Firea păcătoasă A.T. Jones, Review and Herald, 18 apr. 1899 (sublinierile apar în original) Multe persoane fac o greșeală gravă și foarte neplăcută…. [628423]

Firea păcătoasă A.T. Jones, Review and Herald, 18 apr. 1899 (sublinierile apar în original) Multe persoane fac o greșeală gravă și foarte neplăcută. Greșeala constă în convingerea că atunci când sunt convertiți vechea lor fire păcătoasă este eradicată. Cu alte cuvinte, ei fac greșeala de a crede că trebuie să fie eliberați de fire prin eliminarea ei cu totul. Și atunci când descoperă că nu este așa, când descoperă că aceeași veche fire, cu tendințele ei, cu slăbiciunile ei și cu ispitele ei este încă acolo, ei nu sunt pregătiți să-i facă față, așa că se descurajează și sunt gata să creadă că nu au fost niciodată convertiți. Și cu toate acestea, dacă s-ar gândi puțin, ar trebui să înțeleagă că această idee este cu totul greșită. Nu ai avut exact același trup după ce te-ai convertit pe care l-ai avut și înainte? Nu este acest trup compus din exact același material — același trup, aceleași oase și același sânge — după ce ai fost convertit, ca și acela din care era făcut mai înainte? La aceste întrebări, fiecare va răspunde cu promptitudine afirmativ. Și evident că acesta este adevărul. Și acum urmează alte întrebări: Nu avea acel trup, de asemenea, exact aceleași caracteristici ca înainte? Nu era încă trup omenesc, tot așa de sigur după cum era înainte? La această întrebare din nou fiecare va răspunde cu Da. Apoi o altă întrebare: Fiind același trup și având aceleași caracteristici — încă fiind trup omenesc, trup firesc — nu este la fel de sigur fire păcătoasă, după cum era mai înainte? Tocmai aici se strecoară greșeala acestor mulți oameni. La această ultimă întrebare ei sunt înclinați să creadă că răspunsul trebuie să fie „Nu”, când de fapt el trebuie să fie un hotărât “Da”. Și acest hotărât “Da” trebuie menținut atâta timp cât trăim în acest trup firesc. Și atunci când cineva crede în mod hotărât și constant că firea persoanei convertite este încă fire păcătoasă și nimic altceva decât fire păcătoasă, el este atât de convins că în firea sa păcătoasă nu locuiește nimic bun, încât nu va permite niciodată să apară nici cea mai mică umbră de încredere în fire. Și aceasta fiind situația, întreaga sa dependență este de altceva decât firea: tocmai de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Sursa puterii și speranței sale exclude cu totul firea, fiind numai Isus Hristos. Și fiind întotdeauna veghetor, suspicios și cu totul neîncrezător în fire, el nu se așteaptă la nimic bun din această sursă, și astfel este pregătit de puterea lui Dumnezeu să respingă și să zdrobească fără milă fiecare impuls sau sugestie care ar putea apare din aceasta, și astfel nu va eșua, nu va fi descurajat, ci va merge din biruință în biruință și din putere în putere. Prin urmare, convertirea nu pune o fire nouă peste un duh vechi, ci un nou Duh în vechea fire. Ea nu își propune să aducă o fire nouă vechii minți, ci o minte nouă vechii firi. Eliberarea și biruința nu sunt câștigate prin îndepărtarea naturii omenești, ci prin primirea — —1

naturii divine pentru a supune și a stăpâni natura omenească — nu prin îndepărtarea naturii păcătoase, ci prin trimiterea Duhului fără păcat pentru a cuceri și condamna păcatul în fire. Scriptura nu spune: „Să fie această fire asupra voastră, care era și asupra lui Hristos”, ci spune: „Să aveți în voi gândul (mintea, trad. eng.) acesta, care era și în Hristos Isus” (Fil. 2:5). Scriptura nu spune: „să vă prefaceți prin înnoirea firii voastre”, ci spune: „Să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre” (Rom. 12:2). Noi vom fi înălțați la cer prin înnoirea firii, dar trebuie să fim schimbați prin înnoirea minții noastre. Domnul Isus a luat aceeași fire și același sânge, aceeași natură omenească pe care o avem și noi, fire la fel ca firea noastră păcătoasă și, din cauza păcatului și prin puterea Duhului lui Dumnezeu prin mintea divină care era în El, „a osândit păcatul în firea pământească” (Rom. 8:3). Și aici este eliberarea noastră (Rom. 7:25); aici este biruința noastră. „Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus.” „Le voi da o altă inimă, și voi pune un duh nou în voi.” Nu fiți descurajat când vedeți păcătoșenia firii. Numai prin lumina Duhului Sfânt și discernământul minții lui Hristos puteți vedea atât de multă păcătoșenie în firea voastră, și cu cât vedeți mai multă păcătoșenie în firea voastră, cu atât mai mult din Duhul lui Dumnezeu puteți fi siguri că aveți. Acesta este un test sigur. Atunci, când vedeți păcătoșenia înmulțindu-se în voi, mulțumiți-i Domnului că aveți atât de mult din Duhul lui Dumnezeu încât puteți vedea atât de mult din păcătoșenie și fiți siguri că acolo unde păcătoșenia se înmulțește, harul și mai mult se înmulțește „pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot așa și harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viața veșnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru”.
— —2