Finanțe publice II Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE [619391]

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
155

Capitolul 10

Cheltuielile publice
Noțiuni generale

10.1. Necesitatea cheltuielilor publice și formele
pe care le îmbrac ă acestea
Cheltuielile publice sunt consecin ța exercit ării de către stat a atribu țiilor și
funcțiilor sale. Ele sunt generate de nevoia de bani pe care o are statul în vederea
îndeplinirii prerogativelor sale în toate domeniile: ordine public ă, siguran ță națio-
nală, apărare, educa ție, economie, gospod ărire public ă etc. Finan țarea acestor
domenii, obiective și acțiuni se concretizeaz ă în bunuri și servicii publice, de care
beneficiaz ă membrii societ ății, cât și în punerea la dispozi ția acestora, în anumite
situații, a fondurilor financiare propriu-zise.
În acest demers al statului, prin intermediul banilor se asigur ă, în primul
rând, necesit ăți și obiective care țin de apărarea țării, asigurarea ordinii publice și
a siguran ței naționale, a educa ției, sănătății publice, a protec ției mediului, securi-
tății sociale, gospod ărirea public ă, precum și finanțarea unor ac țiuni și obiective
care au în vedere și alte măsuri de interven ție a statului în economie și societate.
Astfel, asigurarea grani țelor țării, a ordinii publice și siguran ței naționale sunt
înfăptuite de stat prin intermediul armatei, al poli ției, al jandarmeriei, al justi ției și
al altor institu ții speciale, pentru între ținerea cărora se cheltuiesc fonduri publice
importante (pentru procurarea mijloacelor și tehnicilor de lupt ă sau pentru între-
ținerea și funcționarea propriu-zis ă a acestora). În scopul realiz ării actului de
educație, statul pune la dispozi ția institu țiilor de înv ățământ baza material ă

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
156
necesară, retribuția cadrelor didactice și, în multe situa ții, burse de stat pentru
tineri sau finan țări speciale pentru asigurarea protec ției sociale a acestora.
Pentru ocrotirea s ănătății publice, al ături de contribu ția personal ă a
salariaților, statul contribuie cu resurse bugetare proprii, prin finan țări directe a
acestor utilit ăți de interes public și semipublic. Astfel, importante fonduri publice
sunt alocate în sus ținerea ac țiunilor de asisten ță socială desfășurate în favoarea
populației, mai ales a celei care se confrunt ă cu dificult ăți, prin intermediul
bugetului de stat, al bugetului asigur ărilor sociale de stat, al bugetelor locale etc.
Susținerea de c ătre stat a activit ăților economice, produc ătoare de valoare
adăugată, de venit na țional, se manifest ă sub mai multe forme, printre care:
finanțarea direct ă a unor obiective economice de investi ții prin întreprinderile
proprii, sprijinirea agen ților economici prin finan țarea unor obiective de investi ții,
prin prime de produc ție, de export, prin subven ții pentru acoperirea unor diferen țe
de preț sau tarife, precum și prin alte facilit ăți fiscale, cum ar fi scutiri sau reduceri
de impozite, de taxe, de major ări sau penalit ăți etc.
În vederea unei func ționări normale a administra ției publice pe plan central
și local, statul cheltuie ște fonduri însemnate pentru între ținerea institu țiilor care
au aceste atribu ții.
Din cele prezentate pân ă acum, rezult ă că statul (în vederea exercit ării
atribuțiilor și funcțiilor sale, pentru satisfacerea intereselor generale ale membrilor
societății) creeaz ă prin întreprinderile și instituțiile sale utilit ăți publice și semipu-
blice, pe de-o parte, și/sau asigur ă finanțarea cheltuielilor necesare producerii
acestora prin societ ăți private, pe de alt ă parte.
Cheltuielile publice se materializeaz ă în utilități (bunuri) publice, semipu-
blice, sub forma finan țării educa ției, a protec ției sociale, asisten ței medicale, a
apărării drepturilor civile (prin ordinea public ă, apărarea națională etc.), precum și
a altor sectoare și domenii de activitate strâns legate de interesele generale ale
membrilor societ ății.
În acest cadru, din punctul de vedere al modului de acoperire cu resurse
publice, bunurile se împart în:
a) bunuri publice pure;
b) bunuri mixte (semipublice); c) bunuri private pure.
a) Bunurile publice pure sunt definite de economistul Samuelson ca
bunuri al c ăror consum individual nu genereaz ă, de regul ă, sustragerea de la
consumul lor a altui individ. De exemplu: pacea și securitatea comunit ății;
apărarea na țională, iluminatul public, prevederea vremii, televiziunea public ă etc.
Consumul lor este deci neconcuren țial.
Prin excep ție, unele bunuri publice pot fi respinse de c ătre subiec ții sociali,
ca, de exemplu: televiziunea public ă, prevederea vremii etc. din diferite

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
157
considerente. Excluderea lor poate fi determinat ă în anumite situa ții de motive
tehnice sau economice .
Exemplu de excludere din motive tehnice: capacitatea limitat ă a unui bun
față de gradul de solicitare (o trecere peste un pod public, o sal ă de spectacol, un
bazin public pentru înot).
Exemplu de excludere din motive economice: (prin cost) excluderea apare
din lipsă de interes pentru producerea lui, conjugat ă cu o cerere mare, ceea ce
conduce la excluderea unor indivizi, amatori pentru acel bun.
Este de notat interven ția comunit ății pentru a îndep ărta condi țiile de
excludere prin construc ția de noi capacit ăți, acordarea de subven ții pentru a face
accesibil bunul la care se renun ță din motive tehnice sau chiar din cauza costului.
În categoria bunurilor publice pure se pot include printre altele:
/G83 cele realizate în general prin excluderea costurilor ridicate;
/G83 cele produse direct de Guvern sau de firme private sub control
guvernamental, unde nu func ționează condițiile de excludere prin cost,
ci eventual excluderea din motive tehnice;
/G83 cele distribuite direct prin bugetul de stat, sub forma subven țiilor, prin
prime de export, prime de produc ție, transferuri bugetare etc.;
/G83 cele finan țate din alte fonduri publice, sub form ă de sprijin financiar.
b) Bunurile mixte sunt preponderent semipublice și au un pronun țat
caracter privat, dar produc externalit ăți, a căror existen ță influențează decizia
producătorilor și a consumatorilor, implicând o alocare de resurse guvernamen-
tale, care schimb ă de fapt condi țiile de competi ție de pe pia ță.
Externalit ățile sunt influen țele exercitate, f ără intenție, asupra unor bunuri,
ele având de regul ă efecte negative (de exemplu, poluarea).
Acestea pot: /G83 schimba comportamentul produc ătorilor și al consumatorilor, deoarece
conduc la modificarea pre țului în economie;
/G83 determina constrângeri bugetare, care afecteaz ă bunăstarea altor pro-
ducători sau consumatori.
Eliminarea externalit ăților sau reducerea efectelor lor implic ă alocarea de
resurse, ceea ce duce la cre șterea costului social al acestora.
Bunurile mixte pot fi:
/G83 cu excludere:
– bunuri publice cu externalit ăți;
– produse de firme private cu sprijin financiar de la stat;
– distribuite pe pia ță cu ajutorul subven țiilor sau al unor impozite
coercitive;
Exemple: servicii de transport, servicii medicale, bazine de înot etc.
/G83 fără excludere

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
158
– se consum ă colectiv, dar sunt supuse unor cereri majore, care con-
duce astfel la aglomerare;
– produse de firme private sau direct de sectorul public pe seama
fondurilor publice;
– distribuite prin pia ță sau direct prin sectorul public;
– finanțate din venituri din vânz ări, din taxe pentru utilizare sau din
venituri ob ținute din impozite.
Exemple: parcuri publice, s ăli publice de sport etc.
c) Bunurile private pure sunt caracterizate prin:
/G83 excluderea prin costuri;
– sunt produse de firme private; – distribuite prin pia ță;
– finanțate din venituri din vânz ări.
Exemple: alimente, îmbr ăcăminte, autoturisme etc.
10.2. Rolul statului în armonizarea cererii
și a posibilit ăților reale de producere
de bunuri și utilități publice
Cum orice economie este caracterizat ă, după cum se știe, printr-o pia ță
imperfect ă, în cadrul c ăreia acționează o serie de factori, devine evident ă, fie și
numai în parte, necesitatea interven ției statului, datorit ă:
a) informa ției incomplete și a incertitudinii;
b) competi ției imperfecte, ca, de exemplu: apari ția descre șterii costurilor și
creșterea nejustificat ă a profiturilor, ca în cazul monopolului natural
c) existen ței efectelor externe (externalit ăți).
În realizarea utilit ăților publice, statul ac ționează deci:
– fie ca produc ător sau consumator de bunuri;
– fie ca parte care arbitreaz ă, reglementeaz ă sau dirijeaz ă funcționarea
pieței.
Intervenția statului pe pia ță antreneaz ă finanțele publice mai ales prin procesul
de alocare a resurselor, apoi prin cel de constituire a resurselor financiare publice:
/G83 alocarea resurselor, în sensul corect ării imperfec țiunilor pie ței sau al
compens ării efectelor acestora prin politici bugetare speciale;
/G83 distribuirea și redistribuirea veniturilor, în scopul asigur ării echității sau
justiției sociale, prin impunerea veniturilor în mod diferen țiat, în majori-
tatea situa țiilor;
/G83 influen țarea comportamentelor economico-sociale și financiare ale
agenților economici, ale institu țiilor financiare și ale persoanelor fizice;

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
159
/G83 asigurarea bun ăstării membrilor societ ății, prin ac țiuni stabilizatoare,
pozitive, punând în practic ă politici monetare, bugetare și fiscale.
Intervenția statului vizeaz ă deci resursele publice care urmeaz ă să producă
bunuri publice, caracterizate prin: consum indivizibil și preț zero, din punctul de
vedere al beneficiarilor.
Guvernul are deci rolul de a aloca resurse și de a administra modul de fo-
losire a acestora în interesul tuturor membrilor societ ății, având ca obiectiv
principal maximizarea utilit ății tuturor membrilor societ ății, în ceea ce prive ște
bunurile și serviciile publice și semipublice.
În acest contex, în procesul aloc ării resurselor, Guvernul are mai multe
roluri, și anume:
A) distributiv ;
B) regulator ;
C) stabilizator .
A) Rolul distributiv al Guvernului
În oricare societate, distribu ția averii depinde de existen ța inițială a dreptului de
proprietate pentru averea respectiv ă, iar în cazul resurselor financiare publice, statul
are acest drept, deoarece el este proprietarul și gestionarul impozitelor și taxelor, și
tot el este cel care administreaz ă în cea mai mare parte educa ția, serviciile medicale,
protecția socială, asistența socială, locuințele etc.
Căile prin care Guvernul asigur ă redistribuirea resurselor publice sub forma
bunurilor sau a fondurilor publice sunt:
/G83 punerea la dispozi ția membrilor societ ății a unor bunuri și servicii
publice cu titlu gratuit;
/G83 punerea la dispozi ția membrilor societ ății a unor bunuri și servicii
semipublice, pe baza unor criterii și reguli anume stabilite;
/G83 acordarea de subven ții și de sprijin financiar, sub diferite forme și tehnici,
pentru producerea și distribuirea de bunuri publice și semipublice.
Formele concrete prin care statul se poate implica în realizarea redistri-
buirii resurselor sunt:
/G83 obținerea și distribuirea de bunuri și servicii publice și semipublice în
formă directă, prin întreprinderile sau institu țiile sale;
/G83 completarea finan țării întreprinderilor private (care produc bunuri publice și
semipublice) prin subven ții, prime de produc ție sau export, prin compen-
sarea diferen țelor de pre ț (dintre cel de vânzare și prețul de cost) etc.
/G83 asigurarea de venituri suplimentare persoanelor defavorizate, prin
redistribuirea resurselor între membrii societ ății, ca rezultat al politicilor
fiscale și bugetare ale statului; persoanele vizate vor putea astfel s ă

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
160
aleagă de pe pia ță bunuri și servicii de o calitate care s ă le satisfac ă
preferințele.
B) Rolul regulator al Guvernului
Acesta se manifest ă în legătură cu rolul alocativ.
Guvernul intervine și regleaz ă procesul alocativ pe pia ță prin:
/G83 legisla ția împotriva monopolurilor;
/G83 legisla ția de protec ție a consumatorului;
/G83 controlul asupra m ărcii de fabric ă, în scopul protec ției produc ătorului;
/G83 reglementarea condi țiilor de munc ă;
/G83 oferta de moned ă;
/G83 oferta de pre țuri la unele produse și servicii publice, produse sau
subvenționate de el;
/G83 politica în domeniul veniturilor.
Aceste reglement ări protejeaz ă interesele indivizilor care se afl ă în imposi-
bilitatea de a realiza ei în șiși acest lucru.
C) Rolul stabilizator al Guvernului
Lipsa unei coordon ări a diferitelor activit ăți economice determin ă un deze-
chilibru ce poate avea ca efecte:
/G83 subutilizarea capitalului sau a for ței de munc ă;
/G83 creșterea general ă a nivelului pre țurilor;
/G83 deficitul balan ței comerciale și de plăți;
/G83 inegalitatea dintre consum, economii și investiții.
10.3. Tehnici de alocare a resurselor financiare
publice
Tehnicile de alocare a resurselor financiare publice în societate difer ă în
funcție de mul ți factori, printre care: abunden ța sau penuria de surse publice,
logistica pe care o are la îndemân ă statul în cauz ă, gradul de preg ătire a
cadrelor chemate s ă lucreze în acest sector de activitate, precum și de gradul
de interven ție a statului în economie.
Tehnicile se deplaseaz ă de la bunurile publice pure c ătre bunurile
private pure, între aceste categorii situându-se o ampl ă gamă de bunuri mixte
semipublice, și anume:
/G83 finanțarea în exclusivitate de c ătre stat a produc ției bunurilor publice
pure, statul controlând toate resursele financiare, materiale și

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
161
umane, le folose ște pe acestea pentru produc ția și desfacerea
acestor bunuri;
/G83 cump ărarea de pe pia ță a bunurilor publice produse (piese,
subansamble, materii prime, for ță de munc ă) la prețurile pieței, apoi
distribuirea acestora la pre țuri considerate de el normale, accesibile
membrilor societ ății. În cadrul bunurilor publice se cuprind și
serviciile bancare (banca de emisiune este proprietate de stat, iar statul controleaz ă, prin intermediul acesteia, creditul în economie)
etc.
Astfel, regimul dobânzii și regimul creditelor pot fi diferen țiate, dar și
reglementate, ceea ce poate conduce la avantajarea sau dezavantajarea unor sectoare și ramuri din economie.
/G83 subven ționarea și reglarea, prin intermediul lor, a pre țului de
vânzare a unui bun public produs de c ătre întreprinderile private la
un preț de cost mai ridicat.
Formele subven țiilor în aceast ă direcție pot fi:
– subven ții de la buget direc ționate către o anumit ă întreprindere;
– achiziționarea la pre țuri dezavantajoase a produselor agricole și apoi
revinderea lor la pre țuri fixate de stat, de obicei mai mici;
– livrarea de c ătre stat a unor servicii sau a unui bun public la pre țuri mai
mici decât costul lor efectiv;
– alte facilit ăți fiscale.
În aceast ă ipostază, subven țiile sau facilit ățile fiscale exprim ă cheltuieli
publice sau pur și simplu venituri publice la care statul renun ță în beneficiul
membrilor societ ății, persoane fizice sau juridice.
/G83 reglementarea de c ătre stat a produc ției și destina ției utilităților
publice.
Acest lucru presupune ca produc ătorii priva ți, care doresc s ă-și
desfășoare activitatea în domeniul producerii de bunuri și utilități publice,
trebuie s ă respecte anumite norme și reguli, cum ar fi:
– condi ții de produc ție;
– prețul serviciilor;
– calitatea și cantitatea produselor.
Exemple: telecomunica țiile, energia electric ă și termică, căile ferate etc.
/G83 aplicarea de impozite și taxe majorate, sau chiar instituirea unora
noi asupra unor produse și bunuri, pentru asigurarea unui consum
rațional al m ărfurilor și serviciilor respective, în special al acelora al

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
162
căror consum este apreciat ca fiind d ăunător (alcool, tutun etc.), se
poate, de asemenea, ac ționa și în alte domenii de larg ă utilitate
publică (drumuri și poduri) prin perceperea de taxe pentru folosirea
bunurilor/serviciilor lor.
/G83 opera țiuni de tip transfer care, în fapt, direc ționează distribuirea
unor fonduri publice spre destina ții precis stabilite, care au în vedere
obiective și acțiuni de interes na țional sau protec ția socială.
10.4. Teorii și practici privind utilizarea fondurilor
publice în scopul producerii de bunuri
și servicii publice și semipublice
Este cunoscut și de altfel verificat în practica economic ă mondial ă faptul
că statul este un manager mai ineficient decât proprietatea privat ă. De aceea,
în practica economic ă de pretutindeni, în multe sectoare și ramuri de
activitate, proprietatea privat ă este aceea care primeaz ă, deoarece poate
asigura o eficien ță economic ă și social ă mai mare, acolo unde ea
administreaz ă, gestioneaz ă și conduce, motiv pentru care „privatizarea“ este
socotită de către mulți soluția cea mai eficace pentru ie șirea din criz ă și
depășirea stagn ării economice.
Pe de alt ă parte, sunt sectoare și zone ale economiei unde capitalul
privat nu dore ște să aibă inițiativă, atât pentru faptul c ă în aceste sectoare
cheltuielile sunt foarte mari, cât și din cauz ă că recuperarea fondurilor
investite este incert ă. Astfel de sectoare, unde capitalul privat nu are
capacitatea financiar ă de a acționa sau nu dore ște acest lucru, se plaseaz ă în
infrastructura economiei: șoselele, drumurile, aeroporturile, c ăile ferate,
producerea și furnizarea energiei electrice și termice etc. Exist ă și excepții de
la aceast ă regulă, istoria economic ă prezentând și exemple de conduit ă
diferită a capitalului privat în leg ătură cu marile investi ții din economie
(traversarea Canalului Mânecii etc.).
De aceea, statul este obligat în multe situa ții să-și asume o astfel de
responsabilitate, iar istoria dezvolt ării economice și sociale a țărilor confirm ă
pe deplin acest demers: în toate țările, mai ales în perioadele de început ale
dezvoltării lor economice, statul este acela care î și asumă în cea mai mare
parte răspunderea, prin intermediul fondurilor sale, s ă finanțeze cele mai
importante lucr ări de acest gen.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
163
De asemenea, o alt ă tendință observat ă în decursul dezvolt ării multor
state este faptul c ă odată asigurate aceste domenii cu un nivel tehnic
corespunz ător, statul se retrage, cedând locul capitalului privat în vederea
administr ării ulterioare a acestor sectoare importante ale economiei, c ărora
proprietatea privat ă le poate asigura un management mai eficient.
În consecin ță, cele dou ă sectoare, de stat și privat, sunt obiectiv
necesare, iar coexisten ța lor este obligatorie. De aceea, problema care se
pune este: cât din structura economiei și din fondurile realizate în economie
trebuie s ă fie deținute de sectorul privat și cât de cel public, adic ă de către
stat? Aceast ă dilemă a preocupat de-a lungul vremii mul ți oameni de
specialitate din domeniu.
10.4.1. Teorii cu privire la alocarea optim ă a resurselor
financiare ale na țiunii între sectorul de stat și privat
Alocarea efectiv ă de resurse între cele dou ă sectoare determin ă o anumit ă
proporție, și anume:
– Se poate accepta c ă există o variant ă de alocare optim ă, între cele dou ă
sectoare, care în aceste condi ții ar satisface la un nivel maxim cerin țele consu-
matorilor, deopotriv ă prin sectorul privat și cel public.
Presupunem c ă un asemenea raport optim exist ă și că el ar fi urm ătorul:
– 75% – sector privat
– 25% – sector public Această alocare se poate reprezenta atunci grafic astfel:

unde: y
y2
75% 25%
Producția sectorului privat
(% din produc ția națională) Producția sectorului public
(% din produc ția națională) Y
100
y1B
A
C
100X x x1 x2 0

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
164
– punctul „A“ reprezint ă punctul optim al aloca ției intersectoriale;
– punctele „B“ și „C“ reprezint ă puncte ale aloca ției suboptimale a
resurselor între cele dou ă sectoare, de stat și privat.
În grafic ordonata „OY“ m ăsoară proporția produc ției sectorului public, iar
abcisa „OX“ m ăsoară proporția produc ției sectorului privat. Cele dou ă proporții se
intersecteaz ă și în punctul „A“, care reprezint ă raportul optim de alocare, de 25%
și 75%, deci starea de echilibru, iar punctele „B“ și „C“ reflectând dezechilibrele.
Să presupunem urm ătoarele:
– deplasarea raportului din punctul „A“ c ătre „B“ determin ă o situa ție
inversă, pe de o parte, cre șterea produc ției de bunuri publice de la y la y 1, ceea
ce înseamn ă supraalocarea în sectorul public, iar pe de alt ă parte, sc ăderea
producției de bunuri private de la x la x 1 în sectorul privat, ceea ce înseamn ă o
subalocare în acest sector.
– deplasarea raportului din punctul „A“ c ătre „C“ determin ă, pe de o parte,
scăderea produc ției de bunuri publice de la y la y2, ceea ce înseamn ă o
subalocare de resurse în acest sector, iar pe de alt ă parte, cre șterea produc ției de
bunuri private de la x la x2, ceea ce înseamn ă o supraalocare în sectorul privat.
Nivelul de satisfacție privind produc ția de bunuri și servicii ( și, implicit,
raportul optim între cele dou ă sectoare – public și privat) se poate exprima grafic
prin „curba de indiferen ță“.
Curbele de indiferen ță pot arăta:
– posibilit ățile de produc ție în cele dou ă sectoare;
– raportul dintre cele dou ă sectoare;
– punctele privind alocarea optim ă între cele dou ă sectoare.

A
z
z’
y’
yY Producția sectorului public
(% din produc ția națională)
Producția sectorului privat
(% din produc ția națională) Curba posibilit ăților
de produc ție ale societ ății
0 ww ' x ' xBX a
b
d
cP

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
165

Pe cele dou ă axe se reprezint ă producțiile celor dou ă sectoare: public și
privat.
Curba „P“ de la punctul „A“ la „B“ este curba posibilit ăților de produc ție
privind costul marginal, ca sum ă a prețurilor individuale. Aceasta este
concavă față de originea graficului.
În orice punct de pe curb ă se determin ă, prin coordonatele sale, raportul
dintre produc țiile celor dou ă sectoare, presupunându-se folosirea integral ă a
factorilor de produc ție din fiecare sector.
Punctele „A“ și „B“ exprim ă maximul alocat fiec ărui sector.
Realocările de resurse în partea superioar ă a curbei din zona „a“ c ătre
„b“ au efecte diferite:
– crește produc ția în sectorul privat de la w la w';
– scade produc ția în sectorul public de la z la z'.
Realocările de resurse din partea inferioar ă a curbei, din punctul „c“
către „d“ au efecte inverse, și anume:
– crește produc ția sectorului public de la y la y';
– scade produc ția sectorului privat de la x la x'.
În acest context apare curba social ă a indiferen ței.

Curba social ă a indiferen ței
Curba indiferen ței reune șt e l a u n m o m e n t d a t p u n c t e l e î n c a r e
preferințele față de sectoarele privat și public sunt egale, respectiv indiferente.
Pentru a demonstra curba indiferen ței ne folosim de graficul de mai jos, unde
curbele de indiferen ță reflectă comportamentul popula ției față de o anumit ă
structură a produc ției, definit ă de raportul între sectorul public și cel privat.
Curbele indiferen ței “I” au o înclina ție descresc ătoare și sunt convexe
față de originea graficului. Partea superioar ă a curbei este favorabil ă
sectorului public, iar partea inferioar ă celui privat. Într-un punct de pe curb ă se
reflectă preferin țele agregate ale indivizilor societ ății față de bunurile publice
și private, determinate la un moment dat de distribu ția veniturilor.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
166

Mișcările punctului de-a lungul curbei arat ă segmentul și măsura în care
se modific ă alocările dintre cele dou ă sectoare, și anume:
– mișcarea din punctul „a“ c ătre „b“ semnific ă scăderea important ă a
sectorului public de la z la z', pe seama unei cre șteri reduse a
sectorului privat de la w la w';
– mișcarea din punctul „c“ c ătre „d“ semnific ă o creștere important ă a
sectorului privat de la x la x', fa ță de scăderea mai mic ă a sectorului
public de la y la y'.
Punctul de optim nu poate fi situat spre extremele curbei, deoarece
această poziție ar descrie preponderen ța unuia din cele dou ă sectoare, având
semnifica ții opuse și în afara optimului social.
Pentru a explica alocarea optim ă a resurselor, ne folosim de cele dou ă
tipuri de curbe (curba posibilit ăților produc ției și curbele indiferen ței) prin
juxtapunerea lor. În acest fel, disponibilul de resurse și de tehnologie (ca
potențial al produc ției) se confrunt ă cu preferin țele indivizilor societ ății privind
bunurile private și cele publice.

z
z’
y
y’a
b
c
dProducția din sectorul public
(% din produc ția națională) Y
I1 I2 I3 I4
Curbele de indiferen ță
w 0 w' x' xX
Producția din sectorul privat
(% din produc ția națională)

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
167

Optimul se situeaz ă în punctul „a“, unde curba posibilit ăților de produc ție
„P“ este tangent ă la curba indiferen ței sociale „I 3“. Punctul „a“ exprim ă raporturile
optime între sectorul privat OX și sectorul public OY. Cele dou ă curbe, „P“ și „I3“,
au aceea și pantă în acest punct, intersectându-se.
Aceasta înseamn ă că rata costurilor marginale în produc ția de bunuri
private și publice este egal ă cu rata marginal ă a substitu ției adoptate de societate
în consumul acestor bunuri.
Se poate spune deci c ă preferin țele sociale pentru bunurile economice și
servicii sunt acoperite în echilibru de capacit ățile de produc ție ale societ ății și de
resursele disponibile. În punctul „a“ este atins maximul bun ăstării sau al
satisfacției în consumul de bunuri și servicii. În teoria economic ă punctul „a“ este
denumit condi ția optimului. Orice alt ă realocare a resurselor nu va aduce unui
individ mai mult f ără să reducă concomitent bun ăstarea unui alt individ.
Pot exista diferite puncte ale aloc ării intermediare optime, în func ție de
fiecare situa ție dată a distribuirii resurselor în societate. A
z
z’
y
y’bP
a
cdPunctele optime ale aloc ării
intersectoriale a resurselor
pe curba indiferen ței Producția din sectorul public
(% din produc ția națională) Y
I1 I2 I3 I4
x’ x w’w 0B X
Producția din sectorul privat
(% din produc ția națională)

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
168
Punctele „b“ și „c“ exprim ă supraalocarea resurselor în sectorul public și
subalocarea resurselor în sectorul privat, chiar dac ă în fiecare din aceste puncte
există o condiție optimă de ocupare deplin ă a resurselor, ambele înscriindu-se pe
curba posibilit ăților de produc ție „P“; alocarea intersectorial ă este suboptim ă,
deoarece ambele puncte exprim ă niveluri diferite ale bun ăstării sociale sau ale
satisfacției, reprezentate prin curba „I 2“. Aceste puncte exprim ă utilizarea deplin ă,
dar nu și alocarea eficient ă resurselor, în sensul aloc ării lor ca în punctul „a“.
Rezultă că utilizarea deplin ă a resurselor este o condi ție necesar ă, dar nu și
suficientă pentru alocarea intersectorial ă optimă.
În ceea ce prive ște punctul „d“ de pe curba indiferen ței „I 2“, acesta reflect ă
o subutilizare a resurselor, deoarece se situeaz ă în spatele posibilit ăților de
producție reprezentate de curba „P“.
Din cele de mai sus, rezult ă că utilizarea deplin ă a resurselor este o
condiție necesar ă, dar nu și suficient ă pentru alocarea intersect ărilor optime. Cerin ța
utilizării depline a resurselor trebuie s ă fie completat ă de condi ția asigur ării utili-
tății maxime pentru consumatorii de bunuri și servicii.
Față de cele expuse pân ă în acest moment, rezult ă că din punct de vedere
teoretic se poate determina punctul optim al aloc ării de resurse între cele dou ă
sectoare, dar în practic ă acest punct „a“ este extrem de greu de stabilit.
10.4.2. Unele metode și tehnici de dimensionare
a veniturilor și cheltuielilor publice
Elaborarea unui buget modern presupune folosirea tehnicilor de previziune și a
analizei macroeconomice, metode ce permit eviden țierea impactului economic,
social și politic al op țiunilor privind procurarea resurselor și efectuarea cheltuielilor.
Printre metodele clasice de dimensionare a veniturilor și cheltuielilor
bugetare sunt: metoda automat ă, metoda major ării (diminu ării) și metoda evalu ării
directe.
Potrivit metodei automate se iau drept baz ă pentru întocmirea bugetului
pe anul urm ător (t+1) veniturile și cheltuielile penultimului an (t- 1), al cărui
exercițiu a fost încheiat. Metoda este simpl ă, nu necesit ă un volum mare de
lucrări, dar prezint ă dezavantajul c ă este departe de realitate, deoarece condi țiile
economice, sociale și politice existente cu doi ani în urm ă nu se pot men ține
decât întâmpl ător și în anul pentru care se elaboreaz ă proiectul de buget.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
169
Metoda majorării (diminu ării) constă în aceea c ă se iau în considerare
rezultatele exerci țiilor bugetare pe un interval de cinci ani (sau mai mul ți ani
consecutivi) din perioada premerg ătoare anului pentru care se elaboreaz ă proiectul
de buget. Pe baza acestor date se determin ă ritmul mediu anual de cre ștere (sau
descreștere) a veniturilor și cheltuielilor bugetare. Prin aplicarea acestui ritm asupra
veniturilor și cheltuielilor anului bugetar în curs se determin ă nivelul veniturilor și
cheltuielilor bugetului de stat pe anul urm ător. Determinarea veniturilor și cheltuielilor
prin extrapolarea tendin țelor rezultate de calcul din evolu ția indicatorilor, aferen ți
perioadei considerat ă drept baz ă, este aproximativ ă, deoarece în fiecare an intervin
factori noi, care pot avea o influen ță mai mare sau mai mic ă asupra bugetului de
stat. În plus, procedeul transpune în viitor influen țele negative ale unor fenomene
economico-financiare ce s-au manifestat în anii care au servit drept baz ă de calcul.
Metoda evaluării directe presupune efectuarea unor calcule pentru fiecare
sursă de venit și fiecare categorie de cheltuieli în parte. În acest scop, se au în
vedere execu ția preliminar ă a bugetului pe anul în curs și previziunile în domeniul
economic și social pentru anul bugetar urm ător. La estimarea veniturilor aferente
bugetului pe anul viitor se ține seama de nivelul lor prev ăzut pentru anul în curs,
care se ajusteaz ă în funcție de eventualele modific ări ce vor interveni în legisla ția
cu privire la impozite și alte venituri, precum și cu influen ța unor factori de natur ă
economic ă, socială, politică care țin de conjunctura interna țională.
Dimensionarea indicatorilor bugetari se realizeaz ă în direct ă corelație cu
nivelul unor indicatori macroeconomici (produsul intern brut previzionat) în condițiile unei rate estimate a infla ției și ale unui nivel previzibil al cursului de
schimb al monedei na ționale.
În acest cadru, o importan ță deosebit ă o prezint ă evaluarea cheltuielilor
publice la nivelul necesit ăților anului bugetar. Aceasta presupune o armonizare a
solicitărilor de credite bugetare cu posibilit ățile reale ale economiei de a sus ține,
cu venituri corespunz ătoare, cre șterea cheltuielilor publice.
Evaluarea cheltuielilor publice nu înseamn ă în mod automat cre șterea
acestora, ci dimensionarea lor în a șa fel, încât, în condi țiile unor resurse publice
insuficiente, deficitul bugetar previzionat s ă fie suportabil (în limita a 2%-3% din
PIB).
Această metodă se folose ște cu predilec ție și de către autorit ățile române ști
în construc ția bugetelor.
Alte metode mai moderne folosite în str ăinătate, în construc ția bugetelor
sunt:
Metoda cost-avantaje sau cost-eficacitate, a c ărei aplicabilitate este condi-
ționată de existen ța a două sau mai multe solu ții de realizare a unui obiectiv, cu
costuri diferite. Analiza cost-avantaje (cost-benefit analysis) reprezint ă un set de

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
170
tehnici concepute în vederea asigur ării unei aloc ări eficiente a resurselor limitate,
în primul rând între sectorul public și cel privat și în al doilea rând, între diferitele
proiecte ale sectorului public.
Metoda de planificare, programare, bugetizare (PPBS) presupune
identificarea obiectivelor ce urmeaz ă a fi îndeplinite pe termen lung, cuantificarea
(pe baza unor calcule specifice) costurilor și avantajelor diferitelor programe ce
pot fi finan țate de la buget și stabilirea unui clasament al acestora în raport de
indicatorii de eficacitate. Adoptarea deciziei în func ție de ierarhia programelor
alternative este considerat ă a fi criteriu tehnologic, ce înlocuie ște criteriul politic
în materie de buget.
Metoda permite identificarea „op țiunilor verticale“, în cadrul aceluia și
minister, dar nu permite formularea „op țiunilor orizontale“, adic ă pe baza ei nu se
poate justifica o reparti ție diferită a creditelor bugetare între ministere (ca, de
exemplu: credite bugetare mai mari pentru educa ție și mai mici pentru justi ție sau
credite mai mari pentru educa ție și mai mici pentru s ănătate etc.). Pentru a
asigura o repartizare judicioas ă a creditelor pe ministere, este necesar un criteriu
comun de eficacitate, valabil pentru ansamblul ministerelor, ceea ce este greu de identificat și de aplicat în practic ă.
Așadar, în cadrul metodei PPBS, bugetele ministerelor nu mai sunt
prezentate ca o simpl ă enumerare de credite bugetare, ci sunt reformulate pe
programe în succesiunea „structur ă-obiective-programe“. Astfel, gestiunea buge-
tară globală este conceput ă ca un sistem de subpolitici optimale.
Limitele metodei PPBS au promovat metoda: Managementului prin
obiective (MBO).
Esența metodei const ă în aceea c ă se pune accentul pe identificarea
finalităților sau țintelor pentru fiecare domeniu de activitate. Fiecare gestionar de
resurse publice î și definește propriile sale obiective, contribuind astfel la realizarea
finalităților propuse. În cadrul fiec ărui minister se procedeaz ă la rediscutarea și
coordonarea finalit ăților, obiectivelor și resurselor. În acest mod, se realizeaz ă o des-
centralizare a deciziei, dar apar dificult ăți referitoare la asumarea r ăspunderii la
nivelul noilor centre descentralizate de decizie, la determinarea precis ă a obiectivelor
și, mai ales, la coordonarea acestora cu obiectivele generale ale bugetului.
Metoda MBO a fost conceput ă în contextul unei planific ări globale pe
termen de cinci ani, astfel încât s ă permită o coordonare a obiectivelor între
ministere. Spre deosebire de PPBS, metoda are drept scop identificarea op țiu-
nilor orizontale privind diferen țierea mărimii creditelor bugetare pe ministere. În
procesul select ării obiectivelor, decidentul este diferit de utilizator, în timp ce în
cazul metodei PPBS, decizia apar ține utilizatorului. Încadrarea obiectivelor în

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
171
contextul general al bugetului presupune alocarea global ă a resurselor necesare
pentru atingerea scopurilor propuse.
O altă metodă a aplicării este metoda Bază bugetar ă zero (ZBB)
„Zero-Based Budgeting“ reprezint ă metoda de programare bugetar ă,
practicat ă în SUA dup ă 1980, al c ărei scop este acela de a preîntâmpina
creșterea excesiv ă a cheltuielilor bugetare de la un an la altul. Metoda const ă în
a alege aceea combina ție de programe care minimizeaz ă costurile determinate
de realizarea unui anumit obiectiv, la un anumit nivel al resurselor posibil de obținut. Programarea bugetar ă prezintă, în acest caz, elemente comune cu
planul de afaceri al unei întreprinderi private, care- și propune producerea unor
output-uri date, cu costuri minime, în condi țiile maximiz ării profitului.
Elaborarea bugetului dup ă metoda ZBB presupune justificarea programelor
alternative bazate pe costuri diferite, inclusiv o baz ă zero sau cel mai sc ăzut
nivelul de cost la care poate fi realizat obiectivul propus. Parlamentul reexa-minează bugetul, în mod sistematic, la intervale regulate de timp, ca și cum s-ar
porni de la zero. La fiecare cinci ani se reevalueaz ă fiecare ac țiune și se
rediscută fiecare autoriza ție de program în vederea aprob ării. Prin intermediul
unor așa-numite pachete de decizie sau „pachete program“, sunt evaluate
rezultatele diferite, ce corespund atât unui nivel dat al costurilor, cât și altor
niveluri de cost situate sub și peste nivelul considerat. Pentru fiecare program se
determin ă nivelul minim al efortului (baza – zero) și se evalueaz ă consecin țele
reducerii cheltuielilor bugetare la acest nivel minim. Un „pachet de decizie“, în
contextul metodei ZBB, include: obiectivul sau rezultatul ce se dore ște a fi
obținut; descrierea programelor și subprogramelor de realizare a obiectivului;
analiza diferitelor costuri și avantaje degajate; lista mijloacelor alternative, pre-
cum și justificarea alternativei propuse.
Opțiunea pentru unul sau altul dintre programele propuse depinde de efectele
ce pot fi ob ținute la un nivel dat al costurilor. Efectele sunt eviden țiate prin prisma
avantajelor directe și indirecte, iar costurile sunt estimate la nivelul lor real, inclusiv
prin luarea în considerare a costurilor generate de externalit ăți. După ce se eviden-
țiază și se evalueaz ă atât costurile, cât și avantajele corespunz ătoare, se
procedeaz ă la actualizarea beneficiilor nete viitoare. Beneficiile nete viitoare se reduc
în condițiile existen ței unei rate a dobânzii, real pozitive, în economie, fapt care face
ca o unitate monetar ă obținută în viitor cu titlu de beneficiu s ă reprezinte mai pu țin
decât o unitate monetar ă obținută în prezent drept beneficiu.
Metoda Ra ționalizării Opțiunilor Bugetare (RCB)
„Rationalisation des Choix Budgetaires“ a constituit metoda francez ă
bazată pe analiza sistemic ă, pentru dimensionarea indicatorilor bugetari, în contextul

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
172
gestiunii prin obiective a resurselor publice. Metoda ra ționalizării opțiunilor bugetare
constă în identificarea și studierea obiectivelor, compararea solu țiilor alternative,
adoptarea deciziei pe baza analizei cost-avantaje și controlul permanent al cheltuirii
resurselor. Originalitatea metodei const ă în capacitatea de adaptabilitate și de
reformulare a op țiunilor; având caracter iterativ, metoda permite analiza obiectivelor
și glisarea acestora prin intermediul a șa-numitului „plan-revolving“. Itera țiile, în cadrul
analizei sistemice, pot urma succesiunea urm ătoare:
1. formularea problemei
2. selec ția obiectivelor
3. propunerea alternativelor 4. colectarea de date 5. construc ția modelelor
6. compara ția modelelor
7. testul de sensibilitate
8. examinarea ipotezelor
9. reexaminarea obiectivelor 10. propunerea de noi alternative
11. noua formulare a problemei
Raționalizarea op țiunilor bugetare este considerat ă ca fiind o metod ă coerentă
de elaborare a bugetului (definirea obiectivelor), de alegere a mijloacelor posibile de
utilizat, de execu ție a acestuia (programe și gestiune) și de control (compararea
rezultatelor ob ținute cu cele scontate și formularea previziunilor). Principalele etape
ale metodei RCB sunt, a șadar: studiul, decizia, execu ția și controlul.
Cu toate avantajele ce decurg din determinarea op țiunilor bugetare pe baza
criteriilor economice, nici în țările de origine, nici în țările care le-au adoptat și adaptat
nu s-a reu șit generalizarea metodelor moderne de elaborare a indicatorilor bugetari.
Metodele moderne de dimensionare a indicatorilor bugetari se bazeaz ă pe
estimarea costurilor și avantajelor viitoare, care intr ă în calculul indicatorilor
bugetari drept variabile certe. Cum ele nu pot fi niciodat ă pe deplin prefigurate,
totdeauna se înregistreaz ă diferențe între m ărimea previzionat ă și cea real ă a
indicatorilor considera ți. Efectele unei anumite politici bugetare sunt și ele greu
de cuantificat, în majoritatea situa țiilor.
10.5. Sistemul cheltuielilor publice
Cheltuielile publice cuprind rela țiile economice de repartizare a fondurilor
financiare în direc ția satisfacerii necesit ăților publice. Ele reprezint ă alocații
bănești efectuate de autorit ățile publice (centrale și locale) pentru acoperirea
nevoilor publice.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
173
Spre deosebire de agen ții economici priva ți, care decid volumul cheltuielilor
lor în rela ție direct ă cu veniturile proprii, statul determin ă, în primul rând,
necesitățile financiare, apoi resursele și modalit ățile de acoperire. Acest lucru nu
trebuie s ă conducă la concluzia potrivit c ăreia cheltuielile publice pot fi oricât de
mari; exist ă o limită obiectivă determinat ă de posibilit ățile de mobilizare a resur-
selor financiare din economie, iar dep ășirea acestui nivel poate avea efecte
nedorite. De aceea, deciziile în materie de cheltuieli publice sunt, în primul rând, acte de natur ă politică, iar stabilirea resurselor și metodelor de acoperire
financiar ă reprezint ă decizii economice de o importan ță deosebit ă.
Din punctul de vedere al destina ției și volumului lor, cheltuielile publice sunt
influențate de condi țiile politice, economice (forma de proprietate, gradul de
dezvoltare economic ă), sociale și, bineînțeles, de amploarea interven ției statului
în economie. Tendin ța general ă a cheltuielilor publice este aceea de cre ștere de
la un an la altul; se vorbe ște chiar despre o „lege a cre șterii cheltuielilor publice“.
Printre factorii care determin ă creșterea cheltuielilor publice men ționăm:
/G83 factorul demografic;
/G83 creșterea rolului interven ționist al statului în tot mai multe sectoare ale
vieții economice și sociale, în special în situa ția statului modern, care
își asumă sarcini noi în toate domeniile. De asemenea, în perioadele
de criză statul sprijin ă cererea global ă pentru a asigura revigorarea
economiei, cheltuielile publice fiind de multe ori cele care au o func ție
anticiclic ă, asigurându-se pe aceast ă cale cre șterea cererii globale atât
în cadrul sectorului economic public, cât și în cel al infrastructurii
(lucrări publice, construc ții de drumuri ș.a.);
/G83 necesitatea îmbun ătățirii calității serviciilor publice, fapt ce antreneaz ă
creșterea costului acestora;
/G83 accentuarea func ției finanțelor de redistribuire a veniturilor, situa ție ce
conduce la o intensificare a ac țiunilor de repartizare a veniturilor într-un
mod cât mai echitabil, în principal în favoarea claselor defavorizate (asistență socială, ajutoare de șomaj, aloca ții familiale);
/G83 majorarea cheltuielilor pentru aparatul administrativ (func ționari publici
etc.), datorit ă amplificării activității acestui sector;
/G83 creșterea cheltuielilor legate de datoria public ă internă și externă sau a
celor militare.
Clasificarea cheltuielilor publice
Acestea pot fi clasificate dup ă mai multe criterii, și anume:

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
174
A) Criteriul administrativ presupune clasificarea acestora în func ție de
instituțiile și organele publice prin care se consum ă acestea, respectiv, ministere,
instituții departamentale, unit ăți administrativ-teritoriale etc.
B) Criteriul repetabilit ății le clasific ă în:
/G83 cheltuieli ordinare ;
/G83 cheltuieli extraordinare , al căror volum este imprevizibil și care sunt, de
regulă, cuprinse în fondul de rezerv ă al Guvernului, al consiliilor
județene și locale sau al altor institu ții publice.
C) Criteriul financiar presupune clasificarea acestora în:
/G83 cheltuieli cu caracter definitiv;
/G83 cheltuieli cu caracter temporar;
/G83 cheltuieli cu caracter posibil (virtual) , care se efectueaz ă în anumite
condiții, cum ar fi intr ării în func țiune a garan țiilor acordate de stat
pentru creditele care nu mai pot fi rambursate de c ătre contractan ți
(împrumuturile private externe garantate de stat) etc.
D) Criteriul economic grupeaz ă cheltuielile publice dup ă natura lor, prin
prisma con ținutului economic al ac țiunilor de finan țat:
/G83 cheltuieli curente (salarii, materiale, servicii);
/G83 cheltuieli de capital (investiții, dezvoltare);
/G83 cheltuieli de transfer , care în fapt nu reprezint ă cheltuieli propriu-zise
pentru bugetul care le acord ă, ci numai pentru bugetul care le cheltuie
efectiv.
E) Criteriul func țional permite precizarea domeniilor spre care se îndreapt ă
cheltuielile, cum ar fi: educa ția, sănătatea, asisten ța socială, cultură, religie,
administra ția de stat, activit ăți economice (industrie, transport, agricultur ă), locuințe,
servicii comunale, ap ărare, ordinea public ă, siguranța națională etc.
Instituțiile specializate ale Organiza ției Națiunilor Unite (O.N.U.) folosesc
criteriul func țional și cel economic în felul urm ător:45

Clasifica ția O.N.U. a cheltuielilor publice pe baza criteriului func țional

Servicii
publice
generale și
Ordine public ă – președinția
– organe legislative
– instituții de ordine public ă și securitate
– justiție, procuratur ă, notariat
– alte institu ții de drept public
– aparatul administrativ-economic și financiar cu caracter executiv

45 Iulian V ăcărel și colaboratorii – „Finan țele publice“, Editura Didactic ă și Pedagogic ă, Bucure ști,
1999, pag. 154-155

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
175

Apărare – armată
– cercetare științifică și experiențe cu armă
– baze militare pe teritorii str ăine
– participarea la blocuri militare
– participarea la conflicte militare
– lichidarea urm ărilor războaielor

Educație – școli primare, generale, licee
– universități și colegii
– institute de cercetare fundamental ă
– institute post-universitare
Total cheltuieli
publice Sănătate – spitale și clinici
– unități profilactice, antiepidemice etc.
– institute de cercetare
Securitate
socială și
bunăstare – asistență socială
– asigurări sociale
– protecție socială

Acțiuni
economice – acțiuni în favoarea unit ăților economice de stat și ale unităților private din
unele ramuri economice; combustibil și energie; agricultur ă, minerit,
industrie și construcții, transporturi și comunicații; alte afaceri economice
– subvenții pentru export
– participarea la organisme interna ționale economice
– participarea la societ ăți internaționale economice
– cheltuieli de cercetare în domeniul economic
Locuințe și
servicii
comunale – locuințe și întreținerea lor
– alte servicii comunale
Recreație,
cultură
și religie – instituții și acțiuni culturale
– spații de agrement
– instituții de cult
Alte cheltuieli

Clasifica ția O.N.U. a cheltuielilor publice pe baza criteriului economic

Total cheltuieli
publice – cheltuieli care reprezint ă consum definitiv de venit na-
țional; bunuri și servicii publice (salarii, bunuri materiale,
servicii, alte achizi ții)
– dobânzi aferente datoriei publice – subvenții de exploatare și alte transferuri curente; transfe-
ruri la alte niveluri ale bugetului na țional
– formarea brut ă de capital: investi ții brute, stocuri materiale
– achiziții de terenuri și active necorporale
– transferuri de capital Total cheltuieli publice
și împrumuturi
minus ramburs ări
Împrumuturi
minus
rambursări

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
176
În România, potrivit legii bugetului pe anul 2003, din punctul de vedere al
conținutului lor economic , cheltuielile publice finan țate prin bugetul de stat se
clasifică astfel:
1) Cheltuieli curente , iar în cadrul acestora în:
a) cheltuieli de personal; b) cheltuieli materiale și servicii;
c) subven ții (pentru institu țiile publice, pentru produse și activități, dar și
pentru acoperirea diferen țelor de pre ț)
d) prime; e) transferuri (consolidate și neconsolidate);
f) dobânzi; g) rezerve.
2) Cheltuieli de capital 3) Împrumuturi acordate 4) Ramburs ări de credite, pl ăți de dobânzi și comisioane la credite
Din punct de vedere func țional , al domeniilor spre care sunt îndreptate,
cheltuielile publice ale bugetului de stat (pe acela și an), se clasific ă în:
Partea I – Servicii publice generale
Autorități publice
Partea a II-a – Apărare, ordine public ă și siguran ță națională
a) Apărare națională
b) Ordine public ă și siguran ță națională
Partea a III-a – Cheltuieli social-culturale
a) Învățământ
b) Sănătate
c) Cultur ă, religie și acțiuni privind activitatea sportiv ă și de tineret
d) Asisten ță socială, alocații, pensii, ajutoare și indemniza ții
Partea a IV-a – Servicii și dezvoltare public ă, locuințe, mediu și ape
a) Servicii și dezvoltarea public ă și locuințe
b) Mediu și ape
Partea a V-a – Acțiuni economice
a) Industrie
b) Agricultur ă și silvicultur ă

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
177
c) Transporturi și comunica ții
d) Alte ac țiuni economice
Partea a VI-a – Alte ac țiuni
a) Cercetare științifică
b) Alte Ac țiuni
Partea a IX-a – Transferuri
a) Transferuri din bugetul de stat
b) Împrumuturi
c) Dobânzi aferente datoriei publice și alte cheltuieli
d) Fonduri de rezerv ă
În partea a II-a a clasifica ției funcționale, cheltuielile sunt eviden țiate apoi și
după criteriul economic, astfel încât în prima parte, ele sunt desf ășurate analitic
pe toate categoriile de ac țiuni și obiective, iar în cadrul acestora dup ă conținutul
lor economic.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
178

Capitolul 11

Principalele categorii
de cheltuieli publice din România care se finan țează prin intermediul
resurselor bugetare și extrabugetare

Cheltuielile publice totale ale României pe anul 2003, din resurse bugetare,
fonduri speciale, mijloace extrabugetare, credite externe și fonduri externe
nerambursabile, cu excep ția celor finan țate prin bugetele locale din venituri proprii
și mijloacele lor extrabugetare, însumeaz ă 418.713,3 mld. lei, cu o cre ștere de
19,7% față de anul 2002, și reprezint ă cca. 29,9% din PIB-ul estimat pe acest an*.
În cadrul acestora, cheltuielile social-culturale ocup ă un loc aparte, prin
rolul lor în satisfacerea unor interese și necesități majore ale popula ției, care țin
de starea educa țională, cultural ă, de sănătatea public ă și de protec ția socială.
11.1. Cheltuielile pentru ac țiunile social-culturale
Această categorie de cheltuieli de ține o pondere însemnat ă în totalul
cheltuielilor publice ale României. Ele reprezentau, în anul 2002, 42,4% din totalul acestora,
46 iar pe anul 2003 au aproximativ aceea și pondere; dac ă ne
referim la cuantumul lor alocat numai prin bugetul de stat pe aceia și ani, ele
reprezentau 37,2% în anul 2002 și 36,8% prognozat pe anul 2003.

* De 40 mld. dolari și un curs de revenire leu/dolar de 35.000 lei.
46 Această sumă nu a avut în vedere cheltuielile social-culturale finan țate prin intermediul veniturilor
proprii sau din mijloace extrabugetare ale bugetelor locale din lipsa de date, dar cuprind cheltuieli fi-
nanțate prin bugetele locale a c ăror sursă de finan țare o formeaz ă sumele defalcate din taxa pe
valoare ad ăugată în sumă de 32.26 1 mld. lei.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
179
Cheltuielile de acest gen sunt destinate ridic ării calității vieții fiecărui individ
din cadrul societ ății și reflectă preocuparea statului pentru satisfacerea unor
necesități naționale referitoare la educa ție, la ocrotirea s ănătății, la cultura și
securitatea vie ții sociale în general.
Pe plan mondial se observ ă o tendință de creștere a acestor cheltuieli, în mod
diferit îns ă de la o țară la alta, în func ție de abunden ța sau de penuria de resurse
publice a acelei țări, de tradi ție, precum și de programul social al partidelor aflate la
putere și chiar de modul de organizare a sistemului de asisten ță socială a țării
respective (bazat mai mult pe asisten ță publică sau pe cea privat ă).
Potrivit clasifica ției bugetare din România, din punct de vedere func țional,
aceste cheltuieli se clasific ă astfel:
1. Cheltuieli pentru înv ățământ.
2. Cheltuieli pentru cultur ă, religie și acțiuni privind activitatea sportiv ă și
de tineret.
3. Cheltuieli pentru s ănătate.
4. Cheltuieli pentru asisten ța socială, alocații, pensii, ajutoare și indemniza ții.
În România, cheltuielile pentru ac țiunile social-culturale sunt finan țate atât prin
intermediul fondurilor bugetare, al celor cu destina ție special ă, al veniturilor extrabu-
getare, precum și prin intermediul creditelor externe rambursabile și nerambursabile.
De altfel, cheltuielile social-culturale pe total și în structura pe anul bugetar
2002 și prognozat pe anul 2003 pe surse de finan țare pot fi vizualizate prin
tabelul 11.1. și tabelul 11.2.
Tabelul nr. 11.1. Cheltuielile social-culturale, pe total,
în structur ă și pe surse de finan țare
Anul bugetar 2002
– mld. lei –
Denumirea cheltuielilor Prin
Bugetul
Statului Din
fonduri
speciale Din
credite
externe Din
venituri
extra-
bugetare Fonduri
externe
neram-
bursabile TOTAL
Învățământ 40.988,5 * – 1.853,8 5.364, 1 498,0 48.704,4
Sănătate 10.134,4 48.596,4 2.89 1,2 2 15,2 – 6 1.837,2
Cultură, religie și activitate
sportivă 5.356,8 – 38,8 292,0 69, 1 5756,7
Asistență socială, alocații,
pensii, ajutoare și indemniza-
ții 31.528,0 – 209,4 0,4 754,2 32.492,0
TOTAL 88.007,7 48.596,4 4.993,2 5.87 1,7 1.321,3 148.790,3
Total cheltuieli publice cu ex-
cepția bugetelor locale 235.863,6* 58.66 1,3 29.02 1,6 13.254,9 13.492,6 350.294,0
Ponderea cheltuielilor social-
culturale în total (%) 37,2 82,8 17,2 44,2 9,8 42,4
* În cheltuielile pentru înv ățământ și în total sunt cuprinse și 28.217 mld. lei cheltuieli pentru
învățământul preuniversitar de stat finan țate din sume defalcate din TVA prin bugetele locale.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
180
Tabelul nr. 11.2. Cheltuielile social-culturale, pe total,
în structur ă și pe surse de finan țare

Anul bugetar 2003
– mld.lei –
Denumirea
cheltuielilor Prin Bugetul
Statului Din
fonduri
speciale Din
credite
externe Din
venituri
extra-
bugetare Fonduri
externe
neram-
bursabile TOTAL
Învățământ 49.686,5 * – 1.023,8 5.855,2 538,3 57. 103,8
Sănătate 12.428,4 56.34 1,9 3.453,5 350,0 49,6 72.623,4
Cultură, religie și
activitate sportiv ă 6.485,5 113,8 255,2 27 1,0 7. 125,5
Asistență socială,
alocații, pensii,
ajutoare și indemni-
zații 38.664,6 – 364,5 – 1.249,4 40.278,5
TOTAL 107.265,0 56.34 1,9 4.955,6 6.460,4 2. 108,3 177.131,2
Total cheltuieli pu-
blice cu excep ția
bugetelor locale 291.045,1 56.34 1,9 35.475,5 8.0 13,4 27.837,4 4 18.713,3
Ponderea
cheltuielilor social-culturale în total (%) 36,9 100 14,0 80,7 7,6 42,3
* În cheltuielile pentru înv ățământ și în total sunt cuprinse și 34.350,9 mld. lei cheltuieli pentru înv ăță-
mântul preuniversitar finan țate din sumele defalcate din TVA prin bugetele locale.

Din cele de mai sus rezult ă că atât pe exerci țiul bugetar 2002, cât și pe cel
prognozat pe anul 2003, cheltuielile social-culturale reprezint ă 42,3% din totalul
cheltuielilor publice, iar cele eviden țiate prin bugetul de stat 37,2% pe anul 2002
și 36,9% pe anul 2003. Fonduri publice însemnate, cu aceea și destina ție, se
asigură și prin bugetele locale și prin mijloacele extrabugetare ale institu țiilor
publice locale. De exemplu, numai sumele defalcate din taxa pe valoare ad ău-
gată (venit al bugetului de stat cedat în parte bugetelor locale) pentru finan țarea
învățământului preuniversitar de stat însumeaz ă, pe anul 2002, 28.2 17,0 mld lei
și 34.350,0 mld lei pe anul 2003, mai mult decât dublul sumei alocate prin
bugetul de stat. La aceste sume trebuie ad ăugate fondurile alocate prin bugetele
locale din veniturile lor proprii, sumele defalcate din impozitul pe venit, precum și
mijloacele extrabugetare.
Fonduri însemnate pentru finan țarea unor cheltuieli de aceast ă natură mai
sunt asigurate și prin intermediul finan țelor private, prin sponsoriz ări, donații, prin
unele venituri ale institu țiilor publice, precum și din fondurile private ale popula ției
(pentru preg ătire profesional ă, ocrotirea s ănătății, protec ția muncii etc.).

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
181
11.1.1. Cheltuielile publice pentru înv ățământ
Cheltuielile pentru înv ățământ constituie o op țiune de prim ă importan ță a
factorilor politici și a autorit ăților unui stat, deoarece aceast ă categorie de
cheltuieli reprezint ă pentru orice societate o investi ție important ă, pe termen
mediu și lung, într-un esen țial factor de produc ție, cel al for ței de munc ă.
De aceea, guvernele care în țeleg pe deplin aceast ă necesitate investesc
fonduri publice însemnate în acest important capital și, în consecin ță, pot să-și
asigure, pe aceast ă cale, for ța de munc ă de înalt ă calificare și eficiență, pentru
dezvoltarea ulterioar ă a societății în cauz ă.
În țara noastr ă, finanțarea cheltuielilor pentru educa ție se asigur ă printr-un
complex întreg de planuri financiare și bugete:
/G83 bugetul de stat și bugetele locale pentru finan țarea învățământului de
stat;
/G83 mijloacele extrabugetare, constituite în special din taxele de școlarizare
și alte taxe colaterale atât pentru finan țarea învățământului superior de
stat, cât și a celui preuniversitar privat;
/G83 cheltuielile agen ților economici determinate de organizarea de cursuri
privind preg ătirea profesional ă, acordarea de burse pentru propriii salaria ți,
de sponsoriz ări și donații către institu țiile publice de înv ățământ etc.
De asemenea, pe baza unor programe, înv ățământul beneficiaz ă și de
unele fonduri din partea unor organisme financiare interna ționale (Banca
Mondială, Fondul Monetar Interna țional, Uniunea European ă etc.) prin ajutoare,
credite nerambursabile sau rambursabile. Pe exerci țiul bugetar 2002, acestea au
însumat 2.35 1,8 mld. lei, iar pe anul 2003 prevederile sunt de 1.564,3 mld. lei.
După cum rezult ă din tabelele 11.1. și 11.2., cheltuielile pentru înv ățământ
finanțate prin intermediul fondurilor publice (inclusiv cele externe) au atins pe
exercițiul financiar 2002 nivelul de 48.204,4 mld lei, respectiv 13,8% din totalul
cheltuielilor publice, iar pe anul 2003, prevederile însumeaz ă 57.103,8 mld. lei,
respectiv 13,6%, din fondurile publice totale. La aceste prevederi trebuie
adăugate, așa cum s-a mai men ționat, fondurile alocate prin bugetele locale (din
venituri proprii) și mijloacele extrabugetare ale unit ăților școlare.
Ce înseamn ă 13,8% pentru exerci țiul bugetar 2002, sau 13,6% pentru cel
pe anul 2003, este greu de apreciat f ără a greși, dacă se iau în considerare
posibilitățile limitate ale economiei țării noastre de a furniza mai multe resurse
financiare publice acestei ac țiuni. Apreciem îns ă că, având în vedere efortul altor
țări în aceast ă privință, România ar trebui s ă ia în considerare în mai mare
măsură această tendință care se manifest ă pe plan mondial, în efortul pe care-l
fac națiunile în vederea finan țării educa ției tinerei genera ții (din considerentele

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
182
care au fost prezentate, în parte, anterior). Spre exemplu, în țările în curs de
dezvoltare, ponderea cheltuielilor pentru înv ățământ în totalul cheltuielilor publice
se situeaz ă între 14,1% și 19,5%, iar dac ă avem în vedere propor ția acestora în
produsul intern brut, în unele țări dezvoltate aceasta ajunge la 8,3% (Norvegia și
Danemarca) și 7,3% (Canada47) etc., față de cca. 4% în România.
Principalele ac țiuni și obiective care se finan țează prin intermediul
fondurilor publice în domeniul înv ățământului de stat, în țara noastr ă, sunt:
– cheltuielile pentru între ținerea și funcționarea aparatului central, din
cadrul Ministerului Educa ției și Cercetării etc.;
– cheltuielile pentru finan țarea învățământului pre școlar;
– cheltuielile pentru finan țarea învățământului primar și gimnazial;
– cheltuielile pentru finan țarea învățământului liceal;
– cheltuielile pentru finan țarea învățământului superior.
– cheltuielile pentru între ținerea și funcționarea bibliotecilor centrale,
universitare și pedagogice;
– cheltuielile pentru între ținerea internatelor, a cantinelor și a căminelor
pentru elevi și studenți;
– cheltuieli pentru între ținerea și funcționarea serviciilor publice
descentralizate, ale Ministerului Educa ției și Cercetării;
– cheltuieli pentru alte institu ții și alte acțiuni de înv ățământ.
Din punct de vedere economic, cheltuielile pentru înv ățământ pot fi
structurate apoi în cheltuieli de personal, cheltuieli pentru materiale și servicii,
subvenții (pentru unit ățile ierarhice inferioare), transferuri bugetare, cheltuieli de
capital, ramburs ări de credite, pl ăți de dobânzi și comisioane la credite etc., a șa
cum s-a mai precizat de altfel în capitolul precedent.
Analizând, spre exemplu, structura lor, din acest punct de vedere, pe
exercițiul bugetar 2003, constat ăm că ponderea cheltuielilor de capital în totalul
cheltuielilor pentru înv ățământ este de numai 8, 1%. Nivelul este sc ăzut, în opinia
noastră, întrucât numai prin aceste categorii de cheltuieli se poate asigura
modernizarea, tehnologizarea și ridicarea la parametrii corespunz ători a proce-
sului de înv ățământ, astfel încât acesta s ă poată funcționa în condi ții optime din
toate punctele de vedere.
În învățământul pre școlar, primar, gimnazial, liceal, precum și în segmentul
ce ține de internate și cantine, toate cheltuielile necesare func ționării sunt
asigurate prin bugetele locale, în principal, prin cedarea de venituri proprii din
partea bugetului de stat (TVA), prin sumele defalcate, cât și prin intermediul
veniturilor proprii ale bugetelor locale și al mijloacelor extrabugetare constituite la
nivelul unit ăților școlare.

47 Iulian Văcărel și colaboratorii – „Finan țele publice“ , Editura Didactic ă, București 1999, pag. 2 16

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
183
Fondurile alocate înv ățământului pre școlar, primar, gimnazial și liceal au în
principal ca destina ție asigurarea între ținerii și funcționării localurilor de
învățământ, plata salariilor cadrelor didactice și educatorilor, acordarea de burse
și de manuale școlare (în cazul înv ățământului primar).
Cheltuielile privind administra ția central ă (Ministerul Educa ției și Cercetării), cel
privind între ținerea și funcționarea serviciilor publice descentralizate (Inspectoratele
Școlare Jude țene), a înv ățământului superior, a bibliotecilor centrale, universitare și
pedagogice, a c ăminelor și cantinelor studen țești, precum și a altor institu ții și acțiuni
de interes na țional sunt asigurate prin fondurile bugetului de stat, prin credite
externe, rambursabile și nerambursabile, precum și din unele mijloace financiare
extrabugetare, prin dona ții, sponsoriz ări etc., formate și constituite la nivelul insti-
tuțiilor publice centrale și celor subordonate acestora.
Cheltuielile (pentru înv ățământ) a c ăror finan țare este asigurat ă prin
bugetul de stat sunt derulate mai ales prin Ministerul Educa ției și Cercetării și prin
serviciile sale descentralizate, iar cele a c ăror finanțare se asigur ă prin bugetele
locale se efectueaz ă prin intermediul unit ăților locale ale administra ției publice
locale, jude țene, municipale, or ășenești și comunale.
Trebuie men ționat, de asemenea, c ă alături de fondurile repartizate pentru
acțiunea de înv ățământ prin intermediul Ministerului Educa ției și Cercetării, fonduri
cu aceea și destina ție sau colaterale educa ției mai pot fi asigurate și prin inter-
mediul altor ministere, ca, de exemplu: Ministerul S ănătății și Familiei, Ministerul
Apărării, Ministerul de Interne, Ministerul Agriculturii sau al Cercet ării etc.
În funcție de tipul înv ățământului, public sau privat, difer ă și structura
fondurilor care sunt folosite pentru finan țarea acestuia. În România, de regul ă,
învățământul pre școlar, primar, gimnazial și cel liceal este un înv ățământ de stat
și este asigurat prin finan țare din fonduri publice, iar înv ățământul superior, cu
activitățile sale adiacente, are o important ă component ă de natur ă privată. La
finanțarea învățământului superior particip ă aproape deopotriv ă atât statul, prin
intermediul bugetului de stat, precum și sectorul privat, prin contribu ții sub forma
taxelor școlare, datorate de cei care acced la aceast ă formă de învățământ.
În alocarea fondurilor bugetare pentru finan țarea învățământului superior,
un rol important în cadrul sistemului îl are Consiliul Na țional de Finan țare a
Învățământului Superior, care efectueaz ă propunerile de rigoare în aceast ă pri-
vință, pe baza a o serie de indicatori specifici de eficien ță și calitate (nr. studen ți
bugetari, gradul de acoperire a necesarului de cadre didactice cu cadre didactice
titulare, ponderea cadrelor didactice cu titluri didactice superioare în total cadrelor didactice) etc.
Trebuie men ționat și faptul c ă, începând din anul 1999, în cadrul înv ăță-
mântului superior s-a instituit un nou mecanism de finan țare, care are în vedere o
serie de criterii, în func ție de care se aloc ă fondurile bugetare. În acest sens,

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
184
între Ministerul Educa ției și Cercetării, pe de-o parte, și instituțiile de înv ățământ
superior de stat, pe de alt ă parte, se întocmesc și încheie anual „contracte institu-
ționale“ pentru „finan țarea de baz ă“, prin intermediul c ăreia se asigur ă de la
buget (în baza unor indicatori de genul celor prezenta ți mai sus) fonduri pentru
acoperirea cheltuielilor de instruire privind studen ții bugetari, salarii, burse,
fonduri pentru protec ția social ă a acestora și unele resurse financiare pentru
investiții.
Prin contracte adi ționale, separat de resursele de baz ă, Ministerul Educa ției
și Cercetării asigur ă instituțiilor de înv ățământ superior (de stat) și o finan țare
complementar ă, prin care se acord ă subven ții pentru c ăminele și cantinele
studențești, fonduri pentru unele dot ări, lucrări de repara ții capitale etc. În cadrul
finanțării complementare pot fi atrase și resurse financiare externe (împrumuturi,
ajutoare, încas ări din activit ăți de cercetare științifică, donații, sponsoriz ări etc.).
Prin acest nou sistem de finan țare, instituit în cadrul înv ățământului
superior, fondurile r ămase necheltuite la sfâr șitul anului (din finan țarea de baz ă)
se reporteaz ă pentru anul viitor, cu excep ția diferen țelor de resurse rezultate în
urma regulariz ărilor cu bugetul de stat pentru fondurile primite cu destina ție
specială: burse, protec ția socială, investiții etc.
11.1.2. Cheltuielile publice pentru s ănătate
Finanțarea de c ătre stat a cheltuielilor pentru s ănătatea public ă reprezint ă,
de asemenea, o important ă opțiune strategic ă, în toate țările. Men ținerea st ării de
sănătate a popula ției la un nivel cât mai corespunz ător constituie, pentru orice
națiune, un fapt necesar, cu influen țe pozitive asupra activit ății economice a
acelei țări, dar și o premis ă important ă pentru înregistrarea unor economii semni-
ficative, prin evitarea unor eventuale cheltuieli publice viitoare, ce ar putea fi impuse de deteriorarea st ării de sănătate a popula ției.
De aceea, alocarea fondurilor publice la aceast ă acțiune trebuie s ă aibă în
vedere, în primul rând, finan țarea unor programe care s ă preîntâmpine apari ția
unor boli și maladii în rândul popula ției (de profilaxie), deoarece pentru
eradicarea lor ulterioar ă s-ar cheltui fonduri publice mult mai însemnate.
În lume, cheltuielile pentru s ănătate înregistreaz ă o tendin ță de creștere
datorită mai multor factori, printre care: cre șterea pre țului presta țiilor medicale, al
medicamentelor, al tehnologiilor medicale, cre șterea ponderii popula ției în vârst ă
de 65 ani și peste, multiplicarea factorilor de risc, politicile de asigur ări sociale
practicate de guverne etc. Aceast ă tendință se manifest ă mai ales în țările
dezvoltate, unde aceste cheltuieli de țin de pe acum o pondere însemnat ă în pro-

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
185
dusul intern brut (între 5- 13%); din p ăcate, aceast ă tendință se manifest ă în mai
mică măsură în țările subdezvoltate sau în curs de dezvoltare, unde ponderea
cheltuielilor pentru s ănătate în produsul intern brut este de numai aproximativ
1%.
Modul de asigurare și finanțare a fondurilor pentru s ănătatea public ă diferă
de la o țară la alta, ca, de exemplu: în Germania fondurile necesare sunt asigu-
rate din contribu țiile obligatorii ale angaja ților și angajatorilor, în propor ții egale
(6,75% din salariul brut), prin sistemul asigur ărilor de s ănătate publice, iar în
Franța angajatorii suport ă 12,8% din baza de calcul salarial, iar angaja ții numai
0,75%, pentru constituirea fondurilor publice de s ănătate. În Statele Unite ale
Americii, marea majoritate a fondurilor pentru sus ținerea s ănătății publice se
asigură prin intermediul asigur ărilor private de s ănătate, și numai pentru persoa-
nele în vârst ă de peste 65 de ani și cu venituri sub pragul s ărăciei se acord ă
gratuități, prin intermediul anumitor programe sociale de s ănătate ale statului. În
Anglia, precum și în alte țări – până nu demult și în România – fondurile pentru
finanțarea ocrotirii s ănătății erau asigurate în propor ție covârșitoare pe seama
fondurilor publice, prin intermediul bugetului de stat și al bugetelor locale.
În general, în lume, sursele de finan țare a acțiunilor de ocrotire a s ănătății
publice sunt asigurate prin:
– fonduri bugetare (fonduri publice);
– cotizații obligatorii, atât ale angajatorilor, cât și ale angaja ților, care
îmbracă forma obliga țiilor fiscale constituite prin intermediul bugetelor fondurilor
speciale de sine-st ătătoare;
– cotizații facultative, la aprecierea asigura ților, prin asigur ările private de
sănătate;
– resursele popula ției;
– ajutoare interne sau externe din dona ții, sponsoriz ări sau ac țiuni de
mecenat.
În țara noastr ă, finanțarea cheltuielilor pentru ocrotirea s ănătății publice
sunt asigurate din 1998 atât din fonduri bugetare, cât și din contribu țiile agenților
economici și ale salaria ților, aproape în egal ă măsură (7% din fondul de salarii
brute, datorat de angajatori, și 6,5% de angaja ți). Astfel, prin bugetul de stat pe
anul 2002, se asigur ă suma de 10.134,4 mld. lei, ceea ce reprezint ă doar 4,3%
din totalul cheltuielilor bugetului de stat, iar din fondurile constituite prin interme-
diul bugetului fondurilor speciale de s ănătate încă 48.596,4 mld. lei, respectiv

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
186
13,4% din resursele publice totale pe acest an; prin bugetele locale se asigura o
sumă mai mic ă, mai ales pentru cheltuielile cre șelor, pentru drepturile donatorilor
de sânge etc.
În acest context, ac țiunile de s ănătate au beneficiat pe exerci țiul financiar
2002 de 6 1.837,2 mld. lei, f ără a lua în considerare și fondurile alocate prin
bugetele locale, cifr ă ce reprezenta 17,7% din totalul fondurilor publice centrale,
în compara ție, spre exemplu, cu 20,0% în Norvegia ( 1995), 18,8% în Elve ția
(1995) sau 18,3% în SUA ( 1995)48. Nici pe exerci țiul financiar 2003, din prevederi
nu rezult ă o îmbun ătățire a situa ției; dimpotriv ă, ponderea acestei categorii de
cheltuieli în totalul cheltuielilor publice scade cu 0, 1%, față de anul 2002, chiar
dacă în sume absolute ele cresc.
Din fondurile bugetului de stat pe anul 2003 se aloc ă suma de 12.428,4 mld.
lei, pentru a fi finan țate cheltuielile cu între ținerea și funcționarea spitalelor, a
sanatoriilor de recuperare și balneare, a cre șelor, a centrelor de transfuzii sangvine,
a centrelor de s ănătate, a serviciilor publice descentralizate ale Ministerului S ănătății
și Familiei, cheltuielile cu rambursarea de credite externe și alte transferuri pentru
aparatură medical ă de mare performan ță etc. Din contribu țiile constituite prin
bugetul fondului de asigur ări sociale de s ănătate, în suma de 56.34 1,9 mld. lei pe
anul 2003, o mare parte, respectiv 94%, este destinat ă cheltuielilor pentru
serviciile medicale efectuate de medicii de familie pentru medicamente și pentru
serviciile sanitare ale spitalelor și clinicilor.
În structur ă, din punct de vedere economic, ca și în cazul cheltuielilor
pentru înv ățământ, acestea sunt clasificate în: cheltuieli de personal, cheltuieli
materiale și servicii, subven ții, transferuri, cheltuieli de capital și ramburs ări de
credite, pl ăți de dobânzi și comisioane la credite. Pe exerci țiul bugetar 2003,
ponderea cea mai mare în totalul cheltuielilor bugetare pentru s ănătate public ă o
dețin, din păcate, cheltuielile pentru ramburs ări de credite, pl ăți de dobânzi și co-
misioane, respectiv 49, 1%, ceea ce este extrem de mult.
De asemenea, trebuie remarcat și faptul c ă, din cheltuielile bugetului de
stat pentru ocrotirea s ănătății pe anul 2003, doar 11,3%, față de 12,44% în 2002,
sunt destinate cheltuielilor de capital, iar din fondurile speciale de s ănătate numai
0,8%, față de 1% în 2002, cap ătă această destinație, cu toate c ă starea precar ă
a tehnicii medicale de înalt ă performan ță din unitățile spitalice ști ar impune poate
mai mult.

48 Iulian V ăcărel și colaboratorii – „Finan țe Publice“, Editura Didactic ă și Pedagogic ă, Bucure ști,
1999, pag. 234

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
187
11.1.3. Cheltuielile publice pentru cultur ă, religie
și acțiuni privind activitatea sportiv ă și de tineret
Asemenea cheltuieli publice sunt generate de factori care țin de formarea
personalit ății umane, prin cre șterea nivelului cultural, moral, a educa ției spirituale,
precum și prin men ținerea st ării fizice și dezvoltarea celei estetice a individului.
La noi, în România, cheltuielile publice cu aceast ă destina ție, potrivit
bugetului de stat pe anul 2002, reprezentau numai 1,6% din totalul cheltuielilor
publice, iar prevederile pe anul 2003 se ridic ă la numai 1,7%. În anul bugetar
2002 încheiat, aceste cheltuieli aveau ca destina ție finanțarea activit ăților
sportive (22,7% din total), a bibliotecilor publice na ționale (2,2% din total), a
teatrelor și instituțiilor profesioniste de spectacole și concerte (7% din total), a
cultelor religioase ( 15,5% din total), a activit ăților de tineret și a altor institu ții și
acțiuni privind cultura, religia și activitatea sportiv ă și de tineret.
Ca structur ă, din punct de vedere al clasifica ției economice, cheltuielile de
cultură, religie și acțiuni privind activitatea sportiv ă și de tineret (prin construc ția și
execuția bugetelor de stat pe ultimii ani) au fost folosite pentru cheltuieli materiale
și servicii (aproape o treime), pentru subven ționarea institu țiilor publice care au în
obiectiv asemenea activit ăți (o altă treime), transferuri pentru salarizarea perso-
nalului de cult, sprijin financiar pentru activitatea Comitetului Olimpic Român,
comenzi pentru c ărți etc., unele cheltuieli de capital, precum și fonduri pentru
acoperirea cheltuielilor de personal.
În cazul activit ăților de cultur ă, religie, sport și tineret, fondurile cele mai
însemnate se constituie din taxele pe care le percep institu țiile de cultur ă pentru
serviciile pe care le presteaz ă (spectacole, manifest ări sportive, servicii reli-
gioase). În multe situa ții, fondurile constituite din aceste taxe, sub forma
mijloacelor extrabugetare, dep ășesc pe cele alocate de stat prin bugetul de stat.
De asemenea, prin intermediul bugetelor locale se finan țează acțiuni și
obiective de natur ă culturală care privesc: bibliotecile publice comunale, or ășe-
nești, municipale și județene, muzeele, teatrele și instituțiile profesioniste de
spectacole și concerte, școlile populare de art ă, căminele culturale, centrele de
conservare și de valorificare a tradi ției și creației populare, cultele religioase,
activitatea sportiv ă și de tineret.
Ca urmare a descentraliz ării la nivelul jude țelor a unor ac țiuni și activități de
cultură și religie, prin bugetul anului 2002 au fost alocate de la bugetul de stat
fonduri din impozitul pe venit în sum ă totală de 1.189,4 mld lei, din care 594 mld.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
188
lei pentru cultur ă și culte, 480,8 mld. lei pentru personalul neclerical și 113,8 mld.
lei pentru institu țiile de cultur ă preluate de autorit ățile locale, ceea ce înseamn ă
19,6% din totalul cheltuielilor pentru cultur ă și religie. Acela și fenomen s-a
reflectat și în prevederile bugetului de stat pe 2003, unde ponderea acestora
reprezint ă 22,8% din totalul cheltuielilor pentru cultur ă, religie, sport și tineret.
La finanțarea unor activit ăți de acest gen, fonduri importante se constituie și
din acțiunile de sponsoriz ări sau de mecenat. Din fondurile provenite de la agen ții
economici sub aceast ă formă se pot finan ța activități de cultur ă, respectiv de
artă, monumente istorice, activit ăți religioase, ac țiuni și activități de învățământ,
sănătate, asisten ță, servicii sociale și alte acțiuni umanitare.
Finanțările din partea agen ților economici pentru acest tip de ac țiuni și
obiective sunt determinate atât din în țelegerea necesit ăților stringente de fonduri
pe care le reclam ă aceste domenii importante ale societ ății, cât și de faptul c ă
firmele în cauz ă beneficiaz ă de o larg ă publicitate, iar statul, prin politicile fiscale
pe care le adopt ă în acest domeniu, le acord ă acestora multe facilit ăți fiscale,
printre care: reducerea bazei impozabile cu 10% pentru contribu țiile la finan țarea
unor activit ăți de cultur ă, artă, sănătate, asisten ță socială și servicii sociale,
acțiuni umanitare, protec ția mediului, o reducere cu 8% pentru educa ție, dreptu-
rile omului, știință și cercetare, monumente istorice și 5% pentru religie, social și
cultural. Aproape de acelea și avantaje beneficiaz ă și acțiunile filantropice de
natura mecenatului, cu precizarea c ă facilitățile cumulate pentru sponsoriz ări și
mecenat luate la un loc nu pot dep ăși 10% din venitul sau profitul impozabil.
Recapitulând, sursele financiare prin intermediul c ărora se finan țează
acțiunile și obiectivele de cultur ă, artă, sport și religie, în România, se pot clasi-
fica astfel:
a) cu finan țare integral ă din resurse bugetare , asigurate prin intermediul
bugetului de stat și al bugetelor locale, situa ție în care institu țiile de cultur ă, artă,
sport și religie de interes na țional sunt finan țate prin bugetul de stat, iar cele de
interes local prin bugetele locale. În aceast ă situație, veniturile întâmpl ătoare pe
care le realizeaz ă instituțiile în cauz ă sunt obligate s ă le verse integral bugetului
prin care sunt finan țate.
b) cu finan țare din venituri proprii (taxe) , constituite sub forma mij-
loacelor extrabugetare și prin completare (pân ă la acoperirea necesarului) cu
alocații bugetare de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, în func ție de
subordonarea acelei institu ții publice, situa ție în care veniturile proprii nefolosite
până la sfârșitul anului se reporteaz ă pentru anul urm ător.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
189
c) cu finan țare integral ă din veniturile proprii , constituite sub forma
mijloacelor extrabugetare, situa ție în care, de asemenea, veniturile proprii aflate
în sold la sfâr șitul anului se reporteaz ă pe anul urm ător, dacă legea special ă care
le reglementeaz ă nu prevede altfel.
În toate situa țiile celor trei tipuri de sisteme de finan țare a institu țiilor de
cultură, artă, religie și activitate sportiv ă se pot constitui fonduri suplimentare, a șa
cum s-a mai ar ătat, prin dona ții și sponsoriz ări.
11.1.4. Cheltuielile publice pentru asisten ță socială,
alocații, pensii, ajutoare și indemniza ții
Așa cum rezult ă și din subtitlu, aceste categorii de cheltuieli publice
vizează, în primul rând, asisten ța socială, ajutoarele, indemniza țiile pentru per-
soanele vârstnice, cu handicap, protec ția și drepturile copilului, protec ția familiilor
cu mai mul ți copii și, în general, a persoanelor și familiile defavorizate.
Fondurile pentru asigurarea necesarului de resurse financiare pentru
finanțarea acestui gen de ac țiuni sunt asigurate atât prin bugetul de stat, cât și
prin bugetele locale și într-o mai mic ă măsură din veniturile proprii, ajutoare sau
sponsoriz ări.
Prin sistemul bugetului de stat sunt asigurate, de exemplu, o multitudine de
acțiuni și ajutoare destinate celor neajutora ți, vârstnicilor, copiilor orfani și fără
întreținători, familiilor cu mul ți copii, persoanelor cu handicap, veteranilor de
război etc. (de exemplu, finan țarea centrelor de primire a minorilor), ajutoare
sociale, ajutoare pentru plasamentele familiale, aloca ții de stat pentru copii și
pentru familiile cu mai mul ți copii, ajutoare pentru so țiile militarilor în termen,
centre de primire-triere, de cazare a persoanelor refugiate, pensii, ajutoare,
indemniza ții I.O.V.R. și pentru veteranii de r ăzboi, aloca ții suplimentare pentru
familii cu copii, pensii pentru militari, concedii pl ătite pentru cre șterea copiilor
până la 2 ani, ajutoare speciale, indemniza ții pentru nev ăzători, susținerea siste-
mului de protec ție a drepturilor copilului și a persoanelor cu handicap, alte ac țiuni
privind asisten ța socială, precum și cheltuielile pentru între ținerea și funcționarea
organelor centrale și a serviciilor lor descentralizate.
Prin bugetele locale se asigur ă, de asemenea, finan țarea unor ac țiuni și
obiective care au în vedere: c ăminele de b ătrâni, căminele-spital pentru copiii cu
handicap sau pentru recuperarea neuropsihomotorie a copiilor afla ți în aceast ă
situație, precum și pentru bolnavii cronici somatici, cantinele de ajutor social,
indemniza țiile de na șteri, protec ția copilului, precum și alte ac țiuni privind

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
190
asistența socială. Cheltuielile publice ale statului, în acest domeniu, vizeaz ă deci
un număr însemnat de ac țiuni și obiective care au în vedere, a șa cum s-a mai
arătat, în special persoanele și familiile defavorizate din punct de vedere al st ării
de sănătate, al situa ției materiale, al vârstei, al serviciilor pe care le presteaz ă
către stat (serviciul militar), sprijinul acordat familiilor pentru cre șterea copiilor
până la 2 ani etc.
Prin bugetul de stat pe anul bugetar 2002 s-au alocat fonduri cu aceast ă
destinație pentru asisten ță socială, alocații, pensii, ajutoare și alte indemniza ții, în
sumă totală de 31.528,0 mld. lei, completate cu fonduri din credite externe,
venituri extrabugetare și fonduri nerambursabile, care în total se ridic ă la 32.492
mld. lei, respectiv 9,3% din totalul cheltuielilor publice pentru acest an. Pe exer-
cițiul bugetar aprobat pentru anul 2003, ponderea acestor cheltuieli în totalul
cheltuielilor publice se men ține aproximativ la acela și nivel, respectiv 9,6%.
O formă specială de asisten ță destinat ă persoanelor și familiilor cu venituri
mici, este și ajutorul social acordat de stat în baza Legii 4 16/2001, din sume
defalcate din impozitul pe venit (bugetul de stat) prin intermediul bugetelor locale, pentru înc ălzirea locuin ței sau pentru sus ținerea protec ției copilului. La nivelul anului
2002, aceste sume se ridicau la 3.244,8 mld. lei sau 10% din totalul cheltuielilor de
asistență socială pe acest an, iar pe exerci țiul bugetar 2003, la 6.097 mld. lei sau
15,1% din totalul prevederilor cheltuielilor de asisten ță socială pe acela și an.
11.2. Cheltuielile publice privind asigur ările sociale
de stat
Cheltuielile publice privind asigur ările sociale de stat sunt finan țate prin
intermediul bugetului asigur ărilor sociale de stat, buget care se întocme ște,
aprobă, se execut ă și se raporteaz ă de către organele în drept, în mod inde-
pendent fa ță de bugetul de stat.
Cheltuielile publice finan țate din contribu țiile la asigur ările sociale de stat
sunt sinonime din punct de vedere al denumirii lor cu unele cheltuieli finan țate
prin bugetul de stat, dar sunt destinate altor categorii de beneficiari, în special
persoanelor în vârst ă, pentru pensii etc. Astfel, în afar ă de cheltuielile necesare
întreținerii și funcționării Ministerului Muncii și Solidarit ății Sociale și a organelor
sale teritoriale, care administreaz ă și gestioneaz ă aceste fonduri. Cheltuielile
specifice finan țate din aceste resurse sunt afectate acoperirii cheltuielilor pentru
pensiile de asigur ări sociale, alte ajutoare, aloca ții și indemniza ții.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
191
Cheltuielile publice de aceast ă natură vizează pensiile de asigur ări sociale
de stat (pentru limit ă de vârst ă), pensiile de asigur ări sociale pentru agricultori,
indemniza țiile pentru incapacitate temporar ă de munc ă din cauz ă de boal ă sau
accident, pentru concedii de maternitate și îngrijire a copiilor, ajutoare acordate
pensionarilor și asigura ților pentru decese și proteze, sprijin financiar pentru tra-
tament balnear și de odihn ă, precum și pentru concediile pl ătite pentru cre șterea
copilului în vârst ă de până la 2 ani.
Din cele prezentate pân ă acum rezult ă că, din punctul de vedere al naturii
lor, aceste cheltuieli fac parte din rândul acelora și acțiuni de protec ție socială, dar
sistemul lor de finan țare este altul, iar cuantumul este mai substan țial. Astfel, prin
bugetul asigur ărilor sociale pe anul 2002, acestui gen de cheltuieli i s-au alocat
fonduri care însumeaz ă 109.571,8 mld lei, ceea ce reprezint ă 31,3% din
cheltuielile publice ale anului, din care 96,7% pentru plata pensiilor sociale de stat (limit ă de vârst ă) și ale agricultorilor, iar în anul 2003 prevederile însumeaz ă
135.823 mld. lei, respectiv 32,4% din cheltuielile publice.
Comparativ cu situa ția din țara noastr ă, în țările Uniunii Europene
49, statele
membre au un sistem de asigurare a pensiilor bazat pe trei piloni, dup ă cum
precizeaz ă Theodor Stolojan, respectiv:
– Pilonul 1: Sistemul public de asigur ări de pensii, în care sunt cuprin și toți
angajații inclusiv reziden ții, pe baza contribu țiilor angajatorilor și angaja-
ților, devenit sistemul bazat pe principiul „Pay – as – you – Go” (PAYG),
respectiv „genera ția activă suportă pensiile pentru genera ția inactivă”.
– Pilonul 2 : Sistem de pensii private, finan țate de angajatori și angajați;
până la producerea evenimentului de ie șire la pensie a angaja ților,
fondurile sunt folosite pentru investi ții, respectându-se regulile și
tendința care func ționează pe piața de capital. Pe baza acestui sistem
de ieșire la pensie, cel în cauz ă beneficiaz ă de o pensie aflat ă în
corelație directă cu mărimea contribu țiilor sale la acest fond.
– Pilonul 3 : Sistem individual de pensii (suplimentare) bazat pe contracte
bilaterale, încheiate de angaja ți cu societ ăți private de asigur ări de
viață etc.
Sistemele de pensii prezentate mai sus nu au îns ă același grad de
integrare în toate statele Uniunii Europene; de aceea și România, în demersul
său pentru integrare în Uniunea European ă, va avea de parcurs un drum lung și
anevoios în aceast ă privință, întrucât de acest aspect depinde solu ționarea
multor probleme, printre care:

49 Theodor Stolojan, Raluca Tatarcan „Integrare și politică fiscală european ă“, Editura Infomarket,
Brașov, 2002, pag. 25 1

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
192
– pensii rezonabile pe tot cuprinsul țărilor Uniunii Europene, chiar dac ă
nivelul acestora în cifre absolute va prezenta diferen țieri însemnate înc ă o lungă
perioadă de timp;
– înlăturarea barierelor și obstacolelor fiscale generate de sistemele de
pensii diferite, care influen țează circulația liberă a forței de munc ă (unele state
acordă deductibilit ăți sau exoner ări fiscale pentru contribu țiile sau profiturile
evidențiate în cazul pilonului 2, altele aplic ă tratamente fiscale diferite pentru for ța
de munc ă indigenă și pentru cea a reziden ților etc.).
Desigur, drumul care trebuie urmat în leg ătură cu constituirea fondurilor
pentru pensiile pentru limit ă de vârst ă este cel al societ ăților private de pensii,
urmând ca volumul asigur ărilor sociale de stat s ă scadă ca pondere și importan ță
pe măsura trecerii anilor; aceasta, în primul rând, pentru faptul c ă societățile
private de pensii pot valorifica mai bine și mai eficient capitalurile financiare
disponibile temporar prin aceste fonduri.
Resursele financiare care se constituie pentru finan țarea acestor categorii
de acțiuni sunt asigurate în România, a șa cum par țial s-a men ționat și în capitolul
precedent, din:
– contribu ții obligatorii pentru asigur ările sociale de stat datorate de
angajatori și angajați; începând cu 1 ianuarie 2003, ele reprezint ă 34%, 39% și
44%, în func ție de condi țiile de munc ă, normale, deosebite sau speciale, cote
calculate asupra salariilor brute, din care angaja ții suportă 9,5% indiferent de
condițiile de munc ă. În bugetul anului 2002 aceste contribu ții reprezentau 93,2%
din veniturile totale ale bugetului asigur ărilor sociale de stat, iar în bugetul anului
2003, 92,9%;
– contribu ția pentru asigur ările sociale datorate de alte persoane asigurate;
– contribu ția pentru asigur ările sociale datorat ă de persoanele aflate în
șomaj;
– contribu ții pentru biletele de tratament și odihnă;
– încasări din alte surse (lichid ări de debitori etc.);
– subven ții de la bugetul de stat în completarea fondurilor proprii.
Cu toate c ă, an de an, bugetul de stat completeaz ă prin subven ții veniturile
proprii ale bugetului asigur ărilor sociale de stat, datorit ă cheltuielilor tot mai
însemnate pe care le reclam ă acțiunile finan țate prin acest buget, acesta se
încheie de o lung ă perioad ă de timp cu deficit; în final, acest fapt antreneaz ă
cheltuieli însemnate legate de dobânzi, de comisioanele pentru împrumuturile
contractate de la Trezoreria Statului și de alți creditori interni și externi.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
193
11.3. Cheltuielile publice pentru șomaj
Aceste categorii de cheltuieli au fost instituite în țara noastr ă după
decembrie 1989, prin contribu ții obligatorii, percepute asupra fondului brut de
salarii, în propor ții diferite, pe care le datoreaz ă angajatorii (3,5% începând din
anul 2003) și angajații (1%), precum și sub forma unor încas ări din alte surse,
inclusiv dona ții și sponsoriz ări. De asemenea, unele resurse financiare pot
proveni și din rambursarea împrumuturilor acordate de c ătre acest “fond” pentru
înființarea și dezvoltarea de întreprinderi mici și mijlocii.
Resursele astfel constituite sunt folosite pentru finan țarea: ajutorului de
șomaj, a unor cheltuieli de sprijin, privind integrarea profesional ă, a unor
indemniza ții pentru personalul agen ților economici a c ăror activitate este
întreruptă temporar, sumelor pl ătite pentru absolven ții instituțiilor de înv ățământ
superior angaja ți, plăților compensatorii, pl ăților pentru stimularea șomerilor care
se angajeaz ă înainte de expirarea perioadei de șomaj, contribu țiilor pentru
șomeri (privind asigur ările sociale de stat), serviciilor de preconcedieri colective,
plăților pentru stimularea mobilit ății forței de munc ă, împrumuturilor pentru înfi-
ințarea și dezvoltarea de întreprinderi mici, pl ăților pentru stimularea angajatorilor
care încadreaz ă șomeri apar ținând altor categorii defavorizate etc.
De asemenea, din resursele constituite prin bugetul fondului pentru plata
ajutorului de șomaj se finan țează și cheltuielile curente de între ținere și
funcționare a aparatului administrativ care gestioneaz ă acest fond.
Cheltuielile totale prev ăzute în bugetul asigur ărilor pentru șomaj pe anul
2002 sunt în sum ă de 13.027,7 mld. lei, cu pu țin peste nivelul celor din anul
bugetar 200 1; ele reprezint ă 3,7% din cheltuielile publice totale, iar bugetul anului
2003 estimeaz ă cheltuieli cu aceast ă destinație de 16.516,2 mld. lei, respectiv o
creștere de 26,7% fa ță de anul precedent.
În concluzie, cheltuielile publice destinate înv ățământului, culturii, artei,
sportului, s ănătății și asisten ței sociale, precum și alocațiilor de stat, pensiilor,
ajutoarelor și altor indemniza ții finanțate prin bugetul asigur ărilor sociale de stat și
asigurărilor pentru șomaj fac parte din categoria cheltuielilor social-culturale
menite s ă asigure popula ției o protec ție socială cât mai corespunz ătoare.
Deși pe plan interna țional exist ă o tendin ță de creștere a acestora (nu în
toate țările în acela și ritm), ele depind în mare m ăsură de vigoarea economic ă a
fiecărui stat, care poate genera sau nu o abunden ță de resurse financiare publice
și pentru aceste scopuri, influen țând sau nu nivelul de via ță al membrilor socie-
tății.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
194
11.4. Cheltuielile publice pentru obiective
și acțiuni economice
Aceste categorii de cheltuieli urm ăresc asigurarea func ționării și dezvoltării
unor întreprinderi sau ramuri economice de interes na țional, finan țarea unor
investiții cu caracter economic, în special în domeniul retehnologiz ării, finanțarea
unor acțiuni de cercetare științifică, susținerea unor întreprinderi care produc
utilități și servicii publice, precum și stimularea exportului.
Beneficiarii acestui sprijin financiar sunt deci agen ții economici publici (de
stat) și agenții economici priva ți sau persoane fizice din domeniul produc ției și
serviciilor.
Din motive socio-economice statul are interesul s ă-și mențină anumite
întreprinderi care produc utilit ăți și servicii publice sau care lucreaz ă în ramurile
strategice pentru:
– evitarea constituirii de monopoluri private, care apoi s ă practice pre țuri și
tarife ridicate, chiar dac ă în anumite situa ții și întreprinderile de stat opereaz ă de
multe ori în regim de monopol; statul urm ărește însă ca prețurile și tarifele pe
care le practic ă să fie accesibile tuturor beneficiarilor, în special celor cu venituri
mici;
– necesitatea repartiz ării activităților respective pe tot cuprinsul țării, în mod
proporțional, nu numai în zonele unde activitatea este foarte rentabil ă;
– realizarea unei politici economice anticonjuncturale, asigurând alocarea
de fonduri spre sectoarele economice stringente și în timpul fazelor nefavorabile
ale ciclului economic;
– interesul statului de a gestiona activit ăți în regim de monopol (tutun, alcool
etc.), prin care se realizeaz ă venituri importante pentru bugetul statului.
Întreprinderile publice din România sunt organizate, de obicei, sub forma
„regiilor autonome“ centrale și locale, în timp ce în alte țări ele mai pot ap ărea și
sub forma „regiilor mixte“ (stat și privat) și a „regiilor publice simple“. Acestea din
urmă varsă la buget toate eventualele venituri pe care le realizeaz ă și își acoperă
integral de la buget toate cheltuielile, dup ă o gestiune financiar ă similară cu cea a
instituțiilor publice.
În multe situa ții, întreprinderile publice sunt obligate s ă stabileasc ă prețuri
sub nivelul costurilor (din considerente de natur ă socială mai ales), din care
cauză nu-și pot acoperi integral costurile de produc ție, statul fiind nevoit s ă le
subvenționeze pierderile prin bugetul de stat sau bugetele locale.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
195
Cheltuielile publice pentru obiective și acțiuni economice în România
pot îmbrăca următoarele forme:
a) aloca ții bugetare;
b) subven ții;
c) transferuri bugetare, mai ales pentru investi ții;
d) aloca ții din fonduri speciale în afara bugetului de stat.
a) Alocațiile bugetare sunt destinate unor agen ți economici sau institu ții
publice care realizeaz ă acțiuni sau obiective de importan ță națională, cum ar fi:
/G83 amelior ări funciare, iriga ții, desecări, împăduriri, ameliorarea soiurilor,
combaterea d ăunătorilor în agricultur ă, reproduc ția și selecția anima-
lelor, combaterea epizotiilor, ac țiuni de protejare a mediului înconju-
rător, activit ăți de gospod ărire a apelor etc.
b) Subvențiile sunt fonduri bugetare, destinate mai ales:
/G83 acoperirii diferen țelor de pre ț sau de tarif;
/G83 primelor de produc ție sau de export, care acoper ă de regul ă diferența
între pre țul intern de cost (mai mare) și prețul obținut în afar ă, din
export; primele de produc ție reprezint ă un sprijin financiar pentru
fiecare unitate fizic ă produsă (kilogram, ton ă, litru etc.).
Mecanismul de acordare a subven țiilor se poate manifesta astfel:
– direct , când se acord ă sub form ă de diferen țe de pre ț pe unitatea de
măsură a mărfii exportate sau produse;
– indirect , prin restituiri de impozite și taxe pentru m ărfurile sau serviciile
exportate sau produse;
– reduceri de tarif la transportul pe calea ferat ă pentru m ărfurile destinate
exportului;
– alte avantaje valutare.
c) Prin transferuri bugetare nerambursabile se asigur ă:
/G83 activități de construc ții, cumpărări de terenuri, de ma șini și utilaje,
construc ții de întreprinderi proprietate public ă și de locuin țe, lucrări de
prospecțiuni geologice sau decopert ări, precum și alte lucr ări de
investiții sau asimilate acestora.
d) Alocațiile din fonduri în afara bugetului de stat sunt destinate, de
exemplu:
/G83 transporturilor și comunica țiilor, din fonduri externe nerambursabile
sau din credite externe;
/G83 mediului și apelor, din mijloace extrabugetare și din credite externe;
/G83 industriei, din mijloace extrabugetare și din credite externe;
/G83 agricultur ă și silvicultur ă, din mijloace extrabugetare și din credite
externe nerambursabile sau rambursabile;

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
196
/G83 cercetarea științifică, din mijloace extrabugetare și din credite externe
rambursabile sau nerambursabile;
În România, prin bugetul de stat al anului 2002, în cadrul cheltuielilor publice
pentru finan țarea acțiunilor economice, s-au alocat fonduri pentru sus ținerea
industriei, a agriculturii și silviculturii, a transporturilor și comunica țiilor, precum și
pentru alte ac țiuni tangen țiale, cum ar fi: cercetarea științifică, stimularea produc ției
pentru export, stimularea întreprinderilor mici și mijlocii, dezvoltarea turismului,
prevenirea și combaterea inunda țiilor și a înghețurilor etc.
În vederea sus ținerii activit ăților economice din domeniul industriei , de la
bugetul de stat s-au alocat fonduri pentru efectuarea de prospec țiuni și lucrări
geologice, pentru descoperirea de resurse minerale, pentru producerea de
combustibili minerali solizi sau alte resurse minerale, altele decât combustibilii, sau susținerea industriei prelucr ătoare, finan țarea unor ac țiuni pentru stimularea
exporturilor, a întreprinderilor mici și mijlocii, sus ținerii investi țiilor regiilor auto-
nome, a societ ăților și companiilor na ționale, a societ ăților comerciale cu capital
majoritar de stat, rambursarea de credite externe, inclusiv pl ățile de dobânzi și de
comisioane aferente împrumuturilor contractate de ordonatorii de credite.
Prin bugetul de stat, industria este sprijinit ă și cu fonduri pentru sus ținerea
programelor tehnice de conservare sau de închidere a minelor, acoperirea
cheltuielilor pentru protec ția social ă ce se acord ă pentru unele activit ăți din
sectorul minier, pentru valorificarea cenu șilor de pirit ă etc.
În anul bugetar 2002, al ături de cele 8.604,0 mld. lei acorda ți de la bugetul
de stat, industria a mai beneficiat de 4.400,0 mld. lei din fondurile speciale, 145
mld. lei din creditele externe, 18,5 mld. lei din mijloacele extrabugetare și de 54
mld. lei din fondurile externe nerambursabile; în total, 13.221,5 mld. lei, ceea ce
reprezint ă 3,8% din totalul cheltuielilor publice ale anului 2002, situa ția nefiind
prea mult schimbat ă nici prin prevederile bugetului de stat pe anul 2003.
O altă categorie important ă de cheltuieli publice destinate activit ăților
economice sunt cele pentru finan țarea agriculturii și silviculturii . Prin bugetul
de stat în vederea finan țării acestei ac țiuni sunt alocate fonduri pentru:
amendarea solurilor acide și alcaline, combaterea d ăunătorilor și a bolilor în
sectorul vegetal, reproduc ția și selecția animalelor, sus ținerea pre țurilor la
produsele agricole sau sprijin financiar pentru procurarea de semin țe. De
asemenea, tot prin intermediul bugetului de stat mai sunt asigurate fonduri
pentru: subven ționarea dobânzilor aferente creditelor bancare acordate produc ă-
torilor agricoli, îmbun ătățiri funciare, iriga ții, desec ări, combaterea eroziunii
solului, prevenirea și combaterea bolilor la animale, a epizotiilor etc.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
197
Alături de fondurile care sunt asigurate prin bugetul de stat, fonduri ce se
ridică, pe anul bugetar 2002, la 11.907,0 mld. lei, sau 5% din totalul cheltuielilor
bugetare, agricultura și silvicultura a mai beneficiat de 8. 187,7 mld. lei din bugetul
fondurilor speciale, din mijloacele extrabugetare și din fondurile externe neram-
bursabile; împreun ă cu fondurile bugetare, acestea reprezint ă 5,7% din totalul
cheltuielilor publice.
În ceea ce prive ște contribu ția statului la finan țarea agriculturii și silviculturii,
apreciem c ă aceasta ar trebui îmbun ătățită, prin alocarea unor resurse financiare
mai însemnate, deoarece agricultura și silvicultura reprezint ă poate cea mai im-
portantă șansă a economiei române ști; totodat ă, în acest domeniu exist ă posi-
bilități mari de eficientizare a activit ății.
Spre exemplu, țările Uniunii Europene duc o politic ă energică de sprijinire a
agriculturii prin strategiile aplicate în acest domeniu.
Astfel, din datele prezentate de Theodor Stolojan50 în cartea sa, rezult ă faptul
că, prin Fondul european de orientare și garanție agricol ă – secțiunea de garan ție
(FEOGA-SG), s-au finan țat pe anii 1993 și 1995 programe pe domeniile: culturi
agricole, bovine, lapte și produse lactate, zah ăr, uleiuri și măsline, în valoare total ă
de 69,1 mld. ecu, iar, în anul 1999, 39,5 mld. euro; pentru perioada 2000-2006 sunt
prevăzute fonduri cu aceast ă destinație în sum ă de 38,8 mld. euro.
Principalele țări beneficiare de aceste fonduri pe anii respectivi au fost:

Mld. ecu Mld. euro
1993 1995 1999
Franța 8,2 8,4 9,3
Germania 5,0 5,4 5,7
Spania 4,2 4,6 5,3

De asemenea, printr-un alt program, „Fondul european de orientare și garanție
agricolă-secțiunea orientare, în perioada anilor 1994-1999, s-au alocat fonduri pentru
programe și acțiuni de dezvoltare rural ă (în regiunile r ămase în urm ă ca dezvoltare
economic ă) în valoare total ă de 22,3 mld. ecu; în acest sens, se mai pot men ționa și
alte programe, cum sunt cele pentru crearea de locuri de munc ă (Fondul European
Social – FES) cu 42,2 mld. ecu, în perioada anilor 1994-1999, sau programul
„Fondului European de Orientare a Pescuitului (IFOP)“, care au multe tangen țe cu
ceea ce se presupune și se înțelege prin agricultur ă50.
În acest context, România are la dispozi ția sa, pe exerci țiul financiar 2003,
fonduri de aproximativ 574 milioane euro*, pentru finan țarea agriculturii,

50 Theodor Stolojan, Raluca Tatarcan – „Integrare și politică fiscală european ă“, Editura Infomarket,
Brașov, 2002, pag. 121, 131, 145
* 1 euro = 35.000 lei

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
198
comparativ cu Fran ța, care avea, pe anul 1999, numai din fondurile Uniunii Euro-
pene, și printr-un singur program agricol (FEOGA-SG), de cca. 18 ori mai mult;
Grecia și Portugalia, având împreun ă o popula ție apropiat ă de cea a României
(20,6 mil. locuitori), pe acela și program și pe aceia și ani, au beneficiat din
fondurile Uniunii Europene, în medie pe an, de 6,5 mld. euro. Comentariile sunt, în opinia noastr ă, de prisos.
O altă acțiune economic ă important ă finanțată din fondurile publice ale
statului o reprezint ă transporturile și comunica țiile, care în anul bugetar 2002
au beneficiat de 38.743,2 mld. lei sau 11,1% din totalul cheltuielilor publice, cu o
creștere pe exerci țiul bugetar 2003 de 32,5%. Aceste fonduri sunt îndreptate cu
predilecție către susținerea transportului feroviar public de c ălători, către aviație,
navigație și metrou, precum și către participarea la finan țarea investi țiilor regiilor
autonome și ale societ ăților comerciale cu capital majoritar de stat.
Alte destina ții ale acestor fonduri sunt: construirea de drumuri și poduri,
ameliorarea transportului în comun și a comunica țiilor, precum și sprijinirea
autorităților locale în privin ța finanțării aeroporturilor de interes local.
Cheltuieli publice adiacente ac țiunilor economice finan țate de la buget sunt
și cele privind finan țarea cercetării științifice; prin intermediul lor se finan țează
obiective care țin de cercetarea fundamental ă, aplicativ ă sau experimental ă, de
cercetare-dezvoltare, de stimularea inov ării și de alte ac țiuni privind cercetarea
științifică.
De la bugetul de stat, din veniturile proprii și din surse externe neram-
bursabile, ac țiunea de cercetare științifică beneficiaz ă în anul bugetar 2003 de
fonduri care însumeaz ă 3.773,4 mld. lei, pu țin mai mult (265 miliarde lei) decât
pe exerci țiul financiar precedent, dar sub 1% din totalul cheltuielilor publice.
Aceste cheltuieli pot influen ța puternic cre șterea în domeniul economic,
deoarece cercetarea fundamental ă asigură elementele de baz ă pentru cerce-
tarea științifică aplicativ ă și cea de dezvoltare, acestea din urm ă răspunzând în
mod direct necesit ăților activit ăților productive, cre șterii eficien ței tehnice, a celei
tehnologice și a profitului.
Prin bugetul de stat, din surse externe nerambursabile și din venituri
extrabugetare, statul aloc ă an de an fonduri și pentru protecția mediului
înconjur ător. Alocarea de fonduri mai însemnate în acest domeniu s-ar
repercuta pozitiv în starea de s ănătate a popula ției cu efecte favorabile pe
termen mediu și lung asupra reducerii fondurilor pe care statul ar trebui s ă le
aloce acestor ac țiuni. La sus ținerea unor asemenea cheltuieli particip ă (în multe
situații obligatoriu) și agenții economici care prin activitatea lor viciaz ă într-un fel
anume mediul înconjur ător.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
199
În concluzie, cheltuielile publice privind ac țiunile și obiectivele economice,
(cărora le-au fost asigurate resursele financiare prin bugetul de stat, prin credite
externe, prin venituri extrabugetare, prin fonduri speciale și prin fonduri externe
nerambursabile) au însumat, pe exerci țiul bugetar 2002, 82.408,9 mld. lei,
respectiv 23,6% din totalul cheltuielilor publice, cu o cre ștere, pe exerci țiul
bugetar 2003, de 4 1,5%, atingând o pondere de 27,9% în totalul cheltuielilor
publice, date ce pot fi vizualizate prin tabelul nr. 11.3.

Tabelul nr. 11.3. Situația centralizatoare privind cheltuielile pentru ac țiunile
economice finan țate din fonduri publice pe anii 2002-2003
– mld. lei –
2002 Bugetul de
stat Credite
externe Din
venituri
proprii Fonduri
externe
neram-
bursabile Din
fonduri
speciale TOTAL
Industrie 8.604,0 145,4 18,5 54,0 4.400,0 13.221,9
Agricultură și silvicultur ă 11.907,0 184,1 2.7 19,1 5.284,5 – 20.094,7
Transport și comunica ții 18.764,1 10.810,4 – 3.603,7 5.565,0 38.743,2
Alte activități economice 4.437,0 960,7 263,0 1.179,5 – 6.840,2
Cercetare științifică 3.009,9 243,7 500 205,3 – 3.508,9
TOTAL 46.722,0 12.344,3 3.500,6 10.327,0 9.965,0 82.408,9
Total cheltuieli publice
2002 235.363,6 29.02 1,6 13.254,9 13.492,6 58.66 1,3 349.794,0
Ponderea cheltuielilor
(%) pentru ac țiunile
economice în total
cheltuieli publice 19,9 42,6 26,4 76,5 17,0 23,6
– mld. lei –
2003 Bugetul de
stat Credite
externe Din
venituri
proprii Fonduri
externe
neram-
bursabile Din
fonduri
speciale TOTAL
Industrie 15.260,4 739, 1 – 9,9 16.009,4
Agricultură și silvicultur ă 14.099,1 485,6 379, 1 11.015,9 25.979,7
Transport și comunica ții 30.307,6 12.658,7 – 8.369, 1 5 1.335,4
Alte activități economice 13.828,8 1.863,6 35 1,6 3.50 1,4 19.545,4
Cercetare științifică 3.442,3 – 79,0 252, 1 3.773,4
TOTAL 76.938,2 15.747,0 809,7 23. 148,4 116.643,3
Total cheltuieli publice
2003 291.045,1 35.475,5 8.0 13,4 27.837,4 56.34 1,9 418.713,5
Ponderea cheltuielilor
(%) pentru ac țiunile
economice în total
cheltuieli publice 26,5 44,3 10,1 83, 1 27,9

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
200
Ca și în cazul cheltuielilor privind ac țiunile social-culturale este greu de
făcut o apreciere corect ă fără riscul de a gre și dacă fondurile publice afectate
finanțării acțiunilor economice pe anii lua ți în analiz ă (în cadrul c ărora includem și
cercetarea științifică) sunt satisf ăcătoare, mai ales pentru o economie în tranzi ție,
cum este și cea a noastr ă. Cert este faptul c ă într-o economie slab dezvoltat ă, cu
resurse financiare publice insuficiente, este dificil de stabilit priorit ăți corecte, care
să aibă în vedere în mod obiectiv și cele mai importante domenii și sectoare ale
vieții economice și sociale ale țării la un moment dat.
Reluând comentariile f ăcute în sec țiunea în care au fost analizate
cheltuielile publice privind finan țarea agriculturii , precizăm că cele 82.408,9 mld.
lei (de care vor beneficia acțiunile economice inclusiv cercetarea , pe exerci țiul
financiar 2003), reprezint ă cca. 2,354 mld. euro, iar Portugalia și Grecia la un loc,
cu o popula ție puțin mai mic ă decât cea a României, au beneficiat de la bugetul
Uniunii Europene, prin programul „Fondurilor pentru finan țarea opera țiunilor
structurale“, în perioada 1994-1999, de 28 mld. ecu,51 deci de o medie de 5,6
mld. ecu. pe an, iar prin programul „Fondul european de orientare și garantare
agricolă – secțiunea de garan ție (FEOGA – SG) pe anii 1993, 1999 și 1999, de
fonduri totale în sum ă de 8,5 mld. euro51, deci în medie 2,8 mld. euro pe an.
Adunând mediile în ecu și euro, dintr-un an , rezultă pentru cele dou ă țări la un
loc suma 5,6 mld. ecu și 2,8 mld. euro, comparativ cu cca. 2,4 mld. euro, finan-
țarea pe care a putut-o asigura România într-un an pentru ac țiunile și obiectivele
economice. Din cele de mai sus rezult ă marile avantaje de care va putea
beneficia România prin integrarea în UE, dac ă va ști să-și întocmeasc ă proiecte
și programe economice fezabile.
11.5. Cheltuielile pentru serviciile publice
și locuințe
Partea cea mai însemnat ă a acestor cheltuieli publice este finan țată prin
intermediul bugetelor locale, prin care se aloc ă fonduri pentru între ținerea și
repararea str ăzilor, iluminatului public, salubritatea, între ținerea gr ădinilor publice,
a parcurilor, a zonelor verzi și de agrement, alimentarea cu ap ă, stații de epurare,
colectoare de ape pluviale, sta ții de pompare, re țele și centrale de puncte termi-
ce, canalizare, introducerea de gaze naturale în localit ăți, electrific ări rurale și
alte lucrări publice și de locuin țe.

51 Theodor Stolojan, Raluca Tatarcan – „Integrare și politică fiscală european ă“, Editura Infomarket,
Brașov, 2002, pag. 131, 142

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
201
Prin bugetul de stat și fondurile speciale sunt asigurate resurse destinate
cu precădere pietruirii drumurilor comunale și aliment ării cu ap ă a satelor,
construirii de locuin țe, finanțării planurilor urbanistice generale și a regula-
mentelor locale de urbanism, cadastrului imobiliar, ac țiunilor de ecologizare,
întreținerii drumurilor și a celorlalte sectoare edilitar gospod ărești. Toate aceste
utilități publice sunt strict legate de via ța de fiecare zi a individului, motiv pentru
care autorit ățile publice locale trebuie s ă acorde o aten ție sporită acestor ac țiuni.
11.6. Cheltuielile publice pentru administra ția
de stat, ordinea public ă și siguran ța națională
Această categorie de cheltuieli prive ște finanțarea unor servicii publice
generale, care se realizeaz ă prin institu ții și organe ale puterii legislative,
executive, judec ătorești și de ordine public ă. Ele se efectueaz ă prin organe și
instituții specifice statului (Parlamentul, Pre ședinția, organele judec ătorești,
procuratur ă), organe ale puterii executive (Guvern), organe de asigurare a ordinii
publice și siguran ței națională (poliția, jandarmeria, siguran ța statului).
Într-un stat de drept toate aceste organe au atribu ții specifice, stabilite prin
Constituția statului și prin legile speciale care le reglementeaz ă activitatea.
Organizarea și funcționarea acestor organisme și instituții vizează asigu-
rarea desf ășurării unei vie ți normale, vizavi de drepturile și obligațiile cetățeanului
în conformitate cu prevederile legale, cu politica economic ă, socială, financiar ă,
culturală și relațiile cu celelalte state.
Aceste cheltuieli reprezint ă, de regul ă, un consum definitiv de resurse
financiare din fondurile publice; în general, sunt cheltuieli neproductive și deter-
mină un aparat administrativ birocratic, dar f ără de care nu se poate concepe
existența statului.
11.7. Cheltuielile publice pentru ap ărare
Aceste cheltuieli sunt destinate între ținerii forțelor armate, altor ac țiuni tan-
gențiale, precum și particip ării țării noastre la o serie de alian țe, blocuri militare
sau conflicte armate.
Din categoria acestor cheltuieli fac parte:
– cheltuieli curente, referitoare la: ap ărarea na țională și operațiuni de
menținerea păcii, acțiuni de integrare euro-atlantic ă, constituirea for ței de reac ție
rapidă, parteneriate pentru pace, pl ăți compensatorii etc. De asemenea, din rândul

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
202
cheltuielilor curente fac parte și cele referitoare la rambursarea creditelor externe,
la plățile de dobânzi și comisioane aferente, sume care, pe exerci țiul financiar
2002, de țineau o pondere de 30,8% în totalul cheltuielilor pentru ap ărare, iar cele
prevăzute prin bugetul de stat pe anul 2003 reprezentau 26,4%;
– cheltuieli de capital (construirea de unit ăți militare, echip ării cu tehnic ă de
luptă, armament etc.), care pe anul 2003 reprezint ă doar 0,8% din totalul
prevederilor.
Cheltuielile prezentate mai sus reprezint ă ceea ce numim cheltuieli directe ,
dar sumele de acest gen pot s ă apară și colateral, sub forma fondurilor alocate
pentru lichidarea urm ărilor conflictelor militare, pentru desp ăgubiri de r ăzboi,
pentru rambursarea împrumuturilor contractate în timp de r ăzboi, plăți de pensii și
ajutoare acordate invalizilor, orfanilor și văduvelor de r ăzboi sau alte cheltuieli
pentru refacerea economiei etc.
Deși necesare, cheltuielile militare au efecte negative asupra dezvolt ării
economico-sociale a țărilor, ele reclamând importante resurse materiale, finan-
ciare, umane, valutare etc., cu repercusiuni negative și asupra nivelului de trai al
populației.
11.8. Cheltuielile pentru datoria public ă
Aceste cheltuieli sunt generate de dobânzile aferente datoriei publice, de
comisioane și de alte cheltuieli colaterale, precum și de rambursarea propriu-zis ă
a acesteia. Datoria public ă reprezint ă o povar ă financiar ă grea pentru societate,
mai ales pentru țările care î și construiesc bugete publice cu deficite și mai ales în
situația în care acestea sunt direc ționate pentru cheltuieli de consum.
De la aceast ă regulă nu face excep ție nici țara noastr ă, care a înregistrat o
evoluție necorespunz ătoare din punct de vedere al ponderii acestei categorii de
cheltuieli în totalul cheltuielilor bugetare: de la 6% în anul bugetar 1995, la 2 1,4%
pe anul 1998, 27,2% pe anul 1999, 29,3% pe anul 2000, 23,5% pe anul 200 1,
33,8% pe anul 2002; iar dac ă se adaug ă ramburs ările de credite externe,
dobânzile și comisioanele aferente acestora, cheltuielile cu datoria public ă pentru
exercițiul bugetar 2003 ajung la 28,8%, aproape o treime din prevederile
bugetului de stat pe anul 2003.52

52 Datele privind cifrele cheltuielilor publice pe anii 2002 și 2003 au fost preluate de Ordonan țele de
Urgență cu privire la rectificarea bugetului de stat pe 2002 nr. 144 publicat ă în Monitorul Oficial al
României nr. 8 11/07.11.2002, și nr. 145 publicat ă în Monitorul Oficial al României nr. 8 10/
07.11.2002 și Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 63 1, publicat ă în Monitorul Oficial al
României nr. 863/29. 11.2002, Legea bugetului asigur ărilor sociale de stat pe anul 2003, nr. 632
publicată în Monitorul Oficial al României nr. 87 1/03.12.2002. Celelalte date privind anii preceden ți
au fost, de asemenea, preluate din conturile de execu ție ale bugetelor pe anii respectivi.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
203
11.9. Fondurile Uniunii Europene
de care a beneficiat sau poate beneficia
România în perioada anilor de pre-aderare53
În vederea sprijinirii, din punct de vedere financiar, a țărilor care urmeaz ă a
candida la integrarea european ă, precum și a celor în tranzi ție, Uniunea European ă
a creat un mecanism complex de asisten ță financiar ă și umană, astfel:
a) un sistem de finan țare prin fonduri speciale: PHARE, SAPARD și IPSA;
b) programe și acțiuni de finan țare care au în vedere, spre exemplu,
educația (TEMPUS, SOCRATES, LEONARDO DA VINCI, YOUTH) sau mediul
înconjurător (LIFE), energia, cercetarea ș.a.
c) resursele financiare și umane alocate de Uniunea European ă pentru
aplicarea programelor și acordurilor de aderare (dialog structural, negocieri de
aderare etc.).
Cel mai important sprijin financiar pentru țările candidate sunt fondurile
speciale (PHARE, SAPARD, IPSA) care, pe perioada 2000-2006, însumeaz ă 22,6
mld. euro: PHARE – 11,3 mld. euro, (50% din total) SAPARD – 3,8 mld. euro și
ISPA – 7,5 mld. euro.

A) Fondul PHARE a fost creat în 1989, pentru Polonia și Ungaria, dar cu
timpul de aceste finan țări au beneficiat și alte țări din Europa Central ă și de Est.
În momentul de fa ță, el este destinat, pe de-o parte, țărilor aflate în faza de
pre-aderare, iar pe de alt ă parte, sprijinirii financiare a unor țări aflate în tranzi ție
și necandidate.
Fondurile PHARE sunt destinate finan țării a două mari tipuri de programe:
a) Programe na ționale, care sunt specifice fiec ărei țări și sunt stabilite de
guvernele acestora în colaborare cu Comisia European ă, prin parteneriatul
pentru aderare.
b) Programe multina ționale, cu trei categorii de subprograme:
– subprograme ini țiate de c ătre Comisia European ă pentru ac țiuni pe care
acestea le consider ă importante în procesul de aderare;
– subprograme care vizeaz ă cu prec ădere, în special mediul și infrastruc-
tura;
– subprograme de sprijinire a țărilor candidate la programele comunitare ale
uniunii, care presupun și contribu ții financiare din bugetele na ționale.

53 Comentariile care se efectueaz ă din acest subcapitol se bazeaz ă pe datele preluate din lucrarea
dlui Theodor Stolojan, Raluca Tatarcan – „Integrare și politica fiscal ă european ă“, cap. 6, „Fondurile
Uniunii Europene pentru țările candidate“, pag. 151-170

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
204
Programul Uniunii Europene, prin fondul PHARE pentru țările necandidate,
este axat în special pe: sprijinirea acordurilor de pace, asisten ță tehnică pentru
reforma economic ă, administra ție, justiție, dezvoltarea social ă etc.
În perioada anilor 1990-1998, prin programul PHARE s-au alocat fonduri în
sumă de 7.948 milioane ecu, din care România a beneficiat de 972 milioane ecu,
respectiv 12% din total, în principal pentru urm ătoarele destina ții: infrastructur ă,
sector privat (restructurare, privatizare), integrare regional ă, educație și pregătire
profesional ă, societatea civil ă, protec ția consumatorilor, restructurarea agri-
culturii, s ănătatea public ă, asigurarea progresului social și a locurilor de munc ă,
ajutor umanitar și ajutor în alimente.
Specificul aloc ării fondurilor c ătre țările candidate sau necandidate const ă
în aceea c ă 10-25% din costul programului trebuie s ă fie asigurat de țara
beneficiar ă; numai 90-75% din program este asigurat de „fond“.

B) Fondul SAPARD
Fondul SAPARD a devenit func țional în anul 2002 și are în vedere
restructurarea agriculturii, dezvoltarea zonelor rurale și implementarea cadrului
legal comunitar cu privire la politica agricol ă comunitar ă.
Din cele 15 măsuri prin intermediul c ărora „programul“ dore ște să-și rea-
lizeze obiectivele enun țate mai sus, România a optat pentru fonduri mai
însemnate în urm ătoarele sectoare: dezvolt ări rurale, p ăduri, structuri pentru
calitate, centre veterinare și protecția consumatorului.
Din programul fondului SAPARD, care se ridic ă în perioada anilor 2000-
2006 la 3630 milioane euro, România urmeaz ă să beneficieze de 1051 milioane
euro, respectiv cca. 30% din total; aceste sume vor fi direc ționate în principal
către: infrastructur ă rurală (299 milioane euro), procesare în marketing, produse
agricole și piscicole ( 175 mil. euro), investi ții în exploat ării agricole ( 156 mil.
euro), păduri – împ ăduriri, investi ții (108 mil. euro), activit ăți pentru asigurarea de
venituri alternative ( 103 mil. euro), asisten ță tehnică etc.
Fondurile SAPARD se gestioneaz ă de către fiecare țară candidat ă, pe baza
programului propriu în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale.
Criteriile cele mai importante, folosite de c ătre Uniunea European ă pentru
acordarea fondurilor SAPARD, sunt: popula ția ocupat ă în ferme agricole,
suprafața agricol ă, produsul intern brut pe locuitor (calculat la paritatea puterii de
cumpărare), situa ția specific ă teritoriului etc. Fiecare indicator beneficiaz ă însă
de un num ăr diferit de puncte, în func ție de care se ia decizia de alocare.
De asemenea, în cadrul programului func ționează principiul potrivit c ăruia,
din fondurile SAPARD, pot fi finan țate până la 75% din cheltuielile publice
exigibile pentru un proiect, iar în cazul în care acel proiect (dup ă realizare)

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
205
produce și venituri, finan țarea din fondurile publice poate fi de maximum 50%, în
care situa ție fondurile SAPARD pot participa doar cu un procent de 37,5% din
acel proiect (75% : 2 = 37,5).
C) Fondul ISPA
„Instrumentul structural pentru pre-aderare“ Fondul ISPA are în program pe perioada anilor 2000-2006 suma de 7,5
mld. euro și poate fi alocat ă pentru studii preliminare și măsuri de informare,
proiecte și publicitate a proiectelor în domeniul transporturilor și a mediului.
Ca și în cazul fondurilor SAPARD, principiul de baz ă este cel al co-
finanțării, potrivit c ăruia fondurile ISPA pot participa la finan țarea unui proiect în
proporție de cel mult 75% din cheltuielile publice destinate proiectului.
Așa cum s-a precizat la începutul acestui subcapitol, țările candidate în
Uniunea European ă pot beneficia din partea Uniunii și de alte programe și acțiuni
în domeniul educa ției (programul Tempus, Socrates etc.), al mediului (Life), al
energiei etc.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
206

Capitolul 12

Sistemul de bugete prin intermediul
cărora se constituie și se utilizeaz ă
fondurile publice în România

12.1. Concept, no țiuni generale privind bugetul
Dicționarul explicativ al limbii române54 definește bugetul ca fiind „bilan ț al
veniturilor și cheltuielilor unui stat, ale unei întreprinderi etc. pe o perioad ă
determinat ă“, iar Dic ționarul enciclopedic român ca fiind „list ă a veniturilor și
cheltuielilor unui stat, ale organelor administra ției locale de stat, ale unei institu ții,
organiza ții etc., pe o anumit ă perioadă de timp (an, trim., lun ă)“55. Legea conta-
bilității publice din 1929, pag. 4, îl define ște cam în acela și sens, ca fiind „actul
prin care sunt prev ăzute și prealabil aprobate veniturile și cheltuielile anuale ale
tuturor serviciilor publice“.
De altfel, mul ți autori sunt de acord c ă bugetul este un plan financiar, care
cuprinde veniturile și cheltuielile publice ale statului pe o anumit ă perioad ă de
timp. Spre exemplu, prof. Paul Leroy Beaulieu îl define ște astfel: „un buget este o
prevedere a veniturilor și cheltuielilor pe o perioad ă determinat ă, un tablou
evaluativ și comparativ al veniturilor de împlinit și al cheltuielilor de efectuat“, iar
prof. R. Stourm define ște bugetul statului ca fiind „un act con ținând aprobarea
prealabil ă a veniturilor și cheltuielilor publice“. De asemenea, prof. Raymond
Muzellac56 consider ă bugetul ca fiind „actul prin care sunt prev ăzute și autorizate
veniturile și cheltuielile anuale ale statului“ sau „ansamblul conturilor care descriu
pentru un an civil toate resursele și toate cheltuielile statului“.

54 Dicționarul explicativ al limbii române, Bucure ști, 1998, pag. 116
55 Dicționarul enciclopedic român, Editura Politic ă, București, 1962, Vol. I, pag. 442
56 Prof. Raymond Muzellac, Professeur a L’Universite de Remes Finances Publiques Notion
essentielles, Edit. Sirey, edi ția nr. 7, pag. 5 15

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
207
Abordând problema bugetului ca defini ție și concept, în contextul lucr ării de
față, ne referim la întregul sistem bugetar, prin intermediul c ăruia se constituie și
se utilizeaz ă fondurile publice.
Întrucât, în cadrul sistemului bugetar, bugetul de stat este planul financiar
cel mai important, prin intermediul c ăruia se asigur ă îndeplinirea principalelor
funcții și atribuții ale statului, societatea manifest ă față de acesta un interes
deosebit, din care cauz ă este necesar ca el s ă poarte girul organului suprem
legislativ, Parlamentul țării.
De modul în care bugetul de stat și legea bugetului r ăspund necesit ăților
obiective ale societ ății la un moment dat (în perioada pentru care el a fost
aprobat) depinde și îndeplinirea rolului s ău stabilizator, de dezvoltare, de armo-
nizare a întregii vie ți economice și sociale a societ ății, de asigurare a echilibrului
financiar, monetar și valutar al statului. Bugetele locale au și ele un rol important,
în ceea ce prive ște asigurarea autonomiei autorit ăților administra țiilor publice
locale sub aspect economic, social și administrativ.
Bugetul de stat, de și se prezint ă ca orice plan financiar sub forma unui
înscris, unde sunt prezentate într-o anumit ă ordine veniturile, iar pe de alt ă parte,
cheltuielile publice, ca și conținut el reflect ă „relații sociale de natur ă economic ă
care se statornicesc între stat, pe de-o parte, și între membrii s ăi, pe de alt ă
parte, în scopul satisfacerii intereselor generale ale societ ății“.
Altfel spus, bugetul de stat reflect ă în cea mai mare m ăsură și într-un mod
complet natura finan țelor publice constituite în cadrul colectivit ății respective,
aparținând statului sau teritoriului la care acesta se refer ă.
Cu alte cuvinte, orice buget prin care se deruleaz ă fonduri publice se prezint ă
ca un plan financiar, prin intermediul c ăruia sunt prev ăzute veniturile și cheltuielile pe
o perioad ă determinat ă (an, trim., lun ă), în scopul îndeplinirii unor obiective și sarcini
precis stabilite la nivelul entit ăților la care se refer ă acel buget (stat, unit ăți
administrativ-teritoriale, institu ții publice etc.). În acest context, el constituie și un
important plan operativ, din punct de vedere financiar, iar ca și conținut, așa cum s-a
mai precizat, exprim ă relații sociale de natur ă economic ă care se stabilesc între par-
ticipanții la executarea acelui plan financiar. În func ție de sectorul, comunitatea,
domeniul sau sfera la care se refer ă bugetul în cauz ă, acesta poate c ăpăta nuanțe și
caracteristici specifice. Astfel, o categorie de rela ții sociale de natur ă economic ă se
stabilesc printr-un buget bazat pe fonduri publice și altele sunt rela țiile sociale ce se
creează printr-un buget în cadrul finan țelor private, unele sunt rela țiile sociale pe
care le determin ă un buget întocmit la nivelul țării și altele sunt rela țiile pe care le
determină un buget întocmit la nivelul unui teritoriu limitat (jude ț, municipiu, ora ș,
comună, întreprinderi, institu ții etc.).

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
208
12.2. Bugetul general consolidat
Legea finan țelor publice din 199157 menționa că: „finanțele publice includ
elaborarea și execuția bugetului public na țional“, iar acesta cuprindea: „bugetul
administra ției centrale de stat, bugetele locale, bugetul asigur ărilor sociale de
stat, inclusiv stabilirea și perceperea impozitelor, taxelor și altor venituri ale statului și
utilizarea mijloacelor financiare ale organelor puterii legislative judec ătorești și exe-
cutive“.
În fapt, nu exista un buget public na țional în adev ăratul înțeles al cuvântului,
care să se întocmeasc ă, să se aprobe și să se execute în mod separat. În concep ția
acelor reglement ări, bugetul public na țional era format din bugetele men ționate mai
sus, care se întocmeau, aprobau și executau în mod separat.
Legea finan țelor publice din 199658 face un pas înainte, în sensul c ă
precizeaz ă faptul că: „resursele financiare publice se constituie și se gestioneaz ă
printr-un sistem unitar de bugete“, apoi le enumer ă, respectiv: „bugetul de stat,
bugetul asigur ărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale,
bugetele trezoreriei statului și bugetele altor institu ții publice cu caracter
autonom…“
Prin acest act normativ se renun ță, așadar, la no țiunea de „buget public
național“, introducându-se no țiunea de „sistem unitar de bugete“. Apoi, în 1998,
când apare Legea finan țelor publice locale, bugetele locale sunt definite ca fiind
„bugetele de venituri și cheltuieli ale unit ăților administrativ-teritoriale“59.
Noua reglementare privind finan țele publice60 stabilește sistemul de bugete
prin care se constituie și utilizeaz ă fondurile publice centrale, precum și pro-
blemele legate de elaborarea, aprobarea, executarea și raportarea acestora. În
cadrul acestui sistem sunt incluse: bugetul de stat; bugetul asigur ărilor sociale de
stat; bugetul fondurilor speciale, bugetul Trezoreriei Statului; bugetele institu țiilor
publice autonome; bugetele institu țiilor publice finan țate integral sau par țial din
bugetul de stat, bugetul asigur ărilor sociale de stat; bugetele fondurilor speciale,
bugetele institu țiilor publice finan țate integral din venituri proprii; bugetul fondu-
rilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat și a căror
rambursare de dobânzi și alte costuri se asigur ă din fonduri publice; bugetul
fondurilor externe nerambursabile“.

57 Legea finan țelor publice nr. 10/29.01.1991, art. 1
58 Legea finan țelor publice nr. 72/ 1996, art. 1, alin. 4, publicat ă în Monitorul Oficial al României
nr. 152/17.07.1996
59 Legea finan țelor publice locale nr. 189/1998, art. 6, alin. 1, publicat ă în Monitorul Oficial al
României nr. 404/22. 10.1998
60 Legea finan țelor publice nr. 500, art. 2, pct. 7 publicat ă în Monitorul Oficial al României
nr. 597/13. 08.2002

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
209
Prin aceea și reglementare de baz ă privind finan țele publice în România se
inserează și noțiunea de „buget general consolidat“ care, din punct de vedere
conceptual, este definit ca fiind „ansamblul bugetelor, componente ale sistemului bugetar, agregate și consolidate pentru a forma un întreg“
61. Cu alte cuvinte, bugetul
general consolidat, de și nu este un buget de sine-st ătător în elaborare, aprobare,
executare și raportare, este suma bugetelor din cadrul sistemului bugetar rom ânesc,
așa cum precizeaz ă de altfel și amendamentele la acordul „stand-by” dintre
România și Fondul Monetar Interna țional, Partea tehnic ă de înțelegere62. În acest
sens, pe lâng ă bugetele men ționate mai sus, bugetul general consolidat trebuie s ă
cuprindă și: „Autoritatea pentru privatizare (APAPS); Fondul pentru dezvoltarea
agriculturii române ști; alte fonduri extrabugetare administrate de Ministerul Finan țelor
Publice sau de alte ministere și agenții din afara cadrului bugetar, precum și alte
operațiuni extrabugetare ale ministerelor, finan țate prin împrumuturi externe și
fondurile de contrapartid ă create din încas ările din împrumuturi externe“.
De asemenea, acelea și reglement ări menționează faptul c ă, în defini ția
bugetului general consolidat „trebuie încorporate orice alte fonduri noi, create pentru perioada derul ării programului, în scopul realiz ării de opera țiuni de natur ă
fiscală“.
În acest context, în vederea determin ării cuantumului resurselor publice și a
deficitului bugetar total din cadrul unui an bugetar, prin intermediul tehnicilor bugetului general consolidat, este necesar (în situa ția transferurilor de resurse
dintre bugetele sistemului) s ă fie eliminate prin consolidare posturile care pentru
un buget reprezint ă o cheltuial ă (bugetul ierarhic superior), iar pentru bugetul
ierarhic inferior un venit. Aceast ă cerință are în vedere eliminarea dublei înre-
gistrări a cheltuielilor sau a veniturilor. În acest cadru este obligatoriu deci ca o
anumită resursă publică să fie eviden țiată o singur ă dată, ca venit public, cum, de
asemenea, este obligatoriu ca orice plat ă de casă să fie contabilizat ă o singur ă
dată ca și cheltuial ă publică.
De asemenea, tehnicile impuse prin conceptul privind bugetul general
consolidat oblig ă ca, la determinarea bugetului general consolidat, s ă fie eviden-
țiate și de datele „înregistrate sub linie“, respectiv suma finan țărilor din

61 Legea finan țelor publice nr. 500, art. 2, pct. 7 publicat ă în Monitorul Oficial al României
nr. 597/13. 08.2002
62 O.U.G. nr. 115 din 19 septembrie 2002, pentru ratificarea amendamentelor la Aranjamentul
stand-by dintre România și F.M.I. convenit prin Scrisoarea p ărții române din 17.10.2001 și decizia
Consiliului Director Executiv al F.M.I. din 3 1.10.2001, precum și pentru ratificarea Memorandumului
Suplimentar al Politicii economice și financiare și a Memorandumului tehnic de în țelegere pct. III
convenit prin Scrisoarea p ărții române din 12. 08.2002 și Decizia Consiliului Director Executiv al
F.M.I. din 28.08.2002 publicat ă în Monitorul Oficial al României nr. 729/7. 10.2002.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
210
împrumuturile externe și interne, precum și veniturile ob ținute din privatizare de
către entitățile bugetare, ca și cele realizate din recuperarea activelor bancare de
către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare.
În același sens, în vederea determin ării indicatorilor de calcul al deficitului
bugetar consolidat, este necesar ă determinarea „valorii creditului net al siste-
mului bancar c ătre bugetul general consolidat“; acesta este definit ca ”totalitatea
creanțelor sistemului bancar asupra bugetului general consolidat minus valoarea
totală a depozitelor bugetului general consolidat de ținut în sistemul bancar“63.
În contextul Legii bugetului de stat pe anul 2003, multe din recomand ările
Fondului Monetar Interna țional au devenit f ără obiect, deoarece o parte din
bugetele fondurilor speciale a fost încorporat ă, din anul 2003, în cadrul bugetului
de stat.
La capitolul 4.2. a fost prezentat succint con ținutul componentelor bugetului
general consolidat, reprezentate prin: bugetul de stat, bugetul asigur ărilor sociale
de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale; din acest motiv nu vom
relua preciz ările care au fost f ăcute în acel capitol, referitor la structura veniturilor
și a cheltuielilor constituite și utilizate prin intermediul bugetelor în cauz ă.
Dintre componentele bugetului general consolidat, a șa cum s-a mai
precizat, cel mai important este bugetul de stat, prin intermediul c ăruia se
deruleaz ă principalele resurse financiare ale țării și prin care se exercit ă
principalele prerogative și funcții ale finan țelor publice: de reparti ție, control și
intervenție a statului în economie.
12.3. Bugetul de stat – concept și caracteristici
Bugetul de stat, ca o component ă de bază a bugetului general consolidat și
a finanțelor publice în general, înainte de toate, reflect ă relații sociale de natur ă
economic ă sub form ă bănească, care se statornicesc între stat, pe de-o parte, și
membrii s ăi, persoane juridice și fizice, pe de alt ă parte, în procesul reparti ției
produsului intern brut, potrivit obiectivelor de politic ă economic ă și socială a
claselor politice aflate la putere la un moment dat.

63 O.U.G. nr. 115 din 19 septembrie 2002, pentru ratificarea amendamentelor la Aranjamentul
stand-by dintre România și F.M.I. convenit prin Scrisoarea p ărții române din 17.10.2001 și decizia
Consiliului Director Executiv al F.M.I. din 3 1.10.2001, precum și pentru ratificarea Memorandumului
Suplimentar al Politicii economice și financiare și a Memorandumului tehnic de în țelegere pct. III
convenit prin Scrisoarea p ărții române din 12. 08.2002 și Decizia Consiliului Director Executiv al
F.M.I. din 28.08.2002 publicat ă în Monitorul Oficial al României nr. 729/7. 10.2002.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
211
Relațiile determinate de constituirea resurselor financiare publice se manifest ă,
în principal, prin intermediul impozitelor, taxelor, contribu țiilor obligatorii și al unor
vărsăminte ale institu țiilor publice, precum și prin cel al împrumuturilor de stat interne
și externe. Apoi, rela țiile sociale create între stat și membrii s ăi, în procesul de repar-
tizare și utilizare a resurselor financiare publice, îmbrac ă forma utilit ăților și serviciilor
publice și semipublice, pe care statul le furnizeaz ă acestora și societății în general.
În acest complex proces de constituire și utilizare a fondurilor publice,
relațiile economice pe care le determin ă bugetul de stat î și găsesc cea mai larg ă
expresie în corela țiile macroeconomice care se stabilesc în economie și
societate, în special în leg ătură cu nivelul, evolu ția și repartiția produsului intern
brut, izvorul principal al resurselor financiar publice.
În al doilea rând, bugetul de stat este obligatoriu pentru to ți membrii
societății și pentru statul însu și, având caracter de lege, el purtând girul forului
suprem din stat (Parlamentul) și, prin jocul democra ției, al întregului popor.
Caracterul obligatoriu al bugetului de stat se manifest ă prin faptul c ă împotriva
membrilor societ ății – contribuabili care nu- și îndeplinesc obliga țiile pe care le au
– se pot lua m ăsuri de constrângere extraeconomic ă, în timp ce împotriva
autorităților statului, dac ă acestea nu- și pot îndeplini obliga țiile bugetare
prevăzute prin buget, nu se pot lua asemenea m ăsuri.
În al treilea rând, bugetul de stat încearc ă să reflecte o imagine cât mai
apropiată de situa ția reală a economiei. De aceea, el reprezint ă un plan financiar
operativ, la nivel macroeconomic, stabilit de organele abilitate ale statului și în baza
căruia urmeaz ă a funcționa și evolua societatea din punct de vedere economic,
social și financiar, în perioada pentru care acesta a fost întocmit. De și bugetul de stat
se întocme ște în România pe perioada unui an bugetar, care corespunde anului
calendaristic, prin el se asigur ă de multe ori condi țiile necesare pentru continuarea
unor finan țări și pe termen mediu, prin includerea unor cheltuieli publice (din
domeniul investi țiilor) care nu se pot finaliza pe parcursul unui exerci țiu bugetar.
În al patrulea rând, legile privind aprobarea bugetului de stat poart ă amprenta
concepțiilor și intereselor politice ale partidului sau partidelor politice aflate la putere
în acel moment. De aceea, de și este determinat de cauze și condiții obiective, în
multe privin țe bugetul poate avea un puternic caracter subiectiv.
În al cincilea rând, fiind cel mai important mecanism prin care func țiile
finanțelor publice se transpun în via ță, bugetul de stat reprezint ă instrumentul cel mai
important de interven ție a statului în economie, prin politicile fiscale și bugetare.
De-a lungul vremii, în construc ția și executarea bugetelor publice s-au
impus o serie de reguli și condiții, transformate ulterior în adev ărate principii,
respectate de toate guvernele în ceea ce prive ște administrarea și gestionarea
fondurilor publice.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
212
12.4. Procesul bugetar
12.4.1. Principiile și regulile bugetare
Procedura sau procesul bugetar reprezint ă totalitatea opera țiunilor și actelor cu
caracter administrativ, tehnic și normativ efectuate de organele de specialitate ale
statului în vederea întocmirii, aprob ării, execut ării și raportării bugetului de stat și a
celorlalte bugete prin intermediul c ărora se gestioneaz ă fondurile publice.
În toate fazele procesului bugetar, referitor la elaborarea, execu ția și rapor-
tarea execu ției bugetului, s-au impus o serie de reguli și principii de a c ăror
respectare depinde în mare m ăsură buna sau proasta administrare și gestionare
a fondurilor publice ale unei na țiuni.
Ultimele reglement ări române ști în materie64 stipuleaz ă următoarele prin-
cipii și reguli de baz ă cu privire la elaborarea, aprobarea, executarea și rapor-
tarea bugetului de stat.
A) Principii
a) principiul universalit ății
b) principiul publicit ății
c) principiul unit ății
d) principiul anualit ății
e) principiul specializ ării bugetare
f) principiul unit ății monetare
B) Reguli
a) cheltuielile bugetare au o destina ție precisă și limitată și sunt determinate
de autoriz ările conținute în legi specifice și legile bugetare anuale;
b) în cazurile în care se fac propuneri de elaborare a unor acte normative ale
căror prevederi atrag mic șorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor
aprobate prin buget, ini țiatorii au obliga ția să prevadă și mijloacele nece-
sare pentru acoperirea minusului de resurse sau plusului de cheltuieli.
Față de principiile și regulile din cadrul procesului bugetar românesc, de-a
lungul timpului s-au impus, cristalizat și aplicat altele, adiacente sau comple-
mentare lor, cum ar fi:
g) Principiul neafect ării veniturilor
h) Principiul realit ății
i) Principiul echilibrului.

64 Legea finan țelor publice nr. 500/2002 publicat ă în Monitorul Oficial al României
nr. 597/13.08.2002 sec țiunea I.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
213
De asemenea, în literatura de specialitate din Germania, pe lâng ă
principiile enun țate mai sus, sunt men ționate și alte principii: „al clarit ății“ (veni-
turile și cheltuielile delimitate clar dup ă sursa de provenien ță, respectiv, dup ă o
destinație precis ă), „al probabilit ății“ (limitarea execu ției la cea din anul prece-
dent, pân ă la aprobarea bugetului pe anul curent) și „al preciziei“ (veniturile și
cheltuielile s ă fie dimensionate la nivelul posibilit ăților, prin urmare s ă fie realiste).
Trebuie men ționat că unele dintre principiile enun țate și-au pierdut în mare
măsură semnifica ția pe care o aveau la un moment dat, în perioada în care ele
s-au impus (de exemplu, principiul echilibrului bugetar), iar altele au fost adaptate
noilor concep ții privind rolul finan țelor publice în epoca contemporan ă. Modul în
care se aplic ă ele în practic ă diferă însă de multe ori de la o țară la alta.
a) Principiul universalit ății bugetare . Potrivit reglement ărilor române ști,65
acesta const ă în aceea c ă: „veniturile și cheltuielile se includ în buget în totalitate,
în sume brute, pe veniturile nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu excep ția donațiilor și sponsoriz ărilor, care au stabilite destina ții
distincte“.
Cu alte cuvinte, potrivit principiului universalit ății, toate veniturile trebuie s ă
figureze în buget, f ără omisiune, disimulare sau compensare și contractare. Este
vorba despre un principiu de bugetizare integral ă, de o regul ă severă și precisă,
care are drept scop facilitarea controlului financiar asupra serviciilor publice ale statului, principiu care nu se poate aplica în mod corespunz ător în cazul buge-
telor anexe și aproape deloc în cazul bugetelor finan țate prin mijloace extrabu-
getare.
De aceea, principiul neafectării veniturilor nu trebuie confundat cu regula
universalit ății bugetare, chiar dac ă cele dou ă principii pot avea consecin țe
similare. Aceast ă regulă de „fier“ presupune ca ansamblul veniturilor publice s ă
acopere ansamblul cheltuielilor publice, deci nu este admis, potrivit acestui
principiu, ca un anume venit s ă fie destinat unei anumite cheltuieli, cum se
întâmplă în cazul bugetelor anexe și al bugetelor din mijloace extrabugetare.
Este inadmisibil ca un anumit grup de contribuabili s ă poată dispune ca impozi-
tele plătite de către ei să fie dirijate la finan țarea unor servicii ale c ăror beneficiari
sunt. În plus, nerespectarea acestei reguli poate duce la risip ă, asigurându-se
venituri pentru finan țarea unor cheltuieli, chiar dac ă acestea nu sunt strict
necesare.

65 Legea finan țelor publice nr. 500/ 11.07.2002, art. 8, alin. 1, publicat ă în Monitorul Oficial al
României nr. 597/ 13.08.2002

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
214
b) Principiul publicit ății stabilește că „sistemul bugetar este deschis și
transparent“, acest lucru realizându-se prin:
– dezbaterea public ă a proiectelor de buget, cu prilejul aprob ării acestora;
– publicarea actelor normative prin care au fost aprobate bugetele, precum
și a conturilor anuale de execu ție a acestora;
– mijloacele de informare în mas ă au acces la difuzarea tuturor informa țiilor
cu privire la con ținutul bugetului de stat, exceptând informa țiile și documentele
nepublicabile, prev ăzute de lege.
c) Principiul unit ății obligă ca „veniturile și cheltuielile bugetare s ă se
înscrie într-un singur document , pentru a se asigura utilizarea eficient ă și
monitorizarea fondurilor publice cheltuite“. Regula unit ății are drept scop, a șadar,
evitarea dispersiei opera țiilor financiare ale statului în documente multiple pentru
a se facilita pe aceast ă cale controlul exercitat de Parlament. Toate veniturile și
toate cheltuielile de stat trebuie s ă figureze într-un singur document „bugetar“,
pentru garantarea sincerit ății și pentru asigurarea clarit ății bugetiz ării.
Prin construc ția de bugete din fonduri speciale, dar mai ales a unor bugete
din mijloace extrabugetare, se produce acel fenomen de „debugetizare“, care
determin ă scoaterea fondurilor publice de sub regulile și principiile care s-au
impus de-a lungul vremii în gestionarea și administrarea banului public.
Dacă bugetele anexe la Legea bugetului de stat încalc ă unele principii ale
dreptului bugetar, cele constituite din fondurile mijloacelor extrabugetare încalc ă și
regula controlului Parlamentului, întrucât resursele publice constituite prin acest
sistem de bugete se aprob ă de către ordonatorii de credite ierarhic superiori,
context în care ele constituie o excep ție reală de la regula unit ății bugetare.
d) Principiul anualit ății presupune ca „veniturile și cheltuielile bugetare s ă
fie aprobate pe o perioad ă de un an, perioad ă care corespunde și exercițiului
bugetar“. În România s-a adoptat regula ca exerci țiul bugetar s ă coincidă cu anul
calendaristic.
Acest principiu a fost adoptat în majoritatea țărilor lumii, din necesit ăți care
țin mai degrab ă de posibilitatea exercit ării controlului parlamentar asupra
activității executivului, referitor la bugetul public, prin aprob ările și rectificările de
buget care se impun în cursul anului, deci pe perioade relativ scurte, care permit
un control mai eficient din partea forului legislativ.
Nu se întâmpl ă însă ca anul bugetar s ă coincidă cu cel calendaristic în
toate țările lumii (cum se întâmpl ă în România), aceasta atât din cauze de
tradiție, cât și din cauze care țin de situa ția economico-financiar ă a statului
respectiv (anul agricol – etc.).

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
215
Anualitatea bugetar ă în execu ția bugetului public îmbrac ă de obicei dou ă
forme. „Cea de gestiune“, presupune urm ătorul fapt: creditele bugetare care nu
au fost folosite pân ă la încheierea exerci țiului își pierd valabilitatea, iar veniturile
prognozate neîncasate pân ă la finele acelui exerci țiu se vor contabiliza în anul în
care se încaseaz ă efectiv, deci în perioadele viitoare.
Celălalt, „sistemul de exerci țiu“, presupune existen ța unei perioade de
închidere de câteva luni, timp în care creditele bugetare nefolosite pân ă la
sfârșitul anului se pot folosi în acea perioad ă, iar veniturile anului de plan și
încasate dup ă 31 decembrie se vor contabiliza pentru exerci țiul căruia le apar țin.
Fiecare sistem prezint ă inconveniente în felul s ău, astfel: „sistemul de
gestiune“ nu permite efectuarea și evidențierea în contabilitate a tuturor veni-
turilor și cheltuielilor aprobate pe acel exerci țiu dacă se înregistreaz ă rămâneri în
urmă, iar „sistemul de execu ție“ determin ă o perioad ă de închidere care oblig ă la
o contabilitate dubl ă, una care s ă evidențieze închiderea opera țiunilor financiare
pentru exerci țiul precedent și una care s ă înregistreze veniturile și cheltuielile
exercițiului care a început.
În unele țări, așa cum s-a mai precizat, exerci țiul bugetar începe la 0 1.01. și
se încheie la 3 1.12, iar în altele acesta este stabilit, de obicei, prin suprapunerea
a doi ani, respectiv:
1 iulie – 30 iunie sau,
1 aprilie – 3 1 martie sau,
1 octombrie – 30 septembrie.
Stabilirea exerci țiului bugetar într-un fel anume depinde de multe ori de
caracterul acelei economiei, preponderent agricol ă sau industrial ă, și chiar de
regimul de lucru al parlamentului acelei țări, precum și de mulți alți factori, printre
care tradi ția poate juca un rol important.
e) Principiul specializ ării bugetare . În contextul practicilor generale,
precum și în cel al reglement ărilor române ști, acest principiu presupune ca
„veniturile și cheltuielile bugetare s ă se înscrie și să se aprobe în buget pe surse
de provenien ță, respectiv pe categorii de cheltuieli grupate dup ă natura econo-
mică și destinația lor, potrivit clasifica ției bugetare“.
Specializarea bugetar ă obligă deci ca veniturile publice înscrise în buget s ă
fie ordonate în func ție de provenien ța lor, respectiv pe feluri de venituri grupate
după următoarele criterii:
Primul criteriu în cazul veniturilor, le împarte pe acestea în: I. Venituri curente II. Venituri din capital III. Venituri cu destina ție special ă
IV. Prelev ări din bugetul de stat

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
216
V. Sume primite de la alte bugete
VI. Subven ții
VII. Dona ții, sponsoriz ări
VIII. Încas ări din rambursarea împrumuturilor acordate
IX. Împrumuturi X. Sume de la fondul de redistribuire Apoi, spre exemplu, „Veniturile curente“ men ționate la nr. crt. I se clasific ă,
după al doilea criteriu, în:
I. A. Venituri fiscale
I. B. Venituri nefiscale Iar după al treilea criteriu, spre exemplu, veniturile fiscale men ționate la I.
A, se împart în:
I. A
1 Impozite directe
I. A 2 Impozite indirecte
Iar cele I. B. nefiscale, dup ă același criteriu în:
I. B1 Vărsăminte din profitul net al regiilor autonome
I. B 2 Vărsăminte ale institu țiilor publice
I. B 3 Diverse venituri
I. B 4 Veniturile institu țiilor publice și activităților autofinan țate.
După al patrulea criteriu, spre exemplu, I. A 1 „Impozitele directe“ sunt
desfășurate printre altele astfel:
a) Impozitul pe profit b) Impozitul pe venit c) Alte impozite directe d) Contribu ții
iar I. A
2 Impozitele indirecte, în:
a) Taxa pe valoare ad ăugată
b) Accize c) Taxele vamale d) Alte impozite indirecte Al cincilea criteriu, al specializ ării privind clasificarea veniturilor, se refer ă la
categorisirea acestora pe feluri de impozite. Spre exemplu, în cadrul impozitelor
directe , I A
1, a impozitului pe venit , aceasta se desf ășoară pe feluri de impozite,
după cum urmeaz ă:
1. impozite pe activit ăți independente
2. impozite pe venituri din salarii 3. impozite pe venituri din cedarea folosin ței bunurilor
4. impozite pe venituri din dividende
5. impozite pe venituri din dobânzi

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
217
6. impozite pe alte venituri
7. impozite pe venituri din pensii
8. impozitul pe veniturile realizate din jocurile de noroc, din premii și din
prime în bani și/sau în valut ă
9. impozitul pe veniturile ob ținute din transferul dreptului de proprietate
asupra valorilor mobiliare și vânzarea p ărților sociale
10. regulariz ări
11. impozitul pe veniturile din valorificarea sub orice form ă a drepturilor de
proprietate intelectual ă
12. impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice nerezidente
13. impozitul pe veniturile din activit ăți agricole ș.a.m.d.
Din cele prezentate mai sus, rezult ă modul în care func ționează specia-
lizarea bugetar ă în domeniul veniturilor publice, clasifica ția bugetar ă asigurând
evidențierea acestora dup ă sursa de provenien ță. Fiecare din criteriile men țio-
nate mai sus este simbolizat prin cifre anume, care în contabilitatea Trezoreriei
Statului determin ă contul acelui venit, iar în continuare, pentru a se asigura și
evidențierea plătitorului, simbolurilor respective le sunt ad ăugate cifre care
denotă codul fiscal al pl ătitorului.
În domeniul cheltuielilor publice, specializarea are în vedere, în primul rând,
departajarea acestora în dou ă mari categorii, respectiv:
a) După clasifica ția funcțională;
b) După clasifica ția economic ă.
a) Având în vedere clasificația funcțională a anului 2003, spre exemplu,
cheltuielile se grupeaz ă în:
Servicii publice generale Apărare, ordine public ă și siguran ța națională
Cheltuieli social-culturale
Servicii și dezvoltare public ă, locuințe, mediu și ape
Acțiuni economice
Alte acțiuni
Cheltuieli de administrare ale fondului Cheltuieli din fondurile la dispozi ția Guvernului
Fonduri de garantare și redistribuire
Cheltuieli din fondul la dispozi ția Guvernului constituit din v ărsăminte, din
privatizare
Transferuri Împrumuturi acordate Plăți de dobânzi și alte cheltuieli
Ramburs ări de împrumuturi

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
218
Fonduri de rezerv ă
Cheltuieli cu destina ție special ă
Excedent/Deficit
b) După clasificația economic ă pe acela și an, cheltuielile prezentate mai
sus se clasific ă apoi dup ă natura lor economic ă, în felul urm ător:
A. Cheltuieli curente
I. Cheltuieli de personal
II. Cheltuieli materiale și servicii
III. Subven ții
IV. Prime
V. Transferuri VI. Dobânzi
B. Cheltuieli de capital
VII. Cheltuieli de capital
C. Opera țiuni financiare
VIII. Împrumuturi acordate
IX. Ramburs ări de credite, pl ăți de dobânzi și comisioane la credite
D. Rezerve
XI. Rezerve/excedent/deficit.
În continuare, în cadrul clasifica ției bugetare, cheltuielile se grupeaz ă pe
subdomenii sau subac țiuni.
Spre exemplu, clasificarea func țională a cheltuielilor social-culturale le
împarte pe acestea în:
Capitolul 57.00 – cheltuieli pentru înv ățământ
Capitolul 58.00 – cheltuieli pentru s ănătate
Capitolul 59.00 – cheltuieli pentru cultur ă, religie și activități privind
activitatea sportiv ă și de tineret.
Capitolul 60.00 – Asisten ță socială, alocații, pensii, ajutoare și indemniza ții.
Iar mai departe, capitolele se subîmpart și ele în subcapitole.
Spre exemplu: capitolul 57.00 „Cheltuieli pentru înv ățământ“ se clasific ă la
rândul s ău în 18 subcapitole (administra ția central ă, învățământul pre școlar,
învățământul preuniversitar și gimnazial, înv ățământul liceal, înv ățământul supe-
rior etc.).
În același timp, cheltuielile clasificate dup ă criteriul economic, potrivit celor
menționate la litera „b“ A I-IV, B VII, se clasific ă pe articole și alineate.
Spre exemplu, Titlul A.I Cheltuielile de personal în:
Art. 10 Cheltuieli salariale
Art. 11 Contribu ții pentru asigur ările sociale de stat

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
219
Art. 12 Cheltuieli pentru constituirea fondului pentru plata ajutorului de
șomaj
Art. 13 Deplas ări, detașări, transferuri în țară
Art. 14 Contribu ții pentru constituirea fondului de asigur ări sociale de
sănătate
În continuare, articolele sunt subdivizate și ele în alineate.
Spre exemplu: art. 13 „Deplas ări, detașări, transferuri în țară“, în alin. 13.01
„Deplasări, detașări, transferuri în țară“, alin. 13.02. „Deplas ări în străinătate“
ș.a.m.d.
Gruparea resurselor financiare publice și a cheltuielilor publice potrivit
principiului specializ ării bugetare se face pe fiecare buget în parte, în func ție de
specificul resurselor care se gestioneaz ă prin acel buget și de categoriile de
acțiuni și obiective care se finan țează prin el. Clasificarea cheltuielilor dup ă
criteriul economic este comun ă pentru toate ac țiunile și domeniile de activitate,
din care cauz ă fiecare capitol și subcapitol din cadrul clasifica ției funcționale se
grupează și după criteriul economic.
De asemenea, gruparea cheltuielilor publice are în vedere și un alt criteriu,
cel departamental, func ție de care acestea se defalc ă pe ministere și alte organe
centrale (67 la num ăr), precum și pe jude țe și Municipiul Bucure ști (42 la num ăr).
De altfel, structura veniturilor bugetului de stat pe anul 2003 se poate
vizualiza prin anexa nr. 1 la prezenta lucrare, iar cea a cheltuielilor, prin anexa nr. 2.
f) Principiul unit ății monetare , obligă ca toate opera țiunile bugetare s ă fie
exprimate în moned ă națională.
g) Principiul echilibrului bugetar , acest principiu reprezenta odat ă o
cerință de bază în teoria finan țelor publice clasice. El func ționa în majoritatea
țărilor lumii, aceasta pân ă aproximativ în perioada crizei economice din 1929-
1933; pentru a ie și din criza economic ă și pentru a preîntâmpina poate altele,
majoritatea țărilor a încercat practica „bugetelor ciclice“, elaborate pe un num ăr
mai mare de ani, în variante de genul:
a) crearea unui fond de rezerv ă bugetară;
b) crearea fondului de egalizare;
c) tehnica amortiz ării alternative.
Ele nu au dat îns ă rezultatele scontate referitor la echilibrarea bugetar ă.
În perioada anilor 1960-1980, potrivit doctrinei bugetare neoclasice, s-a
încercat conceptul bugetului regulator , prin intermediul unor fonduri de ac țiune
conjunctural ă, create pe baza unor credite aprobate anual de Parlament. Aceste
fonduri puse la dispozi ția Guvernului se pot folosi pentru finan țarea unor cheltuieli
publice suplimentare, fa ță de cele aprobate ini țial prin bugetul public.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
220
În prezent, majoritatea țărilor lumii î și construie ște bugetele cu deficit, care
variază ca pondere în produsul intern brut, în func ție de politicile bugetare pe
care le aplic ă partidele politice aflate la guvernare în acea perioad ă.
Teoria potrivit c ăreia un deficit bugetar men ținut în limite controlabile, care
să nu depășească 3% din produsul intern brut, s ă nu fie acoperit prin emisiune
suplimentar ă de moned ă și să fie folosit cu predilec ție pentru finan țarea unor
cheltuieli publice care duc la crearea unor poten țiali factori productivi în societate,
a fost îmbr ățișată de tot mai multe state, printre care și România, care și-a
construit bugetele de stat în acest fel începând cu anul 1990.
Întocmirea bugetelor țării noastre cu deficite nu a fost îns ă de bun augur
pentru finan țele țării, deoarece de la o cheltuial ă publică cu plata dobânzilor ( și
alte cheltuieli adiacente împrumuturilor) de 6% din totalul cheltuielilor publice în anul 1995, s-a ajuns la 28,5% pe exerci țiul financiar 2002.
Deficitul bugetar poate avea efecte negative și asupra cre șterii ratei
dobânzii pe pia ță, fenomen care determin ă reducerea investi țiilor în sectorul
privat, care s-ar fi realizat altfel pe calea creditelor bancare, cu toate consecin țele
negative care decurg de aici (reducerea activit ății economice, în general, a
productivit ății muncii, a salariilor, a consumului, inclusiv a cererii pentru bunuri de
folosință îndelungat ă, a cump ărării de locuin țe etc.).
12.4.2. Etapele procesului bugetar
Procesul bugetar presupune un ansamblu de ac țiuni și măsuri întreprinse
de către institu țiile specifice ale statului în vederea aplic ării politicilor financiare
ale partidelor politice și guvernelor pe care le reprezint ă, prin intermediul buge-
tului public.
Cu alte cuvinte, procesul bugetar are rolul ca, în contextul cadrului juridic
existent privind fiscalitatea și în cel al politicilor bugetare, s ă pună în mișcare
mecanismul bugetelor prin intermediul c ărora se constituie și utilizeaz ă resursele
financiare publice.
În cadrul etapelor procesului bugetar are loc învestirea cu putere de lege a
nivelurilor resurselor publice prognozate a fi realizate în exerci țiul bugetar respectiv,
precum și a nivelului pl ăților de cas ă admise în vederea achizi ționării de bunuri,
utilități și servicii publice de care s ă beneficieze membrii acelei societ ății.
În unele situa ții, cu prilejul aprob ării de către Legislativ a Legii bugetului de
stat, a bugetului asigur ărilor sociale de stat sau a bugetelor fondurilor speciale,
prin aceste reglement ări se pot prevedea și unele modific ări ale legilor speciale
în vigoare, care aplic ă politicile fiscale sau bugetare, dar care sunt suspendate
pe perioada exerci țiului bugetar în cauz ă, fiind aplicate cele din Legea bugetar ă.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
221
De obicei, problemele privind reglementarea politicilor fiscale și a celor
bugetare sunt l ăsate pe seama actelor normative speciale care le pun în practic ă.
Pe acest fundal, an de an, legile bugetare aprob ă nivelurile resurselor publice
posibil de colectat din economie, precum și destinația acestora.
Așa cum s-a mai precizat, legile de aprobare a bugetelor comport ă de
multe ori un pronun țat caracter politic, întrucât ele r ăspund, în primul rând,
cerințelor și dorințelor anumitor grupuri de interese, în numele c ărora cei ale și
hotărăsc.
Etapele procesului bugetar constau în:
a) Elaborarea proiectelor de buget b) Aprobarea acestora c) Executarea lor d) Raportarea modului de execu ție care presupune:
– încheierea acestora
– controlul organelor abilitate asupra acestora
– aprobarea conturilor generale privind execu ția bugetelor

a) Elaborarea proiectelor de buget Elaborarea proiectelor de buget este un atribut al organelor executive ale
statului – Guvernul, ministerele, alte organe centrale ale administra ției publice
centrale de stat – din rândul c ărora un rol important îl au Ministerul Finan țelor
Publice, Ministerul Muncii și Solidarit ății Sociale, Casa Na țională de Asigur ări de
Sănătate și alte ministere și instituții centrale.
Ca urmare a acestor prerogative, proiectele legilor bugetare anuale și ale
bugetelor propriu-zise se elaboreaz ă de către Guvern prin intermediul organelor
sale de specialitate, al Ministerului Finan țelor Publice, în cazul țării noastre;
ministerul întocme ște proiectele bugetelor pe baza unor prognoze privind
indicatorii macroeconomici și sociali, pe baza politicilor și strategiilor sociale, a
propunerilor ordonatorilor principali de credite, a politicilor fiscale și bugetare din
acea perioad ă, a posibilit ăților de finan țare a deficitului bugetar și de echilibrare a
bugetelor locale.
Calendarul elabor ării proiectului bugetului de stat, potrivit reglement ărilor
românești, este urm ătorul:
– lucrarea privind indicatorii macroeconomici și sociali pentru exerci țiul
bugetar pentru care se întocme ște proiectul de buget și pentru urm ătorii 3 ani va
fi efectuat ă de organele abilitate pân ă la data de 3 1 martie a anului curent;
– Ministerul Finan țelor Publice va prezenta Guvernului pân ă la data de 1
mai obiectivele politicii fiscale și bugetare pentru anul bugetar pentru care se
întocmește proiectul bugetului de stat;

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
222
– până la 1 iunie, Ministerul Finan țelor Publice va transmite ordonatorilor de
credite (ministere etc.) o scrisoare prin care se prezint ă contextul macroeconomic
pe baza c ăruia se va întocmi proiectul de buget, metodologia de lucru etc.,
precum și limitele de cheltuieli aprobate de Guvern;
– până la data de 15 iunie, Ministerul Finan țelor Publice comunic ă ordona-
torilor de credite eventualele modific ări ale limitelor de cheltuieli, în baza
schimbării cadrului macroeconomic din martie pân ă la aceast ă dată;
– până la data 15 iulie, ordonatorii principali de credite transmit Ministerului
Finanțelor Publice proiectul de buget și anexele respective, cu încadrarea în
limitele de cheltuieli estimate pentru urm ătorii 3 ani;
– Camera Deputa ților și Senatul, cu consultarea Guvernului, î și aprobă
bugetele proprii și le înainteaz ă Guvernului pentru a fi incluse în proiectul buge-
tului de stat;
– în aceea și perioad ă, organele administra ției publice locale efectueaz ă
propunerile lor c ătre Ministerul Finan țelor Publice privind mijloacele de echilibrare
din cote sau sume defalcate din veniturile bugetului de stat, precum și even-
tualele propuneri de transferuri bugetare din bugetul de stat c ătre bugetele
locale, pentru eventualele lucr ări de investi ții la care pot fi atrase și finanțări
externe;
– Ministerul Finan țelor Publice poart ă permanent discu ții cu ordonatorii
principali de creditare privind propunerile acestora, iar în caz de divergen ță
hotărăște Guvernul. În acest context, proiectele de buget și anexele acestora se
depun la Ministerul Finan țelor Publice pân ă la data de 1 august;
– până la data de 30 septembrie, Ministerul Finan țelor Publice pe baza pro-
iectelor ordonatorilor principali și a variantei proprii, întocme ște proiectul legilor
bugetare și proiectul propriu-zis al bugetului de stat și al anexelor la acesta, pe
care le depune Guvernului. Proiectul va fi înso țit de un raport privind situa ția
macroeconomic ă pentru exerci țiul bugetar respectiv și proiecția acesteia pe
următorii 3 ani. Raportul va cuprinde, de asemenea, politica fiscal-bugetar avut ă
în vedere la elaborarea legii bugetare și a proiectelor bugetare;
– Guvernul î și însușește documentele cu privire la legea și proiectele
bugetelor prezentate de Ministerul Finan țelor Publice sau introduce unele modi-
ficări, după care îl depune Parlamentului, pân ă la data de 15 octombrie, pentru
adoptare.
Proiectul bugetului de stat depus Parlamentului pentru aprobare cuprinde: a) la venituri, estim ările anului, structurate pe capitole și subcapitole;
b) la cheltuieli, creditele bugetare, determinate de autoriz ările conținute în
legi specifice, în structur ă funcțională și economic ă, defalcate pe p ărți, capitole,
subcapitole, titluri, articole, precum și alineate, dup ă caz;

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
223
c) deficitul sau excedentul bugetar.
Anexele proiectelor legilor bugetare cuprind: a) sintezele bugetelor; b) bugetele ordonatorilor principali de credite și anexele la acestea;
c) sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și criteriile de
repartizare a acestora;
d) alte anexe specifice. Paralel cu demersurile organelor de specialitate ale statului pentru elaborarea
Legii bugetului de stat și a proiectului bugetului de stat, acelea și organe (în cadrul
aceluiași calendar bugetar), dintre care un rol important îl de ține Ministerul Muncii și
Solidarității Sociale, elaboreaz ă proiectul Legii bugetului asigur ărilor sociale de
stat și bugetului pentru șomaj , precum și proiectele bugetului asigur ărilor sociale
de stat și bugetului asigur ărilor pentru șomaj.
În același cadru, elaborarea proiectelor bugetelor locale se face pe baza
proiectelor bugetelor proprii ale administra țiilor publice locale și ale institu țiilor și
serviciilor publice din subordinea lor.
În conformitate cu calendarul procesului bugetar pentru bugetul de stat,
organele publice ale administra ției publice locale (consiliile locale, municipale, or ășe-
nești, comunale, consiliile jude țene și Consiliul General al Municipiului Bucure ști)
prezintă proiectele bugetelor locale Direc țiilor generale ale finan țelor publice jude țene
și Municipiului Bucure ști până la data de 15 mai; în aceste proiecte sunt eviden țiate
propunerile pentru echilibrarea lor pe seama sumelor și a cotelor defalcate din
veniturile bugetului de stat și din eventualele transferuri de la bugetul de stat.
Direcțiile generale ale finan țelor publice jude țene și Municipiului Bucure ști sunt
obligate s ă prezinte Ministerului Finan țelor Publice, cel târziu pân ă la data de 1 iunie,
proiectele bugetelor locale, pe ansamblul jude țului și al Municipiului Bucure ști.
La rândul s ău, până la 1 iulie, Ministerul Finan țelor Publice analizeaz ă
propunerile bugetelor locale privind mijloacele de echilibrare solicitate de acestea (sume și cote defalcate din veniturile bugetului de stat) și eventualele transferuri
și, cu acordul Guvernului, transmite Direc țiilor generale ale finan țelor publice
nivelul acestora pentru fiecare unitate administrativ-teritorial ă (județene și Municipiul
București) în vederea definitiv ării proiectelor bugetelor locale.
Pe baza nivelurilor mijloacelor de echilibrare și a nivelurilor transferurilor
primite de la Direc țiile generale ale finan țelor publice, organele locale ale
administra țiilor publice definitiveaz ă până la data de 20 iulie proiectele bugetelor
locale, apoi le depun la Direc țiile respective, care, la rândul lor, întocmesc
proiectul bugetului local la nivelul întregului jude ț și al Municipiului Bucure ști.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
224
b) Etapa aprob ării bugetelor
Înainte de dezbaterea în plen a bugetului de stat, a bugetului asigur ărilor
sociale de stat, a bugetului fondurilor speciale, a bugetului asigur ărilor pentru
șomaj și a proiectelor de legi ale acestora, documentele respective sunt analizate
și amendate de c ătre comisiile de specialitate ale Parlamentului (Comisia Buget-
Finanțe în special), pe baza propunerilor grupurilor parlamentare.
După ce se îndeplinesc și aceste condi ții legale, bugetele se discut ă și se
aprobă în plen de c ătre Parlament, pe ansamblu, pe p ărți, capitole, subcapitole,
titluri, articole și alineate dup ă caz, pe ordonatori principali de credite, precum și
pe credite de angajament pentru ac țiunile multianuale.
/G83 În acest context, bugetul de stat, bugetul asigur ărilor sociale de stat,
bugetele fondurilor speciale, bugetul asigur ărilor de șomaj, bugetele
creditelor externe contractate sau garantate de stat și bugetele fondu-
rilor externe nerambursabile se aprob ă prin lege de c ătre Parlament.
/G83 Bugetele institu țiilor publice autonome se aprob ă de către organele
abilitate în acest scop, prin acte normative speciale.
/G83 Bugetele institu țiilor publice finan țate parțial prin bugetele prev ăzute la
primul punct se aprob ă prin lege, ca anexe la bugetele ordonatorilor de
credite.
/G83 Bugetele institu țiilor publice finan țate integral din bugetele prev ăzute la
același punct se aprob ă de către ordonatorul de credite ierarhic su-
perior al acestora.
/G83 Bugetele institu țiilor publice care se finan țează integral din venituri
proprii se aprob ă de către organul de conducere al institu țiilor publice,
cu acordul ordonatorului de credite ierarhic superior.
/G83 Bugetul Trezoreriei Statului se aprob ă prin Hot ărâre a Guvernului.

În termen de maximum 30 de zile de la intrarea în vigoare a Legii bugetului
de stat, proiectele bugetelor locale trebuie supuse aprob ării consiliilor locale,
județene și Consiliului General al Municipiului Bucure ști, urmând apoi a fi
publicate în presa local ă și afișate la sediul prim ăriilor.
/G83 bugetele locale municipale, or ășenești și comunale se aprob ă de către
consiliile locale; bugetul propriu al jude țului sau al Municipiului
București se aprob ă de către consiliile jude țene, respectiv, de c ătre cel
al Municipiului Bucure ști. În vederea aprob ării bugetelor locale, proiec-
tele acestora sunt înso țite de un raport al primarului, al pre ședintelui
consiliului jude țean sau al primarului general al Municipiului Bucure ști,
după caz. Cu ocazia aprob ării bugetelor locale, trebuie s ă se aibă în

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
225
vedere și contesta țiile depuse de locuitori cu privire la acestea, în
sensul analiz ării acestora și, în func ție de temeinicie, s ă se țină cont de
ele la aprobarea bugetelor.
Dacă legile bugetelor anuale nu sunt aprobate de c ătre Parlament pân ă pe
data de 15 decembrie, Guvernul poate solicita Parlamentului aplicarea procedurii
de urgen ță. De asemenea, dac ă legile bugetare nu au fost aprobate cu cel pu țin
patru zile înainte de expirarea exerci țiului bugetar precedent pentru anul curent,
Guvernul execut ă bugetul anului curent la nivelul cifrelor anului precedent, în
care sens cheltuielile lunare nu pot dep ăși 1/12 din prevederile anului precedent,
cu anumite excep ții extrem de motivate (ac țiuni noi etc.).

c) Etapa execu ției bugetare
După ce legile bugetare au fost adoptate de c ătre Parlament și promulgate
de Președinte, acestea se public ă în Monitorul Oficial al României, moment în
care devin opera ționale. Acest lucru presupune m ăsuri și acte decizionale
referitoare la încasarea veniturilor prognozate și efectuarea cheltuielilor (pl ăți de
casă), în limita creditelor bugetare aprobate.
Competen ța și răspunderea execu ției bugetare cu privire la bugetul de stat,
bugetul asigur ărilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale, bugetului
asigurărilor pentru șomaj, bugetului Trezoreriei Statului revine Guvernului și
organelor sale de specialitate (ministere și alte institu ții publice centrale), iar cea
referitoare la bugetele locale revine birourilor executive ale consiliilor locale, primarilor, pre ședinților consiliilor jude țene, primarului general al Municipiului Bu-
curești, precum și conduc ătorilor institu țiilor publice care sunt finan țate prin
intermediul acestora.
Execuția de cas ă a bugetelor presupune un întreg complex de opera ții care
se referă la încasarea veniturilor și plata cheltuielilor.
Execuția bugetar ă propriu-zis ă este demarat ă prin propunerile ordonatorilor
principali de credite de repartizare pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor
bugetare, de c ătre Ministerul Finan țelor Publice care, la aprobare, are în vedere
termenele de plat ă a impozitelor și taxelor, combinate cu periodicitatea
încasărilor din anii preceden ți, iar la cheltuieli ține cont de scaden țele salariilor,
ale cheltuielilor de între ținere și funcționare a institu țiilor în cauz ă sau de ac țiunile
și obiectivele care sunt preconizate s ă fie finan țate prin intermediul acestora, în
fiecare perioad ă din an. Cum ritmicitatea efectu ării cheltuielilor este mult mai
constant ă decât periodicitatea de încasare a veniturilor, aceast ă caracteristic ă
trebuie luat ă în considerare la ac țiunea de repartizare pe trimestru a prevederilor

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
226
bugetare. Aceast ă operațiune de repartizare pe trimestre a prevederilor bugetare
trebuie parcurs ă în cadrul tuturor bugetelor; în acest proces, Ministerul Finan țelor
Publice, ca organ de specialitate al Guvernului, a șa cum s-a mai precizat, are un
rol foarte important. Cu aceea și ocazie, a repartiz ării pe trimestre a prevederilor
bugetului de stat, Ministerul Finan țelor Publice aprob ă și celorlalte bugete defal-
carea pe trimestre a mijloacelor de echilibrare care se acord ă din bugetul de stat
către bugetelor locale.
În cadrul procesului de constituire a resurselor financiare publice prin
încasarea impozitelor și taxelor, mobilizarea acestora în conturile Trezoreriei
Statului se realizeaz ă din inițiativa contribuabililor – persoane juridice și instituții
publice – care r ăspund în fa ța legii de corecta calculare și achitare la termen a
obligațiilor pe care le au c ătre stat, iar în cazul persoanelor fizice și al asocia țiilor
familiale, aceast ă acțiune se realizeaz ă în baza comunic ării debitelor pe care le
au de plat ă de către organele fiscale.
În înfăptuirea propriu-zis ă a procesului de constituire a resurselor financiare,
bugetare sunt implica ți mai mul ți factori, rolul cel mai însemnat revenind organelor
teritoriale de specialitate ale Ministerului Finan țelor Publice. În cazul bugetului asi-
gurărilor sociale de stat și al bugetului asigur ărilor pentru șomaj, rolul principal este
îndeplinit de c ătre organele teritoriale ale Ministerului Muncii și Solidarit ății Sociale,
iar pentru veniturile prev ăzute prin bugetul fondurilor speciale de c ătre ministerele
sau institu țiile publice centrale; prin intermediul lor se execut ă acele bugete, de
exemplu, prin intermediul Casei Na ționale a Asigur ărilor de S ănătate și a organelor
sale: pentru încasarea contribu țiilor asigur ărilor sociale de s ănătate și efectuarea de
cheltuieli din aceste fonduri teritoriale.
Pentru încasarea propriu-zis ă a veniturilor bugetare trebuie îndeplinite o
serie de procedee și tehnici precum: identificarea subiec ților impozabili, determi-
narea materiei impozabile, stabilirea debitelor propriu-zise, precum și încasarea
acestora.
De asemenea, opera țiuni însemnate se necesit ă și în ceea ce prive ște
evidențierea, gestiunea și administrarea veniturilor bugetare (care se realizeaz ă
prin Trezoreria Statului).
Efectuarea de cheltuieli potrivit prevederilor bugetare presupune, de
asemenea, un num ăr important de procedee și operațiuni, printre care:
– definitivarea bugetelor de venituri și cheltuieli, cu repartizarea acestora pe
fiecare institu ție publică care are calitatea de ordonator de credite și cu aprob ările
de rigoare, când este vorba de o institu ție publică ierarhic inferioar ă;
– deschiderea de credite bugetare (autorizarea bugetar ă);

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
227
– realizarea veniturilor proprii în cuantumul prev ăzut, atunci când institu ția
publică în cauză are dreptul prin lege s ă acopere o parte din cheltuielile sale din
aceste venituri. Aceea și prevedere este valabil ă și în cazul consiliilor locale,
județene și al Municipiului Bucure ști, pentru care realizarea veniturilor proprii
reprezint ă condiția de baz ă și limita în cadrul c ăreia se pot efectua cheltuieli
publice.
Alte etape necesare în vederea efectu ării de plăți din contul Trezoreriei
Statului (pentru cheltuielile publice prev ăzute prin bugete) sunt:
– angajamentul bugetar, care reprezint ă orice act juridic din care rezult ă sau
ar putea rezulta o obliga ție pe seama fondurilor publice;
– lichidarea, faz ă în care se verific ă existența angajamentelor și realitatea
sumelor datorate;
– ordonan țarea cheltuielilor, prin care se confirm ă faptul c ă bunurile și
serviciile au fost efectuate sau crean țele au fost verificate, iar plata lor poate fi
făcută;
– plata cheltuielilor (denumit ă și plată de casă), actul final prin care se
achită, prin virament sau prin numerar, obliga țiile față de terți.
În cadrul derul ării execu ției bugetare, pot ap ărea situa ții în care la anumite
subdiviziuni a clasifica ției bugetare s ă existe disponibilit ăți de credite bugetare,
iar la altele insuficien țe; pentru solu ționarea acestui neajuns, se poate apela la
viramente de credite bugetare. Virarea de credite bugetare reprezint ă deci
operațiunea prin care se diminueaz ă creditele bugetare de la o subdiviziune a
clasificației bugetare, unde exist ă disponibilit ăți, și se majoreaz ă corespunz ător la
o altă subdiviziune, la care fondurile sunt insuficiente. Aceast ă operațiune se
poate efectua numai într-o anumit ă perioadă a exerci țiului bugetar – de regul ă,
începând cu semestrul II al anului.
În efectuarea cheltuielilor bugetare, un rol important îl au unit ățile
Trezoreriei Statului, unde î și au deschise conturile institu țiile publice consuma-
toare de fonduri publice și prin intermediul c ărora se efectueaz ă plăți de casă. În
cadrul Trezoreriei Statului, pe baza unui sistem contabil propriu, sunt eviden țiate
plățile de cas ă pe toate componentele bugetului general consolidat și, în cadrul
acestora, pe ac țiuni și domenii, apoi pe fiecare institu ție public ă în parte.
Instituțiile publice sunt și ele obligate ca, în contabilitatea proprie, s ă defalce
execuția de cas ă a bugetului în func ție de natura pl ăților, după criteriul economic.
În concluzie, efectuarea de cheltuieli din fondurile publice, prin intermediul
componentelor bugetului general consolidat, se pot efectua numai dup ă ce:
a) Parlamentul sau organul legislativ abilitat aprob ă bugetul în cauz ă, prin
stabilirea unor limite, în cifre anuale.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
228
b) Repartizarea acestora pe trimestre, inclusiv a veniturilor bugetului
respectiv, ocazie cu care se stabile ște și modul de finan țare a deficitului bugetar;
în aceast ă operațiune, rolul principal îl are Ministerul Finan țelor Publice, pentru
bugetul de stat, bugetul asigur ărilor sociale de stat și fondurilor speciale și
asigurările pentru șomaj, respectiv Direc țiile Generale ale Finan țelor Publice,
pentru bugetele locale.
c) Deschiderea de credite bugetare, care se face lunar, pe baza aprob ării
Ministerului Finan țelor Publice, și care reprezint ă condiția de baz ă pentru a se
putea efectua pl ăți de casă.
d) Încheierea execu ției bugetare.
Potrivit reglement ărilor române ști, execu ția bugetar ă se încheie la 3 1
decembrie, aplicându-se deci „sistemul de gestiune” care presupune:
– orice venit încasat și orice cheltuial ă angajată, lichidat ă și ordonatat ă în
cadrul prevederilor bugetare, dar nepl ătită până la 31 decembrie, se va încasa
sau se va pl ăti, după caz, în contul bugetului pe anul viitor. În acest context,
creditele bugetare neutilizate pentru exerci țiul curent î și pierd valabilitatea;
– disponibilit ățile din mijloacele extrabugetare existente în conturi la 3 1
decembrie se vor repartiza pentru anul urm ător, dacă legea special ă care le
reglementeaz ă nu prevede altfel;
– eventualele excedente ale bugetului asigur ărilor sociale de stat și ale
bugetelor fondurilor speciale, care au fost echilibrate în cursul anului prin transfe-
ruri consolidate de la bugetul de stat, se vor regulariza cu bugetul statului în limita transferurilor acordate;
– de asemenea, disponibilit ățile fondurilor externe nerambursabile, sosite
prin anumite programe, precum și disponibilit ățile din fondurile publice destinate
cofinanțării contribu ției financiare a Comunit ății Europene se repartizeaz ă pentru
anul urm ător.
Așa cum s-a mai ar ătat, referindu-ne la etapa execu ției de cas ă a
sistemului bugetar, aceasta se înf ăptuiește prin intermediul Trezoreriei Statului,
care întocme ște și documentele de închidere a exerci țiului bugetar, printre care:
contul general anual de execu ție a bugetului de stat, conturile anuale de execu ție
a bugetelor fondurilor speciale și contul general anual al datoriei publice.
Prevederile acestor conturi, întocmite de c ătre Ministerul Finan țelor Publice, se
însușesc de către Guvern și se supun adopt ării Parlamentului.
Ministerul Finan țelor Publice, în colaborare cu Ministerul Muncii și
Solidarității Sociale, întocme ște în acelea și condiții contul general al execu ției
bugetului asigur ărilor sociale de stat și cel al execu ției bugetului fondurilor de
șomaj care, dup ă ce sunt însu șite de către Guvern, sunt supuse spre adoptare
Parlamentului.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
229
Înainte ca parlamentul s ă își exprime opinia în leg ătură cu aceste conturi,
proiectele lor sunt înaintate Cur ții de Conturi, care procedeaz ă la analizarea
datelor eviden țiate în acestea, în special pe baza controalelor pe care le
efectueaz ă la majoritatea institu țiilor publice centrale și locale care realizeaz ă și
folosesc fonduri publice. Verificarea efectuat ă de către Curtea de Conturi asupra
conturilor generale privind execu ția componentelor bugetului general consolidat
are în vedere respectarea legalit ății, a oportunit ății și a necesit ății prevederilor lor;
totodată, se verific ă și dacă aceste cheltuieli s-au efectuat în condi ții de eficient ă
socială și economic ă. În fapt, cu prilejul verific ării execu ției bugetare, Curtea de
Conturi urm ărește calitatea gestion ării banilor publici la nivelul fiec ărei institu ții
publice, precum și pe ansamblul bugetelor.
Pe baza raportului Cur ții de Conturi cu privire la conturile generale de
execuție a bugetelor și pe baza sintezei Guvernului cu privire la evolu ția
economico-financiar ă a economiei, cu luarea în considerare a opiniei comisiilor
permanente parlamentare reunite, de buget-finan țe, conturile generale privind
execuția bugetelor se supun dezbaterii Parlamentului, pentru a fi adoptate.
După adoptare, conturile generale de execu ție a bugetului de stat și a
bugetului asigur ărilor sociale de stat se ratific ă de către Președintele țării și se
publică în Monitorul Oficial.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
230

Capitolul 13

Particularit ăți privind bugetele
locale, bugetul asigur ărilor sociale
de stat, al asigur ărilor pentru șomaj
și cele constituite din fonduri
speciale și mijloace
extrabugetare

13.1. Structura, elaborarea, aprobarea și execuția
bugetelor locale
Structura bugetelor locale este consecin ța modului în care sunt
organizate, din punct de vedere administrativ-teritorial, localit ățile țării – în
comune, ora șe, municipii – inclusiv a împ ărțirii Municipiului Bucure ști, pe
sectoare.
Răspunzând acestei organiz ări administrativ-teritoriale, bugetele locale
sunt structurate astfel:
1. Bugetele proprii ale jude țelor și Municipiului Bucure ști
2. Bugetele municipiilor, ora șelor, comunelor și sectoarelor Municipiului
București
3. Bugetele jude țelor și Municipiului Bucure ști, formate prin însumarea
bugetelor de la nr. crt. 1 și 2.
4. Bugetele institu țiilor și serviciilor publice locale, care sunt finan țate:
a) integral din bugetul local, în func ție de subordonare, prin bugetul
propriu al jude țului, municipiului, al ora șului sau al comunei;

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
231
b) din venituri extrabugetare și, în completare, prin subven ții acordate de
la bugetul local, în func ție de subordonare;
c) integral, din mijloace extrabugetare.
Întrucât acordarea mijloacelor de echilibrare de la bugetul de stat c ătre
bugetele locale se efectueaz ă prin intermediul bugetelor jude țene și cel al
Municipiului Bucure ști, este important ca la îndemâna consiliilor jude țene și a
Consiliului General al Municipiului Bucure ști să stea criterii și tehnici clare,
adecvate, în func ție de care s ă se procedeze la repartizarea echitabil ă a
resurselor pe bugetele unit ăților administrativ-teritoriale, ale comunelor, ale
orașelor, ale municipiilor și ale sectoarelor Municipiului Bucure ști.
În contextul acestei structuri, veniturile bugetelor locale se constituie din: A) Venituri proprii , care la rândul lor sunt formate din:
a. venituri din impozite și taxe
b. venituri cu destinație special ă
B) Mijloace de echilibrare de la bugetul de stat, sub forma:
a. cotelor și sumelor defalcate din impozitul pe venit , care pe anul
2003 însumeaz ă 56.582,8 mld. lei sau 95,7% din acest impozit
b. sumelor defalcate din TVA , care pe anul 2003 însumeaz ă 34.350,9
mld. lei sau 27,6% din acest impozit;
C) Transferuri cu destina ție special ă de la bugetul de stat, care pe anul
2003 însumeaz ă 5.868,9 mld. lei, respectiv 2,0% din prevederile totale ale
bugetului de stat pe acest an.
D) Împrumuturi din disponibilit ățile contului curent general al Trezoreriei
Statului , pentru acoperirea golurilor temporare de cas ă, determinate de decalajul
între ritmul de constituire a veniturilor și cel de efectuare a cheltuielilor.
E) Împrumuturi de la b ăncile comerciale sau de la alte instituții de
credit , interne și externe.
A. a) Veniturile proprii ale bugetelor locale sunt formate în principal din
impozite, taxe și alte venituri. Principalele impozite atribuite bugetelor locale
sunt: impozitul pe profit de la regiile autonome, impozitul pe cl ădiri de la persoa-
nele juridice și fizice, impozitul pe terenuri de la persoanele juridice și fizice,
impozitul agricol, impozitul pe spectacole, impozitul pe venitul din concesionarea bunurilor societ ăților comerciale sau ale companiilor na ționale la care statul este
acționar majoritar, precum și regiilor autonome etc.
Veniturile proprii de natura taxelor sunt constituite, în principal, din: taxe
asupra mijloacelor de transport de ținute de persoanele juridice și fizice, taxe
judiciare, extrajudiciare, notariale, pentru eliberarea de licen țe și autoriza ții de
funcționare, taxe din activit ăți cadastrale și agricultur ă.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
232
În cadrul veniturilor bugetelor locale, la categoria „alte venituri“ se includ
un număr însemnat de astfel de resurse, dar de mai mic ă importan ță, dintre care
menționăm: venituri din recuperarea cheltuielilor de judecat ă, imputa ții și
despăgubiri din amenzi și alte sanc țiuni aplicate, restituiri de fonduri din
finanțarea bugetar ă locală a anilor preceden ți, încasări din valorificarea bunurilor
confiscate, venituri din privatizare, venituri din încasarea contravalorii lucr ărilor de
combatere a d ăunătorilor și bolilor în sectorul vegetal, veniturile circumscrip țiilor
sanitar-veterinare, venituri din concesiuni și închirieri, venituri din valorificarea
unor bunuri ale statului, venituri din vânzarea locuin țelor construite din fondurile
statului etc.
A.b) Veniturile cu destina ție special ă au drept scop acoperirea unor
cheltuieli pentru activit ățile și sectoarele de unde provin aceste venituri, dintre care
amintim: taxe speciale, venituri din vânzarea unor bunuri apar ținând domeniului
privat, venituri din fondul de interven ție, venituri din fondul pentru locuin țe, venituri din
amortizarea mijloacelor fixe, venituri pentru finan țarea Programului de pietruire a
drumurilor comunale și alimentarea cu ap ă a satelor, venituri din închirierea,
vânzarea și concesionarea unor bunuri aflate în administrarea spitalelor publice, din
donații și sponsoriz ări, venituri pentru finan țarea acțiunilor privind reducerea riscului
seismic al construc țiilor existente cu destina ție de locuin ță.
Repartizarea veniturilor proprii din impozite, taxe și alte venituri între
bugetele proprii ale jude țelor, pe de-o parte, și bugetele comunelor, ora șelor,
municipiilor, sectoarelor Municipiului Bucure ști și bugetul propriu al Consiliului
General al Municipiului Bucure ști, pe de alt ă parte, se pot vizualiza în anexele
nr. 3 și 4 la prezenta lucrare.
B) Mijloacele de echilibrare pentru bugetele locale sunt constituite, a șa
cum s-a mai ar ătat, din cote și sume defalcate din impozitul pe venit și
sumele defalcate din TVA
a) Cotele defalcate din impozitul pe venit, venit al bugetului de stat,
potrivit legisla ției în vigoare la 1 ianuarie 2003,66 sunt urm ătoarele:
– 36% la bugetele locale ale comunelor, ora șelor și municipiilor;
– 10% la bugetul propriu al jude țelor;
– 17% la dispozi ția consiliilor jude țene, pentru echilibrarea bugetelor
comunelor, ora șelor, municipiilor și bugetului propriu al jude țului.
Pentru Municipiul Bucure ști, cotele defalcate din impozitul pe venit sunt
stabilite astfel:
– 18% pentru bugetele sectoarelor Municipiului Bucure ști;

66 Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 63 1, art. 23, alin. 2 și 3, publicat ă în Monitorul Oficial al
României nr. 863/29. 11.2002

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
233
– 36% pentru bugetul propriu al Prim ăriei Municipiului Bucure ști;
– 9% la dispozi ția Consiliului General al Municipiului Bucure ști, pentru
echilibrarea bugetelor sectoarelor și al Primăriei Municipiului Bucure ști.
Sumele corespunz ătoare acestor cote se aloc ă în bugetele unit ăților
administrativ-teritoriale de c ătre unitățile operative ale Trezoreriilor Statului, în
termen de 5 zile lucr ătoare de la sfâr șitul fiecărei luni în cursul c ăreia s-au
încasat aceste impozite, de la pl ătitori grupa ți din punct de vedere teritorial (în
funcție de domiciliul lor fiscal).
Dacă în cazul sumelor rezultate din cotele defalcate de 18% sau de 36%
(care se atribuie direct de c ătre unitățile operative ale Trezoreriei Statului
bugetelor comunelor ora șelor, municipiilor și sectoarelor Municipiului Bucure ști),
nu pot exista ingerin țe de nici o natur ă din partea consiliilor jude țene sau a
Consiliului General al Municipiului Bucure ști, în situa ția cotelor defalcate de 17%
(la județe) și 9% (la Prim ăria Municipiului Bucure ști), pot exista influen țe de
natură subiectiv ă, bazate mai ales pe criterii politice.
b) În ceea ce prive ște sumele defalcate din TVA, a doua surs ă important ă
pentru echilibrarea bugetelor locale, trebuie men ționat faptul c ă aceste sume
sunt direc ționate spre ac țiuni precis stabilite. Spre exemplu, prin bugetul anului
2003, sumele defalcate din TVA au fost destinate finan țării cheltuielilor institu țiilor
de învățământ preuniversitar de stat, ale cre șelor, ale centrelor jude țene și locale
de consultan ță agricolă, inclusiv pentru acordarea de produse lactate și de
panificație pentru elevii claselor I-IV din înv ățământul de stat.
Și sumele defalcate din impozitul pe venit (men ționate la litera B (a)) sunt
afectate unor ac țiuni și obiective expres stabilite, respectiv:
– protec ție socială privind asigurarea ajutorului social și a ajutorului pentru
încălzirea locuin ței (Legea 4 16/2001 privind venitul minim garantat);
– susținerea sistemului de protec ție a copilului;
– finan țarea institu țiilor de cultur ă și pentru plata contribu țiilor persona-
lului neclerical angajat în unit ățile de cult;
– subven ționarea energiei termice livrate popula ției, asigurarea ajutoarelor
pentru înc ălzirea locuin ței sau pentru retehnologizarea instala țiilor pentru
producerea și/sau distribu ția energiei termice;
– pentru echilibrarea bugetelor unit ăților administrativ-teritoriale și celor
proprii ale jude țelor.
Pentru a fi repartizate potrivit destina țiilor prezentate mai sus, sumele
defalcate din impozitul pe venituri și din TVA se aloc ă pe localit ăți și pe bugetul
propriu al jude țului, printr-o hot ărâre luat ă după consultarea primarilor și cu
asistența tehnică de specialitate a direc țiilor generale ale finan țelor publice.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
234
De asemenea, a șa cum s-a mai ar ătat, întrucât pot exista influen țe bazate
mai ales pe criterii politice (în repartizarea pe bugete ale unit ăților administrativ-
teritoriale a sumelor provenite din cotele defalcate – 17% și 9% –, precum și a
sumelor defalcate din impozitul pe venit), autorit ățile statului au încercat s ă
limiteze aceste influen țe, stabilind ca 50% din aceste mijloace de echilibrare s ă
fie repartizate pe unit ăți administrativ-teritoriale, pe baza urm ătoarei formule:
SDj, SDu
n
1nPjPu
Pu:Iu) (VPUPj:Ij) (VPjPjPu
Pu:Iu) (VPuPj:Ij) (VPj
×
/Gbb/Gbb
/Gbc/Gba
/Gab/Gab
/Gac/Gaa=
/Ga6
=×++×++

în care,
SDu = Sume defalcate din impozitul pe venit pe unitate administrativ-
teritorială;
SDj = Suma defalcat ă din impozitul pe venit, repartizat ă pe total jude ț,
potrivit acestui criteriu;
VPj = Venituri proprii la nivelul jude țului;
Ij = Impozitul pe venit cuvenit, potrivit legii, la nivelul jude țului;
Pj = Popula ția județului;
VPu = Veniturile proprii ale unit ăților administrativ-teritoriale;
Iu = Impozitul pe venit cuvenit, potrivit legii, la nivelul unit ății administrativ-
teritoriale;
Pu = Popula ția unității administrativ-teritoriale

Chiar și în aceste condi ții, când la dispozi ția consiliilor jude țene și a
Consiliului General al Municipiului Bucure ști rămân doar 50% din aceste mijloace
de echilibrare, pentru a fi repartizate pe bugetele unit ăților administrativ-
teritoriale, cu toat ă asistența de specialitate a direc țiilor generale a finan țelor
publice, prev ăzută de lege, exist ă riscul ca ele s ă nu fie repartizate în mod
echitabil.
La nivelul anului 2003, fondurile publice (din veniturile bugetului de stat)
care se pun la dispozi ția bugetelor locale pentru echilibrare, sub forma cotelor și
a sumelor defalcate din impozitul pe venit și TVA, se ridic ă la 90.933,6 mld. lei,
respectiv 27,4% din totalul resurselor publice ale bugetului de stat. Datorit ă
sistemului de alocare a acestor resurse pe bugetele locale, ele nu mai figureaz ă
în totalul veniturilor bugetului de stat pe acel an; în virtutea principiului func ționării
bugetului general consolidat, aceste sume sunt eviden țiate ca venituri numai în
bugetele locale, de și ele sunt efectiv realizate prin intermediul bugetului de stat.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
235
C) În compara ție cu veniturile bugetului de stat transmise pentru
echilibrarea bugetelor alocate, transferurile de la bugetul de stat c ătre bugetele
locale, precum și transferurile de la alte bugete (bugetul asigur ărilor pentru șomaj
etc.) către bugetele locale sunt eviden țiate, în execu ție, în bugetul de stat și în
celelalte bugete, ca o cheltuial ă denumit ă „transferuri consolidate“, iar în bugetele
locale ca venituri sub forma subvențiilor. În aceste condi ții, veniturile bugetelor
locale, sub forma subven țiilor, apar ca:
a) subvenții de la bugetul de stat , eviden țiate pe destina ții (centrale
termice și electrice de termoficare, investi ții, dezvoltarea sistemului
energetic, drumuri jude țene, comunale, str ăzi, planuri urbanistice,
aeroporturi de interes local etc.) sau
b) subvenții de la alte bugete, pentru ocuparea temporar ă a forței de
muncă, susținerea sistemului de protec ție a drepturilor copilului.
În acest cadru, pentru determinarea echilibrului dintre resursele financiare
publice totale, pe de-o parte, și cheltuielile publice totale, pe de alt ă parte, și deci a
soldului bugetar total, reflectat prin bugetul general consolidat, transferurile consolidate pentru bugetele locale se vor elimina, la fel ca și subvențiile care apar ca
venituri prin bugetele locale. Aceste sume r ămân deci înregistrate o singur ă dată ca
venituri, în bugetul de stat, și o singur ă dată ca și cheltuial ă, prin bugetele locale (la
cheltuirea lor efectiv ă, prin execu ția părții de cheltuieli a bugetelor locale).
D) Împrumuturile din contul curent general al Trezoreriei Statului ,
pentru acoperirea golurilor temporare de cas ă, nu pot dep ăși 5% din totalul
veniturilor estimate a fi încasate pe durata anului fiscal respectiv, în care se face împrumutul.
E) Împrumuturile pe care le pot contracta consiliile locale, jude țene și
Consiliul General al Municipiului Bucure ști, de la b ănci sau alte institu ții de
credit, pot fi aprobate numai cu votul a cel pu țin două treimi din num ărul
membrilor ce le compun, f ără a se dep ăși limita de 20% din totalul veniturilor
curente ale bugetelor locale, inclusiv cotele defalcate din impozitul pe venit.
De asemenea, angajarea de împrumuturi interne se poate efectua numai dup ă
informarea prealabil ă a Ministerului Finan țelor Publice, iar a celor externe numai cu
aprobarea comisiei de autorizare a acestor împrumuturi. Comisia este constituit ă din
reprezentan ți ai autorit ăților administra ției publice locale, ai Guvernului și ai Băncii
Naționale a României, componen ța ei fiind aprobat ă prin hotărâre de Guvern.
Cheltuielile care se finan țează prin bugete locale sunt diferen țiate în func ție
de structura bugetelor la care se refer ă, respectiv: unele sunt cheltuielile care se
efectueaz ă prin bugetul propriu al jude țului, și altele sunt cele care se finan țează
prin bugetele comunelor, ora șelor, municipiilor, sectoarelor Municipiului Bucure ști
și cel al Consiliului General al Municipiului Bucure ști.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
236
Astfel, prin bugetele proprii ale jude țelor sunt finan țate cheltuieli specifice
sarcinilor și atribuțiilor acestor organe, ca de exemplu: cheltuieli pentru
autoritățile executive, înv ățământul special, primar și gimnazial, unele cheltuieli
pentru sănătate, cultur ă, religie și acțiuni privind activitatea sportiv ă și de tineret,
asistența social ă, alocațiile, pensiile, ajutoarele și indemniza țiile, serviciile
publice, dezvoltarea public ă și locuințe, agricultura și silvicultura, transporturile și
comunica țiile, alte ac țiuni economice, dobânzile aferente datoriei publice, dac ă
este cazul, și alte cheltuieli, cum sunt ramburs ările de împrumuturi sau
cheltuielile cu destina ție special ă etc.
Prin bugetele comunelor, ora șelor, municipiilor, sectoarelor Municipiului
București și cel al Municipiului Bucure ști sunt finan țate cheltuieli specifice unit ăților
administrativ-teritoriale, ca de exemplu: cheltuieli pentru între ținerea și repararea
străzilor, iluminatul public, salubritate, între ținerea de zone verzi, parcuri, locuin țe,
alimentări cu apă, stații de epurare pentru ape uzate, colectoare, sta ții de pompare,
rețele centrale și puncte termice, canalizare, introducerea de gaze naturale în
localități, electrific ări rurale și alte acțiuni privind serviciile de dezvoltare public ă și
locuințe. De asemenea, prin bugetele acestor unit ăți sunt finan țate activit ăți și
cheltuieli apropiate ca denumire cu cele finan țate prin bugetele proprii ale jude țelor,
ele vizând îns ă unități și acțiuni din cadrul acestor localit ăți, ca de exemplu:
învățământul preuniversitar; s ănătatea (cre șe, drepturile donatorilor onorifici de
sânge etc); cultur ă, religie și acțiuni privind activitatea sportiv ă și de tineret;
asistență socială; agricultur ă și silvicultur ă; transporturi și comunica ții; cheltuieli
privind datoria public ă locală, dacă este cazul, precum și cheltuielile cu destina ție
specială.
Categoriile de ac țiuni și cheltuieli care se finan țează prin bugetele proprii
ale jude țelor, pe de-o parte, și bugetele unit ăților administrativ-teritoriale
(comune, ora șe, municipii și Municipiul Bucure ști), pe de alt ă parte, se pot
vizualiza în anexele 5 și 6 la prezenta lucrare.
La baza elabor ării, aprob ării și execuției bugetelor locale stau, în general,
aceleași principii și reguli care func ționează și în cazul bugetului de stat, cu unele
excepții precizate de legea special ă care le reglementeaz ă67. Aceste excep ții se
referă la autonomia local ă (între comune, ora șe, municipii și consiliul jude țean
nu există relații de subordonare), la principiul echilibrului și cel al realității.

67 Legea finan țelor publice locale nr. 189 cu modific ările și complet ările ulterioare, art. 4, publicat ă
în Monitorul Oficial al României nr. 404/22. 10.1998

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
237
Dacă principiile anualității, publicit ății, echilibrului și cel al realității pot
funcționa în mod firesc, cu unele mici abateri, de multe ori interne, principiul
autonomiei locale este mai dificil de asigurat. Acest principiu, foarte corect
abordat în inten ția legiuitorului, se realizeaz ă în majoritatea cazurilor numai la
nivel declarativ, deoarece, a șa cum s-a mai precizat, pân ă când nu se va g ăsi o
formulă matematic ă corectă pentru repartizarea mijloacelor de echilibrare pe
localități, alocarea acestora va fi afectat ă de mulți factori de natur ă subiectiv ă,
care vor împiedica dezvoltarea normal ă și echilibrat ă a tuturor localit ăților țării.
Elaborarea proiectelor bugetelor locale trebuie s ă se încadreze în
calendarul general valabil pentru bugetul de stat, care a fost descris detaliat la capitolul precedent, motiv pentru care nu relu ăm aceste aspecte. Preciz ăm însă
faptul că primarii și președinții consiliilor jude țene, în calitatea lor de ordonatori
principali de credite, împreun ă cu organele lor executive, joac ă un rol important
în elaborarea și fundamentarea acestor bugete.
Astfel, dup ă ce Ministerul Finan țelor Publice a transmis jude țelor, prin
direcțiile generale ale finan țelor publice, nivelul mijloacelor de echilibrare și cel al
transferurilor bugetare aprobate de c ătre Parlament (alocate din bugetul de stat),
consiliile jude țene și Consiliul General al Municipiului Bucure ști definitiveaz ă
proiectele de buget proprii și repartizarea pe localit ăți (comune, ora șe, municipii)
a mijloacelor de echilibrare din cote și sume defalcate din impozitul pe venit și
TVA, precum și a transferurilor, pe care le supun apoi aprob ării consiliilor
județene și Consiliului General al Municipiului Bucure ști.
După aprobarea bugetelor proprii și a lucr ărilor privind repartizarea
mijloacelor de echilibrare și a transferurilor bugetare pe localit ăți, începe procesul
de elaborare a proiectelor de buget la nivelul tuturor unit ăților administrativ-
teritoriale în vederea definitiv ării procesului de aprobare a lor.
Competen ța de aprobare a bugetelor, la nivel local, este urm ătoarea:
1. bugetele locale se aprob ă de către consiliile locale, consiliile jude țene
și Consiliul General al Municipiului Bucure ști, după caz;
2. bugetele institu țiilor și serviciilor publice finan țate integral sau par țial
din bugetele locale, de c ătre consiliile men ționate la pct. 1, în func ție
de subordonarea acestora;
3. bugetele institu țiilor și serviciilor publice finan țate integral din venituri
extrabugetare, de c ătre organul de conducere a acestora, cu avizul
ordonatorului principal de credite (primarii, primarul general al Municipiului Bucure ști și președinții consiliilor jude țene).

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
238
În procesul de elaborare și aprobare a bugetelor locale trebuie s ă se aibă
în vedere ca structurarea acestora la venituri să se fac ă pe capitole și
subcapitole, iar la cheltuieli , pe părți, capitole, subcapitole, titluri și articole, a șa
cum s-a mai precizat la cap. 12.4, cu prilejul abord ării conceptului specializ ării
bugetare.
De asemenea, în elaborarea, aprobarea și execuția bugetelor locale trebuie
avute în vedere urm ătoarele particularit ăți:
– bugetele locale nu pot func ționa decât echilibrat, cu venituri mai mari
decât cheltuielile sau, în cel mai r ău caz, egale; ele nu se pot solda cu deficite,
iar dacă se înregistreaz ă totuși un astfel de decalaj, acesta se acoper ă din
disponibilit ățile fondului de rulment;
– în cadrul bugetelor locale (atât cele ale consiliilor jude țene, cât și cele ale
comunelor, ora șelor, municipiilor, sectoarelor Municipiului Bucure ști și cel al
Municipiului Bucure ști) există un capitol de „venituri cu destina ții speciale“ ,
care are o leg ătură directă și strictă cu capitolul „cheltuieli cu destina ție
specială“. Aceast ă situație determin ă o excep ție de la regula depersonaliz ării
veniturilor sau a neafect ării veniturilor; în cazul bugetelor locale, veniturile de o
anume natur ă se vor folosi numai pentru acoperirea unor cheltuieli referitoare la
activități și sectoare din care ele provin;
– în bugetele locale se prevede un „fond de rezerv ă bugetar ă“, în limita a
5% din totalul cheltuielilor, acesta putând fi folosit pentru finan țarea unor ac țiuni
sau sarcini noi, survenite în cursul anului, precum și pentru înl ăturarea efectelor
unor calamit ăți naturale. Acesta poate fi majorat în cursul anului din disponi-
bilitățile de credite bugetare care nu mai sunt necesare pân ă la sfârșitul anului;
– consiliile locale, jude țene și Consiliul General al Municipiului Bucure ști,
după caz, pot aproba și utiliza în întregime sumele încasate din venituri proprii,
peste cele aprobate prin bugetele locale, pentru suplimentarea cheltuielilor
prevăzute în aceste bugete, cu condi ția ca aceste dep ășiri să fie menținute pân ă
la sfârșitul anului, iar unitatea administrativ-teritorial ă respectiv ă să nu aibă
împrumuturi restante sau dobânzi și comisioane neachitate;
– pentru cheltuielile privind investi țiile este necesar ca, la nivelul prevederilor cu
această destinație, să existe documenta ții și programe (ca anexe la acele bugete),
care să se aprobe odat ă cu ele. Programele respective de investi ții trebuie s ă aibă la
bază documenta ții tehnico-economice și note de fundamentare privind necesitatea și
oportunitatea efectu ării acestor lucr ări sau dot ări;
– aprobarea repartiz ării pe trimestre a mijloacelor de echilibrare pentru
bugetele locale, precum și a transferurilor consolidate de la bugetul de stat se
aprobă de către Ministerul Finan țelor Publice, apoi de c ătre consiliile locale, jude țene

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
239
sau de c ătre Consiliul General al Municipiului Bucure ști, în ceea ce prive ște
repartizarea pe trimestre și a celorlal ți indicatori din cadrul bugetelor locale;
– pentru lucr ări de interes interjude țean sau de interes local, la nivelul
unităților administrativ-teritoriale din cadrul unui jude ț, se pot efectua colabor ări
sau asocieri pentru realizarea unor asemenea proiecte. La baza acestor asocieri și colabor ări trebuie s ă stea conven țiile sau contractele de asociere, în care sunt
stipulate resursele financiare totale alocate acelor obiective, precum și contribu ția
fiecărei unități administrativ-teritoriale la acestea;
– finanțarea cheltuielilor din bugetele locale se asigur ă prin deschiderea de
credite (în limita creditelor bugetare anuale), ac țiune ce reprezint ă o primă
condiție; a doua și, totodat ă, cea mai important ă cerință o reprezint ă constituirea
propriu-zis ă a resurselor financiare din veniturile proprii, completate cu mijloace
de echilibrare de la bugetul de stat;
– consiliile locale, jude țene și Consiliul General al Municipiului Bucure ști,
după caz, pot participa cu capital social sau cu bunuri la înfiin țarea unor societ ăți
comerciale, pentru realizarea de lucr ări și servicii de interes public local sau
județean, dup ă caz;
– după efectuarea regulariz ărilor în limita transferurilor din bugetul de stat,
excedentele bugetare anuale se utilizeaz ă pentru:
a) rambursarea eventualelor împrumuturi, plata dobânzilor și a
comisioanelor aferente acestora;
b) constituirea fondului de rulment.
– fondul de rulment poate fi utilizat pentru finan țarea unor investi ții sau
pentru dezvoltarea unor servicii publice locale, în interesul acelei colectivit ăți,
inclusiv pentru finan țarea unor deficite, cu aprobarea consiliului local respectiv
(județean și/sau al Consiliului General al Municipiului Bucure ști);
– serviciile publice de interes local, care desf ășoară activități de natur ă
economic ă, au obliga ția calculării, înregistr ării și recuper ării uzurii fizice și morale
a mijloacelor fixe utilizate de ele prin tarif sau pre ț. Activitățile din aceast ă situație
se aprob ă prin hotărâre a Guvernului;
– excedentele bugetelor institu țiilor și serviciilor publice de interes local se
regularizeaz ă cu bugetele locale în limita sumelor primite de la acestea, dac ă
legea nu prevede altfel, iar mijloacele extrabugetare r ămân la dispozi ția acestora
și se reporteaz ă pentru anul viitor (cu aceea și destina ție), sau sunt preluate la
bugetele locale de care apar țin, pe baza hot ărârii consiliului respectiv.
Operațiunile necesare cu privire la efectuarea încas ării veniturilor bugetelor
locale, precum și la îndeplinirea condi țiilor de legalitate cu privire la efectuarea de
plăți prin conturile deschise la Trezoreria Statului au fost prezentate detaliat la
cap. 12.4.2, din care cauz ă nu vom reveni asupra lor.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
240
Ordonatorii de credite principali (primarii, Primarul General al Capitalei și
președinții consiliilor jude țene) întocmesc și supun aprob ării consiliilor locale,
județene și Consiliului General al Municipiului Bucure ști, după caz, pân ă la 31
mai a anului urm ător, conturile anuale de execu ție a bugetelor locale, în urm ă-
toarea structur ă:
a) la venituri 1. prevederi bugetare aprobate ini țial
2. prevederi bugetare aprobate definitiv
3. încas ări realizate
b) la cheltuieli 1. credite aprobate ini țial
2. credite definitive 3. plăți efectuate.
13.2. Bugetul asigur ărilor sociale de stat și bugetul
asigurărilor pentru șomaj
Bugetul asigur ărilor sociale de stat și cel al asigur ărilor pentru șomaj se
elaboreaz ă și se aprob ă în acela și cadru și în acelea și condiții în care se
întocmește și se aprob ă bugetul de stat. Calendarul procesului bugetar pentru
aceste bugete este acela și cu cel al bugetului de stat, iar la baza construc ției lor
stau indicatorii macroeconomici avu ți în vedere și la elaborarea bugetului de stat,
dar și unii indicatori specifici acestor fluxuri financiare.
Alături de Ministerul Finan țelor Publice, un rol important în elaborarea și
execuția bugetelor asigur ărilor sociale de stat și asigurărilor pentru șomaj îl are
Ministerul Muncii și Solidarit ății Sociale ( și organele sale teritoriale).
Bugetul asigur ărilor sociale de stat și cel al asigur ărilor pentru șomaj sunt
aprobate de c ătre Parlament în acelea și condiții ca și bugetul de stat, cu
precizarea c ă legea care le aprob ă, deși poartă denumirea de „Legea bugetului
asigurărilor de stat“, aprob ă și abordeaz ă problemele ambelor bugete. Numai
prin anexele legii se face o diferen țiere clară, respectiv o anex ă prezintă structura
veniturilor și destina ția cheltuielilor bugetului asigur ărilor sociale de stat, iar alta,
structura bugetului asigur ărilor pentru șomaj.
Ceea ce este de remarcat în cazul bugetelor asigur ărilor sociale și
asigurărilor pentru șomaj, comparativ cu bugetul de stat, este faptul c ă ambele se
elaboreaz ă în condi ții de echilibru, respectiv bugetul asigur ărilor de stat pe anul
2003 este prognozat cu un excedent de 1.675 mld lei ( 1,2% față de totalul

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
241
veniturilor), iar cel al asigur ărilor pentru șomaj, cu un excedent de 2. 186 mld. lei
(11,1% față de totalul veniturilor).
Veniturile bugetului asigur ărilor sociale de stat sunt structurate pe șase
resurse principale, din care patru sunt venituri de natur ă fiscală și două de
natură nefiscală.
a) În cadrul veniturilor fiscale distingem patru resurse, toate sub forma
contribuțiilor obligatorii, respectiv:
– contribu ții pentru asigur ări sociale datorate de angajatori în cote de
24,5%, 29,5% sau 34,5%, aplicate asupra fondului brut de salarii, în funcție de condi țiile de munc ă. În bugetul anului 2003, ele de țin o
pondere de 63,3% din totalul veniturilor acestui buget;
– contribu ții pentru asigur ări sociale de stat, datorate de salaria ți și alte
persoane asimilate, în cot ă de 9,5%, aplicat ă asupra salariilor brute,
indiferent de condi țiile de munc ă;
– contribu ții pentru asigur ări sociale datorate de alte persoane asigurate,
având o pondere de 2,0% în totalul veniturilor bugetului pe anul 2003;
– contribu ții pentru asigur ări sociale datorate de persoanele aflate în
șomaj, cu o pondere de 1,9% în totalul veniturilor; aceste sume se
datoreaz ă bugetului asigur ărilor pentru șomaj, virându-se sub forma
unui „transfer consolidat“. Posturile în cauz ă, din cele dou ă bugete,
trebuie s ă intre în procesul de consolidare, când se elaboreaz ă bugetul
general.
b) Veniturile nefiscale sunt formate din dou ă surse: contribu ția pentru
biletele de tratament și odihnă, cu o pondere de 0,4% în totalul veniturilor, și
„încasări din alte surse“, cu o pondere de 7,3%, în totalul veniturilor acestui
buget, pe anul 2003.
Structura veniturilor bugetului asigur ărilor pentru șomaj este, de
asemenea, simpl ă, cuprinzând un num ăr restrâns de surse de venituri, respectiv:
a) În cadrul veniturilor fiscale
– contribu ții ale angajatorilor, în cot ă de 4,5% aplicat ă asupra salariilor de
încadrare, cu o pondere în veniturile bugetului pe anul 2003 de 67, 1%;
– contribu ții ale angaja ților, în cot ă de 1% calculat ă asupra aceluia și
indicator, cu o pondere de 15,5% în veniturile bugetului pe anul 2003;
– contribu ții datorate de persoanele care încheie contracte de asigur ări
de șomaj, în cot ă de 4,5% aplicat ă asupra câ știgurilor declarate.
b) Veniturile nefiscale dețin, în bugetul anului 2003, o pondere de 13%, ele
fiind denumite „încas ări din alte surse“.
c) Dona țiile, sponsoriz ările, încas ările din rambursarea împrumuturilor
acordate și resursele pentru finan țarea plăților compensatorii și a serviciilor de

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
242
preconcediere colectiv ă sunt resurse de mai mic ă importan ță, ele deținând în
bugetul anului 2003 o pondere de numai 9% din totalul veniturilor.
Din cele mai sus, rezult ă că veniturile celor dou ă bugete sunt formate în
principal din venituri de natur ă fiscală, respectiv contribu ții obligatorii pe care le
datoreaz ă angajatorii și angajați, în cea mai mare parte.
Cheltuielile bugetului asigur ărilor sociale de stat au ca principale
destinați pensiile de asigur ări sociale de stat (care în bugetul anului 2003 de țin o
pondere de 85,6%), cheltuielile pentru cre șterea copiilor pân ă la 2 ani (4,0%)*,
cheltuielile materiale și serviciile (mai ales pentru între ținerea și funcționarea
instituțiilor în cauz ă), cele de tratament balnear și de odihn ă (2,%), dobânzile
pentru împrumuturile contractate ( 1,9%), indemniza țiile pentru incapacitatea
temporar ă de munc ă din cauz ă de boal ă sau accident ( 1,1%), indemniza țiile
pentru concedii de maternitate și îngrijire a copiilor ( 1%), cheltuielile de capital
(0,8%), ajutoarele acordate asigura ților pentru decese și proteze etc.
Destinațiile principale ale resurselor bugetului asigur ărilor pentru șomaj
sunt: indemniza țiile de șomaj (cu o pondere în totalul cheltuielilor bugetului
asigurărilor pentru șomaj, pe anul 2003, de 36,8%); contribu ția pentru asigur ările
sociale de stat pentru șomeri (14,6%); pl ățile pentru stimularea angajatorilor care
încadreaz ă șomeri apar ținând unor categorii defavorizate (8,8%); pl ățile
compensatorii (5,3%); programele pentru ocuparea temporar ă a forței de munc ă
(3,6%); împrumuturile acordate pentru înfiin țarea și dezvoltarea de întreprinderi
mici și mijlocii (6,4%); indemniza țiile de șomaj pentru absolven ți (3%); contribu ția
pentru asigur ările sociale de s ănătate pentru șomeri (2,7%); pl ățile pentru
stimularea șomerilor care se angajeaz ă înainte de expirarea perioadei de șomaj
(2,2%); aloca țiile de sprijin; m ăsurile active pentru combaterea șomajului; servicii
pentru preconcediere colectiv ă etc.
Alături de cheltuielile men ționate mai sus, în bugetul asigur ărilor pentru
șomaj sunt prev ăzute și unele cheltuieli referitoare la ramburs ările de credite
externe, pl ățile de dobânzi și comisioane aferente acestora, împrumuturile acor-
date prin agen țiile de credite, precum și cheltuieli necesare pentru între ținerea și
funcționarea institu țiilor care administreaz ă și organizeaz ă acțiunile pentru șomaj.
Așa cum precizam la începutul acestui subcapitol, elaborarea și aprobarea
bugetului asigur ărilor sociale de stat și a celui privind ajutorul de șomaj se fac în
cadrul calendarului stabilit prin Legea finan țelor publice și prezentat detaliat la
capitolul 13.4.2., Legea bugetului asigur ărilor sociale de stat incluzând în textul
său atât prevederi referitoare la bugetul asigur ărilor sociale de stat, cât și la

* Toate raport ările și ponderile prezentate se refer ă la bugetul anului 2003

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
243
bugetul asigur ărilor pentru șomaj; anexele la aceast ă lege eviden țiază structura
veniturilor și cheltuielilor pe cele dou ă bugete.
De obicei, Legea privind bugetul asigur ărilor sociale de stat și bugetul
ajutorului pentru șomaj este dezb ătută de către Parlament odat ă cu Legea
bugetului de stat sau imediat dup ă aprobarea acestuia în sesiunea urm ătoare.
Execuția celor dou ă bugete se deruleaz ă după aceleași tehnici de încas ări
și plăți menționate la capitolul 12.4.2. Trebuie îns ă precizat faptul c ă, pentru
prima dat ă, în anul 2003 s-a preconizat un excedent (provenit din încas ările din
contribu ția de asigur ări pentru accidente de munc ă și boli profesionale )
destinat exclusiv finan țării activit ății Fondului Na țional de Asigurare pentru
Accidente de Munc ă și Boli Profesionale și, bineîn țeles, constituirii fondului
necesar pentru func ționarea acestui nou sistem de asigurare.
De asemenea, începând cu anul 2003, prin bugetul asigur ărilor sociale de
stat se finan țează cheltuielile legate de organizarea și funcționarea Institutului
Național de Expertiz ă Medicală și Recuperare a Capacit ății de Munc ă.
13.3. Particularit ăți privind bugetul din fondurile
speciale și bugetele constituite din mijloacele
extrabugetare
Fondurile speciale sunt fonduri de natur ă publică, din care cauz ă locul lor
normal ar fi cadrul bugetului de stat, deoarece, prin stabilirea unei destina ții
anume a acestora, se încalc ă multe dintre principiile care s-au impus de-a lungul
anilor în gestionarea fondurilor publice: cel al universalit ății, cel al unit ății, regula
neafectării veniturilor etc. În acest cadru, dup ă anul 1990, politica guvernan ților
români a fost una diferit ă și sinuoas ă, astfel: de la 3-4 fonduri în primii ani de
după revoluție s-a ajuns la un moment dat, prin anii 1996-1998, la un num ăr de
11-12 fonduri, pentru ca în anul 2002 acestea s ă fie restrânse iar la 4; pe anul
2003, avându-se în vedere probabil efectul nefavorabil al execu țiilor din anii
preceden ți, s-a re ținut și aprobat un singur fond special, cel al „asigur ărilor
sociale de s ănătate“, denumit prin ultimele acte normative ale Guvernului68
„Fondul na țional unic de asigur ări sociale de s ănătate“.
Bugetul Fondului de asigur ări de sănătate, ca orice fond special, se aprob ă
de către Parlament la propunerea Guvernului, dup ă ce prevederile sale au fost
vizate de comisiile de specialitate ale Parlamentului, odat ă cu avizarea bugetului
de stat.

68 Hotărârea privind organizarea și funcționarea programelor de s ănătate în anul 2003
nr. 169/13.02.2003, art. 2, publicat ă în Monitorul Oficial al României nr. 117/24.02.2003

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
244
Pentru anul 2003, veniturile acestuia sunt formate din:
A) venituri fiscale , sub forma impozitelor directe , cu o pondere în totalul
veniturilor, pe anul 2003, de 95,5%;
a) contribu ții de la persoanele juridice sau fizice care angajeaz ă personal
salariat, printr-o cot ă de 7% aplicat ă asupra fondurilor brute de salarii;
b) contribu ția persoanelor asigurate (angaja ții), printr-o cot ă de 6,5%
aplicată asupra salariilor brute;
c) contribu ții facultative la asigur ările sociale de s ănătate;
d) contribu ții pentru asigur ările sociale de s ănătate, datorate de persoanele
aflate în șomaj. Echivalentul acestor venituri figureaz ă ca și cheltuial ă în bugetul
asigurărilor pentru șomaj, posturile lor intrând în procesul de consolidate.
B) Venituri nefiscale , sub forma „încas ări din alte surse“, cu o pondere de
2,2% în bugetul anului 2003.
C) Sume primite de la bugetul de stat pentru persoanele asigurate prin
efectul legii ( 1,2%), sub forma:
a) contribu țiilor pentru persoanele care satisfac serviciul militar în termen;
b) contribu țiilor pentru persoanele care execut ă o pedeaps ă privativă de
libertate sau se afl ă în arest preventiv.
D) Sume de la bugetul asigur ărilor sociale de stat (0,3%), prin contribu ții
pentru persoane care se afl ă în concediu medical sau concediu medical pentru
îngrijirea copilului bolnav, în vârst ă de până la 7 ani.
Posturile de venituri de la litera A (d), sumele pe care acest buget le are de
primit de la bugetul de stat (C) și bugetul asigur ărilor sociale de stat (D) , precum
și pozițiile de cheltuieli din acele bugete vor intra în procesul de consolidare, cu
prilejul constituirii bugetului general consolidat.
La rândul lor, cheltuielile bugetului Fondului de șomaj sunt structurate pe
următoarele ac țiuni mai importante, în ordinea ponderii lor, pe anul 2003:
A) Servicii medicale și medicamente (materiale și prestări de servicii cu
caracter func țional), cu o pondere în total buget de 97, 1%.
B) Cheltuieli de administrare a Fondului, respectiv: a) cheltuieli cu salariile (0,9%); b) contribu ții pentru asigur ări sociale de stat (0,02%), sume care pentru
bugetul asigur ărilor sociale de stat reprezint ă venituri, sub forma contribu țiilor din
partea angajatorilor;
c) contribu ții pentru asigur ările de șomaj, sume care în bugetul asigur ărilor
pentru șomaj reprezint ă venituri din contribu țiile angajatorilor;
d) contribu ții pentru asigur ările sociale de s ănătate, sume care pentru
același buget reprezint ă și un venit, ca și contribu ții din partea angajatorilor.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
245
Și în aceast ă situație, posturile de cheltuieli și venituri din bugetele
menționate la literele „b“, „c“ și „d“ intră în procesul de consolidare, cu prilejul
construc ției bugetului general consolidat.
e) cheltuieli materiale și servicii, prilejuite de administrarea Fondului;
f) cheltuieli de capital (0,8%) pentru investi țiile institu țiilor publice care
administreaz ă Fondul.
C) Un fond minim de rezerv ă, de 0,7% din total cheltuielilor pentru anul
2003.
Întrucât bugetul Fondului asigur ărilor sociale de s ănătate se aprob ă prin
aceeași lege ca și bugetul de stat, în textul acesteia sunt inserate prevederi
speciale, dar și comune referitoare la ambele bugete, ca de exemplu: pentru anul
2003, exist ă mențiuni și dispozi ții referitoare la unele cheltuieli ale bugetului
Fondului asigur ărilor sociale de s ănătate cu privire la plata serviciilor medicale
aferente instal ării și întreținerii aparaturii de înalt ă performan ță, din spitale, sau
cele referitoare la obliga ția ordonatorilor principali de credite privind drepturile
salariale, premiile, deplas ările, monitorizarea cheltuielilor de personal pe anul
2003 etc.
Derularea execu ției bugetului Fondului asigur ărilor sociale de s ănătate se
efectueaz ă prin Casa Na țională de Asigurare de S ănătate și organele sale
teritoriale (casele jude țene de asigur ări de sănătate), care, prin intermediul
conturilor de venituri și cheltuieli deschise la unit ățile Trezoreriei Statului,
efectueaz ă operațiuni de încas ări și plăți în contul „Fondului“. În acest sens, pe
baza unui plan de conturi propriu și prin conturile colectoare de venituri, deschise
la unitățile Trezoreriei Statului pe numele caselor jude țene de asigur ări de
sănătate, sumele încasate se centralizeaz ă la nivelul Casei Na ționale de
Asigurări de Sănătate; de aici, pe baza bugetelor de venituri și cheltuieli ale
caselor jude țene de asigur ări de sănătate și a bugetului ac țiunilor centralizate ale
Casei Na ționale de Asigur ări, care urmeaz ă a se derula în jude țe, se efectueaz ă
repartizarea resurselor financiare pe casele jude țene de asigur ări de sănătate,
atât pentru cheltuielile proprii specifice acestora, cât și pentru ac țiunile centra-
lizate care urmeaz ă a se finan ța prin casele jude țene de asigur ări de sănătate.
Raportarea execu ției acestui Fond se face dup ă aceleași reguli și tehnici
precizate la capitolul 12.4.
Aspectele care ar mai putea fi avute în vedere cu privire la administrarea
acestui „Fond“ sunt cele referitoare la faptul c ă, până în prezent, autorit ățile
românești nu au g ăsit poate cele mai eficiente metode și tehnici de gestionare a
„Fondului“; dac ă este corect ca acesta s ă fie derulat prin Trezoreria Statului sau

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
246
prin alte b ănci, dacă este mai bine s ă se asigure o independen ță mai mare Casei
Naționale a Asigur ărilor de S ănătate, care gestioneaz ă „Fondul” etc. Cert este
însă faptul că aceste surse financiare, f ăcând parte din fondurile publice într-un
cuantum însemnat ( 17,1% din totalul fondurilor publice derulate prin bugetul de
stat), nu pot fi administrate decât dup ă regulile și principiile gestion ării banului
public, cum de altfel se procedeaz ă în majoritatea țărilor lumii.
Bugetele din mijloacele extrabugetare sunt constituite atât la nivelul
instituțiilor publice centrale (ministere, departamente etc.), cât și la nivelul
instituțiilor publice locale.
Așa cum s-a mai precizat pe parcursul acestei lucr ări, prin institu ții publice
centrale în țelegem toate institu țiile publice care au calitatea de ordonatori
principali de credite și sunt finan țate prin bugetul de stat, bugetul asigur ărilor
sociale de stat, bugetul asigur ărilor pentru șomaj, bugetul fondurilor speciale,
bugetul Trezoreriei Statului, precum și instituțiile cu finan țări din mijloace
extrabugetare, dar dependente de primele. Trebuie subliniat faptul c ă, potrivit
sistemului de finan țare din România, majoritatea institu țiilor publice î și asigură
resursele atât prin bugetele men ționate mai sus (sau numai în unele dintre
acestea), cât și prin intermediul mijloacelor extrabugetare. Sunt pu ține însă
instituțiile publice care sunt finan țate exclusiv prin resurse bugetare sau exclusiv
prin mijloace extrabugetare. Men ționăm, de asemenea, faptul c ă, atunci când ne
referim la o institu ție publică centrală, avem în vedere și unitățile subordonate ei
din teritoriu.
Instituțiile publice locale sunt cele care țin de unit ățile administrativ-
teritoriale, de consiliile jude țene, de prim ării, de Consiliul General al Municipiului
București, de consiliile locale ale sectoarelor etc., la care ne-am mai referit la
subcapitolul 1 al acestui capitol.
Mijloacele extrabugetare, formate în special din taxe speciale, taxe de
școlarizare, taxe pentru diferite prest ări de servicii pe care le efectueaz ă
instituțiile publice, inclusiv contravaloarea biletelor de intrare la spectacole,
teatre, filarmonici sau a taxelor pentru intrare la muzee, pentru ședere în c ămine,
pentru servire de mese la cantinele studen țești etc., acoper ă fie numai în parte
cheltuielile acestor institu ții, fie în totalitate.
Taxele sau tarifele în cauz ă sunt instituite prin acte normative, hot ărâri sau
alte reglement ări ale organelor administra ției publice centrale și locale sau chiar
de către institu țiile publice în cauz ă (de exemplu, taxele școlare pentru studen ții
cu plată). În consecin ță, veniturile constituite din aceste taxe și tarife nu pot
căpăta o altă destinație decât cea pentru care au fost constituite și încasate, deci

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
247
au o adres ă precis stabilit ă, în funcție de motiva ția care a stat la baza perceperii
lor. De aceea, referitor la aceste resurse financiare, întrebarea care se na ște este
dacă și în ce m ăsură acestea îndeplinesc condi țiile necesare pentru ca, din punct
de vedere conceptual, s ă fie definite fonduri publice, a șa cum de altfel sunt
catalogate de c ătre autorit ățile române ști. Ne referim aici, în primul rând, la faptul
că ele nu sunt obligatorii, dac ă nu se solicit ă acel serviciu pentru care ele sunt
percepute. În ceea ce prive ște încadrarea acestora în rândul fondurilor publice, a
prevalat probabil faptul c ă ele sunt constituite prin intermediul institu țiilor publice
și derulate prin Trezoreria Statului. Cert ă este îns ă constatarea c ă, din punct de
vedere conceptual, nu le putem încadra pe deplin în rândul fondurilor financiare
publice „pure”, dac ă li se poate acorda acestora o astfel de distinc ție.
Referitor la bugetele constituite, prin institu țiile publice centrale și locale, din
mijloace extrabugetare, trebuie re ținute câteva reguli, și anume:
– mijloacele extrabugetare sunt constituite din taxe și tarife, prin acte ale
autorităților administra ției centrale sau locale și chiar ale institu țiilor publice în
cauză;
– mijloacele extrabugetare au o destina ție precis ă, respectiv scopul pentru
care au fost ele constituite și încasate;
– de obicei, sumele nefolosite se reporteaz ă pentru exerci țiile financiare
următoare, dac ă dispozițiile speciale care le reglementeaz ă nu prev ăd altfel (de
exemplu: consiliile locale pot decide c ă anumite mijloace extrabugetare, consti-
tuite la nivelul institu țiilor publice subordonate lor și nefolosite pân ă la sfârșitul
anului, s ă fie vărsate la bugetul local, de unde eventual au fost și sprijinite prin
subvenții);
– cheltuielile din bugetele în cauz ă se pot efectua numai în condi țiile în care
s-au constituit efectiv resurse financiare în cont, iar ele au fost aprobate prin
bugetul în care au fost prev ăzute.
Competen ța aprobării bugetelor din mijloacele extrabugetare o au:
– pentru institu țiile publice finan țate din resurse bugetare și din mijloace
extrabugetare, competen ța o are consiliul jude țean, local sau cel al Consiliului
General al Municipiului Bucure ști, prin intermediul c ărora se aloc ă fondurile
bugetare;
– pentru institu țiile finan țate integral prin mijloace extrabugetare, com-
petența o are organul de conducere al institu ției publice respective, cu acordul
ordonatorului de credite ierarhic superior.
În concluzie, pentru toate bugetele analizate la acest capitol (bugetele
locale, bugetul asigur ărilor sociale de stat, bugetul asigur ărilor pentru șomaj și
cele constituite din fonduri speciale și mijloace extrabugetare) regula de baz ă a

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
248
funcționării lor o reprezint ă constituirea efectiv ă de resurse financiare în contul
bugetului în cauz ă, întrucât chiar dac ă există credite bugetare aprobate – în
cazul bugetelor locale, al bugetelor asigur ărilor sociale de stat, al celui pentru
șomaj – în cazul bugetelor constituite din fonduri speciale sau mijloace
extrabugetare nu se pot efectua pl ăți în contul acestora, decât pe baza acestor
aprobări.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
249

Capitolul 14

Echilibrul bugetar

În capitolele precedente au fost abordate probleme legate de mecanismul
privind constituirea resurselor financiare publice curente (ordinare), de posibili-
tățile de folosire a acestora. În continuare, este necesar de a se analiza modul de
constituire a resurselor financiare publice complementare, indispensabile finan-țării și refinanțării deficitului bugetar și a datoriei publice.
Aceste resurse complementare reprezint ă resurse financiare împrumutate
și care trebuie restituite, apari ția lor fiind cauzat ă de o planificare bugetar ă care
are în vedere un „deficit“, prin prognozarea unor cheltuieli mai mari decât
resursele curente (care se pot constitui în condi ții normale) sau, în unele situa ții,
de apari ția golurilor temporare de cas ă – determinate și acestea fie de o
planificare eronat ă, fie de o necorelare a intr ărilor de resurse cu ie șirile.
14.1. Conceptul, evolu ția și gestionarea
deficitului bugetar
Fixarea unui sold bugetar „revelator“ al bugetului de stat, ca principal plan
financiar al țării, este extrem de important ă și indispensabil ă pentru formarea
unei judec ăți ample și coerente asupra calit ății gestiunii acelui plan și asupra
tendinței de viitor a politicii economico-financiare a guvernan ților din perioada la
care se refer ă analiza.
De aceea, problema alegerii unui raport optim între volumul veniturilor
bugetare și cel al cheltuielilor publice ( și, implicit, a diferen ței între cei doi
importan ți indicatori) a preocupat de-a lungul vremii mul ți speciali ști în domeniu,
teoreticieni sau membri ai guvernelor. Astfel, teoreticienii clasici și chiar
postkeynesieni au în vedere judecarea impactului financiar al bugetului asupra
economiei în func ție de realizarea echilibrului acestuia, respectiv venituri mai
mari decât cheltuielile sau, în cel mai r ău caz, egale cu acestea.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
250
Mulți teoreticieni și speciali ști în domeniu sunt de p ărere că numai un buget
echilibrat (sau practic în echilibru) garanteaz ă o bună gestiune a principalelor
resurse publice ale na țiunii.
Cu toate acestea, chiar keynesismul, în ultimul timp, a demolat pu țin aceste
principii, mai ales dup ă criza economic ă din 1929-1930, când majoritatea țărilor
cu o economie concuren țială de piață au început s ă își construiasc ă bugetele
naționale cu deficit. În nenum ărate situa ții, pentru a trece mai u șor examenul
parlamentar în demersul lor pentru aprobarea bugetelor, guvernele camufleaz ă
cuantumul real al deficitului prin practici de genul debugetiz ării sau a artificiilor
contabile, prin conturile speciale de Trezorerie etc., care permit finan țarea unor
acțiuni și cheltuieli mai pu țin publice. Din aceast ă cauză, consemn ăm din nou
importan ța deosebit ă pe care o au instituirea și aplicarea unor reguli
riguroase, care s ă fie respectate în construc ția bugetelor publice , în special
a bugetului de stat. Bugetele trebuie s ă reflecte posibilit ățile reale și corecte
ale economiei acelei țări, în ceea ce prive ște la volumul cheltuielilor publice
care pot fi finan țate la un moment dat.
Cel mai folosit indicator în analiza amplorii deficitelor bugetare și a crizelor
bugetare în general, a șa cum par țial este și cea pe care o traverseaz ă țara
noastră în prezent, este raportul între:
totalelor cheltuieliΣstatde bugetului Soldul sau net Venitulsau P.I.B. P.N.B.,statde bugetului Soldul
unde:
P.N.B. = produsul na țional brut
P.I.B. = produsul intern brut
În ultimul deceniu și țara noastr ă a adoptat aceast ă practică, de a aproba
construc ția bugetului de stat cu deficit. Luând în considerare calculele efectuate
pe baza primului raport pe ultimii ani, deficitul bugetar al țării noastre a evoluat
astfel: 18,7% în anul 1995, 22,6% în anul 1996, 17,1% în anul 1997, 13,4% în
anul 1998, 17,3% în anul 1999, 19,3% în anul 2000, 30,8% pe anul 200 1, 16,9%
pe anul 2002 și 17,1% prognozat pe anul 2003.
Și în sume absolute evolu ția deficitului bugetar este necorespunz ătoare: de
la 2,9 mii de mld. lei în anul 1995, la 18,4 mii de mld. lei pe 1999, la 28,8 mii de
mld. lei pe 2000, la 66,4 mii de mld. pe 200 1, la 59,2 mii de mld. lei pe 2002 și la
49,8 mii de mld. lei prognozat pe anul 2003, cu influen țe negative asupra cre șterii
datoriei publice care, la rândul ei, a determinat cheltuieli bugetare suplimentare pentru dobânzi și a altor cheltuieli colaterale acestora.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
251
Deoarece în cazul construc țiilor bugetare, care au în vedere deficite, legile
de aprobare nu stabilesc prin programul lor și care sunt resursele financiare prin
care se vor acoperi acestea, sarcina solu ționării acestor finan țări și refinanțări
revine, în exclusivitate, Trezoreriei Publice; în momentul ruperii echilibrului între
necesarul pl ăților și resursele constituite, aceasta apeleaz ă invariabil la împru-
muturile de stat.
În analiza echilibrelor bugetare dup ă practica din finan țele Marii Britanii, se
folosesc no țiunile de echilibru deasupra liniei, notate cu S 1 și dedesubtul acesteia,
notate cu S 2.
Echilibrul deasupra liniei sau „micul echilibru“, notat cu S 1, are în vedere
veniturile și cheltuielile bugetului f ără conturile de împrumuturi, pe cât ă vreme
echilibrul de dedesubtul liniei, notat cu S 2, are în vedere numai conturile de
împrumuturi.
Dacă „S1“ poate fi pozitiv sau negativ, „S 2“ are, de obicei, valori negative.
De aceea, în realizarea „marelui echilibru“, „S“, al bugetului, soldul pozitiv al lui
„S1“ trebuie s ă fie mai mare decât cel negativ al lui „S 2“.
În acest cadru, pentru sintetizarea celor expuse, dac ă notăm cu x 1 și x2 –
veniturile – și cu y 1 și y2 – cheltuielile – soldul general, excedentul deficitului
bugetului de stat se ob ține prin formula: S = (x 1 + x 2) – (y1 + y 2), în care S = soldul
general al bugetului.
Introducând în formule conceptele de echilibru deasupra liniei și dedesubtul
liniei, arătate mai sus pentru S 1 și S2, putem ob ține:
S1 = x1 – y1 – care poate fi pozitiv sau negativ și
S2 = x 2 – y 2 – care este de obicei negativ, situa ție în care realizarea „marelui
echilibru“, „S“, se poate produce numai în contextul în care S 1 > 0 și S1 > S 2.
În situația în care echilibrul bugetului este realizat, impactul execu ției sale
cu realitățile economice duce la defla ție bugetar ă (resurse suficiente) cu conse-
cințe favorabile asupra consolid ării monedei na ționale și a economiei, în general.
În situa ția invers ă, în care S < 0, înregistr ăm „impasul bugetar“
(echivalentul deficitului), frecvent în majoritatea țărilor în ultimul timp. Acest
fenomen are efecte infla ționiste, genereaz ă o cerere mare de fonduri și o erozi-
une a puterii de cump ărare a monedei na ționale.
Impactul negativ asupra economiei este și mai mare atunci când deficitul s-a
produs cu predilec ție din cauza cheltuielilor de consum, cum s-au petrecut
lucrurile și în țara noastr ă, în mulți ani.
În situația în care acesta s-ar produce ca urmare a unor cheltuieli de capital
(mai ales productiv) este posibil ă o relansare economic ă, cu efecte favorabile
asupra veniturilor viitoare ale bugetului de stat.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
252
Aprecierea asupra gestiunii corespunz ătoare a resurselor publice este îns ă
mai dificil ă decât rezult ă din simpla analiz ă a deficitului din Legea bugetului de
stat. Din punctul de vedere al Trezoreriei Statului, este necesar a se determina
cheltuielile „nete totale“ de finan țare, în cazul deficitului bugetar, sau veniturile
„nete“, în cazul excedentelor bugetare.
Potrivit sistemului finan țelor publice franceze, pentru determinarea
cheltuielilor nete ale Trezoreriei sunt necesari trei indicatori: soldul general al bugetului, soldul bugetelor anexe și amortizarea datoriei publice. În România,
pentru determinarea aceluia și indicator este necesar a se cuantifica aproximativ
aceiași indicatori, respectiv:
/G83 Deficitul bugetului de stat;
/G83 Deficitul bugetului asigur ărilor sociale de stat;
/G83 Soldul bugetelor anexe;
/G83 Amortizarea (anuitatea) datoriei publice interne și externe, f ără dobânzi
și cheltuieli colaterale, deoarece acestea sunt cuprinse în bugetul de
stat (se reflect ă indirect în deficitul bugetar).
Spre deosebire de sistemul francez la care ne-am referit, la determinarea
soldului net al cheltuielilor Trezoreriei Statului, în România, s-au întâlnit situa ții în
care bugetul asigur ărilor sociale de stat s-a încheiat cu deficit, dar de regul ă
bugetele fondurilor speciale au avut numai solduri favorabile, care au redus per-
manent cheltuielile nete ale Trezoreriei. Disponibilit ățile coresponden ților
Trezoreriei au avut aceea și influență pozitivă, prin diminuarea soldului net al
plăților Trezoreriei.
Din analiza bilan țului general al Trezoreriei Statului, încheiat la 3 1.12.2001,
rezultă o datorie a statului de 204,3 mii mld. lei, apropiat ă deci de volumul
bugetului de stat pe întregul an 2002 (235,4 mii mld. lei), dintre care majoritatea
lor a fost determinat ă de deficitele bugetare și de creditele neperformante
preluate de la b ănci (151,9 mii de mld. lei).
Ca urmare a deficitelor bugetare pe care țara noastr ă le-a înregistrat în
mod constant dup ă revoluția din decembrie 1989, precum și a faptului c ă acestea
au trebuit s ă fie acoperite prin împrumuturi de stat interne și uneori externe,
bugetul de stat a suportat și suportă an de an importante cheltuieli din cauza
dobânzilor generate de aceste împrumuturi și de alte cheltuieli colaterale
acestora (comisioane, costuri ocazionate de emisiunea și plasarea titlurilor de
stat, riscurile garan țiilor date de stat, diferen țe de curs etc.). Aceste cheltuieli au
evoluat de la 949 mil. lei în 1995, la 34,3 mii de mld. lei în 1999, la 45,3 mii de
mld. lei, în 2000, la 48,6 mii de mld pe anul 200 1, 55,4 mii de mld. lei pe anul
2002, și la 50,0 mii de mld. lei, prognozat pe anul 2003, ceea ce reprezint ă
17,2% din totalul prevederilor bugetare pe acest an.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
253
La aceste cheltuieli uria șe, pe care le suport ă bugetele anuale ca urmare a
finanțării și refinan țării deficitelor bugetare, trebuie ad ăugate și cheltuielile
prilejuite de ramburs ările de credite externe (contractate de ordonatorii de credite
principali) și de plata dobânzilor și comisioanelor aferente acestora. De exemplu,
pe exerci țiul financiar 2002, acestea au atins suma de 25, 1 mii mld. lei care,
adăugată la cele 55,4 mii de mld. lei (dobânzi și comisioane) reprezint ă în total
33,8% din totalul prevederilor bugetare pe acest an. Situa ția nu este cu mult mai
favorabil ă nici pe exerci țiul bugetar 2003, în care se estimeaz ă un nivel al acestor
cheltuieli de 28,7% din totalul prevederilor bugetare.
Din experien ța îndelungat ă a unor țări dezvoltate care practic ă sistemul
construc țiilor bugetare pe baza deficitelor reiese c ă aceste resurse au fost
direcționate spre finan țarea cheltuielilor de capital. Din analiza exerci țiilor bugeta-
re pe anii 1999, 2000, 200 1, 2002 și a prognozei pe 2003 rezult ă că, în țara
noastră, cheltuielile de capital finan țate prin bugetul de stat se situeaz ă în jurul a
50% din volumul total al deficitului și sub 10% din cel al cheltuielilor totale
bugetare. Tendin țele sunt pe anul 2002 și chiar 2003, dup ă cum rezult ă și din
tabelul nr. 14.1.

Tabelul nr. 14.1. Prevederile cheltuielilor de capital
în total deficit și în cheltuieli publice
– mii mld. lei –
Cheltuieli de capital
Anul Cheltuieli
de capital
buget de
stat Volumul
deficitului Ponderea
cheltuielilor de
capital în deficit
(%) Volumul total al
cheltuielilor
publice în
bugetul de stat Ponderea cheltuielilor de
capital în total cheltuieli
publice, buget de stat
(%)
1999 8,4 13,6 6 1,8 114,0 7,4
2000 14,4 28,8 48,6 167,7 8,6
2001 23,1 46,6 47,5 2 16,0 10,7
2002 15,5 59,2 26,2 235,4 6,4
2003 25,4 49,8 5 1,0 29 1,0 8,6

Numai în acest context se poate aprecia corect impactul nefavorabil pe
care-l poate exercita deficitul bugetar asupra diminu ării posibilit ăților financiare
viitoare ale țării, în condi țiile necesit ății de a accede la o finan țare normal ă a
economiei și de a asigura o protec ție socială corespunz ătoare.
O problem ă pe care o pun toate materialele de specialitate din domeniu,
mai ales cele din Marea Britanie și din Fran ța, este în ce m ăsură deficitul bugetar
sau soldul net al pl ăților Trezoreriei influen țează situația patrimoniului de stat sau
a bilanțului de stat.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
254
Majoritatea speciali știlor este de acord cu faptul c ă „îndatorarea“ sau
„dezîndatorarea“ net ă a statului nu poate fi egal ă cu suma algebric ă a deficitului
bugetar și a datoriei publice, și nici direct propor țională cu indicatorii respectivi.
Potrivit teoriei speciali știlor britanici, însu șită și de cei francezi, deficitul
bugetar („marele echilibru S“) se poate descompune și el în echilibrul aflat
deasupra liniei, „S 1“ („micul echilibru“), și echilibrul aflat dedesubtul liniei, „S 2“,
care nu reprezint ă altceva decât soldul conturilor de împrumut din Legea
bugetului și care, în general, are valori negative.
În acest cadru, se apreciaz ă că singurul echilibru care afecteaz ă patri-
moniul statului nu poate fi altul decât „micul echilibru“, cel aflat deasupra liniei,
adică „S1“, întrucât „S 2“, soldul conturilor de împrumut, echilibrul plasat dedesub-
tul liniei, nu poate influen ța patrimoniul decât eventual pozitiv. Argumentul folosit
este urm ătorul: chiar dac ă soldul nefavorabil al conturilor de împrumut determin ă
temporar o cre ștere a cheltuielilor Trezoreriei, pe termen lung împrumuturile
acordate și folosite în ac țiuni și procese economice rentabile pot duce la
dezvoltarea economiei, cu consecin țe favorabile și asupra patrimoniului de stat.
Un alt argument ar fi și acela c ă împrumuturile acordate pe termen lung și
mijlociu duc implicit la o majorare a activului bilan țului național și la o cre ștere a
creanțelor statului (în pasiv), iar acoperirea temporar ă a acestora este solu ționată
de Trezorerie prin împrumuturi pe termen scurt și mediu.
Important este îns ă ca împrumuturile acordate de la buget s ă fie destinate
creșterii fondurilor fixe sau ac țiunilor de genul cheltuielilor de capital, care s ă
producă dezvoltarea ulterioar ă a economiei; trebuie înl ăturată posibilitatea ca
aceste împrumuturi, care au majorat activul bilan țului de stat la un moment dat,
să se transforme în credite neperformante, care s ă majoreze apoi datoria
publică.
Prețul datoriei publice se reg ăsește mereu în deficitul bugetar (impasul
bugetar), prin intermediul dobânzilor și al altor cheltuieli adiacente acestora, și a
apela mereu la alte și alte împrumuturi în vederea ramburs ării celor scadente, de
multe ori for țat, datorit ă soldului spre „ro șu“ al Trezoreriei, determin ă influențe
nefavorabile viitoare asupra „micului echilibru“ bugetar, cu implica ții negative asupra
patrimoniului net al statului. Din aceast ă cauză, numai prin apelarea la tehnici
adecvate pentru refinan țarea datoriei publice se poate ajunge la evitarea unor erori
grave în solu ționarea pl ăților urgente ale Trezoreriei.
Subliniem, de asemenea, c ă, datorită tehnicilor admise pentru rambursarea
datoriei publice, aceast ă operațiune nu afecteaz ă direct soldul bugetar, ci doar
modifică bilanțul de stat în structur ă. Astfel, prin r ăscumpărarea titlurilor de stat
pe termen lung și mediu, ajunse la scaden ță, soldul acestor ramburs ări duce la

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
255
creșterea soldurilor conturilor de împrumut pe termen scurt ale Trezoreriei; în
literatura de specialitate din str ăinătate, aceast ă operațiune este denumit ă
„desconsolidare“ a datoriei publice.
14.2. Cauzele și modul de finan țare a deficitelor
bugetare
Nevoia de resurse publice suplimentare, în afara celor curente (ordinare),
este determinat ă de trei cauze majore, și anume:
/G83 întocmirea bugetelor na ționale cu deficite;
/G83 neconcordan ței între termenele de încasare a resurselor curente
ordinare, mai ales a celor din impozite și taxe, și necesitatea de a
efectua pl ăți în conformitate cu prevederile bugetului aprobat;
/G83 construirea unor bugete nerealiste, care nu sunt axate pe realit ățile
concrete ale economiei.
Asupra necesit ății deficitelor în construc ția bugetelor nu dorim s ă revenim cu
noi referiri, limitându-ne doar la a ne exprima opinia c ă, deși sunt „un r ău necesar“
în anumite perioade de criz ă a economiei, nu trebuie abuzat de ele, mai ales atunci
când ele nu reprezint ă o necesitate absolut ă. Dacă pe fondul acestor deficite nu
are loc o relansare economic ă care să compenseze, m ăcar în parte, prin surse
publice suplimentare ulterioare, consecin țele nefavorabile ale deficitelor, acestea
se răsfrâng păgubitor asupra finan țelor publice ale țării și ale economiei în general,
pe perioadele viitoare.
Necesitatea de resurse suplimentare, pe care Trezoreria Public ă trebuie s ă
le procure în anumite perioade ale exerci țiului, este determinat ă de nevoia de a
efectua pl ăți potrivit programului bugetar și de insuficien ța fluxului de resurse din
veniturile curente în acea perioad ă, datorită următoarelor fapte:
/G83 fluctua ția cheltuielilor bugetare pe trimestre, în cursul anului (stat,
locale, asigur ări sociale de stat) fa ță de nivelul stabilit ini țial;
/G83 ritmul necorespunz ător al încas ărilor bugetare, determinat de o serie
de cauze, mai ales economice (recesiune etc.);
/G83 fluctua ția nefavorabil ă a soldului net al conturilor speciale ale
coresponden ților Trezoreriei.
Execuția cheltuielilor bugetare prezint ă în fiecare an o structur ă proprie,
determinat ă fie de deciziile deliberate ale politicii economice, de conjuncturile
economiei mondiale, fie pur și simplu de graba, sau încetineala organelor
administra ției centrale sau locale de a efectua anumite cheltuieli.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
256
Totuși, de-a lungul anilor s-a impus o anumit ă regulă, respectiv:
/G83 fenomene de întârzieri cu perioade de recuper ări ulterioare, precum și
o tendin ță de creștere a cheltuielilor în lunile de vacan ță și spre
sfârșitul exerci țiului, când serviciile publice caut ă să consume maximul
de credite; tot în aceast ă perioad ă se realizeaz ă și un num ăr foarte
mare de opera țiuni de regularizare;
/G83 cheltuielile curente, de tipul celor cu materiale, cu salarii, transferuri
etc. sunt mai regulate decât cele care vizeaz ă cheltuielile de capital.
Ritmul necorespunz ător de intrare a resurselor în gestiunea Trezoreriei
este cauzat de:
/G83 termenele de încasare lunar ă sau trimestrial ă ale resurselor, care nu
coincid decât întâmpl ător cu cele de efectuarea pl ăților.
/G83 termenele de plat ă a impozitelor, care nu sunt respectate de un num ăr
mare de contribuabili, fie din cauza dificult ăților prin care trece
economia, fie din cea a proastei educa ții civice.
În acest context, unele venituri, de și au o regularitate mai bun ă (spre exemplu,
cele indirecte – taxa pe valoarea ad ăugată, accizele, taxele vamale, în general
taxele de consuma ție; și unele directe, care au scaden țe mai largi), încasarea lor
este determinat ă în mare m ăsură de voin ța plătitorului, din care cauz ă ele au o
intrare neuniform ă în Trezorerie.
Referindu-se la dezechilibrul resurselor Trezoreriei Publice, produs din
cauza neconcordan ței între perioadele de intr ări a resurselor și necesarul de pl ăți
în acele perioade, literatura francez ă de specialitate nume ște aceast ă motivație
„efect de profil“ al mecanismului de utilizare și constituire a resurselor publice.
/G83 Fluctua țiile soldurilor conturilor speciale ale coresponden ților Trezoreriei
influențează și ele disponibilit ățile Trezoreriei în mod direct propor țional,
funcție de regularitatea și volumul constituirii veniturilor care alimenteaz ă
aceste conturi, precum și de ritmul de efectuare a pl ăților de aici.
/G83 Întocmirea unor bugete nereale este o alt ă cauză a golurilor de cas ă în
resursele Trezoreriei. Aceast ă stare de lucruri este determinat ă în
majoritatea cazurilor de factori politici, de criteriile impuse de organismele
financiare interna ționale guvernelor sau de demersurile guvernamentale
în vederea trecerii examenului parlamentar pentru aprobarea bugetului.
În economiile planificate sau aflate în perioada de tranzi ție, mijlocul cel mai
frecvent utilizat pentru acoperirea golurilor temporare de cas ă și a deficitelor
curente este acela de a apela la creditele B ăncii Centrale. A șa s-au petrecut
lucrurile și în România, pân ă în anul 1993, dup ă care finan țarea și refinanțarea
deficitului bugetar au început s ă se efectueze pe c ăi mai normale.
Și în prezent, reglement ările române ști permit acoperirea decalajului
temporar dintre încas ările și plățile din contul curent general al Trezoreriei

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
257
Statului cu resurse venite din partea B ăncii Centrale (Banca Na țională a
României) pe calea împrumuturilor; aceste împrumuturi au un termen de rambursare de cel mult 180 zile și o dobând ă de la nivelul pie ței. Actele în
materie precizeaz ă, de asemenea, faptul c ă volumul acestor credite nu poate fi
mai mare de 10% din totalul creditelor bugetare aprobate prin bugetul de stat sau
decât dublul capitalului B ăncii Centrale și al fondului ei de rezerv ă.
Acest mod de a se apela sistematic la resursele B ăncii Centrale, pentru
acoperirea golurilor de cas ă și a deficitului bugetar, este tot mai rar folosit sau chiar
deloc în economiile țărilor dezvoltate. Trezoreriile de aici gestioneaz ă datoria public ă
și acoperirea deficitelor bugetare utilizând cu predilec ție instrumente de credit
negociabile sau nenegociabile, care se plaseaz ă prin intermediari la investitorii
financiari sau nefinanciari pe pia ța de capital.
Apreciem totu și că, în abordarea analizei instrumentelor folosite pentru
acoperirea deficitelor bugetare și a datoriei publice, de și aceste dou ă noțiuni se
intercondi ționează mereu, analiza metodelor folosite ar trebui s ă se efectueze
diferențiat: modul de finan țare a deficitelor bugetare curente, iar pe de alt ă parte,
finanțarea datoriei publice, care poate avea alte cauze decât cea a deficitelor
bugetare.
14.3. Instrumente și tehnici utilizate în țările
dezvoltate pentru finan țarea deficitului
bugetar și refinan țarea datoriei publice
În economiile țărilor dezvoltate, ale c ăror finan țe publice func ționează pe
baza tehnicilor deficitelor bugetare, se folosesc o mul țime de instrumente de
credite guvernamentale care ar putea fi avute în vedere și de către autorit ățile
noastre abilitate în gestionarea deficitelor bugetare, a golurilor temporare de cas ă
și a datoriei publice:
– bonuri de trezorerie sau alte instrumente de credit guvernamental, cu
termen de rambursare de pân ă la un an;
– obligațiuni guvernamentale pe termen mediu și lung (negociabile);
– instrumente de credit guvernamental nenegociabile, accesibile mai ales
micilor întreprinz ători;
– instrumente de credit pentru sectorul bancar și instituțiile financiare;
– alte tehnici (aranjamente) de împrumuturi guvernamentale. Bonurile de trezorerie sau alte instrumente de credit pentru acoperirea
deficitelor curente sau a golurilor temporare de cas ă, în cadrul unui an fiscal, sunt
adresate b ăncilor, institu țiilor financiare, precum și publicului larg.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
258
Scadența acestor hârtii de valoare poate fi cea tradi țională (3, 6 sau 9 luni)
sau poate fi fixat ă în așa fel încât s ă se asigure „prinderea“ perioadei de intrare a
resurselor fiscale, procedeu des folosit în unele țări ale OECD (SUA, Canada și
Japonia).
În Franța, spre exemplu, Trezoreria pune în circula ție, pe suport material
sau în cont curent:
– bonuri cu dobând ă anuală, a căror dobânzi sunt pl ătite în func ție de
durata limitat ă la 2, 5 sau chiar 7 ani;
– bonuri cu dobând ă variabilă, denumite BDV, și care, contrar bonurilor cu
dobândă fixă, sunt în permanen ță rezervate opera țiunilor tradi ționale ale pie ței
monetare.
Emisiunea bonurilor și a obliga țiunilor de trezorerie în Fran ța a creat un nou
concept mai general, acela de „valori de trezorerie“. Acestea prezint ă calități
specifice (girul statului) și o lichiditate superioar ă tuturor celorlalte titluri de
valoare.
În anumite situa ții, din motive de politic ă monetar ă, biletele de trezorerie pot
constitui pentru b ănci importante instrumente monetare, pe care le pot utiliza în fa ța
Băncii Centrale pentru asigurarea rezervelor de lichiditate. În acest context, fondurile
puse la dispozi ția Trezoreriei vor putea cre ște (din vânzarea acestor hârtii de
valoare), fapt ce ar putea constitui un prim pas pentru realizarea unei pie țe monetare
secundare, unde Banca Central ă să intervină pentru reglarea lichidit ăților bancare și
a dobânzilor pe termen scurt.
Pentru acoperirea deficitelor anilor preceden ți, trecute dealtfel la datoria
publică, majoritatea țărilor dezvoltate folose ște titlurile de stat pe termen mediu și
lung. În Fran ța, Oliver Gordon69 introduce chiar no țiunea de „finan țare lungă“, care
recomand ă ca „nevoile definitive ale statului s ă fie acoperite în totalitate sau în cea
mai mare parte prin titluri de stat cu termen cât mai lung posibil, acestea însemnând
obligațiuni sau bonuri în contul curent“.
În consecin ță, în alegerea instrumentelor de credit trebuie optat pentru acele
variante care s ă asigure necesit ățile de acoperire a deficitului de fonduri, pe de o
parte, și satisfacerea preferin țelor grupurilor de investitori, pe de alt ă parte.
În țările dezvoltate instrumentele cel mai des folosite pentru acoperirea
datoriei publice sunt titlurile de stat sub forma obliga țiunilor. Astfel, Oliver
Gordon70 menționează că, în Fran ța, 70% din emisiunile Trezoreriei se axeaz ă
pe patru produse cu dobânda fix ă, fără clauze particulare, astfel: obliga țiuni pe 7
ani, 10 ani, 15 ani și 25 ani. Al cincilea produs sunt obliga țiunile cu scaden ță de

69 Oliver Gordon – „Le Tresor et le financement de l’Etat“. La Documentation francaise, Paris, pag. 105
70 Oliver Gordon – „Le Tresor et le financement de l’Etat“. La Documentation francaise, Paris, pag. 111

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
259
12 ani și cu dobând ă variabilă, raportat ă la dobânda medie practicat ă la emi-
siunea bonurilor de trezorerie cu scaden ță de 3 luni. De asemenea, în ultimul
timp, în Fran ța s-au emis dou ă linii de obliga țiuni cu dobând ă variabil ă: o
obligațiune cu scaden ță la 5 ani (cu o dobând ă indexat ă pe baza dobânzii
reversibile a bonurilor de trezorerie pe 3 luni) și una cu scaden ța la 10 ani (cu o
dobândă indexată pe baza dobânzii medii a împrumuturilor de stat).
În ultimul timp, în unele țări s-au dezvoltat instrumente de credit negociabile
pentru micii întreprinz ători denumite și „bonuri guvernamentale de economii“.
Aceste titluri au, de regul ă, valori mici, pentru a fi accesibile unui num ăr cât mai
mare de ofertan ți; totodat ă, ele au rate ale dobânzii destul de înalte și o lichiditate
asigurată. De obicei, aceste titluri nu reprezint ă un subiect de comercializare pe
piața secundar ă și deci nu sunt expuse riscurilor de pierderi de capital, având
prevăzută și o clauz ă specific ă, potrivit c ăreia, dup ă o perioad ă relativ scurt ă,
posesorii pot cere oricând rambursarea lor. Din aceast ă cauză gestionarul lor tre-
buie să-și asigure provizioane pentru cazul r ăscumpărătorilor înainte de termenul
scadenței.
Rata dobânzii pentru aceste titluri este de obicei progresiv ă, pe ani, în
funcție de evolu ția ratei infla ției, pentru a o compensa pe aceasta și a se asigura
investitorului un profit rezonabil (m ăcar mediu).
Un alt sector important, care poate dispune de resurse pentru finan țarea și
refinanțarea datoriei publice, este sistemul institu țiilor financiare.
Atragerea resurselor financiare disponibile din acest sector, de c ătre
gestionarul datoriei publice, se poate realiza pe calea unor instrumente nenego-ciabile, prin care se ob țin „împrumuturi private“ sau „împrumuturi contra cambiei“.
Avantajele unor asemenea împrumuturi constau în aceea c ă nivelul
creditelor scadente, modul de rambursare și rata dobânzii (fix ă sau variabil ă) pot
fi adaptate cerin țelor investitorilor. Aceste împrumuturi ofer ă și avantajul c ă, în
caz de cre ștere a ratei dobânzii, înregistr ările contabile nu vor fi reevaluate, a șa
cum se întâmpl ă în cazul obliga țiunilor nenegociabile. De și instrumentele
nenegociabile pot p ărea mai pu țin avantajoase pentru investitori, ei pot prevedea
în contractele pe care le încheie cu gestionarul datoriei publice posibilitatea de a
putea transfera contractul de credit, par țial sau total, altor investitori interesa ți,
atunci când au nevoie de resurse.
În majoritatea țărilor, recomandarea autorit ăților, dar mai ales cea a
organismelor financiare interna ționale (FMI) impun gestionarului datoriei publice
să utilizeze tehnici și mijloace specifice pie ței, determinând colectarea resurselor
financiare într-un mod descentralizat și pe o pia ță cât mai extins ă, inclusiv de pe
cea extern ă.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
260
Finanțările externe se pot constitui în resurse importante și, de multe ori,
ele reprezint ă o ultimă soluție pentru acoperirea deficitelor bugetare curente, dar
mai ales a datoriei publice, solu ție ce se concretizeaz ă în:
– atragerea de lichidit ăți internaționale;
– contractarea de împrumuturi în devize.
Noțiunea de lichiditate interna țională are în vedere evolu ția unui ansamblu
de posturi ale bilan țurilor Trezoreriei Publice și Băncii Centrale, în opera țiunile lor
pe termen scurt, mediu și lung cu nereziden ții, în instituirea de depozite sau
încasarea datoriilor scadente sau greu solvabile de la debitori interna ționali. În
cadrul acestei categorii am putea încadra și demersurile de a obliga exportatorii
să își încaseze la termen crean țele în devize pentru exporturile f ăcute, inclusiv
demersurile autorit ăților pentru a contigenta importurile în vederea preîntâmpi-
nării unei balan țe comerciale și de plăți pasive, care ar determina diminuarea
stocului de devize al țării.
Împrumuturile externe constau în opera țiuni pe termen lung și, în mai mic ă
măsură, pe termen mediu. Acest lucru nu înseamn ă altceva decât o „solu ție
brutală” de a plasa o economie în recesiune pe calea redres ării, prin revigorarea
conturilor externe, demersul acesta asigurând o anume relaxare moderat ă a
economiei (pe calea finan țării provizorie a deficitului prin finan țări externe).
14.4. Instrumente folosite în România
pentru finan țarea deficitelor bugetare
Tehnicile și instrumentele de credit folosite pân ă în prezent în România,
pentru finan țarea și refinanțarea deficitelor bugetare și a datoriei publice, s-au
rezumat la un num ăr restrâns de asemenea procedee și mijloace, printre care:
creditele pe termen scurt, acordate de Banca Na țională a României, mai ales
pentru acoperirea golurilor temporare de cas ă și a deficitelor bugetare curente.
Fluxurile financiare determinate de aceste opera țiuni sunt simple și apreciem c ă
ele nu merit ă explicații suplimentare.
În primii ani de dup ă revoluție, aceste categorii de credite erau ne-
purtătoare de dobânzi, iar, în prezent, dobânda lor este cea oficial ă (a dobânzii
oficiale a B ăncii Centrale) și este suportat ă din bugetul de venituri și cheltuieli al
Trezoreriei Statului. În contrapartid ă, Banca Na țională a României pl ătește o
dobândă la cursul zilei pentru disponibilit ățile Trezoreriei Statului din contul cu-
rent general aflat la Banca Na țională a României. Avantajul acestor resurse este

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
261
acela că ele pot fi procurate rapid, în func ție de necesit ăți, sporind imediat
lichiditățile Trezoreriei; dezavantajul const ă însă în faptul c ă aceste resurse
trebuie restituite tot a șa de rapid cum au fost procurate.
O a doua resurs ă pentru finan țarea și refinanțarea deficitelor bugetare și a
datoriei publice a fost aceea pus ă în practic ă din anul 1992, prin obliga țiunile de
stat seriile „A“ și „B“, cu dobând ă fixă, vândute popula ției prin intermediul Casei
de Economii și Consemna țiuni.
Deoarece în acea perioad ă nu erau înc ă organizate Trezorerii ale Statului,
centralizarea resurselor în contul bugetului de stat s-a efectuat prin intermediul sucursalelor jude țene ale Casei de Economii și Consemna țiuni, prin sucursalele
județene ale B ăncii Naționale a României, prin Centrala Casei de Economii și
Consemna țiuni și prin Centrala B ăncii Naționale a României. Sumele au fost apoi
virate în contul Ministerului Finan țelor, deschis la centrala B ăncii Naționale a
României.
Un alt tip de împrumut contractat de Trezoreria Statului este cel ob ținut prin
intermediul sistemului bancar sau al agen ților economici. Dobânda acestor credite se
stabilește prin licita ție publică, organizat ă de Banca Na țională a României, care
acționează ca agent al statului.
În cazul acestor împrumuturi s-a practicat, de regul ă, tehnica de-
materializ ării titlurilor de stat în contul curent al investitorului. Obligativitatea
evidențierii acestora, precum și conducerea contabilit ății subscrierilor au revenit
deopotriv ă Băncii Naționale a României și Trezoreriei Statului.
Începând din anul 1999, Trezoreria Statului a recurs la modalitatea de a se
împrumuta de la popula ție, prin atragerea economiilor disponibile ale acesteia,
folosind certificatele de trezorerie cu dobând ă fixă, prin subscrieri în numerar și
ulterior în cont, prin virament. Aceste emisiuni au fost derulate prin unit ățile sale
teritoriale, realizându-se însemnate economii pentru bugetul de stat, prin eliminarea comisioanelor care erau pl ătite pentru asemenea opera țiuni unităților
Casei de Economii și Consemna țiuni.
Obligația constituirii și conducerii contabilit ății emisiunilor (iar în cadrul
acestora, pe deponen ți) revine Trezoreriilor operative la care s-au efectuat
subscrierile. De asemenea, acestea sunt obligate s ă-și organizeze contabilitatea
conturilor de dobânzi, atât pentru sumele subscrise, în cazul împrumuturilor de stat (certificate de trezorerie), cât și pentru subscrierile nerambursate și
transformate în certificate de depozit.
Întrucât certificatele de trezorerie sunt purt ătoare de dobând ă fixă, diferen-
țiată aproape pe fiecare emisiune, iar în majoritatea cazurilor ele nu se rambur-
sează la scaden ță, subscrierile transformându-se în depozite, la calculul dobânzii
finale trebuie ținut cont de suma subscris ă, precum și de dobânda capitalizat ă.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
262
La fel cum se procedeaz ă și în alte economii, dobânda care se calculeaz ă
pentru subscrierile la împrumuturile de stat, precum și la cele transformate în
depozite se suport ă din prevederile bugetului de stat. Pân ă în exerci țiul bugetar
2002, dobânda aferent ă sumelor trecute în conturile de depozit se suporta din
bugetul Trezoreriei Statului.
Din cele prezentate rezult ă că, în procesul de atragere a capitalurilor
disponibile din economie pentru finan țarea și refinanțarea deficitelor bugetare și a
datoriei publice în România, s-au folosit și se folosesc înc ă un număr restrâns de
instrumente (hârtii de valoare) f ără varietate, din punctul de vedere al
caracteristicilor pe care acestea le pot îmbr ăca.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
263

Capitolul 15

Formarea și gestionarea datoriei
publice în România

15.1. Concepte și noțiuni generale cu privire
la datoria public ă
Potrivit dic ționarului enciclopedic român,71 datoria statului (datoria public ă)
este definit ă ca fiind: „totalitatea sumelor provenite din împrumuturi datorate la un
moment dat de c ătre stat creditorilor s ăi interni și externi. În sens larg, datoria
statului cuprinde și obligațiile bănești ale statului fa ță de alte persoane fizice sau
juridice care nu izvor ăsc din împrumuturi de stat“, iar reglement ările române ști72
din domeniu o definesc ca fiind „totalitatea obliga țiilor interne și externe ale
statului, la un moment dat, contractate de Guvern, prin Ministerul Finan țelor
Publice, în numele României“.
Cu alte cuvinte, datoria public ă a României este format ă din datoria public ă
internă și cea extern ă. Cea intern ă este constituit ă din totalitatea obliga țiilor
statului ce provin din:
– împrumuturile de stat contractate direct de c ătre stat prin Ministerul
Finanțelor Publice, pe pia ța internă;
– împrumuturile contractate de ordonatorii de credite principali și de către
alți subiecți din economie, de pe pia ța financiar ă internă; acestea sunt
garantate de stat;
– sumele primite temporar din resursele Trezoreriei Statului;
Datoria public ă externă este constituit ă din totalitatea împrumuturilor pe
piața externă, contractate direct sau garantate de c ătre stat.

71 Dicționarul enciclopedic român, Editura Politic ă, București, 1964, Vol. II, pag. 20.
72 Legea Datoriei Publice nr. 8 1, art. 2, publicat ă în Monitorul Oficial al României
nr. 215/17.05.1999

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
264
Prin garan ția statului, în cazul împrumuturilor contractate de c ătre diferi ți
subiecți din economie, în țelegem garan țiile interne și externe emise de Ministerul
Finanțelor Publice, în numele și în contul statului, pentru aceste împrumuturi.
Garanțiile acordate de Ministerul Finan țelor Publice în numele statului sunt evi-
dențiate în mod cronologic în registrul datoriei publice, care se conduce separat
pentru garan țiile interne și pentru cele externe.
De asemenea, pentru a în țelege mai bine problemele referitoare la datoria
publică, socotim c ă este necesar a defini succint unele no țiuni și concepte, a șa
cum sunt ele eviden țiate în unele materiale române ști și străine de specialitate:
Capital aferent împrumuturilor – suma de ținută ca urmare a unui
împrumut și care, în cazul „titlurilor de stat cu dobând ă“, este egal ă cu suma
împrumutat ă la data efectu ării emisiunii, respectiv valoarea nominal ă a titlului, iar
în cazul „titlurilor de stat cu discont, cu pre țul de cump ărare a titlurilor de stat cu
discont (mai mic decât valoarea nominal ă a titlurilor, exact cu valoarea discon-
tului).
Autorizare bugetar ă permanent ă – autorizarea dat ă Ministerului Finan țelor
Publice și a altor entit ăți ale statului, expres precizate, de a pl ăti serviciul datoriei
publice la scaden ță, fără alte aprob ări speciale prin legile bugetare anuale.
Titluri de stat – înscrisuri care atest ă datoria public ă, sub form ă de: bonuri,
certificate de trezorerie sau alte instrumente financiare, constituind împrumuturi de stat în lei sau în valut ă, pe termen scurt (pân ă la un an), mediu ( 1 an – 5 ani)
și lung (peste 5 ani).
Titlurile de stat pot fi emise: – în form ă materializat ă (în formă fizică);
– dematerializate (înregistrarea în cont – înregistrat pe suport de hârtie
sau alt tip stabilit de Ministerul Finan țelor Publice).
De asemenea, ele pot fi nominative, când poart ă numele posesorului, sau
la purtător.
Din punctul de vedere al modului de procurare, ele pot fi: negociabile sau
nenegociabile, iar al pre țului acestora, cu dobând ă sau cu discount.
Titlurile de stat cu dobând ă sunt titlurile care au o valoare nominal ă la care
se plătește o dobând ă stabilită la o anumit ă dată, iar cele cu discont sunt titlurile
fără cupon de dobând ă și care sunt vândute la o valoare mai mic ă decât
valoarea nominal ă (prețul este mai mic decât valoarea nominal ă).
Prima – diferen ța între pre țul unui titlu de stat la emisiune și valoarea
nominală a acelui titlu, dac ă prețul este mai mare decât valoarea nominal ă.
Discont – diferen ță între pre țul de vânzare al unui titlu la emisiune (care
este mai mic) și valoare nominal ă.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
265
Rata variabil ă a dobânzii – rata dobânzii unui împrumut sau titlu de stat
purtător de dobând ă, care se modific ă la anumite intervale de timp, în
conformitate cu un indice, o formul ă sau un alt criteriu, dup ă cum este prev ăzut
în clauzele contractului de împrumut.
Rata dobânzii – datoria exprimat ă în procente, pl ătită pentru capitalul unui
împrumut sau titlu de stat purt ător de dobând ă.
Fond de risc – un fond extrabugetar, constituit la dispozi ția Ministerului
Finanțelor Publice, din comisioanele primite de la beneficiarii împrumuturilor
contractate direct de stat sau ai împrumuturilor garantate de c ătre stat, dup ă cum
este încheiat ă negocierea.
Plafon de îndatorare public ă – aprobarea dat ă de către Parlament, în
limita căreia Guvernul, prin Ministerul Finan țelor Publice, poate contracta
împrumuturi interne și externe (în nume propriu) sau pentru care poate acorda
garanții. Plafonul datoriei publice interne este determinat de deficitul bugetar, iar
în unele cazuri, de prevederile unor legi special emise în acest sens.
În corela ție cu plafonul anual de îndatorare public ă a unei țări, trebuie
menționat faptul c ă, potrivit criteriilor de convergen ță stabilite de UE pentru ca un
stat să fie admis în zona euro, statul în cauz ă trebuie s ă nu aibă un grad de
îndatorare public ă mai mare de 60% din P.I.B.
Modul în care este gestionat ă datoria public ă în România prezint ă câteva
caracteristici, și anume:
a) rambursarea ratelor de capital, plata dobânzii la acestea și a altor costuri
aferente datoriei publice au prioritate fa ță de alte obliga ții ale statului;
b) în baza autoriz ării bugetare permanente, serviciul datoriei publice nu are
nevoie de alte aprob ări;
c) singurul contractant și administrator al datoriei statului este Ministerul
Finanțelor Publice;
d) obliga ția ramburs ării datoriei publice, a dobânzilor și a altor cheltuieli
adiacente este necondi ționată și irevocabil ă;
e) dobânzile, comisioanele și alte cheltuieli determinate de împrumuturile
de stat se suport ă din bugetul de stat, în timp ce rambursarea capitalului propriu-
zis are și alte surse decât bugetul de stat;
f) sunt interzise practici sau acorduri ale participan ților la pia ța titlurilor de
stat, care ar avea ca efect distorsionarea concuren ței normale pe pie țele
financiare unde se tranzac ționează titlurile de stat. Acelea și practici sunt interzise
și referitor la distorsionarea concuren ței loiale, în ceea ce prive ște tranzac țio-
narea și a altor valori mobiliare prin intermediul titlurilor de stat;
g) împrumuturile statului de la Banca Na țională a României poart ă
denumirea de împrumuturi de fonduri sau împrumuturi de resurse , în cazul

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
266
împrumuturilor introduse în contul curent general al Trezoreriei Statului, pe cât ă
vreme toate celelalte împrumuturi contractate de la al ți subiecți din economie
poartă denumirea de împrumuturi de stat;
h) împrumuturile contractate de autorit ățile administra ției publice locale,
deși fac parte din datoria public ă a României, nu cad în r ăspunderea Guvernului,
ci a autorit ăților publice locale și trebuie rambursate din veniturile proprii ale
acestora (prin care s-au garantat aceste împrumuturi) și nicidecum din resursele
bugetului de stat transmise bugetelor locale pentru echilibrare;
j) trebuie respectat ă destinația special ă a împrumuturilor avut ă în vedere la
contractarea lor și care a fost stipulat ă în acorduri.
Ministerul Finan țelor Publice are prioritate asupra activelor sau veniturilor
beneficiarilor de împrumuturi garantate de stat, în situa ția în care ace știa nu și-au
onorat obliga țiile de rambursare a acestora c ătre creditori.
Angajarea de titluri de stat, în valut ă, pe piața internă, are un caracter de
excepție și are în vedere, de regul ă, finanțarea și/sau refinan țarea deficitului bugetar.
15.2. Obiectivele și destina țiile pentru
care se poate apela la resursele financiare
ce genereaz ă datoria public ă
A) Datoria public ă internă poate fi cauzat ă de împrumuturile de stat angajate
în numele statului, prin Ministerul Finan țelor Publice, pe termen scurt, (pân ă la un
an), mediu (între un an și 5 ani) și lung (peste 5 ani) și de garan țiile emise prin
Ministerul Finan țelor Publice (inclusiv împrumuturile interne pe acelea și termene
contractate de anumi ți subiecți financiari, economici sau institu ții, din economie).
Împrumuturile interne ale statului, angajate în nume propriu, prin Ministerul
Finanțelor Publice, pot avea urm ătoarele destina ții:
I. – asigurarea resurselor b ănești necesare finan țării și/sau refinan țării
deficitelor bugetare;
II. – asigurarea resurselor b ănești necesare finan țării și/sau refinan țării
datoriei publice interne constituit ă în baza unor legi speciale;
III. – asigurarea resurselor b ănești necesare finan țării și/sau refinan țării
unor obiective de investi ții de interes na țional, aprobate în condi țiile legii;
IV. – men ținerea unui sold corespunz ător în contul curent general al
Trezoreriei Statului;
V. – pentru plata garan țiilor acordate de c ătre stat (prin Ministerul
Finanțelor Publice) la intern, în situa ția în care împrumut ătorul nu și-a putut onora
rambursarea ratelor, iar aceste obliga ții depășesc fondul de risc constituit și
prevederile bugetului de stat cu aceast ă destinație.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
267
Pentru destina ții de la nr. I, II și V, Ministerul Finan țelor Publice apeleaz ă,
în primul rând, la împrumuturi din disponibilit ățile existente în contul curent
general al Trezoreriei Statului, iar pentru acoperirea necesit ăților de fonduri
reclamate de cauzele de la pct. IV, Ministerul Finan țelor Publice poate apela la
creditele de pe pia ța monetar ă, de la Banca Na țională a României, în condi țiile
stabilite prin legea bancar ă.
B) Datoria public ă externă poate fi cauzat ă de împrumuturile externe
contractate direct de c ătre stat, în nume propriu, prin Ministerul Finan țelor
Publice, cu guvernele altor țări, cu institu ții financiare interna ționale și/sau de pe
piața financiar ă internațională pe termen mediu (3-5 ani) și lung (peste 5 ani).
Aceste fonduri pot avea urm ătoarele destina ții:
I. Susținerea balan ței de plăți
II. Consolidarea rezervei valutare a statului
III. Realizarea unor proiecte de investi ții, finanțarea exporturilor, mobilizarea
și dezvoltarea unor domenii prioritare ale economiei.
IV. Realizarea unor reforme sectoriale
V. Realizarea unor importuri stabilite de Guvern VI. Finan țarea și refinanțarea deficitului bugetului de stat.

Din cele de mai sus, rezult ă că împrumuturile externe pe care le contracteaz ă
statul pot avea ca destina ții, în primul rând, înf ăptuirea unor opera țiuni economice
propriu-zise (proiecte de investi ții, dezvoltare de domenii prioritare, sus ținerea
balanței de plăți etc.) și numai în al doilea rând, finan țarea și refinanțarea deficitelor
bugetare, pe cât ă vreme împrumuturile de stat interne au ca destina ție prioritar ă
asigurarea resurselor b ănești necesare finan țării și/sau refinan țării deficitelor bu-
getare.
Ca și în cazul împrumuturilor externe contractate direct de stat, cele
externe garantate de stat se pot angaja numai pentru obiective și destina ții
considerate de importan ță prioritar ă pentru România; în cazul imposibilit ății
financiare a beneficiarului de a le rambursa, acestea cad în sarcina statului (prin
reprezentantul s ău, Ministerul Finan țelor Publice) și vor majora datoria public ă
externă.
Consiliile locale, jude țene și Consiliul General al Municipiului Bucure ști,
după caz, pot aproba contractarea de împrumuturi interne sau externe, pe
termen mediu sau lung, în vederea realiz ării unor investi ții publice de interes
local, precum și pentru refinan țarea datoriei publice locale. Aceste aprob ări se
pot acorda numai cu votul a cel pu țin două treimi din num ărul membrilor care
compun consiliile respective.
Autoritățile publice locale nu pot contracta împrumuturi în condi țiile în care
datoriile anuale, reprezentând rate scadente la împrumuturile contractate, do bânzi și

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
268
comisioanele aferente acestora, inclusiv împrumutul care urmeaz ă a fi contractat,
depășesc limita a 20% din totalul veniturilor curente, inclusiv cotele defalcate din
impozitul pe salarii.
Cu respectarea condi țiilor arătate de mai sus, autorit ățile locale pot
contracta urm ătoarele împrumuturi:
a) Împrumuturi interne f ără garanția Guvernului, cu condi ția inform ării
prealabile a Ministerului Finan țelor Publice.
b) Împrumuturi externe, cu aprobarea comisiei de autorizare constituit ă din
reprezentan ți ai autorit ății publice locale, ai Guvernului și ai Băncii Naționale a
României, a c ărei componen ță se aprob ă de către Guvern prin hot ărâre.
c) Împrumuturi externe, cu garan ții din partea Guvernului.
Emiterea și lansarea titlurilor de valoare pe pia ța internă se poate face
direct de c ătre autorit ățile publice locale sau prin intermediul unor agen ții specia-
lizate ori al altor institu ții specializate.
În contextul celor prezentate mai sus, datoria public ă a României se for-
mează din comasarea datoriei publice interne și externe, contractate direct sau
garantată de stat, cu datoria public ă internă și externă angajată, în condi țiile legii
de către autorit ățile administra ției publice locale.
15.3. Instrumentele tehnice
prin care se poate angaja datoria public ă
în România
Datoria public ă poate fi creat ă în special prin intermediul titlurilor de stat care,
în funcție de formele datoriei publice, se pot concretiza în urm ătoarele tipuri:
A) Pentru datoria public ă internă:
a. titluri de stat în moned ă națională
b. împrumuturi de stat de la Banca Na țională a României
c. împrumuturi de stat de la b ăncile comerciale din România
d. împrumuturi de stat de la alte institu ții de credit din România și de la
agenții guvernamentale
e. titluri de stat în valut ă emise pe pia ța internă
f. plasamente efectuate în contul curent general al Trezoreriei Statului de
către bănci
B) Pentru datoria public ă externă
a. titluri de stat în valut ă, emise pe pia ța financiar ă
b. împrumuturile de la guverne str ăine, agen ții guvernamentale str ăine,
instituții financiare multilaterale sau de la alte organiza ții interna ționale

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
269
c. împrumuturi sindicalizate
d. împrumuturi directe de la investitori priva ți
e. împrumuturi de la b ănci străine sau de la companii str ăine
f. alte împrumuturi
În scopul finan țării și refinanțării obligațiilor financiare ale statului, Ministerul
Finanțelor Publice, de comun acord cu Banca Na țională a României, în baza unui
calendar previzional (anual, trimestrial, lunar, sau ori de câte ori este cazul), emit
și lanseaz ă titluri de stat.
În scopul solu ționării acestor dificile probleme privind asigurarea fondurilor
pentru cheltuielile publice aprobate, în cadrul Trezoreriei Franceze a fost creat
„biroul de circula ție a fondurilor“ care are drept scop stabilirea a trei serii de
previziuni, cu orizont anual, trimestrial și zilnic.
Previziunile anuale sunt elaborate la începutul anului civil, pe baza estim ărilor
soldurilor de finan țat în gestiune și a unui profil mediu de execu ție a soldului în cursul
anului, care se ob ține prin extrapolarea observa țiilor execu ției din anul precedent,
corectate cu informa țiile calitative curente. Pe baza acestor previziuni anuale nu se
pot obține decât „tendin țe“ privind evolu ția activității de trezorerie, care sunt îns ă
utile, în ceea ce prive ște elaborarea calendarului împrumuturilor pe termen scurt.
Previziunea complet ă, dar și cel mai greu de realizat, este cea zilnic ă, care
se obține pe baza ansamblului previziunilor trimestriale și a informa țiilor zilnice,
de la o serie de interlocutori, coresponden ți etc.
Dar toate aceste previziuni î și au costul și își fac efectul într-o economie
care func ționează și care „produce“ resurse publice abundente, în care context o
disfuncționalitate nu poate greva prea mult func ționarea sistemului.
Emiterea titlurilor de stat în România se face de c ătre Ministerul Finan țelor
Publice, care are ca agent pentru opera țiunile de vânzare, decontare, transfer și
depozitare Banca Na țională a României.
Banca Na țională a României, la rândul ei, poate delega toate responsa-
bilitățile sau numai o parte din acestea intermediarilor pie țelor primare sau altor
agenții, cu aprobarea Ministerului Finan țelor Publice. Acest lucru nu exonereaz ă
însă Banca Na țională a României de responsabilit ățile privind garantarea unor
operațiuni corecte cu titlurile de stat.
Ca agent al statului, ac ționând în numele Ministerului Finan țelor Publice,
dar și ca autoritate emitent ă, Banca Na țională a României:
– reglementeaz ă și supravegheaz ă vânzările titlurilor de stat (pia ța primară),
precum și tranzac ționarea acestora între de ținătorii înregistra ți (piața secundar ă);
– autorizeaz ă și supravegheaz ă intermediarii pe aceste pie țe.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
270
În cadrul pie ței primare a titlurilor de stat au loc, a șadar, opera țiuni legate
de plasarea pentru prima dat ă a tuturor emisiunilor titlurilor de stat, iar pe cea
secundar ă, tranzac ționarea lor între vânz ătorii și cumpărătorii înregistra ți.
Așa cum s-a mai ar ătat, intermediari ai pie ței primare a titlurilor de stat pot
fi băncile, institu țiile financiare și de credit, precum și alte persoane juridice și
fizice selectate de Banca Na țională a României, c ărora li se acord ă o autoriza ție
specială în acest sens.
În vederea autoriz ării intermediarilor pie ței primare a titlurilor de stat, ace știa
trebuie s ă îndeplineasc ă o serie de condi ții și criterii de performan ță, printre care:
mărimea capitalului social, dot ări tehnice specifice corespunz ătoare, existen ța unei
structuri organizatorice distincte etc. De asemenea, ace știa trebuie s ă își asume, în
condiții de concuren ță, performan ță și transparen ță, o serie de obliga ții minimale.
Banca Na țională a României organizeaz ă și conduce activitatea de
plasare/vânzare a emisiunii de titluri de stat prin una din urm ătoarele modalit ăți:
a) subscrip ție publică
b) subscrip ție publică garantat ă
c) licita ție
a) Subscrip ția publică presupune următoarele:
– prețul emisiunii (rata dobânzii) va fi stabilit ă de către Ministerul Finan țelor
Publice, în baza unor consult ări prealabile cu Banca Na țională a României;
– intermediarii pie ței primare a titlurilor de stat și alți participan ți agreați de
Banca Na țională a României vor depune oferte de cump ărare în contul lor și în
cel al clien ților lor, care vor fi transmise prin plic sigilat sau prin alte modalit ăți
acceptate, pân ă la subscrierea integral ă a emisiunii de titluri de stat;
– ofertele de subscriere depuse nu pot fi retrase, acestea constituind
angajamente ferme;
– în situa ția în care ofertele dep ășesc valoarea emisiunii de titluri de stat,
subscripția se va închide la sfâr șitul acelei zile, urmând ca toate cererile din acea
zi să fie acceptate propor țional și/sau, cu acordul Ministerului Finan țelor Publice,
emisiunea se majoreaz ă cu oferta în plus;
– în situa ția în care, în intervalul de zile stabilite pentru emisiune, aceasta
nu va fi subscris ă integral, titlurile de stat aflate în aceast ă situație se vor anula.
b) Subscrip ția publică garantat ă presupune, suplimentar celor prezentate la
litera a), faptul c ă intermediarii pie ței primare a titlurilor de stat garanteaz ă
plasarea întregii valori a emisiunii de titluri de stat pe pia ță, respectiv î și asumă
obligația de a cump ăra în cont propriu titlurile de stat pe care nu reu șesc să le
plaseze la clien ții de pe pia ță.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
271
De asemenea, intermediarii respectivi pot beneficia din partea Ministerului
Finanțelor Publice, în aceste condi ții, de un anume comision, care se va stabilii
prin negociere, cu consultarea prealabil ă a Băncii Naționale a României.
c) Vânzarea titlurilor de stat prin licita ții presupune următoarele:
– vânzarea titlurilor de stat se face de c ătre Banca Na țională a României,
care acționează ca agent al statului și care va face publice data și locul desf ă-
șurării licitației, precum și elementele de identificare a emisiunii ce urmeaz ă să fie
plasată prin licita ție;
– intermediarii pie ței primare a titlurilor de stat vor depune oferte de
cumpărare, în cont propriu și în contul clien ților lor, în ziua desf ășurării licitației, în
plicuri sigilate pentru care secretarul comisiei elibereaz ă o adeverin ță, plicul
nemaiputând fi retras;
– Banca Na țională a României poate stabili, în func ție de gradul de
dezvoltare a pie ței titlurilor de stat, limite maxime pentru oferta unui intermediar al
pieței primare în totalul emisiunii;
– la sfâr șitul opera țiunii de licitare, comisia va stabili valoarea emisiunii
adjudecate, precum și prețul (rata dobânzii) maxim și minim la care au fost adju-
decate ofertele de cump ărare.
În situația în care întreaga emisiune a fost vândut ă, iar la nivelul marginal
(nivelul pre țului minim, respectiv al dobânzii maxime acceptate) sunt mai multe
oferte de cump ărare ce nu pot fi satisf ăcute integral, se va aplica principiul
proporționalității, fiecare primind valoarea rezultat ă.
Determinarea pre țului de vânzare a titlurilor de stat are la baz ă două
sisteme:
– metoda pre țului multiplu, care presupune alocarea titlurilor de stat pe
ofertele depuse la pre țurile oferite pân ă la adjudecarea complet ă a emisiunii;
– metoda pre țului uniform, care presupune alocarea titlurilor de stat la pre țul
cel mai sc ăzut care a fost acceptat pentru adjudecarea complet ă a emisiunii de
titluri de stat.
Ofertele la licita ție pot îmbr ăca două forme:
a) oferta de cump ărare competitiv ă, care presupune faptul c ă, pe lâng ă
valoarea titlurilor pe care dore ște să le cumpere, ofertantul precizeaz ă și prețul
maxim (exprimat în rata minim ă a dobânzii) pe care este dispus s ă-l accepte.
b) oferta de cump ărare necompetitiv ă, care presupune faptul c ă ofertantul
precizeaz ă doar valoarea titlurilor pe care dore ște să le adjudece, f ără a con-
diționa prețul (rata dobânzii), ceea ce ofer ă acestuia garan ția accept ării integrale
a ofertei sale.
Titlurile de stat exprimate în valut ă pot fi lansate pe pia ța internă cu
respectarea regulilor și principiilor aplicate și în cazul titlurilor de stat în lei (de pe
piața internă).

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
272
Vânzarea titlurilor de stat exprimate în valut ă pe piața extern ă cuprinde o
serie de etape specifice acestei opera țiuni, cum ar fi: stabilirea valorii împru-
mutului, desemnarea administratorului/administratorilor împrumutului, a firmelor
de consultan ță juridică, a calendarului emisiunii titlurilor de stat, elaborarea
prospectului de emisiune, organizarea unei strategii de marketing, stabilirea structurii sindicatului de b ănci care ar putea participa la subscriere, a pre țului de
lansare (în negociere cu sindicatul de investitori) și a măsurilor pentru tranzac țio-
narea titlurilor respective pe pia ța secundar ă.
15.4. Gestionarea datoriei publice
Administrarea și gestionarea datoriei publice se realizeaz ă diferit de la o
țară la alta. În Belgia, s-a constituit în acest scop „Fondul de venituri“ și „Casa de
amortisment“, în Suedia un „Oficiu al datoriei publice“, iar în Fran ța, în 1784, a
fost creat ă „Casa amortismentului“, în 1937 „Fondul de sus ținere a veniturilor“, iar
în ultimul timp aceast ă problem ă este încredin țată de către statul francez „Casei
de Amortisment a Datoriei Publice“, care are sarcina de a mobiliza în acest scop fondurile rezultate din ac țiunea de privatizare a regiilor na ționale cu capital de stat,
transferându-le apoi „Casei de Depuneri și Consemna țiuni“ și chiar Trezoreriei
Publice.
Față de situa ția existent ă în alte țări, consemn ăm faptul c ă în România nu
este creat ă o institu ție special ă (alta decât Ministerul Finan țelor Publice) care s ă
aibă în vedere constituirea unor resurse suplimentare, cu ajutorul c ărora statul s ă
poată acoperi, fie și parțial, „costul“ datoriei publice.
În țara noastr ă, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare are sarcina,
prin Lege
73, ca prin activitatea pe care o desf ășoară să ajute la diminuarea datoriei
publice provenite din garan țiile emise de stat pentru împrumuturile externe contrac-
tate de agen ții economici.
Datoria public ă este gestionat ă în numele statului român de c ătre Ministerul
Finanțelor Publice, care este obligat a conduce urm ătoarele registre:
a) Registrul datoriei publice a statului, în care datoria public ă este eviden-
țiată în ordinea cronologic ă a formării ei, pe calea intern ă și cea extern ă, în care
sens sunt conduse dou ă subregistre:
– unul pentru datoria public ă internă,
– unul pentru datoria public ă externă

73 Legea pentru aprobarea Ordonan ței de Urgen ță a Guvernului nr. 29/2002 privind instituirea
unor măsuri pentru diminuarea datoriei publice, publicat ă în Monitorul Oficial al României
nr. 395/10.06.2002

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
273
b) Registrul garan țiilor de stat pentru împrumuturi, în care se eviden țiază
situația garanțiilor acordate pentru împrumuturile ce poart ă girul statului; el are
două componente:
– subregistrul garan țiilor interne
– subregistrul garan țiilor externe
a) Registrul datoriei publice va eviden ția situația tuturor obliga țiilor
interne și externe contractate direct de stat, în mod cronologic, iar într-o rubric ă
separată a registrului se va eviden ția legătura cu subregistrele datoriei publice
interne și externe printr-un num ăr anume. Pe documentele care atest ă datoria
publică internă sau extern ă se va men ționa doar acest num ăr din subregistre.
De asemenea, subregistrele vor men ționa, într-o rubric ă distinctă, numărul
din Registrul datoriei publice a statului prin care se face leg ătura dintre acestea.
b) Registrul garan țiilor de stat va eviden ția situația tuturor obliga țiilor
externe și interne derivate din garan țiile statului pentru împrumuturile contractate
pe plan extern sau intern de c ătre diferi ți subiecți economici, financiari sau
publici; se va men ționa, de asemenea, într-o rubric ă distinctă, numărul din subre-
gistrele datoriei publice interne sau externe. Și în cazul garan țiilor date de stat
pentru împrumuturile contractate, pe documentele care le atest ă se va men ționa
doar numele din subregistrele datoriei publice interne sau externe în func ție la
care din aceste împrumuturi se refer ă garanția statului.
Informațiile Ministerului Finan țelor Publice cu privire la datoria public ă
externă sunt cunoscute și de către Banca Na țională a României, întrucât aceste
instituții au constituit ă o bază de date privind datoria public ă externă.
Autoritățile locale care contracteaz ă împrumuturile pe plan local sau extern
sunt obligate, de asemenea, s ă evidențieze aceste datorii în Registrul de
evidență a datoriei publice locale, prin care se vor înregistra creditele contractate
pe destina ții, precum și pe provenien ța lor prin:
– subregistrul datoriei publice locale interne
– subregistrul datoriei publice locale externe.
Subregistrele de eviden ță a datoriei publice locale au aceea și structur ă ca
și subregistrele datoriei publice de stat.
Potrivit prevederilor legale, Ministerul Finan țelor Publice întocme ște anual
contul general al datoriei publice al statului, care se anexeaz ă la contul general
anual de execu ție a bugetului de stat.
Contul general al datoriei publice a statului cuprinde: contul datoriei
publice interne a statului și contul datoriei publice externe directe a statului, la
care se anexeaz ă situația garanțiilor guvernamentale pentru creditele interne și
externe contractate de c ătre diferite entit ăți din economie.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
274
a) Contul datoriei publice interne directe a statului cuprinde îm-
prumuturile contractate direct de pe pia ța financiar ă internă, inclusiv sumele
primite temporar din sursele Trezoreriei Statului, pe urm ătoarea structur ă:
– împrumuturi pentru finan țarea și refinanțarea deficitului bugetului de stat
din care:
/G83 finanțate de pe pia ța internă;
/G83 finanțate de pe pia ța externă (acestea nu se cuprind în totalul datoriei
publice interne);
– alte împrumuturi aprobate pe baz ă de legi speciale;
– împrumuturi din contul general al Trezoreriei Statului pentru finan țarea
temporar ă a deficitului bugetului de stat.
b) Contul datoriei publice externe directe a statului cuprinde:
– împrumuturi externe contractate în numele statului de Banca Na țională a
României și gestionate de aceasta;
– împrumuturile externe derulate prin Trezoreria Statului;
– alte împrumuturi externe.
c) Situația garan țiilor statului , care se anexeaz ă la contul general al
datoriei publice a statului, cuprinde:
– situația garan țiilor guvernamentale pentru credite interne, care este
formată din valoarea garan țiilor interne emise de Ministerul Finan țelor Publice
pentru împrumuturile contractate de agen ții economici de pe pia ța internă;
– situația garanțiilor guvernamentale pentru creditele externe contractate de
agenții economici și de autorit ățile publice, de pe pia ța externă.
Contul general al datoriei publice a statului este înso țit de un raport care
cuprinde o analiz ă referitoare la datoria public ă externă, internă și la garan țiile
acordate de stat pe plan extern și intern.
Ministerul Finan țelor Publice poate efectua opera țiuni de conversiune, care
presupun schimbarea unui împrumut de stat (angajat în condi țiile legii, în anumi ți
termeni) cu un alt împrumut de stat, cu o dobând ă mică și/sau cu un termen mai
lung de rambursare. Aceast ă operațiune se poate face îns ă numai cu acordul
Guvernului.
Ministerul Finan țelor Publice este acela care elaboreaz ă proiectul legii
anuale privind plafonul de îndatorare public ă externă, care reprezint ă, așa cum s-a
mai precizat, suma maxim ă a împrumuturilor externe pe care le poate contracta
statul în nume propriu, precum și a nivelului garan țiilor pe care le poate acorda
(pentru împrumuturile externe contractate de agen ții economici) pe perioada
acelui an.
La stabilirea plafonului datoriei publice se au în vedere, în primul rând,
nivelul și evoluția unor indicatori macroeconomici, cum ar fi: produsul intern brut,
balanța comercial ă, rezerva valutar ă a statului etc.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
275

Capitolul 16

Trezoreria Statului

Denumirea este introdus ă de ultimele reglement ări române ști în domeniu,
deoarece la constituirea ei, în 1993, institu ția purta numele de „Trezoreria Finan-
țelor Publice“. În mare majoritate a țărilor lumii, aceast ă instituție este denumit ă
„Trezoreria Public ă“, denumire care exprim ă cel mai bine atribu țiile și funcțiile sale.
16.1. Necesitatea înfiin țării Trezoreriei Statului
în România
Până în anul 1990, Banca Na țională a României asigura emiterea de
bancnote și monede, gestiona rezerva de aur și finanța industria și comerțul. De
asemenea, tot ea de ținea monopolul asupra celor patru institu ții bancare: Banca
de Comer ț Exterior, care finan ța tranzac țiile cu str ăinătatea, Banca Agricol ă, care
susținea financiar cooperativele agricole și întreprinderile agricole de stat, Banca
de Investi ții, care asigura finan țarea investi țiilor și Casa de Economii și Consem-
națiuni, care mobiliza disponibilit ățile bănești ale popula ției.
Reforma din sistemul bancar a determinat structurarea acestuia pe dou ă
paliere: pe de-o parte, Banca Na țională a României, care începe s ă-și exercite
funcțiile tradiționale, de Banc ă Centrală, iar pe de alt ă parte, sistemul b ăncilor
comerciale, c ărora le-au fost transferate opera țiunile cu caracter comercial. Noul
cadru juridic – „Legea privind activitatea bancar ă“74, „Legea privind Statutul
Băncii Naționale a României“75 și „Legea bancar ă“76 – subordoneaz ă Banca
Națională a României direct organului legislativ al țării, fapt ce îi confer ă acesteia

74 Legea nr. 33/29.03. 1991 – privind activitatea bancar ă, republicat ă în Monitorul Oficial al
României nr. 70/03.04. 1991
75 Legea nr. 34/29.03. 1991 – privind Statutul B ăncii Naționale a României, publicat ă în Monitorul
Oficial al României nr. 70/03.04. 1991, precum și Legea nr. 101/26.05.1998 – privind Statutul B ăncii
Naționale a României, publicat ă în Monitorul Oficial al României nr. 203/0 1.06.1998
76 Legea nr. 58/05.03. 1998 – Legea bancar ă, care abrog ă Legea nr. 33/23.03. 1991 privind
activitatea bancar ă, publicat ă în Monitorul Oficial al României nr. 121/23.03.1998

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
276
un grad mai ridicat de independen ță și, implicit, condi țiile necesare înf ăptuirii, într-
un cadru nou, a politicii monetare, valutare și de credit a statului. Ea devine astfel
răspunzătoare pentru emisiunea monetar ă, gestioneaz ă rezervele valutare ale
statului și supravegheaz ă activitatea celorlalte b ănci prin pârghiile statutare pe care
le are la îndemân ă. Cum b ăncile comerciale au obliga ția de a- și păstra dis-
ponibilitățile bănești din garan ții, în lei și în valută, la Banca Na țională a României,
aceasta poate exercita în condi ții mai bune supravegherea și controlul asupra
îndeplinirii de c ătre acestea a condi țiilor legale privind constituirea capitalului
social, politica de creditare, comisioanele pentru prest ările de servicii specifice etc.
În aceste condi ții, opera țiunile privind execu ția de cas ă a bugetelor și
celorlalte resurse financiare ale sectorului public au fost preluate de Banca Comercial ă Român ă, Banca pentru Dezvoltare și Banca Agricol ă.
Banca Comercial ă Română, precum și celelalte dou ă bănci, organizate de
acum pe principii comerciale, urm ăresc cu preponderen ță desfășurarea unei
activități rentabile, fiind preocupate în special de organizarea și executarea unor
servicii și operațiuni aduc ătoare de profit (plasamente de resurse disponibile,
operațiuni de decontare și de casă etc.) și mai puțin de a mobiliza corespunz ător
fondurile publice, pe seama statului, printr-un control activ și eficient asupra
activității agenților economici, privind calculul, eviden țierea și vărsarea sumelor
cuvenite c ătre componentele bugetului general consolidat.
De asemenea, datorit ă structurii organizatorice a acestora, care nu prevede
organe proprii de specialitate în domeniul execu ției bugetului, nu s-a mai
exercitat un control eficient asupra modului în care pl ățile de cas ă efectuate de
instituțiile publice respectau prevederile bugetare aprobate. De și Banca Român ă
de Dezvoltare a mai p ăstrat anumi ți speciali ști o perioad ă de timp, în ceea ce
privește verificarea realit ății investițiilor finan țate de la buget și a renun țat și ea
curând la aceast ă atribuție avută înainte de anul 1990, privind verificarea pl ăților
de casă în funcție de realitatea lucr ărilor de investi ții executate.
Așadar, băncile comerciale efectuau numai opera țiuni de încas ări și plăți în
contul institu țiilor publice centrale și locale, pe seama bugetelor, f ără un control
real, fapt ce a generat multe neajunsuri în leg ătură cu urm ărirea eficient ă a
veniturilor sau cu respectarea destina ției speciale a creditelor bugetare aprobate.
La acestea se adaug ă și faptul că execuția bugetelor se desf ășura greoi, cu
mari întârzieri, iar în cele mai multe cazuri unele constat ări, privind eventualele
erori, nu mai puteau fi operate. Din aceast ă cauză, în timpul derul ării execu ției
bugetare nu se putea ac ționa pentru corectarea unor date informative esen țiale,
importante venituri ale statului r ămânând neîncasate sau fonduri aprobate
necheltuite, în detrimentul unor ac țiuni și obiective necesare, din punct de vedere
economic sau social.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
277
Execuția în continuare a bugetelor, prin intermediul b ăncilor comerciale,
prezenta un risc pentru finan țele publice și faptul c ă, potrivit programului de
reformă, și acestea au intrat în procesul de privatizare, iar activitatea lor, în acest
context, era supus ă și ea regimului falimentului, ac țiune în care putea fi angrenat
și bugetul statului, lucru inadmisibil.
În concluzie, necesitatea înfiin țării și organiz ării Trezoreriei Statului rezult ă
din deficien țele și neajunsurile înregistrate cu privire la execu ția bugetelor prin
băncile comerciale. Neurm ărirea veniturilor statului în mod corespunz ător și, în
mod deosebit, a celor datorate de persoanele juridice, care au o pondere însem-nată în totalul veniturilor bugetare, a reprezentat un fapt ce a avut consecin țe
dintre cele mai nefavorabile asupra constituirii surselor în concordan ță cu
evaluările aprobate de Parlamentul României. Asupra modului de derulare a
cheltuielilor cuprinse în bugetul de stat și în celelalte bugete, nu exista un control
corespunz ător cu privire la necesitatea, oportunitatea și legalitatea efectu ării
acestora, aceasta atât dac ă ne referim la cheltuielile curente, dar mai ales la cele
privind finan țarea deficitului bugetar și a investi țiilor. În acela și sens, amintim și
costul ridicat al cheltuielilor reprezentând comisioanele bancare pentru efectua-
rea opera țiunilor în contul componentelor bugetului general consolidat.
Trezoreria Statului era necesar ă și pentru a r ăspunde mai bine noilor
cerințe ale reformei în domeniul fiscal-bugetar, legate de crearea pârghiilor și
mijloacelor fiscal-bugetare specifice economiei de pia ță, cu ajutorul c ărora statul
să poată influența în mod favorabil dezvoltarea economico-social ă a țării.
Înființarea Trezoreriei finan țelor publice, în țara noastr ă, a devenit deci o
necesitate obiectiv ă, determinat ă de aplicarea programului de reform ă și de
restructurare a economiei, în condi țiile în care finan țelor publice li s-a cerut s ă-și
amplifice rolul și funcțiile referitoare la administrarea și utilizarea mai eficient ă a
resurselor financiare publice.
Dacă în anii de dup ă 1990, pentru mobilizarea mai corespunz ătoare a
resurselor sectorului public, mai ales a impozitelor și taxelor, s-a creat un cadru
legislativ și organizatoric adecvat, erau deci necesare m ăsuri similare și în
domeniul administr ării și utilizării acestor resurse, în principal prin asigurarea unui
control mai operativ și eficient din partea statului.
În condițiile României, de trecere la o economie concuren țială de piață, și
având în vedere transform ările petrecute în sistemul bancar, decizia autorit ăților
române de a crea un sistem unitar privind administrarea resurselor financiare publice
ale statului, care s ă cuprindă toate fazele de la stabilirea, urm ărirea și până la
folosirea lor final ă, a fost pe deplin justificat ă.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
278
Prin aceast ă măsură, Ministerul Finan țelor Publice poate dispune de in-
strumente specifice de analiz ă, în toate etapele de elaborare, aprobare și
execuție a bugetului de stat, a bugetului asigur ărilor sociale de stat și a bugetelor
locale, pentru asigurarea echilibrului financiar, monetar, valutar și pentru o
gestionare corespunz ătoare a datoriei publice interne și externe a statului.
Organizarea Trezoreriei Statului ca sistem integrat, centralizat la nivelul
Ministerului Finan țelor Publice și descentralizat în plan teritorial, a fost asigurat ă
printr-un cadru legislativ adecvat: Legea contabilit ății nr. 82/1991, Hotărârea Gu-
vernului nr. 78/ 15.02.1992, Normele metodologice date în aplicarea acesteia,
Ordonan ța Guvernului nr. 66/ 1994, cu modific ările și complet ările ulterioare, iar în
ultimul timp prin Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului nr. 146/200277.
16.2. Rolul și atribuțiile Trezoreriei Statului
în România
În modul cel mai sintetic, rolul Trezoreriei Statului în România este exprimat
prin defini ția dată acesteia prin ultimul act normativ:77 „un sistem unitar și integrat
prin care statul asigur ă efectuarea opera țiunilor de încas ări și plăți privind fonduri
publice, inclusiv cele privind datoria public ă, și a altor opera țiuni ale statului, în
condiții de siguran ță și în conformitate cu dispozi țiile legale în vigoare“77.
De altfel, rolul și atribuțiile Trezoreriei Statului în România, ca institu ție
financiar ă, așa cum s-a implicat ea în administrarea fondurilor publice de la
înființare, în anul 1993, și până în prezent, ar putea fi sintetizate astfel:
– casier al sectorului public, prin care se asigur ă încasarea veniturilor, efectua-
rea plăților și păstrarea disponibilit ăților bugetului de stat, ale bugetului asigur ărilor
sociale de stat, ale bugetelor locale, ale fondurilor speciale și a celor în regim extra-
bugetar. Prin aceast ă funcție, Trezoreria Statului asigur ă execuția componentelor
bugetului general consolidat, reflectând în conturile sale modul de încasare a veniturilor bugetare de la contribuabili, precum și efectuarea pl ăților dispuse de
ordonatorii de credite. În calitatea sa de casier al sectorului public, Trezoreria Statului asigură deci, pe de-o parte, execu ția de cas ă a operațiunilor de încas ări și plăți, iar
pe de alt ă parte, are grij ă de asigurarea disponibilit ăților necesare în orice moment,
pentru a face fa ță angajamentelor asumate prin legile anuale bugetare;

77 O.G. României nr. 66/24.08. 1994/privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin Trezoreria
Statului, republicat ă în Monitorul Oficial al României nr. 303/30. 12.1995
O.U.G. României nr. 146, privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin Trezoreria Statului,
publicată în Monitorul Oficial al României nr. 824/ 14.11.2002

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
279
– exercită un control fiscal asupra provenien ței veniturilor și unul financiar
preventiv asupra efectu ării plăților, în ceea ce prive ște respectarea limitelor și a
destinației creditelor bugetare, a șa cum au fost ele aprobate;
– efectueaz ă operațiuni de încas ări și plăți în contul institu țiilor publice, în
urma constituirii și utilizării mijloacelor extrabugetare și a fondurilor speciale;
– atrage disponibilit ățile din economie, pe calea împrumuturilor de stat, de
la persoane juridice și/sau fizice, în vederea acoperirii golurilor temporare de
casă și a deficitului bugetului de stat;
– pe seama disponibilit ăților existente și din contravaloarea în lei a
împrumuturilor externe p ăstrate în contul curent general al Trezoreriei Statului,
aceasta poate efectua urm ătoarele opera țiuni:
/G83 acoper ă temporar deficitul bugetului de stat și al bugetului asigur ărilor
sociale de stat din anii preceden ți, nefinan țat prin împrumuturi de stat,
sau până la alocarea de sume cu aceast ă destinație pentru bugetul
asigurărilor sociale de stat; finan țează temporar deficitele bugetului de
stat, bugetului asigur ărilor sociale de stat și al Trezoreriei Statului, din
exercițiul curent;
/G83 efectueaz ă plasamente financiare pe termen scurt, la b ăncile comer-
ciale, prin Banca Na țională a României, care ac ționează ca agent al
statului.
– gestioneaz ă datoria public ă internă și externă, asigurând eviden ța și plata
serviciului datoriei publice interne și externe;
– efectueaz ă operațiuni privind drepturile de încasat și obligațiile de plat ă
ale statului, la baza c ărora stau acorduri și convenții guvernamentale;
– asigură contabilitatea privind execu ție de cas ă, pentru toate opera țiunile
de încas ări și plăți privind veniturile și cheltuielile sectorului public;
– asigură funcționarea corespunz ătoare a sistemului informa țional contabil
privind raportarea constituirii și utilizării fondurilor publice.
Statul garanteaz ă efectuarea opera țiunilor financiare prin Trezoreria Statului în
condiții de siguran ță și în conformitate cu dispozi țiile legale în vigoare, precum și
păstrarea integrit ății disponibilit ăților bănești.
Comparativ cu func țiile tradiționale ale trezoreriilor publice din țările dezvoltate,
cele ale Trezoreriei Statului din România, a șa cum se manifest ă ele în prezent,
prezintă asemănări importante, dar și multe deosebiri. Deosebirile constau, în
principal, în aceea c ă funcțiile Trezoreriei Statului din România nu cuprind întreaga
gamă a atribu țiilor și prerogativelor de care se bucur ă trezoreriile din țările
occidentale.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
280
Atribuțiile mai restrânse ale Trezoreriei Statului în România, fa ță de cele ale
trezoreriilor altor state, reprezint ă tot atâtea posibilit ăți reale de multiplicare și
amplificare a acestora. Dintre aceste posibilit ăți, consider ăm că ar putea fi re ți-
nute urm ătoarele:
– diversificarea formelor și tehnicilor pentru lansarea împrumuturilor de stat.
În primul rând, certificatele de trezorerie ar trebui s ă fie emise la purt ător, și nu
nominative, întrucât în aceast ă situație ele ar putea face obiectul tranzac țiilor pe
piața secundar ă a valorilor mobiliare, fapt ce ar determina amplificarea și
accelerarea circula ției capitalurilor financiare. De asemenea, este necesar s ă se
diversifice tehnica de emisiune a bonurilor de tezaur, dup ă sistemul practicat și în
alte țări (mecanismul plafonului, al coeficientului de trezorerie, al rezervelor
obligatorii, emisiunea de bonuri în raport cu nivelul resurselor etc.)78;
– diversificarea instrumentelor de interven ție a statului în economie, prin
intermediul Trezoreriei Statului, de-o manier ă care măcar să apropie țara noastr ă
de practicile altor state. În acest context, apreciem c ă bugetul Trezoreriei Statului
ar trebui s ă fie mai bine structurat și consolidat.
16.3. Reguli și condiții care stau la baza func ționării
Trezoreriei Statului în România
Noua institu ție, specific ă sectorului public, este conceput ă să funcționeze
prin respectarea urm ătoarelor principale condi ții:
a) Realitatea informa ției.
În numeroase cazuri, pân ă la organizarea Trezoreriei Statului, informa ția cu
privire la structura veniturilor publice era deformat ă, din cauza gre șelilor de
înregistrare a încas ărilor pe subdiviziunile clasifica ției bugetare, ca urmare a unui
control insuficient asupra documentului prin care se efectua v ărsământul c ătre
buget. De asemenea, în cazul pl ăților de cas ă, neajunsul consta în aceea c ă,
datorită inexisten ței controlului, se efectuau pl ăți de casă care nu concordau în
toate situa țiile cu subdiviziunile clasifica ției bugetare pentru care erau aprobate,
motiv pentru care în multe situa ții, se înregistrau deturn ări importante de resurse
financiare publice.
b) Realizarea actului de control.
Controlul trebuie s ă îmbrace atât forma celui fiscal, din punctul de vedere al
încadrării corecte a veniturilor bugetare și extrabugetare pe subdiviziunile
clasificației bugetare, dup ă provenien ță și după alte criterii urm ărite, cât și a celui

78 Tatiana Mo șteanu – „Bugetul Trezoreriei Publice“, Ed. Didactic ă și Pedagogic ă, București, 1997,
pag. 234-235

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
281
financiar, preventiv, asupra tuturor documentelor de pl ăți (cu sau f ără numerar),
angrenate în procesul de utilizare a resurselor prev ăzute prin componentele
bugetului general consolidat;
c) Universalitatea.
În accep țiunea noastr ă, acest concept se refer ă la faptul c ă activitatea de
trezorerie trebuie s ă se extind ă la nivel na țional. În acela și sens, referindu-ne la o
universalitate în plan teritorial, trebuie remarcat faptul c ă această instituție, prin
organele sale operative, înf ăptuiește execu ția bugetar ă la nivel jude țean pentru
toate componentele bugetului general consolidat;
d) Unicitatea.
În sensul subiectului abordat, unicitatea oblig ă ca toate bugetele s ă se execute
numai prin Trezorerie; institu țiile publice au obliga ția de a-și păstra disponibilit ățile
numai în conturi deschise aici, fiind exclus ă posibilitatea de a avea conturi și la
băncile comerciale, cu excep ția celor în valut ă, repo79 și a conturilor prin care se
execută operațiunea de mandat privind pl ățile pentru Trezoreria Statului. Unicitatea
se referă apoi la metodologia de lucru și la mecanismele implementate, la
documentele care circul ă prin trezorerie, la obiectivele de control, la tehnica de
prelucrare a datelor și de elaborare a situa țiilor de sintez ă, toate acestea facilitând
funcționarea unitar ă a sistemului informa țional instituit.
e) Operativitatea informa ției.
Asigurarea operativit ății informa țiilor cu privire la execu ția componentelor
bugetului general consolidat, în plan jude țean, cât și național, se realizeaz ă prin
sistemul informa țional propriu, deosebit de important pentru fundamentarea
deciziilor privind derularea execu ției bugetului de stat, a bugetelor locale, a
bugetului asigur ărilor sociale de stat și a bugetelor fondurilor speciale.
f) Corela ția totală a veniturilor și cheltuielilor cu bugetul prin care
instituția public ă este finan țată, denumit în literatura de specialitate din
Germania principiul „completivit ății“80.
Acest principiu impune ca veniturile încasate s ă fie vărsate în întregime la
bugetul c ăruia îi apar țin, iar cheltuielile acelei institu ții, de asemenea, s ă fie
suportate în totalitatea lor din bugetul unde au fost prev ăzute, regula general ă
fiind aceea c ă o cheltuial ă nu poate fi finan țată decât printr-un singur buget.
Aceeași regulă obligă ordonatorii de credite s ă nu efectueze pl ăți direct din

79 Operațiuni repo: „Tranzac ții reversibile în cadrul c ărora Ministerul Finan țelor Publice cump ără
titluri de valoare cu risc zero, în lei sau în valut ă, cu angajamentul partenerului de a r ăscumpăra
respectivele active la o dat ă ulterioar ă și la un pre ț stabilit la data încheierii tranzac ției.“
80 Yuji Kurokawa, Conferin ța prezentat ă în luna iunie 1994, la Comisia Na țională de Prognoz ă, pag. 99

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
282
încasări, aceasta pentru a nu se elimina posibilitatea controlului fiscal asupra
colectării veniturilor și a celui preventiv, asupra efectu ării tuturor cheltuielilor. Prin
urmare, este obligatorie înregistrarea tuturor încas ărilor și a tuturor pl ăților în
conturi deschise la Trezoreria Statului.
Remarcăm că acest principiu func ționează corespunz ător și în cazul
bugetelor fondurilor speciale și al mijloacelor extrabugetare, în aceste situa ții
putându-se efectua cheltuieli numai dup ă ce s-au constituit, în prealabil, fondurile
necesare.
g) Echilibrarea fluxurilor Trezoreriei Statului. Obligativitatea Trezoreriei Statului de a- și echilibra intr ările de fluxuri
financiare cu ie șirile reprezint ă regula de „fier“, care nu poate fi înc ălcată sub nici
o formă, întrucât aceast ă instituție nu poate func ționa „pe ro șu“. Fluxurile
financiare de intr ări trebuie s ă acopere în întregime, în orice moment al
exercițiului financiar, pl ățile. Dacă nu se colecteaz ă suficiente resurse proprii (din
impozite și taxe) pentru acoperirea pl ăților, se apeleaz ă la întregirea acestora
prin împrumuturi de stat sau credite de la Banca Na țională a României.
A sista pl ățile în cursul execu ției unui buget aprobat, a nu achita salariile
sau alte cheltuieli strict necesare, la timp, pe lâng ă consecin țele directe asupra
subiecților în cauz ă, ar crea o puternic ă stare de panic ă și incertitudine asupra
instituțiilor statului. Implica țiile ar fi, evident, dintre cele mai nefavorabile, asupra
întregii economii.
Regulile pe care și le-a asumat Trezoreria Statului, în ceea ce prive ște
funcționarea sa, sunt cele rezultate din obligativitatea asigur ării fondurilor
necesare statului, în orice moment al exerci țiului, pentru ca acesta s ă-și poată
îndeplini în cât mai bune condi ții funcțiile și atribuțiile complexe pe care le are.
16.4. Sistemul de organizare și principalele
atribuții ale structurilor Trezoreriei Statului
în România
Prin înfiin țarea Trezoreriei Statului, Ministerul Finan țelor Publice dispune de
mijloace specifice de analiz ă în toate etapele de elaborare, aprobare și execuție
a bugetului general consolidat81 în vederea cre ării condițiilor necesare asigur ării
echilibrului (financiar, valutar, monetar) și gestion ării corespunz ătoare a datoriei
publice.

81 Deși nu putem vorbi în nume propriu despre o execu ție a bugetului general consolidat, vom folosi
această sintagm ă pentru a nu enumera mereu toate bugetele și fondurile care prin consolidare
formează bugetul general consolidat

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
283
În România, Trezoreria Statului este conceput ă ca un sistem integrat,
centralizat la nivelul Ministerului Finan țelor Publice și descentralizat în plan
teritorial, cu unit ăți funcționale și de gestiune financiar ă la nivel de municipii,
orașe și comune, ale c ăror activit ăți sunt coordonate de c ătre Direc țiile de
trezorerie și contabilitate public ă județene și de cea a Municipiului Bucure ști.
Trezoreria Central ă funcționează în cadrul Ministerului Finan țelor Publice și
este reprezentat ă prin Unitatea de Management a Trezoreriei Statului și prin
Direcția General ă a Contabilit ății Publice, în cadrul c ărora func ționează o serie de
compartimente și servicii func ționale care pot fi vizualizate prin Schema 16.1.
Întreaga activitate a Trezoreriei Statului este subordonat ă ministrului
finanțelor, directorilor generali ai Unit ății de Management al Trezoreriei Statului și
ai Direcției Generale a Contabilit ății Publice. De asemenea, în cadrul Ministerului
Finanțelor func ționează compartimente și direcții cu activit ăți adiacente proble-
maticii Trezoreriei Statului și prin intermediul c ărora are loc un schimb frecvent de
informații și de date referitoare la indicatorii specifici de lucru. Dintre aceste
compartimente, putem aminti: direc țiile generale de sintez ă a politicilor bugetare,
de programare bugetar ă sectorial ă și securitate social ă, cea a tehnologiei
informației, a finan țelor publice externe, cea de control financiar etc.
Unitatea de Management a Trezoreriei Statului și Direcția General ă a
Contabilit ății Publice, ca organe centrale al Trezoreriei în România, au urm ă-
toarele atribu ții principale:
/G83 atribu ții specifice, legate de metodologia cu privire la func ționarea
trezoreriei, la mecanismul deschiderii creditelor bugetare, la cel de
încasare a veniturilor și de efectuare a cheltuielilor prin contul curent
general, organizarea contabilit ății și funcționarea sistemului informa țional;
/G83 organizeaz ă și coordoneaz ă activitatea de emisiune a certificatelor de
trezorerie, în vederea finan țării deficitului bugetar;
/G83 gestioneaz ă contul curent general al Trezoreriei Statului, întocme ște
prognoze pe termen scurt și mediu și efectueaz ă plasarea, pe pia ța de
capital sau monetar ă, a disponibilit ăților aflate temporar în contul curent
general;
/G83 opereaz ă plățile dispuse din conturile de disponibilit ăți administrate de
Ministerul Finan țelor Publice, pe baza documentelor aprobate de ordo-
natorul de credite, cu încadrarea în soldul disponibilit ăților și cu respec-
tarea destina ției;
/G83 întocme ște și execută bugetul de venituri și cheltuieli al Trezoreriei
Statului;

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
284

* Se organizeaz ă și funcționează la nivel de direc ție general ă
Schema nr. 16.1. Sistemul de organizare a Trezoreriei Statului la nivel na țional Ministru
Secretar de stat Secretar de stat
Direcția General ă a
Contabilității PubliceUnitatea de Management
a Trezoreriei Statului*
Serviciul Elaborarea conturilor
generale de execu ție și verificare
a bilanțurilor contabile
ale instituțiilor publice Serviciul Elaborarea bugetului
Trezorerie statului și urmărire
a execuției financiare prin
trezorerii Serviciul Contabilitate
operațiuni externe Serviciul Contabilitate general ă a
Trezoreriei statului Serviciul Metodologia contabil ă
pentru Trezoreria statului Serviciul Metodologia contabilit ății
instituțiilor publice
Direcții generale
ale finanțelor publice județene
Direcții de trezorerie
și contabilitate publică
Administrații
ale finanțelor publice
Comunale Orășenești Municipale
Servicii de
Trezorerie și
contabilitate
publică
municipală Servicii de
Trezorerie și
contabilitate
publică
orășenești Servicii de
Trezorerie și
contabilitate
publică
comunale Direcții generale
ale finanțelor publice
a mun. Bucure ști
Direcții de trezorerie
și contabilitate public ă
a mun. Bucure ști
Administrații ale finanțelor
publice ale sectoarelor
mun. Bucure ști
Servicii de Trezorerie și
contabilitate public ă ale
sectoarelor mun. Bucure știBirou conven ții Birou garan ții interne Serviciul Tiluri de stat
-piața primarăServiciul Produse de trezorerie Serviciul Datoriei publice
în baza le gilor s pecialeServiciul Prognoza

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
285
/arrowdwnrt1 elaboreaz ă contul general anual de execu ție a bugetului de stat,
proiectul de lege și expunerea de motive privind aprobarea acestuia;
/arrowdwnrt1 conduce contabilitatea opera țiunilor de încas ări și plăți derulate prin
Trezoreria Central ă*;
/arrowdwnrt1 întocme ște bilanțul general al Trezoreriei Statului, precum și raportul
asupra acestuia*.
Trezoreria Central ă îndepline ște și alte atribu ții legate de eviden țierea
operațiunilor externe (în valut ă) privind plata datoriei publice și a drepturilor de
încasat, de reevaluarea activelor și pasivelor în valut ă, prezentând Ministerului
Finanțelor Publice, în mod periodic, inform ări și propuneri privind stabilirea unor
mecanisme și tehnici de lucru menite s ă ducă la îmbun ătățirea activit ății
Trezoreriilor operative și a sistemului.
La nivel teritorial, Trezoreriile Statului sunt organizate astfel:
/arrowdwnrt1 Direc țiile de trezorerie și contabilitate public ă județene și cea a
Municipiului Bucure ști, care func ționează în cadrul Direc țiilor generale
ale finan țelor publice jude țene și Municipiului Bucure ști. Aceste unit ăți
nu au rela ții directe cu ordonatorii de credite sau cu al ți subiecți din
economie care efectueaz ă operațiuni de încas ări și plăți; ele sunt meni-
te să coordoneze activitatea unit ăților teritoriale din subordine și să
asigure fluxul informa țional către Trezoreria Central ă; din acest motiv,
direcțiile jude țene sunt mai degrab ă unități de coordonare și de
sinteză, decât unit ăți operative de lucru;
/arrowdwnrt1 Trezoreriile municipale (organizate în cadrul Administra țiilor finan țelor
publice municipale), trezoreriile or ășenești (din cadrul Administra țiilor
finanțelor publice or ășenești) și trezoreriile rurale (organizate în mediul
rural, ca unit ăți teritoriale operative de lucru). Aceste unit ăți efectueaz ă
operațiunile propriu-zise privind execu ția de cas ă a componentelor
bugetului general consolidat.
Organizarea unei Trezorerii jude țene, în plan teritorial, se poate vizualiza
prin schema nr. 16.2.

* Ne referim tot timpul la cele dou ă direcții generale care o reprezint ă: Direcția General ă a
Contabilit ății Publice și Unitatea de Management a Trezoreriei Statului, care se organizeaz ă și
funcționează la nivel de direc ție general ă.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
286

Schema nr. 16.2. Sistemul de organizare a unei trezorerii jude țene, pe exemplul jude țului Arad Serv. (birou) Încasare și evidența
veniturilor
Serv. (birou) Verificarea și decontarea
cheltuielilor institu țiilor publice
Serv. (birou) Vânzarea și gestiunea
titlurilor de stat și a certificatelor de
trezorerie
Serv. (birou) Administrarea
și contabilitatea contului curent al
Trezoreriei
Serv. (birou)
Casierie – tezaur
Serv. (birou) Administrarea conturilor
persoanelor fizice și juridice Compartiment Control
și evidența veniturilor
Compartimentul Control
în efectuarea de pl ăți
Compartimentul Contabilitate
și decontări
Compartimentul
Casierie – tezaur Direcția General ă a Finanțelor Publice
a județului Arad
Director general
Direcția de Trezoreria și Contabilitate Public ă
Directo r
Administrații ale Finan țelor Publice
Director Municipale
Compartimentul de Trezorerie
și Contabilitatea Public ă Municipală
Director adjunct Șef administra ție Orășenești
Servicii de Trezoreria și Contabilitate
Publică orășenești
Șef serviciu Șef administra ție Comunale
Servicii de Trezoreria și Contabilitate
Publică comunale
Șef birou
Compartiment Control și
evidența veniturilor
Compartimentul Control în
efectuarea de pl ăți
Compartimentul Contabilitate
și decontări
Compartimentul
Casierie – tezaur Serv. (birou) Buget
și Contabilitatea Public ă
Serv. (birou) Administrarea
și contabilitatea contului curent
al Trezoreriei
Serv. (birou) Urm ărirea activit ății de vânzare și
gestiunea titlurilor de stat
și a certificatelor de trezorerie
Serv. (birou) Îndrumarea și verificarea activit ății
trezoreriilor locale

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
287
În cadrul Direc țiilor de trezorerie și contabilitate public ă județene exist ă
compartimente func ționale, prin atribu țiile cărora se asigur ă cuprinderea întregii
problematici a acestor unit ăți.
Și numai din examinarea titulaturii acestor compartimente rezult ă, într-o
mare măsură, atribuțiile pe care acestea le pot avea, respectiv: coordoneaz ă
activitatea trezoreriilor operative din subordine (în care sens conduc eviden ța
conturilor corespondente privind fluxurile care iau na ștere între acestea),
dirijează fluxurile determinate de încas ările și plățile Trezoreriei jude țene, în
relațiile cu sistemul b ăncilor comerciale și cu trezoreriile din alte jude țe, prin
intermediul contului curent general deschis la Banca Na țională a României;
urmăresc asigurarea numerarului necesar trezoreriilor operative, în func ție de
graficul de pl ăți, și iau măsuri pentru asigurarea securit ății privind p ăstrarea a-
cestuia; întocme ște lucrările de sintez ă privind conturile de execu ție a bugetului
de stat, a bugetului asigur ărilor sociale de stat, a bugetelor locale și bilanțul
contabil al Trezoreriei jude țene, pe care le transmit Ministerul Finan țelor Publice.
În conformitate cu prevederile legale privind func ționarea lor, Direc țiile de
Trezorerie și Contabilitate Public ă Județene exercit ă și alte atribu ții referitoare la
creditele bugetare deschise și repartizate, la întocmirea bugetului local centralizat
etc. și efectueaz ă analize și propuneri referitoare la asigurarea realiz ării
veniturilor bugetare și încadrarea pl ăților de cas ă în nivelul creditelor bugetare
repartizate.
Trezoreriile municipale, or ășenești și comunale sunt unit ățile operative în
cadrul cărora sunt deschise conturile de venituri și cheltuieli ale bugetului de
stat, ale bugetului asigur ărilor sociale de stat, ale bugetelor locale și cele de
disponibil ale institu țiilor bugetare. La aceste unit ăți se prezint ă agenții economici
și persoanele fizice care î și achită obligațiile către stat. Aici au loc întâlnirile între
toți actorii participan ți la constituirea și utilizarea fondurilor publice. Tot prin
aceste unit ăți se deruleaz ă activitatea de baz ă, cu consecin țe majore asupra
formării și utilizării fondurilor bugetare a celor speciale și extrabugetare.
În unitățile operative municipale, or ășenești și rurale, se finalizeaz ă fluxurile
financiare pornite dinspre b ăncile comerciale, unde agen ții economici sau
persoanele fizice î și au deschise conturile, din care acesta î și achită obligațiile
către buget. Tot prin aceste unit ăți inițiază instituțiile publice pl ățile pe care le au
de făcut în vederea îndeplinirii sarcinilor și atribuțiilor ce le revin, potrivit legii.
De modul în care aici, în aceste unit ăți operative, se desf ășoară o activitate
corespunz ătoare și responsabil ă, referitoare la controlul fiscal asupra fluxurilor
financiare de intrare și la controlul preventiv asupra fluxurilor financiare de ie șire,
depinde „nota“ pe care autorit ățile statului o pot acorda activit ății acestor institu ții.
Dacă în aceast ă fază a derulării fluxurilor financiare de resurse și plăți, organele

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
288
trezoreriei ac ționează cu profesionalism și responsabilitate, veniturile publice vor
fi corect eviden țiate pe subdiviziunile clasifica ției bugetare și pe plătitori, în
funcție de natura și provenien ța lor, iar cheltuielile f ără bază legală, neoportune
sau neeconomicoase vor putea fi stopate.
Dintre unit ățile operative ale Trezoreriei Statului, cea mai mare importan ță
o au Trezoreriile operative din municipiile re ședință de județ, care prin cele cinci
compartimente ale sale, de specialitate (vizualizate prin schema nr. 16.2.),
desfășoară o activitate esen țială, privind opera țiunile legate de execu ția celor trei
importante bugete: de stat, al asigur ărilor sociale de stat și locale.
Comparativ cu trezoreriile operative municipale, re ședință de jude ț,
celelalte trezorerii operative au atribu ții mai restrânse, pe linia execut ării
bugetelor fondurilor cu destina ție special ă și ale bugetului asigur ărilor sociale de
stat, precum și în legătură cu încasarea contribu țiilor provenite de la agen ții
economici sau cu efectuarea de pl ăți din aceste fonduri. Potrivit reglement ărilor
în domeniu, aceste încas ări trebuie transferate lunar c ătre trezoreria municipal ă,
reședință de județ.
16.5. Principalele atribu ții ale Trezoreriei Statului
în procesul de constituire a resurselor
financiare publice
Complexitatea și dificultatea metodelor și tehnicilor privind constituirea
fondurilor publice rezult ă din dou ă cauze importante: în primul rând, din
proporțiile mari ale „transferului de putere de cump ărare“ de la persoanele fizice
și juridice c ătre sectorul public, iar în al doilea rând, din faptul c ă instrumentele
folosite cu ocazia constituirii resurselor financiare publice sunt utilizate de c ătre
stat ca metode și pârghii specifice de redistribuire a resurselor financiare publice
între diferitele grupuri sociale.
După ce Legea bugetului stabile ște volumul și structura resurselor publice
ce trebuie mobilizate, o component ă majoră a procesului mobiliz ării lor o
reprezint ă cea a mijloacelor și metodelor care s ă asigure colectarea, dar mai ales
gestionarea eficient ă a acestora.
În acest context, Trezoreriei Statului i s-au stabilit sarcini și responsabilit ăți
extrem de dificile, vizând satisfacerea necesit ăților (tot mai sporite) de fonduri, pe
care le solicit ă sectoarele bugetare (armata, ordinea public ă, învățământul,
sănătatea, cultura etc.), ținând în acela și timp cont și de posibilit ățile restrânse pe
care le are o economie în tranzi ție, cum este cea a noastr ă.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
289
În exercitarea atribu țiilor privind gestionarea fondurilor publice, men ținerea
echilibrului permanent între intr ările și ieșirile de resurse reprezint ă cheia de bolt ă
a atribuțiilor Trezoreriei Statului, care are prioritate asupra tuturor celorlalte func ții
ale sale.
Trezoreria Statului nu- și poate permite ruperea acestui echilibru, deoarece
acest lucru ar duce nemijlocit la întreruperea pl ăților, cu consecin țe dintre cele
mai imprevizibile (de ordin economic, social și politic).
În acest cadru, Trezoreria Statului reprezint ă pentru autorit ățile statului o
instituție de încredere, obligat ă să facă față, în orice moment, nevoilor de fonduri
stabilite prin legea bugetar ă. Rolul s ău este acela de a rezolva operativ
solicitările legale de pl ăți și de a asigura o finan țare corect ă a deficitului bugetar.
Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, Trezoreria Statului este datoare s ă
asigure un flux ritmic de intrare a resurselor publice (în cadrul c ăruia impozitele și
taxele joac ă un rol important) în conformitate cu prevederile bugetare.
De obicei, a șa cum s-a mai precizat în capitolele precedente, între fluxurile
de intrare a veniturilor și cele de efectuare a cheltuielilor nu exist ă o anume
corelare, întrucât perioadele de intrare a resurselor nu coincid cu cele de efectuare a pl ăților. În aceast ă situație Trezoreriei îi revine sarcina de a realiza o
sincronizare cât mai bun ă între intr ările și ieșirile de resurse, prin metode și
tehnici specifice ei.
Obligațiile Trezoreriei Statului, cu privire la constituirea resurselor financiare
publice constau în exercitarea unui control fiscal vizând încadrarea corect ă a
acestora pe subdiviziunile clasifica ției bugetare și pe provenien ța acestora.
De asemenea, controlul are în vedere eviden țierea corect ă a acestora pe
contribuabili, precum și faptul c ă resursele s-au mobilizat în cadrul termenului
prevăzut de lege sau dimpotriv ă, ele privesc datorii restante.
Controlul fiscal asupra constituirii resurselor financiare publice este dife-
rențiat și în funcție de modalitatea prin care sunt efectuate pl ățile, respectiv prin
virament sau pe baz ă de numerar.
În exercitarea controlului fiscal privind constituirea resurselor financiare
publice, principalul obiectiv îl reprezint ă direcționarea lor spre bugetele c ărora le
aparțin, întrucât verificarea difer ă de la un buget la altul. Astfel, anumite obiective
se urmăresc cu privire la încasarea unui impozit care se constituie ca venit al
bugetului de stat și altele sunt obiectivele controlului cu privire la constituirea
veniturilor bugetului asigur ărilor sociale de stat.
În concluzie, obiectivul principal al controlului fiscal, care se exercit ă prin
organele de specialitate ale unit ăților trezoreriei statului, este acela al eviden țierii

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
290
corecte a încadr ării pe componentele bugetului general consolidat, și, în cadrul
acestora, pe surse de provenien ță, urmând a se detalia în: curente, restan țe sau
majorări de întârziere, precum și pe plătitori.
De altfel, simbolizarea conturilor de venituri pe componentele bugetului
general consolidat este conceput ă de o asemenea manier ă, încât cifrele lor s ă
indice bugetul c ăruia le apar țin acele resurse, felul lor [din punct de vedere al
naturii lor (provenien ța)] precum și cine este pl ătitorul.
16.6. Controlul cheltuielilor sectorului public
efectuat prin intermediul Trezoreriei Statului
Controlul exercitat de Trezoreria Statului asupra execut ării bugetului de
stat, bugetului asigur ărilor sociale de stat, a bugetelor locale, fondurilor speciale
și a celor din mijloace extrabugetare se asigur ă, pe de o parte, prin organele
Trezoreriei Centrale, iar pe de alt ă parte, prin trezoreriile operative, care
funcționează în cadrul Direc țiilor generale ale finan țelor publice jude țene și cea a
Municipiului Bucure ști.
Direcția General ă a Contabilit ății Publice și Unitatea de Management a
Trezoreriei Statului, ca organe centrale, elaboreaz ă întreaga metodologie referi-
toare la procedeele și tehnicile specifice de lucru și la opera țiunile care se deru-
lează prin Trezoreria Statului. Organele centrale ale Trezoreriei Statului stabilesc
metode și instrumente unitare de lucru, pentru prelucrarea și transmiterea
informațiilor contabile c ătre și/între toate unit ățile operative ale Trezoreriei
Statului.
/arrowdwnrt1 În privin ța cheltuielilor efectuate prin bugetul de stat, Direc ția general ă
a Contabilit ății Publice și Unitatea de Management a Trezoreriei
Statului, ca organe centrale, verific ă: dacă cererile ordonatorilor princi-
pali de credite privind deschiderea creditelor bugetare se încadreaz ă în
volumul și structura celor aprobate pe subdiviziunile clasifica ției
bugetare și dacă clasificarea și codificarea conturilor de cheltuieli s-a
făcut în conformitate cu clasifica ția bugetar ă și a planului de conturi
pentru activitatea trezoreriei.
/arrowdwnrt1 Cu privire la bugetul asigur ărilor sociale de stat, organele Trezoreriei
Centrale verific ă: modul în care propunerile privind creditele solicitate, pe
subdiviziunile clasifica ției bugetare și pe institu țiile subordonate, se
încadreaz ă în nivelul celor aprobate de c ătre Parlament, repartizarea pe
trimestre a prevederilor, precum și dacă conturile de execu ție și alte
raportări de sintez ă prezentate sunt corect întocmite.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
291
/arrowdwnrt1 În cazul bugetelor locale, Trezoreria Central ă verifică și aprobă deschi-
derile de credite pentru „transferurile c ătre bugetele locale“ și pentru
„subvențiile“ acordate de la bugetul de stat.
Controlul exercitat de trezoreriile teritoriale asupra efectu ării cheltuielilor
sectorului public au în vedere cheltuielile curente, dar mai ales pe cele de capital.
De asemenea, în cadrul acestora, controlul este specializat, în func ție de natura
lor, pe cheltuieli de personal, materiale, transferuri etc. și detaliat apoi pe
componentele acestora: medicamente, alimente, repara ții etc.
Indiferent îns ă de categoriile de cheltuieli ini țiate de ordonatorii de credite,
organele trezoreriilor operative urm ăresc obiective și parametri general valabili,
iar în unele cazuri și aspecte mai analitice, specifice anumitor categorii de
cheltuieli.
Dintre obiectivele și condițiile comune, care trebuie îndeplinite și care se
află în atenția organelor trezoreriilor operative, cu ocazia exercit ării controlului
financiar preventiv asupra ini țiativei ordonatorilor de credite de a efectua pl ăți din
resursele financiare ale bugetului de stat, cele mai importante sunt:
– încadrarea pl ăților de cas ă în limita și nivelul creditelor bugetare deschise
sau repartizate pe capitole și categorii de cheltuieli. Cu aceast ă ocazie, se
verifică dacă soldul contului „credite deschise din bugetul de stat“, analitic pe
capitole și pe categorii de cheltuieli, comparat cu soldul contului „Cheltuieli
efective“ pe acelea și conturi, este acoperitor;
– legalitatea pl ății în cauz ă, respectiv dac ă aceasta este prev ăzută într-un
act normativ și dacă poate fi finan țată dintr-un anume buget;
– necesitatea și oportunitatea pl ății: în aceast ă direcție, organele
trezoreriilor operative verific ă, pe baza documentelor și a actelor justificative,
măsura în care pl ățile în cauz ă sunt specifice func ționării instituției.
/arrowdwnrt1 În cazul pl ăților de subven ții, ce se acord ă instituțiilor publice ca o
completare la veniturile proprii, compartimentele de verificare și decontare
a cheltuielilor (din cadrul trezoreriilor operative) verific ă dacă solicitarea se
justifică din punctul de vedere al volumului disponibilit ăților bănești în cont,
dacă au fost realizate evalu ările privind veniturile proprii prev ăzute în
buget și dacă plata pentru care se solicit ă această subvenție se justific ă
din punctul de vedere al necesit ății și oportunit ății ei.
În cazul regiilor autonome na ționale și locale sau al societ ăților comerciale
care sunt îndrept ățite să beneficieze de la bugetul de stat sau de la bugetele
locale de subven ții pentru dezvolt ări (de interes na țional sau local), pentru
asigurarea protec ției sociale sau de diferen țe de pre ț pentru unele servicii

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
292
publice, compartimentul de verificare și decontarea cheltuielilor controleaz ă
calculele privind sumele solicitate, precum și existen ța vizelor legale de pe
deconturile justificative.
/arrowdwnrt1 În cazul pl ăților pentru cheltuielile de capital, trezoreriilor operative li se
prezintă „lista obiectivelor de investi ții cu finan țare integral ă sau
parțială de la buget …“ aprobat ă de ordonatorul principal de credite,
precum și lista pozi ției „Alte cheltuieli de investi ții, defalcate pe
categorii de bunuri… repartizate…“. O dat ă cu depunerea listelor
obiectivelor de investi ții, defalcat ă pe categorii de credite, ordonatorii
de credite au obliga ția să prezinte trezoreriei și confirmarea resurselor
de finanțare.
Controlul exercitat de Trezoreriile operative asupra pl ăților ce se
efectueaz ă prin bugetul asigur ărilor sociale de stat are în vedere:
– încadrarea în nivelul creditelor deschise sau repartizate prin Ministerul
Muncii și Solidarit ății Sociale;
– legalitatea efectu ării acestor cheltuieli, precum și îndeplinirea altor
condiții de form ă, de exemplu, existen ța lor în bugetul în cauz ă și
aprobările legale prin care se efectueaz ă finanțarea.
Prin Ministerul Muncii și Solidarit ății Sociale, se deruleaz ă în primul rând
cheltuieli specifice acestui minister, care se suport ă din bugetul asigur ărilor sociale
de stat, iar în al doilea rând, cheltuieli sub forma aloca țiilor de stat pentru copii,
ajutoarelor pentru mame cu mai mul ți copii etc., ce se finan țează prin bugetul de stat.
De aceea controlul pe care-l exercit ă organele trezoreriilor operative cu prilejul
angajării acestor categorii de cheltuieli îmbrac ă forme diferite, și anume:
/arrowdwnrt1 pentru cheltuielile specifice Ministerului Muncii și Solidarit ății Sociale,
finanțate din bugetul asigur ărilor sociale de stat, cum sunt pensiile de
asigurări sociale de stat, indemniza țiile bănești pentru incapacitate
temporar ă de munc ă, concedii de maternitate și îngrijire a copiilor etc., se
verifică existența creditelor deschise prin Ministerul Finan țelor Publice;
/arrowdwnrt1 stabilirea corect ă a sumei datorate bugetului asigur ărilor sociale de
stat, din contribu ția asigur ărilor sociale de stat, dup ă reținerea
necesarului pl ăților care se efectueaz ă prin angajatori;
/arrowdwnrt1 evaluarea corect ă a sumelor de încasat prin ordine de încasare, de
către institu țiile publice, regiile autonome și societățile comerciale, din
contul de cheltuieli al bugetului asigur ărilor sociale de stat, reprezen-
tând cheltuieli specifice asigur ărilor sociale, când ele se pl ătesc prin
aceste unit ăți;

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
293
/arrowdwnrt1 existen ța avizului Direc ției Muncii și Solidarit ății Sociale Jude țene,
pentru sumele solicitate de consiliile locale (municipale, or ășenești și
comunale), reprezentând pl ăți specifice asigur ărilor sociale, când
acestea se achit ă prin aceste unit ăți.
Controlul exercitat de trezoreriile operative asupra efectu ării cheltuielilor
derulate prin bugetele locale, prin fondurile speciale și prin mijloacele extrabu-
getare are în vedere:
/arrowdwnrt1 verificarea încadr ării plăților, înregistrate în conturile ordonatorilor de
credite din bugetul local al unei localit ăți, în totalul veniturilor bugetului
local (venituri proprii + sume și cote defalcate + transferurile din
bugetul de stat, pentru ac țiuni cu destina ție special ă);
/arrowdwnrt1 încadrarea pl ăților în nivelul creditelor bugetare deschise și repartizate
prin Direc țiile generale al finan țelor publice jude țene și Municipiului
București.
Ordonatorii de credite finan țați de la bugetul de stat și de la bugetele locale
pot gestiona și fonduri speciale, în privin ța cărora organele trezoreriilor operative
urmăresc doar existen ța lichidităților în cont și existen ța prevederilor în bugetul
respectiv.
De asemenea, în conformitate cu prevederile legale, unele institu ții publice
pot folosi veniturile realizate din activitatea proprie pentru acoperirea cheltuielilor de întreținere și funcționare. În aceast ă situație se găsesc unele institu ții din
domeniul culturii, artei, înv ățământului, științei etc., care au dreptul prin lege s ă-și
sporeasc ă gradul de autofinan țare a activit ăților pe care le desf ășoară.
În cazul acestor institu ții, controlul pe care îl exercit ă organele trezoreriei
asupra ini țiativei de pl ăți se rezum ă la verificarea existen ței disponibilit ăților,
precum și a respect ării dispozi țiilor legale referitoare la destina ția acestor venituri.
Așa cum s-a mai subliniat, organizarea practic ă a opera țiunilor de încas ări
și plăți în cadrul Trezoreriilor Publice difer ă destul de mult de la o țară la alta. În
Franța, spre exemplu, opera țiunile de trezorerie sunt efectuate prin contabili
publici, numi ți prin decret contrasemnat de ministrul bugetului și, în anumite
cazuri, de mini ștrii din domeniul respectiv de activitate, iar în altele, opera țiunile
de plăți se efectueaz ă prin institu ții financiare specifice statului, iar cele de
încasări prin b ănci comerciale cu care statul are încheiate conven ții speciale.
Indiferent de sistemul adoptat îns ă, constituirea și utilizarea resurselor publice
trebuie s ă se realizeze în mod unitar, printr-un control strict al organelor de
specialitate ale statului (Ministerul Finan țelor Publice etc.).

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
294
16.7. Atribu țiile Trezoreriei Statului
cu privire la finan țarea deficitului bugetar
și refinan țarea datoriei publice
În țara noastr ă, cele mai recente reglement ări în materie82 stabilesc c ă:
asigurarea permanent ă a echilibrului dintre resursele contului curent general al
Trezoreriei Statului și necesit ățile de finan țare se poate realiza prin urm ătoarele
metode, în func ție de condi țiile piețelor monetar ă și valutară:
a) utilizarea echivalentului în lei a unor sume vândute din rezerv ă valutară
a statului, din conturile de disponibilit ăți în valută;
b) atragerea de depozite pe termen scurt de la b ănci sau de la alte institu ții
financiare, cu dobânzi stabilite în condi țiile cererii și ofertei de pe pia ța financiar ă;
c) emisiunea de certificate de trezorerie; d) operațiuni repo.
Asigurarea permanent ă a echilibrului între resursele contului curent general
al Trezoreriei Statului presupune ca dezechilibrele pe care le produce deficitul bugetar prin con ținutul său, cât și golurile temporare de cas ă să fie asigurate prin
resurse împrumutate de la Banca Central ă, dar mai ales prin intermediul împru-
muturilor de stat.
În consecin ță, în func ție de cauzele care provoac ă deficitul bugetar sau
golul temporar de cas ă, trezoreria trebuie s ă aleagă categoriile de resurse care
pot acoperii aceast ă insuficien ță în mod operativ.
Astfel, în cazul golurilor temporare de cas ă, specifice pentru Trezoreria Statului
procurarea resurselor financiare necesare se face de pe pia ța monetar ă, mai ales pe
calea creditelor bancare, în timp ce a celor necesare pentru finan țarea deficitului
bugetar trebuie s ă provină de pe pia ța financiar ă, pe calea împrumuturilor de stat, a
căror scaden ță este mai lung ă (pe termen mediu și lung).
Pe lângă golurile temporare de cas ă și deficitele bugetare care, provoac ă
de regulă insuficien ța de resurse financiare în trezorerie, acestea mai pot avea
drept cauze și:
– refinan țarea datoriei publice;
– susținerea balan ței de plăți și consolidarea rezervei valutare a statului;
– finan țarea unor proiecte de investi ții pentru dezvoltarea sectoarelor
prioritare ale economiei (dac ă nu au fost avute în vedere la întocmirea
bugetelor de stat);
– îndeplinirea obliga țiilor legate de garan țiile de stat pentru împrumuturi;

82 O.U. nr. 146/2002 privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin Trezoreria Statului, art. 8,
publicată în Monitorul Oficial al României nr. 824/ 14.11.2002

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
295
– finan țarea cheltuielilor legate de lichidarea consecin țelor dezastrelor
naturale și a altor calamit ăți;
– amortizarea și achitarea împrumuturilor guvernamentale și răscumpă-
rarea datoriei neachitate;
– alte necesit ăți stringente aprobate prin legi speciale.
Cu probleme deosebite se confrunt ă însă Trezoreria Statului la scaden ța
împrumuturilor de stat externe și interne. Dac ă în ceea ce prive ște rambursarea
împrumuturilor de stat interne, problemele sunt mai u șor de solu ționat (prin
contractarea altora, de pe aceea și piață), rambursarea celor externe implic ă
aspecte mult mai complicate, întrucât ele trebuie rambursate în valut ă.
O parte din resursele financiare necesare ramburs ării împrumuturilor de
stat externe se constituie de c ătre Trezoreria Statului și pe cale extrabugetar ă, în
principal din comisioanele datorate de c ătre beneficiarii împrumuturilor pentru
care statul a acordat garan ții de stat, a șa cum s-a ar ătat mai detaliat la capitolul
precedent.
Printre principalele posturi din contul general al Trezoreriei Statului, care
reflectă implicarea sa în finan țarea deficitului bugetar și refinan țarea datoriei
publice, amintim:
ACTIV: A. Disponibilit ăți totale;
B. Depozite și plasamente financiare;
C. Deficite bugetare și credite preluate de la b ănci;
D. Crean țe ale Trezoreriei Statului;
E. Alte active. PASIV: A. Resurse financiare ale Trezoreriei Statului;
B. Obliga ții ale statului;
C. Venituri provenite din privatizarea și valorificarea activelor bancare,
utilizate pentru refinan țarea deficitului bugetului de stat;
D. Rezultatele execu ției bugetului Trezoreriei Statului.
În concluzie, Trezoreria Statului este o institu ție financiar ă necesar ă
autorităților statului, întrucât prin intermediul ei se poate r ăspunde mai bine noilor
cerințe ale reformei din domeniul fiscal-bugetar, instituindu-se astfel un
mecanism financiar specific, cu ajutorul c ăruia statul poate influen ța favorabil
dezvoltarea economico-social ă a țării.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
296

Capitolul 17

Unele concepte de baz ă
privind finan țele publice

1. Agenții economici – în sensul cel mai larg, sunt persoane sau grupuri
de persoane fizice sau juridice care dispun, controleaz ă sau utilizeaz ă factorii de
producție, participând la via ța economic ă (sau au func ții și comportamente
asemănătoare în cadrul acesteia), în scopul ob ținerii de profit și a maximiz ării
acestora.
În funcție de forma de organizare, agen ții economici pot fi:
a) societățile comerciale , care au ca func ție principal ă producerea de
bunuri materiale și servicii, cu capital privat sau/ și cu participarea statului;
b) regiile autonome (reprezentante ale monopolului de stat) – unit ăți
economice care produc sau/ și distribuie servicii publice de o mare importan ță
pentru economia na țională;
c) societățile financiare , cele de asigurare și reasigurare și băncile comer-
ciale care presteaz ă servicii cu caracter special, din punct de vedere financiar
(păstrarea disponibilit ăților, opera țiuni de încas ări și plăți din/și în conturile lor,
acordarea de credite bancare);
d) gospod ăriile comunale (menajele) – principala lor calitate este de a
consuma bunuri și servicii în condi ții concuren țiale sau neconcuren țiale, ele
regăsindu-se îns ă și în ipostaza de produc ători de bunuri și servicii pentru
satisfacerea necesit ăților proprii.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
297
e) sectorul exterior (străinătatea) – reprezentat prin activitatea productiv ă,
de comer ț sau financiar ă, desfășurată de către agen ții economici str ăini, pe
teritoriul unei țări, precum și prin împrumuturile primite sau acordate.
2. Aloca țiile bugetare – reprezint ă fluxurile financiare rezultate din
fondurile publice aprobate prin bugetul de stat, prin bugetul asigur ărilor sociale
de stat și prin bugetele locale pentru finan țarea unor ac țiuni sau obiective precis
stabilite prin actele normative în materie.
3. Angajamentul bugetar – orice act prin care o autoritate competent ă
(potrivit legii) afecteaz ă fonduri publice unei anumite destina ții, în limita creditelor
bugetare aprobate.
4. Angajamentul legal – fază, în cadrul procesului execuției bugetare,
reprezentat ă prin orice act (cu efecte juridice) din care rezult ă sau ar putea
rezulta o obliga ție ce vizeaz ă fondurile publice.
5. Anul bugetar – anul financiar pentru care se aprob ă bugetul. În
România el este anul calendaristic.
6. Articolul bugetar – o subdiviziune a clasifica ției cheltuielilor bugetare, în
funcție de caracterul economic al opera țiunilor în care acestea se concretizeaz ă
și care desemneaz ă natura unei cheltuieli, indiferent de ac țiunea la care se
referă.
7. Autorizarea bugetar ă – aprobarea dat ă ordonatorilor de credite de a
angaja și/sau efectua pl ăți, pe destina țiile aprobate într-o perioad ă dată, în limita
creditelor bugetare deschise sau a creditelor bugetare repartizate, dup ă caz.
8. Bugetul – un document prin care sunt prev ăzute și aprobate în fiecare
an veniturile și cheltuielile sau, dup ă caz, numai cheltuielile, în func ție de sistemul
de finanțare a institu țiilor publice. În contextul subiec ților economici, bugetul, ca
document, reprezint ă aproximativ acela și lucru, respectiv prevede veniturile,
cheltuielile și rezultatele financiare ale acelei unit ăți economice, prognozate pe o
anumită perioadă de timp.
9. Bugetul asigur ărilor sociale de stat – al doilea plan financiar ca
importan ță după bugetul de stat, exprim ă relații sociale de natur ă economic ă,
care se formeaz ă în procesul constituirii fondurilor acestui buget, în principal prin
contribuțiile obligatorii ale angajatorilor și angaja ților, contribu ții ce au ca

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
298
destinație finanțarea pensiilor de asigur ări sociale, a indemniza țiilor pentru
incapacitate temporar ă de munc ă, a concediilor de maternitate, de îngrijire a
copiilor, a ajutoarelor sociale etc.
10. Bugetele din mijloace extrabugetare. Instituțiile publice centrale și
locale, în baza unor acte normative speciale, pot s ă-și constituie anumite resurse
financiare, consecin ță a activității lor specifice, pe care le pot folosi numai pentru
finanțarea și funcționarea acelor categorii și feluri de servicii și activități.
11. Bugetul general consolidat – deși nu reprezint ă un buget de sine-
stătător în nici una din fazele sale de elaborare, aprobare și execuție, el cuprin-
dea bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigur ărilor sociale de stat, bugetele
fondurilor speciale, bugetul fondului pentru plata ajutorului de șomaj, bugetele
creditelor externe și interne contractate și garantate de stat, precum și bugetul
Trezoreriei Statului. Legea finan țelor publice/200283 îl mai define ște ca fiind
„ansamblul tuturor bugetelor componente ale sistemului bugetar, agregate și
consolidate pentru a forma un întreg“.
12. Bugetele locale: reprezint ă principalele instrumente financiare, prin
intermediul c ărora organele administrativ-teritoriale î și constituie fondurile publice
necesare finan țării nevoilor social-economice ale colectivit ăților locale pe care le
reprezint ă. Ele exprim ă, în fapt, rela ții sociale de natur ă economic ă, care se
formează în cadrul procesului de constituire și utilizare a resurselor financiare
publice de interes local, între colectivit ățile locale (persoane fizice și juridice), pe
de o parte, și puterea local ă (consiliile locale), pe de alt ă parte.
13. Bugetul de stat: este principalul plan financiar al statului, prin
intermediul c ăruia se constituie și se utilizeaz ă principalele resurse financiare
publice ale țării. El se prezint ă ca orice „plan financiar“, unde, pe de-o parte, sunt
evidențiate resursele financiare, în func ție de felul și provenien ța lor, iar pe de
altă parte, destina ția acestora, dup ă o serie de criterii. În fapt, și bugetul de stat
exprimă relații sociale de natur ă economic ă care se statornicesc între subiec ții
economici, institu țiile publice și practic to ți membrii societ ății, pe de o parte, și stat
pe de alt ă parte, în acest proces complex de constituire și utilizare a resurselor
financiare publice.

83 Legea finan țelor publice nr. 500, art. 2 din 11.07.2002 publicat ă în Monitorul Oficial al României
nr. 597/13.08.2002

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
299
14. Bugetul de venituri și cheltuieli al Trezoreriei Statului. Veniturile și
cheltuielile acestui buget sunt consecin ța activității pe care o desf ășoară Trezoreria
Statului în execu ția componentelor bugetului general consolidat. Veniturile acestui
buget sunt alc ătuite în principal din dobânzile încasate pentru plasamentele
efectuate din disponibilit ățile temporare ale contului curent general al Trezoreriei
Statului sau din depozitele constituite la b ăncile comerciale și din restituirile finan ță-
rilor bugetare ale anilor preceden ți. Cheltuielile sunt reprezentate de dobânzile
plătite pentru disponibilit ățile institu țiilor publice (de mijloace extrabugetare),
pentru certificatele de depozit, de taxele po ștale, de comisioanele pl ătite, precum
și de alte cheltuieli specifice privind între ținerea și funcționarea acestei institu ții.
15. Buna gestiune financiar ă – asigurarea legalit ății, regularit ății, econo-
micității, eficacit ății și a eficien ței, în angajarea și utilizarea fondurilor publice,
precum și în administrarea patrimoniului public.
16. Cadrul multianual – o perioad ă de timp care include proiec țiile
indicatorilor macroeconomici, ale veniturilor și ale cheltuielilor publice pe termen
mediu; în general acesta este de 3 ani.
17. Cheltuielile bugetare – sumele aprobate prin componentele bugetului
general consolidat inclusiv cele constituite din fondurile externe nerambursabile sau
din creditele externe contractate sau garantate de stat (care se vor rambursa din
fondurile publice) în limitele și potrivit destina țiilor stabilite prin bugetele respective.
18. Clasifica ția bugetar ă – gruparea veniturilor și cheltuielilor bugetare
într-o ordine obligatorie și după criterii unitare. Se utilizeaz ă în faza de elaborare,
de aprobare și în cea de execu ție a acestora, servind la înscrierea în bugete a
veniturilor în func ție de felul și provenien ța lor, iar a cheltuielilor în raport cu
obiectivul sau cu ac țiunea căreia îi sunt destinate, precum și după natura și
efectul lor economic.
19. Clasifica ția economic ă – gruparea cheltuielilor dup ă natura și efectul
lor economic .
20. Clasifica ția funcțională – clasificația cheltuielilor dup ă destinația lor,
pentru a se putea evalua alocarea fondurilor publice unor activit ăți sau obiective
ce definesc necesit ăți publice.
21. Cofinan țarea – finanțarea unui program, proiect, subproiect, obiectiv
sau a unei alte ac țiuni asem ănătoare, prin credite bugetare, dar și din surse
financiare externe.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
300
22. Consolidarea – operațiunea de eliminare a transferurilor de sume
dintre dou ă bugete (componente ale bugetului general consolidat) în vederea
evitării dublei eviden țieri a acestora la cheltuieli, apoi la venituri, în ambele
bugete.
23. Contribu țiile obligatorii – prelevarea obligatorie a unei p ărți din
veniturile persoanelor fizice și juridice, cu sau f ără posibilitatea ob ținerii unei
contrapresta ții imediate. Ele sunt datorate, de regul ă, de către angajatori și
angajați, bugetului asigur ărilor sociale de stat, bugetului asigur ărilor pentru șomaj
și bugetelor fondurilor speciale, în contul unor restituiri viitoare, sub forma
pensiilor sociale de stat pentru caz de b ătrânețe, șomaj, de reconversie a for ței
de munc ă sau a altor ajutoare, servicii medicale și medicamente (în cazul ocrotirii
sănătății) etc.
24. Creditul – fluxuri monetare determinate de atragerea disponibilit ăților
bănești existente în economie de c ătre unități specializate (de regul ă, băncile
comerciale) și apoi de realocarea acestora, sub forma împrumuturilor, c ătre alți
sau către aceea și subiecți economici (persoane juridice sau fizice) în condi ții de
rambursabilitate, de plata unei dobânzi, precum și de punere la dispozi ția băncii
a unei garan ții. Creditul le ofer ă solicitan ților posibilitatea de a- și completa sau
chiar forma capitalul ini țial necesar pentru înfiin țarea sau dezvoltarea unor
activități pe baza liberei ini țiative.
25. Creditul de angajament – limita maxim ă a cheltuielilor ce pot fi
angajate în timpul exerci țiului bugetar, în limitele aprobate.
26. Creditele destinate unor ac țiuni multianuale – sumele alocate unor
programe, proiecte, subproiecte, obiective și altor ac țiuni asem ănătoare, care se
desfășoară pe o perioad ă mai mare de un an și care determin ă credite de
angajament și credite bugetare.
27. Creditul bugetar – suma aprobat ă prin buget, reprezentând limita
maximă până la care se pot ordonan ța și efectua pl ăți în cursul anului bugetar
pentru angajamentele contractate în cursul exerci țiului bugetar și/sau din exerci ții
anterioare (pentru ac țiuni multianuale). Creditul bugetar mai este definit ca fiind
suma maxim ă înscrisă în bugetele institu țiilor publice, pân ă la nivelul c ăreia
acestea pot efectua pl ăți nete de cas ă, prin Trezoreria Statului.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
301
28. Cursul bursier – prețul titlurilor de valoare, format ca punct de echilibru
între cererea și oferta pentru acela și titlu, determinate pe aceea și piață financiar ă
la un moment dat; acest punct de echilibru se modific ă ori de câte ori pe pia ță
apar noi ordine de vânzare sau de cump ărare.
29. Cursul valutar – prețul unității monetare na ționale (a monedei
naționale) exprimat fa ță de o moned ă străină (valută). Se utilizeaz ă în tranzac țiile
cu valute și ca instrument de transformare a pre țurilor externe în pre țuri interne și
invers.
30. Datoria public ă – ansamblul datoriilor unui stat fa ță de creditorii s ăi
externi și interni, persoane juridice sau fizice, la un moment dat. Ea cuprinde
datoriile statului în contul împrumuturilor publice contractate în nume propriu sau garantate de stat, în contul dobânzilor aferente acestor împrumuturi, precum și al
altor cheltuieli adiacente legate de ele. Se consider ă că un grad de îndatorare a
unei economii pân ă la 60% din P.I.B. reprezint ă un nivel acceptabil, în timp ce
depășirea acestui procent semnific ă un prag necorespunz ător.
31. Deficitul bugetar – partea cheltuielilor ce nu poate fi acoperit ă din
veniturile bugetare proprii ale anului respectiv.
32. Deschiderea de credite bugetare – aprobarea comunicat ă ordona-
torului principal de credite de c ătre Ministerul Finan țelor Publice, prin Trezoreria
Statului, în limita c ăreia se pot efectua repartiz ări de credite bugetare și/sau
efectua pl ăți de casă pentru cheltuielile proprii.
33. Dobânda – prețul la care se vinde sau se cump ără capitalul de
împrumut pe pia ța capitalului financiar-monetar, constituind recompensa credito-
rului pentru riscul pe care și-l asumă referitor la cedarea temporar ă a capitalului
său.
34. Dona ția – fondurile b ănești sau bunuri materiale primite de c ătre o
instituție publică de la o persoan ă juridică sau fizic ă, cu titlu nerambursabil și fără
o contrapresta ție.
35. Excedentul bugetar – partea veniturilor bugetare care dep ășesc
cheltuielile bugetare într-un exerci țiu bugetar.
36. Execu ția bugetar ă – activitatea de încasare a veniturilor bugetare și de
efectuare a cheltuielilor aprobate prin buget.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
302
37. Execu ția de cas ă a bugetului – un complex de opera țiuni care se
referă la încasarea, p ăstrarea și eliberarea de resurse financiare pentru
efectuarea cheltuielilor publice. La baza execu ției de cas ă a bugetului stau
următoarele principii: /fiveoclock delimitarea atribu țiilor persoanelor care dispun de
utilizarea resurselor financiare, de atribu țiile celor care execută încasarea
acestora; /fiveoclock unitatea de cas ă, potrivit c ăreia veniturile fiec ărui buget sunt
concentrate în întregime într-un cont, de unde se elibereaz ă resursele financiare
pentru efectuarea cheltuielilor, fiind interzis ă efectuarea de pl ăți direct din veni-
turile bugetare încasate.
38. Exerci țiul bugetar: perioada egal ă cu anul bugetar pentru care se
elaboreaz ă, aprobă, execută și se raporteaz ă bugetul. În practica bugetar ă se
cunosc dou ă tipuri: cel de gestiune și de exerci țiu.
39. Finan țele private: exprimă relații economico-financiare care se
formează în procesul de formare, gestionare și folosire a resurselor financiare
necesare agen ților economici, institu țiilor financiar-bancare, societ ăților de asigu-
rări și altor categorii de subiec ți economici, în scopul ob ținerii de profit și al
maximizării acestuia.
40. Finanțele publice: exprimă relații sociale de natur ă economic ă, care
se formeaz ă în procesul de constituire și utilizare a fondurilor publice, în scopul
satisfacerii nevoilor de interes general ale societ ății. Ele sunt asociate statului,
unităților administrativ-teritoriale și altor servicii și instituții de drept public
implicate în acest proces de constituire, repartizare și utilizare a fondurilor
publice.
41. Fluxurile financiare – mișcarea (derularea) de mijloace financiare, la
un anume nivel (macro, mediu sau micro) sau între aceste niveluri, determinat ă
de procesul de constituire a fondurilor publice, de repartizare și utilizare a
acestora sau de derularea activit ăților economice, sociale și financiare ale unit ă-
ților economice, persoanelor juridice sau fizice autorizate.
42. Fondurile publice – sume constituite și utilizate prin sistemul
componentelor bugetului general consolidat, inclusiv mijloace provenite din
fonduri externe nerambursabile sau din credite externe contractate sau garantate
de stat și a căror rambursare (plus dobânzi și alte costuri) se asigur ă din
fondurile publice. Cu alte cuvinte, fondurile publice sunt formate din mijloacele

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
303
financiare derulate prin Trezoreria Statului, cu excep ția disponibilit ăților agen ților
economici și persoanelor fizice care î și au conturile deschise aici. În acest
context, veniturile și cheltuielile sistemului bugetar, cumulate la nivel na țional,
alcătuiesc veniturile publice totale, respectiv cheltuielile publice totale, care, dup ă
consolidare (prin eliminarea transferurilor dintre bugetele respective), vor evidenția dimensiunile efortului financiar public al țării pe anul respectiv și starea
de echilibru sau dezechilibru, dup ă caz.
43. Fondul de rulment – partea din excedentul anual bugetar definitiv al
bugetului local, care se constituie la nivelul fiec ărei unități administrativ-teritoriale
și se utilizeaz ă potrivit prevederilor legale. No țiunea se mai folose ște și în cadrul
finanțelor private și reprezint ă diferența dintre capitalurile permanente și activele
imobilizate.
44. Fondul de rezerv ă bugetar ă – fondul prev ăzut la partea de cheltuieli a
bugetelor și al cărui cuantum se stabile ște odată cu aprobarea bugetului respectiv,
având ca destina ție finanțarea unor ac țiuni sau sarcini noi, neprev ăzute, intervenite
în cursul anului (calamit ăți naturale etc.). Ele se constituie la dispozi ția Guvernului, a
autorităților publice și a altor institu ții publice specifice.
45. Fondurile speciale: Venituri publice constituite prin legi speciale, prin
intermediul c ărora se stabile ște și destinația acestora. Ele se constituie în bugetele
fondurilor speciale, care se aprob ă anual de c ătre Parlament, odat ă cu bugetul de
stat, ca anexe la acesta, iar num ărul lor difer ă de la un an la altul, în func ție de
politica autorit ăților statului fa ță de fondurile respective. Practic, acestea eviden țiază
fondurile publice „extrase“ din bugetul de stat, prin intermediul c ărora resursele
publice de o anumit ă provenien ță sunt direc ționate spre anumite destina ții,
operațiune prin care se încalc ă multe dintre principiile care s-au impus de-a lungul
vremii în gestionarea banului public, prin a șa-zisul „proces de debugetizare“.
46. Impozitul – prelevare obligatorie la dispozi ția statului, cu caracter
nerambursabil, de la persoane juridice și fizice, f ără o contrapresta ție directă și
imediată; această prelevare este efectuat ă către administra ția public ă a statului
pentru satisfacerea necesit ăților de interes general.
47. Institu țiile publice: denumire generic ă ce include Parlamentul,
Administra ția Preziden țială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale
administra ției publice, alte autorit ăți publice, institu țiile publice autonome, precum

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
304
și instituțiile din subordonarea acestora, indiferent de modul de finan țare a
acestora. Altfel spus, ele reprezint ă unitățile publice prin intermediul c ărora statul
își exercit ă și își îndepline ște funcțiile și rolul s ău în domenii precum cel
economic, social-cultural, al ap ărării, al ordinii publice, administrativ etc. Institu-
țiile publice pot fi de importan ță central ă, ca de exemplu: Parlamentul,
Președinția, Guvernul, ministerele și alte institu ții ale administra ției centrale auto-
nome, dar și de importan ță locală: consiliile jude țene, municipale, or ășenești și
comunale, precum și instituțiile publice subordonate acestora.
48. Legea bugetar ă anuală – legea care prevede și autorizeaz ă, pentru
fiecare an, veniturile și cheltuielile cuprinse în bugetul de stat; ea cuprinde și
reglement ările specifice exerci țiului bugetar respectiv.
49. Legea de rectificare – legea care modific ă, în cursul exerci țiului
bugetar, legea bugetar ă anuală.
50. Lichidarea cheltuielilor – fază, în procesul de execu ție bugetar ă, în
care se verific ă existența angajamentelor, se determin ă sau se verific ă realitatea
sumei datorate și se verific ă condițiile de exigibilitate ale angajamentului, pe baza
documentelor justificative care s ă ateste opera țiunile respective.
51. Mijloacele de echilibrare – fluxuri financiare derulate dinspre bugetul
de stat sau bugetele ierarhic superioare, spre bugetele locale sau bugetele
ierarhic inferioare pentru acoperirea diferen ței (deficitului) dintre veniturile proprii
(mai mici) și cheltuieli (mai mari) prev ăzute prin bugetele respective. La noi în
țară, mijloacele de echilibrare se manifest ă sub forma cotelor defalcate sau a
sumelor defalcate din impozitul pe venit și din taxa pe valoare ad ăugată
52. Moneda – instrumentul social, general acceptat, de m ăsurare a valorii
bunurilor și serviciilor, și de comparare în vederea efectu ării schimburilor. Ea
servește la mijlocirea direct ă a schimburilor, la transferul titlurilor de proprietate de
la un subiect la altul etc. În sensul de bani, moneda exprim ă dreptul de ținătorilor ei
de a cump ăra bunuri, servicii sau alte monede existente pe teritoriul monedei
naționale. Ea reprezint ă, de altfel, un drept de crean ță al deținătorului asupra
emitentului (Banca Central ă) sau chiar asupra economiei în general.
53. Ordonan țarea cheltuielilor – fază în procesul execu ției bugetare în
care se confirm ă că livrările de bunuri și servicii au fost efectuate sau c ă alte
creanțe au fost verificate, iar plata poate fi deci efectuat ă.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
305
54. Piața financiar ă reprezint ă piața operațiunilor de vânzare-cump ărare a
valorilor mobiliare pe termen mijlociu și lung. Componentele ei sunt:
a) piața primar ă – prin care se realizeaz ă emisiunea titlurilor și prima
vânzare a acestora de c ătre emitent;
b) piața secundar ă – unde are loc negocierea titlurilor, pe durata existen ței
acestora, prin mijlocirea societ ăților de intermediere, a bursei de valori și a altor
piețe reglementate.
55. Piața monetar ă sau bancar ă – ansamblul fluxurilor de capital b ănesc
pe termen scurt, pân ă la un an, care au loc între b ăncile centrale, comerciale,
Trezoreria Statului și subiecții economici, institu țiile publice sau persoanele fizice,
în cadrul opera țiunilor de decont ări, a opera țiunilor cu numerar, a celor de
acordare-primire de credite pe termen scurt, pe baza depozitelor bancare
constituite sau a disponibilit ăților societ ăților bancare.
56. Pârghiile financiare – instrumente specifice, folosite de c ătre stat prin
intermediul politicilor fiscale și bugetare sau prin cel al creditului, în scopul
influențării unei activit ăți economice sau sociale anume.
57. Plata cheltuielilor – fază în procesul execu ției bugetare reprezentând
actul final prin care institu ția publică își achită obligațiile sale fa ță de terți.
58. Plățile de cas ă – operațiunile de pl ăți către terțe persoane, juridice sau
fizice, sau c ătre salaria ții proprii, prin decont ări fără numerar sau în numerar,
operațiuni efectuate de c ătre institu țiile publice prin conturile lor deschise la
Trezoreria Statului sau prin casieriile proprii (pentru pl ăți de salarii, aprovizion ări
de bunuri materiale, servicii sau execut ări de lucr ări).
59. Plățile nete de cas ă – diferența dintre pl ățile de cas ă efectuate în
concordan ță cu defini ția precedent ă (punctul 58) și eventualele opera țiuni de
restituiri de fonduri din pl ățile efectuate anterior, care au diminuat cuantumul
plăților inițiale. Opera țiunea se mai nume ște și „reîntregire de credite bugetare“,
dacă restituirea de sume prive ște finanțarea anului curent, iar dac ă se refer ă la
finanțarea anilor preceden ți, atunci acele restituiri se fac venit la bugetul din care
s-au efectuat pl ățile inițiale, caz în care nu mai are loc opera țiunea de „reîntregire
a creditelor bugetare“.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
306
60. Procesul bugetar – etape consecutive de elaborare, aprobare,
executare, control și raportare a bugetului, care se încheie cu aprobarea contului
general de execu ție a acestuia.
61. Resursele Trezoreriei Statului sunt constituite în special prin
intermediul resurselor financiare ale componentelor bugetului general consolidat, întregite prin alte resurse financiare și disponibilit ăți derulate prin Trezoreria
Statului, ca de exemplu: disponibilit ățile agenților economici care au conturile
deschise la aceast ă instituție, precum și disponibilit ățile altor persoane juridice și
fizice aflate în conturile Trezoreriei Statului, inclusiv unele drepturi de încasat (ale
statului) la baza c ărora stau acorduri și convenții guvernamentale și comerciale.
62. Sistemul bugetar – reprezint ă ansamblul rela țiilor eviden țiate, în
România, prin bugetul de stat, bugetul asigur ărilor sociale de stat, bugetele
locale, bugetele fondurilor speciale, bugetele din mijloacele extrabugetare,
bugetul Trezoreriei Statului și bugetele altor institu ții publice autonome.
63. Serviciul datoriei publice – sumele scadente dintr-o anumit ă perioadă
de timp, de obicei anul calendaristic, determinate de ratele datoriei publice, de
dobânzile și alte cheltuieli colaterale acesteia.
64. Subven țiile – fluxuri financiare derulate prin intermediul bugetului de
stat, în scopul finan țării sau acoperirii unor cheltuieli ale bugetelor locale, ale unor
agenți economici sau persoane fizice, în cadrul ac țiunilor de interven ție a statului
în economie, pentru sprijinirea unor ramuri sau sectoare economice, precum și a
unor acțiuni social-culturale de interes na țional.
65. Taxa – suma plătită de o persoan ă fizică sau juridic ă, de regul ă pentru
serviciile prestate acesteia de c ătre un agent economic, o institu ție public ă sau
un serviciu de utilitate public ă. În cazul taxelor achitate institu țiilor publice,
majoritatea acestora con ține în mod obi șnuit elemente de impozit, deoarece
nivelul lor este astfel stabilit, încât, de regul ă, taxele dep ășesc costul serviciilor
pe care prestatorii acestora le efectueaz ă.
66. Titlurile de valoare – înscrisuri care certific ă posesorului lor calitatea
de coproprietar sau de creditori, în virtutea c ărora acesta are dreptul la
fructificarea lor sub forma dividendului sau a dobânzii. Cele mai utilizate titluri
sunt: acțiunile, obliga țiunile clasice, obliga țiunile convertibile în ac țiuni, bonurile
de tezaur, certificatele de trezorerie, titlurile de stat etc.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
307
67. Transferurile – fluxuri financiare nerambursabile, care se creeaz ă de
obicei prin bugetul de stat și sunt destinate finan țării unor obiective și acțiuni
precis stabilite, cuprinse într-un buget ierarhic inferior.
68. Trezorerie – totalitatea opera țiunilor bănești, financiare și bugetare,
efectuate de c ătre autorit ățile publice executive și de alte persoane juridice și
fizice, autorizate pentru mobilizarea mijloacelor b ănești necesare îndeplinirii
sarcinilor și atribuțiilor lor.
69. Trezoreria Statului – instituție financiar ă a statului, organizat ă în cadrul
Ministerului Finan țelor Publice, sub forma unui sistem unitar și integrat, prin
intermediul c ăreia se efectueaz ă operațiuni de încas ări și plăți privind constituirea
și utilizarea fondurilor publice – sub un strict control fiscal și financiar preventiv –
inclusiv a celor referitoare la datoria public ă, precum și alte opera țiuni ale statului,
în condiții de siguran ță și în conformitate cu dispozi țiile legale în vigoare.
70. Vărsământ – modalitate de stingere a obliga ției legale prin virarea unei
sume de bani, efectuat ă de un agent economic sau de o institu ție public ă ori
financiar ă.
71. Venituri bugetare – resursele b ănești care se cuvin componentelor
bugetului general consolidat, formate din impozite, taxe, contribu ții și alte
vărsăminte.
72. Virarea de credite bugetare – operațiunea prin care se diminueaz ă
creditul bugetar de la o subdiviziune a clasifica ției bugetare, la care se prezint ă
disponibilit ăți și se majoreaz ă corespunz ător creditul bugetar la o alt ă
subdiviziune, la care fondurile sunt insuficiente, cu respectarea dispozi țiilor legale
privitor la efectuarea opera țiunilor respective.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
308
Bibliografie

Anghelache G., ( 1997), „ Piețe de capital și tranzac ții bursiere “, Editura
Didactică și Pedagogic ă, București.
Anghelache G., ( 1999), „ Finanțe – moned ă“, Editura ERA, Bucure ști.
Anghelache G., (2000), „Bursa și piața extrabursier ă“, Editura Economic ă,
București.
Anghelache G., – coordonator (2003), “Pie țe de capital și burse de valori“,
Teste gril ă și aplicații, Editura Economic ă, București.
Antoniu N., Neagoiu I., Adochi ței M., Cristea H., Dumitrescu D., Ilie V.,
(1993), „ Finanțele întreprinderilor “, A.S.E. Bucure ști.
Bălănescu R., B ălășescu F., Moldovan E., ( 1994), „ Sistemul de impozite “,
Editura Economic ă, București.
Bistriceanu Gh.D., Negrea E.Gr., P ătrășcoiu L., ( 1997), „ Finanțe și credit “,
Editura Didactic ă și Pedagogic ă, București.
Belean P., ( 1995), „ Posibilități de perfec ționare a activit ății Trezoreriei
Finanțelor Publice “, Revista finan țe, credit, contabilitate, nr. 2-3, Bucure ști.
Belean P., (2000) „ Trezoreria Statului în România “ – Evolu ție, structur ă
organizatoric ă, coordonate ale contabilit ății, Editura Vasile Goldi ș – University
Press, Arad.
Bodnar M., P ătrășcoiu L., Roxin L., ( 1994), „ Finanțe – Moned ă“, Editura ASE,
București.
Cioflan E., ( 1993), „ Fiscalitate “, Editura Academia Universitar ă București.
Cristea H., Pirtea M.G., ( 1999), „ Finanțele întreprinderii “, Editura Mirton,
Timișoara
Drehuță E., Neam țu Gh., Voicu E., (2000), „ Bugetul public și contabilitatea
unităților bugetare “, Editura Agora, Bac ău.
Gaftoniuc S., ( 1995), „ Finanțe internaționale “, Editura Economic ă, București.
Gordon O., ( 1989), „ Le Trésor et le financement de l’Etat “, La Documen-
tation francaise, Paris.
Jurgensen P., Lebegue D., ( 1988), „Le Trésor et la politique financier e“,
Editura Montchrestien, Paris.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
309
Klein J., Marios B., ( 1998), „Gestion et stratégie financieres internatio-
nales “, Bordas, Paris.
Manolescu Gh., ( 1997), „ Moneda și ipostazele ei “, Editura Economic ă,
București.
Manolescu Gh., ( 1997), „ Buget, abordare economic ă și financiar ă“, Editura
Economic ă, București.
Matei Gh., ( 1994), „ Finanțe generale “, Editura Mondo E.C., Craiova.
Moșteanu T., (2000), „ Buget și Trezorerie Public ă“, Editura Style, Bucure ști.
Muzellec R., „Finances Publiques Notion essentielles“, Edit Sirey, Edi ția nr. 7.
Neurrisse A., ( 1986), „ Le Tésorier – Payeur Général “, Presses Universitaires
de France, Paris.
Popescu D., Belean P., ( 1997), „ Propuneri pentru îmbun ătățirea impozitului
pe venit “, Revista finan țe, credit, contabilitate, nr. 11-12, Bucure ști.
Popeang ă V., (1996), „ Finanțele locale în România în perioada de
tranziție“, Universitatea din Craiova, Facultatea de Științe Economice, Craiova.
Stolojan Th., Tatarcan R., (2000), „ Integrarea și politica fiscal ă european ă“,
Editura Infomarket, Bra șov.
Sempé H., ( 1989), „ Budget et Trésor “, Deuxieme Edition, Edi ția Cujos,
Paris.
Stancu I.,( 1996), Finanțe – „ Teoria pie țelor financiare , Finanțele
întreprinderilo r, Analiza și gestiunea financiar ă“, Editura Economic ă, București.
Stancu I., ( 1998), „ Finanțe“, Ediția a doua revizuit ă și adăugită, Editura
Economic ă, București
Talpoș I., (1995), „ Finanțele României “, Editura Sedonia, Timi șoara.
Topciu C., ( 1993), „ Fiscalitate “, Academia de Studii Economice, Bucure ști.
Toma M., ( 1994), „ Finanțe și gestiune financiar ă“, Editura Didactic ă și
Pedagogic ă, R.A., Bucure ști.
Tufan C., Tempea I., ( 1999), „ Taxa pe valoare ad ăugată în România “,
Editura ALL BECK, Bucure ști.
Ungureanu M.A., ( 1996), „ Organizarea și conducerea Trezoreriei Finan țelor
Publice în condi țiile economiei de pia ță în România “, Editura Conphys, Râmnicu
Vâlcea.
Văcărel I., (1998), „ Spre o nou ă filosofie în materie de resurse financiare
publice “, Revista Economistul nr. 60.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
310
Văcărel I., Bercea F., Anghelache G., Bistriceanu Gh.D., Bodnar M.,
Stolojan Th., Mo șteanu T., ( 1992), „ Finanțe Publice “, Editura Didactic ă și
Pedagogic ă, R.A., Bucure ști.
Văcărel I., Anghelache G., Bistriceanu Gh.D., Mo șteanu T., Bercea F.,
Bodnar M., Georgescu F., ( 1999), „ Finanțe Publice “, Ed. a II-a, Editura Didactic ă
și Pedagogic ă, R.A., Bucure ști.

*** Legea contabilit ății publice din 29 iulie 1929.
*** Legea contabilit ății nr. 82/1991 cu modific ările și complet ările ulterioare.
*** Legea finan țelor publice nr. 10/29.01.1991.
*** Legea nr. 33/29.03. 1991 privind activitatea bancar ă, republicat ă în
Monitorul Oficial al României nr. 70/03.04. 1991
*** Legea nr. 34/29.03. 1991 privind statutul B ăncii Naționale a României,
publicată în Monitorul Oficial al României nr. 70/ 03.04. 1991.
*** Legea 69/26. 11.1991, Legea administra ției publice locale, publicat ă în
Monitorul Oficial al României nr. 79/ 18.04.1996.
*** Legea nr. 72/ 12.07.1996 privind finan țele publice, publicat ă în Monitorul
Oficial al României nr. 152/17.07.1996.
*** Legea finan țelor publice locale nr. 189 cu modific ările și complet ările
ulterioare, publicat ă în Monitorul Oficial al României nr. 404/ 22. 10.1998.
*** Legea nr. 101/26.05.1998 privind statutul B ăncii Naționale a României,
publicată în Monitorul Oficial al României nr. 203/ 0 1.06.1998.
*** Legea nr. 58/05.03. 1998 – Legea bancar ă, care abrog ă Legea
nr. 33/23.03. 1991 privind activitatea bancar ă, publicat ă în Monitorul Oficial al
României nr. 121/23.03.1998.
*** Legea Datoriei Publice nr. 8 1, publicat ă în Monitorul Oficial al României
nr. 215/17.05.1999
*** Legea pentru aprobarea Ordonan ței de Urgen ță a Guvernului
nr. 29/2002 privind instituirea unor m ăsuri pentru diminuarea datoriei publice,
publicată în Monitorul Oficial al României nr. 395/ 10.06.2002.
*** Legea finan țelor publice nr. 500, publicat ă în Monitorul Oficial al
României nr. 597/ 13.08.2002.
*** Legea nr. 57 1/2003 privind Codul fiscal publicata in M.O. 927 din 23
decembrie 2003.

Finanțe publice II – Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE
311
*** Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului nr. 115, pentru notificarea
amendamentelor la aranjamentul „stand-by“ între România și Fondul Monetar
Internațional, publicat ă în Monitorul Oficial al României nr. 729/07. 10.2002.
*** Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului nr. 147 privind unele reglement ări
financiare începând cu anul 2003, publicat ă în Monitorul Oficial al României
nr. 821/13.11.2002.
*** Ordonan ța de Urgen ță privind formarea și utilizarea resurselor derulate
prin Trezoreria Statului nr. 146, publicat ă în Monitorul Oficial al României
nr. 824/14.11.2002.
*** Code général des impots, Dalloz, Paris, 1993.
*** Reforma finan țelor locale în Europa Central ă și de Est. Consiliul Europei
Strasbourg, 15 septembrie 1992. Raport preg ătit de un grup de exper ți asupra
finanțelor locale.
*** Dicționarul Enciclopedic român, Editura Politic ă, București, 1964, Vol. II.
*** Dicționarul Explicativ al limbii române, Edi ția a II-a, Univers enciclo-
pedic, Bucure ști, 1998.