Firul Textil In Arta Moderna Si Contemporana

CUPRINS

ARGUMENT

Proiectul meu de licență “Cercetare asupra simbolisticii “Firul Ariadnei” in lumea contemporană în design textil” dorește să redea semnificațiile firului ca și reper de revenire la bazele elementului de limbaj plastic:linia. Astfel tot procesul va investiga urmele firului ca linie continuă.

La fel ca și în legenda Ariadnei: fiica lui Minos, regele Cretei unde numele său, de origine Ariagne care inseamnă “pură”, “ sfantă” , iar celalalt nume este Aridela inseamnă “cea luminoasă”. Tradițiile concordă asupra unui singur aspect: îndrăgostită de Tezeu, Ariadna l-a ajutat să ajungă în centrul labirintului, unde era închis Minotaurul. Dificultatea traseelor încâlcite ale labirintului nu constau atât în a ajunge în centru, cât în a găsi calea de ieșire. Ariadna, care torcea atunci când Tezeu a venit la ea, i-a dat firul său, sfătuindu-l să lege un capăt la intrare și să păstreze celălalt capăt; urmându-l în sens invers, avea să regăsească ieșirea.

Potrivit altei versiuni, Ariadna însăși l-a însoțit pe Tezeu în interiorul labirintului, luminându-i calea cu diadema ei, pe care o primise de la sotul ei, Dionysos ca dar de nuntă. După ce Tezeu a ucis Minotaurul și i-a salvat pe tinerii atenieni, a ridicat ancora în timpul nopții, pornind către Atena. Ariadna l-a urmat pe corabie. Cei doi au ancorat pe insula Dia, potrivit celei mai cunoscute versiuni a mitului, aici a părăsit-o Tezeu, plecând către Atena cu corăbiile pe când ea era cufundată într-un somn profund.

Dupa cum am observat mai sus firul are o mare importantă deoarece datorita lui Ariadna a reusit sa gasească drumul înapoi si a putut sa ii salveze viata , având o asemenea importantă firul devine reperul acestui proiect ca simbol al întoarcerii, regăsirii, a vieții, al inițierii.Am ales ca formă de reprezentare cercul deoarece atunci când ești într-un dedal (labirint, încurcătură, învalmășală) intervine sentimentul de panică deoarece te învârți în cerc, iar mintea îți este blocată. Nereușind să mai vezi calea de iesire fiind la fel și în viața de zi cu zi, unde ne batem de grija zilei de maine. Doresc ca toate cercurile să fie văzute ca o lume încâlcită asemenea unui ghem de ață, dar în care trăiește speranța și găsirea firului.

Ca si mod de reprezentare a proiectului am pornit de la tehnica maclame care este o tehnica de înnodare a firelor de ață, care a fost gasit ca nod decorativ pe un basorelief aserian datând din prin 850 Î.Hr. Renăscut în secolul al XIX-lea în întreaga Europă .În realizarea acestei tehnici vreau să folosesc lâna deoarece are o încărcătură simbolică dar și tradițională, iar in locul diademei Ariadnei, care îi lumina calea lui Tezeu, am ales sa folosesc leduri de lumina care să lumineze calea spre ieșire.

Ca repere de inspirație am ales artista Sheila Hicks care este una dintre cele mai reprezentative artiste textile din secolul al-XX lea. Ea folosește ca material de lucru: lâna, fir de matase, bumbac etc. Fiind o artistă desavârșită în arta texilă m-a determinat să o aleg ca punct de pornire deoarece m-a inspirat modalitatea ei de lucru prin curățenia tehnicii, simplitatea si creativitatea ei.

În concluzie,proiectul diplomei mele de licență reprezintă simplitatea unui singur fir de ață, dar de care a atârnat viața unui om, adică a lui Tezeu, care la rândul lui ucigând Minotaurul a salvat viața atenienilor, acest fir fiind un lucru atat de comun, dar totuși esențial în care a constat salvarea lui.

CAPITULUL I. SIMBOLISTICA FIRULUI ȘI A LINIEI CA ELEMENT PLASTIC

SIMBOLISTICA FORMEI ȘI ORNAMENTICA

Stilul ornamental în compoziția lui Alexandre Spaltzconstă în forma obiectului pe care ornamentiază prin folosirea elementelor decorative din natură. El folosea figuri geometrice, cercuri mici, romburi,linii drepte sau curbe. Reproducerea ornamentală mergea spre animale,plante,figure, chiar și ființe umane.

În cea mai mare parte observăm folosirea elementelor vegetale ale plantelor. El foloște elemente decorative din natura, elemente realiste care există reprezentate cu modificările care țin de consecințele epocii:situația politică, cea religioasă și desigur influențe străine.

Ficare ornament reprezentă aceleași teme, dar într-o maniera bine particularizată fiind în același timp special, dar diferite una fata de cealaltă. Oamenii de obicei aleg elemente simpliste care adoptă ordinea cronologică,istoria în clasamentul obiectelor reprezentate în carte.Literele ornate,miniaturile cu text sunt niște obiecte reproduse de artă autentice. Formele geometrice sunt des gasite în arhitectura, sculptură dar și pe partea de feronerie.

Ca element de limbaj plastic am ales să folosesc cercul deoarece este simbolul ciclului ceresc, al revoluților planetare. Forma de cerc provine de la sferă care are ca însemnătate oul lumii, deci este simbolul absolutului, al vieții. Dacă luăm simboloistica din punct de vedere anatomic, capul omului desenat grafic ne dă un cerc închis simbolizând perfecțiunea, întregimea. Iar din punct de vedere creștin sugerează eternitatea, reprezentată print trei cercuri unite care reprezinta Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.

În trecut cercurile reprezentau protecție, dar în același timp și perfecțiune. De aceea erau reprezentate sub forma de inel, brățară, colier, brâu, coroană. In cultul grec, zeii purtau coronițe aurite simbol al puterii și al înțelepciunii.

În cultura românească cercurile sunt asociate Soarelui, cerului și al Pământului. Viața însăși constă într-un cerc perfect prin frumusețea clipelor de azi, cât și ale celor de mâine, fiind o formă fără margini și unghiuri ceea ce înseamnă blândețe, bunatate.

Eu am ales această formă de reprezentare deoarece viața e complicată și de multe ori ne învârtim în cerc, nu mai știm să ne bucuram de lucruri mărunte, uităm să trăim, ne pierdem propria identitate, suntem prea preocupați de grija zilei de mâine. Iar cercul simbolizează cu exactitate cele spuse mai sus, viața ar trebui să fie perfecta, dar noi uităm de simbolistica acestei forme geometrice și ne pierdem în frumusețea vieții, învârtindu-ne continuu și nevăzând calea de evadare.

În literetură, scriitori folosesc cuvântul cerc drept metaforă, pe care o găsim în poezia „Crăiasa din povești” de Mihai Eminescu unde apare imaginea cercului ca reflexie a vieții : Ca să vadă-un chip se uită/ Cum aleargă apa-n cercuri,/ Căci vrăjit de mult e lacul/ De-un cuvânt al Sfintei Miercuri . Folosește locuțiunea abverbială „în cercuri” pentru a accentua eternitatea coborâtă în lume. Frumuzețea vieții este reprezentată ca reflexie nemărginită în lac, unde datorită acestei forme geometrice simple găsim frumusețea dăinuind pe veci.

Simbolul formelor rotunde se regăsesc peste tot încă din cele mai vechi timpuri, fiind o formă destul de simplistă, dar cu o încărcătură și însemnătate mare. Dacă ne uitam în jurul nostru și stăm să analizăm ceea ce obsevăm și o să vedem că suntem înconjurați de cercuri, fie într-o forme simplă, fie într-una compusă. Viața este însăși cercul care poate fi privit ca unul pozitiv, dar și cu aspecte negative dacă nu știm să îi vedem frumusețea prin simplitatea formei; e alegerea noastră dacă ii gasim o rezolvare frumoasă de a-l încadra în viața noastră sau de a ne pune piedici. Cercul are poartă de scăpare spre eternitate deoarece este însuși simbolul eternității.

1.2.SIMBOLISTICA MITULUI FIRULUI ARIADNEI

Atunci când vorbim de mitologia greacă, ne referim la una dintre mitologiile cele mai învecinate de izvoarele literare, dar și filozofice (Platon, Homer, Pindar), o mitologie care reflectă cruzimile sălbăticiei precivilizației , ionieni și dorieni , lipsa de lucruri morale în bătălia de organizare a vieții.

Creatorul Panteonului sugerează defectele umane: viclenia, egoismul, adulterul, crima, vanitatea ,trufia , lăcomia, mândriea, nedreptatea.Să ne raspundem la întrebarea de ce vrea să transmită toate aceste idei?Răspunsul din punctul meu de vedere, este că Panteonul a fost creat de om, deci a fost construit pentru el, acesta fiind templul zeilor, adică de aici reiese tot ce am deszvoltat mai sus. Fiind creat de om și nu de natură atrage toate acestea datorită felului nostru de a fi.

Scriitorul Isokrates (436-338 î.e.n) susținea că poeții Au istorisit asemenea poveștii despre zei , cum nu ar cuteza nimeni să rostească nici despre dușmani , căci ei le-au reproșat zeilor nu numai rapiri,adultere și acceptarea de plocoane de la oameni, ci și că s-ar fi înfruntat din carnea propriilor copii, că și-ar fi emasculat tații , că și-ar fi pus în lanțuri mamele precum și multe altele fărădelegi născocite pe seama lor.

Prin acest citat ceea ce vrea să sublinieze Isokrates este faptul că ineexistența calităților morale duce la ceva rău, la disperare.Zeii grecești sunt departe de idealismul susținut mai târziu de filozofia greacă, pentru că în miturile timpurii ei au puteri limitate adică mănâncă și beau din belșug,se înbolnăvesc, dorm,sunt răzbunători.

Viața unui om poate să fie plină de tentații așa cum era și cea a zeilor, numai că ei se foloseau de numele lor, profitau de puterea lor pentru a obține ceea ce voiau fără niciun sentiment de remușcare. Acest lucru, din păcate, încă se revarsă asupra oamenilor și în zilele noastre.

Miturile apar în societați primitive când nu au nici un scop artistic în sine, fiind absorbite de cultură, ca o materie primă a ei, în etapele istorice ulterioare, de consolidare a civilizatieiprin acest citit înțeleg partea de primitivitate a puterii în care zeii aveau puterea de a lua vieți fiind glorificați și respectați. Judecata morală lipsea din acea perioadă deoarece ei nu erau apreciați pentru faptele bune făcute, ci pentru puterea lor.

Aș începe prin documentația mea asupra a celor mai importante și legendare nume din mitologia greacă. O să încep cu numele de Ariadna care este personajul principal al licenței mele datorită ajutorului ei dat prin firul de ață. Având numele de origine Ariagne care inseamnă

“pură”, “ sfantă”; Fiind fiica regelui cretan Minos și a Pasiphaer, este una dintre cele mai cunoscute figuri legendare grecești.

În continuare as merge cu simolistica numelui lui Minos, care este fiul lui Zeus si al Europei și frate cu Rhadamanthus și Sarpedon.Legenda spune că pentru a stăpâni singur Creta, fără a mai împarți puterea cu fratii săi, Minos a cerut ajutorul lui Poseidon.Pentru a-și impresiona supușii, Minos cu ajutorul lui Poseidon a reusit să facă să iasă din apele marii un taur de o frumusețe neobișnuită. Prin urmare, Minos a devenit singurul rege al Cretei.Drept răsplată pentru ajutorul acordat Minos trebuia să ii sacrifice animalul lui Poseidon, promisiune de care nu s-a mai tinut reusind să atragă furia zeului. Poseidon îl pedepsește făcând taurul să devină furios și să își reverse mânia asupra întregii țari. Regele o avea ca soție pe Pasiphae și cu care avrea numeroși fii și fiice, drept urmare ea este infidelă și se îndragostește de taurul și o să fie împreună , iar drept rod al acestei iubiri neînțelese rezultă un copil monstruos jumătate om și jumătate taur numit Minotaur care este un adevărat blestem pentru atenienii care erau dați drept tribut acestuia.

Făcând ravagii, iar regele neputând să îi facă față, vine în ajutorul luiHeracles, care reușește să prindă monstrul (v.Heracles- prinderea taurului din Creta).

O altă mitologie legată de numele lui Minos este răzbunarea morții fiului său, Androgeos care a fost ucis în Atena. Există mai multe suspiciuni ale morții lui, dar una dintre ele zice că participând la Jocurile Panathenaic unde a luat toate premiile, a fost invitat să participe la alte în în onoarea lui Laios unde a căzut într-o ambuscadă întinsă de adversarii săi și își i-a viața. Drept răzbunare Minos aruncă șapte tineri atenieni ca și hrană Minotaurului. Cu ajutorul lui Theseus reușește să omoare Minotaurul și îi eliberiană pe atenieni de această faptă macabră.

O altă legendă legată de Minos este răzbunarea înpotriva regelui Cocalus.El îl pedepsește pe Daedalus, realizatorul labirintului, pentru complotarea sa cu Pasiphae, Minos a pornit o răzbunare împotriva lui Cocalus, care-l ascundea pe Daedalus. Această răzbunare îi aduce de data aceasta moartea lui Minos, fiind ucis.În timpul vieții sale, regele Minos a fost un bun organizator, conducător până la răsfrângerea propriei furii. Dupa moarte, se spunea că datorită spiritului obsesiv de dreptate a fost pus să judece sufletele mortilor în Hades.

Un alt nume cunoscut este numele de Minotaur care este cel ma cunoscut personaj al mitologiei grecești numit și Minotaurus. El este un hibrid pe jumatate om și jumatate taur care a fost născut din păcatul unei iubiri infidel e dintre o pământeană pe nume Pasiphae, soția regelui Minos și un taur. Fiind închis de regele Minos în labirint, Minotaurul era însăși frica și bestemul întregului ținut grecesc. El era hrănit în fiecare an de către Minos care arunca tineri atenieni în labirint, servindu-i drept hrana.

Eroul nostru pe nume Thezeu este fiul regelui cetații, Poseidon și al Aethrei, fiica lui Pittheus, el este renumit datorită faptelor lui de curaj. Imediat după naștere lui, Aegeus i-a lăsat pe Thezeu și pe Aethra la Troezen, el se întoarce la Athenae, dar înainte ii ascunde originea lui Thezeu deorece trebuie să demonstreze că merită puterea tatălui său.

Ascunde sub o piatră imensă o pereche de sandale și o sabie, pe care trebuia să le găsească atunci cănd pornea în găsirea tatălui său. La doar doisprezece ani el a reușit să scoată din stâncă lucrurile puse de către Aegeus. Mama lui, Aethra ii spune cine este tatăl lui și acesta pornește în căutarea lui. Pe drum întâlnește numeroase primejdii, monștrii și fiare sălbatice, dar nimic nu stă în calea sa.

Ajuns la Athenae, el merge la curtea tatălui său unde este recunoscut după sabia ascunsă de tatăl său, astefel el devine rege și așa atrage ura verilor săi, fiii lui Pallas care râvneau la acest tron. Thezeu ii provoacă pe aceștia la luptă, unde el este învingător și drept răsplată pentru victorie , el cere să fie trimis în Creta, alaturi de ceilalți tineri care alcătuiau tributul datorat lui Minos.

Ajuns în labirint , el reușește să iasă deși odată intrat nu mai ai șansa de a ieși afară. Thezeu reușește să iasă a din întortocheatul labirint datorită ajutorului primit de la fiica regelui pe nume Ariadna, care se îndrăgostește de el. Ea îi dăruise la intrare un ghem de ață pentru a gasi calea de ieșire, având ca scop călăuzirea drumului de întoarcere. Datorită acestui fir a reușit să iasă din faimosul labirint, dupa ce a ucis Minotaurul.

Thezeu fuge cu Ariadna, e voia să se căsătorească, dar o părăsește pe insula Naxos. Întors la Athenae află de veste că tatăl lui murise, devenind unicul moștenitor al tronului.Eroul nostru se îndrăgostește de o amazoniancă numită Antiope pe care o răpește acest fapt având ca urmare o luptă unde el reușește să le învingă pe amazoance dar Antiope moare în luptă cu care avuse și un fiu pe nume Hippolytus. Thezeu se recăsătorește cu Phaedra și are alți doi copii.

O altă scenă ne este prezentată în Infern când coboară împreună cu Pirithous să o răpească pe Persephora, mâniat de îndrăzneala acestora zeul infernului Hades ii face prizonieri lui. Thezeu este salvat de Heracles , între timp mama lui a fost dusă spre robie și tronul a fost ocupat de Menestheus. Eroul nostru se retrage în Scyros unde și moare.

1.3.FIRUL CA METAFORĂ ÎN VIZIUNEA LUI ASTERION

În cartea lui Jorge Luis Borges în povestirea „ Casa lui Asterion ”, din punctul meu de vedere, găsim un exemplu concret de cugetare și de meditație asupra vieții, al unghiului din care vedem viața. Asterion personajul acestei povestiri ni se confesiază E adevarat că nu ies din casa mea, dar, de asemenea, este adevărat că ușile acesteia (al căror număr este infinit)1 rămîn deschise, ziua și noaptea, tuturor oamenilor precum și animalelor. Să intre cine vrea. Nu va gasi nici luxul femeiesc, nici fastul bizar al palatelor, dar va afla și singuratatea ;prin acest citat vrea să spună că această casă este pentru toată lumea, dar care poate fi o chemare spre ceva rău, ceva neștiut, el zice ca locuința lui are uși al căror număr este infinit fiind deschise ziua și noaptea și se întreabă de ce nu iese și nu intă nimeni.

Printr-un alt pasaj zice Va gasi o casă cum nu mai există nici una pe fața pamântului…nu există niciun fel de mobilă în această casă. Și un alt fapt ridicol este acela ca eu, Asterion, sunt un prizonier.El își descrie casa fiind unică și că alta la fel ca aceasta nu mai există pe acestă lume, dar totuși este o casă fără mobilă, acest lucru fiind anormal ridicând întrebări: unde doarme? unde își pune hainele? Din ce mănâncă?etc. iar apoi recunoaște că este prizonier în propria casă. El se folosește de cuvinte reușind să creeze o atmosferă de ceață și un adevărat amalgam în mintea cititorului. El continuă să spună Să mai repet că nu există nici o ușă închisă și să adaug că nu există nici vreo încuietoare?încheie el retoric, după ce repetă că ușile sunt deschise pentru toată lumea și că niciuna nu are încuietoare. Aici ridică întrebarea ce fel de uși sunt? De ce nu au încuietori?

Un alt citat m-a facut să mă întreb care este cu adevărat un mare mister, anume: ce anume este el? Ce reprezintă? Care este marele lui mister?Iată ce spunea el …am ieșit în stradă; dacă m-am întors înaintea de cădere serii am facut-o pentru că mă înfricoșează chipurile plebei, chipuri șterse și palide…plânsul dezlănțuit al unui copil și rugaciunile prostești ale turmei m-au făcut să cred că fusesem recunoscut. Lumea se roagă, aleargă…alții adunau pietre. Unul, cred, s-a ascuns în mare.Ceea ce vrea el să spună este că ieșirea lui în stradă a creat reacții asupra oamenilor deoarece aceștia se speriau, copiii plângeau, adulții începeau să se roage, să adune pietre în scopul apărării; Aici m-a făcut să mă întreb retoric ce anume este el și de ce lumea reacționează așa la vederea lui?

Asemenea unui berbec care se pregătește să izbească, aleg pe coridoare de piatră pînă mă prăbușsesc la pământ, obosit. Mă retrag în umbra vreunei fîntîni sau vreunui coridor și mă joc de-a v-ați ascunselea.În acest citat regăsim în jocul de cuvinte faptul că el este singur între atâtea coridoare unde cade obosit după ce se joacă de-a v-ați ascunselea fiind un fel de a spune că el stă la pândă în așteptatea musafirilor.

Casa are mărimea lumii, mai bine spus este lumea îsăși; revenind la cuvântul „casă” care din punct de vedere literar devine un laitmotiv care subliniază semnificația acestui cuvânt, dar devine anormal deoarece această „casă” este nemărginită, nu are limite, este însăși lumea.

În alt citat „La fiecare nouă ani, în casă intră nouă oameni pentru ca eu să-i vindec de orice rău. Le aud pașii și glasul în fundul coridoarelor de piatră și alerg, vesel, să-l întâmpin. Ceremonia ține câteva minute. Rămân acolo unde-au căzut și cadavrele lor mă ajută să deosebesc un coridor de altul…va sosi mântuitorul meu. De atunci singuratatea nu mă mai doare pentru că știu că mântuitorul meu trăiește..” Asterion vrea să spună că acești nouă oameni care intrau în la labirint erau tributul pentru Minos pe care îi dădea drept hrană Minotaurului, după ce ii ucide, el totuși așteaptă să vină măntuitorul lui adică persoana care il va ucide. Pune problema uciderii pentru că probabil aceasta este singura scăpare. El speră la venirea acestui mântuitor care il va scăpa de singurătate și de viața amară pe care o are.

„Mă întreb de multe ori: Cum ar fi, oare, Mîntuitorul meu? Va fi un taur sau un om?Va fi un taur cu chip de om? Sau va fi asemenea mie?”

El se întreaba care este originea acestui salvator, nu știe dacă o să fie un om sau un taur. De aici putem deduce și răspunde la toate semnele de întrebarile puse ma sus, Asterion este însuși Minotaurul, iar casa lui este labirintul care e deschis pentru toti și toate, de aceea are multe uși, fără încuietori și multe fântâni. Nu il vizitează nimeni deoarece poporului atenean îi este frică de această creatură iar cănd iese afară din dedal oamenii se sperie, copiii plâng; provocând o adevărată spaimă fiind văzut ca un monstru.

„Ai să crezi Adriadna?a rostit Tezeu. Minotaurul abia de s-a apărat”

Cu acest citat se încheie povestea, unde Thezeu o întreabă pe Ariadna dacă ii vine să creadă ce usor s-a lăsat ucis Minotaurul, se pare că acel „ mântuitor” este chiar Thezeu care vine în labirint pentru a demonstra un act de vitejie pentru ocuparea tronului în Creta. Asterion nu se opune morții deoarece el asta aștepta, pentru el era speranța de eliberare.

Ariadna datorită firului ei, pe care i l-a dat lui Thezeu drept instrument de ghidare spre eșiredupă ce îl omoară pe Minotaur. Din punctul meu de vedere, Ariadna este adevărata salvatoare al acestei legende deoarece, fără firul ei eroul nostru nu ar fi găsit ieșirea și cel mai probabil ar fi murit în labirint de singurătate și foame astepănd și el la răndul lui pe acel mântuitor

Mesajul puternic pe care Jeorge Luis Borges vrea să ni-l transmită este ideea de meditare și găsire a firului Ariadnei într-o poveste încâlcită care pare foarte grea de descâlcit dar care totuși are rozolvare.

CAPITOLUL II. FIRUL TEXTIL ÎN ARTA MODERNĂ ȘI CONTEMPORANĂ

2.1. FIRUL ÎN MANIERĂ TRADIȚIONALĂ. INFLUENȚE MAGDALENA ABAKANOWICZ

Magdalena Abakanowicz este una dintre cei mai reprezentativi ariști din lumea contemporana, ea s-a născut in Polonia la Falenty pe data de 20 iunie 1930, fiind cunoscută prin lucrarile ei textile sculpturale.

Născută într-o familie nobilă,ea a avut șansa la studii, dar după invazia rusă din 1920 familia ei a fost forțată să fuga de acasă și să se mute in alt oraș, după razboi sub controlul sovietic în mod oficial realismul socialist fiind că singura formă de artă acceptată. Arta consta prin realizari artistice bazate pe tradiția academică națională, prin reguli sticte și limitate.

Mi-a plăcut să desenez, căutănd forma prin linii de plasare, unul langă altul. Profesorul va veni cu o gumă de șters în mână și se leagă de fiecare linie inutilă pe desenul meu, lasând un contur subțire ,uscat. L-am urăt pentru asta .(Inglot, p.27-Sculptură figurativă (Joanna) 2004)

Prin acest citat eu cred ca vrea să ne transmită starea de constrângere,control, supunere, limitare deoarece datorită regimului, arta a fost influențată, artistii nu își mai puteau exprima gândurile și sentimentele pe foaia de hărtie deoarece regimul nu le permitea, de aceea mereu aparea cineva , așa cum spune în citat acel „ profesor” care își impune propriile reguli.

În anul 1956-1959 , ea a produs unele dintre cele mai vechi opere ale sale cunoscute care constau intr-o largă serie de goașe și acuarele pe hartie cu tot felul de cusături, având ca temă de lucru vegetația. Ingolet a scris in Sculptura figurativa Magdalena Abakanowicz despre aceste lucrari timpurii, în care a subliniat fascinația timpurie Abakanowicz în legatură stânsă cu lumea naturală și procesele sale de germinare, creștere și înflorire.Toate acestea redau ciclul vieții , care pare să capteze, să aibă însăși energia vietii, aceasta fiind o calitate care a devenit o trasătură constantă în lucrarile ei.

După moartea liderului sovietic o libertate mojoră acordată artiștilor polonezi având permisiunea de a calatori în mai multe orașe occidentale cum ar fi Paris,Munchen, New York, etc. Ea își considera munca timpurie prea viu colorată și lipsită de structură.Ea a doptat o noua tehnică de lucru mult mai geometrică și structurală, căutând o artă mult mai personală, iar de aici ea a adoptat o nouă tehnică:tehnica țesutului care a devenit o nouă cale de exploatare artistică. Prin expozitia ei din anul 1962 de la Lausanne (Elveția) ,care a expus la Bienala Internațională de Tapiserie a reusit să își deschidă calea spre succesul internațional.

În primele lucrari de dimensiuni mari și mature care constau în sculpturi moi, textile numite Abakans, care sunt o serie de lucrari realizate din sisaș, frânghii din porturi ,ea a cusut și le-a pus cap la cap, ajungând la dimensiuni foarte mari, iar cu aceste lucrari ea a câștigat recunoașterea internațională ca artist într-o epocă în care totuși nu foarte mulți artisti și-au permis să călătorească în străinătate.

Abakanowicz a creat o serie de sculpturi atât figurative, cât și non-figurative făcute din bucăți de material, de cele mai multe ori acestea erau fără cap și modelate în pânză groasă, care erau turnate în bronz. Simbolizând capacitatea noastră de a urmări un lider sau o mișcare orbească în masă care are ca efect pierderea calități morale, a gandirii, puterii de judeca, de a -ti expune punctul de vedere. Dar totuși, ea creează fiecare formă de mână, subliniind individualitatea, unicitatea fiecarei persoane care rămâne specială și în mulțime. 

Mesajul ei si modul de abordare al conceptului, a legaturii dintre fiinte cat si unicitatea fiintei umane care nu se pierde în acel tot , în lucrarea mea de licență această unicitate ar consta în originalitatea firului ca simbol al vieții,ca simbol al căii de întoarcere, de iesire din lumea contemporană deoarece suntem prinși de rutină, stres, nu mai știm să ne bucurăm de lucrurile mărunte din viața noastră, nu mai apreciem persoanele decât după ce le pierdem.Acest fir al Ariadnei este diferit, unic pentru fiecare din noi pentru că toți vedem dintr-un alt unghi viața, fiecare avem trăiri și emoții diferite.Un lucru e sigur toti formăm o mulțime, dar unicitatea fiecăruia dintre noi constă în găsirea căii de iesire, găsirea firului,gasirea fericirii și a lucrurilor care ne pun zâmbetul pe buze.

Fig.2.1.Magdalena Abakanowicz na tle "Tłumu

Fig.2.2.Magdalena Abakanowicz Backs 197

2.2. FIRUL ÎN ABORDARE TRADIȚIONALĂ. INFLUENȚE SHEILA HICKS

Sheila Hicks este una dintre cele mai mari artiste textiliste din lume , este o artistă de origine americană care s-a nascut în anul 1934 în Nebrasca.Hicks este fascinata atât de artă in general, dar în mod special de artă textilă.În anul 1950, ea s-a antrenat cu fostul profesor de la Bauhaus Josef Alberscare, de profesie pictor.Ea a fost solicitată pentru a realiza o țesătură de către renumitul istoric de artă George Kubler la Yale în anul 1956.După finalizarea tezei sale pe acest subiect ,ea a primit o bursă pentru a picta in Chile.

Sheila Hicks portret realizat de Giulia Noni

Interesul ei pentru designul textil crește în special în timpul perioadei petrecute in America de Sud, descoperindu-și adevarata înclinație în artă, de aici arta textilă prinde să se răspăndească în toată lumea în special Maroc, India, America de Sud și Mexic. Calătorind foarte mult, ea a cunoscut foarte multă lume atât meșteșugarii, artizani locali cât și artiști, avănd foarte multe colaborări și schimb de experiențe.

Instalațiile sale colorate variază de la instalatii de textile monumentale de sculpturi de mari dimensiuni cât și miniaturi care fac valuri și sunt admirate în întreaga lume. Piesele textile țesute de Sheila sunt atrăgătoare pentru că nici nu am putut clasifica stilul sau perioada.

În lucrarile ei ai impresia ca ceva îti parea familiar, dar totuși în același timp, ceva ce nu s-a mai văzut înainte.O consider o artistă care s-a lasat influentată de diferite culturi și naționalități așa cum am spus și mai sus,care pune accent pe utilizarea unor materiale diferite, creând ceva nou tot timpul. Ea continuă să creeze noi proiecte textile în atelierul ei din Paris.Hicks a expus la nivel internațional având numeroase expoziții atăt de grup, căt si individuale, fiind incluse cele mai actuale:

în anul 2014 la Bienala Whitney din New York;

în anul 2013 Galeria Alison Jacques din Londra;

în 2012 Sâo Paulo Bienala din Brazilia.

A debutat la vărsta de 50 de ani în galeria Addison Artă Americană:

Institutul de Artă Contemporană ,Philadelphi;

Muzeul Mint, Charlotte.

Ea foloseste ca materiale de lucru :

Lână;

Bumbac;

Matase;

Sisal;

Bumbac;

In.

Lucrând cu o varietate larga de material munca ei variază de la miniaturi la dimensiuni arhitecturale, o varietate mare si largă de dimensiuni care trec de la o scară mica, la una mare. Folosește atât tehnici de țesut la razboi cât și tehnici non-războiului de țesut. Miniaturile rafinate sunt țesute pe războaie de țesut în cadre mici,care să ofere pentru explorarea creativă a tehnicilor tradiționale și non-tradiționale.Noua energie nu este doar găsirea de noi surse de energie, dar, de asemenea, luând ceva vechi, cum ar fi țesutul, și dându-i viață într-un nou sens. Țeserea nu mai este o activitate necesară sau o modalitate de a arăta statutul, așa cum a fost din nou în perioada pre-industrială.

Pe plan internațional este de renume, datorită participarii sale la numeroasele expozitii menționate mai sus, care sunt atât de grup, cât și individuale. Împreuna cu Magdalena Abrakanowicz și Jacoda Buic a fot una dintre cele trei regine ale Bienalei de la Lausanne.

Arta textilă în general este un domeniu în care tehnicile fundamentale se bazează pe tradiție (împletire, croșetat, tehnica macramé, tehnica chilim etc.).Arta modernă cere la rândul ei ceva nou, tehnici noi, îmbinarea între tehnici traditionale cu cele neconventionale toate acestea au influentat arta contemporană.

Marii artiști care au contribuit la inovatia artei textile au participat la Bienale de Tapiserie de la Lausanne, manifestări expoziționale care timp de aproape o jumătate de secol au rescris istoria artelor textile. Bienala de la Lausanne a fost o expoziție excepțională unde artiștii s-au jucat cu diferite dimensiuni,tehnici și materiale de lucru.

Bienala a fost un mijloc de lansare pentru unii dintre cei mai valoroși artiști contemporani în domeniul artelor textile. Temele lucrărilor treptat tind să aibă tendințe tot mai abstracte și se pune accent pe reliefului suprafețelor. Transpunerea este realizată de artist care se implică direct în procesul de realizare al lucrării aducând un plus de creativitate.

Ea a spus într-un interviu: Actul creării este mult mai interesant pentru mine decât a fost un monument pentru mineprin ceea ce a spus Sheila m-a impresionat deoarece adevarata traire este pentru ea și pentru mulți dintre noi scăparea prin artă, trăirea prin artă. Experiența ei se simte cu adevărat în munca ei, care se vede pe ridurile de pe fața ei, râsul și lacrimile ei. Acest fapt spune intr-adevar ceva despre modul ei de viață, acela că ea nu se teme de viață. Având experiența frumuseții timpului trăit de-a lungul vieții, care îsi spune cuvântul prin numărul mare de lucrari, cât si prin profunzimia temelor abordate.

Arta este o limbă universală deoarece în toate culturile lumii textile este o componentă crucială și esențială,așa că dacă începi cu firul sigur gasești o cale ordonată spre succes, este un nivel de familiarizare, care distruge orice prejudiciu.În 1967, Sheila Hicks a creat două tapiserii originale pentru auditoriumul și sala de conferințe ale fundației Ford.Ea și-a dedicat un an din viață pentru acest proiect. În aceste spații,erau menite să te primească cu căldură, să te găzduiască așa că atunci când te așezi, să ai senzația că se oprește timpul în loc.

Ea a vrut sa spună prin acest citat că prin artă,tu privitorul poți să te desprinzi de rutina zilnică, de probleme având un spațiu de relaxare, de bucurie, de trăire prin artă. La această tapiserie a ales să meargă pe o formă rotundă, așa cum am ales și eu să merg pe o formă ondulată, modelabilă.

Forma de rotund, sugerează un circuit înghis fiind ca un stup. Ea spune că fundația Ford „Este un stup de albine care își împarte bogația și mierea cu umanitatea”. Susținând că „Arta este o nebunie” adică exprimarea liberă a trairilor, gândurilor și sentimentelor toate înpâsletite în imaginația fiecaruia dintre noi, împaslite bine în subconștient și țesute în frumusețea amintirilor, susțin că prin aceste fire, pe care fiecare dintre noi le avem, doar trebuie să le folosim, să ne alegem tehnică de bucurie, de trăire ..de aceasta am ales ca tema licenței mele să fie ideea firului, cel al Ariadnei care are încărcătură simbolică și duce la calea de ieșire spre succes.

Spune ea „ Asta a fost ambiția mea ,să devin una cu munca mea” adică arta te marcheză pe veci devine una cu tine, tot ceea ce te marchează are efecte asupra vieții tale, viața este confuzie,pierdere, amăgire, bucurie. Plângi, râzi toate în acelaș timp.Ea folosește fire de nucă de cocos cu care se joacă , le împletește , le răsucește în formă de Z sau de S lăsându-ți sentimentul de fire compactate.

Fig.2.3.Sheila Hicks, Bamian, 1968/2001. Photo by Bastian van den berg

Fig.2.4.Sheila Hicks

Fig.2.5. Sheila Hicks, Bamian, 1968/2001. Photo by Bastian van den berg

Fig.2.6. Sheila Hicks photo by Lisa Camus

2.3. FIRUL VĂZUT ÎNTR-O MANIERĂ ACTUALĂ SUB INFLUENȚA LUI DANIEL LANDINI

Mello și Landini este o colaborare între artiști brazilieni bazată pe Janiana Mello și Daniel Landini care sunt artiști moderni creând o serie de instalații arboreșcente cu frânghii răsucite fixate pe pereții gradinilor și al expozițiilor. Fiecare instalație are o anumită formă de frânghii care par să se ramifice în aer și pereți.

Instalația numită Ciclotrama este creată pentru a arata copaci sau rețele nervoase cu ajutorul frânghiilor începând din anul 2010. Simbolizând trecerea timpului, recreează viața ca o rădacină a copacului, deoarece la fel ca și copacii, există o deosebire între instalațiile Ciclotrama construindu-se instalații în diferite marimi, culori și tipuri de copaci.

Acești arbori sunt în același timp puternici dar și delicați datorită răsucirii funiei pentru a creea juxtapunerile, care sunt întinse în prelungirea podelei, fie grămadă sau ca o cărare, de acolo firele devin tot mai mici și mai multe, devin remuri, iar acestea la rândul lor prind o formă tot mai delicată devenind fire tot mai fine care se ramifică pe tot peretele că o corolă.

Fig.2.7.Daniel Landini

Legătura dintre lucrarea mea de licență și această serie de arbori constă prin simbolistica firului care duce spre viața, deoarece punctul de plecare îți lasă impresia de radacină, iar firul continua pe podea în prelungirea trunchiului care se despică în ramuri și devin crengi doar așa se naște corola unui copa,c iar în unele zone își lasă impresia de nervuri. Toate aceste elemente redau un ciclu natural al vieții, redă viața insăși.La fel ca firul Ariadnei care salvează vieți, deoarece Thezeu gasește calea de întoarcere doar cu ajutorul acestui fir care devine simbol al vieții la fel ca în arta lui Daniel Landini.

Fig.2.8.Mello și Daniel Landini Ciclotrama 20

Fig.2.9.Mello și Daniel Landini Ciclotrama 20

Fig.2.10. http://www.louiskazanblog.com/#!%C3%81rvores-de-corda/c112t/558ef4970cf20d45521fd0d1

Fig.2.11.. http://www.louiskazanblog.com/#!%C3%81rvores-de-corda/c112t/558ef4970cf20d45521fd0d1

2.4. FIRUL VĂZUT ÎNTR-O ABORDARE ACTUALĂ SUB INFLUENȚA LUI CHIHARU SHIOTA

Este o artistă joponeză care crează instalații de mari dimensiuni cu ajutorul firelor textile care sunt întinse în tot spațiul de expunere având o încărcătură al memoriilor regăsite și al urmelor de zi cu zi. Munca lui Shiota trece dincolo de barierele lingvistice, culturale, istorice precum și de circumstanțele politice șisociale.Ea a avut peste 200 de expoziții atât în Japonia cât și în alte țări din Occident.

Catastrofa de la Fukushima din anul 2011 a influențat munca ei în arta unde se revarsă drama unui accident nuclear ce s-a năpustit asupra Joponiei având efecte catastrofale. Ea ne prezintă această catastrofă, dar si dezastrele naturii,vorbind tot timpul despre ce s-a întamplat in trecut deoarece ea a piedut multe persoane dragi în acest accident. Transformând aceaste trăiri în lingua franca de artă pură unde vrea să sublinieze că indiferent de naționalitate, limbă sau sex fiecare dintre noi ne confruntăm cu viața și moartea , doar că fiecare dintre noi avem propria poveste, unicitetea trăirii și emoția momentului.

Pavilionul Japoniei din cadrul Bienalei de la Veneția va fi plin cu piese simbolice ale artei ei, datorită catastrofei țării ei care a suferit răni fizice și spirituale puternice. În lucrarea ei există spații aerisite prin care pătrunde lumina simbol al speranței și al strălucirii spirituale , spații pe care o sa le regăsesc și eu în lucrarea mea.

Un spațiu umplut cu fire roșii, corăbii și chei, umplând spațiul care te întâmpină iar instalația este intitulată „ Cheia în mână ” care are mai multe semnificații pentru artista noastră. Ea vrea să spună că atâta timp cât ai o cheie în mână înseamnă ca ai o șansă , înseamnă ca viitorul se află în mâinile tale iar dacă tu pierzi cheia riști să te pierzi pe tine însuți.

Cheile în număr de 180 000 acumulează nenumărate amintiri care constau în râs, plâns, suspans, emoții, dezamagiri, zambete toate acestea locuiesc în noi, în subconștientul nostru, apoi vine acel moment în viață când ne încredințăm cheia învelită cu amintiri altor persoane pentru care avem sentimente .

În această lucrare , Shiota folosește cheile ca un mod de a transmite trăirile noastre , iar barcile simbolizează mâinile care prind amintirile, plutind pe o mare de memorie.Cheile care au o oarecare formă de corp uman: cap și trup , fiind într-un număr foarte mare. Multe chei au fost donate,unele sunt din America iar altele din Japonia. Artista noastră a rugat mai multe muzee ca sa invite oameni să doneze chei.Prin toate aceste chei care detin o mare încărcătură din partea proprietarilor, Shiota a încercat să înțeleagă fiecare poveste alacestora, chiar dacă nu îi cunoștea pe oameni.

Când oamenii intră în sală, ea speră ca ei să realizeze că se plimbe printre amintirile oamenilor și că acele amintiri resprezinta viata oamenilor.Ea a reușit să adune chei din toate colțurile lumii , adunându-le la un loc, reusind să colecteze atâtea amintiri și povești de viața unde nu mai contează originea sau naționalitatea unui om , aici contează doar povestea și memoria oamenilor.

Având sansa să vizitez Bienala de la Veneția , am reușit să îmi reîmprospătez sursa de inspirație deoarece este un loc excepțional unde artiști din întreaga lumea vin și îsi expun lucrarile , întrecându-se în idei și concepte.Trebuie să recunosc că pavilionul Japoniei m-a atras încă de la început prin fotografia de la intrare cu un copil care tine în mână o cheie, prezinta scurt metraje cu niște copii mici care vorbeau despre amintirile dinaintea nașterii și dupa aceasta.

Când am intrat in pavilion am descoperit o instalație imensă de fire roșii care simbolizeză tragedia și suferința unană de la Fukushima , corăbii naufragiate într-un țărm de amintiri.

Am ales această instalație numită „ Cheia în mână ” deoarece m-a inspirat și mi-a placut felul cum tratează subiectul destinului, ca întoarcere la amintiri dar totuși gasirea căii de ieșire prin firul de ață care are la capăt o cheie. Cheia fiind simbol al porților deschise , având puterea să deții controlul într-o oare care măsură asupra vieții tale, tu esti propriu stapân al vieții tale.

În Capitolul II numit Firul textil în arta tradițională și actuală am ales patru artiști care m-au inspirat. Începând cu Magdalena Abakanowicz deoarece este una dintre cele mai cunoscute artiste. Ea vrea să sublinieze prin arta ei unicitatea fiecarei ființe care nu se pierde în mulțime așa cum vreau și eu să subliniez prin lucrarea mea de licență că viața fiecaruia dintre noi este unică deoarece toți avem dezamăgiri, bucurii, pe care toți le trăim, e adevarat în cantități diferite dar trebuie să găsim acea cale de iesire. Atunci poți să zici că trăiești cănd iubești și găsești mereu un fir spre împlinire, bucurie, speranță.

Am continuat cu Sheila Hicks deoarece mi-a placut mult tehnica ei de lucru, felul cum foloseste firul și cum se joacă cu el.Ea susținea că totul este o nebunie adică exprimarea liberă a trairilor , gândurilor și sentimentelor toate împletite în imaginația fiecaruia dintre noi , împâslite bine în subconștient și țesute în frumuseția amintirilor. Susțin că prin aceste fire pe care fiecare dintre noi toți le avem, pe care doar trebuie să le folosim,să ne alegem tehnică de bucurie, de trăire. Ideea de fir al Ariadnei care are încărcătură simbolică și duce la calea de ieșire.

Al treilea artist a fost Daniel Landini deoarece folosește funia pentru a alcatui arbori care în prelungirea lor duc spre neuroni. Deoarece funia începe cu rădăcina care se continua cu trunchiul și corola copacului, ele redau ciclul natural al vieții, redau viața însăși. La fel ca firul ariadnei care simbolitează viața, fară de care nu ar fi găsit ieșirea din labirint și așa devine simbol al vieții.

Chiharu Shiota fiind o artistă altuală al cărei instalații am avut ocazia să o văd, să simt amintirile acelor chei pline cu memorii. Mi-a placut mult conceptul ei, ideea de simbol al cheii, de „Cheie în mână ” unde fiecare are o șansă , viitorul se află în mâinile fiecăruia dintre noi, iar dacă pierdem cheia riscăm să ne pierdem pe noi însine sub ideea de destin .

Inspirația de la artiștii Magdalena Abakanowicz, Sheila Hicks, Daniel Landini și  Chiharu Shiota a fost foarte importantă deoarece de la fiecare in parte am preluat fie conceptul, tehnica, simbolistica și modul în care cheia agățată de un fir poate să ne fie scăpare.

Fig.2.12. Fotografie propie

Fig.2.13. Chiharu Shiota. Cheia în mână

Fig.2.14. Chiharu Shiota. Cheia în mână

Fig.2.15. Chiharu Shiota, Sleeping is like death

Fig.2.16. “During Sleep”, 2002, Kunstmuseum Luzern/Switzerland, photo: Sunhi Mang

CAPITOUL III. FIRUL TEXTIL ÎN ALCĂTUIREA SUPRAFEȚELOR DECORATIVE

3.1. COVORUL CA ELEMENT DE ARTICULARE AL AMBIENTULUI. ORIGINI.

Modelele si tehnicile cu ajutorul cărora putem obține covoare innodate au fost folosite încă acum 3500 de ani,de aceea originea lor este nesigura. Foarte multe țesături au fost făcute pentru a imita anumite elemente din mediul încojurător, acestea fiind realizate de tributurile nomade timpurii din Persia , de unde vine și cea mai folosită denumire, aceea de covor persan.,fiind un element esențial al artei și culturii persane.

Autorul Curderman în cartea lui 7000 de ani de carpete orientales crisă în Londra în 1970 spunecă arta își are originea din Turcia de Est, iar poporul nomad a făcut tot felul de noduri și împletiri pentru a acoperi solul din corturile lor, un element de izolare termică al cortului necesar în iernile aspre. Fiind un popor migrator, el își cauta mijloace practice de transportat.

Din păcate doar un număr minim de înnodări timpurii au fost conservate pe care acum le putem gasi în muzee și colecții private. Faptul că materialele folosite sunt de natură perisabilă și că obiectele erau deseori folosite din greu înseamnă că firele înnodate au o probabilitate mult mai mică de a supraviețui în timp . Ceea ce supraviețuiește contra timpului trebuie considerat a fi o adevărată capodoperă de artă. Datorăm multă recunoștintă culturii din munții Antai din Mongolia pentru conservarea celei mai timpurii innodări, pentru munca depusă și pentru ca noi să le avem ca exemplu azi.

În anul 1949 o echipă sovietică de arheologi au găsit, presupunându-se, primul covor numit covorul Pazyrik într-o movilă funerară. Deși datează din anul 500 înainte de Hristos, covorul fiind alcătuit din tonurile roșii și verzi care încă și-au păstrat calitatea cromatică.

Compozițional în parte centrală este format din culoare teracotă cu motive decorative înconjurate de borduri care descriu un animalfiind identificate ca un cerb cu coarne, iar lângă desenat cu grijă și uniformizat un călăreț. Covorul este sub formă dreptunghiulară, iar dacă luam să analizăm partea din interior o să gasim o modulare de dreptunghiuri.

În urma acestei descoperiri, arheologii au ajuns la concluzia ca originile acestui covor să fie din Asia centrală. Cu toate acestea, oricare ar fi locul din care provine este clar că și covorul este creația unui cult stravechi care punea accept pe innodarea țesăturilor, culoare și modularea elementelor.

Fig. Covor Pazyryk

Covoarele au început să fie exportate în India, Imperiul Otoman și Eupora ceea ce a dus la înflorerea comerțului. Ele erau comandate pentru anumite palate sau moschei unde serviau pentru rugăciune, toate aceste comenzi au dus la industralizarea și dezvoltatea Persiei în epoca safavidă unde domnea sahicul persan Ismail I, unde se zvonia că s-ar fi implicat chiar în producție, mai exact în desenarea elementelor decorative de pe covor pentru a obține covorul dorit.

În scurt timp tot acest proces a dus la industializarea națională, fabricarea covoarelor și dezvoltatea lor pentru a obține covoare luxoase de mătase care a fost în floare până când industrializarea a dus la scăderea calității culorii datorită introducerii coloranților sintetici.

Foloserea covoarelor era exclusivistă aristrocațiilor și oamenilor bogați, în istoie ele erau folosite fie ca despărțitor de camere având întrebuințirea de paravan, fie pentru acoperirea podelei care avea ca scos izolarea termină pentru triburile nomade.

În secolul al-XVIII lea, a dus la exportul în întreaga Europă ceea ce a avut ca și consecință accesibilitatea lor de o populație mult mai largă, incluzând și mica nobilime. S-au sesizat numerose covoare în Spania, Anglia și Franța. Unde covoarele spaniole și englezești copiau intr-o oarecare măsura pe cele orientale, în schimb francezii și-au găsit un stil propriu de decorare a covoarelor atât prin culoare, cât și prin compoziția lor, reflectând stilul neoclasicismului Empire unde reînfloresc decorațiunile și motivele florale.

Toate covoarele găsite și conservate de către arheologi sunt astăzi adevărate comori de artă tradițională care spun istoria vechilor triburi care foloseau motive inspirate din mediul înconjurător, ceea ce le dă o autenticitate aparte indiferent de cult, zonă sau tradiție.

Această tesătură care este de fapt un joc de noduri, culori și elemente decorative pe o suprafață plata care are menirea de a decora, de a înflumuseța încăperile. Din multe picturi observăm că artiștii cum ar fi Jan Van Eyck, Rubens foloseau acest covor drept obiect decorative în compozitiile lor.

Astăzi, tehnicile de lucru traiționale și de țesere sunt realuate și reinventate pentru descoperirea de noi modele și interpretări. La baza acestora sta anii de tradiții și influențe, ani de istorie care încă domină influențând artiștii din ziua de azi.

3.2. MATERIALELE ȘI TEHNICILE FOLOSITE ÎN REALIZAREA COVORULUI

Pentru fabricarea unui covor sunt folosite de obicei materialele care sunt cel mai ușor de controlat, aceste materiale sunt folosite încă din vechi timpuri. Ele erau de origine animală iar acestea depindeau de mulți factori. Aceste materiale variază de la o regiune la alta, cu toate acestea. Lâna de oaie este cea mai comună și ce mai folosită în special cea cu fir lung ca și grămadă cât și ca bază în textura unui covor. În alte regiuni părul de cămilă, capră, cal și vacă sunt și ele utilizate ca materiale de lucru în crearea covorului. Firul de cămilă este cunoscut datorită proprietății lui de duritate. Mai există un tip de lâna moale și lucioasă pe care o putem gasi, Angora fiind folosită de poporul turc.

Deoarece lâna o avem datorită animalelor calitatea fiecarei depinde de firul de lână care poate fi afectată de vărsta, alimentația animalelor, sezonul de tuns. Dacă vorbim de partea de lână tunsă și de felul cum a fost tunsă acea lână, precum și modul cum a fost procesată de climat, altitudine și tipul de păscut. Dacă avem nevoie de o lână mai lungă, atunci trebuie sa mergem la oile de munte pentru că au lâna mult mai lungă.

În anotimpul de vară randamentele de forfecare aduc o lână mult mai fină și mai moale pe când cea din iarnă este mult mai groasă și mai grea, chiar o lână mai murdară față cât cea vară. Lâna mielului care se află între 8 și 14 luni este o lână mult mai fină, în Persia această lănâ se numește Cork. Lâna tunsă de pe capul unui animal mort își perde stralucirea devine uscată și este folosită de calitate joasă de obicei de oamenii care au un buget mai mic.

Atunci când ne comandăm lână, tunderea este foarte importantă deoarece este necesar să se mențină lungimea maximă a fibrelor de lână pentru a-și păstra culoarea. După ce proces de tuns este dus la capăt lâna este spălată, sortată pe lungine și asprime și apoi descâlcită. Pieptănarea este necesară pentru a îndepărta murdăria din fibră, dar care ajută la separarea firelor și apoi urmează procedeul de toarcere care este cunoscut încă de pe vremea Neoliticului. Ea se folosește pentru obținerea unei forme de fir subțire finit cu ajutorul căruia dă o anumită textură țesăturii ce nu poate fi realizat de mașini industriale. Această textură a fost dorită în covoarele antice și care face diferența între covoarele făcute de mână și cele realizate în industria covoarelor.

Bumbacul este un alt material menit pentru urzială și bătături, dar îl mai găsim ca bază pentru multe covoare, dar câteodată este regăsit în batajul lor. Spre exemlu, în unele covoare din Turcia este folosit pentru covoarele albe cu reflexii de lumină. Bumbacul în comparție cu lâna este mult mai puternic ca textură și nu este supus procesului de timp pe care lâna o suferă de aceea formele iregulate sunt evitate deoarece este mai mai ușor de obținut o formă uniformă.

Bumbacul are mai multe proprietăți și este recunoscut pentru folosirea lui în domeniul textil. Una dintre proprietățiile importante este luciul fiind unui mai discret, culoarea este albă cu ușoare tente gălbui care depinde de pigmenții naturali.

În al XIX-lea secol au început să apară mașinile de tors bumbac și au început să de înlocuiască pe cele de mână. Unii experți pot să spună diferența dintre cele doua fire de coton folosite în țesături. În unele covoare precum cele din Turcia se poate observa un bumbac lucios care apare în batajul covorului și care arată ca mătasea dar de fapt este bumbac mercerisat adică bumbac tratat cu soluție de alcaliu.

Mătasea își are originea în China, acolo fiind descoperită de către cercetători pe anumite confecții de mătase având o vechime de peste 4700 de ani. Pentru poporul chinez, sericultura a devenit o preocupare principală și tipică Chinei.

Mătasea o găsim sub formă filamentată de la larvele unor fluturi de mătase care sunt extrem de fine și lungi. Ele sunt folosite în piese mai scumpe, fie pentru bataj sau fundație, câteodată pentru ambele. Fiind unul dintre cele mai admirate și mai frumoase materiale care se face remarcat prin luciu, calitatea ei la atingere,care permite o țesere extrem de fină.

A fost folostă în curțile Turciei pentru covoarele de rugaciune, atât pentru batar și baza covorului cât și in firul decorativ. Din păcate, condițiile de căldură și umiditate pot aduce putregai uscat care dezintegrează structura și innodările de mătase al covoarelor.Singurele alte fibre folosite în covoare sunt cânepa și iuta, fiind folosite ca și bază pentru covor.

Coloranții reprezintă culoarea, o proprietate a meterialelor și sunt de două feluri: naturali sau sintetici. Doar un expert poate folosi coloranții atât naturali, cât și sintetici pentru a abdata covoarele după bunul plac. Majoritatea erau vopsite cu coloranți naturaliar, iar după secolul al XIX-lea apar cei sintetici.

Acești coloranți au fost dezvoltați în Europa în secolul al- XIX lea și au fost găsiți doar pe anumite zone de țesut din covoare în anul 1860.Li s-a răspândit folosirea în ultimii 20 de ani ai secolului al-XIX lea, până la apariția lor se foloseua doar coloranți care proveniau din natură. Experții considerau că apariția coloranților sintetici duc la sfârsitul tradițiilor de colorare a țesăturilor tribale autentice care au datat mulți ani, fiind adevărate comori textile și pe care azi le găsim ăn muzeu. De atunci încoace coloranții marchează influența unei întregi lumi moderne care duce ușor la pierdera tradiției naturale.Mulții colecționari nu vor lua în serios un covor colorat cu o culoare sintetică.

Prin urmare, este dificil să distingem noua gamă de culori sintetice de cea naturală pentru că au evoluat, iar originea acestora este tot mai imposibilă de găsit. Coloranții naturali au fost utilizați milenii de ani, iar împreuna cu condimentele au alcătuit un punct important de comerț dintre poparele care aveau nevoie de coloranți și condimente. Drept urmare, acești coloranți au devenit un lucru necesar în industria textilă, ajungându-se la exportarea lor pe întreg mapamondul.

Cei care erau experții coloranților erau văzuți foarte binede aceea prepararea pigmenților era proprietatea breslelor secrete. În palatele regilor au fost constrite laboratoare de coloranți pentru obținerea celor mai frumoase și unice culori. Acești pigmenti naturali erau în concordanță cu tradiția fiecărui popor. Mulți coloranți naturali au nevoie de baiți ca să funcționeze și să reziste în timp.

3.3. ASPECTE TEHNICE ALE ȚESERII COVORULUI

Țeserea manuală este o tehnică veche care a fost transmisă din generație în generație pentru realizarea covoarelor și a altor țesături similare toate acestea sunt posibile cu cea mai veche invenție numită: război de țesut.

Războiul de țesut datează din vechi timpuri încă din mileniul al VI-lea î.Hr. La început s-a folosit războiul de țesut manual de tip vertical pentru care țesăturilese realizau prin împletirea firelor de urzeală cu firul de bătătură.

În Evul Mediu apar războaiele de țesut pe orizontală care aduce în plus o dezvoltare pe partea de mecanică, unde a aparut și suveica.

În anul 1785, Edmund Cartwright a construit primul război de țesut mecanizat care facilita țeserea, ulterior s-au adus perfecționări care mărea viteza de lucru precum și oprirea automată care permit țeserea cu elemente complicate. Elementele decorative specifice fiecărui popor.

Selectarea firelor de bumbac și de lână de care are nevoie pentru pregătirea războiului poartă denumirea de ițe, urzeală și bătătură.Un alt tip de război este cel suspendat care este unul destul de simplu cunoscut încă de civilizațiile antice.

Formula de bază pentru a crea covoare vine în mai multe variante, dar esențialul a rămas tot același din vechile timpuri. Teacuri de covoare sunt făcute după metodele antice care combină țeserea cu înnodarea. Lână sau firul de bumbac sunt toarse în fire, apoi un numar din acestea toarse împreună pentru a forma un fir gros. Modul în care aceste fire sunt impletite sau răsucite în direcția ceasului este o metodă pentru a ajuta experții să definească anumite țesături. Aceste materiale folosite pentru urzeală sunt de obicei groase pentru a asigura rezistența acestora.

Urzeala merge de-a lungul lungimii, iar țesătura de-a lunginea materialului , egal dintr-o parte în alta țesătura este mai subțire decât urzeala. Conține mai puține fire în componența sa. Cel mai folosit țesut este cel în care legăturile sunt echilibrate. Urzeala împlică traseul pe care il parcurge dintr-o parte a covorului în celaltă parte prin mai multe încovoieri redând un efect ondulat.

Intercalarea țesăturii duce la produsul final care are un tipar format din prezentarea egală a țesăturii și a urselii, cu alte cuvinte o țesătură armonioasa. Vorbim de o țesătură plană care se folosește la tapiserie în cea mai simplă formă a sa.

3.3.1.Tehnica nodului

Nodul este un mijloc de fixare a două sau mai multe fire. Există o varietate mare de noduri dar care depind de întrebuințarea lor: fie de fixare, fie de decorare.Tehnica efectuării nodurilor era una destul de complexă .

Putem să definim nodul ca un punct unde două sau mai multe fire se unesc în care contează tensiunea firului care va da grosimea acestuia, ele nu trebuie să fie strânse prea tare deoarece țesătura se va deforma.

Este foarte important să ne alegem nodul potrivit pentru a obține efectul dorit pe țesătură. Un nod decorativ sau ornamental este un amalgam de mai multe noduri cu modele repetitive, care au ca scop unicitatea țesăturii. Un nod decorativ are mai mult funcția de înfrumusețare decât cea practică, care duce mai mult spre calitatea estetica nodului. Ele îsi au originea sau mai bine zis primele noduri s-au făcut în domeniul maritim, cele decorative se pot folosi ca o modulație pentru a repeta efectul dorit pe suprafața care pot fi singure sau în combinație cu altele.

Viața unui fir constă în punctul de plecare are este identic cu cea a omului care constă în naștere și la care se întoarce atunci cănd călătoria sa de viața este la sfârșit. Deci putem spune că acel punct de plecare creează forme unice, complicate dar care se întoarce la forma inițială.

Mormanul de înnodări care caracterizează covoarele e o formă de țesătură prin noduri. Firul inodat este înfășurat în jurul a două urseli, iar excepție o face nodul numit Jufti care este inodat în jurul a patru urseli care nu i-a mult timp pentru lui. Innodul spaniol care constă în înodarea în jurul unei singure urzeli. Fiecare rând de înnodări este separat de țesătură care ondulat între urzeli și ținut jos cu un ac pentru a tine următorul rând de innodări. Numărul de țesături variază între unu sau mai multe, numărul și culoare țesăturii folosite este un alt mod de a identifica covoarele.

Mai multe tipuri de înnodări sunt folosite iar unele sunt influențate de anumite zone. Înnodările turcilor sunt înfășurată în jurul a două urseli adiacente așa încât sfârșitul să iasă în spațiul dintre ele fiind numit nodul simtric. Când vorbim de nodul persian se înfășoară în jurul unei simple urzeli, firul trecând în spatele urzelii adiacente în așa fel încât creează un gulei de urseli precum o singură urzeală care împarte mormanul de la sfărșit fiind numit nod asimetric.

CAPITOLUL IV. DEMERSUL ARTISTIC PERSONAL

4.1. PREZENTAREA GENERALĂ A LUCRĂRII. PUNCTELE DE LUCRU

Punctul meu de plecare pentru licența mea a pornit de la fascinația mea asupra frumuseții tehnicii macrame care este o tehnică deosebită în domeniul textil pe care am ales să o înbin cu mitologia greacă cea a Ariadnei deoarce ideea de fir salvator și de încâlcire în propria viață este un subiect actual și în care mă regăsesc.

Tehnica marlame este o tehnică a înnodatului care provine de la cuvântul arab „ migramah” care înseamnă franjuri ornamentali. Cea mai veche formă de reprezentare s-a găsit pe un basorelief și pe anumite obiecte decorative ale faraonilor.

Încă din secolul al XV-XVI-lea s-au găsit noi forme de înnodare între fire de mătase și fire metalice adică foarte lucioase care erau extrem de prețioase prin frumuseția și eleganța lor.

Cei care au pus bazele aceste tehnici au fost marinarii care s-au folosit de noduri pentru plasele de pescuit iar apoi au realizat mici obiecte decorative. În anul 1970 a devenit cunoscut și se realizau perdele, coverturi de pat, covoare, bijuterii toate în această tehnică.Materialele utilizate în maclame erau făcute din bumbac, cânepă, iută, piele.

După care am continuat cu documentația mea care se axază pe Sheila Hicks deoarece este una dintre cele mai cunoscute artiste din domeniul textil. Thenica ei de lucru este una impresionantă prin marimea lucrărilor sale, dar și prin felul cum îmbină firele. Ea are numeroase instalații în care firul este elementul principal.

Arta textilă în general este un domeniu în care tehnicile fundamentale se bazează pe tehnici tradiționale (împletire, croșetat, tehnica macramé sau chilim etc.).Arta modernă cere la randul ei ceva nou, tehnici noi, îmbinarea între tehnici traditionale cu cele neconventionale toate acestea au influentat arta contemporană.

Hicks spune că arta Este un stup de albine care își împarte bogația și mierea cu umanitatea. Exprimarea liberă a trairilor, gândurilor și sentimentelor toate împâslite în imaginația fiecaruia dintre noi, împaslite bine în subconștient și țesute în frumuseția amintirilor, susțin că prin aceste fire pe care fiecare dintre noi toți le avem pe care doar trebuie să le folosim, să ne alegem tehnică de bucurie, de trăire ..de aceasta am ales ca tema licenței mele să fie ideea firului, cel al Ariadnei care are încărcătură simbolică și duce la calea de ieșire.

Firul Ariadnei, am ales sa il redau prin fire de metal îmbracate în lână deoarece vreau să păstrez modul tradițional adică firul de lână dar am vrut sa aduc ceva nou; Firul de metal care ne face să ne gândim la lumea contemporană în care trăim.

Una dintre tehnicile de lucru pe care le-am folosit a fost împâslirea lănii. Fiind o tehnică nu foarte complicată dar de efect pentru obținerea unei suprafețe de lână uniformă. Împaslitul prin frecare este o tehnică străveche care se realizează cu ajutorul săpunului și al apei calde. Acestea acționează împreuna

Împâslirea prin frecare este metoda traditională prin care cu ajutorul apei calde și al săpunului se împâslește lâna netoarsă sau părul de animale prin frecare. În combinație cu apa caldă și săpunul solzii firelor de lână se ridică și datorită mișcării produse prin frecare sau rulare se încâlcesc atât de tare încât firele devin o masă compactă care nu se mai poate separa. Produsul se micșorează mult datorită acestui proces și se obține un material textil compact. Forma finală poate fi astfel lucrată dintr-o singură bucată fără cusături. Datorită efortului mare de producere împâslirea prin frecare se foloșteste în Europa doar în ateliere artistice, în domenii pedagogice sau ca hobby.

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Speltz Alexander- Style of Ornament

Ketnbach Victor-Dictionar de mitologie generala

Balaci Anca – Mic dicționar de mitologie greacă și română

Borges George Louis-Aleph

Ferrari Anna -Dicționar de mitologie greacă și romănă

Joanna, Sculptura figurativa Magdalena Abakanowicz

Sursă online

Cine a fost Ariadna?

http://www.referatexp.com/tag/simbolul-cercului/

https://en.wikipedia.org/wiki/Magdalena_Abakanowicz

http://culture.pl/en/artist/magdalena-abakanowicz

https://translate.google.ro/translate?hl=ro&sl=en&u=http://www.tate.org.uk/context-comment/articles/new-yarns&prev=search

https://translate.google.ro/translate?hl=ro&sl=en&u=http://www.abakanowicz.art.pl/abakans/-abakans.php.html&prev=search

https://translate.google.ro/translate?hl=ro&sl=en&u=http://www.textielmuseum.nl/en/exposition/sheila-hicks&prev=search

https://translate.google.ro/translate?hl=ro&sl=en&u=http://2015.veneziabiennale-japanpavilion.jp/&prev=search

http://www.theguardian.com/artanddesign/2015/may/10/venice-biennale-2015-review-56th-sarah-lucas-xu-bing-chiharu-shiota

https://en.wikipedia.org/wiki/Sheila_Hicks

http://www.sheilahicks.com/films.html

http://inhabitat.com/mello-landini-unravel-ropes-into-stunning-tree-like-sculptures/ciclotrama-by-mello-landini-9/

http://www.mymodernmet.com/profiles/blogs/list/tag/daniel+landini

https://translate.google.ro/translate?hl=ro&sl=en&u=http://2015.veneziabiennale-japanpavilion.jp/&prev=search

http://www.theguardian.com/artanddesign/2015/may/10/venice-biennale-2015-review-56th-sarah-lucas-xu-bing-chiharu-shiota

Istoria Covorului

https://ro.wikipedia.org/wiki/Covor_persan

http://www.ipedia.ro/covoare-933/

http://hiphip.ro/blogs/noutati/42121732-boiled-wool

https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboi_de_%C8%9Besut

http://www.conta-conta.ro/standarde_ocupationale/tesator-manual.pdf