Finantele Publice Si Dreptul Financiar
DREPT FINANCIAR Suport de curs –
CAPITOLUL 1. NOTIUNI INTRODUCTIVE DESPRE FINANTELE PUBLICE SI DREPTUL FINANCIAR
1. Finantele publice: notiune, definitie, trasaturi �i functii
1.1.Notiunea de finante publice
Etimologic cuvantul finante provine din limba latina unde au fost utilizate mai multe expresii "finantio", "financias", "finis" care insemna "termen de plata" sau "scadenta" formandu-se mai tarziu expresia "financia pecuniaria" care desemna operatiunea de a incheia o tranzactie patrimoniala prin plata unei sume de bani.
Notiunea de finante s-a raspandit in Franta in secolul al XV-lea prin cuvintele "finance", prin
care era desemnata o suma de bani sau un venit apartinand organelor de stat, respectiv "finances", folosite pentru a-i denumi pe arendasii de impozite sau persoanele insarcinate cu strangerea veniturilor pentru rege.
1.2.Definitia finantelor publice Finantele publice au fost definite de autori diferiti, dupa caz:
• ca instrumentul prin intermediul caruia statul nostru participa la repartitia venitului national, asigura fondurile banesti necesare dezvoltarii economiei nationale, realizarii actiunilor social-culturale, functionarii organelor de stat �i apararii suveranitatii, independentei �i integritatii teritoriale a tarii;
• ca raporturile social-economice de formare �i repartizare in forrna baneasca, care apar in legatura cu constituirea �i utilizarea resurselor necesare functionarii �i dezvoltarii generale a
societatii;
• ca ansamblul sau cvasitotalitatea proceselor �i relatiilor economice in forrna baneasca ce se produc in toate sferele reproductiei ( consum, productie, repartitie, circulatie).
Profesorul francez, Paul Marie Gaudement sustinea ca finaniele pub lice constituie o ramurii a dreptului public care are ca obiect studiul regulilor �i operaiiilor referitoare la banulpublic.
in lucrarile de specialitate din S.U.A. s-a sustinut ca finantele publice au ca obiect faptele, principiile, tehnicile �i efectele procursrii �i cheltuirii fondurilor bane�ti de cture organele guvernamentale �i ale administrsrii datoriei publice.
in concluzie, putem defini finantele publice astfel:
– in sens larg ca fiind acele relatii care au ca obiect regulile fundamentale, organele �i procedurile care permit colectivitatilor publice indeplinirea tuturor atributiilor lor cu ajutorul
mijloacelor financiare conditia o esentiala fiind ca aceste reguli �i procedee sa se aplice intr-un regim
de drept public;
– in sens restrans reprezinta incasarile �i platile banesti de interes public necesare in relatiile cu statul �i alte institutii publice.
1.3. Trasaturile finantelor pub lice
Finantele publice prezinta urmatoarele trasaturi:
– sunt relatii care exprima un transfer de resurse banesti fiira echivalent �i cu titlu nerambursabil acestea fiind relaiiile financiare clasice care i�i gasesc reflectarea in bugetul de stat, in bugetul
asigurarilor sociale de stat, in bugetele locale sau in anumite fonduri publice extrabugetare;
– sunt relatii care exprima un imprumut de resurse banesti pe o perioada de timp determinata, pentru care se percepe dobanda, acestea fiind relaiii de credit mijlocite de banci sau de alte institutii specializate;
– sunt relatii care exprima dupa caz, un transfer facultativ sau obligatoriu de resurse banesti, in schimbul unei contraprestatii care depinde de producerea unui fenomen ( eveniment) aleatoriu, aceste relaiii apar in procesul constituirii �i repartizsrii fondurilor de asigursri de bunuri, de persoane, de respundere civila;
– sunt relatii care apar in procesul formarii �i repartizarii fondurilor banesti in vederea
desfasurarii de activitati economice �i a dezvoltarii acestora pe seama veniturilor realizate, a
creditelor bancare, a vanzarii de actiuni (parti sociale) a emiterii de obligatiuni sau pe alte cai acestea fiind finaniele intreprinderilor.
1.4. Functiile finantelor publice
Finantele publice indeplinesc urmatoarele functii:
• funciia de repartiiie se realizeaza in procesul de formare �i repartizare a mijloacelor
banesti, mai exact odata cu repartitia produsului social �i cu cea a venitului national �i presupune doua momente:
• constituirea fondurilor din impozite, taxe, imprumuturi, etc. la care participa regiile
autonome, societatile comerciale care au capital de stat, mixt sau privat, institutiile publice, persoanele fizice �i juridice rezidente sau straine, populatia;
• distribuirea fondurilor financiare pe beneficiari: persoane fizice sau juridice, respectiv pentru invatamant, sanatate, cultura etc.;
• funciia de control care are ca scop asigurarea respectarii legii �i cresterea eficientei
economice printr-o buna administrare a banului public astfel incat prin control se contribuie la realizarea echilibrului monetar, valutar �i financiar in economie;
• funciia de reglare (stabilizare) are ca scop contracararea unor fenomene cu caracter destabilizator (recesiunea, criza, somajul) care perturba procesele economice �i sociale, respectiv stimularea evolutiei pozitive a acestor procese.
2. Structura finantelor publice
in structura finantelor publice din cele mai vechi timpuri s-au evidentiat doua componente: veniturile publice �i cheltuielile publice. Ca rezultat al evolutiei istorice, a schimbarilor survenite in viata economica �i sociala de-a lungul timpului, in cele mai multe dintre statele contemporane cu economie national liberal capitalists �i regim politic parlamentar democrat structura finantelor publice se prezinta astfel:
• bugetul de stat – ca act �i procedeu de corelare a cheltuielilor publice cu veniturile publice;
• finaniele locale �i bugetele uniteiilor administrativ – teritoriale – menite a conferi
anumita autonomie administratiei publice locale;
• imprumuturile de stat sau creditul public care implica �i datoria publics. – ca modalitate exceptionala de completarea veniturilor publice necesare satisfacerii trebuintelor generale ale societatii;
• finaniele organizaiiilor internaiionale – constituite prin contributii banesti ale statelor membre ale acestor organizatii.
3. Notiunea �i obiectul dreptului financiar
Dreptul financiar ca acea ramura a sistemului de drept public care cuprinde, ansamblul normelor juridice instituite de stat �i care reglementeaza relatiile sociale ce iau nastere in procesul constituirii, repartizarii �i utilizarii fondurilor banesti ale statului �i ale celorlalte institutii publice, precum �i controlul financiar al statului.
Obiectul dreptului financiar este determinat, in mod rational, de componentele structurale ale finantelor publice cuprinzand: bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, finantele institutiilor publice, finantele regiilor autonome, veniturile bugetare, cheltuielile bugetare, imprumuturile de stat, controlul finantelor publice .
4. Izvoarele dreptului financiar
in stiintele juridice conceptul de izvor al dreptului – in sens formal – desemneaza formele de exprimare a normelor juridice.
Izvoarele dreptului financiar sunt alcatuite din totalitatea actelor normative care reglernenteaza raporturile juridice financiare.
in raport de gradul de generalitate sau specificitate izvoarele dreptului financiar pot fi:
1. izvoare comune ale dreptului financiar cu alte ramuri de drept ca de exemplu: Constitutia, legile ordinare, hotararile Guvernului etc.;
2. izvoare specifice dreptului financiar ca de exemplu: Legea finantelor publice, Legea privind organizarea �i functionarea Curtea de Conturi etc ..
5. Normele dreptului financiar
Putem defini norma de drept financiar ca fiind acea regula de conduita stabilita sau recunoscuta de stat care cuprinde drepturile �i obligatiile subiectelor participante la raportul de drept financiar �i a carui respectare este asigurata de autoritatea de stat.
Normele dreptului financiar au un caracter general, impersonal privind un numar nedeterminat de subiecte de drept se aplica in mod repetat in timp ori de cate ori indeplinesc conditiile vizate de ele. Ca exceptie, normele dreptului financiar pot avea �i caracter individual in vederea indeplinirii anumitor necesitati financiare ca de exemplu legea bugetara cuprinde dispozitii care stabilesc individual cuantumul banesc al unor transferuri, subventii, etc.
Normele dreptului financiar sunt adoptate de Parlament, Guvern precum �i de organele de
specialitate ale adrninistratiei de stat in legatura cu privire la constituirea, repartizarea �i utilizarea
fondurilor banesti publice.
5.1. Din punct de vedere al structurii logico-juridice, normele dreptului financiar cuprind urmatoarele elemente:
1. ipoteza prevede descrierea clara, precisa a imprejurarilor, a faptelor sau a conditiilor in care apar relatiile financiare pentru a se permite subiectelor raporturilor juridice sa respecte regula de conduita prescrisa in vederea realizarii scopului urmarit;
2. dispozitia prevede conduita subiectelor de drept vizate de aceste norme;
3. sanctiunea arata care sunt consecintele nerespectarii dispozitiei.
Elementul specific al normei juridice financiare este sanctiunea. Ca atare mentionam ca sanctiunile financiare pot fi:
1. sanctiuni comune, cele care sunt identice cu ale altor norme juridice �i anume:
disciplinare (mustrarea), administrative (amenda), pecuniare, penale (inchisoarea);
2. sanctiuni specifice sunt masuri de ordin financiar care se iau impotriva celor ce incalca legislatia financiara �i fiscals �i anume: majorari de intarziere, amenda financiara, penalizari, suspendarea finantarii de la buget, suspendarea finantarii investitiilor, suspendarea creditarii.
5.2. Clasificarea normelor juridice financiare
Normele juridice financiare pot fi clasificate astfel:
1. Norme juridice imperative obliga subiectele de drept financiar sa actioneze intr-un anumit fel. Aceste norme se impart, la randul lor, in doua categorii:
a. norme juridice onerative care impun efectuarea anumitor operatiuni financiare sau
savarsirea anumitor acte financiare;
b. norme juridice prohibitive care interzic comiterea unor acte sau operatiuni de natura financiara ori cu implicatii financiare,
2. Norme juridice permisive sunt cele care nici nu interzic, nici nu impun savarsirea anumitor acte financiare sau anumitor operatiuni financiare.
3. Norme juridice supletive sunt cele care fie le permit subiectelor sa-si aleaga conduita de urmat �i numai in caz contrar urmeaza sa li se aplice prevederile normelor financiare care se incalca in lipsa manifestarii de vointa.
6. Raportul juridic de drept financiar
6.1. Definitia raportului juridic de drept financiar
Raportul juridic de drept financiar consta in relatiile sociale care iau nastere, se modifica �i se sting in procesul constituirii, repartizarii �i utilizarii fondurilor banesti ale statului �i care sunt reglementate de normele juridice financiare.
Raporturile juridice financiare se nasc numai in cadrul activitatii financiare infaptuite de stat
�i de organele sale. in cadrul acestor raporturi, fiira exceptie, unul dintre subiecte este statul care intra in aceste raporturi juridice de pe pozitia de purtator al autoritatii de stat. Aceasta particularitate rezulta din pozitia de subordonare a tuturor celorlalte subiecte participante fata de subiectul purtator al autoritatii de stat.
Raporturile juridice financiare se nasc, se modifica �i se sting pe baza manifestarii unilaterale de vointa a statului, prin forme specifice prevazute de normele juridice financiare.
6.2. Clasificarea raporturilor juridice financiare
in functie de sfera de cuprindere a finantelor publice aceste raporturi pot fi:
a. raporturi juridice bugetare;
b. raporturi juridice fiscale;
c. raporturi juridice de creditare;
d. raporturi juridice bancare;
e. raporturi juridice de organizare a circulatiei monetare;
f. raporturi juridice de asigurare prin efectul legii;
g. raporturi juridice de control financiar, etc.
3. Continutul raporturilor juridice financiare consta in elementele constitutive ale acestor raporturi. Aceste elemente constitutive sunt:
a. subiecte;
b. continut;
c. obiect.
Subiectele oricarui raport juridic presupun existenta a eel putin doua persoane pentru ca un astfel de raport sa poata lua nastere, sa se poata modifica sau stinge.
Subiectele participante la raporturile juridice financiare sunt:
a. statul ca organ de specialitate in activitatea financiara reprezentat prin: Ministerul
Finantelor Publice, Agentia Nationals de Control (Garda Financiara) �i Curtea de Conturi. b. persoane fizice si, sau juridice.
Persoanele fizice ca subiecte individuale titulare de drepturi �i obligatii. Din aceasta categorie fac parte:
a. cetateni romani;
b. persoane fizice straine rezidente (reprezentanti diplomatici, reprezentanti consulari, reprezentanti comerciali, doctoranzi, studenti, apatrizi) ;
c. persoane fizice nerezidente (specialistii, oameni de cultura, stiinta, artisti, sportivi, turisti).
Persoana juridica este subiectul colectiv de drept care intruneste conditiile cerute de lege
(patrimoniu propriu, organizare de sine statatoare, obiect de activitate) pentru a fi titular de drepturi
�i obligatii.
Din categoria acestor persoane juridice fac parte:
a. societati comerciale;
b. regii autonome;
c. institutii publice; d. asociatii politice;
e. alti agenti economici.
Continutul raporturilor juridice financiare il formeaza drepturile �i obligatiile subiectelor participante la aceste raporturi. Continutul acestor raporturi difera de continutul altor raporturi
juridice intrucat se stabileste in legatura cu necesitatea, constituirea �i repartizarea fondurilor banesti
ale statului.
Obiectul raporturilor juridice financiare este determinat de sfera larga a finantelor publice pe de o parte, iar pe de alta parte de faptele, actele normative �i operatiunile specifice cu privire la activitatea financiara �i fiscala. Astfel, acest obiect poate fi:
a) in prima situatie: venituri publice, cheltuieli publice, politica fiscala, actiuni de prognoza
�i organizare bugetara, de creditare, de control financiar, de circulatie monetara, etc.;
b) in a doua situatie plata unor sume de bani la care sunt obligate subiectele participante la raporturile juridice financiare.
CAPITOLUL 2. SISTEMUL BUGETAR SI PROCESUL BUGETAR
1. Definitia bugetului de stat, natura juridica �i functiile bugetului de stat
Actualitatea moderna a acestei definitii este confirrnata de faptul ca elementele ei esentiale au fost preluate �i pentru caracterizarea oficiala a bugetului Comunitatilor Europene. Regulamentul financiar al acestor comunitati precizeaza ca bugetul lor este actul care prevede �i autorizeazti in prealabil, in fiecare an, cheltuielile �i veniturile comunitisilor.
2. Continutul bugetului de stat
Bugetul statului roman, ca dealtfel al oricarui stat, cuprinde in mod constant doua parti:
a. veniturile bugetare;
b. cheltuielile bugetare.
a. Veniturile statului sunt definite in mod emblematic de Montesquieu, care in lucrarea
,,Spiritul legilor" – cartea XIII, afirma ca veniturile statului sunt o parte pe care fiecare cetatean o da. din bunul sau pentru a avea sigurania celeilalte pa_rti remasi. lui, sau de a se bucura deplin de aceasta. Veniturile bugetare sunt resursele banesti care se cuvin bugetelor prevazute la art. I alin.2 din Legea nr.500/2002 privind finantele publice – bugetului de stat; bugetului asigurarilor sociale de stat; bugetelor fondurilor speciale; bugetului trezoreriei statului; bugetelor institutiilor publice autonome; bugetelor institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale, dupa caz; bugetelor institutiilor publice finantate integral din venituri proprii; bugetului fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat si ale caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice; i) bugetului fondurilor externe nerambursabile, care se mobilizeaza in baza unor prevederi legale,
formate din impozite, taxe, contributii banesti �i alte varsaminte editate de fiecare stat in functie de
politica sa economico- financiara privind repartitia produsului intern net �i mobilizarea unor surse
externe (accesibile).
b. Cheltuielile publice reprezinta sumele aprobate in bugetele prevazute la art. I alin.2 din Legea nr. 500/2002 in limitele �i potrivit destinatiei stabilite prin bugetele respective. Partea de cheltuieli a bugetului statului nostru are un continut oranduit �i el conform conceptiei moderne. Astfel, principalele categorii de cheltuieli ale bugetului de stat sunt cele social- culturale, pentru apararea nationals �i ordinea publica interna pentru organele de stat legislative, executive �i juridice, pentru actiuni economice �i cercetare stiintifica, precum �i pentru datoria publica �i alte trebuinte de interes general.
in art.30 Legea 500/2002 privind finantele publice se prevede ca in bugetul de stat se includ Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului si Fondul de interventie la dispozitia Guvernului.
a. Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului se repartizeaza unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat �i ai bugetelor locale, pe baza de hotarari ale Guvernului,
pentru finantarea unor cheltuieli urgente sau neprevazute aparute in timpul exercitiului bugetar.
b. Fondul de interventie la dispozitia Guvernului se repartizeaza unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat �i ai bugetelor locale, pe baza de hotarari ale Guvernului, pentru finantarea unor actiuni urgente in vederea inlaturarii efectelor unor calamitati naturale �i sprijinirii persoanelor fizice sinistrate.
3. Sistemul bugetar
Datorita faptului ca bugetul de stat este procedeul financiar eel mai important de autorizare si corelare
a veniturilor si cheltuielilor statului, din punctul de vedere al organizarii bugetare publice sunt remarcabile anumite particularitati care presupun atat asemanari cat si deosebiri, intre statele de tip unitar si cele de tip federal.
Comparand statele de tip unitar cu cele de tip federal vom reusi sa scoatem in relief principalele
variante practice de organizare bugetara si in acelasi timp, faptul ca in unele dintre aceste state s-au conceput si s-au pus in aplicare variante originale care au dezvoltat categoria variantelor modeme de organizare bugetara de interes public.
Resursele finantelor publice se constituie si se gestioneaza printr-un sistem unitar de bugete care sunt prevazute in art. 1 alin. 2 Legea 500/2002 si anume:
a. bugetul de stat,
b. bugetul asigurarilor sociale de stat, c. bugetele fondurilor speciale;
d. bugetul trezoreriei statului;
e. bugetele institutiilor publice autonome;
f. bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din: bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, dupa caz;
g. bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii;
h. bugetele fondurilor provenite din credite exteme contractate sau garantate de stat �1 ale carei rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice;
i. bugetele fondurilor exteme nerambursabile;
j. bugetele locale.
4. Procesul bugetar
4.1. Notiunea de proces bugetar
Procesul bugetar presupune existenta unor resurse financiare, precum �i alocarea lor in scopul furnizarii catre cetateni a bunurilor �i serviciilor publice.
4.2. Caracteristicele procesului bugetar
Procesul bugetar prezinta o serie de caracteristici care-i confera trasaturile specifice unui proces:
– decizional, deoarece continutul sau consta in alocarea unor resurse bugetare limitate in raport cu nevoile societatii pentru bunuri �i servicii publice;
– democratic, deoarece in cursul derularii etapelor procesului bugetar se manifests atat atributele statului de drept – intre care eel al separatiei puterilor in stat, cat �i posibilitatea impunerii intereselor economico-sociale ale diferitelor grupuri de cetateni care detin majoritatea politica de decizie; preponderent politic, deoarece optiunea pentru un anumit tip de politica economica, in general, de politica financiara �i monetara, in special, toate reflectate in continutul bugetului, reprezinta un act de decizie politica al fortelor majoritate in Parlament.
4.3. Principiile procesului bugetar
Bugetul de stat se conformeaza unor principii devenite traditionale. Aceste principii prezinta doua laturi:
latura tehnica deoarece sunt necesare unei bune gestionari a finantelor publice;
latura politica intrucat sunt destinate sa usureze controlul Parlamentului asupra gestiunii guvernamentale.
Principiile i�i gasesc consacrarea atat in lege cat �i in literatura de specialitate, �i avem in vedere:
I. Principiul universalitsiii bugetare (art. 8 Legea nr. 500/2002). Conform acestui principiu nici un venit public �i nici o alocare bugetara nu se poate percepe �i respectiv, repartiza in afara cadrului bugetar.
2. Principiul publicitisii bugetare (art. 9 Legea nr. 500/2002) impune sistemului bugetar deschidere �i transparenta. Aceste doua calitati se realizeaza prin:
• dezbaterea publica a proiectelor de buget, cu prilejul aprobarii acestora;
• dezbaterea publica a conturilor generale anuale de executie a bugetelor, cu prilejul aprobarii acestora;
• publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a actelor normative de aprobare a bugetelor �i conturilor anuale de executie a acestora;
• mijloacele de informare in masa, pentru difuzarea inforrnatiilor asupra continutului bugetului, exceptand informatiile si documentele nepublicabile, prevazute de lege.
3. Principiul unita.tii bugetare (art. JO Legea nr. 500/2002). Conform acestui principiu, toate veniturile �i toate cheltuielile publice se inscriu intr-un singur document, bugetul de stat pentru a se asigura utilizarea eficienta �i monitorizarea fondurilor publice.
4. Principiul anualitisii bugetare (art. 11 Legea nr. 500/2002). Universalitatea �i anualitatea
bugetara definesc intinderea bugetului de stat; dimensiunile in spatiu, pe orizontala �i verticala, ale
bugetului de stat.
5. Principiul specializsrii bugetare (art. 12 Legea nr. 500/2002). Conform acestui principiu, veniturile bugetare trebuie prevazute in buget �i aprobate de Parlament pe surse de provenienta, iar
cheltuielile publice care urmeaza sa se efectueze, pe categorii, destinatii �i in functie de continutul lor economic.
Clasificatia bugetara cuprinde o serie de caracteristici care sunt:
• sa fie conceputa de asa natura, incat sa grupeze veniturile pe surse de provenienta �i alocatiile bugetare pe categorii de cheltuieli;
• sa fie simpla, concisa �i clara, pentru a fi inteleasa cu usurinta de toti cei chemati sa
examineze bugetul de stat;
• sa creeze conditii pentru exercitarea controlului asupra executiei bugetare;
• sa respecte disciplina financiar-bugetara;
• stabilirea de drepturi �i obligatii organelor financiar-bancare cu atributii in executarea bugetului de stat, care poarta raspunderea pentru realizarea normelor prevazute ca venituri ale bugetului de stat sau pentru efectuarea platilor din sumele prevazute ca fiind cheltuieli bugetare. Clasificatia bugetara este stabilita pentru:
a. venituri;
b. cheltuieli.
6. Principiul unitatii monetare (art.13 Legea nr. 500/2002). Potrivit acestui principiu toate operatiunile bugetare se exprima in moneda nationala. Astfel, se asigura punerea in aplicare a alin.2 art. 136 din Constitutie (articol intitulat Sistemul financiar) conform caruia moneda nationals este leul, iar subdiviziunea acestuia este banul. De asemenea, acest principiu constituie reflectia in plan financiar a suveranitatii statului roman, care implica nu doar suprematia �i independenta politica ci
�i dreptul de a emite moneda proprie.
4.4. Etapele procesului bugetar
Procedura bugetara presupune urmatoarele etape:
elaborarea proiectului bugetului de stat;
aprobarea bugetului de stat �i legea bugetara anuala;
executia bugetului de stat;
incheierea executiei bugetului de stat �i aprobarea contului de executie bugetara,
4.1. Elaborarea proiectului bugetului de stat
in cursul fiecarui exercitiu bugetar se procedeaza eel mai tarziu in eel de-al treilea trimestru, la elaborarea proiectului bugetului de stat, pentru exercitiul financiar urmator.
Potrivit art. 28 din Legea 500/2002 proiectele legilor bugetare anuale �i ale bugetelor se
elaboreaza de catre Guvern, prin Ministerul Finantelor Publice, pe baza:
• prognozelor indicatorilor macroeconomici �i sociali pentru anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget, precum �i pentru urmatorii 3 ani;
• politicilor fiscale si bugetare;
• prevederilor memorandumurilor de finantare, ale memorandumurilor de intelegere sau ale altor acorduri internationale cu organisme �i institutii financiare internationale, semnate �i /sau ratificate;
• politicilor �i strategiilor sectoriale, a prioritatilor stabilite in formularea propunerilor de
buget, prezentate de ordonatorii principali de credite;
• propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite;
• programelor intocmite de catre ordonatorii principali de credite in scopul finantarii unor actiuni sau ansamblu de actiuni, carom le sunt asociate obiective precise �i indicatori de rezultate �i de eficienta; programele sunt insotite de estimarea anuala a performantelor fiecarui program, care trebuie sa precizeze: actiunile, costurile asociate, obiectivele urmarite, rezultatele obtinute �i estimate pentru anii urmatori, masurate prin indicatori precisi, a carer alegere este justificata;
• propunerilor de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum �i de transferuri consolidabile pentru autoritatile administratiei publice locale;
• posibilitatilor de finantare a deficitului bugetar.
Elaborarea proiectului bugetului de stat se asigura de Ministerul Finantelor Publice, in calitate de organ administrativ central de specialitate financiara, pe baza programelor ordonatorilor principali de credite. Acesta, prin Directia generala a bugetului, centralizeaza propunerile primite, sub forma bugetelor ministerelor �i ale celorlalte organe centrale ale administratiei publice.
4.2. Aprobarea bugetului de stat �i legea bugetara anuala
Bugetele se aproba de Parlament pe ansamblu, pe parti, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum �i alineate, dupa caz, �i pe ordonatorii principali de credite, pentru anul bugetar, precum �i creditele de angajament pentru actiuni multianuale.
Potrivit procedurii parlamentare, etapele examinarii �i aprobarii legii bugetului de stat sunt:
• examinarea proiectului legii �i a Raportului Guvernului de catre Comisiile permanente ale fiecarei camere (Comisia de buget – finante, banci, sesizata in fond �i alte comisii interesate);
Comisiile parlamentare de buget sau de finante sunt compuse din deputati �i senatori de specialitate juridica sau econornico-financiara �i sunt alese cu caracter permanent, in tara noastra. Acestor comisii, in trecut, li se acorda o atentie deosebit �i ca atare s-au practicat mai multe variante, fie de desemnare a membrilor lor de catre presedinte, fie – mai frecvent – de alegere a acestora prin scrutin de lista ori de catre gruparile politice existente in fiecare Camera a Parlamentului;
• avizele Comisiilor permanente, inclusiv al celei juridice, se transmit Comisiei permanente de buget – finante, impreuna cu eventualele amendamente formulate;
• Comisiile de buget-finante ale celor doua camere reunite intocmesc un raport comun asupra proiectului de lege, care cuprinde toate amendamentele celorlalte comisii �i forrnuleaza propuneri cu privire la adoptarea sau respingerea proiectului de lege, care se transmit plenului;
• dezbaterea generala a proiectului Legii de aprobare a bugetului de stat in plenul celor doua Camere, pe baza raportului comun �i in prezenta initiatorului. Dezbaterile cu privire la proiectul de buget �i al legii bugetare incep prin:
– prezentarea de catre Guvern – prin ministrul finantelor – a expunerii de motive asupra celor doua proiecte, precum �i a raportului comisiilor de specialitate;
– dezbaterea pe articole a proiectului legii;
– adoptarea Legii de aprobare a bugetului de stat pe baza votului de ansamblu, care poate fi deschis sau secret. Dupa adoptarea Legii bugetare anuale, aceasta este promulgata de Presedintele Romaniei �i este publicata in Monitorul Oficial.
Potrivit art. 26 din Legea 500/2002 legile bugetare cuprind:
• la venituri: estimarile anului bugetar;
• la cheltuieli: creditele bugetare determinate de autorizarile continute in legi specifice,in structura functionals �i economica a acestora;
• deficitul sau excedentul bugetar, dupa caz;
• reglernentari specifice exercitiului bugetar.
Art. 27 prevede ca anexele legilor bugetare cuprind:
– sintezele bugetelor prevazute la art. 16 alin. 1 lit. a;
– bugetele ordonatorilor principali de credite �i anexele la acestea;
– sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat �i criteriile de repartizare a acestora;
– alte anexe specifice.
in cursul exercitiului bugetar, legea bugetara anuala poate fi modificata prin legi rectificative.
4.3. Executia bugetara de stat
Procedura executiei bugetului de stat cuprinde actele juridice �i operatiunile de realizare a veniturilor �i de efectuare a cheltuielilor prevazute in legea bugetara anuala. Executia bugetara se bazeaza pe principiul separarii atributiilor persoanelor care au calitatea de ordonator de credite de atributiile persoanelor care au calitatea de contabil.
1. Ordonatorii de credite
Noiiuni generale
Ordonatorii de credite sunt conducatorii institutiilor publice care primesc credite bugetare prin legea bugetului de stat. Acestia au obligatia de a angaja �i utiliza credite bugetare numai in limita prevederilor �i destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor publice respective �i cu respectarea dispozitiilor legale.
Ordonatorii de credite sunt de trei grade �i anume:
1. principali; 2. secundari; 3. teniari.
I. Ordonatorii principali de credite sunt ministrii, conducatorii celorlalte organe de specialitate ale adrninistratiei publice centrale, conducatorii altor autoritati publice �i conducatorii institutiilor publice autonome. Ordonatorii principali de credite pot delega aceasta calitate inlocuitorilor de drept, secretarilor generali sau altor persoane imputernicite in acest scop. Prin actul de delegare ordonatorii principali de credite vor preciza limitele �i conditiile delegarii. n cazurile prevazute de legi speciale ordonatorii principali de credite sunt secretarii generali sau persoanele desemnate prin aceste legi. Conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau tertiari de credite, dupa
caz.
2. Ordonatorii secundari de credite sunt conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica din subordinea ordonatorilor principali de credite proprii �i a celor din bugetele fondurilor speciale, cu respectarea dispozitiilor legale �i repartizeaza creditele bugetare aprobate pe unitatile ierarhic inferioare, ai carer conducatori sunt ordonatori tertiari de credite.
3. Ordonatorii teriiari de credite sunt conducatori de institutii publice cu personalitate juridica din subordinea ordonatorilor principali sau secundari de credite, care utilizeaza creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru nevoile unitatilor pe care le conduc.
2. Procedura executiei bugetare
Pentru realizarea veniturilor �i efectuarea cheltuielilor bugetare este necesar un complex de acte, fapte �i operatiuni, indeosebi cu privire la incasarea, pastrarea �i eliberarea fondurilor banesti in �i din contul bugetului de stat care alcatuiesc procedura executiei bugetare.
Procedura execuiiei bugetare este formats din urmatoarele faze:
1. repartizarea pe trimestre a veniturilor �i cheltuielilor bugetare;
2. execuiia de casa a bugetului de stat;
3. realizarea veniturilor bugetare;
4. efectuarea cheltuielilor bugetare.
2.1. Repartizarea pe trimestre a veniturilor �i cheltuielilor bugetare
Veniturile �i cheltuielile aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat,
bugetele fondurilor speciale, bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat, bugetele fondurilor externe nerambursabile �i bugetele institutiilor publice autonome se repartizeaza pe trimestre, in functie de termenele legale de incasare a veniturilor, de termenele �i posibilitatile de asigurare a surselor de finantare a deficitului bugetar �i de perioada in care este necesara efectuarea cheltuielilor.
Repartizarea pe trimestre a veniturilor �i cheltuielilor aprobate in bugetele prevazute mai sus se aproba de catre:
• Ministerul Finantelor Publice: pe capitole de cheltuieli �i in cadrul acestora, pe titluri, la propunerea ordonatorilor principali de credite; pe capitole �i subcapitole la venituri �i pe capitole �i
in cadrul acestora, pe titluri de cheltuieli, pentru bugetul asigurarilor sociale de stat �i bugetele fondurilor speciale, la propunerea ordonatorilor principali de credite; pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat �i pentru transferurile din bugetul de stat catre bugetele locale, la propunerea ordonatorilor principali de credite ai bugetele locale, transmise de Directiile generale ale finantelor publice ale Ministerului Finantelor Publice;
• ordonatorii principali de credite, pentru celelalte subdiviziuni ale clasificatiei bugetare, pentru bugetele proprii �i pentru bugetele ordonatorilor secundari de credite bugetare sau ale ordonatorilor tertiari de credite, dupa caz;
• ordonatorii secundari de credite, pentru bugetele proprii �i pentru bugetele ordonatorilor tertiari de credite bugetare.
Creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat, pot fi folosite la cererea ordonatorilor principali de credite, numai dupa deschiderea de credite sau alimentarea cu fonduri de catre Ministerul Finantelor Publice a conturilor bancare deschise pe seama acestora.
Repartizarea pe trimestre se face in scopul stabilirii unui echilibru in cadrul fiecarui trimestru intre veniturile �i cheltuielile bugetare �i pentru a se evita eventualele diferente intre volumul veniturilor �i eel al cheltuielilor.
2.2. Execuiia de casa a bugetului de stat
Potrivit art. 60 din Legea nr. 500/2002 executia de casa a bugetelor ce compun sistemul bugetar se realizeaza prin trezoreria statului pe baza normelor metodologice emise de Ministerul Finantelor Publice, care asigura:
• incasarea veniturilor bugetare;
• efectuarea platilor dispuse de persoanele autorizate ale institutiilor publice, in limita creditelor bugetare �i destinatiilor aprobate potrivit dispozitiilor legale;
• efectuarea operatiunilor de incasari �i plati privind datoria publica interna �i externa rezultata din imprumuturi contractate direct sau garantate de stat, inclusiv a celor privind
rambursarea ratelor la scadenta �i plata dobanzilor, comisioanelor, spezelor �i altor costuri aferente;
• efectuarea altor operatiuni financiare in contul autoritatilor adrninistratiei publice centrale �i
locale.
in cadrul executiei fiecarui buget anual de stat, executia de casa se intercaleaza intre executia partii de venituri �i executia partii de cheltuieli, cuprinzand operatiunile inerente de incasare, pastrare �i eliberare a fondurilor banesti bugetare.
2.3. Realizarea veniturilor bugetare
Scopul executiei partii de venituri a bugetului de stat este realizarea integrala �i in termenele legale a veniturilor prevazute in legea de aprobare a fiecarui buget anual. Aceasta realizare constituie premisa elementara a efectuarii cheltuielilor programate pe acelasi exercitiu bugetar �i deci este conditia primordiala a executiei conforme a intregului buget anual de stat.
in realizarea veniturilor bugetare trebuie avute in vedere urmatoarele principii:
• nici un impozit, taxa sau alte obligatii de natura acestora nu pot fi incasate, daca nu au fost stabilite prin lege;
• lista impozitelor �i taxelor, precum �i a cotelor acestora, se aproba prin legea bugetara anuala;
• inadmisibilitatea perceperii, sub orice titlu ori sub orice denumire, de contributii directe sau indirecte, in afara celor stabilite de Parlament.
Datorita importantei primordiale a realizarii veniturilor bugetare in cadrul executiei anuale a bugetului de stat, aceasta este indrumata �i controlata atat de catre Ministerul Finantelor prin directiile de specialitate, cat �i de catre toate organele cu atributii de control financiar.
Realizarea veniturilor bugetului de stat consta in incasarea integrala �i la termenele stabilite a veniturilor bugetare. Asadar, in realizarea veniturilor bugetare trebuie indeplinite cumulativ doua conditii: incasarea la termen �i in cuantumul prevazut.
2. 4. Efectuarea cheltuielilor bugetare
Cheltuielile, in general, reprezinta expresia valorica a consumului de mijloace de productie �i
forta de munca pentru satisfacerea unor trebuinte sociale sau individuale.
Executia cheltuielilor aprobate prin legea bugetara in vederea indeplinirii actiunilor �i obiectivelor social-economice presupune un ansamblu de acte �i operatii, alcatuit din urmatoarele:
solicitarea �i punerea la dispozitia ordonatorilor de credite a conturilor bugetare; repartizarea fondurilor regiilor autonome, societatilor comerciale cu capital de stat �i institutiilor publice; transferuri pentru unitati, in cazurile in care acestea nu i�i pot acoperi cheltuielile din veniturile proprii, stabilite in conditiile legii; utilizarea efectiva a fondurilor banesti de catre beneficiari.
Creditele sau alocatiile bugetare reprezinta sume de bani puse la dispozitia unor beneficiari, in limita carom se poate decide efectuarea de cheltuieli pe seama resurselor provenite de la bugetul statului. Precizam faptul ca acestea nu pot fi depasite.
Finantarea de la bugetul statului reprezinta alocarea de fonduri banesti necesare entitatii finantate pentru indeplinirea unor activitati social-economice, sume primite cu titlu gratuit �i nerambursabile.
Finantarea de la bugetul statului se caracterizeaza prin urmatoarele:
• beneficiarii de alocatii bugetare sunt numai intreprinderile �i institutiile publice;
• scopul pentru care sunt alocate fondurile bugetare este bine precizat prin lege: pentru actiuni social-cultural, activitati economice, cercetare stiintifica fundamentala, aparare, functionarea aparatului de stat. Schimbarea destinatiei creditelor bugetare este interzisa. Aceasta cerinta este justificata de faptul ca posibilitatile societatii sunt limitate in raport cu trebuintele sale social• economice, fapt ce determina folosirea cu maximum de eficienta a banului public �i numai in interesul intregii societati. Lipsa elementului de echivalenta este justificata de interesul aparte al societatii pentru realizarea unor actiuni �i obiective, in asigurarea functionarii unor structuri publice, de care beneficiaza, intr-o masura mai mare sau mai mica, toti cetatenii.
• creditele ( alocatiile) acordate de la bugetul de stat nu se ramburseaza, adica sumele de bani puse la dispozitia beneficiarilor nu se mai restituie acestuia. Asupra folosirii creditelor bugetare, acordate conform prevederilor legii bugetare, pot dispune numai persoanele care au calitatea de ordonatori de credite bugetare.
Procedura folosirii creditelor bugetare incepe cu deschiderea acestor credite de catre
Ministerul Finantelor Publice, care la cererea ordonatorilor principali, dispune trecerea sumelor de bani reprezentand credite bugetare din bugetul statului in conturile ordonatorilor principali de credite. Din acest moment acestia pot trece la acordarea cheltuielilor, cu respectarea urmatoarelor pnncipn:
1. acordarea de fonduri de la buget se face in limita creditelor bugetare aprobate;
2. creditele bugetare deschise se folosesc potrivit destinatiilor stabilite;
3. alimentari sau deschideri de credite bugetare se fac numai pe masura folosirii resurselor anterior puse la dispozitia ordonatorilor de credite bugetare;
4. cheltuielile se efectueaza numai in masura necesitatii �i legalitatii �i in regim de economicitate.
Creditele bugetare reprezinta limita maxima pana la care se pot angaja cheltuieli de catre ordonatorii de credite bugetare.
Procedura utilizarii creditelor bugetare �i deci a efectuarii practice a cheltuielilor prevazute in
bugetele proprii ale ministerelor, ale altor organe centrale de stat �i ale tuturor institutiilor publice
finantate din bugetul statului este o procedura complexa, ce cuprinde potrivit art. 52 alin. l Legea
500/2002 urmatoarele faze:
angajament; lichidare; ordonamare; plats:
Angajarea cheltuielilor este considerata act generator al fiecarei cheltuieli bugetare, care poate aparea in forme diferite, ca de exemplu: dispozitia legala de a se plati o indernnizatie, salarii, etc., contractul de cumparare a unor materiale, contractul de angajare a unor lucrari de reparatii ale cladirilor, acceptarea unei oferte de livrare a unor produse necesare etc. Ca cerinta generala, angajarea de cheltuieli din bugetul statului se poate face numai in limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Constatarea lichiditsiii este operatiunea de verificare a realitatii fiecarei cheltuieli, de
verificare �i definitivare a cuantumului banesc al fiecarei cheltuieli. in acest sens este verificat continutul real al statelor de plata a salariilor sau a altor drepturi banesti, existenta facturilor pentru
cumparari efective de bunuri, prestatii reale de lucrari etc. precum �i conformitatea cuantumului salariilor, a preturilor inscrise in facturi, a tarifelor etc. Constatarea lichiditatii are insernnatatea juridica de verificare a necesitatii de a efectua o cheltuiala, a dreptului unor subiecte de drept de a primi sume de bani din bugetul statului sau al unei institutii publice etc.
Ordonamarea cheltuielilor este actul administrativ-financiar prin care functionarul
competent dispune plata sumei de bani in folosul subiectului de drept beneficiar al fiecarei cheltuieli. Dispozitia de acest fel se poate exprima prin aprobarea �i semnarea inscrisului constatator al cheltuielii sau printr-un act intocmit �i semnat in acest scop de catre ordonatorul de credite.
Plata sumelor de bani ca etapa a procedurii de intrebuintare a creditelor bugetare sau de efectuare a cheltuielilor bugetare se poate face in numerar, prin mandat postal, prin decontare fiira numerar ori in alt mod prevazut de reglementarea juridica in vigoare. Remiterea sumei de bani in una din modalitatile mai sus, in folosul beneficiarului legal produce efectul juridic de stingere a unei obligatii pecuniare a statului, avand in vedere ca orice cheltuiala prevazuta in bugetul statului, dupa constatarea lichiditatii ei, constituie o dotare baneasca a statului in relatie cu orice alt subiect de drept.
Creditele aprobate prin Legea bugetara anuala pentru cheltuielile unui exercitiu bugetar nu pot
fi utilizate pentru finantarea cheltuielilor altui exercitiu bugetar �i nici cheltuielile bugetare aprobate unui ordonator principal de credite, pentru finantarea altui ordonator. Totodata, cheltuielile aprobate la un capitol al clasificatiei bugetare nu pot fi utilizate pentru finantarea altui capitol dar, de la aceasta regula sunt admise, in conditiile legii, o serie de exceptii determinate de unele situatii
care nu au putut fi prevazute in perioada intocmirii �i aprobarii bugetului de stat. Aceste exceptii permit ca, in timpul executiei bugetare, anumite cheltuieli sa se efectueze in functie de necesarul concret de fonduri banesti, precum �i in functie de obiectivele �i actiunile care sunt finantate de la
bug et.
5. Mijloace de modificare a destinatiei creditelor bugetare
in practica executiei bugetare se cunosc urmatoarele mijloace de modificare a destinatiei creditelor bugetare:
a. virsrile de credite bugetare;
b. transferarea creditelor bugetare;
c. suplimentarea creditelor bugetare;
d anticiparea creditelor bugetare;
e. blocarea creditelor bugetare;
f anularea creditelor bugetare.
a. Virsrile de credite bugetare
Virarile de credite bugetare reprezinta modalitatea prin care se pot face modificari in bugetele de venituri �i cheltuieli ale ministerelor, celorlalte organe de stat �i in bugetele de venituri �i cheltuieli ale unitatilor subordonate.
Virarile constau in trecerea sumelor bugetare de la subdiviziunile clasificatiei bugetare unde sunt disponibile, la subdiviziuni unde sunt insuficiente.
b. Transferarea creditelor bugetare
in situatiile in care, pe baza dispozitiilor legale, au loc treceri de unitati, actiuni sau
sarcini de la un ordonator principal de credite la altul, Ministerul Finantelor Publice este autorizat sa introduca modificarile corespunzatoare in bugetele acestora �i in structura bugetului de stat, fiira afectarea echilibrului �i rezervei bugetare.
Transferarea sumelor bugetare justificata de trecerile legale a unor unitati, obiective �i actiuni de la o parte la alta a bugetului de stat, se poate efectua numai la inceputul trimestrului anului bugetar.
c. Suplimentarea creditelor bugetare
in conformitate cu prevederile legii, Guvernul este autorizat sa repartizeze fonduri suplimentare pe actiuni, obiective �i in cadrul acestora pe ministere, celelalte institutii centrale de stat, precum �i pe prefecturi �i primaria capitalei, pe masura reglarii preturilor �i crearii conditiilor de stabilire a evolutiei indicilor de preturi pentru cheltuielile materiale �i a evolutiei indicilor de preturi pentru cheltuieli materiale �i de capital.
Suplimentarea se face la propunerea Ministerului Finantelor Publice, pe baza cererilor primite de la ordonatorii principali de credite bugetare. Pentru aceasta, in bugetul de stat este prevazut un fond de rezerva la dispozitia Guvernului, fond utilizat la acoperirea financiara a unor actiuni sau sarcini noi intervenite in cursul anului.
Aceste noi repartizari, care determina o suplimentare a creditelor bugetare anuale, sunt supuse
aprobarii Parlamentului rapoarte �i propuneri privind masurile fiscale �i bugetare.
d.Anticiparea creditelor bugetare
in vederea finantarii unor actiuni social-culturale �i acoperirea unor cheltuieli economice de interes local, organele de decizie ale unitatilor administrativ – teritoriale pot incuviinta utilizarea unor fonduri de pana la 50 la suta din sumele incasate din veniturile proprii ale bugetelor locale respective peste cele aprobate. Utilizarea veniturilor realizate peste cele prevazute in legea bugetara, pentru anticiparea unor cheltuieli este conditionata de urmatoarele:
-depasirea incasarilor sa fie realizata in totalitatea veniturilor proprii stabilite prin bugetul local respectiv �i sa se mentina pana la finele anului;
• plusurile de venit sa provina din activitatea anului respectiv �i sa nu fie rezultatul unor
modificari ale legislatiei sau anumitor subevaluari constatate de organele de control prevazute de lege;
• unitatea administrativ-teritoriala sa nu aiba imprumuturi nerambursate.
e.Blocarea creditelor bugetare
Blocarea creditelor bugetare este prevazuta pentru fondurile banesti aprobate pnn legea bugetara �i ramase nefolosite la sfarsitul trimestrelor I, II �i III ale anului bugetar.
Alocatii bugetare ramase nefolosite la sfarsitul primelor trei trimestre ale anului bugetar reprezinta, in fapt, disponibilitati care, in cursul anului, pot fi trecut fie la fondurile de rezerva destinate unor cheltuieli noi, fie folosite pentru cheltuielile trimestrului urmator al aceluiasi an, prin deblocare. Pentru unitatile finantate de la bugetul de stat, Ministerul Finantelor Publice poate aproba folosirea sumelor blocate in trimestrul urmator la cererea justificata a ordonatorilor principali.
Potrivit prevederilor legale, se trece la fondul de rezerva bugetara a bugetului de stat
urmatoarele:
• disponibilitatile blocate din alocatiile bugetare pentru retribuirea muncii, inclusiv impozitul pe fondul de retribuire;
• disponibilitatile blocate de la sumele bugetare pentru care s-a solicitat sau nu s-a primit, in termen de 45 de zile de la incheierea trimestrului, aprobarea de folosire in perioada urmatoare;
• alte asemenea disponibilitati prevazute in mod expres prin acte normative.
f Anularea creditelor bugetare
Se anuleaza creditele bugetare ramase neutilizate in timpul executiei bugetare.
Conform dispozitiilor bugetare, anularea creditelor bugetare poate avea loc numai la cererea ordonatorilor principali de credite bugetare sau a Ministerului Finantelor Publice, precum �i prin efectul legii.
Ordonatorii principali de credite au obligatia de a analiza trimestrial necesitatea mentinerii unor credite bugetare pentru care, in baza unor dispozitii legale sau a altor cauze, sarcinile au fost desfiintate sau amanate si de a propune Ministerului Finantelor Publice anularea creditelor respective. in anumite situatii Ministerul Finantelor Publice va cere acordul ordonatorilor principali de credite pentru anularea unor credite constatate ca fiira justificare temeinica. in caz de divergenta intre
Ministerul Finantelor Publice �i ordonatorul principal de credite cu privire la anularea unor credite,
aceasta va fi solutionata de o comisie de mediere a Guvernului. Creditele bugetare anulate pe aceasta cale vor fi utilizate pentru majorarea fondului de rezerva bugetara aflat la dispozitia Guvernului. Referitor la aceasta dispozitie se poate ridica o obiectie �i anume aceea referitoare la impartialitatea Guvernului in medierea unor asemenea divergente avand in vedere ca este parte interesata intr-un astfel de litigiu. Interesul guvernului este justificat ca fondurile anulate pot fi o
sursa importanta a fondului de rezerva bugetara pus la dispozitia acestuia.
Evidema executsrii bugetului de stat consta in inregistrarea concomitenta a tuturor operatiilor de incasare a veniturilor �i de efectuare a cheltuielilor bugetare.
Inregistrarea contabila a veniturilor �i cheltuielilor, ca �i a incasarilor �i platilor in numerar se efectueaza permanent, zilnic, cu ajutorul unor fise cantabile, pe cand sinteza acestor inregistrari se efectueaza numai periodic, prin balante cantabile lunare �i prin bilanturi �i dari de seama cantabile
trimestriale �i anuale. Asadar evidenta bugetara este o evidenta contabila sintetica �i analitica care se tine pe formulare tipizate uniforme pentru toate organele de stat, regiile autonome �i institutiile pub lice.
Bilanturile �i darile de seama cantabile trimestriale �i anuale se intocmesc cu
particularitatea de a sintetiza venituri �i cheltuieli, incasari �i plati in numerar de la inceputul
exercitiului financiar pana la sfarsitul trimestrului respectiv. in acest fel, bilanturile �i darile de
seama cantabile intocmite la sfarsitul celui de al patrulea trimestru ofera datele cantabile ale executiei bugetare pe intregul exercitiu financiar expirat.
Pe plan central rolul principal in organizarea �i tinerea evidentei bugetare il are Ministerul
Finantelor Publice care are sarcina conducerii �i indrumarii metodologice a intregului sistem de evidents bugetara din tara noastra.
Ministerul Finantelor Publice tine evidenta executarii bugetului de stat pe baza datelor proprii
�i ale celorlalte organe �i institutii care au sarcini in executarea bugetului de stat.
Ordonatorii principali �i secundari tin evidenta creditelor bugetare primite �i folosite pentru:
cheltuieli proprii, credite bugetare repartizate ordonatorilor subordonati, �i ale celor utilizate pentru
actiuni centralizate.
Ordonatorii tertiari nu au in subordinea lor alti ordonatori �i in consecinta tin numai evidenta creditelor bugetare primite �i utilizate pentru nevoile proprii.
Cunoasterea totalului veniturilor incasate �i a cheltuielilor bugetare efectuate pe anumite perioade timp se realizeaza prin prisma darilor de seama asupra executarii bugetului de stat.
Darile de seama asupra executiei bugetului de stat sunt documente cantabile prin care se constata, la un moment dat, totalul veniturilor realizate �i al cheltuielilor efectuate pe o perioada de timp expirata.
Toate organele de stat, regiile autonome �i institutiile publice care au sarcini in procesul executarii bugetului de stat, intocmesc dari de seama asupra executarii bugetare. Cu ajutorul datelor
sintetice cantabile despre realizarea veniturilor �i efectuarea cheltuielilor bugetare se forrnuleaza
de catre Ministerul Finantelor Publice concluziile periodice privind veniturile �i cheltuielile care
sunt prezentate Guvernului pentru decizia actiunilor necesare in functie de situatia acestei executii. Astfel, in cazurile in care in executia bugetului statului apar goluri temporare de casa, pentru acoperirea acestora, pana la incasarea veniturilor, se recurge la eventualele resurse aflate in conturile trezoreriei statului ori la emiterea unor bonuri de tezaur ca procedeu de imprumut de stat intern, ori la imprumut intern de la Banca Nationals daca prin legea bugetara anuala s-a reglementat
recurgerea la asemenea imprumuturi.
6.Incheierea executiei bugetului de stat
Incheierea executiei bugetului de stat se realizeaza in baza urmatoarelor principii prevazute in art. 61 Legea 500/2002:
1. executia bugetara se incheie la data de 31 decembrie a fiecarui an;
2. orice venit neincasat �i orice cheltuiala angajata, lichidata �i ordonantata, in cadrul prevederilor bugetare, �i neplatita pana la data de 31 decembrie se vor incasa sau se vor plati, dupa
caz, in contul bugetului pe anul urmator;
3. creditele bugetare neutilizate pana la inchiderea anului sunt anulate de drept;
4. disponibilitatile din fondurile externe nerambursabile �i cele din fondurile publice destinate cofinantarii contributiei financiare a Comunitati Europene, ramase la finele exercitiului
bugetar in conturile structurilor de implementare, se reporteaza in anul urmator.
Executia bugetului de stat ia sfarsit pe data de 3 1 decembrie a fiecarui an, data la care i�i inceteaza aplicabilitatea legile bugetare anuale. La aceasta data inceteaza toate operatiile de incasare
a veniturilor �i de efectuare a cheltuielilor bugetare aferente bugetului care expira. Veniturile
ramase de incasat, precum �i cheltuielile neefectuate pana la 31 decembrie vor constitui acte �i operatii ale bugetului pe anul urmator.
Incheierea exercitiului bugetar anual implica acte �i operatii dupa care se procedeaza la elaborarea �i aprobarea contului general anual de executie a bugetului de stat.
in ultimul trimestru al exercitiului bugetar, in vederea incheierii exercitiului, este necesara urmarirea veniturilor bugetare restante �i efectuarea cheltuielilor in raport de evolutia reala a trebuintelor de fonduri banesti ale fiecarui organ sau institutii publice. in aceasta situatie daca se constata ca anumite credite bugetare sau parti din creditele bugetare aflate la dispozitia ordonatorilor de credite nu mai sunt necesare din cauza amanarii, modificarii ori renuntarii la
activitati finantate din bugetul statului se procedeaza la anularea creditelor bugetare respective ca fiind fiira justificare. Anularea se propune de ordonatorii de credite care sunt obligati sa analizeze mentinerea sau nu a respectivelor credite bugetare �i sa propuna Ministerului Finantelor Publice anularea celor fiira justificare.
Concomitent cu realizarea tuturor veniturilor bugetare �i cu efectuarea cheltuielilor necesare,
incheierea exercitiului bugetar anual implica completarea inventarelor referitoare la bunuri, completarea evidentei cantabile cu toate inregistrarile cantabile aferente anului respectiv, ca �i verificarea continutului �i conformitatii soldurilor cantabile.
Dupa expirarea exercitiului financiar anual se procedeaza la intocmirea conturilor anuale de executare ale bugetelor ministerelor, celorlalte organe centrale de stat, precum �i ale organelor �i institutiilor subordonate acestora. Conturile anuale de executie ale acestor bugete impreuna cu darile lor de seama cantabile anuale �i cu conturile privind executia de casa a bugetului statului, intocmite de serviciile de trezorerie, se centralizeaza la Ministerul Finantelor Publice in vederea elaborarii contului general anual de executie al bugetului statului.
in mod obligatoriu, contul anual de executie a bugetului de stat trebuie sa cuprinda:
• la venituri:
– prevederile bugetare aprobate initial;
– prevederile bugetare definitive;
– incasarile realizate;
• la cheltuieli:
– creditele bugetare aprobate initial;
– creditele bugetare definitive;
– platile efectuate.
Contul general de executare al bugetului de stat se intocmeste de catre Ministerul Finantelor Publice cu un cuprins corespunzator structurii bugetului statului aprobat de Parlament insotit de conturile anuale de executie a bugetelor ministerelor �i celorlalte organe centrale de stat impreuna cu anexele acestora.
Guvernul analizeaza lucrarile �i prezinta contul general anual de executie a bugetului
administratiei centrale de stat spre aprobare Parlamentului, pana la data de 1 iunie a anului urmator celui de executie.
Parlamentul aproba contul general anual de executie a bugetului administratiei centrale de stat, eel mai tarziu pana la data de 10 noiembrie a anului urmator celui la care se refera. Impreuna cu acest cont general anual de executie a bugetului administratiei centrale de stat se depun, se analizeaza, �i se aproba de catre Parlament �i conturile de executie ale fondurilor speciale (bugete anexe, bugete extraordinare, bugete autonome, conturi speciale, taxe parafiscale).
7. Controlul executiei bugetare
Executia bugetului de stat presupune ca realizarea veniturilor �i efectuarea cheltuielilor aprobate prin legea bugetara anuala sa se faca sub controlul unor organisme de stat cu raspunderi in activitatea bugetara. Atributiile de control al executiei bugetare sunt indeplinite de urmatoarele organe:
1. Parlamentul tarii, care exercita controlul politic;
2. Curtea de Conturi, care exercita controlul financiar;
3. Ministerul Finantelor, care exercita un control administrativ specializat.
1. Controlul politic se efectueaza de catre Parlamentul Rornftniei, in cadrul prerogativelor sale generale de control al activitatii executive. Parlamentul tarii, avand indrituirea de a aproba contul general anual de executie a bugetului statului, exercita prin aceasta aprobare controlul parlamentar asupra modului in care a fost executat bugetul de stat in fiecare exercitiu bugetar �i ajunge sa cunoasca exact situatia financiara a statului, rezultatele �i perspectivele. Pentru cunoasterea �i aprecierea situatiei financiare a statului cu prilejul aprobarii de catre Parlament a contului general de executie a bugetului statului este remarcabil ca in finalul acestui cont se precizeaza excedentul ori deficitul bugetului statului, rezultat din comparand veniturilor realizate �i cheltuielile efectuate. in caz de excedent, conform dispozitiilor legale, Parlamentul decide la propunerea Guvernului modul de utilizare a excedentului avandu-se in vedere posibilitatea de a repartiza eel putin o parte din excedent pentru crearea unui fond de tezaur al statului a carui utilizare sa fie decisa in viitor tot de
catre Parlament. in ipoteza contrara, in care, din contul general anual de executie a bugetului statului rezulta deficit, Parlamentului ii revine indatorirea de a decide, tot la propunerea Guvernului, modul �i termenul de acoperire a deficitului, precum �i actiunile necesare pentru a se preveni repetarea deficitelor bugetare. Hotararile Parlamentului de acest fel sunt de importanta deosebita in imprejurarile in care executia bugetului anual a fost sprijinita prin imprumuturi interne de stat realizate prin bonuri de tezaur nerambursate ori contractate de Banca Nationala.
2. La cererea Parlamentului, Curtea de Conturi ca organ suprem de control financiar, poate
declansa controale detaliate asupra conturilor ordonatorilor de credite �i a documentelor justificative care au stat la baza operatiunilor bugetare.
3. Controlul administrativ – financiar sau de specialitate se exercita de catre autoritatile puterii executive. Astfel, potrivit legii nr. 500/2002 privind finantele publice, Guvernul exercita conducerea generala a activitatii executive in domeniul finantelor publice, in acest scop examinand periodic situatia financiara, pe economie, executia bugetului de stat �i stabilind masuri pentru imbunatatirea echilibrului financiar. La nivelul Guvernului, functioneaza Corpul de Control al Primului Ministru, care, potrivit atributiilor legale, poate desfasura actiuni de control in domeniul executiei bugetului de stat.
Ministerul Finantelor Publice exercita, in numele statului, controlul in intreaga economie asupra administrarii �i utilizarii fondurilor de la bugetul de stat, a realizarii veniturilor bugetare, precum �i pentru prevenirea faptelor de evaziune fiscala.
8. Formele raspunderii juridice in cadrul procedurii bugetare
Desfasurarea intregului proces bugetar este subordonata disciplinei bugetare ca expresie a
legalitatii necesare in acest domeniu.
Disciplina bugetara prevede – pe de o parte -conformitatea cuprinsului bugetului de venituri �i cheltuieli al organelor de stat, al institutiilor publice �i a regiilor autonome aflate in relatii financiare cu statul �i -pe de alta parte – o severa disciplina atat in ceea ce priveste realizarea veniturilor bugetare, cat �i efectuarea cheltuielilor publice finantate din bugetul public national.
Incalcarea disciplinei bugetare, atrage potrivit legislatiei financiare in vigoare, raspuuderea juridica a tuturor subiectelor de drept indiferent daca sunt persoane fizice sau juridice de drept public sau de drept privat.
Raspunderea juridica in domeniul dreptului bugetar poate imbraca forme diferite, in functie de gradul de pericol social al faptelor de incalcare a normelor legale, de consecintele lor patrimoniale, precum �i de semnificatia disciplinara a incalcarilor comise de catre persoanele avand calitatea de functionari ai unor organe de stat, institutii publice sau regii autonome.
Raspunderea juridica bugetara imbraca urmatoarele forme:
I. respunderea administrativ contravemionale este antrenata in cadrul proceselor de
realizare a veniturilor bugetare �i de efectuare a cheltuielilor bugetare. Acest tip de raspundere se aplica pentru incalcarea normelor referitoare la stabilirea veniturilor bugetare: in cadrul etapei de elaborare a proiectului bugetului de stat, pentru asigurarea veniturilor ministerelor, a altor organe centrale de stat sau institutii publice ori unitati subordonate; perceperea cu orice titlu �i sub orice denumire a unor impozite, taxe sau alte contributii banesti care nu au fost prevazute in clasificatia
bugetara a veniturilor.
2. respunderea disciplinare este antrenata in conformitate cu dispozitiile Codului muncii 1 pentru incalcarea normelor disciplinei bugetare de catre functionarii publici pentru incalcarea indatoririlor de serviciu. Abaterile disciplinare de acest fel se constata �i se sanctioneaza conform criteriilor specifice de aplicare a raspunderii juridice disciplinare in activitatea organelor de stat, institutiilor publice �i regiilor autonome avand relatii financiare cu bugetul de stat.
3. respunderea civils. (patrimonials) este menita a realiza indemnizarea victimei pana la concurenta intregului prejudiciu produs daca prin faptele ilicite savarsite, – indiferent de calificarea lor juridica – s-au produs daune materiale;
4. respunderea constituiionalii (numitii �i respundere politics) care este implicata intre
raporturile dintre legislativ �i executiv.
5. respunderea penale intervine atunci cand faptele ilicite, care incalca normele disciplinei bugetare, intrunesc elementele constitutive ale unor infractiuni prevazute in Codul penal �i in legi penale speciale sau in legi nepenale care contin dispozitii penale
CAPITOLUL 3. SISTEMUL CHELTUIELILOR SI SISTEMUL VENITURILOR PUBLICE
SECTIUNEA 1. SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE
1. Notiuni generale despre cheltuielile publice
Cheltuielile publice reprezinta relatii economico – sociale in forrna baneasca care se manifesta intre stat, pe de o parte, �i persoane fizice �i juridice, pe de alta parte, cu ocazia repartizarii �i utilizarii resurselor financiare ale statului, in scopul indeplinirii functiilor acestuia.
Efectuarea cheltuielilor publice inseamna plati efectuate de stat pentru achizitii de bunuri sau prestari servicii in vederea indeplinirii diferitelor obiective ale politicii statului, cum sunt: servicii publice generale, actiuni social – culturale, actiuni economice, etc. . Aceste plati sunt efectuate pe diferite cai din impozite, taxe, contributii.
Cheltuielile publice sunt extrem de diversificate si, ca urmare, ele trebuie analizate prin prisma domeniului in care sunt efectuate, cat �i din punct de vedere al influentei pe care o pot exercita asupra procesului reproductiei sociale.
Cheltuielile publice inglobeaza:
Cheltuielile publice efectuate de administratiile publice centrale de stat, din fonduri bugetare �i extrabugetare;
Cheltuielile colectivitatilor locale ( ale unitatilor administrativ – teritoriale); Cheltuielile finantate din fondurile asigurarilor sociale de stat;
Cheltuielile organismelor (administratiilor) internationale finantate din resursele
publice prelevate de la membrii acestora.
Cheltuielile bugetare au o sfera de cuprindere mai redusa decat cheltuielile publice in cadrul carom sunt cuprinse. Cheltuielile bugetare se acopera numai de la bugetul de stat, din bugetele locale, din bugetul asigurarilor sociale de stat, in timp ce cheltuielile publice cuprind totalitatea cheltuielilor efectuate prin intermediul institutiilor publice, care se acopera fie de la buget fie din fondurile extrabugetare sau de la bugetele proprii ale institutiilor, pe seama veniturilor obtinute de acestea.
Cheltuielile bugetare se delimiteaza in cadrul cheltuielilor publice in baza catorva principii: Efectuarea cheltuielilor bugetare este conditionata de prevederea expresa �i de
aprobarea nivelului acestora de catre Parlament sau de consiliile locale, in conformitate cu legile in
vigoare;
Nerambursibilitatea sumelor alocate �i cheltuite conform destinatiilor aprobate; Efectuarea cheltuielilor este determinata de indeplinirea conditiilor �i nu numai de
constituirea (existenta) resurselor banesti;
Finantarea se efectueaza in functie de gradul de subordonare a institutiilor sau activitatilor care au caracter bugetar( din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, din bugetele locale sau din bugetele fondurilor speciale);
Exercitarea controlului financiar care are caracter preventiv �i acordarea vizei cu ocazia
operatiunilor de deschidere a finantarii, de alocare �i utilizare a resurselor financiare publice.
SECTIUNEA 2. SISTEMUL VENITURILOR BUGETARE
1.Definitia veniturilor publice
Veniturile statului sunt formate din totalitatea resurselor banesti instituite prin lege, care contribuie la constituirea fondurilor banesti ale acestuia, alcatuind un tot unitar denumit sistemul veniturilor bugetare.
Prin sistemul veniturilor publice se intelege totalitatea veniturilor care alimenteaza bugetele prevazute in legea nr. 500/2002.
Din punct de vedere juridic veniturile publice reprezinta obligatiile banesti stabilite in mod unilateral prin acte normative in sarcina persoanelor juridice �i fizice care realizeaza venituri �i bunuri impozabile sau taxabile.
2. Categorii de venituri bugetare
in tara noastra, veniturile publice sunt formate din: veniturile administratiei centrale de stat; veniturile administratiei locale de stat; veniturile institutiilor publice �i activitatilor autofinantate; veniturile bugetului asigurarilor sociale de stat; fondul ajutorului de somaj.
Din punct de vedere economic veniturile publice cuprind: veniturile administratiei centrale de stat; veniturile intreprinderilor publice cu caracter industrial, comercial sau de alta natura; veniturile asigurarilor sociale de stat.
Gruparile folosite in studiul veniturilor publice au la baza doua criterii: regularitatea incasarii
veniturilor publice; provenienta veniturilor publice.
Veniturile publice care se incaseaza cu regularitate la bugetul de stat se grupeaza in :
– venituri ordinare (curente);
– venituri din capital;
– venituri diverse;
– venituri extraordinare (lntfimplatoare).
1. Categoriile de venituri publice ordinare (curente) sunt:
1. Veniturifiscale alcatuite din:
Impozite directe, in categoria carom intra:
a. impozitul pe profit, perceput de la agentii economici indiferent de forma de proprietate;
b. impozitul pe salarii; c. alte impozite directe. Impozite indirecte, in care intra:
taxa pe valoare adaugata;
taxele vamale de la persoanele juridice;
taxele vamale �i alte venituri incasate de la persoane fizice prin unitatile vamale;
taxe de timbru incasate de la persoane juridice;
penalitatile �i majorarile pentru veniturile nevarsate la timp de catre contribuabili; alte impozite indirecte.
2. Venituri nefiscale in care intra:
1. varsaminte din profiturile nete ale regiilor autonome ;
2. venituri din dividende la capitalul social al statului la societatile comerciale;
3. varsaminte de la institutiile publice �i anume: venitul creselor; taxele de spitalizare, analize, consultatii, tratamente, etc.; taxele pentru brevete de inventii �i inregistrarea marcilor de fabrica; veniturile sanatoriilor balneoclimaterice; veniturile din activitatea de navigatie �i alte prestari de
servicii in porturi, veniturile din sumele ce se incaseaza de catre institutiile de invatamant drept regim de camin �i cantine; taxele pentru examinarea conducatorilor de autovehicule, eliberarea permiselor de conducere �i alte venituri privind circulatia pe drumurile publice
Venituri din capital in care intra:
venituri provenite din valorificarea unor bunuri ale statului din care fac parte:
venituri din valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice; venituri din valorificarea stocurilor de la rezerva de stat.
3. Venituri diverse din care enumeram:
– venituri din recuperarea cheltuielilor de judecata, imputatii �i despagubiri;
– venituri din amenzile aplicate, potrivit dispozitiilor legale;
– incasarea ratelor scadente la creditele externe acordate de la buget;
– incasarea dobanzilor aferente creditelor externe acordate de la buget;
– venituri din concesiuni etc.
4. Venituri extraordinare (intamplatoare) sunt veniturile la care apeleaza statul in situatia in care nu-si poate acoperi cheltuielile din resurse financiare proprii. Din aceasta categorie fac parte: emisiunea de bani de hartie; imprumuturile de stat interne �i externe; ajutoare de sanatate; sumele rezultate din participatia de capital in strainatate; valorificarea in strainatate a unor bunuri ale statului.
2.Provenienta veniturilor publice poate fi:
– interna provenind din : impozite, taxe, veniturile de la ntreprinderile de stat �i institutiile publice, emisiune de moneda, donatii, imprumuturi;
externa provenind in cea mai mare parte din: imprumuturi de stat de la diferite institutii financiar-bancare internationale care pot fi completate cu ajutoare nerambursabile din partea unor state sau organisme internationale.
CAPITOLUL. 4. CREDITUL PUBLIC
1.Notiunea, functiile, rolul �i conditiile creditelor
Etimologic, creditul i�i are originea in cuvantul latin ,,creditum – credere" care inseamna ,,a
crede", ,,as e increde". Aceasta origine a notiunii de credit scoate in evidents un element psihologic esential �i anume ,,increderea".
O definitie sintetica a creditului o ofera W. Sombrat �i anume ,,Creditul este puterea de cumparare
fiira a detine numerar".
Creditul reprezinta in general, acea categorie econornico-financiara destinata sa serveasca rezolvarea problemelor economico-sociale legate in principal de relatiile de schimb. Necesitand
restituirea in viitor, creditul implica ca regula rambursarea unei valori mai mari decat cea incasata. Diferenta intre valoarea mai mare �i cea initials constituie dobanda.
Acordarea unui credit consta in a pune la dispozitia cuiva o suma de bani, conditia fiind ca eel ce o primeste sa o ramburseze integral in viitor la o anumita data sau esalonat intr-o anumita perioada de timp cu obligatia cu obligatia complernentara de a plati o anumita suma de bani numita dobanda sau interes.
in vederea acordarii unui credit trebuie sa existe contractul de credit. Acesta este actul juridic bilateral, sinalagmatic �i cu titlu oneros , prin care o parte denumita creditor sau imprumutator, acorda cu titlu de imprumut celeilalte parti, denumita beneficiar, imprumutat sau debitor, o suma de bani pe care acesta din urma se obliga sa o restituie la termenul sau in conditiile convenite, impreuna cu un pret denumit interes sau dobanda.
Clauzele specifice contractului de credit sunt in principal urmatoarele: termenul – intervalul de timp pentru care se acorda creditul; scadenta sau termenul de plata – momentul stabilit pentru rambursarea creditului; ratele scadente – sumele partiale prin care se ramburseaza esalonat, la termenele stabilite prin contractul de credit, imprumutul primit de beneficiar; termenul de gratie – perioada de timp cuprinsa intre momentul angajarii ( contractarii, respectiv al primirii efective) a creditului �i acela al inceperii rambursarii lui; garantarea creditului – punerea la dispozitia creditorului, sau a unei terte persoane indicata de acesta, a unor bunuri sau alte valori pentru asigurarea indeplinirii
de catre debitor a obligatiilor asumate privind rambursarea creditului; dobanda – suma de bani convenita a se plati de catre debitor, cu titlu de pret, creditorului sau, pentru imprumutul acordat.
2. Functiile creditelor
Creditele prezinta urmatoarele functii:
Funciia distributive care consta in mobilizarea resurselor banesti disponibile la un moment dat la nivelul societatii �i redistribuirea lor prin acordarea de imprumuturi spre anumite ramuri sau domenii de activitate, respectiv unor persoane care au nevoie de fonduri banesti;
Funciia de transformare a economiilor in investitii este aceea care permite creditului sa relanseze in "investitii" unele sume de bani dintre acelea economisite de diferite categorii de persoane fizice �i /sau juridice;
Funciia de reglare a emisiunii monetare are in vedere ca circulatia de monetara in numerar pe
piata sa fie cat mai mica pentru ca sistemul creditelor sa functioneze cat mai bine;
Funciia de asigurare a stabilitatii preiurilor are in vedere ca intre cererea �i oferta de marfuri
�i servicii pe piata sa existe o anumita corelatie, ceea ce se poate realiza prin dirijarea sau stimularea acordarii creditelor.
3. Rolul creditelor
Din punct de vedere al rolului pe care il joaca creditele in orice tara civilizata, mentionam:
Acela de instrument flexibil, eficace �i omniprezent in viata economica �i sociala menit sa ofere numeroase inlesniri �i facilitati mai ales in directia protejarii participantilor la viata economica;
societatii.
Promoveaza �i dezvolta relatiile economice internationale;
Acopera deficitul bugetar al statului atunci cand imbraca forma creditului public;
Prin politica de credit se urmareste asigurarea echilibrului economico-general al
4. Conditiile creditelor
Creditul pentru a-si indeplini rolul �i functiile trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: Existenta unui cadru politic, economic, social �i psihologic favorabil care sa asigure
ordine, stabilitate, continuitate �i incredere in vederea realizarii atat a intereselor generale ale
societatii cat �i in vederea dezvoltarii economiei de piata �i a cresterii nivelului de trai;
Existenta unui sistem juridic stabil care sa reglementeze cadrul general de desfasurare a operatiunilor de credit, masurile asiguratorii �i de protectie pentru participantii la contractul de credit, drepturile �i obligatiile partilor participante la contractul de credit, procedura de solutionare a litigiilor dintre parti;
Existenta unui sistem institutional bine organizat ce presupune: institutii �i organisme specializate care sa colaboreze cu institutii �i organisme similare din strainatate; personal calificat �i
mijloace logistice pentru efectuarea in bune conditii a operatiunilor de credit.
5.Clasificarea creditelor
Creditele pot fi clasificate astfel:
I. in functie de subiectul de drept care angajeaza creditul, acesta poate fi:
I .credit public este eel acordat de stat pentru cumpararea resurselor sale atunci cand veniturile ordinare nu sunt suficiente;
2. credit privat este creditul contractat de orice persoana fizica �i /sau juridica;
II .in raport de calitatea creditorului:
1. creditul bancar este acordat de banci sau alte institutii financiare persoanelor fizice sau
juridice sub forma baneasca;
2. creditul comercial care este acordat de catre furnizori in cadrul raporturilor comerciale cu ocazia vanzarii – cumpararii marfurilor;
3. creditul bugetar care se acorda de la bugete potrivit destinatiei stabilite de legea bugetara;
4. creditul public se acorda statului prin subscriptie publica de titluri de credit.
III. Din punct de vedere al calitatii debitorului, creditul poate fi:
1. credit privat – acordat pe baza de efecte de comer] ( cambie, bilet la ordin);
2. credit public – acordat pe baza de bonuri de tezaur.
IV. Dupa obiectul creditarii avem:
1. credit de produciie utilizat la finantarea unor activitati de productie;
2. credit de comer/ care se foloseste pentru a inlesni schimburile economice atat interne cat
�i exteme;
3. credit de consum care se utilizeaza in cazul vanzarii in rate sau cu plata amanata total
sau partial a bunurilor de consum.
V. in functie de durata de rambursare:
1. credit pe termen scurt, in general pana la 1 an;
2. credit pe termen mediu, adica de la 1 – 5 ani;
3. credit pe termen lung, respectiv peste 5 ani.
VI. Din punct de vedere al garantiilor ce se cer a fi date creditul poate fi:
1. credit real sau acoperit, care se acorda pe temeiul unei garantii mobiliare sau imobiliare pe care debitorul trebuie sa o constituie in favoarea creditorului;
2. creditul personal se acorda pe baza de incredere in bonitatea �i buna credinta a
debitorului fiira a se constitui o garantie mobiliara sau imobiliara. VII. Dupa spatiul geografic, creditul poate fi:
1. creditul intern care se acorda intre parteneri din cadrul economiei nationale a unui stat;
2. credit extern sau international care se stabileste intre parteneri din tari diferite.
CAPITOLUL V. IMPRUMUTURILE DE STAT
1. Notiunea de imprumut de stat
Din punct de vedere terminologic, expresia ,,creditul public" este sinonima cu ,,imprumutul public", �i include atat imprumuturile de stat, cat �i cele ale altor colectivitati publice, mai frecvent unitati administrativ-teritoriale.
Imprumuturile de stat sunt procedee prioritare in cadrul imprumutului public. Ele sunt Contractate de cetateni autohtoni, de la agenti economici autohtoni sau straini sau de la alte state ori de la organizatii financiare �i bancare internationale.
Pentru exprimarea proportiei cantitative a acestor imprumuturi este utilizata �i s-a raspandit
preferential expresia ,,datorie publica", care a ajuns indicele sintetic de apreciere a situatiei financiare a statelor din acest punct de vedere.
Din punct de vedere juridic, imprumutul de stat reprezinta o conventie incheiata intre o parte juridica sau fizica, in calitate de creditor, �i stat, in calitate de debitor, prin care prima parte accepta
sa puna la dispozitia statului, cu titlu de imprumut, o suma de bani, iar cea de a doua parte se obliga sa o restituie in conditiile convenite platind �i o anumita suma pentru utilizarea imprumutului.
2. Caracterele juridice ale imprumutului de stat
Imprumutul de stat prezinta urmatoarele caractere juridice:
caracterul legal al imprumutului de stat, ceea ce presupune o autorizatie prealabila a puterii legislative, deoarece aceste imprumuturi dau nastere unei obligatii juridice in care subiectul pasiv este insusi statul;
natura juridica de contract deoarece este incheiat prin acordul de vointa al partilor respectiv statul ca fiind debitorul �i institutia finantatoare a imprumutului in calitate de creditor;
caracterul rambursabil al imprumutului de stat, care reprezinta un mijloc de mobilizare temporara la dispozitia statului a unor sume pe care acesta le va restitui, dupa o anumita perioada, creditorilor respectivi. Cu toate acestea, au existat �i imprumuturi ,,perpetue" pentru care nu s-a stabilit un termen de restituire (statul restituie cand vrea), ci numai obligatia statului de a plati anumite dobanzi; caracterul oneros al imprumutului, care se acorda in schimbul unei plati suplimentare, separat de rambursarea imprumutului, care se poate stabili sub forma dobanzii, castigului sau a dobanzii �i castigului.
3. Clasificarea imprumutului de stat
Mentionam ca in functie de piata pe care se contracteaza imprumuturile publice pot fi:
imprumuturile publice interne sunt cele care se contracteaza pe plan intern, astfel, partile in calitate de creditor �i debitor apartin aceluiasi stat;
imprumuturile publice externe se contracteaza pe plan extern astfel partile apartin unor state
diferite.
CAPITOLUL VI DATORIA PUBLIC,\
l.Definitia datoriei publice
Datoria publica reprezinta valoarea totala a angajamentelor statului, inclusiv cheltuielile generate de acestea, angajamente contractate de Guvern, prin Ministerul Finantelor in numele Romaniei.
in doctrina datoria publica este definita ca: datoria globala contractata de stat (guverne centrale
�i locale, institutii monetare centrale, institutii publice cu caracter financiar etc.), fie pe piata interna
( datoria publica interna), fie in strainatate ( datoria publica externa) �i datorate la un moment dat.
in art. I Legea 81/1999 privind datoria publica este data definitia legala a datoriei publice:
,,datoria publica reprezinta totalitatea obligatiilor pecuniare, rezultate din imprumuturi interne �i externe pe termen mediu sau lung, contractate de stat sau garantate de acesta.
2. Formele datoriei publice
Datoria publica se clasifica dupa mai multe criterii:
I .in functie de modul de calcul �i de gestiune datoria publica poate fi:
– datoria publica interna este parte integranta a datoriei publice �i reprezinta totalitatea
obligatiilor directe ale statului fata de creditorii interni, platibile in moneda nationals, inclusiv imprumuturile primite din sursele trezoreriei statului;
– datoria publica externa, care este parte integranta a datorie publice rezulta din imprumuturile contractate cu creditorii externi, cuprinde totalitatea obligatiilor directe ale statului platibile in valuta.
2. in functie de termenul pentru care se contracteaza imprumutul, datoria publica poate fi:
– datoria flotanta (pe termen scurt) cuprinde imprumuturile contractate pe termen scurt, de obicei pana la un an, pentru acoperirea golurilor de casa provocate de neconcordanta in timp a incasarilor cu cheltuielile bugetare (goluri in tezaur);
datoria consolidata cuprinde totalitatea datoriilor rezultate din imprumuturile de stat lansate pe termen mediu �i lung sau din prelungirea termenelor de rambursare a imprumuturilor pe termen scurt
�i transformarea lor in imprumuturi pe termen mediu �i lung.
3. in functie de inscrisurile �i de modalitatile de indatorare, de categoriile de creditori, iar in cazul datoriei publice externe, chiar pe creditori. Astfel, in functie de calitatea creditorilor, datoria publica se prezinta sub 2 forme:
datoria publica bruta, care cuprinde valoarea totala a imprumuturilor, indiferent unde ele sunt plasate;
datoria publica neta, care insumeaza valorile imprumuturilor plasate la institutiile statului.
in contractarea imprumuturilor externe �i interne trebuie respectat plafonul de indatorare
publica.
Plafonul de indatorare publica cuprinde totalitatea imprumuturilor pe care statul le poate contracta �i garanta in decursul unui an calendaristic. Acest plafon se stabileste anual prin lege. Efortul financiar anual al statului reprezentand plati exigibile in contul datoriei publice constituie serviciul datoriei publice, care se determina separat, pe cele 2 forme ale datoriei publice:
– serviciul datoriei publice interne;
– serviciul datoriei publice externe.
Serviciul datoriei publice interne cuprinde ratele scadente ale imprumuturilor pe o perioada de
I an; dobanzile, castigurile �i comisioanele aferente, precum �i cheltuielile ocazionate de emisiunea
�i de plasarea valorilor (i)mobiliare.
Serviciul datoriei publice externe cuprinde toate platile exigibile in anul respectiv provenind din datoria externa �i privata garantata de stat, inclusiv dobanzile �i comisioanele aferente.
CAPITOLUL VII. EXERCITAREA CONTROLULUI
FINANCIAR SI FISCAL
1. Noiiunea de controlfinanciar
Etimologic notiunea de control provine din expresia latina contra rolus care insemna a confrunta actul original al unei parti cu duplicatul eliberat partii cu interese contrare.
in general prin notiunea de control intelegem efectuarea unor acte �i operatiuni materiale
pentru a verifica daca sunt respectate in raporturile juridice concrete normele legale. Acest control se poate realiza fie anticipat efectuarii �i executarii actelor �i operatiunilor materiale, fie concomitent cu derularea lor, fie la un interval relativ redus indeplinirii actelor �i operatiunilor materiale.
Controlul financiar reprezinta acea latura a controlului economic, care are ca obiectiv cunoasterea de catre stat a modului cum sunt constituite, repartizate �i utilizate mijloacele materiale
�i financiare de catre regiile autonome, societatile comerciale, de diferite institutii �i alti agenti,
precum si: modul de realizare �i cheltuire a banului public de catre: regiile autonome, societatile comerciale care au capital de stat, institutiile publice; asigurarea echilibrului financiar; realizarea eficientei economico – financiare; dezvoltarea economiei nationale �i infiiptuirea progresului social.
2.Rolul controluluifinanciar
Controlul financiar are rolul de a preveni faptele ilegale, de a identifica deficientele �i de a lua
masurile necesare pentru restabilirea legalitatii.
Obiectivul controlului financiar de a rezolva erorile, abaterile, lipsurile, deficientele cu scopul de a le remedia �i de a le evita in viitor.
3.Funqiile controluluifinanciar
Avand in vedere modul de organizare �i exercitare, rolul �i obiectivele pe care le indeplineste controlul financiar indeplineste urmatoarele functii:
Functia de evaluare care consta in actele �i operatiunile de estimare a situatiei
existente la un moment dat, a rezultatelor obtinute la sfarsitul unei perioade, a modului de desfasurare a activitatii in conditiile de normalitate, legalitate �i eficienta;
Functia preventiva consta intr-o serie de masuri luate de organele de control in vederea evitarii �i eliminarii unor fraude inainte de a se produce efectele negative ale acestora, prin identificarea �i anularea cauzelor care le genereaza sau le favorizeaza;
Functia de documentare care se asigura cunoasterea cantitativa �i calitativa a problemelor ce fac obiectul dezvoltarii economico-sociale, controlul participand nemijlocit la actul de conducere, furnizand date �i inforrnatii pentru fundamentarea deciziilor economico-financiare;
Functia recuperatorie consta in actiunea de descoperire �i recuperare a pagubei �i luarea de masuri fata de cei vinovati; Functia pedagogica presupune ridicarea nivelului de pregatire a
cadrelor din economie in vederea rezolvarii in conditii satisfacatoare a sarcinilor ce le revin, precum �i pregatirea profesionala a organelor de control.
4. Obiectul controluluifinanciar
Obiectul controlului financiar il formeaza actele �i operatiunile emise sau infaptuite de agentii economici, institutiile publice, precum �i de alti participanti la viata economico- financiara a statului.
5. Formele ,Ji metodele controluluifinanciar
In cadrul structurii �i formelor organizatorice de control distingem trei componente majore:
5.1. Controlul legislativ care se realizeaza de Parlament prin Camera Deputatilor �i Senat �i
de organul consultativ de specialitate (Consiliul Consultativ, Curtea Constitutionala). Cele doua Camere i�i exercita controlul legislativ prin comisii, comisii permanente, comisii speciale, subcomisii, raporturi, interpelari, etc.;
5.2. Controlul economico-financiar �i fiscal se realizeaza de organe specializate �i anume de Ministerul Finantelor Publice, Agentia Nationals de Administrare Fiscala prin Inspectia fiscala, Agentia Nationals de Control prin Garda Financiara �i de Curtea de Conturi;
5.3. Controlul judiciar se realizeaza de puterea judecatoreasca prin urmatoarele institutii: Inalta Curte de Justitie �i Casatie si instantele judecatoresti.
Controlul economico – financiar se realizeaza printr-o diversitate de forme �i metode in functie
de anumite criterii.
6. Procedura executarii controluluifinanciar
Procedura executarii controlului financiar este alcatuita dintr-un ansamblu de acte �i operatiuni care privesc desfasurarea �i valorificarea rezultatelor actiunilor de control.
Procedura executarii controlului financiar cuprinde urmatoarele momente:
• Primul moment presupune alegerea activitatii �i unitatii ce urmeaza a fi controlata. Acest moment consta in informarea �i documentarea asupra problemelor esentiale spre care se indreapta controlul.
• Al doilea moment consta in desfasurarea actiunii de control care presupune o serie de acte, operatiuni �i metode folosite de echipa de control pentru a verifica: mijloacele materiale �i banesti, valorificarea potentialului de munca , tehnica de care dispune unitatea, etc.
• Al treilea moment consta in valorificarea rezultatelor controlului prin informarea organului care a dispus controlul pentru a da posibilitatea luarii celor mai bune masuri in vederea: imbunatatirii activitatii unitatii controlate, stabilirii de masuri pentru prevenirea �i inlaturarea abaterilor, aplicarea sanctiunilor.
7. Actele de controlfinanciar ,Jifiscal
Actele de control financiar �i fiscal sunt documente in care se consemneaza constatarile �i rezultatele actiunii de control fiind specifice diferitelor forme �i nivele de organizare a controlului financiar �i fiscal.
Actele de control financiar �i fiscal sunt:
1. Raportul de control financiar este documentul principal al controlului care cuprinde deficientele �i abaterile constatate, cauzele �i consecintele neregulilor constatate. Acest act se intocmeste pe capitole.
2. Registrul unic de control are ca scop evidentierea tuturor controalelor desfasurate la contribuabil de catre toate organele de control specializate, in domeniile: financiar-fiscal, sanitar, fitosanitar, urbanism, calitatea in constructii, protectia consumatorului, protectia muncii, inspectia muncii, protectia impotriva incendiilor, precum �i in alte domenii prevazute de lege.
3. Procesul verbal de control va avea o parte introductiva in care se va mentiona: data
�i locul controlului; numele �i pronumele celui care efectueaza controlul; denumirea unitatii controlate; perioada la care se refers controlul; perioada in care s-a efectuat controlul. in functie de cele constatate procesul verbal va cuprinde urmatoarele elemente: obiectul controlului; actele �i
operatiunile controlate, din care a rezultat constatarea; actele normative incalcate; numele, prenumele �i functia persoanei raspunzatoare; eventualele obiectii ale persoanelor controlate; masurile luate in timpul controlului.
4. Nota de prezentare a procesului verbal de control reprezinta un raport al echipei de control reprezinta un raport al echipei de control, care va cuprinde: concluziile �i propunerile echipei de control cu privire la cele constatate.
5. Notele de constatare reprezinta acte constatatorii pentru situatii in care reconstituirea ulterioara nu este intotdeauna posibila. in aceste note se consemneaza situatii de fapt, precum �i masurile luate pentru remedierea deficientelor.
6. Notele explicative se intocmesc in cazul in care se constata abateri sau fraude care atrag raspunderea juridica. Acestea se intocmesc sub forma de intrebari �i raspunsuri. Intrebarile sunt puse de organele de control, iar raspunsurile sunt date de persoanele considerate raspunzatoare de abateri sau de fraude precum �i de alte persoane care pot clarifica cauzele �i imprejurarile care au dus la savarsirea abaterilor sau fraudelor ori de persoane care pot clarifica imprejurarile care au dus la nerespectarea actelor normative in cauza. Ca urmare a acestor note se definitiveaza constatarile echipei de control.
7. Nota de expunere a concluziilor se va incheia in situatia in care nu s-a constatat nici o incalcare a operatiunilor economice, financiare �i cantabile �i se vor consemna obiectivele urmarite, actele �i operatiunile verificate.
8. Procesul verbal de constatare a coutraventiilor se incheie de echipa de control in cazul in care se constata incalcarea disciplinei financiare �i fiscale de catre unitatea controlata.
CAPITOLUL VIII. ORGANE DE STAT CU ATRIBUTIIDE CONTROL FINANCIAR SI FISCAL
1. Notiunea de aparat financiar
in sens larg cuprinsul aparatului financiar al statului sunt incluse totalitatea organelor de stat care contribuie in mod direct sau care doar inlesnesc infiiptuirea activitatii financiare prin care se aplica politica financiara a statului.
in sens restrans aparatul financiar cuprinde organele de specialitate ale statului cu atributii in domeniul financiar.
Din cele mentionate mai sus, rezulta ca in cadrul aparatului financiar exista doua categorii de
organe �1 anume:
organe ale statului care au competenta generala, din care fac parte Parlamentul, Presedintia, Guvernul, Consiliile judetene �i locale, celelalte organe centrale �i locale ale administratiei de stat, precum �i institutiile publice de subordonare centrals �i locala;
organe ale statului care au competenta speciala din care fac parte: organe centrale de specialitate – Ministerul Finantelor Publice �i Agentia Nationals de Administrare Fiscala; Directia Generala antifrauda fiscala; Curtea de Conturi ca organ de sine statator care functioneaza pe langa Parlament; organe locale de specialitate – cele care apartin de Ministerul Finantelor Publice: Directia Generala a Finantelor Publice; cele care apartin de Agentia Nationals de Administrare Fiscala care exercita controlul fiscal prin Inspectia Fiscala; Directia Generala antifrauda fiscala; Curtea de conturi
prin Camerele Judetene de Conturi.
2. Ministerul Finantelor Publice
Ministerul Finantelor Publice se organizeaza �i functioneaza ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, in subordinea Guvernului, care aplica strategia �i Programul de guvernare in domeniul finantelor publice.
Ministerul Finantelor Publice contribuie in mod eficient, transparent �i orientat la elaborarea
�i implementarea strategiei �i a Programului de guvernare in domeniul finantelor publice, in
exercitarea adrninistrarii generale a finantelor publice, asigurand utilizarea parghiilor financiare �i valutare in concordanta cu cerintele economiei de piata �i pentru stimularea initiativei agentilor
econormci.
Ministerul Finantelor Publice asigura, prin redistribuirea veniturilor, desfasurarea activitatilor din domenii de interes public, cum este eel social, eel economic, eel al apararii nationale �i ordinii pub lice.
3. Comisia fiscala centrala
Comisia fiscals centrala are responsabilitati de elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitara a Codului de procedura fiscala. De asemenea Comisia fiscals centrals se instituie �i pentru aplicarea unitara a actelor normative care reglementau taxa pe valoarea adaugata, impozitul pe profit, accizele, impunerea unor venituri realizate din Romania de persoane fizice �i juridice nerezidente, impozitul pe venit, inainte de intrarea in vigoare a Codului fiscal.
Comisia fiscala centrala emite decizii fiscale, pentru probleme de natura fiscala, prin coroborarea legislatiei fiscale cu legislatia conexa, dupa caz, pentru care se impune o solutionare unitara in vederea eliminarii confuziilor �i interpretarilor diferite in aplicarea legislatiei fiscale.
Secretariatul Comisieifiscale centrale
in cadrul Comisiei fiscale centrale functioneaza un secretariat format din 3 persoane, din care doua persoane din cadrul Directiei generale de politici �i legislatie fiscala privind veniturile bugetului general consolidat �i o persoana din cadrul Directiei generale juridice.
Atribuiiile Comisieifiscale centrale
Comisia fiscals centrals solutioneaza �i cazurile de aplicare scutirii de taxa pe valoarea adaugata pentru bunurile �i serviciile finantate din fonduri nerambursabile sau din imprumuturi nerambursabile acordate de guverne straine, de organisme internationale �i de organizatii nonprofit
�i de caritate din strainatate �i din tara, inclusiv din donatii ale persoanelor fizice, prevazuta la art.
143 alin. (1) lit. 1) Codul fiscal.
4. Agentia Nationala de Administrare Fiscala
Agentia Nationals de Administrare Fiscala este condusa de un presedinte care este secretar de stat ce raspunde in fata ministrului finantelor publice pentru intreaga sa activitate. In exercitarea atributiilor sale presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala emite ordine, in conditiile legii.
in cazul in care presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, din motive intemeiate, nu i�i poate exercita atributiile cuvenite, il deleaga pe inlocuitor sa exercite aceste
atributii.
Inlocuitorul propus de presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala va fi numit prin ordin al ministrului finantelor publice.
Inlocuitorul indeplineste atributiile �i sarcinile care ii sunt delegate de presedintele Agentiei
Nationale de Administrare Fiscala, prin ordin.
Presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala aproba prin ordin, pentruaparatul propriu �i pentru structurile de administrare, criterii in aplicarea prevederilor actelor normative in vigoare privind colectarea creantelor bugetare.
Agentia Nationals de Administrare Fiscala are o sigla ale carei caracteristici se aproba prin ordinal presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
4.Directia generals a finantelor publice
Directia Generala a Finantelor Publice functioneaza in cadrul Ministerului de Finante, iar in judete �i municipiul Bucuresti functioneaza directii sau directii generale ale controlului financiar de stat ca "unitati teritoriale" ale acestui control.
Competenia Direciiei Generate a Finanielor Publice
Competema teritoriale a acestei directii consta in aceea ca i�i exercita controlul financiar asupra intregului teritoriu al tarii noastre.
Competence materials. a D. G. F. P �i a unitatilor sale teritoriale este circumscrisa de
urmatoarele atributii:
verificarea conformitatii stabilirii tuturor impozitelor, taxelor �i celorlalte obligatii fata
de stat, plata �i indeplinirea integrala a acestor indatoriri la termenele legale;
controleaza administrarea �i utilizarea corecta a fondurilor banesti acordate din bugetul
statului �i bugetele locale pentru cheltuieli de intretinere �i functionare a organelor centrale �i locale ale administratiei de stat precum �i a celorlalte organe �i institutii;
controleaza intrebuintarea fondurilor banesti acordate de stat pentru realizarea investitiilor de interes public;
verifica modul de intrebuintare a mijloacelor materiale �i banesti precum �i
respectarea reglementarilor financiar – cantabile de regiile autonome �i societatile comerciale care
au capital de stat;
controleaza realitatea �i exactitatea actelor de constituire a societatilor comerciale.
5. Directia Generala Antifrauda Fiscala
Sfarsitul lunii septembrie a anului 2013 a adus o modificare consistenta a prevederilor referitoare la una dintre institutiile nationale cu atributii in domeniul controlului avand ca obiect prevenirea, descoperirea �i combaterea fraudei �i evaziunii fiscale, respectiv Garda Financiara. Prin O.U.G. nr. 74 din 2013, publicata in Monitorul Oficial nr. 389 din 29.06.2013 – cu aplicabilitate dupa trecerea unui termen de 90 de zile, conceput special pentru a lasa timpul necesar
autoritatilor publice pentru punerea in practica a noilor dispozitii legale – Garda Financiara este desfiintata.
Absorbtia Garzii Financiare de catre Agentia Nationala de Administrare Fiscala trebuie inteleasa – dupa cum rezulta din expunerea de motive din preambulul O.U.G. nr. 74 din 2013 privind unele masuri pentru imbunatatirea �i reorganizarea activitatii Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, precum �i pentru modificarea �i completarea unor acte normative – in contextul luptei insesi impotriva evaziunii fiscale. De altfel inca din anul 2012, se preconiza aceasta schimabre, odata cu lansarea Strategiei de Administrare Fiscala pentru perioada 2012-
20161, prin care AN.AF. a stabilit ca prioritara, in cadrul politicii fiscale, combaterea evaziunii fiscale precum �i a oricaror altor forme de evitare a declararii �i platii aferente a obligatiilor fiscale.
Analiza notei de fundamentare a O.U.G. nr. 74 din 20132 releva faptul ca reorganizarea
AN.AF. a fost una dintre conditiile prelabile implementarii proiectului ,,Proiectul de modernizare a administratiei fiscale" pentru care s-a semnat un acord de imprumut cu Banca Mondiala de 70 milioane euro, ratificat prin Legea nr. 205/2012.
Totodata, aceasta reglementare vine in sprijinul simplificarii numarului �i organismelor de
control financiar, dar �i a eliminarii posibilitatii de dublare a activitatii desfasurate de acestea �i a sanctiunilor aplicate.
Atributiile fostei Garzi Financiare sunt preluate de catre Directia Generala antifrauda fiscala, organizata in cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, care spre deosebire de predecesoarea sa, nu are personalitate juridica. Directia Generala antifrauda fiscala, in deplina concordanta cu fosta Garda Financiara, ramane corp specializat de control fiscal.
Din punct de vedere organizatoric, coordonarea Directiei Generale antifrauda fiscals este asigurata de catre un vicepresedinte, avand rangul de subsecretar de stat �i fiind numit prin decizia primului-ministru, iar conducerea este exercitata de un inspector general antifrauda, care este ajutat in activitatea sa de inspectori generali adjuncti antifrauda (art. 3).
Activitatea Directiei Generale antifrauda fiscala este orientata pe doua directii principale: in primul rand, prevenirea �i controlul faptelor de evaziune fiscals si, in al doilea rand, combaterea faptelor de evaziune fiscala. Actiunile de control presupun prezenta obligatorie a eel putin doi inspectori antifrauda. in acest sens, consideram ca echipa de control trebuie compusa dintr-un inspector cu studii economice �i unul cu studii juridice, fiind necesara un control economico• juridic. Noua regelmentare in materie prevede ca in raport de gradul de periculozitate al actiunii de control desfasurate exista posibilitatea ca inspectorii antifrauda sa fie insotiti de membrii ai unitatilor de interventie rapida (art. 8 alin. 2).
Totodata, este infiintata Directia de combatere a fraudelor, al carei scop este de a asigura asistenta tehnica atat de necesara in cazul urmaririi penale a faptelor penale economico-financiare. Aceasta asistenta implica detasarea inspectorilor antifrauda in cadrul parchetelor, pe o perioada de trei ani, cu posibilitatea prelungirii, prin Ordin comun al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie �i Justitie �i al presedintelui Agentiei.
Investigarea faptelor de evaziune fiscals reclama insa�i existenta unor inspectori bine
pregatiti, cu un anumit grad de curaj �i indrazneala deoarece persoanele care se fac vinovate de astfel de fapte au personalitati puternice, se bucura de un nivel ridicat de educatie si, in plus,
cazurile de evaziune fiscala sunt puternic mediatizate'. Acesta este motivul pentru care functiile
Strategia de Administrare Fiscala pentru perioada 2012-2016, disponibila la http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/lnformatii R/Strategia ANAF 2012 2016.pdf (accesat la 19.07.2013).
2 Nota de fundamentare a Hotararii de Guvem privind reorganizarea si functionarea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, p. 3, disponibil la http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Nota fundament HG ANAF 11072013 reorganizare.pdf (accesat la
19.07.2013.)
3 Williams Howard, Investigating white-collar crime: embezzlement and financial fraud, Charles Thomas Publisher
Ltd., 1997, p. 3
publice in cadrul Directiei Generale antifrauda fiscala se ocupa numai pe baza de concurs, iar dobandirea calitatii de inspector este conditionata de: absolvirea de studii universitare de licenta cu diploma, respectiv studii superioare, juridice sau economice, de lunga durata, cu diploma de licenta ori echivalenta; promovarea unor evaluari psihologice, organizate in mod obligatoriu prin intermediul unitatilor specializate acreditate in conditiile Legii; promovarea evaluarilor de integritate, inclusiv prin evaluarea personalului Directiei generale antifrauda fiscals din punct de vedere psihologic si al comportamentului simulat, de catre personal sau prin cabinete de specialitate, autorizate in conditiile Legii (art. 4 alin. 7). Este firesc ca faptele de evaziune fiscals sa fie investigate de specialisti, cu pregatire in domeniul dreptului economic sau chiar mai mult; in literatura de specilitate se arata ca investigatorul perfect pentru faptele de evaziune fiscals trebuie sa fie o combinatie reusita dintre: un politist, un detectiv, un contabil, un sociolog, un
informatician �i un avocat4
Complexitatea activitatii de investigare deriva din pluralitatea �i din caracterul tehnic al
inscrisurilor care trebuie cercetate: contracte, registre cantabile, instrumente de plata – cecuri, bilete la ordin, extrase de cont etc.). De aceea, invariabil, descoperirea faptelor de evaziune fiscals reclama expertiza tehnnico-contabila. 0 astfel de expertiza ar putea constata: miscarea banilor pe parcursul derularii activitatii infractionale; identificarea modului in care banii au fostfolositi pe o anumita perioada de timp; stabilirea participantilor la tranzactiile financiare; descoperirea unor alte indicii de natura sa conduca la investigatii amanuntite ulterioare.
Desi apreciem ca pozitiva modificarea legislativa care are in vedere detasarea inspectorilor
antifrauda in cadrul parchetelor, pornind de la conditiile cerute pentru ocuparea functiei de inspector ( studii economice si/ sau juridice), consideram necesara pregatirea suplimentara a acestora, dar �i a procurorilor investiti cu cercetarea unor astfel de cazuri de evaziune fiscala, deoarece acestea reclama cunoasterea unui vocabular specializat, contabil, dar si cunostinte care tin de stiinta exacta a contabilitatii, stiinta ce are o vechime mai mare de trei mii de ani ( de exemplu, operationalizarea unor concepte cum ar fi contabilitatea in partida dubla s.a.m.d.).
Indicii privind potentiala savarsire a unor fapte de evaziune fiscala deriva din constatarea unor fapte aparent lipsite de relevanta, dar care, coroborate, conduc la concluzia identificarii elementelor constitutive ale infractiunii, cum ar fi: tinerea de registre duble, ascunderea de bunuri, distrugerea de registre sau evidente cantabile, tranzactii de schimb valutar frecvente sau de mari dimensiuni, plati facute catre societati comerciale sau catre persoane fizice fictive, intrari false in contabilitate, facturi false, operatiuni de vanzare-cumparare subevaluate sau supraevaluate, dupa caz, imprumuturi frecvente catre proprii salariati sau catre alte persoane, cheltuieli personale inregistrate in contabilitate, plata de doua ori a aceleiasi facturi '.
Functiile publice sunt de executie (inspector antifrauda) �i de conducere (inspector general
antifrauda, inspector general adjunct antifrauda, inspector sef antifrauda). Dintre acestia, sunt numiti prin decizie a primului-ministru inspectorul general antifrauda �i inspectorii generali adjuncti antifrauda.
in exercitarea atributiilor de serviciu, personalul Directiei Generale antifrauda fiscals poarta, uniforma, insemne distinctive, ecusoane si, dupa caz, armament �i alte mijloace tehnice utilizate ca mijloace individuale de aparare, protectie �i comunicare, care se atribuie gratuit. Este permisa insa in realizarea atributiilor de serviciu, �i tinuta civila, dar numai pentru inspectorii fiscali.
Intocmai ca in cazul Garzii Financiare, actuala Directie Generala antifrauda fiscala functioneaza ca un corp specializat de control, inspectorii cu functii de conducere ori de executie, dupa caz, fiind functionari publici, desemnati sau de primul-ministru sau prin concurs, dupa caz, ei fiind investiti cu autoritatea pubblica a statului in timpul �i in legatura cu indeplinirea atributiilor de serviciu".
Din perspectiva drepturilor prevazute de lege in vederea indepliniri atributiilor care revin Directiei generale antifrauda fiscala, analiza cornparativa a O.U.G. nr. 74 din 2013 �i a legislatiei anterioare (O.U.G. nr. 91/2003 privind organizarea Garzii Financiare) evidentiaza pastrarea masiva a drepturilor anterioarei Garzi Finanaciare, diferentele nefiind substantiale.
Din prevederile art. 6 O.U.G. nr. 74 din 2013, rezulta ca, in continuare, se mentin cele doua forme de control intiate sub egida Garzii Financiare: controlul operativ �i inopinat, pe de o parte, �i controlul temativ, pe de alta parte. Rezultatul celor constatate imbraca forma proceselor-verbale �i actelor de control. Dupa caz, acestea se constituie in acte de constatare �i de sanctionare a contraventiilor sau in acte de sesizare a organelor de urmarire penala.
6. CURTEA DE CONTURI
Curtea de Conturi este institutia suprerna de control financiar ulterior extern asupra modului de formare, de administrare �i de intrebuintare a resurselor financiare ale statului �i ale sectorului public ..
4 Financial Investigations: a financial approach to detecting and resolving crimes, U.S. Government Printing Office,
2003, p. 3.
5 Ibidem, pp. 172-173.
6 Anitei Nadia-Cerasela, Dreptfinanciar, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2011, p. 164.
Principiile defunciionare a Curiii de Conturi
Principiile de functionare ale Curtii de Conturi sunt:
Principiul unicitatii institutiei in sistemul de Drept Roman rezulta din sintagma "organ suprem de control". Prin urmare, Curtea de Conturi se afla in varful piramidei organelor de control financiar �i de jurisdictie in domeniu;
Principiul autonomiei Curtii de Conturi in raport cu celelalte institutii ale statului de drept, astfel cum rezulta din art. 1 alin. 1 potrivit caruia Curtea de Conturi "… i�i exercita functiile in mod independent �i in conformitate cu dispozitiile prevazute in Constitutie �i in celelalte legi ale tarii''.
Funciiile Curt,ii de Conturi
Functiile Curtii de Conturi sunt potrivit art. 140 alin. 1 din Constitutie urmatoarele: Functia de control financiar presupune exercitarea controlului asupra modului de formare, de administrare �i de intrebuintare a resurselor financiare ale statului �i ale sectorului public. Deci, cu ajutorul functiei de control financiar se realizeaza o activitate de verificare a legalitatii nasterii, modificarii �i stingerii raporturilor juridice financiare in scopul aplicarii corecte a legislatiei financiare. Curtea de Conturi i�i exercita functia de control financiar ulterior asupra modului de formare, de administrare �i de intrebuintare a resurselor financiare ale statului �i ale sectorului public, precum �i asupra modului de gestionare a patrimoniului public �i privat al statului �i al unitatilor administrativ-teritoriale.
Atributiile Curtii de Conturi
Atributiile Curtii de Conturi s-au cristalizat �i conturat in timp, intr-o prezentare sintetica pot fi
redate pentru majoritatea Curtilor de Conturi existente, astfel:
1. Realizarea moralitatii, eticii �i echitatii in domeniul fiscalitatii trebuind sa constate
daca:
• impozitele sunt intr-o proportie corespunzatoare in veniturile totale ale
societatii;
• sarcina fiscalitatii este etica in raport cu toti cetatenii �i cu fiecare in parte fiira privilegii;
• fiscalitatea are un nivel care sa stimuleze prosperitatea individuals �i nationals
(ea nu trebuie sa fie inhibatorie, ci stimulativa).
2. Realizarea legalitatii in domeniul financiar ceea ce presupune ca:
• nivelul cheltuielilor sa fie stabilit cu limita maxima;
• toate veniturile sa aiba provenienta legala.
3. Realizarea disciplinei in sistemul financiar prin prevemrea, constatarea �1 combaterea
ilegalitatii �i imoralitatii.
Curtea de Conturi indeplineste urmatoarele atributii de audit:
1. audit financiar extern;
2. audit al performantei in sectorul public;
3. alte actiuni specifice de audit.
Curtea de Conturi poate desfasura tipurile de audit mentionate mai sus atat in mod distinct, cat
�i in forma combinata, atunci cand obiectivele auditului se intrepatrund.
De asemenea Curtea de Conturi, pe langa atributiile de audit, are �i atributii de:
1. atributii de raportare;
2. atributii de consultare;
3. atributii de avizare;
4. atributii de informare publica.
Auditul financiar extern
Curtea de Conturi desfasoara activitatea de audit extern la institutii publice �i la alte entitati,
pentru care prin lege este prevazuta competenta Curtii de Conturi.
in scopul realizarii obiectivelor auditului extern in sectorul public, Curtea de Conturi are competenta de a solicita informatii �i documente �i de a face verificarile pe care le considera necesare, inclusiv la fata locului, la persoane juridice care:
a. administreaza si/sau utilizeaza fonduri publice;
b. sunt companii/societati nationale, regii autonome, societati comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritoriala este actionar majoritar;
c. adrninistreaza bunuri ori servicii apartinand domeniului public sau privat al statului ori al unitatilor administrativ-teritoriale in baza unor contracte de concesiune, de inchiriere sau a altor forme de administrare;
d. beneficiaza de garantii guvernamentale pentru credite, de subventii sau de alte forme
de sprijin financiar din partea statului, a unitatilor administrativ-teritoriale sau a institutiilor pub lice.
Auditul performantei in sectorul public
Curtea de Conturi efectueaza auditul performantei utilizarii resurselor financiare ale statului �i ale sectorului public, precum �i al modului de gestionare a patrimoniului public �i privat al statului
�i al unitatilor administrativ-teritoriale.
Curtea de Conturi efectueaza o evaluare independenta asupra economicitatii, eficientei �i eficacitatii cu care o entitate publica, un program, un proiect, un proces sau o activitate utilizeaza resursele publice alocate pentru indeplinirea obiectivelor stabilite.
Auditul performantei se poate efectua atat la finalul, cat �i pe parcursul desfasurarii
proiectelor, programelor, proceselor sau activitatilor.
Activitatea de audit al performantei se desfasoara in conformitate cu metodologia proprie de audit al performantei, adoptata pe baza standardelor de audit INTOSAI �i a celei mai bune practici in domeniu �i se finalizeaza prin elaborarea unui raport de audit.
Prin constatarile �i recomandarile sale, auditul performantei trebuie sa conduca la diminuarea
costului resurselor sau la sporirea rezultatelor.
Alte actiuni specifice de audit
Curtea de Conturi auditeaza:
• modul in care autoritatile cu atributii in domeniul privatizarii respecta metodele �i procedurile de privatizare prevazute de lege, precum �i modul in care acestea au asigurat
respectarea clauzelor contractuale stabilite prin contractele de privatizare, indiferent de momentul in care s-a desfasurat procesul de privatizare;
• modul in care sunt respectate dispozitiile legale referitoare la administrarea �i intrebuintarea resurselor financiare rezultate din actiunile de privatizare;
• sistemul colectarii veniturilor care formeaza bugetul general consolidat. in acest scop, auditorii publici au acces neingradit la actele �i documentele din dosarele fiscale ale contribuabililor;
• buna gestiune financiara a achizitiilor publice, concesiunilor, inchirierilor sau alte forme de administrare a bunurilor �i serviciilor apartinand domeniului public ori privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale.
Potrivit art. 4 alin 3 Curtea de Conturi, pe langa atributiile de audit, are �i atributii de raportare, consultare, avizare �i informare publica, potrivit legii.
Atributii de raportare, consultare, avizare �i informare publica
Curtea de Conturi transmite Parlamentului:
a) raportul public anual asupra conturilor de executie a bugetelor publice prevazute la art. 5, pentru anul precedent, pana la data de 30 septembrie a anului curent;
b) rapoartele elaborate ca urmare a controalelor efectuate la cererea Camerei Deputatilor sau a
Senatului;
c) raportul cu privire la activitatea proprie desfasurata in anul precedent, pana la data de 31 martie a anului curent.
Curtea de Conturi poate transmite Parlamentului, in conditiile legii, �i urmatoarele rapoarte:
a) rapoarte de audit al performantei;
b) rapoarte asupra rezultatelor auditurilor;
c) alte rapoarte pe care Plenul Curtii de Conturi considera ca este necesar sa le transmita.
Curtea de Conturi, prin directiile de audit teritoriale, transmite autoritatilor publice deliberative ale unitatilor administrativ-teritoriale rapoarte anuale asupra conturilor de executie ale bugetelor locale, care au facut obiectul verificarilor Curtii.
La solicitarea Parlamentului, Curtea de Conturi emite avize consultative asupra proiectelor legilor bugetare, programelor finantate din fonduri publice �i asupra unor proiecte de lege sau reglernentari privind auditul fondurilor publice.
Curtea de Conturi avizeaza infiintarea de catre Guvern sau ministere a unor organe de specialitate in subordinea lor.
Obtinerea avizului Curtii de Conturi este obligatorie, iar caracterul avizului este consultativ.
Organizarea Curtii de Conturi
Curtea de Conturi este o autoritate administrativa autonoma, cu personalitate juridica, finantata de la bugetul statului. Sediul Curtii de Conturi este in municipiul Bucuresti. Curtea de Conturi este organizata:
• la nivel central in cadrul caruia functioneaza Secretariatul general condus de un secretar
general.
• la nivel teritorial. La nivel teritorial, functiile Curtii de Conturi se exercita prin directiile de audit judetene �i a municipiului Bucuresti, unitati fiira personalitate juridica. Sediile directiilor de audit sunt in orasele resedinta de judet �i in municipiul Bucuresti. Directiile de audit teritoriale sunt conduse de cate un director, cu exceptia Directiei de Audit a Municipiului Bucuresti, a carei conducere este asigurata de un director ajutat de un director adjunct. in cadrul directiilor de audit
teritoriale pot fi organizate servicii �i birouri.
Conducerea Curtii de Conturi
1.Plenul Curtii de Conturi
Conducerea Curtii de Conturi se exercita de Plenul Curtii de Conturi, constituit din 18
consilieri de conturi, care sunt membrii Curtii de Conturi.
Plenul Curtii de Conturi i�i exercita atributiile in prezenta a eel putin doua treimi din numarul membrilor sai �i hotaraste cu votul majoritatii celor prezenti. in caz de paritate de voturi,
presedintele de sedinta are vot decisiv.
in exercitarea atributiilor sale, Plenul Curtii de Conturi adopta hotarari.
Principalele atributii ale Plenului Curtii de Conturi sunt urmatoarele:
a) adopta politicile �i strategiile Curtii de Conturi;
b) aproba standardele proprii de audit ale Curtii de Conturi �i dispune publicarea lor in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I;
c) aproba manuale de audit �i ghiduri pe domenii specifice, elaborate pe baza standardelor proprii de audit ale Curtii de Conturi, �i alte norme procedurale;
d) aproba programele multianuale �i anuale de activitate ale Curtii de Conturi;
e) aproba modul de desfasurare a actiunilor de control solicitate prin hotararile Camerei.
2. Presedintele Curtii de Conturi
Conducerea executiva a Curtii de Conturi se exercita de catre un presedinte ajutat de 2 vicepresedinti, care sunt consilieri de conturi.
Dintre consilierii de conturi Parlamentul numeste presedintele Curtii de Conturi �i cei 2
vicepresedinti ai Curtii de Conturi pentru un mandat de 3 ani, care poate fi reinnoit o singura data.
Principalele atributii ale presedintelui Curtii de Conturi sunt:
a) reprezinta Curtea de Conturi in relatiile acesteia cu terte persoane fizice �i juridice din tara �i
strainatate;
b) are calitatea de ordonator principal de credite �i poate delega aceasta calitate, in conditiile prevazute de lege;
c) coordoneaza activitatea Curtii de Conturi, inclusiv in domeniul integrarii europene;
d) convoaca �i prezideaza dezbaterile Plenului Curtii de Conturi �i asigura executarea
hotararilor acestuia;
e) propune ordinea de zi a sedintelor Plenului Curtii de Conturi �i o supune aprobarii acestuia
etc.
3. Membrii Curtii de Conturi
Parlamentul numeste membrii Curtii de Conturi in sedinta cornuna a Camerei Deputatilor �i a Senatului, la propunerea Comisiei pentru buget, finante, activitate bancara �i piata de capital a Senatului �i Comisiei pentru buget, finante �i banci a Camerei Deputatilor. Inainte de inceperea exercitarii mandatului, membrii Curtii de Conturi depun in fata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului Romaniei urmatorul juramant: "Jur sa respect Constitutia �i celelalte legi ale tarii, sa apar interesele Rornaniei, ordinea de drept, drepturile �i libertatile fundamentale ale cetatenilor, sa• mi indeplinesc cu onoare, constiinta �i fiira partinire atributiile ce-mi revin ca membru al Curtii de Conturi. Cerintele pentru numirea consilierilor de conturi sunt:
a. studii superioare in domeniul stiintelor economice de lunga durata;
b. experienta in domeniul economico-financiar de minimum 12 ani;
c. inalta cornpetenta profesionala;
d. nu au fost membri ai Guvernului in ultimii 3 ani ce preceda inceperea mandatului; e. nu au antecedente penale �i cazier fiscal.
Durata mandatului unui consilier de conturi este de 9 ani �i nu poate fi prelungit sau innoit.
a. Mandatul de membru al Curtii de Conturi inceteaza:
b. la expirarea termenului pentru care a fost numit;
c. prin demisie;
d. in cazul imposibilitatii exercitarii mandatului pe o perioada mai mare de 6 luni;
e. in cazul revocarii; f. in caz de deces.
Revocarea membrilor Curtii de Conturi se face de catre Parlament, la propunerea comisiilor prevazute la alin. (1 ), in cazurile in care sunt incalcate prevederile art. 41 �i 42.
in cazul imposibilitatii definitive de exercitare a mandatului de catre unul dintre membri, comisiile prevazute la alin. (1) vor propune persoana care urmeaza sa fie numita de Parlament pentru durata ramasa a mandatului.
Consilierii de conturi ale carer mandate au expirat raman in functie pana la numirea noilor
consilieri de conturi.
4. Personalul Curtii de Conturi
Curtea de Conturi i�i desfasoara activitatea prin:
• personalul sa.u de audit;
• personalul cu statut de funciionar public;
• personalul contractual.
Personalul de audit este personalul de specialitate al Curtii de Conturi, cu statut special. Selectarea, angajarea �i promovarea personalului se realizeaza in conformitate cu prevederile
legislatiei in vigoare �i cu Normele de recrutare �i promovare a personalului Curtii de Conturi.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Finantele Publice Si Dreptul Financiar (ID: 115549)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.