Fisa de Conflict

=== c98c07bb4c5ac19a8c79034fcef742a1ce559370_430031_1 ===

Universitatea din București

Facultatea de Istorie

Specializarea:

Fișă de conflict: Blocada Berlinului

(24 iunie 1948 –11 mai 1949)

Nume și Prenume………………………………

București , 2017

CUPRINSUL FIȘEI DE CONFLICT

Cuprins…………………………………………………………………………………2

Secțiunea I. Evaluarea profilului actorilor implicați în conflict..3

§1. Indicatori economici

§2. Indicatori sociali

§3. Indicatori politici

Sectiunea a II-a Analiza comportamentului actorilor implicați în conflict în termenii regiunii în care acesta se dezvoltă …………..5

§1. Dimensiunea geopolitică a conflictului

Secțiunea a III-a Registrul de cauzalitate asociat conflictului în termeni de lungă și scurtă durată…………………………………5

§1. Analiza inamiciției

§2. Studiul conjuncturii

Secțiunea a IV-a Descrierea și analizarea etapelor conflictului , , elementele sistemice care potențează sau nu conflictul ……………………………………………………………………………………………..6

§1. Analiza etapelor derulării conflictului

§2. Comportarea puterilor regionale și a terților în activarea sau dezactivarea acestora

Secțiunea a V-a Procesele decizionale interne care susțin conflictul ……………………………………………….………….8

Concluzii……………………………………………………………………………..10

Bibliografie………………………………………………………………………….11Anexe………………………………………………………………………………….12

SECȚIUNEA I

EVALUAREA PROFILULUI ACTORILOR IMPLICAȚI ÎN CONFLICT

§1. Indicatori economici

Mai puțin devastată decât Europa răsăriteană, Europa occidentală a plătit totuși un greu tribut celui de-al Doilea Război Mondial. Importante distrugeri materiale impun un efort considerabil de reconstrucție. Mai ales orașele și axele de comunicație au fost afectate de bombardamente, uzinele în schimb, au fost mai puțin atinse. Astfel, potențialul industrial al Germaniei nu a scăzut decât cu 30%, în timp ce orașele ei sunt în majoritate câmpuri de ruine, și ce cvasi-totalitatea podurilor peste Rin, Weser, Main, Dunăre sunt distruse.În Germania, inflația este de o asemenea natură încât veritabila monedă de schimb sunt țigările americane.

În urma unui anunț din martie 1948, toate guvernele în funcție au aprobat extinderea planului Marshall în Germania, mișcare care includea și fuziunea economică a zonelor de ocupație.

Sub umbra ostilă a diplomației sovieticilor, care au declarat că nu vor lua în considerare rezultatul negocierilor, reprezentanții SUA, Franței și Marii Britanii, împreună cu națiunile Benelux stabilesc în 1953 Acordul de la Londra care stabilea soarta datoriilor de război ale Germaniei. În conformitate cu acesta suma de rambursat a fost redusă cu aproximativ 50%, adică în jur de 15 miliarde de mărci pe parcursul a 30 de ani, o sumă ce nu punea dificultăți economiei germane în continuă creștere. De altfel, influența umanitară a SUA s-a concretizat pentru Germania în 1946 în 468 milioane de dolari. Veștile nu erau atât de bune în acordurile de la Postdam din în urma cărora se urmărea dezmembrarea uzinelor cu titlu de despăgubiri și decartelizarea industriei. Desigur, există o cifră a cuantumului despăgubirilor de război și din partea sovieticilor 20 de miliarde de dolari ca reparații, din care jumătate să revină exclusiv Uniunii Sovietice.

§2. Indicatori sociali

Frământările sociale sunt prezente în Germania cu aceleași tente ca în întreaga Europă. Își fac loc pregnant în starea de anarhie locală o serie de infracțiuni ca tâlhăria, prostituția, subnutriția. Somajul nu permitea populației să poată să ia o viață de la început, deși anul 1948 era văzut ca ora zero în ilustratele vremii.

Printre nevoile primordiale ale unui stat se înumără moneda și un sistem de legi, nevoi care sunt treptat satisfăcute pentru Germania, aflată în reconstrucție pe toate planurile, când intră în vigoare noi legi în 20 iunie 1948 și marca germană ia loc monedei de ocupație.

Stalin dorea însă și un troc: demilitarizarea Germaniei în schimbul reunificării.

§3. Indicatori politici

După capitularea celui de-al III-lea Reich, pe 8 mai 1945, Germania dispare ca stat: suveranitatea țării trece în mâinile aliaților, care constituie patru zone de ocupație. Heny Kissinger descrie în Diplomația: obiectivele aliaților divergente ce au făcut greu de umplut vidul de putere. Churchill urmărea să prevină dominația Uniunii Sovietice asupra Europei Centrale. Stalin vroia să fie plătit în monedă teritorială pentru victorile militare sovietice și suferințele eroice ale poporului rus. Între anii 1945 și 1949 se consemnează nașterea republicii federale a Germaniei.

SECȚIUNEA A II-A ANALIZA COMPORTAMENTULUI ACTORILOR IMPLICAȚI ÎN CONFLICT ÎN TERMENII REGIUNII ÎN CARE ACESTA SE DEZVOLTĂ

§1. Dimensiunea geopolitică a conflictului

În contextul sfârșitului celui de-al Doilea Război Mondial Germania a fost divizată în zone de ocupare, -fapt precursor al ridicării zidului berlinului- Statele Unite, Marea Britanie, Uniunea Sovietică și Franța fiind responsabile în anumite sectoare de ocupație cu acceptarea capitulării naziștilor și restabilirea ordinii. Uniunea Sovietică a ocupat estul, iar celelalte puteri aliate vestul Germaniei. În aceeași logică a fost realizată și segmentarea capitalei, orașul fiind împărțit în patru sectoare de ocupație. În zonele administrate de puterile occidentale trăiau 2,25 milioane de locuitori, iar forțele militare totalizau 11.000 de oameni (6.500 de americani). Pentru a asigura supraviețuirea locuitorilor, peste 30.000 de tone de alimente, materiale de construcții și alte bunuri de consum erau aduse în zona vestică a orașului, care era preponderent industrializată și nu putea oferi resursele necesare.

SECȚIUNEA A III-A REGISTRUL DE CAUZALITATE ASOCIAT CONFLICTULUI ÎN TERMENI DE LUNGĂ ȘI SCURTĂ DURATĂ

§1. Analiza inamiciției și studiul conjuncturii

Uniunea Sovietică a folosit marca germană reformată drept ocazie pentru inițierea blocadei împotriva Berlinului de Vest(deja de la 20 martie 1949, singura metodă de plată era marca germană Deutsche Mark în loc de fosta Reichsmark). Pe 24 iunie 1948, URSS a întrerupt căile de acces din Berlinul de Vest spre zonele vestice ale Germaniei. Simultan, autoritășile din est au oprit furnizarea cu energie electrică, determinând fabricile să-și oprească lucrul.

Singura salvare și singurul mod de a primi ajutoare și alimente era pe calea aerului. La 26 iunie1948 a fost înființată cea mai mare companie de transport aerian. Astfel, până în mai 1949, au fost primite în Berlinul de Vest mai mult de 1,7 milioane de tone de ajutoare. În jurul anului 1949, Uniunea Sovietică a realizat că metoda blocadei are dezavantajele ei și că nu are sorți de izbândă.

Pe 4 mai 1949 a avut loc la New York a avut loc acordul dintre U.R.S.S. și cele patru Mari Puteri. În urma acestuia, blocada a fost încheiată pe 12 mai.

SECȚIUNEA A IV- A DESCRIEREA ȘI ANALIZAREA ETAPELOR CONFLICTULUI , ELEMENTELE SISTEMICE CARE POTENȚEAZĂ SAU NU CONFLICTUL

§1. Analiza etapelor derulării conflictului și comportarea marilor puteri

De la 17 iulie la 2 august, 1945, Puterile Aliate victorioase au ajuns la o înțelegere în cadrul Conferinței de la Potsdam, asupra soartei Europei postbelice, împărțind Germania învinsă în patru zone de ocupație (întărind, astfel, principiile Conferinței de la Ialta), și împărțind și orașul Berlin în patru zone, denumite, apoi, Berlinul de Est și Berlinul de Vest. Sectoarele francez, american și britanic constituiau o enclavă în zona de ocupație sovietică și, prin urmare, un punct de acumulare a tensiunilor corespunzătoare prăbușirii alianței occidentale cu Uniunea Sovietică din timpul războiului.

§2. Comportarea puterilor regionale și a terților în activarea sau dezactivarea acestora

Sintetic, Germania a determinat prin cele două războaie mondiale distrugerea sistemului politic internațional global dominat de statele europene occidentale și instituirea unui sistem politic internațional global sau mondial, structurat pe principiul duopolului, a bipolarității superputerilor americană și sovietică.

Anul 1949 nu este doar anul crizei Berlinului, ci și al marii coaliții dintre Statele Unite și statele Europei occidentale, coaliție ce amintește de aceea din războiul împotriva lui Hitler. Europenii au pretenții. Încă din 1947, francezii, dornici să împiedice reapariția pericolului german , au obținut din partea britanicilor , prin Tratatul de la Dunkerque, alinața ce le lipsise atât de tare în 1914 și în perioada interbelică. Pericolul german e încă posibil, desigur, dar nu actual. Când Beneluxul se alătură celor două democrații occidentale prin Tratatul de la Bruxelles, pretextul îl reprezintă tot pericolul german. Dar amenințarea sovietică este și ea resimțită. Pe baza organizații Tratatului de la Bruxelles se înființează un început de structură militară. Mijloacele nu răspund însă nevoilor. Nicio apărare cât de cât serioasă nu este de conceput fără Statele Unite. La apelul europenilor, Senatul American votează rezoluția Vandenberg care autorizează administrația să negocieze un tratat de alianță.

Pe această bază se semnează la 4 aprilie 1949 Tratatul de la Washington care instituie Alianța Nord-Atlantică și oferă europei occidentale o garanție din partea Statelor Unite. Un an mai târziu, alianța este extinsă la Grecia și la Turcia. Din acest moment, între Statele Unite și Europa occidental se dezvoltă o legătură care va fi o mare reușită. Ea și debutează de altfel printr-un success: la o lună de la semnarea tratatului, rușii pun capăt blocadei Berlinului, în ciuda faptului că Republica Federală a Germaniei a fost înființată cu doar câteva zile înainte. Uneori, alianța va avea tendința să se prezinte drept o cale spre unitatea Europei(…) Anul 1949 este și anul creării unui stat german în Vest, înzestrat cu o lege fundamentală democratică și inteligent concepută. Reforma monetară structura democratică, climatul de început al războiului rece au fost incredientele a ceea ce s-a numit miracolul german.

SECȚIUNEA A V-A PROCESELE DECIZIONALE INTERNE CARE SUSȚIN CONFLICTUL

În ciuda vârstei înaintate (în 1946 împlinise 70 de ani), Konrad Adenauer a condus munca de reconstrucție a creștin-democrației germane, mișcare interzisă în timpul dictaturii hitleriste. În anul 1949, la vârsta de 73 de ani, a fost ales în funcția de cancelar al Republicii Federale Germania – primul după cel de-al doilea război mondial.Luase în serios remarca lui Churchill:,, Germanii sunt întotdeauna ori la beregata cuiva, ori la picioarele cuiva‘‘(…) Cu cât rușii fixau mai tare Cortina de Fier, cu atât aliații erau mai zeloși în crearea statului vest-german.(…)Adenhauer a blocat planurile social-democrate de naționalizare generală a industriei germane , care avuseseră inițial sprijinul britanicilor. Respingând Planul Marshall pentru Germania de Est, rușii i-au făcut lui Adenhauer o dublă favoare: l-au subminat pe Jakob Kaiser, liderul de sindicat creștin-democrat și principalul său rival în partid, și au făcut posibilă dezvoltarea economică separată a Germaniei de Vest de care Adenhauer avea nevoie pentru scopurile sale pe termen lung . Căci el recunoștea , chiar și în această etapă timpurie , că Franța nu avea să consimtă niciodată la crearea unor State Unite ale Europei care să includă o Germanie dominantă, cu o bază industrială nedivizată și cu toți cei 80 de milioane de oameni ai săi . Rușii au fost adevărați creatori ai Germaniei lui Adenhauer prin politica lor de a menține Germania divizată, iar mișcările lor succesive pentru a intensifica Războiul Rece în anii 1947-1948 au accelerat formarea statului vest-german. Adenhauer a susținut de formă reunificarea , atunci și mai târziu , așa cum se presupunea în mod convențional că trebuia să facă orice german. În realitate însă, a vrut s-o mențină divizată, iar rușii i-au făcut acest serviciu.

CONCLUZII

Lucrarea sintetizează informații absolut necesare pentru înțelegerea fenomenului celui mai important moment al Războiului Rece după unii autori .. De asemenea, în acestă lucrare au fost tratate succint etapele Blocadei Berlinului cu incidență deosebită asupra politicii și diplomației continentului european. Nu trebuie neglijat nici rolul Istoriei postbelice de a ajuta la înțelegerea Istoriei Relațiilor Internaționale și, totodată, la înțelegerea fenomenelor geopolitice din zilele noastre.

BIBLIOGRAFIE

Henry Kissinger, Diplomația, Editura Bic All, 2007.

Jean Marie Le Breton, Măreția și destinul bătrânei Europe 1492-2004, Editura Humanitas 2006, p.229.

Pierre Milza, Serge Berstein, Istoria secolului XX 1945-1973- lumea între război și pace, Editura All 1998.

Paul Johnson, O istorie a lumii moderne 1920-2000, Editura Humanitas, 2005.

Vasile Sorin Curpăn, Tratat de diplomație , Vol. IV, Editiura Studis, Iași, 2013.

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/blocada-berlinului-prima-criza-razboiului-rece.

http://www.deutschegeschichten.de/zeitraum/themaplus.asp?KategorieID=1004&InhaltID=1566&Seite=2.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Konrad_Adenauer.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Blocada_Berlinului#Disputa_legat.C4.83_de_Berlin

ANEXA NR.1 LA Fișă de conflict: Blocada Berlinului(1948–1949)

ANEXA NR.2 LA Fișă de conflict: Blocada Berlinului(1948–1949)