, dar refuzul de a o comunica peti ționarului înainte
de a-i da o sum ă de bani constituie infrac țiunea de luare de mit ă.
1.4. Latura subiectiv ă
intenție directă și indirectă.
NB Se va reține infrac țiunea de luare de mit ă și atunci când autorul accept ă promisiuni de bani
ori foloase necuvenite sau pretinde bani dup ă îndeplinirea unui act licit ce intr ă în îndatoririle
sale de serviciu, deoarece fapta se comite „în leg ătură”, nu „în scopul” îndeplinirii îndatori-
rilor de serviciu.
384 Drept penal. Partea special ă
2. Varianta atenuat ă
săvârșirea faptei de c ătre persoana care exercit ă, permanent sau temporar, cu sau f ără o remu-
nerație, o însărcinare de orice natur ă în serviciul unei persoane fizice dintre cele prev ăzute la
art. 175 alin. (2) C. pen. ori în cadrul oric ărei persoane juridice (art. 308 C. pen. raportat la art. 289
C. pen.);
subiectul activ, în cazul variantei at enuate, este persoana care exercit ă, permanent sau tempo-
rar, cu sau f ără o remunera ție, o însărcinare de orice natur ă în serviciul unei persoane fizice
dintre cele prev ăzute la art. 175 alin. (2) C. pen. ori în cadrul oric ărei persoane juridice.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele preg ătitoare și tentativa sunt imposibile, infrac țiunea fiind de executare prompt ă; actele
pregătitoare sunt incriminate ca ac te de executare de sine st ătătoare;
fapta se consum ă în momentul pretinderii/primirii/accept ării promisiunii de bani sau alte foloase;
dacă sunt realizate mai multe variante al ternative ale elementului material → se va reține o singur ă
infracțiune de luare de mit ă, nu un concurs de infrac țiuni și nici forma continuat ă a acestei infrac-
țiuni; în aceast ă situație, fapta se consum ă în momentul realiz ării primei activit ăți infracționale;
poate avea form ă continuat ă.
NB Dacă actul pentru s ăvârșirea căruia autorul este mituit presupune s ăvârșirea unei infrac țiuni
(falsuri), va exista concurs între cele dou ă infracțiuni; dacă făptuitorul pretinde și primește
sume de bani de la mai multe persoane, f ără a exista o leg ătură între acestea, pentru reali-
zarea aceluia și act, se va re ține concursul de infrac țiuni, nu forma continuat ă a infracțiunii de
luare de mit ă.
NB Infracțiunea de luare de mit ă presupune primirea de bani sau alte foloase „în leg ătură” cu
îndeplinirea/neîndeplinirea/urgentarea/întârzierea efectu ării unui act ce intr ă în îndatoririle
de serviciu ale celui mituit sau în leg ătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, în
vreme ce, la infrac țiunea de șantaj, primirea folosului injust are loc prin simpla constrângere,
fără legătură cu îndatoririle de serviciu.
III. PEDEAPSA
forma tip a infrac țiunii de șantaj se pedepse ște cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exer-
citării dreptului de a ocupa o func ție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea
căreia a săvârșit fapta;
în cazul variantei atenuate limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
Luarea de mit ă 385
NB Banii și bunurile primite (remise efectiv) se confisc ă, iar dacă nu se găsesc, se confisc ă prin
echivalent; se poate dispune confiscarea de la oricine, nu numai de la condamnat (confiscare
extinsă); în cazul participa ției penale, se confisc ă prin echivalent valoarea bunurilor de care a
profitat efectiv fiecare participant la s ăvârșirea infrac țiunii; nu sunt supuse confisc ării bunurile
pretinse sau cele care au f ăcut obiectul unei promisiuni acceptate, dac ă nu au fost remise
efectiv.
NB Nu se va dispune confiscarea dac ă: mituitorul a fost constrâns (cauz ă de neimputabilitate);
mituitorul beneficiaz ă de cauza de nepedepsire special ă prevăzută de art. 290 alin. (3)
C. pen. (denun țare); dacă bunurile au fost date dup ă efectuarea denun țului sau dac ă au fost
puse la dispozi ția mituitorului de organele de urm ărire penal ă.
FIȘA
NR. 54 DAREA DE MIT Ă
Sediul materiei: art. 290 C. pen.
Art. 290. Darea de mit ă. (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condi țiile arătate în art. 289, se
pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Fapta prev ăzută în alin. (1) nu constituie infrac țiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de c ătre cel
care a luat mita.
(3) Mituitorul nu se pedepse ște dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urm ărire penal ă să fi fost sesizat cu privire la
aceasta.
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le-a dat, dac ă acestea au fost date în cazul prev ăzut în
alin. (2) sau date dup ă denunțul prevăzut în alin. (3).
(5) Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confisc ării, iar când acestea nu se mai g ăsesc, se dispune
confiscarea prin echivalent.
Noțiune
A. Varianta tip
promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în mod direct sau indirect,
unui func ționar public în leg ătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întâr-
zierea îndeplinirii unui act ce intr ă în îndatoririle sale de serviciu sau în leg ătură cu
îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.
B. Varianta atenuat ă
săvârșirea faptei de c ătre persoana care exercit ă, permanent sau temporar, cu sau
fără o remunera ție, o însărcinare de orice natur ă în serviciul unei persoane fizice
dintre cele prev ăzute la art. 175 alin. (2) C. pen. ori în cadrul oric ărei persoane juridice
(art. 308 C. pen. raportat la art. 290 C. pen.).
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la buna desf ășurare a rela țiilor de serviciu;
obiectul material: nu are, în principiu.
1.2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă; chiar și un funcționar public
poate fi subiect activ;
autorul infrac țiunii de dare de mit ă nu poate fi complice sau instigator la infrac țiunea de luare
de mită;
Darea de mit ă 387
dacă promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase necuvenite se realizeaz ă prin
intermediar, se va re ține infrac țiunea de dare de mit ă în sarcina celui care a comis fapta prin in-
termediar, acesta din urm ă având calitatea de complice sau intermediar la s ăvârșirea infrac-
țiunii, în func ție de natura actelor efectuate;
participația penală este posibil ă în toate formele.
subiectul pasiv: autoritatea public ă, instituția publică, persoana juridic ă de interes public, persoana
juridică privată în cadrul c ăreia persoana mituit ă își îndepline ște atribuțiile de serviciu.
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material poate consta în:
promisiunea de bani sau alte foloase necuvenite → se poate realiza verbal sau în scris, explicit
sau implicit, fiind necesar ca bunurile promise s ă nu fie prezentate celui mituit; nu prezint ă
importan ță dacă promisiunea a fost acceptat ă sau nu; bunurile promise pot fi date și după
îndeplinirea ori neîndeplinirea actului, fa pta consumându-se la momentul promisiunii;
oferirea de bani sau alte foloase necuvenite → presupune faptul c ă bunurile trebuie s ă fie înfă-
țișate celui mituit; nu conteaz ă dacă oferta este acceptat ă sau nu;
darea de bani sau alte foloase necuvenite → presupune remiterea efectiv ă a bunurilor;
fapta trebuie s ă aibă ca obiect bani sau foloase patrimon iale ori nepatrimoniale care nu sunt
cuvenite în mod legal func ționarului public mituit;
promisiunea/oferirea/darea de bani ori alte foloase trebuie s ă fie comise în leg ătură cu înde-
plinirea/neîndeplinirea/urgentarea/întârzierea efectu ării unui act ce intr ă în îndatoririle de ser-
viciu ale func ționarului public respectiv sau în leg ătură cu îndeplinirea unui act contrar înda-
toririlor sale de serviciu; promisiunea/oferirea/d area de bani ori alte foloase pot avea loc înain-
te/concomitent/ulterior îndeplinirii/neîndeplinirii/acceler ării actului respectiv;
toate modalit ățile elementului material pot fi realizate direct/indirect.
urmarea imediat ă: starea de pericol pentru buna desf ășurare a raporturilor de serviciu;
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
1.4. Latura subiectiv ă
intenție directă și indirectă.
cauza special ă de neimputabilitate: fapta nu constituie infrac țiune atunci când mituitorul a fost
constrâns prin orice mijloace de c ătre cel care a luat mita → spre deosebire de cauzele generale de
neimputabilitate, aceast ă cauză specială de neimputabilitate se poate realiza prin orice mijloace, nu
numai prin amenin țarea cu un pericol grav, iar constrângerea nu trebuie neap ărat să fie irezistibil ă.
2. Varianta atenuat ă
săvârșirea faptei de c ătre persoana care exercit ă, permanent sau temporar, cu sau f ără o
remunera ție, o însărcinare de orice natur ă în serviciul unei persoane fizice dintre cele prev ăzute la
art. 175 alin. (2) C. pen. ori în cadrul oric ărei persoane juridice (art. 308 C. pen. raportat la art. 290
C. pen.).
388 Drept penal. Partea special ă
subiectul activ, în cazul variantei at enuate, este persoana care exercit ă, permanent sau tem-
porar, cu sau f ără o remunera ție, o însărcinare de orice natur ă în serviciul unei persoane fizice
dintre cele prev ăzute la art. 175 alin. (2) C. pen. ori în cadrul oric ărei persoane juridice.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele preg ătitoare sunt posibile, dar neincriminate;
tentativa nu este posibil ă;
fapta se consum ă în momentul promiterii, oferirii sau d ării banilor sau a altor foloase necuvenite;
poate fi s ăvârșită în formă continuat ă, epuizându-se odat ă cu efectuarea ultimului acte de exe-
cutare.
III. PEDEAPSA
fapta în form ă tip se pedepse ște cu închisoarea de la 2 la 7 ani;
pentru varianta atenuat ă limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime;
cauza special ă de nepedepsire: mituitorul nu se pedepse ște dacă denunță fapta mai înainte ca
organul de urm ărire penal ă să fi fost sesizat cu privire la aceasta.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
NB Banii și bunurile date (remise efectiv) sau of erite (chiar neacceptate) se confisc ă, iar dacă nu
se găsesc, se confisc ă prin echivalent; nu sunt supuse confisc ării bunurile promise; nu se va
dispune confiscarea bunurilor date în cazul în care mituitorul a fost constrâns (cauz ă de
neimputabilitate); dac ă mituitorul beneficiaz ă de cauza de nepedepsire special ă prevăzută de
art. 290 alin. (3) C. pen. (denun țare), banii sau foloasele necuvenite date dup ă denunțare și
mai înainte ca organul de urm ărire penal ă să fi fost sesizat, nu se confisc ă, ci se restituie
mituitorului; dac ă însă bunurile au fost date înainte de efectuarea denun țului, chiar dac ă
mituitorul beneficiaz ă de cauza special ă de nepedepsire, bunurile vor fi confiscate; dac ă
sumele de bani au fost puse la dispozi ția mituitorului de organele de urm ărire penal ă pentru
realizarea flagrantului la infrac țiunea de luare de mit ă, acestea nu se restituie.
FIȘA
NR. 55 TRAFICUL DE INFLUEN ȚĂ
Sediul materiei: art. 291 C. pen.
Art. 291. Traficul de influen ță. (1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloa se, direct sau indirect,
pentru sine sau pentru altul, s ăvârșită de către o persoan ă care are influen ță sau lasă să se creadă că are influen ță asupra unui
funcționar public și care promite c ă îl va determina pe acesta s ă îndeplineasc ă, să nu îndeplineasc ă, să urgenteze ori s ă întârzie
îndeplinirea unui act ce intr ă în îndatoririle sale de serviciu sau s ă îndeplineasc ă un act contrar acestor îndatoriri, se pedepse ște
cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confisc ării, iar când acestea nu se mai g ăsesc, se dispune confiscarea
prin echivalent.
Noțiune
A. Varianta tip
pretinderea, primirea ori acceptarea promis iunii de bani sau alte foloase, direct sau
indirect, pentru sine sau pentru altul, s ăvârșită de către o persoan ă care are influen ță
sau lasă să se creadă că are influen ță asupra unui func ționar public și care promite c ă
îl va determina pe acesta s ă îndeplineasc ă, să nu îndeplineasc ă, să urgenteze ori s ă
întârzie îndeplinirea unui act ce intr ă în îndatoririle sale de serviciu sau s ă îndepli-
nească un act contrar acestor îndatoriri.
B. Varianta atenuat ă
săvârșirea faptei de c ătre persoanele care exercit ă, permanent sau temporar, cu
sau fără o remunera ție, o însărcinare de orice natur ă în serviciul unei persoane fizice
dintre cele prev ăzute la art. 175 alin. (2) C. pen. ori în cadrul oric ărei persoane juridice
(art. 308 C. pen. raportat la art. 291 C. pen.).
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la buna desf ășurare a rela țiilor de serviciu;
obiectul material: nu are, în principiu.
1.2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă, inclusiv un func ționar
public; dac ă traficantul de influen ță este un func ționar public care are competen ță în legătură cu
actul pentru a c ărui îndeplinire/neîndeplinire/urgentare/întârziere a efectu ării se realizeaz ă traficul
de in fluență → se va reține concursul între infrac țiunile de luare de mit ă și trafic de in fluență;
390 Drept penal. Partea special ă
participația penală este posibil ă în toate formele: coautoratul este posibil numai dac ă toți
participan ții au influen ță ori lasă să se cread ă că au influen ță asupra unui func ționar public;
complicitatea și instigarea nu sunt condi ționate de existen ța calității cerute de lege pentru
subiectul activ nemijlocit (autor); activitatea comp licelui sau a instigatorului poate consta uneori
în cumpărarea de influen ță, aceștia devenind subiec ți activi nemijloci ți ai infrac țiunii de cum-
părare de influen ță (art. 292 C. pen.).
NB Dacă autorul infrac țiunii de trafic de influen ță, după ce pretinde un anumit folos pentru a
determina un func ționar public s ă îndeplineasc ă un act, a și primit folosul respectiv prin
intermediul altei persoane → aceasta din urm ă va fi trasă la răspundere penal ă în calitate de
complice la infrac țiunea de trafic de influen ță.
subiectul pasiv principal: statul;
subiectul pasiv secundar: funcționarul public pe lâng ă care se pretinde existen ța influenței.
NB Dacă un polițist preƟnde că are in fluență pe lângă procuror → se va reține în sarcina acestuia
concursul între infrac țiunea de luare de mit ă și cea de trafic de influen ță.
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material poate consta în:
pretinderea de bani sau alte foloase necuvenite → presupune solicitarea, în mod direct sau
indirect, pentru sine sau pentru altul, de bani sau alte foloase necuvenite; nu este necesar ca
solicitarea s ă fie satisfăcută;
primirea de bani sau alte foloase necuvenite → presupune remiterea de bani sau alte foloase
necuvenite de c ătre cump ărătorul de influen ță, din proprie ini țiativă; dacă, anterior primirii,
făptuitorul acceptase promisiunea de primire, fapta se consum ă în momentul accept ării;
acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase necuvenite → presupune existen ța unui acord
expres sau tacit, dar neîndoielnic, al f ăptuitorului de acceptare a ofertei; nu intereseaz ă dacă
bunurile sunt remise efectiv, dup ă acceptarea promisiunii;
este necesar ca f ăptuitorul s ă aibă o influen ță reală ori să lase să se cread ă că are influen ță
asupra func ționarului public; influen ța trebuie s ă fie motivul determinat al ac țiunii cump ă-
rătorului de influen ță;
făptuitorul trebuie s ă promită că-l va determina pe func ționarul public s ă îndeplineasc ă, să nu
îndeplineasc ă, să urgenteze ori s ă întârzie efectuarea unui act care intr ă în atribu țiile sale de
serviciu, chiar dac ă această promisiune nu este îndeplinit ă ulterior sau actul nu este efectuat;
actul pentru care se traficheaz ă influența poate fi legal sau ilegal;
funcționarul nu trebuie s ă fie explicit nominalizat, dar este necesar s ă se facă referire la
instituția sau la autoritatea unde acesta î și desfășoară activitatea;
fapta trebuie s ă fie săvârșită înainte sau concomitent cu îndeplinirea/neîndeplinirea/urgen-
tarea/întârzierea efectu ării actului pentru care se traficheaz ă influența ori înainte sau conco-
mitent cu îndeplinirea actului contrar; dac ă are loc dup ă acest moment → se va reține infrac-
țiunea de în șelăciune.
Traficul de influen ță 391
NB Dacă se pretinde existen ța unei influen țe pe lâng ă un funcționar public necompetent, adic ă
un funcționar public din ale c ărui atribu ții de serviciu nu face parte și îndeplinirea actului pen-
tru care se tra fichează influența → se va reține infrac țiunea de în șelăciune.
NB Prevalarea de o influen ță inexistent ă, deși constituie o prezentare ca adev ărată a unei fapte
mincinoase, ac țiune ce realizeaz ă elementul material al infrac țiunii de în șelăciune, constituie
infracțiunea de trafic de influen ță, dacă sunt îndeplinire și celelalte condi ții; spre deosebire de
infracțiunea de în șelăciune, la traficul de influen ță paguba poate lipsi.
NB Dacă traficantul de influen ță oferă bani sau alte foloase necuvenite func ționarului public
pentru îndeplinirea/neîndeplinir ea/urgentarea/întârzierea efectu ării actului care intr ă în atri-
buțiile de serviciu ale acestuia → se va reține concursul între infrac țiunile de dare de mit ă și
trafic de influen ță.
urmarea imediat ă: starea de pericol pentru buna desf ășurare a raporturilor de serviciu;
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
1.4. Latura subiectiv ă
intenție directă calificată prin scopul de a determina func ționarul public s ă îndeplineasc ă, să nu
îndeplineasc ă, să urgenteze ori s ă întârzie îndeplinirea unui act ce intr ă în sfera competen ței sale
profesionale, potrivit atribu țiilor de serviciu.
2. Varianta atenuat ă
săvârșirea faptei în leg ătură cu persoanele care exercit ă, permanent sau temporar, cu sau f ără o
remunera ție, o însărcinare de orice natur ă în serviciul unei persoane fizice dintre cele prev ăzute la
art. 175 alin. (2) C. pen. ori în cadrul oric ărei persoane juridice (art. 308 C. pen. raportat la art. 291
C. pen.).
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele preg ătitoare sunt posibile, dar neincriminate;
tentativa nu este posibil ă;
fapta se consum ă în momentul pretinderii/primirii/accept ării promisiunii de bani sau alte foloase;
poate fi săvârșită în formă continuat ă, epuizându-se dup ă efectuarea ultimului act de executare.
NB Purtarea unor discu ții repetate cu mai multe persoane aflate împreun ă, urmate de primirea
unor foloase de la acestea în acela și timp și loc, nu atribuie faptei form ă continuat ă, ci
constituie o unitate natural ă; această unitate nu este incompatibil ă cu existen ța unei plura-
lități de acte materiale, cu condi ția ca acestea s ă alcătuiască o singură acțiune executat ă în
vederea aceluia și rezultat.
NB Dacă, după ce infrac țiunea de trafic de influen ță s-a consumat prin primirea unor foloase
necuvenite pentru interven ția promis ă, inculpatul, care și-a îndeplinit promisiunea, solicit ă și
392 Drept penal. Partea special ă
primește, de mai multe ori, de la cump ărătorul de influen ță, diferite sume de bani, exist ă o
singură infracțiune de trafic de influen ță, dar nu în form ă continuat ă, pentru c ă aceste primiri,
subsecvente consum ării, nu reprezint ă, fiecare în parte, con ținutul traficului, ci al unei unit ăți
naturale.
III. PEDEAPSA
forma tip a infrac țiunii de trafic de influen ță se pedepse ște cu închisoarea de la 2 la 7 ani;
pentru varianta atenuat ă limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
NB Banii și bunurile primite (remis e efectiv) se confisc ă, iar dacă nu se găsesc, se confisc ă prin
echivalent; nu sunt supuse confisc ării bunurile pretinse sau cele care au f ăcut obiectul unei
promisiuni acceptate, dac ă nu au fost remise efectiv; nu se va dispune confiscarea dac ă
bunurile au fost date dup ă efectuarea denun țului, aceste bunuri fiind restituite cump ără-
torului de influen ță care denun ță fapta sa organelor de urm ărire penal ă înainte ca acestea s ă
fi fost sesizate; dac ă bunurile au fost date înainte de denun ț, ele vor fi confiscate, de și cum-
părătorul nu va fi pedepsit; nu vor fi supuse confisc ării nici sumele de bani puse la dispozi ție
de organele de urm ărire penal ă în scopul realiz ării flagrantului.
FIȘA
NR. 56 CUMPĂRAREA DE INFLUEN ȚĂ
Sediul materiei: art. 292 C. pen.
Art. 292. Cump ărarea de influen ță. (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul,
direct ori indirect, unei persoane care are influen ță sau lasă să se creadă că are influen ță asupra unui func ționar public, pentru
a-l determina pe acesta s ă îndeplineasc ă, să nu îndeplineasc ă, să urgenteze ori s ă întârzie îndeplinirea unui act ce intr ă în
îndatoririle sale de serviciu sau s ă îndeplineasc ă un act contrar acestor îndatoriri, se pedepse ște cu închisoare de la 2 la 7 ani și
interzicerea exercit ării unor drepturi.
(2) Făptuitorul nu se pedepse ște dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urm ărire penal ă să fi fost sesizat cu privire la
aceasta.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dac ă au fost date dup ă denunțul prevăzut în alin. (2).
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confisc ării, iar dac ă acestea nu se mai g ăsesc, se dispune con-
fiscarea prin echivalent.
Noțiune
A. Varianta tip
promisiunea, oferirea sau darea de bani or i alte foloase, pentru sine sau pentru
altul, direct ori indirect, unei persoane care are influen ță sau lasă să se creadă că are
influență asupra unui func ționar public, pentru a-l determina pe acesta s ă îndepli-
nească, să nu îndeplineasc ă, să urgenteze ori s ă întârzie îndeplinirea unui act ce intr ă
în îndatoririle sale de serviciu sau s ă îndeplineasc ă un act contrar acestor îndatoriri.
B. Varianta atenuat ă
săvârșirea faptei în leg ătură cu persoanele care exercit ă, permanent sau temporar,
cu sau fără o remunera ție, o însărcinare de orice natur ă în serviciul unei persoane
fizice dintre cele prev ăzute la art. 175 alin. (2) C. pen. ori în cadrul oric ărei persoane
juridice (art. 308 C. pen. raportat la art. 292 C. pen.).
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la buna desf ășurare a rela țiilor de serviciu;
obiectul material: nu are, în principiu.
1.2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă, inclusiv un func ționar public;
autorul infrac țiunii de cump ărare de influen ță nu poate fi complice sau instigator la infrac țiunea
de trafic de influen ță;
394 Drept penal. Partea special ă
participația penală este posibil ă în toate formele; dac ă elementul material este realizat prin
intermediul unui ter ț, se va reține infrac țiunea de cump ărare de influen ță în sarcina celui care a
comis fapta prin intermediul ter țului, iar ter țul va răspunde în calitate de complice sau insti-
gator, în func ție de natura actelor realizate.
subiectul pasiv principal: statul;
subiectul pasiv secundar: funcționarul public cu privire la care se pretinde existen ța influenței.
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material poate consta în:
promisiunea de bani sau alte foloase necuvenite → se poate realiza verbal sau în scris, explicit
sau implicit, fiind necesar ca bunurile promise s ă nu fie prezentate; nu prezint ă importan ță dacă
promisiunea a fost acceptat ă sau nu; bunurile promise pot fi date și după efectuarea traficului,
fapta consumându-se la momentul promiterii;
oferirea de bani sau alte foloase necuvenite → presupune faptul c ă bunurile trebuie s ă fie înfă-
țișate celui mituit; nu conteaz ă dacă oferta este acceptat ă sau nu;
darea de bani sau alte foloase necuvenite → presupune remiterea efectiv ă a bunurilor;
promisiunea/oferirea/darea trebuie s ă aibă ca obiect bani sau foloase patrimoniale ori nepa-
trimoniale care nu sunt cuvenite în mod legal persoanei care are influen ță sau lasă să se creadă
că are influen ță asupra func ționarului public;
promisiunea/oferirea/darea de bani ori alte foloase trebuie s ă fie realizate pentru ca traficantul
de influen ță să promită că-l va determina pe func ționarul public s ă îndeplineasc ă, să nu înde-
plinească, să urgenteze sau s ă întârzie efectuarea actului ce intr ă în atribuțiile sale de serviciu ori
să îndeplineasc ă un act contrar acestor atribu ții, chiar dac ă această promisiune nu este îndepli-
nită ulterior sau actul nu este efectuat;
promisiunea/oferirea/darea de bani ori alte foloase trebuie s ă aibă loc anterior sau concomitent
îndeplinirii/neîndeplinirii/acceler ării/întârzierii actului respectiv;
funcționarul nu trebuie s ă fie explicit nominalizat, dar este necesar s ă se facă referire la insti-
tuția sau la autoritatea unde acesta î și desfășoară activitatea;
toate modalit ățile elementului material pot fi re alizate prin intermediul unui ter ț, care va fi
complice sau instigator la s ăvârșirea infrac țiunii.
NB Dacă traficantul de influen ță pretinde c ă are influen ță pe lângă un funcționar public necom-
petent, adic ă un funcționar public în ale c ărui atribu ții de serviciu nu intr ă îndeplinirea actului
solicitat → se va reține săvârșirea infrac țiunii de în șelăciune, neputându-se re ține cump ărarea
de influen ță, „cumpărătorul” fiind subiectul pasiv al infrac țiunii de în șelăciune.
urmarea imediat ă: starea de pericol pentru buna desf ășurare a raporturilor de serviciu;
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
1.4. Latura subiectiv ă
intenție directă calificată prin scopul de a determina func ționarul public s ă îndeplineasc ă, să nu
îndeplineasc ă, să urgenteze ori s ă întârzie îndeplinirea unui act ce intr ă în atribuțiile sale de serviciu.
Cumpărarea de influen ță 395
2. Varianta atenuat ă
săvârșirea faptei în leg ătură cu persoanele care exercit ă, permanent sau temporar, cu sau f ără o
remunera ție, o însărcinare de orice natur ă în serviciul unei persoane fizice dintre cele prev ăzute la
art. 175 alin. (2) C. pen. ori în cadrul oric ărei persoane juridice (art. 308 C. pen. raportat la art. 292
C. pen.).
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele preg ătitoare sunt posibile, dar neincriminate;
tentativa nu este posibil ă;
fapta se consum ă în momentul promiterii/oferirii/d ării banilor sau a altor foloase;
poate fi săvârșită în formă continuat ă, epuizându-se dup ă efectuarea ultimului acte de executare.
III. PEDEAPSA
forma tip a infrac țiunii de trafic de influen ță se pedepse ște cu închisoarea de la 2 la 7 ani și
interzicerea exercit ării unor drepturi;
pentru varianta atenuat ă limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime;
cauza special ă de nepedepsire: f ăptuitorul nu se pedepse ște dacă denunță fapta de cump ărare de
influență mai înainte ca organul de urm ărire penal ă să fi fost sesizat cu privire la aceasta.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
NB Banii și bunurile date (remise efectiv) sau of erite (chiar neacceptate) se confisc ă, iar dacă nu
se găsesc, se confisc ă prin echivalent; nu sunt supuse confisc ării bunurile promise; dac ă făp-
tuitorul beneficiaz ă de cauza de nepedepsire special ă prevăzută de art. 292 alin. (2) C. pen.
(denunțare), banii sau foloasele necuvenite date dup ă denunțare și mai înainte ca organul de
urmărire penal ă să fi fost sesizat, nu se confisc ă, ci se restituie cump ărătorului de influen ță;
dacă însă bunurile au fost date înainte de efectuarea denun țului, chiar dac ă cumpărătorul de
influență beneficiaz ă de cauza special ă de nepedepsire, bunurile vor fi confiscate.
FIȘA
NR. 57 DELAPIDAREA
Sediul materiei: art. 295 C. pen.
Art. 295. Delapidarea. (1) Însușirea, folosirea sau traficarea de c ătre un func ționar public, în interesul s ău ori pentru altul, de
bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaz ă sau le administreaz ă se pedepse ște cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea
exercitării dreptului de a ocupa o func ție publică.
(2) Tentativa se pedepse ște.
Noțiune
A. Varianta tip
însușirea, folosirea sau traficarea de c ătre un func ționar public, în interesul s ău
ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaz ă sau le admi-
nistrează.
B. Varianta atenuat ă
săvârșirea faptei de c ătre persoana care exercit ă, permanent sau temporar, cu
sau fără o remunera ție, o însărcinare de orice natur ă în serviciul unei persoane fizice
dintre cele prev ăzute la art. 175 alin. (2) C. pen. ori în cadrul oric ărei persoane
juridice (art. 308 C. pen. rapo rtat la art. 295 C. pen.).
C. Varianta agravat ă
fapta a produs consecin țe deosebit de grave (art. 309 C. pen. raportat la art. 295
C. pen.).
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic principal: relațiile sociale privitoare la buna desf ășurare a raporturilor de serviciu;
obiectul juridic secundar: relațiile sociale privitoare la protec ția patrimoniului;
obiectul material: bani, valori, alte bunuri mobile pe care f ăptuitorul le gestioneaz ă sau le adminis-
trează, chiar dac ă nu au fost înregistrate efectiv în contabilitate; bani, valori, alte bunuri care, de și
nu fac parte din patrimoniul persoanei v ătămate, sunt în concret gestionate sau administrate de
către făptuitor;
dacă bunul sustras nu face parte din bunurile gestionate sau administrate de c ătre făptuitor, se
va reține săvârșirea infrac țiunii de furt.
Delapidarea 397
1.2. Subiectul
subiectul activ nemijlocit: funcționarul public care gestioneaz ă sau administreaz ă bani, valori sau
alte bunuri mobile apar ținând unei persoane juridice; poate fi autor și un gestionar de fapt, adic ă
funcționarul public care îndepline ște în fapt atribu țiile principale ale unui gestionar de drept;
proprietarul bunului sustras poate fi autor al infrac țiunii de delapidare dac ă este atât func ționar
public, cât și gestionar sau administrator al bunului; de asemenea, pot avea calitatea de autor al
acestei infrac țiuni poștașul, inspectorul de taxe și impozite și administratorul asocia ției de pro-
prietari;
participația penală este posibil ă în toate formele: în cazul coautoratului, to ți participan ții trebuie
să aibă calitatea cerut ă de lege, altfel se va re ține complicitatea concomitent ă la delapidare.
NB Însușirea de către cel angajat prin contract de prest ări de servicii a banilor primi ți de la anga-
jator pentru achizi ționarea unor m ărfuri constituie infrac țiunea de abuz de încredere, iar nu
cea de delapidare, f ăptuitorul nefiind func ționar.
subiectul pasiv: poate fi numai o persoan ă juridică (de drept public sau privat) în cazul formei tip.
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material: constă în sustragerea banilor/valorilor/altor bunuri mobile, urmat ă de urmă-
toarele ac țiuni:
însușirea banilor/valorilor/ altor bunuri mobile → presupune scoaterea de finiƟvă a lor din patri-
moniul persoanei juridice și împosedarea f ăptuitorului;
folosirea banilor/valorilor/altor bunuri mobile → presupune scoaterea temporar ă a bunurilor
din patrimoniul persoanei juridice, urmat ă de întrebuin țarea de c ătre făptuitor sau de c ătre un
terț;
traficarea banilor/valorilor/altor bunuri mobile → presupune scoaterea temporar ă a bunurilor
din patrimoniul persoanei juridice, urmat ă de încredin țarea acestora, spre folosin ță, unui terț, în
scopul ob ținerii unui profit.
urmarea imediat ă: scoaterea temporar ă sau definitiv ă a bunului din patrimoniul persoanei juridice
și, eventual, producerea unei pagube;
legătura de cauzalitate: în principiu, rezult ă din materialitatea faptei.
1.4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă.
2. Varianta atenuat ă
săvârșirea faptei de c ătre persoana care exercit ă, permanent sau temporar, cu sau f ără o remu-
nerație, o însărcinare de orice natur ă în serviciul unei persoane fizice dintre cele prev ăzute la
art. 175 alin. (2) C. pen. ori în cadrul oric ărei persoane juridice (art. 308 C. pen. raportat la art. 295
C. pen.).
398 Drept penal. Partea special ă
subiectul activ, în cazul variantei atenuate, este persoana (fizic ă sau juridic ă) care exercit ă, per-
manent sau temporar, cu sau f ără o remunera ție, o însărcinare de orice natur ă în serviciul unei
persoane fizice dintre cele prev ăzute la art. 175 alin. (2) C. pen. ori în cadrul oric ărei persoane
juridice;
subiectul pasiv al variantei atenuate poate fi nu numai orice persoan ă juridică, ci și o persoan ă
fizică dintre cele prev ăzute la art. 175 alin. (2) C. pen. (persoana care exercit ă un serviciu de
interes public pentru care a fost învestit ă de autorit ățile publice sau care este supus ă controlului
ori supravegherii acestora cu privire la î ndeplinirea respectivului serviciu public).
NB Dezlegarea unor chestiuni de drept : potrivit Deciziei nr. 1/ 2015, I.C.C.J. a stabilit c ă: „dispo-
zițiile art. 308 din Codul penal reprezint ă o variant ă atenuată a infracțiunii de delapidare pre-
văzute de art. 295 din Codul penal. La calcularea termenului de prescrip ție a răspunderii
penale se ține seama de pedeapsa prev ăzută de art. 295 din Codul penal raportat la art. 308
alin. (2) din Codul penal”.
3. Varianta agravat ă
fapta a produs consecin țe deosebit de grave (art. 309 C. pen. raportat la art. 295 C. pen.).
vizează atât forma tip a infrac țiunii, cât și forma atenuat ă;
urmarea imediat ă a faptei const ă în producerea unor consecin țe deosebit de grave;
sub aspectul laturii subiective, fapta poate fi s ăvârșită cu praeterinten ție.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire sunt posibile, dar neincriminate;
tentativa este posibil ă și este incriminat ă, exceptând varianta agravat ă când fapta este s ăvârșită cu
praeterinten ție;
fapta se consum ă atunci când bunul iese temporar sau definitiv din patrimoniul persoanei p ăgubite;
fapta poate fi s ăvârșită în formă continuat ă.
III. PEDEAPSA
fapta în form ă tip se pedepse ște cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercit ării dreptului de
a ocupa o func ție publică;
pentru varianta atenuat ă limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime;
în cazul variantei agravate, limitele speciale ale pedepsei se majoreaz ă cu jumătate.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
FIȘA
NR. 58 PURTAREA ABUZIV Ă
Sediul materiei: art. 296 C. pen.
Art. 296. Purtarea abuziv ă. (1) Întrebuin țarea de expresii jignitoare fa ță de o persoan ă de către cel aflat în exercitarea atri-
buțiilor de serviciu se pedepse ște cu închisoare de la o lun ă la 6 luni sau cu amend ă.
(2) Amenin țarea ori lovirea sau alte violen țe săvârșite în condi țiile alin. (1) se sanc ționează cu pedeapsa prev ăzută de lege pentru
acea infrac țiune, ale c ărei limite speciale se majoreaz ă cu o treime.
Noțiune
A. Varianta tip
întrebuințarea de expresii jignitoare fa ță de o persoan ă de către cel aflat în exer-
citarea atribu țiilor de serviciu.
B. Varianta agravat ă
fapta este s ăvârșită prin amenin țare ori lovire sau alte violen țe față de o persoan ă
de către cel aflat în exercitarea atribu țiilor de serviciu.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic principal: relațiile sociale privitoare la buna desf ășurare a raporturilor de serviciu;
obiectul juridic secundar: relațiile sociale privitoare la onoarea, via ța, integritatea corporal ă ori
sănătatea persoanei;
obiectul material: în principiu, nu are; la varianta agravat ă obiectul material este corpul persoanei.
1.2. Subiectul
subiectul activ nemijlocit: orice persoan ă fizică aflată în exerci țiul atribu țiilor de serviciu, inclusiv
funcționarul public sau persoanele asimilate func ționarului public; autorul î și poate desf ășura
activitatea de serviciu la orice persoan ă juridică de drept public sau privat;
nu poate avea calitatea de autor o persoan ă juridică, dar poate avea calitatea de complice sau
instigator la infrac țiunea de purtare abuziv ă;
participația penală este posibil ă în toate formele: la varianta tip, coautoratul este imposibil, îns ă
la varianta agravat ă acesta este posibil dac ă toți participan ții au calitatea cerut ă de lege; compli-
citatea și instigarea nu sunt condi ționate de existen ța calității cerute de lege.
subiectul pasiv general: statul;
subiectul pasiv secundar: orice persoan ă fizică.
400 Drept penal. Partea special ă
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material: constă în întrebuin țarea de expresii jignitoare fa ță de o persoan ă;
urmarea imediat ă: constă într-o stare de pericol pentru buna desf ășurare a raporturilor de serviciu,
dar și pentru onoarea persoanei fa ță de care sunt întrebuin țate expresiile jignitoare;
legătura de cauzalitate: trebuie dovedit ă.
1.4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă.
2. Varianta agravat ă
fapta este s ăvârșită prin amenin țare ori lovire sau alte violen țe față de o persoan ă de către cel
aflat în exercitarea atribu țiilor de serviciu [art. 296 alin. (2) C. pen.];
varianta agravat ă a infracțiunii are obiect material → corpul persoanei;
elementul material al variantei agravate se realizeaz ă prin amenin țare ori prin lovire sau alte
violențe, exercitate împotriva unei persoane;
varianta agravat ă a infracțiunii de purtare abuziv ă absoarbe infrac țiunea de amenin țare, precum
și pe cea de lovire sau alte violen țe; dacă făptuitorul nu se afl ă în exercitarea atribu țiilor de
serviciu → se va re ține doar infrac țiunea de amenin țare, respec Ɵv cea de lovire sau alte
violențe, iar nu purtarea abuziv ă.
NB Săvârșirea unor acte de violen ță împotriva unei persoane de c ătre șeful postului de poli ție,
pentru motivul c ă nu s-a prezentat la chem ările anterioare spre a fi cercetat într-o cauz ă
aflată în urmărire penal ă → consƟtuie infrac țiunea de purtare abuziv ă, chiar dac ă este săvâr-
șită într-o zi nelucr ătoare
NB Dacă, imediat dup ă folosirea expresiilor jignitoare sau a amenin țării, făptuitorul exercit ă acte
de violență → se va reține numai varianta agravat ă a infracțiunii de purtare abuziv ă.
NB Dacă actele de violen ță sunt exercitate asupra unei persoane aflate în curs de cercetare, cu
scopul ar ătat la infrac țiunea de cercetare abuziv ă → se va reține numai infrac țiunea de cer-
cetare abuziv ă, care absoarbe purtarea abuziv ă.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire sunt posibile, dar neincriminate;
tentativa este imposibil ă la varianta tip;
tentativa este posibil ă, dar neincriminat ă la varianta agravat ă;
fapta se consum ă în momentul realiz ării elementului material;
poate fi săvârșită în formă continuat ă.
Purtarea abuziv ă 401
NB Infracțiunea de purtare abuziv ă poate fi re ținută în concurs ideal cu cea de ultraj; de
asemenea, purtarea abuziv ă intră în concurs cu infrac țiunile de v ătămare corporal ă, loviri sau
vătămări cauzatoare de moarte, omor.
III. PEDEAPSA
forma tip a infrac țiunii se pedepse ște cu închisoare de la o luna la 6 luni sau cu amend ă;
varianta agravat ă se sancționează cu pedeapsa prev ăzută de lege pentru acea infrac țiune, ale c ărei
limite speciale se majoreaz ă cu o treime.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
FIȘA
NR. 59 ABUZUL ÎN SERVICIU
Sediul materiei: art. 297 C. pen.
Art. 297. Abuzul în serviciu. (1) Fapta func ționarului public care, în exercitarea atribu țiilor de serviciu, nu îndepline ște un act
sau îl îndepline ște în mod defectuos și prin aceasta cauzeaz ă o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale
unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepse ște cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercit ării dreptului
de a ocupa o func ție publică.
(2) Cu aceea și pedeapsă se sancționează și fapta func ționarului public care, în exercitarea atribu țiilor de serviciu, îngr ădește exer-
citarea unui drept al unei persoane ori creeaz ă pentru aceasta o situa ție de inferioritat e pe temei de ras ă, naționalitate, origine
etnică, limbă, religie, sex, orientare sexual ă, apartenen ță politică, avere, vârst ă, dizabilitate, boal ă cronică necontagioas ă sau
infecție HIV/SIDA.
Noțiune
A. Varianta tip
fapta func ționarului public care, în exercitarea atribu țiilor de serviciu, nu îndepli-
nește un act sau îl îndepline ște în mod defectuos și prin aceasta cauzeaz ă o pagubă
ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale
unei persoane juridice.
B. Varianta asimilat ă
fapta func ționarului public care, în exercitarea atribu țiilor de serviciu, îngr ădește
exercitarea unui drept al unei persoane ori creeaz ă pentru aceasta o situa ție de infe-
rioritate pe temei de ras ă, naționalitate, origine etnic ă, limbă, religie, sex, orientare
sexuală, apartenen ță politică, avere, vârst ă, dizabilitate, boal ă cronică necontagioas ă
sau infecție HIV/SIDA.
C. Varianta atenuat ă
săvârșirea faptei de c ătre persoana care exercit ă, permanent sau temporar, cu sau
fără o remunera ție, o însărcinare de orice natur ă în serviciul unei persoane fizice
dintre cele prev ăzute la art. 175 alin. (2) C. pen. ori în cadrul oric ărei persoane juridice
(art. 308 C. pen. raportat la art. 297 C. pen.).
D. Varianta agravat ă
fapta a produs consecin țe deosebit de grave (art. 309 C. pen. raportat la art. 297
C. pen.).
NB Infracțiunea de abuz în serviciu are caracter subsidiar → nu se va re ține dacă sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de lege pentru infrac țiunile de delapidare, cercetare abuziv ă, represiune
nedreaptă ori înlesnirea evad ării.
Abuzul în serviciu 403
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la buna desf ășurare a raporturilor de serviciu;
obiectul material: în principiu, nu are.
1.2. Subiectul
subiectul activ: poate fi doar un func ționar public, în sensul stabilit de art. 175 alin. (1) C. pen., sau o
persoană asimilată funcționarului public, astfel cum este definit ă de art. 175 alin. (2) C. pen.
nu poate avea calitatea de autor o persoan ă juridică, dar poate avea calitatea de complice sau
instigator la infrac țiunea de abuz în serviciu;
participația penală este posibil ă în toate formele: coautoratul este posibil dac ă toți participan ții
au calitatea cerut ă de lege; complicitatea și instigarea nu sunt condi ționate de existen ța calității
cerute de lege.
subiectul pasiv principal: statul;
subiectul pasiv secundar: orice persoan ă fizică sau juridic ă ce a suferit o pagub ă sau o vătămare a
drepturilor sau a intereselor sale legitime prin abuzul în serviciu.
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material poate consta în:
neîndeplinirea de c ătre funcționarul public a unui act ce intr ă în atribuțiile sale de serviciu → se
realizează printr-o inac țiune;
îndeplinirea defectuoas ă a unui act care intr ă în atribuțiile sale de serviciu de c ătre un func ționar
public → presupune o ac țiune.
urmarea imediat ă: producerea unei pagube ori a unei v ătămări a drepturilor sau a intereselor legiti-
me ale unei persoane; dac ă se produc ambele urm ări → se va reține o singur ă infracțiune de abuz în
serviciu;
legătura de cauzalitate: trebuie să existe și să fie dovedit ă.
1.4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă la varianta tip.
2. Varianta asimilat ă
fapta func ționarului public care, în exercitarea atribu țiilor de serviciu, îngr ădește exercitarea unui
drept al unei persoane ori creeaz ă pentru aceasta o situa ție de inferioritate pe temei de ras ă,
404 Drept penal. Partea special ă
naționalitate, origine etnic ă, limbă, religie, sex, orientare sexual ă, apartenen ță politică, avere,
vârstă, dizabilitate, boal ă cronică necontagioas ă sau infec ție HIV/SIDA [art. 297 alin. (2) C. pen.];
în cazul variantei asimilate, elementul material al laturii obiective const ă fie în îngr ădirea exer-
citării unui drept al unei persoane de c ătre un func ționar public aflat în exercitarea atribu țiilor
de serviciu, fie în crearea pentru acea persoan ă a unei situa ții de inferioritate pe motive discri-
minatorii; elementul material se poate realiza atât printr-o ac țiune, cât și printr-o inac țiune;
urmarea imediat ă constă în producerea unei v ătămări morale sau materiale persoanei c ăreia i
s-a îngrădit exercitarea unui drept sau i s-a creat o situa ție de inferioritate pe motive discri-
minatorii, care nu trebuie dovedit ă întrucât rezult ă ex re ;
sub aspectul laturii subiective, fapta asimilat ă este săvârșită doar cu inten ție directă, cerință a
legii impus ă de mobilul cu care ac ționează făptuitorul.
3. Varianta atenuat ă
săvârșirea faptei de c ătre persoana care exercit ă, permanent sau temporar, cu sau f ără o remune-
rație, o însărcinare de orice natur ă în serviciul unei persoane fizice dintre cele prev ăzute la
art. 175 alin. (2) C. pen. ori în cadrul oric ărei persoane juridice (art. 308 C. pen. raportat la art. 297
C. pen.).
subiectul activ, în cazul variantei atenuate, este persoana (fizic ă sau juridic ă) care exercit ă, per-
manent sau temporar, cu sau f ără o remunera ție, o însărcinare de orice natur ă în serviciul unei
persoane fizice dintre cele prev ăzute la art. 175 alin. (2) C. pen. ori în cadrul oric ărei persoane
juridice.
4. Varianta agravat ă
fapta a produs consecin țe deosebit de grave (art. 309 C. pen. raportat la art. 297 C. pen.);
vizează atât forma tip a infrac țiunii, cât și forma asimilat ă și pe cea atenuat ă;
urmarea imediat ă a faptei const ă în producerea unor consecin țe deosebit de grave;
sub aspectul laturii subiective, fapta poate fi s ăvârșită cu praeterinten ție.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire sunt posibile și neincriminate în cazul abuzului în serviciu comisiv, dar sunt
imposibile în cazul celui omisiv;
tentativa este posibil ă, dar neincriminat ă în cazul abuzului în serviciu comisiv, dar este imposibil ă în
cazul celui omisiv;
fapta se consum ă odată cu realizarea ac țiunii sau inac țiunii ce constituie elementul material;
fapta poate fi s ăvârșită în formă continuat ă.
Abuzul în serviciu 405
III. PEDEAPSA
fapta în forma tip și în cea asimilat ă se pedepse ște cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea
exercitării dreptului de a ocupa o func ție publică;
pentru varianta atenuat ă limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime;
în cazul variantei agravate, limitele speciale ale pedepsei se majoreaz ă cu jumătate.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
FIȘA
NR. 60 NEGLIJEN ȚA ÎN SERVICIU
Sediul materiei: art. 298 C. pen.
Art. 298. Neglijen ța în serviciu . Încălcarea din culp ă de către un func ționar public a unei îndato riri de serviciu, prin
neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoas ă, dacă prin aceasta se cauzeaz ă o pagubă ori o vătămare a drepturilor
sau intereselor legitime ale unei persoane fiz ice sau ale unei persoane juridice, se pedepse ște cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau
cu amend ă.
Noțiune
A. Varianta tip
încălcarea din culp ă de către un func ționar public a unei îndatoriri de serviciu, prin
neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoas ă, dacă prin aceasta se
cauzează o pagub ă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei
persoane fizice sau ale unei persoane juridice.
B. Varianta atenuat ă
săvârșirea faptei de c ătre persoana care exercit ă, permanent sau temporar, cu sau
fără o remunera ție, o însărcinare de orice natur ă în serviciul unei persoane fizice
dintre cele prev ăzute la art. 175 alin. (2) C. pen. ori în cadrul oric ărei persoane juridice
(art. 308 C. pen. raportat la art. 298 C. pen.).
C. Varianta agravat ă
fapta a produs consecin țe deosebit de grave (art. 309 C. pen. raportat la art. 298
C. pen.).
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la buna desf ășurare a raporturilor de serviciu;
obiectul material: în principiu, nu are.
1.2. Subiectul
subiectul activ: în cazul formei tip, poate fi doar un func ționar public, în sensul stabilit de art. 175
alin. (1) C. pen., sau o persoan ă asimilată funcționarului public, astfel cum este definit ă de art. 175
alin. (2) C. pen.
participația penală proprie nu este posibil ă; este îns ă posibilă participa ția penală improprie:
autorul va r ăspunde pentru neglijen ță în serviciu, iar complicele sau instigatorul va r ăspunde
pentru infrac țiuni de serviciu s ăvârșite cu inten ție.
Neglijența în serviciu 407
subiectul pasiv principal: statul;
subiectul pasiv secundar: orice persoan ă fizică sau juridic ă ce a suferit o pagub ă sau o vătămare a
drepturilor sau a intereselor sale legitime prin neglijen ța în serviciu.
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material: constă în încălcarea, de c ătre un func ționar public, a unei îndatoriri de serviciu
și se poate realiza fie printr-o inac țiune (neîndeplinire), fie printr-o ac țiune (îndeplinire defectuoas ă
a îndatoririi de serviciu);
urmarea imediat ă: producerea unei pagube ori a unei v ătămări a drepturilor sau a intereselor
legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice;
legătura de cauzalitate: trebuie să existe și să fie dovedit ă.
1.4. Latura subiectiv ă
culpă cu sau fără prevedere.
2. Varianta atenuat ă
săvârșirea faptei de c ătre persoana care exercit ă, permanent sau temporar, cu sau f ără o remune-
rație, o însărcinare de orice natur ă în serviciul unei persoane fizice dintre cele prev ăzute la
art. 175 alin. (2) C. pen. ori în cadrul oric ărei persoane juridice (art. 308 C. pen. raportat la art. 298
C. pen.).
subiectul activ, în cazul variantei atenuate, este persoana (fizic ă sau juridic ă) care exercit ă,
permanent sau temporar, cu sau f ără o remunera ție, o însărcinare de orice natur ă în serviciul
unei persoane fizice dintre cele prev ăzute la art. 175 alin. (2) C. pen. ori în cadrul oric ărei per-
soane juridice.
3. Varianta agravat ă
fapta a produs consecin țe deosebit de grave (art. 309 C. pen. raportat la art. 298 C. pen.).
vizează atât forma tip a infrac țiunii, cât și pe cea atenuat ă;
urmarea imediat ă a faptei const ă în producerea unor consecin țe deosebit de grave.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire sunt imposibile;
tentativa este imposibil ă;
fapta se consum ă în momentul v ătămării intereselor legitime ale unei persoane prin îndeplinirea
defectuoas ă a unui act sau prin neîndeplinirea lui;
nu poate avea form ă continuat ă.
408 Drept penal. Partea special ă
III. PEDEAPSA
varianta tip a infrac țiunii de neglijen ță în serviciu se pedepse ște cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau
cu amend ă;
pentru varianta atenuat ă limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime;
în cazul variantei agravate, limitele speciale ale pedepsei se majoreaz ă cu jumătate.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
FIȘA
NR. 61 FALSUL MATERIAL ÎN ÎNSCRISURI OFICIALE1
Sediul materiei: art. 320 C. pen.
Art. 320. Falsul material în înscrisuri oficiale. (1) Falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii
sau prin alterarea lui în orice mod, de natur ă să producă consecințe juridice, se pedepse ște cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Falsul prev ăzut în alin. (1), s ăvârșit de un func ționar public în exerci țiul atribu țiilor de serviciu, se pedepse ște cu închisoarea
de la unu la 5 ani și interzicerea exercit ării unor drepturi.
(3) Sunt asimilate înscrisurilor oficiale bilete le, tichetele sau orice alte imprimate produc ătoare de consecin țe juridice.
(4) Tentativa se pedepse ște.
Noțiune
A. Varianta tip
falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin
alterarea lui în orice mod, de natur ă să producă consecințe juridice.
B. Varianta agravat ă
fapta este s ăvârșită de un func ționar public aflat în exerci țiul atribuțiilor de serviciu.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la încrederea de care se bucur ă înscrisurile oficiale;
obiectul material: înscrisul oficial preexistent alter ării, atunci când falsul se realizeaz ă în acest mod;
dacă falsul se realizeaz ă prin contrafacere, înscrisul falsificat va fi produsul infrac țiunii, nu
obiectul material.
NB Înscrisul este oficial atunci când eman ă d e l a a u t o r i t ăți, instituții publice, alte persoane ju-
ridice care administreaz ă sau exploateaz ă bunurile proprietate public ă, precum și atunci când
emană de la persoana care exercit ă un serviciu de interes public, pentru care a fost învestit ă
de autorit ăți sau care este supus ă controlului ori supravegherii acestora ori atunci când apar-
ține (înregistrat/depus) unor asemenea persoane (diplome de studii, acte de stare civil ă, ho-
tărâri judec ătorești); înscrisul oficial include și copia legalizat ă, care are aceea și valoare ca
originalul; sunt asimilate înscrisurilor oficiale: biletele, tichetele sau orice alte imprimate pro-
ducătoare de consecin țe juridice.
1 Pentru o privire comparativ ă asupra infrac țiunilor de fals, a se consulta tabelul de la anexa nr. 15.
410 Drept penal. Partea special ă
NB Înscrisul trebuie s ă aibă formă material ă (tipărit pe hârtie) și să respecte condi țiile „ ad
validitatem ” prevăzute de lege, s ă aibă valoare probatorie și să fie apt să nască/modifice/stin-
gă un raport juridic; este necesar ca înscrisul s ă nu fie lovit de o cauz ă de nulitate absolut ă
evidentă; dacă înscrisul este lovit de nulitate relativ ă, contrafacerea sau alterarea lui va
constitui infrac țiune.
1.2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă; dacă înscrisul oficial este
falsificat prin alterare sau contrafacere de c ătre un func ționar public, atunci se va re ține varianta
agravată a infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale;
participația penală este posibil ă în toate formele.
subiectul pasiv: unitatea emitent ă sau cea c ăreia îi apar ține înscrisul oficial.
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material: → se acționează asupra formei materiale a înscrisului o ficial ( instrumentum
probationis ) prin:
contrafacere → presupune reproducerea, imitarea obiectul ui falsificat; poate privi scrierea sau
subscrierea înscrisului;
alterare → presupune efectuarea unor ad ăugiri, ștersături, modi ficări;
cerința esențială → actul falsi ficat prin contrafacere sau alterare trebuie s ă fie apt să producă
consecințe juridice.
NB Nu este necesar ă folosirea efectiv ă a înscrisului oficial falsificat, dar dac ă acesta este și folosit
→ se va reține concursul între infrac țiunea de fals material în înscrisuri o ficiale și cea de uz de
fals.
urmarea imediat ă: starea de pericol pentru rela țiile sociale privitoare la încrederea de care se
bucură înscrisurile oficiale;
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
1.4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă.
2. Varianta agravat ă
fapta este s ăvârșită de un func ționar public aflat în exerci țiul atribu țiilor de serviciu [art. 320
alin. (2) C. pen.];
în cazul variantei agravate, subiectul activ es te calificat, acesta având calitatea de func ționar
public;
funcționarul public trebuie s ă se afle în exerci țiul atribuțiilor de serviciu, indiferent dac ă sarcina
de serviciu f ăcea parte din atribu țiile funcției făptuitorului sau dac ă acestea i-au fost încre-
dințate prin dispozi ția conducerii;
Falsul material în în scrisuri oficiale 411
la varianta agravat ă, coautoratul este posibil doar dac ă toți participan ții au calitatea cerut ă de
lege;
se va reține complicitatea sau instigarea la forma agravat ă a infracțiunii dacă participantul a
cunoscut sau a prev ăzut calitatea autorului faptei.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire sunt posibile, dar neincriminate;
tentativa este incriminat ă;
consumarea are loc atunci când s-a realizat fapta tipic ă, chiar dac ă înscrisul nu a fost folosit;
poate avea form ă continuat ă, caz în care se epuizeaz ă după efectuarea ultimului act de executare.
III. PEDEAPSA
fapta în form ă tip se pedepse ște cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani;
varianta agravat ă se pedepse ște cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercit ării unor
drepturi.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
FIȘA
NR. 62 FALSUL INTELECTUAL
Sediul materiei: art. 321 C. pen.
Art. 321. Falsul intelectual. (1) Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de c ătre un func ționar public
aflat în exercitarea atribu țiilor de serviciu, prin atest area unor fapte sau împrejur ări necorespunz ătoare adev ărului ori prin
omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejur ări, se pedepse ște cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Tentativa se pedepse ște.
Noțiune – falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de c ătre un
funcționar public aflat în exercitarea atribu țiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte
sau împrejur ări necorespunz ătoare adev ărului ori prin omisiunea cu știință de a insera
unele date sau împrejur ări.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la încrederea de care se bucur ă înscrisurile oficiale;
obiectul material: înscrisul oficial falsificat emis de organul competent cu respectarea condi țiilor „ ad
validitatem ”.
2. Subiectul
subiectul activ nemijlocit: funcționarul public aflat în exercitarea atribu țiilor de serviciu [art. 175
alin. (1) și (2) C. pen.];
participația penală este posibil ă în toate formele: coautoratul este posibil doar dac ă toți parti-
cipanții au calitatea de func ționar public aflat în exerci țiul atribuțiilor de serviciu; complicitatea
și instigarea nu sunt condi ționate de existen ța acestei calit ăți.
NB Actul de vânzare-cump ărare întocmit și autentificat de notarul public este un înscris oficial, iar
notarul are calitatea de func ționar public; autentificarea unui act de vânzare-cump ărare în
care semn ăturile nu apar țin vânzătorilor constituie infrac țiunea de fals intelectual.
subiectul pasiv: autoritatea public ă, instituția, altă persoană juridică publică ce a emis înscrisul
oficial.
NB Fapta inculpatului de a determina, cu inten ție, pe o salariat ă, subalterna lui, care nu cunoa ște
realitatea, de a atesta, într-o chitan ță fiscală, date necorespunz ătoare adev ărului, cu scopul
de fi plăƟte taxe vamale mai reduse → consƟtuie infrac țiunea de fals intelectual, în condi țiile
participației improprii.
Falsul intelectual 413
3. Latura obiectiv ă
elementul material: falsificarea unui înscris oficial cu prile jul întocmirii acestuia, fie prin atestarea
unor fapte sau împrejur ări necorespunz ătoare adev ărului (comisiune), fie prin omisiunea cu știință
de a insera unele date sau împrejur ări;
se acționează asupra con ținutului înscrisului oficial ( negotium );
se va reține o singur ă infracțiune de fals intelectual, chiar dac ă atestarea mincinoas ă privește
una sau mai multe fapte ori împrejur ări sau omisiunea vizeaz ă una sau mai multe date sau îm-
prejurări;
cerința esențială → falsul trebuie realizat cu ocazia exercit ării atribu țiilor de serviciu ale
făptuitorului și trebuie s ă fie apt s ă producă consecin țe juridice; dac ă falsul este realizat dup ă
întocmirea înscrisului ori în afara exercit ării atribuțiilor de serviciu ale f ăptuitorului → se va
reține săvârșirea infrac țiunii de fals material în înscrisuri oficiale, nu cea de fals intelectual.
NB Dacă se falsific ă un înscris sub semn ătură privată cu prilejul întocmirii acestuia, prin atestarea
unor date sau împrejur ări neadev ărate, iar apoi înscrisul este depus la o unitate dintre cele
prevăzute de art. 176 C. pen. → se va reține infrac țiunea de fals în înscrisuri sub semn ătură
privată.
urmarea imediat ă: starea de pericol pentru rela țiile sociale privitoare la încrederea de care se
bucură înscrisurile oficiale;
nu este necesar ca înscrisul falsificat s ă fi produs consecin țe juridice, ci doar s ă fie apt s ă le
producă.
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
NB Dacă funcționarul public atest ă neadevăruri cu ocazia întocmirii înscrisului și ulterior contra-
face semn ătura persoanei care avea competen ța să semneze actul → se va reține concursul
real între infrac țiunile de fals intelectual și fals material în înscrisuri oficiale.
4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă.
NB Dacă fapta este s ăvârșită din culpă (nefiind prev ăzută de legea penal ă în aceast ă formă), se va
reține, în sarcina complicelui sau a instigatorului, participa ția improprie la infrac țiunea de fals
intelectual, iar autorul nu va r ăspunde penal (autorul ac ționează fără vinovăție).
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire sunt posibile, dar neincriminate;
tentativa este incriminat ă;
consumarea are loc atunci când s-a realizat fapta tipic ă, chiar dac ă înscrisul nu a fost folosit;
poate avea form ă continuat ă, caz în care se epuizeaz ă după efectuarea ultimului act de executare.
414 Drept penal. Partea special ă
NB Infracțiunea de fals intelectual poate intra în concurs cu uzul de fals; re ținându-se falsul
intelectual, nu se va mai re ține infrac țiunea de abuz în serviciu.
III. PEDEAPSA
infracțiunea de fals intelectual se pedepse ște cu închisoarea de la unu la 5 ani.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
FIȘA
NR. 63 FALSUL ÎN ÎNSCRISURI
SUB SEMN ĂTURĂ PRIVATĂ
Sediul materiei: art. 322 C. pen.
Art. 322. Falsul în înscrisuri sub semn ătură privată. (1) Falsificarea unui înscris sub semn ătură privată prin vreunul dintre
modurile prev ăzute în art. 320 sau art. 321, dac ă făptuitorul folose ște înscrisul falsific at ori îl încredin țează altei persoane spre
folosire, în vederea producerii unei consecin țe juridice, se pedepse ște cu închisoare de la 6 l uni la 3 ani sau cu amend ă.
(2) Tentativa se pedepse ște.
Noțiune – falsificarea unui înscris sub semn ătură privată prin contrafacerea scrierii ori a
subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, ori prin atestarea la momentul întocmirii
lui a unor fapte sau împrejur ări necorespunz ătoare adev ărului sau prin omisiunea cu
știință de a insera unele date sau împrejur ări, dacă făptuitorul folose ște înscrisul fal-
sificat ori îl încredin țează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei conse-
cințe juridice.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la încrederea public ă de care se bucur ă înscrisurile
sub semn ătură privată;
obiectul material: înscrisul sub semn ătură privată preexistent alter ării, precum și înscrisul falsificat
prin atestarea la momentul în tocmirii a unor fapte sau împrejur ări neadev ărate ori prin omisiunea
cu știință de a insera unele date sau împrejur ări;
dacă falsul se realizeaz ă prin contrafacere, înscrisul falsificat va fi produsul infrac țiunii, nu
obiectul material.
NB Înscrisul sub semn ătură privată este acel înscris care eman ă de la persoana fizic ă sau
persoana juridic ă de drept public sau privat, ori care apar ține acestor persoane, este semnat
și apt să producă consecin țe juridice între particulari, altul decât cel prev ăzut la art. 178
alin. (2) C. pen.; înscrisul trebuie s ă aibă formă materială; dacă înscrisul sub semn ătură privată
este autentificat, acesta devine oficial; înscrisurile emise de o unitate bancar ă sunt înscrisuri
sub semn ătură privată; de asemenea, ordinul de plat ă este un înscris sub semn ătură privată.
2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă;
participația penală este posibil ă în toate formele.
subiectul pasiv: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) față de care se folose ște înscrisul sub semn ătură
privată falsificat.
416 Drept penal. Partea special ă
3. Latura obiectiv ă
elementul material: constă în falsificarea unui înscris sub semn ătură privată prin contrafacerea
scrierii sau a subscrierii ori prin alterare, sau prin atestarea la momentul întocmirii sale a unor fapte
sau împrejur ări necorespunz ătoare adev ărului ori prin omisiunea de a insera unele date sau
împrejurări, urmată de folosirea înscrisului respectiv sau încredin țarea lui spre folosire;
este esen țială folosirea înscrisului falsificat de c ătre făptuitor sau încredin țarea acestuia unei
alte persoane pentru a-l folosi, în vederea producerii de consecin țe juridice; nu este necesar ca
aceste consecin țe juridice s ă se produc ă efectiv, ci înscrisul falsificat trebuie s ă fie apt s ă le
producă;
folosirea înscrisului falsificat de c ătre făptuitor nu constituie și infracțiunea de uz de fals;
simpla de ținere a unui înscris sub semn ătură privată falsificat nu reprezint ă infracțiune.
NB Simpla falsificare a unui înscris sub semn ătură privată și deținerea acestuia f ără să fie urmate
de folosire sau de încredin țare spre folosire unei alte persoane nu constituie tentativ ă la
infracțiunea de fals în înscrisuri sub semn ătură privată.
urmarea imediat ă: starea de pericol pentru rela țiile sociale privitoare la încrederea public ă de care
se bucură înscrisurile sub semn ătură privată;
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
4. Latura subiectiv ă:
intenție directă.
NB Persoana care semneaz ă un înscris sub semn ătură privată în numele altei persoane, aceasta
din urmă fiind de acord s ă se semneze în locul ei, nu constituie infrac țiune.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire sunt posibile, dar neincriminate;
tentativa este posibil ă și incriminat ă;
consumarea are loc atunci când s-a realizat fapta tipic ă;
poate avea form ă continuat ă, caz în care se epuizeaz ă după efectuarea ultimului act de executare.
NB Pentru a fi re ținută și pedepsit ă tentativa la infrac țiunea de fals în înscrisuri sub semn ătură
privată → trebuie s ă fi fost început ă și acțiunea subsecvent ă de folosire sau de încredin țare
unei alte persoane în vederea folosirii înscrisului falsificat.
III. PEDEAPSA
infracțiunea de fals în înscrisuri sub semn ătură privată se pedepse ște cu închisoare de la 6 luni la 3
ani sau cu amend ă.
Falsul în înscrisuri sub semn ătură privată 417
IV. ANGAJAREA R ĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
NB Fapta de a întocmi file CEC, semnate sub o identitate fals ă, și de a le folosi pentru ridicarea
unor mărfuri → determin ă reținerea infrac țiunii de fals în înscrisuri sub semn ătură privată.
FIȘA
NR. 64 UZUL DE FALS
Sediul materiei: art. 323 C. pen.
Art. 323. Uzul de fals. Folosirea unui înscris oficial ori sub semn ătură privată, cunoscând c ă este fals, în vederea producerii
unei consecin țe juridice, se pedepse ște cu închisoare de la 3 l uni la 3 ani sau cu amend ă, când înscrisul este oficial, și cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amend ă, când înscrisul este sub semn ătură privată.
Noțiune – folosirea unui înscris oficial ori sub semn ătură privată, cunoscând c ă este
fals, în vederea producerii unei consecin țe juridice.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la în crederea de care se bucur ă înscrisurile oficiale
sau cele sub semn ătură privată;
obiectul material: înscrisul oficial sau cel sub semn ătură privată fals.
2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă;
în cazul înscrisului sub semn ătură privată falsificat, infrac țiunea de uz de fals poate fi s ăvârșită
numai de c ătre o altă persoană decât participan ții la falsificarea înscrisului;
persoana care falsific ă un înscris oficial și apoi îl folose ște în vederea producerii de consecin țe
juridice s ăvârșește un concurs real între infrac țiunea de fals material în înscrisuri oficiale/fals
intelectual și cea de uz de fals;
participația penală este posibil ă în toate formele.
subiectul pasiv: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) vătămată material sau moral prin folosirea
înscrisului falsificat.
3. Latura obiectiv ă
elementul material: folosirea efectiv ă (prezentare, invocare, depunere) a înscrisului oficial sau sub
semnătură privată falsificat, în scopul producerii unei consecin țe juridice;
trebuie ca f ăptuitorul s ă cunoască faptul că înscrisul este fals și să urmărească producerea unei
consecințe juridice;
înscrisul falsificat trebuie s ă fie apt să producă consecin țe juridice.
Uzul de fals 419
NB Dacă o persoan ă săvârșește infracțiunea de fals în declara ții și apoi folose ște înscrisul care
cuprinde declara ția falsă → se va reține numai infrac țiunea de fals în declara ții; infracțiunea
de fals în declara ții săvârșită prin prezentarea unui înscris fals absoarbe uzul de fals.
urmarea imediat ă: starea de pericol pentru rela țiile sociale privitoare la încrederea de care se
bucură înscrisurile oficiale sau cele sub semn ătură privată;
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
4. Latura subiectiv ă
intenție directă.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire sunt posibile, dar neincriminate;
tentativa este posibil ă, dar nu este incriminat ă;
consumarea are loc în momentul realiz ării faptei tipice;
poate fi s ăvârșită în formă continuat ă, caz în care se epuizeaz ă după îndeplinirea ultimului act de
executare.
III. PEDEAPSA
infracțiunea de uz de fals se pedepse ște cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amend ă, când este
vorba despre un înscris oficial, și cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amend ă, când înscrisul este
sub semn ătură privată.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
FIȘA
NR. 65 FALSUL ÎN DECLARA ȚII
Sediul materiei: art. 326 C. pen.
Art. 326. Falsul în declara ții. Declararea necorespunz ătoare a adev ărului, făcută unei persoane dintre cele prev ăzute în
art. 175 sau unei unit ăți în care aceasta î și desfășoară activitatea în vedere a producerii unei consecin țe juridice, pentru sine sau
pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejur ărilor, declara ția făcută servește la producerea acelei consecin țe, se pedepse ște
cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amend ă.
Noțiune – fapta unei persoane de a face o declara ție necorespunz ătoare adev ărului, în
fața unui func ționar public sau a unei unit ăți în care acesta î și desfășoară activitatea, în
vederea producerii unei consecin țe juridice pentru sine sau pentru altul dac ă, potrivit
legii ori împrejur ărilor, declara ția făcută servește la producerea acelei consecin țe.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la încrederea public ă în declara țiile date în fa ța
unui func ționar public sau a unei unit ăți unde acesta î și desfășoară activitatea;
obiectul material: înscrisul în care este consemnat ă declarația falsă;
nu este obiect material al infrac țiunii înscrisul care a fost ob ținut în urma declara ției false.
NB Dacă o persoan ă, după ce săvârșește falsul în declara ții, folosește înscrisul în care a fost
consemnat ă declarația falsă → se va reține numai infrac țiunea de fals în declara ții, nu și cea
de uz de fals; falsul în declara ții săvârșit prin prezentarea unui înscris fals absoarbe uzul de
fals.
2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă;
nu este posibil coautoratul;
participația penală este posibil ă sub forma complicit ății și a instigării.
NB Dacă funcționarul public în fa ța căruia se face declara ția nu cunoa ște caracterul fals al aces-
teia → nu exist ă parƟcipație la săvârșirea infrac țiunii de fals în declara ții; dacă acesta
cunoaște caracterul fals al declara ției făcute → se va reține complicitatea la infrac țiunea de
fals în declara ții; dacă află ulterior despre caracterul fals al declara ției și nu sesizeaz ă organele
de urmărire penal ă → se va reține în sarcina sa s ăvârșirea infrac țiunii de omisiune a sesiz ării
(art. 267 C. pen.).
subiectul pasiv: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) vătămată prin declara ția falsă.
Falsul în declara ții 421
3. Latura obiectiv ă
elementul material: declararea oral ă sau scris ă necorespunz ătoare adev ărului, făcută în fața unui
funcționar public sau a unei unit ăți în care acesta î și desfășoară activitatea;
trebuie ca declara ția să fie făcută în vederea producerii de consecin țe juridice, dar nu este
necesar ca acestea s ă se produc ă efectiv;
declarația falsă trebuie s ă fie aptă să producă consecin țe juridice pentru f ăptuitor sau pentru
altul atunci când, potrivit legii sau împrejur ărilor, aceasta serve ște la producerea acelor conse-
cințe.
urmarea imediat ă: starea de pericol pentru rela țiile sociale privitoare la încrederea public ă în decla-
rațiile date în fa ța unui func ționar public sau a unei unit ăți unde acesta î și desfășoară activitatea;
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
NB Declarația părții civile dintr-un proces penal prin care aceasta indic ă un prejudiciu mai mare
decât cel suferit în realitate nu constituie infrac țiunea de fals în declara ții; de asemenea,
declarațiile false ale suspectului sau ale inculpatului nu constituie fals în declara ții.
4. Latura subiectiv ă
intenție directă.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire sunt posibile, dar neincriminate;
tentativa este posibil ă, dar nu este incriminat ă;
consumarea are loc în momentul realiz ării faptei tipice;
poate fi s ăvârșită în formă continuat ă, caz în care se epuizeaz ă după îndeplinirea ultimului act de
executare.
NB Infracțiunea de fals în declara ții este absorbit ă de inducerea în eroare a organelor judiciare
(art. 268 C. pen.), favorizarea f ăptuitorului (art. 269 C. pen.) și alte infrac țiuni contra înf ăptui-
rii justiției, însă se reține în concurs cu infrac țiunea de bigamie (art. 376 C. pen.).
III. PEDEAPSA
falsul în declara ții se pedepse ște cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amend ă.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
NB În cazul declar ării false a iden Ɵtății → se va reține numai infrac țiunea de fals privind iden Ɵ-
tatea, nu concursul cu infrac țiunea de fals în declara ții; dar dac ă, pe lângă declarația falsă
privind iden Ɵtatea, făptuitorul mai face, cu aceea și ocazie, și alte declara ții false → se va
reține concursul între infrac țiunile de fals privind identitatea și fals în declara ții.
FIȘA
NR. 66 FALSUL PRIVIND IDENTITATEA
Sediul materiei: art. 327 C. pen.
Art. 327. Falsul privind identitatea. (1) Prezentarea sub o identitate fals ă ori atribuirea unei asemenea identit ăți altei
persoane, f ăcută unei persoane dintre cele prev ăzute în art. 175 sau transmis ă unei unit ăți în care aceasta î și desfășoară
activitatea prin fo losirea frauduloas ă a unui act ce serve ște la identificare, legiti mare ori la dovedirea st ării civile sau a unui astfel
de act falsificat, pent ru a induce sau a men ține în eroare un func ționar public, în vedere a producerii unei consecin țe juridice,
pentru sine ori pent ru altul, se pedepse ște cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Când prezentarea s-a f ăcut prin întrebuin țarea identit ății reale a unei persoane, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Încredin țarea unui act ce serve ște la identificare, legitimare ori la dovedirea st ării civile spre a fi folosit f ără drept se
pedepsește cu închisoare de la 3 l uni la 2 ani sau cu amend ă.
Noțiune
A. Varianta tip
prezentarea sub o identitate fals ă ori atribuirea unei asemenea identit ăți altei per-
soane, făcută unui func ționar public sau transmis ă unei unit ăți în care acesta î și des-
fășoară activitatea prin folosirea frauduloas ă a unui act ce serve ște la identificare,
legitimare ori la dovedirea st ării civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a
induce sau a men ține în eroare un func ționar public, în vederea producerii unei conse-
cințe juridice, pentru sine ori pentru altul.
B. Varianta agravat ă
fapta a fost s ăvârșită prin întrebuin țarea identit ății reale a unei persoane.
C. Varianta atenuat ă
încredințarea unui act ce serve ște la identificare, legitimare ori la dovedirea st ării
civile spre a fi folosit f ără drept.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale referitoare la încrederea public ă în constat ările organelor
competente cu privire la identitatea unei persoane;
obiectul material: în principiu, nu are;
în mod excep țional, dac ă falsul privind identitatea se realizeaz ă prin prezentarea unui înscris fals
ori prin încredin țarea unui înscris pentru a fi folosit, obiectul material îl constituie înscrisul.
1.2. Subiectul
subiectul activ nemijlocit: numai persoana fizic ă ce are capacitate penal ă;
Falsul privind identitatea 423
coautoratul este imposibil, în principiu (dac ă infracțiunea se s ăvârșește prin atribuire de identi-
tate falsă unei persoane prezente în aceea și împrejurare, care- și însușește idenƟtatea fals ă → se
va reține coautoratul);
instigarea și complicitatea sunt posibile;
dacă persoana c ăreia i s-a atribuit calitatea fals ă nu este prezent ă, dar a fost de acord s ă fie
prezentat ă sub o iden Ɵtate falsă → se va reține complicitatea;
dacă infracțiunea este s ăvârșită prin încredin țarea unui înscris pentru a fi folosit pe nedrept, iar
cel care l-a primit îl folose ște, atribuindu- și o idenƟtate falsă, cel care încredin țează înscrisul →
este autor al variantei atenuate, iar cel care-l folose ște → este autor al formei de baz ă.
subiectul pasiv: unitatea în cadrul c ăreia își desfășoară activitatea func ționarul public.
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material poate consta în:
prezentarea (oral ă sau folosind un înscris) sub o identitate fals ă (fictivă, nu reală) făcută unui
funcționar public sau transmis ă unei unit ăți în care acesta î și desfășoară activitatea prin folosirea
frauduloas ă a unui act ce serve ște la identificare, legitimare ori la dovedirea st ării civile sau a
unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau a men ține în eroare un func ționar public, în
vederea producerii unei consecin țe juridice, pentru sine ori pentru altul → dacă făptuitorul nu
folosește fraudulos un act → fapta nu este Ɵpică; idenƟtatea sub care se prezint ă făptuitorul
trebuie să fie fictivă întrucât, dac ă este folosit ă identitatea real ă a altei persoane, se va re ține
varianta agravat ă;
atribuirea unei identit ăți false altei persoane, f ăcută unui func ționar public sau transmis ă unei
unități în care acesta î și desfășoară activitatea prin folosirea frauduloas ă a unui act ce serve ște la
identificare, legitimare ori la dovedirea st ării civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a
induce sau a men ține în eroare un func ționar public, în vederea producerii unei consecin țe juri-
dice, pentru sine ori pentru altul;
uzul de fals este absorbit în toate cazurile de infrac țiunea de fals privind identitatea;
urmarea imediat ă: starea de pericol pentru rela țiile sociale referitoare la încrederea public ă în
constatările organelor competente cu priv ire la identitatea unei persoane;
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
1.4. Latura subiectiv ă
intenție directă.
2. Varianta agravat ă
fapta a fost s ăvârșită prin întrebuin țarea identit ății reale a unei persoane [art. 327 alin. (2) C. pen];
trebuie să fie îndeplinit ă cerința esențială: scopul, și anume fapta s ă fie săvârșită în vederea pro-
ducerii de consecin țe juridice.
424 Drept penal. Partea special ă
NB Dezlegarea unor chestiuni de drept : prin Decizia nr. 20/2015, I.C.C.J. a stabilit c ă: „în inter-
pretarea art. 327 alin. (2) din Codul penal, stabile ște că cerința esențială a elementului
material al infrac țiunii de fals privind identitatea reglementat ă în varianta-tip, vizând folosirea
frauduloas ă a unui act ce serve ște la identificare, legitimare ori Ia dovedirea st ării civile sau a
unui astfel de act falsificat, este obligatorie și în ipoteza în care ac țiunea de prezentare s-a
făcut prin întrebuin țarea identit ății reale a unei persoane”.
3. Varianta atenuat ă
încredințarea unui act ce serve ște la identificare, legitimare ori la dovedirea st ării civile spre a fi
folosit fără drept [art. 327 alin. (3) C. pen.].
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire sunt posibile, dar neincriminate;
tentativa este posibil ă, dar nu este incriminat ă;
consumarea are loc în momentul realiz ării faptei tipice;
poate fi s ăvârșită în formă continuat ă, caz în care se epuizeaz ă după îndeplinirea ultimului act de
executare.
III. PEDEAPSA
forma tip a infrac țiunii de fals privind identitatea se pedepse ște cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani;
pentru varianta agravat ă pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani;
varianta atenuat ă se pedepse ște cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amend ă.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
NB Fapta de a se prezenta în fa ța notarului public ca fiind o alt ă persoană – proprietar al tere-
nurilor cuprinse într-un cer Ɵficat de mo ștenitor → consƟtuie infrac țiunea de fals privind iden-
titatea, de a declara necorespunz ător că este singurul mo ștenitor → consƟtuie infrac țiunea
de fals în declara ții, și de a-l determina pe notarul public s ă întocmeasc ă un act notarial →
constituie participa ție improprie la infrac țiunea de fals intelectual.
FIȘA
NR. 67 TULBURAREA ORDINII ȘI LINIȘTII PUBLICE
Sediul materiei: art. 371 C. pen.
Art. 371. Tulburarea ordinii și liniștii publice. Fapta persoanei care, în public, prin violen țe comise împotriva persoanelor
sau bunurilor ori prin amenin țări sau atingeri grave aduse demnit ății persoanelor, tulbur ă ordinea și liniștea public ă se
pedepsește cu închisoare de la 3 l uni la 2 ani sau cu amend ă.
Noțiune – fapta persoanei care, în public, prin violen țe comise împotriva persoanelor
sau bunurilor ori prin amenin țări sau atingeri grave aduse demnit ății persoanelor, tul-
bură ordinea și liniștea public ă.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la convie țuirea social ă;
obiectul material: nu are, în principiu;
în mod excep țional, obiectul material const ă în bunurile sau persoanele asupra c ărora au fost
exercitate violen țe.
2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă;
subiectul pasiv principal: statul;
subiectul pasiv secundar: persoanele v ătămate.
3. Latura obiectiv ă
elementul material: constă în săvârșirea de acte de violen ță împotriva persoanelor sau bunurilor, de
acte de amenin țare sau de acte prin care se aduc atingeri grave demnit ății persoanelor;
cerința esențială e s t e c a f a p t a s ă fie comis ă în public, în sensul art. 184 C. pen., și să tulbure
ordinea și liniștea public ă.
urmarea imediat ă: tulburarea ordinii și liniștii publice;
legătura de cauzalitate: trebuie să fie dovedit ă.
4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă.
426 Drept penal. Partea special ă
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele premerg ătoare sunt posibile, dar neincriminate;
tentativa este posibil ă, dar nu este incriminat ă;
fapta se consum ă în momentul tulbur ării ordinii și liniștii publice;
poate fi s ăvârșită în formă continuat ă, caz în care se epuizeaz ă după îndeplinirea ultimului act de
executare.
III. PEDEAPSA
tulburarea ordinii și liniștii publice se pedepse ște cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amend ă.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
NB Poate fi re ținută în concurs cu infrac țiunile contra patrimoniului.
FIȘA
NR. 68 ULTRAJUL CONTRA BUNELOR MORAVURI
Sediul materiei: art. 375 C. pen.
Art. 375. Ultrajul cont ra bunelor moravuri. Fapta persoanei care, în public, expune sau distribuie f ără drept imagini ce
prezintă explicit o activitate sexual ă, alta decât cea la care se refer ă art. 374, ori s ăvârșește acte de exhibi ționism sau alte acte
sexuale explicite se pedepse ște cu închisoare de la 3 l uni la 2 ani sau cu amend ă.
Noțiune – fapta persoanei care, în public, expune sau distribuie f ără drept imagini ce
prezintă explicit o activitate sexual ă, alta decât cea la care se refer ă art. 374, ori s ăvâr-
șește acte de exhibi ționism sau alte acte sexuale explicite.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la convie țuirea social ă;
obiectul material: suportul pe care sunt stocate sau fixate imaginile ce prezint ă explicit o activitate
sexuală.
2. Subiectul
subiectul activ: orice persoan ă (fizică sau juridic ă) cu capacitate penal ă;
participația penală este posibil ă în toate formele.
subiectul pasiv principal: statul;
subiectul pasiv secundar: persoanele ultragiate.
3. Latura obiectiv ă
elementul material: constă în expunerea sau distribuirea unor imagini ce prezint ă explicit o activita-
te sexuală (raport sexual, acte sexuale orale sau anale etc.) ori în s ăvârșirea de acte de exhibi ționism
(expunerea organelor sexuale în public, masturbarea în public) sau alte acte sexuale explicite;
fapta trebuie s ă fie săvârșită în public, în sensul art. 184 C. pen., și fără drept;
imaginile distribuite f ără drept nu trebuie s ă reprezinte materiale porn ografice cu minori (por-
nografie infantil ă).
urmarea imediat ă: starea de pericol pentru bunele moravuri;
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
NB Nu se prevede condi ția ca fapta s ă aducă atingere bunelor moravuri, prezumându-se absolut
că actele de exhibi ționism sau alte acte sexuale explic ite aduc întotdeauna atingere mora-
lității publice; de aceea ultrajul este prezumat ex re .
428 Drept penal. Partea special ă
4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire sunt posibile, dar neincriminate;
tentativa este posibil ă, dar nu este incriminat ă;
consumarea are loc în momentul realiz ării faptei tipice;
poate fi s ăvârșită în formă continuat ă, caz în care se epuizeaz ă după îndeplinirea ultimului act de
executare.
III. PEDEAPSA
ultrajul contra bunelor moravuri se pedepse ște cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amend ă.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
FIȘA
NR. 69 INCESTUL
Sediul materiei: art. 377 C. pen.
Art. 377. Incestul. Raportul sexual consim țit, săvârșit între rude în linie direct ă sau între fra ți și surori, se pedepse ște cu
închisoarea de la un an la 5 ani.
Noțiune – raportul sexual consim țit, săvârșit între rude în linie direct ă sau între fra ți și
surori.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la normalitatea și moralitatea vie ții sociale;
obiectul material: nu are.
2. Subiectul
subiectul activ: rude în linie direct ă (ascenden ți sau descenden ți), frați și surori (consangvini sau
uterini) cu capacitate penal ă; un minor poate avea calitatea de su biect activ nemijlocit al infrac țiunii;
autorii trebuie s ă fie de sex diferit, legea neincriminând actele homosexuale (orale sau anale);
participația penală este posibil ă sub forma complicit ății și a instig ării, nu și a coautoratului
(infracțiune bilateral ă).
NB Raportul sexual cu o persoan ă de sex diferit care este rud ă în linie direct ă, frate sau sor ă cu
făptuitorul, prin constrângere sau profitând de imposibilitatea acesteia de a se ap ăra sa de a- și
exprima voin ța → consƟtuie infrac țiunea de viol în variant ă agravată, care absoarbe incestul;
dacă ruda în linie direct ă, fratele sau sora are vârsta mai mic ă de 15 ani → se va reține varianta
agravată a infracțiunii de act sexual cu un minor, care, de asemenea, absoarbe incestul.
subiectul pasiv general: statul;
subiectul pasiv special: nu are.
3. Latura obiectiv ă
elementul material: întreținerea unui raport sexual consim țit între persoane de sex diferit, care au
calitatea de rude în linie direct ă ori frați și surori;
urmarea imediat ă: starea de pericol pentru rela țiile sociale privitoare la normalitatea și moralitatea
vieții sexuale;
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
430 Drept penal. Partea special ă
4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire sunt posibile, dar neincriminate;
tentativa imperfect ă este posibil ă, dar neincriminat ă;
tentativa perfect ă nu este posibil ă;
este posibil ă desistarea drept cauz ă de nepedepsire, nu și împiedicarea producerii rezultatului;
fapta se consum ă în momentul între ținerii raportului sexual consim țit între rudele în linie direct ă ori
între frați și surori;
poate fi s ăvârșită în formă continuat ă, caz în care se epuizeaz ă după îndeplinirea ultimului act de
executare.
III. PEDEAPSA
incestul se pedepse ște cu închisoarea de la un an la 5 ani.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu.
FIȘA
NR. 70 ABANDONUL DE FAMILIE
Sediul materiei: art. 378 C. pen.
Art. 378. Abandonul de familie. (1) Săvârșirea de către persoana care are obliga ția legală de întreținere, față de cel îndrept ățit
la întreținere, a uneia dintre urm ătoarele fapte:
a) părăsirea, alungarea sau l ăsarea fără ajutor, expunându-l la suferin țe fizice sau morale;
b) neîndeplinirea, cu rea-credin ță, a obligației de între ținere prev ăzute de lege;
c) neplata, cu rea-credin ță, timp de 3 luni, a pensiei de între ținere stabilite pe cale judec ătorească,
se pedepse ște cu închisoare de la 6 l uni la 3 ani sau cu amend ă.
(2) Cu aceea și pedeaps ă se sancționează neexecutarea, cu rea-credin ță, de către cel condamnat a presta țiilor periodice stabilite
prin hotărâre judec ătorească, în favoarea persoanelor îndrept ățite la între ținere din partea victimei infrac țiunii.
(3) Acțiunea penal ă se pune în mi șcare la plângerea prealabil ă a persoanei v ătămate.
(4) Fapta nu se pedepse ște dacă, înainte de terminarea urm ăririi penale, inculpatul î și îndepline ște obligațiile.
(5) Dacă, până la rămânerea definitiv ă a hotărârii de condamnare, inculpatul î și îndepline ște obligațiile, instan ța dispune, dup ă
caz, amânarea aplic ării pedepsei sau suspendarea execut ării pedepsei sub supraveghere, chiar dac ă nu sunt îndeplinite condi țiile
prevăzute de lege pentru aceasta.
Noțiune
A. Varianta tip
săvârșirea de către persoana care are obliga ția legală de întreținere, față de cel
îndreptățit la întreținere, a uneia dintre urm ătoarele fapte: a) p ărăsirea, alungarea sau
lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferin țe fizice sau morale; b) neîndeplinirea, cu
rea-credin ță, a obliga ției de între ținere prev ăzute de lege; c) neplata, cu rea-credin ță,
timp de 3 luni, a pensiei de între ținere stabilite pe cale judec ătorească.
B. Varianta asimilat ă
neexecutarea, cu rea-credin ță, de către cel condamnat, a presta țiilor periodice sta-
bilite prin hot ărâre judec ătorească, în favoarea persoanelor îndrept ățite la între ținere
din partea victimei infrac țiunii.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la raporturile ce presupun obliga ția de între ținere
între membrii familiei;
obiectul material: nu are.
432 Drept penal. Partea special ă
1.2. Subiectul
subiectul activ nemijlocit: orice persoan ă cu capacitate penal ă care are obliga ții legale de între-
ținere;
la forma asimilat ă, autorul este persoana cu capacitate penal ă obligată prin hotărâre judec ăto-
rească la presta ții periodice în favoarea persoanelor îndrept ățite la între ținere din partea
victimei infrac țiunii;
participația penală este posibil ă în toate formele; coautoratul este posibil dac ă toți subiecții
activi sunt debitori solidari ai obliga ției de între ținere, iar fapta nu îmbrac ă forma infrac țiunii
omisive proprii.
subiectul pasiv: persoana fizic ă, creditor al obliga ției de între ținere.
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material poate consta în:
părăsirea, alungarea sau l ăsarea fără ajutor a persoanei fa ță de care exist ă obligația legală de
întreținere, având ca efect expunerea acesteia la suferin țe fizice sau morale → nu este necesar
ca suferin țele să se fi produs efectiv;
neîndeplinirea, cu rea-credin ță, a obliga ției de între ținere prev ăzute de lege → obligația de
întreținere trebuie s ă fie prevăzută de lege, nefiind necesar s ă fie stabilit ă doar prin hot ărâre
judecătorească; îndeplinirea par țială a obligației semnific ă neîndeplinirea ei, neîndeplinire care
trebuie să aibă caracter de continuitate;
neplata, cu rea-credin ță, timp de 3 luni, a pensiei de între ținere stabilite pe cale judec ătorească
→ în acest caz, este vorba despre pensia de între ținere în sensul Codului civil, stabilit ă pe cale
judecătorească, nu despre o obliga ție de plat ă periodică stabilită cu titlu de daune materiale sau
morale; nu conteaz ă dacă s-a pus sau nu în executare silit ă hotărârea judec ătorească; neplata
parțială determin ă reținerea tipicit ății faptei; termenul de 3 luni curge de la data la care hot ă-
rârea judec ătorească a devenit executorie sau, în cazul efectu ării de plăți, de la data la care s-a
efectuat ultima plat ă a pensiei de între ținere; nu este necesar ca cele 3 luni s ă fie consecutive;
dacă debitorul are obliga ția de a pl ăƟ pensia de între ținere către mai multe persoane → se va
reține o pluralitate de infrac țiuni.
urmarea imediat ă: starea de pericol pentru rela țiile sociale privitoare la raporturile ce presupun
obligația de între ținere între membrii familiei;
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
1.4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă.
Abandonul de familie 433
2. Varianta asimilat ă
neexecutarea, cu rea-credin ță, de către cel condamnat, a presta țiilor periodice stabilite prin hot ă-
râre judec ătorească, în favoarea persoanelor îndrept ățite la între ținere din partea victimei in-
fracțiunii [art. 378 alin. (2) C. pen.];
premisa acestei situa ții constă în săvârșirea unei infrac țiuni în urma c ăreia victima a decedat, iar
instanța judecătorească a pronun țat o hotărâre prin care l-a obligat pe f ăptuitor la executarea
unor presta ții periodice în favoarea persoanelor îndrept ățite la între ținere din partea victimei
infracțiunii;
subiectul activ al acestei variante asimilate este persoana condamnat ă pentru s ăvârșirea unei
infracțiuni a cărei victim ă a decedat, persoan ă față de care instan ța a dispus obligarea la efec-
tuarea unor presta ții periodice; nu va fi re ținută săvârșirea infrac țiunii de abandon de familie în
variantă asimilată în caz de clasare, achitare ori renun țare la aplicarea pedepsei;
elementul material al variantei asimilate const ă în neexecutarea, cu rea-credin ță, de către cel
condamnat a presta țiilor periodice stabilite prin hot ărâre judec ătorească; se va reține săvârșirea
infracțiunii de abandon de familie în variant ă asimilată și în cazul neexecut ării unei singure
prestații periodice.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire și tentativa sunt posibile, dar ne incriminate la faptele comisive;
fapta se consum ă în momentul p ărăsirii, alung ării, lăsării fără ajutor; odat ă cu prima omisiune referi-
toare la îndeplinirea obliga țiilor de între ținere, epuizându-se fie prin îndeplinirea obliga ției, fie prin
condamnarea definitiv ă; la expirarea celor trei luni de neplat ă, epuizându-se la momentul relu ării
plății sau al condamn ării definitive.
III. PEDEAPSA
abandonul de familie se pedepse ște cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amend ă;
cauza special ă de nepedepsire: fapta nu se pedepse ște dacă, înainte de terminarea urm ăririi penale,
inculpatul î și îndepline ște obligațiile → procurorul va dispune clasarea.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare la plângerea prealabil ă a persoanei v ătămate;
răspunderea penal ă poate fi înl ăturată numai prin retragerea plângerii prealabile, nu și prin împ ă-
carea părților;
dacă subiectul pasiv este un minor al c ărui reprezentant legal este f ăptuitorul, ac țiunea penal ă poate
fi pusă în mișcare și din oficiu.
434 Drept penal. Partea special ă
NB Dacă persoana v ătămată nu își retrage plângerea prealabil ă, iar inculpatul î și îndepline ște obli-
gațiile până la rămânerea definitiv ă a hotărârii de condamnare, instan ța va dispune amânarea
aplicării pedepsei sau suspendarea execut ării pedepsei sub supraveghere, chiar dac ă nu sunt
îndeplinite condi țiile prevăzute de lege pentru aceasta; dac ă inculpatul nu î și îndepline ște obli-
gația de între ținere în cursul judec ății, trebuie îndeplinite toate condi țiile prevăzute de lege pen-
tru amânarea aplic ării pedepsei, respectiv pentru suspendarea execut ării pedepsei sub supra-
veghere pentru ca instan ța să poată dispune o astfel de m ăsură; dacă inculpatul s ăvârșește în
termenul de supraveghere al abandonului de familie o nou ă infracțiune, indiferent de natura
acesteia, instan ța poate revoca suspendarea execut ării pedepsei sub supraveghere, conform
art. 96 C. pen.
FIȘA
NR. 71 NERESPECTAREA M ĂSURILOR PRIVIND
ÎNCREDIN ȚAREA MINORULUI
Sediul materiei: art. 379 C. pen.
Art. 379. Nerespectarea m ăsurilor privind încredin țarea minorului. (1) Reținerea de c ătre un părinte a copilului s ău
minor, fără consimțământul celuilalt p ărinte sau al persoanei c ăreia i-a fost încredin țat minorul potrivit legii, se pedepse ște cu
închisoare de la o lun ă la 3 luni sau cu amend ă.
(2) Cu aceea și pedeapsă se sancționează fapta persoanei c ăreia i s-a încredin țat minorul prin hot ărâre judec ătorească spre creștere
și educare de a împiedica, în mod repetat, pe oricare dintre p ărinți să aibă legături personale cu minorul, în condi țiile stabilite de
părți sau de către organul competent.
(3) Acțiunea penal ă se pune în mi șcare la plângerea prealabil ă a persoanei v ătămate.
Noțiune
A. Varianta tip
reținerea de c ătre un părinte a copilului s ău minor, f ără consimțământul celuilalt
părinte sau al persoanei c ăreia i-a fost încredin țat minorul potrivit legii.
B. Varianta asimilat ă
fapta persoanei c ăreia i s-a încredin țat minorul prin hot ărâre judec ătorească spre
creștere și educare de a împiedica, în mod repetat, pe oricare dintre p ărinți să aibă le-
gături personale cu minorul, în condi țiile stabilite de p ărți sau de c ătre organul com-
petent.
I. STRUCTURA INFRACȚIUNII
1. Varianta tip
1.1. Obiectul
obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la cre șterea și educarea copiilor;
obiectul material: nu are, în principiu.
1.2. Subiectul
subiectul activ: părintele copilului minor sau persoana c ăreia i s-a încredin țat minorul prin hot ărâre
judecătorească spre creștere și educare;
participația penală este posibil ă în toate formele: coautoratul este posibil doar dac ă toți partici-
panții au calitatea cerut ă de lege; complicitatea și instigarea nu sunt condi ționate de existen ța
calității cerute de lege.
subiectul pasiv: minorul și părintele împiedicat s ă-și exercite drepturile și să-și îndeplineasc ă obliga-
țiile părintești.
436 Drept penal. Partea special ă
1.3. Latura obiectiv ă
elementul material: reținerea copilului minor de c ătre părintele care îl avea în grij ă după expirarea
duratei de timp stabilite prin hot ărâre judec ătorească;
NB Dacă fapta se comite prin r ăpire → se va reține concursul între infrac țiunea de nerespectarea
măsurilor privind încredin țarea minorului și cea de lipsire de libertate în mod ilegal.
urmarea imediat ă: starea de pericol pentru cre șterea și educarea minorului;
legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
1.4. Latura subiectiv ă
intenție directă sau indirect ă.
2. Varianta asimilat ă
fapta persoanei c ăreia i s-a încredin țat minorul prin hot ărâre judec ătorească spre creștere și edu-
care de a împiedica, în mod repetat, pe oricare dintre p ărinți să aibă legături personale cu mino-
rul, în condi țiile stabilite de p ărți sau de c ătre organul competent [art. 379 alin. (2) C. pen.];
subiectul activ nemijlocit este, în cazul variantei asimilate, persoana c ăreia i s-a încredin țat
minorul prin hot ărâre judec ătorească spre creștere și educare;
elementul material al variantei asimilate const ă în împiedicarea, în mod repetat, a oric ăruia
dintre părinți, de a avea leg ături personale cu minorul, caracterul repetat neînsemnând neap ă-
rat succesiv.
II. FORMELE INFRACȚIUNII
actele de preg ătire și tentativa sunt posibile, dar neincriminate;
în forma tip, infrac țiunea se consum ă în momentul realiz ării faptei tipice;
în forma de baz ă, nerespectarea m ăsurilor privind încredin țarea minorului este o infrac țiune conti-
nuă care se epuizeaz ă în momentul încet ării reținerii copilului minor;
în varianta asimilat ă, pentru consumarea infrac țiunii este necesar ca actele de împiedicare s ă aibă
caracter repetat; fapta se epuizeaz ă la data încet ării activității infracționale.
III. PEDEAPSA
nerespectarea m ăsurilor privind încredin țarea minorului se pedepse ște cu închisoare de la o lun ă la
3 luni sau cu amend ă.
IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
acțiunea penal ă se pune în mi șcare la plângerea prealabil ă a persoanei v ătămate;
răspunderea penal ă este înlăturată prin retragerea plângerii prealabile a persoanei v ătămate.
Bibliografie general ă
1. George Antoniu, Tudorel Toader (coordonatori), Bogdan Nicolae Bulai, Costic ă Bulai, Constantin
Duvac, Ioan Griga, Ion Ifrim, Gheorghe Ivan, Const antin Mitrache, Ioan Molnar, Ilie Pascu, Viorel Pa șca,
Ovidiu Predescu , Explicațiile noului Cod penal. Vol. I (Articolele 1-52), Ed. Universul Juridic, Bucure ști,
2015;
2. George Antoniu, Tudorel Toader (coordonatori) , Tudor Avrigeanu, Alexandru Boroi, Versavia
Brutaru, Bogdan-Nicolae Bulai, Costic ă Bulai, Ștefan Dane ș, Constantin Duvac, Mioara-Ketty Guiu, Ion
Ifrim, Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Ioan Molnar, Ion Ristea, Constantin Sima, Vasile Teodorescu, Ioana Vasiu, Adina Vl ășceanu , Explicațiile noului Cod penal. Vol. II (Articolele 53-187),
Ed. Universul Juridic, Bucure ști, 2015;
3. George Antoniu (coordonator), Constantin Duvac, Daniela Iuliana L ămășanu, Ilie Pascu, Constantin
Sima, Tudorel Toader, Ioana Vasiu , Explicații preliminare ale noului Cod penal. Vol. III (Articolele
188-256), Ed. Universul Juridic, Bucure ști, 2013;
4. George Antoniu, Costic ă Bulai , Dicționar de drept penal și procedur ă penală, Ed. Hamangiu,
București, 2011;
5. Matei Basarab, Viorel Pa șca (coordonatori), Gheorghi ță Mateuț, Constantin Butiuc , Codul penal
comentat. Vol. I. Partea general ă, Ed. Hamangiu, Bucure ști, 2007;
6. Matei Basarab, Viorel Pa șca (coordonatori), Gheorghi ță Mateuț, Tiberiu Medeanu, Constantin
Butiuc, Mircea B ădilă, Radu Bodea, Petre Dungan, Valentin Miri șan, Ramiro Manca ș, Cristian Mihe ș
,
Codul penal comentat. Vol. II. Partea special ă, Ed. Hamangiu, Bucure ști, 2008;
7. Corneliu Bîrsan , Convenția european ă a drepturilor omului. Comentariu pe articole. Vol. I. Drep-
turi și libertăți, Ed. All Beck, Bucure ști, 2005;
8. Sergiu Bogdan, Doris Șerban, George Zlati , Noul Cod penal. Partea special ă. Analize, explica ții,
comentarii. Perspectiva clujean ă, Ed. Universul Juridic, Bucure ști, 2014;
9. Alexandru Boroi , Drept penal. Partea general ă (conform noului Cod penal), ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck,
București, 2014;
10. Alexandru Boroi , Drept penal. Partea special ă (conform noului Cod penal) , ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck,
București, 2014;
11. Alexandru Boroi, Ion Rusu, Angelica Chiril ă, Gina Livioara Goga, Alina Dumitrache, Minodora-Ioana
Bălan-Rusu , Practică judiciară în materie penal ă. Drept penal. Partea special ă, Ed. Universul Juridic,
București, 2014;
12. Costică Bulai, Bogdan N. Bulai , Manual de drept penal. Partea general ă, Ed. Universul Juridic,
București, 2007;
13. Radu Chiri ță, Convenția european ă a drepturilor omului. Comentarii și explicații, vol. II, Ed. C.H. Beck,
București, 2007;
14. Traian Dima , Drept penal. Partea general ă, ed. a 3-a, Ed. Hamangiu, Bucure ști, 2014;
15. Vasile Dobrinoiu, Norel Neagu , Drept penal. Partea special ă (conform noului Cod penal), Ed. Uni-
versul Juridic, Bucure ști, 2014;
438 Bibliografie general ă
16. Vasile Dobrinoiu, Ilie Pascu, Mihai Adrian Hotca, Ioan Chi ș, Mirela Gorunescu, Costic ă Păun,
Maxim Dobrinoiu, Norel Neagu, Mircea Constantin Sinescu , Noul Cod penal comentat. Vol. II. Partea
specială, Ed. Universul Juridic, Bucure ști, 2012;
17. Vintilă Dongoroz , Drept penal. Partea general ă, București, 1939;
18. Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai,
Rodica St ănoiu, Victor Ro șca, Explicații teoretice ale Codului penal român. Partea special ă, vol. III,
Ed. Academiei, Bucure ști, 1971;
19. Petre Dungan, Tiberiu Medeanu, Viorel Pa șca, Drept penal. Partea special ă, vol. I și II, Ed. Uni-
versul Juridic, Bucure ști, 2013;
20. Adrian Mihai Hotca, Radu Sl ăvoiu, Noul Cod penal și Codul penal anterior. Adnot ări, situații
tranzitorii, nout ăți, Ed. Universul Juridic, Bucure ști, 2014
21. Octavian Loghin, Tudorel Toader , Drept penal român. Partea special ă, Casa de Editur ă și presă
„Șansa” SRL, Bucure ști, 1998;
22. Constantin Mitrache, Cristian Mitrache , Drept penal român. Partea general ă, conform noului
Cod penal, Ed. Universul Juridic, Bucure ști, 2014;
23. Vasile Papadopol, Mihai Popovici , Repertoriu alfabetic de practic ă judiciară în materie penal ă pe
anii 1969-1975, Ed. Științifică și Enciclopedic ă, București, 1977;
24. Vasile Papadopol, Mihai Popovici , Repertoriu alfabetic de practic ă judiciară în materie penal ă pe
anii 1976-1980, Ed. Științifică și Enciclopedic ă, București, 1981;
25. Vasile Papadopol, Ștefan Dane ș, Repertoriu de practic ă judiciară în materie penal ă pe anii
1981-1985, Ed. Științifică și Enciclopedic ă, București, 1988;
26. Vasile Papadopol, Doru Pavel , Formele unit ății infracționale în dreptul penal român, Casa de
Editură și Presă „Șansa”, Bucure ști, 1992;
27. Ilie Pascu, Petre Buneci , Noul Cod penal. Partea general ă și Codul penal. Partea general ă în
vigoare. Prezentare comparativ ă, Ed. Universul Juridic, Bucure ști, 2010;
28. Ilie Pascu, Vasile Dobrinoiu, Traian Dima, Mihai Adrian Hotca, Costic ă Păun, Ioan Chi ș, Mirela
Gorunescu, Maxim Dobrinoiu , Noul Cod penal comentat. Partea general ă, ed. a 2-a, Ed. Universul Juridic,
București, 2014;
29. Voicu Pușcașu, Noul Cod penal comentat, Ed. Hamangiu, Bucure ști, 2014;
30. Constantin Sima , Drept penal. Partea general ă, vol. I și II, Ed. Hamangiu, Bucure ști, 2015;
31. Florin Streteanu , Concursul de infrac țiuni, Ed. Lumina Lex, Bucure ști, 1999;
32. Florin Streteanu , Tratat de drept penal. Partea general ă, vol. I, Ed. C.H. Beck, Bucure ști, 2008;
33. Grigore Gr. Theodoru , Tratat de Drept procesual penal, ed. a 3-a, Ed. Hamangiu, Bucure ști, 2013;
34. Tudorel Toader , Drept penal român. Partea special ă, Ed. Hamangiu, Bucure ști, 2007;
35. Tudorel Toader (ed.) , Noul Cod penal. Noul Cod de procedur ă penală – legile de punere în apli-
care, corela ții cu vechile reglement ări, legisla ție conexă, hotărâri C.E.D.O., Ed. Hamangiu, Bucure ști,
2015;
36. Tudorel Toader, Maria-Ioana Michinici, Anda Cri șu-Ciocânt ă, Mihai Dunea, Ruxandra R ăducanu,
Sebastian R ădulețu, Noul Cod penal. Comentarii pe articole, Ed. Hamangiu, Bucure ști, 2014;
37. Mihail Udroiu, Drept penal. Partea general ă, ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck, Bucure ști, 2015;
38. Mihail Udroiu, Drept penal. Partea special ă, ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck, Bucure ști, 2015;
39. Maria Zolyneak , Drept penal. Partea general ă, vol. II, Ed. Funda ției „Chemarea”, Ia și, 1992.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Fișe de drept penal [615154] (ID: 615154)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.