Finantarea Unui Proiect International de Uniunea Europeana
CAP. 1 – PROIECTUL, OBIECT AL MANAGEMENTULULUI PROIECTELOR
1.1 – Considerații generale privind managementul proiectelor
Pentru a continua cercetarea despre comunicarea în managementul proiectelor este necesar să definim și să înțelegem conceptul de management.
„Între diversele definiții privind managementul, amintim: Larouse definește managementul ca fiind: <<știința tehnicilor de conducere a întreprinderii>>, Ion Ursachi apreciază că managementul <<este procesul de definire și îndeplinire a unor scopuri prin realizarea a cinci funcții de bază ale conducerii: planificare, organizare, coordonare, motivarea ți controlul pe fondul utilizării unor resurse date>>, Gerbier consideră că managementul reprezintă: <<arta de a conduce, de a administra>>, Mackensie înțelege prin management <<procesul în care managerii operează cu trei elemente funadamentale (idei, lucruri, oameni) realizând obiectivele prin alții.>>
Deși este o știință relativ tânără, știința managementului a avut un impact deosebit asupra dezvoltării societății umane. Trebuie să recunoaștem însă că acest impact a fost mult mai evident în țările occidentale și relativ mai modest – îndeosebi în ultimii 50 de ani – în fostele țări cu economie centralizată. În lucrarea sa fundamentală, acum 40 de ani, Peter Drucker spunea: <<apariția managementului ca o instituție esențială, distinctă și deschizătoare de drumuri este evenimentul central în istoria modernă. Doar rareori s-a intâmplat – dacă s-a întâmplat vreodată – ca o nouă instituție de bază, un nou grup conducător, să se manifestat atât de repede cum managementul o face de la începutul acestui secol. Doar rareori în istoria umanității o nouă instituție s-a dovedit atât de repede a fi indispensabilă; și în puține cazuri o nouă instituție a apărut cu atâta neînsemnată opoziție, tulburare sau controverse cum s-a întâmplat în cazul managementului. Managementul va rămâne instituția dominantă și de bază probabil tot atât timp cât însăși civilizația de Vest va supraviețui.>>”
Managementul proiectelor a apărut ca un instrument de planificare, coordonare, realizare și control al activităților complexe din proiectele industriale, comerciale, sociale, culturale și politice oderne. Orice activitate modernă este privită ca un proiect modern, cu un caracter complex, care impune o viziune nouă începând cu analiza necesităților proiectului și terminând cu reutilizarea eficientă a rezultatelor proiectului.
Presiunile sistemului globalizat economic și politic concurențial al lumii industrializate, competitivitatea dintre producători, un respect mai mare pentru valoarea respectiv bunăstarea celor care formează forța de muncă a proiectului și implicit pentru costul acestei forțe de muncă au dus la dezvoltarea de noi tehnici de management de proiect. Primul care furnizează ceea ce clientul dorește este câștigător și va supraviețui în cadrul acestui sistem concurențial. Soluția este realizarea de proiecte performante cu un management de proiect performant.
„În practică, managementul proiectelor (Project Management) cuprinde structurile organizatorice necesare derulării proiectelor la nivelul organizaiei, organizarea internă a proiectelor și corelările acesteia cu structurile organizatorice ale întregii instituții, organizarea proceselor precum și aspectele legate de onducerea proiectului, deci de managementul resurselor umane (sarcini și competențe de conducere și comunicare, competențe sociale ș.a.). Dacă avem în vedere managementul proiectelor ca structură organizatorică (organizare structurală), vorbim despre un concept de management.
Dacă ne referim mai degrabă la elaborarea proceselor, atunci se poate vorbi despre o metodă managerială, iar dacă vizăm în special aspectele de conducere, atunci este vorba despre un concept de conducere. […] Concluzionând, putem defini termenul de management al proiectelor astfel: Managementul proiectelor este un concept managerial, care poate susține în mod deosebit din punct de vedere metodic (organizare procesuală), structural (organizare structurală) și al managementului resurselor umane o activitate complexă într-un mediu dinamic.”
Altă sursă definește managementul proiectelor astfel:
„Managementul proiectelor:
– reunește un ansamblu de procese dinamice care se desfășoară într-un cadru bine definit în care se organizează și utilizează resursele necesare într-o manieră controlată și structurată, cu scopul realizării unor obiective precis definite.
– constă în planificarea, coordonarea, conducerea, controlul proiectului pe durata ciclului de viață al acestuia astfel încât să se realizeze obiectivele proiectului în termenele, cu costurile și de calitate stabilite. […]”
O ultimă accepțiune care scoate în evidență cele mai importante elemete ale conceptului este următoarea: „managementul unui proiect este procesul de planificare, organizare și management al activităților și resurselor, necesar pentru îndeplinirea unui obiectiv(e), de obicei cu unele constrângeri de timp, de resurse sau cost”
Ca și concluzii ale acestor definiții asupra managementului proiectelor, putem aminti că proiectele trebuie să includă stabilirea de obiective, împarțirea lucrărilor pe subproiecte și activități bine definite, urmărirea secvențială a acestora prin intermediul unor scheme/diagrame (instrumente specifice managementului proiectelor), stabilirea unui grafic de timp, a unui buget, coordonarea echipei cu obiectivele stabilite și comunicarea permanentă.
1.2 – Conceptul de proiect
Pentru a putea dezbate problema comunicării în managementul proiectelor este necesar a încerca să definim termenul de proiect. Pentru aceasta facem apel la prima sursă de bază pentru a căpăta o privire de ansamblu a ceea ce reprezintă acest termen. Conform dicționarului explicativ al limbii române, cuvântul proiect provine din germană, projekt sau din latină, projectus și reprezintă: „1. Plan sau intenție de a întreprinde ceva, de a organiza, de a face un lucru. 2. Prima formă a unui plan (economic, social, financiar etc.), care urmează să fie discutat și aprobat pentru a primi un caracter oficial și a fi pus în aplicare. Proiect de lege = text provizoriu al unei legi, care urmează să fie supus dezbaterii organului legiuitor (și opiniei publice). 3. Lucrare tehnică întocmită pe baza unei teme date, care cuprinde calculele tehnico-economice, desenele, instrucțiunile etc. necesare executării unei construcții, unei mașini etc. Proiect de diplomă = lucrare cu caracter tehnic, aplicativ, pe baza căreia studenții institutelor politehnice, institutelor de arhitectură etc. obțin diploma la sfârșitul studiilor.”
Pentru relevanța temei vom analiza doar primele două definiții date termenului. Astfel un proiect reprezintă, conform DEX , dorința de a pune în practică o idee, de a concretiza un plan. O altă definiție sugerează că proiectul înseamnă bazele demarării unor idei schițate în urma acceptării acestora, fiind pregătit pentru a fi pus în aplicare și pentru a căpăta un caracter oficial.
Le Petit Larousse definește proiectul prin „ceea ce intenționăm să facem”. Le Robert adaugă ideea de scop sau de mijloace: „…scopul pe care îl urmărim, imaginea pe care ne-o formăm despre ceea ce vom întreprinde și mijloacele pe care le vom folosi”.
Mergând mai departe în căutarea unor definiții care să fie atribuite termenului de proiect, autoarea Armenia Androniceanu ne propune o explicație dată de Dicționarul Englez Oxford care definește proiectul ca fiind „un plan, o schemă”. Principalele definiții ale acestui termen în literatura de specialitate sunt:
1) O activitate (sau număr de activități conexe) care se desfășoară conform unui plan prestabilit în vederea realizării obiectivelor fixate în termenul determinat.
2) Un grup de activități intercondiționate desfășurate într-o manieră organizată, cu un punct de plecare și un punct final bine definite, în vederea realizării unor rezultate specifice dorite pentru a satisface o serie de obiective clar definite.
3) Un ansamblu de activități ce trebuie realizate într-o succesiune logică pentru a îndeplini obiectivele prestabilite indicate de client/beneficiar.
Aceeași autoare definește proiectul astfel: „Un proiect implică o serie de activități intercorelate cu durată limitată, prestabilită și are ca scop elaborarea unei lucrări, obținerea unui produs sau realizarea unui serviciu cu caracter de unicat, viabil din punct de vedere funcțional și financiar, în condițiile respectării termenelor de implementare, bugetului alocat și specificațiilor de calitate prevăzute.”
Continuând cercetarea pentru a descoperi cât mai multe accepțiuni ale termenului de proiect și a identifica aspectele comune, ajungem la un autor de origine austriacă, Roland Gareis, care afirmă că: „Un proiect este o organizare temporară a unei organizații orientată pe proiecte, care are drept scop derularea unui proces de afaceri strategic, relativ mic, pe termen scurt sau mediu.”
O definiție complexă o oferă M. Mocanu și C. Schuster: „Proiectele sunt acivități unice, orientate spre obiectiv, cu un grad ridicat de noutate și cu o sarcină de lucru complexă. Ele sunt limitate în timp și din punct de vedere al resurselor materiale și umane, necesitând de obicei o colaborare interdisciplinară în cadrul unei structuri organizatorice speciale, precum și metodici speciale și implicând riscuri specifice. Obiectivul urmărit îl reprezintă crearea unei valori noi (produs, serviciu, structură ș.a.). Sau mai pe scurt: Proiectul presupune efectuarea unei activități temporare în scopul creării unui produs sau serviciu nou.”
Autorul R. Gareis definește proiectele ca fiind: „entități organizatorice temporare, utilizate de către organizații pentru realizarea de procese de afaceri ample, relativ unice”
Proiectul se definește ca un proces nerepetitiv care realizează o cantitate nouă, bine definită, în cadrul unor organizații specializate. Proiectul se caracterizează ca o acțiune unică, specifică, compusă dintr-o succesiune logică de activități componente coordonate și controlate, cu caracter inovațional de natură diferită, realizat într-o manieră organizată metodic și progresiv, avînd constrângeri de timp, resurse și cost, destinat obținerii cu succes de noi rezultate complexe, necesare pentru satisfacerea de obiective clar definite.
Tipuri de proiecte. În practică există o foarte mare varietate de proiecte. Orice încercare de epuizare a subiectului va avea totdeauna dezavantajul limitării, de aceea, proiectele sunt de obicei clasificate astfel:
1. După amploarea lor: organizaționale; locale (localitate, județ, grup de județe); regionale (proiectul este de interes pentru mai multe județe din regiunea geografică respectivă); naționale.
2. După domeniul obiectivului și activităților proiectului: proiecte industriale (ex.: retehnologizarea unei secții, construcția unui pod etc.); proiecte comerciale (ex.: reorientarea structurii produselor, lansarea unui nou produs pe piață etc.); proiecte culturale (ex.: organizarea unei conferințe, a unei expoziții, un târg de carte etc.); proiecte științifice sau de cercetare (ex.: reforma serviciilor medicale); proiecte sociale, educaționale; proiecte manageriale (ex.: modificarea structurii organizatorice, informatizarea activității).
3. În funcție de obiectivele de specialitate propuse: proiecte de investiții (ex. construncția unui bloc, restructurarea unui monument istoric, retehnologizarea unei bănci etc.); proiecte de cercetare-dezvoltare (ex: dezvoltarea unui produs nou, dezvoltarea unei noi tohnologii, elaborarea unui nou software etc.); proiecte organizatorice, al căror scop nu este obținerea unui produs material, ci a unui rezultat de natură economică, informațională, socială sau organizatorică (ex: introducerea unui nou sistem de distribuție, introducerea unui nou concept de marketing, introducerea unei noi forme de organizare orientată spre piață, dezvoltarea sau reducerea paletei de produse etc.)
Caracteristicile proiectelor. Având în vedere aceste definiții putem să identificăm cu ușurință aspectele ce se regăsesc aproape în fiecare explicație. Principalele caracteristici ale proiectelor sunt:
– complexitatea – proiectul implică activități și obiective, necesită coordonare și control a resurselor umane și materiale atrase în desfășurare;
– încadrarea în bugetul stabilit și în termenii de începere și încetare a acțiunilor, potrivit unei succesiuni clare, a unei elaborări ce se dezvoltă constant, progresiv;
– competitivitatea;
– dinamica ciclului de viață sau caracterul temporar – fiecare proiect are o durată finită, termenele de început și sfârșit sunt bine stabilite; de reținut este faptul că această carateristică nu se referă la produsul sau serviciul rezultat în urma derulării proiectului ci la durata desfășurării activităților; această natură temporară este dată de necesitatea pe piață a produsului sau serviciului ce urmează să rezulte în urma desfășurării proiectului și de echipa de proiect care se dizolvă la final;
– interdependența – proiectul interacționează cu alte activități din organizație chiar și cu alte proiecte;
– unicitatea – fiecare produs/serviciu realizat este diferit de altele asemenea;
Un proiect mai poate fi caracterizat prin:
a) Scop. Proiectul are un scop precis. Scopul deinde de dimensiunea proiectului. El determină cantitatea de resurse, timpul și bugetul necesar produsului final al proiectului.
b) Ciclul de viață. Un proiect are un început și un sfârșit clar definite. Pentru a ajunge de la începutul la sfârșitul proiectului, trebuie parcurse o serie de etape. Proiectele trec printr-o etapă lentă de inițiere, cresc apoi rapid, ating apogeul, încep declinul și în final se încheie.
c) Interdependențe. Realizarea unui proiect presupune utilizarea unor resurse umane și materiale utilizate deja în cadrul departamentelor funcționale ale organizației; foarte adesea, proiectul concurează proiecte sau acțiuni similare propuse sau derulate de organizația tutelară.
d) Unicitatea. Fiecare proiect conține activități în general unice sau eventual, care se pot repeta numai pe o durată de timp limitată.
e) Gradul de inovare și complexitate. Gradul de complexitate al unui proiect este dat de numărul sarcinilor presupuse a fi îndeplinite, de numărul și intensitatea constrângerilor care apar pe parcursul desfășurării sale.
Gradul de inovare și complexitate depind de de următoarele criterii: caracterul de noutate al proietului; mărimea proiectului; numărul de unități organizatorice interne și externe implicate; dependența dintre sarcinile de lucru individuale; riscul în atingerea obiectivului proiectului. Cu cât complexitatea proiectului este mai mare, cu atât trebuie investit mai mult în activitatea de management a proiectului, ceea ce ridică din costurile acestuia.
1.3 – Managementul ciclului de viață al proiectelor
Ciclul managementului proiectului este o abordare integrată a planificării, proiectării și managementului proiectelor de dezvoltare. Această abordare integrată asigură faptul că principiile majore și politica fiecărui finanțator al proiectului sau factor interesat sunt luate în considerație sistematic în fiecare etapă, pe toată durata proiectului.
Fig. nr. 1 – Ciclul de viață al unui proiect
Procesele de management ale proiectelor sunt procesele care au ca obiect gestionarea și controlarea proiectului luat ca întreg. Altfel spus, ele reprezintă munca pe care o depune zilnic un manager de proiect pentru a susține derularea unui proiect: definirea activităților de muncă, organizarea resurselor, planificare, programare, exercitarea controlului, motivare, delegare etc.
Cele mai mari provocări ale managementului proiectului sunt: respectarea obiectivelor proiectului; documentarea proiectului, colectarea și diseminarea informației, coordonarea și organizarea; luarea deciziilor; monitorizarea și evaluarea, delegarea responsabilităților; formarea echipei.
Derualrea unui proiect necesită metode de lucru specifice, o abordare sistematică și principii adecvate. Pentru a fi mai ușor de gestionat și a permite exercitarea procesului de management, majoritatea proiectelor parcurg o serie de etape care alcătuiesc ciclul de viață al proiectului.
În concepția modernă, ciclul de viață reprezintă un proces; practic proiectul este un proces de transformare a intrărilor în ieșiri dorite de beneficiar. În termeni de management al proiectelor, aceste intrări și ieșiri sunt reprezentate fie prin documente, fie prin lucruri documentabile.
În cazul unui proiect, etapele sunt diviziuni ale proiectului determinate prin puncte sau momente de decizie care constau dintr-un ansamblu de activități și produse a căror realizare se gestionează unitar. Unii autori utilizează termenul de fază sau stadiu ca echivalent al etapei din ciclul de viață al proiectului. Faza unui proiect ce trebuie realizat în cadrul unui proiect poate constitui, de exemplu, un subproiect.
Primele etape ale unui proiect sunt cele mai importante, ele stând la baza deciziilor viitoare și a alocării de resurse. Etapa definirii poate să dureze doar câteva ore, dar este esențial să se asigure o bază temeinică pentru derularea proiectului, bine înțeleasă de toți cei implicați.
Fiecare etapă se încheie prin analiza rezultatelor propuse pentru etapa respectivă precum și a rezultatelor întregului proiect pentru a se determina dacă se continuă sau nu proiectul, pentru a depista eventualele erori sau neconcordanțe și pentru a le remedia. Introducerea unor etape de evaluare și control după fiecare etapă importantă reduce riscurile și nesiguranța în cadrul ciclului de viață al fiecărui proiect.
Problema care deseori apare este confuzia care se face între ciclul de viață al proiectului și ciclul de viață al produsului proiectului. Din punctul de vedere al sferei generale de acoperire, ciclul de viață al produsului este o noțiune mult mai cuprinzătoare decât cea a ciclului de viață al proiectului. Nu numai că este greu uneori să se determine când anume s-a „finalizat” un produs, ci este greu de definit și momentul exact când s-a demarat realizarea lui.
Ciclul de viață al unui produs se poate întinde pe mai mulți ani – din momentul în care s-a conturat ideea de realizare a produsului și până în momentul când produsul este realmente retras treptat din uz și înlocuit cu un altul. Un proiect însă, înaintează printr-o serie de etape care se derulează în cadrul unei perioade de timp mult mai limitate. Un proiect poate fi o mică parte din procesul mai amplu de realizare a unui produs – reprezentând realizarea unuia din stadiile produsului. Invers, un proiect poate să cuprindă în întregime tot ciclul de viață al produsului.
Ciclul de viață al proiectului se încheie imediat ce produsul realizat a fost predat clientului. Activitatea de management de proiect se desfășoară pe toată durata ciclului de viață al proiectului și privește controlul acestuia în întregime.
În accepția autoarei Cibela Neagu, cele cinci etape sau procese de bază ale unui proiect sunt următoarele:
definire / inițiere / conceptualizare;
planificare / organizare / proiectare;
implementare / execuție / construcție / realizare;
control – evaluare / revizuire;
încheiere / finalizare / punere în funcțiune.
Fig. nr. 2 – Ciclu de viață al proiectului
Fazele proiectului. Pentru a realiza aceste deziderate Managerul de Proiect – MP – însuși trebuie să aibă propriul plan al proiectului pe care-l conduce; altfel spus, să știe să-și construiască proiectul. A ști ce să faci este mai important pentru noi, dar a ști și cum este greul.
În continuare vom exemplifica fazele proiectului, așa cum le prezintă autorul citat mai sus, faze de care un bun manager de proiect trebuie să țină cont atunci când își planifică să realizeze orice fel de activitate bazată pe principiile, funcțiile și formele de organizare ale proiectelor.
În funcție de modul de acceptare la finanțare/contractare, un proiect cuprinde trei faze:
precontract
contractantă
post contract
Cele trei faze ale proiectului, definite după elementul cel mai important al lor, finanțarea, se pot asimila cu etapele din ciclul de viață al proiectului astfel:
precontractarea cuprinde:
etapa colectării informațiilor, apariției ideilor;
atapa stabilirii (fundamentării) ideilor într-o strategie instituțională existentă sau la care este parte;
etapa construirii proiectului, a stabilirii:
fezabilității (necesitate),
rentabilității (profitul),
eficienței (raport investiție / costuri / necesitate).
Faza A înseamnă circa 25-30% din viața proiectului.
contractul cuprinde:
toate fazele implementării:
organizarea proiectului; structura unității de implementare;
construcția echipei;
redefinirea și analiza parametrilor proiectului mai ales când implementarea are loc la un interval mare de la întocmirea proiectului sau durează ani de zile în întocmire;
întocmirea planului detaliat de lucru și a drumului critic;
proiectarea sistemului de control și raportare;
conducerea executării proiectului, care cuprinde:
achiziții și contractori,
control și monitorizare,
finanțare și plăți,
rapoarte și indicatori,
încheierea proiectului; transmiterea experienței;
evaluarea finanțatorului.
Faza B cuprinde circa 55-65% din viața proiectului.
faza post contractuală, este cea a beneficiarului – creatorului proiectului și este în țările dezvoltate cea mai importantă deoarece cuprinde:
evaluarea realizatorului proiectului, adică ce a învățat, ce poate transmite la alte proiecte, cum poate dezvolta proiecte mai bune și să prevadă greutățile în proiectele următoare
La noi această etapă lipsește deși ar trebui să însemne cel puțin 5% din timpul acordat proiectului în sine;
feed-back-ul, poate ultima dar cea mai importantă parte a proiectului în care se caută răspuns la întrebarea : cum putem să facem mai bine în viitor?
Aici apar experiența și factorul „dezvoltare”, prin această fază toți participanții la proiect ne dezvoltăm, ne identificăm greșelile și vom încerca eliminarea lor. Analizăm relația piață – proiect și cum au apărut greșelile sau succesele deosebite.
Raportul final de evaluare și feed-back trebuie să ne conducă spre reducerea pierderilor, spre noi tehnologii, spre o organizare mai bună spre cheltuieli mai mici în viitor, spre o echipă mai pregătită, spre specialiști mai capabili.
1.4 – Proiecte de finanțare
Tipuri de finanțări. În general, problematica managementului proiectelor poate fi diferențiată în funcție de domeniul în care se derulează:
proiecte interne – la nivelul firmelor / organizațiilor, în special a celor din domenii ca infrastructură, telecomunicații, construcții, informatică, show-business;
proiecte cu finanțatori externi – în cadrul programelor de finanțare (nerambursabilă, parțial nerambursabilă sau rambursabilă), de exemplu la nivelul IMM-urilor, organizațiilor non-profit, în domenii ca educație, sănătate, protecția mediului etc.
Finanțarea nerambursabilă (subvenții guvernamentale, programe de finanțare nerambursabilă publice sau/și private)
Avantaje:
finanțarea unor activități fără consum de resurse proprii sau credite;
menținerea independenței și autonomiei financiare a organizației.
Dezavantaje:
acces dificil (fondurile se acordă periodic, de regulă pe baza unor licitații);
control strict al modului de utilizare a fondurilor de către finanțatori, inclusiv prin colaborare cu alte instituții de specialitate – Curtea de Conturi.
Domenii spre care se îndreaptă finanțările – Probleme sociale și dezvoltare regională
Societatea românească se află în plin proces de schimbare socială, de modificare a structurilor sociale și economice, cât și a mentalităților, reprezentărilor colective, practicilor sociale, stilurilor de comportament.
În cadrul acestui proces se manifestă două direcții opuse: pe de o parte, tendința de afiliere la modelul vestic, iar pe de altă parte încremenirea în modelele de gândire vechi. Aceeași situație se regăsește și în cadrul structurilor instituționale.
O problemă specială o reprezintă gradul diferit de dezvoltare a unor regiuni; în cadrul restructurării economice unele zone au fost considerate defavorizate și, ca urmare, către ele au fost direcționate programe specifice.
Care sunt, așadar, domeniile spre care se îndreaptă finanțările de tip nerambursabil, sau creditările în condiții avantajoase?
În mod tradițional, sectoarele spre care se îndreaptă finanțările nerambursabile sunt cele care se ocupă de categoriile defavorizate: persoanele cu venituri scăzute, bolnavii, copii orfani, șomerii, diferite etnii, bătrânii, femeile. Ca urmare, sănătatea, asistența socială, învățământul primesc fonduri pentru derularea unor programe specifice.
Un alt domeniu spre care se îndreaptă fondurile nerambursabile, și, în special, creditările în condiții avantajoase, îl reprezintă cel al sectoarelor economice care sunt considerate cu potențial, cum ar fi turismul, agricultura, mica industrie, în special prin dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii. Această direcție este strâns legată de cea anterioară, de vreme ce creează noi locuri de muncă, cu efecte sociale evidente.
În sfârșit, un alt domeniu general îl reprezintă cel al ridicării calității vieții: protejarea mediului ambiant, infrastructura, informațiile. Ele se pot îndrepta cu prioritate spre anumite zone mai puțin dezvoltate.
Pentru România, în afara acestor domenii generale (care primesc finanțări nerambursabile în majoritatea țărilor) există și unele specifice: sprijinirea privatizării, democratizarea instituțiilor statului și integrarea în structurile europene.
Organizații neguvernamentale. Ca manifestare a nevoii de găsire a unor noi modalități pentru atingerea obiectivelor sociale au apărut organizațiile neguvernamentale. Ele sunt modalități de organizare a societății civile, apărute ca alternativă la structurile statului, datorită sesizării tendinței de ineficiență a acestora. ONG-urile s-au constituit ca structuri ce realizează adaptarea sistemului guvernamental la nevoile reale ale populației. Ele au impus un anumit stil de lucru – licitația de proiecte, extrem de eficient, și care s-a extins și în cadrul structurilor guvernamentale.
Derularea programelor de finanțare (parțial) nerambursabilă. Cele mai multe finanțări de acest tip sunt acordate României de alte state sau instituții internaționale.
Sistemul finanțărilor nerambursabile publice externe este una din componentele mecanismelor mai ample de colaborare dintre diverse state, el având caracterul unui ajutor acordat pentru sprijinirea rezolvării unor situații excepționale în care statul beneficiar al acestui ajutor nu are expertiza sau resursele umane și materiale necesare pentru a încerca o rezolvare eficientă pe cont propriu. Din acest motiv, resursele financiare propriu-zise sunt însoțite de o întreagă metodologie specifică care trebuie respectată în procesul de acordare a finanțărilor și prin care se urmărește implementarea unor elemente de filosofie socială care și-au dovedit validitatea în situații similare întâlnite în alte state.
Pentru a putea înțelege cum demarează și se derulează un program de finanțare nerambursabilă vă prezentăm etapele de „viață” ale acestuia:
Într-o primă etapă, finanțatorul stabilește – inclusiv prin colaborare cu autorități ale statului care va beneficia de respectivele finanțări (în cazul unor programe masive de finanțare, de exemplu cele ale Uniunii Europene sau cele ale Băncii Mondiale) – domeniul sau domeniile vizate și obiectivele pe care intenționează să le realizeze, activitățile și beneficiarii potențiali pe care este dispus să-i finanțeze din resursele sale. În această etapă este elaborată metodologia care va permite selecția prin licitație publică de proiecte și finanțarea efectivă a activităților care asigură îndeplinirea în condiții cât mai bune a obiectivelor finanțatorului.
Etapa a doua este reprezentată de licitația de proiecte. Finanțatorul lansează în mod public programul de finanțare respectiv, oferind tuturor celor interesați un pachet informativ care conține un ghid al programului (explicând mai detaliat ce intenționează să realizeze programul și ce condiții trebuie să îndeplinească cei care vor să încerce să obțină resurse financiare din această sursă, în particular data limită până la care pot fi depuse proiecte în vederea participării la licitație, limitele minime și maxime ale sumelor care pot fi solicitate printr-un singur proiect, intervalul de timp pentru care se asigură finanțarea pentru proiectele câștigătoare – de exemplu, durata activității trebuie să nu depășească 6, 12, sau 18 luni sau/și activitățile pot fi finanțate numai până la o anumită dată calendaristică) și o cerere de finanțare (de regulă sub forma unui formular standardizat); în cazul anumitor programe de finanțare, pachetul informativ include și alte documente (modelul de plan de afaceri acceptat de finanțator, niveluri maxime acceptate pentru cheltuielile de natura diurnelor etc.). Solicitanții depun proiectele de activități pentru care solicită finanțări nerambursabile realizate în conformitate cu condițiile prezentate în ghidul programului.
După expirarea perioadei de timp în care pot fi depuse proiectele, acestea sunt evaluate de către comisia de evaluare constituită în etapa întâi, fiecărui proiect fiindu-i acordat un anumit punctaj, funcție de lista de criterii utilizată de comisie (criterii prezentate solicitanților, de regulă, în cadrul pachetului informativ). Proiectele sunt apoi ierarhizate descrescător în funcție de punctajul obținut, fiind declarate câștigătoare proiectele care au obținut punctajele cele mai mari și care solicită, în total, o sumă mai mică sau egală cu bugetul total oferit de finanțator pentru programul de finanțare respectiv.
Cea de-a patra etapă este reprezentată de perioada de implementare a proiectelor pentru care a fost obținută finanțarea nerambursabilă.
Ultima etapă este cea de evaluare.
Finanțatorii urmăresc atingerea unor obiective generale (economice, sociale, culturale) prin sprijinirea financiară a activităților unor organizații (firme, ONG, instituții publice etc.) sau persoane. Obiectivele și metodele acceptate de finanțator pentru îndeplinirea acestora trebuie foarte bine cunoscute de către solicitantul de finanțare.
1.5 – Contextul inițierii proiectelor naționale și internaționale
O caracteristică de bază a economiei mondiale contemporane o reprezintă multilateralizarea relațiilor economice internaționale, proces ce decurge pe de o parte, din creșterea numărului actorilor participanți la circuitul economic mondial și, pe de altă parte din necesitatea rezolvării problemelor globale cu care se confruntă omenirea.
Probleme precum subdezvoltarea, alimentația, dezvoltarea agricolă și industrială durabilă, creșterea populației, urbanizarea și consecințele asociate acestora, impun acțiuni concertate și coordonate la scară globală, între toate statele membre, organizațiile internaționale și companiile naționale și transnaționale.
Fundamentul procesului de multilateralizare din relațiile economice internaționale îl reprezintă cooperarea economică internațională, adică colaborarea între diferiții actori participanți la viața economică a globului cu respectarea independenței de acțiune și voinței fiecăruia și găsirea unor soluții creative, care să ducă fiecăruia un câștig superior celui rezultat prin acțiune individuală.
O astfel de formă de cooperarea se poate realiza prin crearea unui parteneriat autentic, bazat pe respect, încredere reciprocă și egalitate de tratament între parteneri și pe oferirea unor șanse egale de câștig.
Specialiștii sunt unanimi în a enunța o serie de principii de bază ale cooperării și parteneriatului internațional:
complementaritatea colaborării internaționale cu programele naționale (principiul complementarității sau adiționalității);
abordarea colaborării internaționale în domeniile cu cel mai mare impact asupra economiei naționale (principiul concentrării resurselor);
existența unui avantaj științific, tehnologic, economic sau comercial reciproc și comensurabil (principiul valorii adăugate);
integrarea în rețele performante naționale, pe plan european și internațional (principiul parteneriatului);
atragerea unor resurse de cercetare+dezvoltare externe și valorificarea externă a rezultatelor naționale, inclusiv în țări în curs de dezvoltare (principiul inovării).
În virtutea celor afirmate până în prezent și în dorința de a beneficia de avantajele oferite de aderarea la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, devine evidentă necesitatea dezvoltării în România a acestor acțiuni de cooperare și parteneriat internațional. Aceste acțiuni, ca și măsurile de sprijin trebuie să aibă ca obiectiv principal integrarea eficientă a economiei și societății românești în comunitatea internațională și în primul rând europeană, prin stimularea excelenței, armonizarea reglementărilor și practicilor naționale cu cele existente pe plan internațional, creșterea eficienței și eficacității activităților de cercetare –dezvoltare și inovare a produselor și serviciilor și prin implementarea unor tehnici moderne de management al proiectelor internaționale.
Dintre obiectivele specifice pe care cooperarea și parteneriatul internațional le urmăresc putem aminti:
întărirea capacității naționale de cercetare-dezvoltare producție și servicii și creșterea eficienței utilizării potențialului științific și tehnologic și a aplicabilității rezultatelor obținute;
obținerea excelenței științifice și tehnologice pe plan național în contextul globalizării;
stimularea participării specialiștilor străini în programele naționale de cercetare-dezvoltare – inovare și a specialiștilor români în programe internaționale;
creșterea nivelului educațional și a nivelului de trai național;
promovarea cooperării între întreprinderi și organizații în cadrul unor rețele transeuropene și euro-atlantice;
facilitatea accesului la centre de cercetare de prestigiu și la centre de cercetare din întreprinderi cu realizări științifice și tehnologice de prestigiu și aplicarea competențelor și expertizei însușite în cadrul programelor prioritare naționale.
Importanța proiectelor internaționale în cadrul sistemului economic concurențial globalizat.
Globalizarea economică, caracterizată ca fiind procesul de creștere a interdependenților dintre economiile lumii până în punctul în care diferența între național și internațional dispare, granițele statelor devenind inutile și barierele vamale fiind complet eliminate, reprezintă deopotrivă o oportunitate și o amenințare. Indiferent din ce optică o privim, globalizarea reprezintă un proces care nu poate fi oprit, ci doar modelat și îmbunătățit.
CAP. 2 – PRINCIPALELE INSTITUȚII CARE OFERĂ ASISTENȚĂ FINANCIARĂ PENTRU DEZVOLTARE
2.1 – Uniunea Europeană
Uniunea Europeană acordă asistență financiară pentru dezvoltare prin intermediul a cinci mari politici concepute special în acest scop: Politica de Coeziune și Dezvoltare Regională, Politica Agricolă Comună, Politica Comună în domeniul Pescuitului, Politica Externă de Vecinătate Comună și Parteneriatele Strategice încheiate cu diferitele țări și organizații din economia mondială.
În plus, prin intermediul ECHO (Directoratul General pentru Asistență Umanitară), Uniunea oferă suport țărilor și zonelor aflate în dificultate datorită unor catastrofe naturale, politice, sociale sau militare.
Totuși, această lucrare se va axa cu precădere asupra asistenței pentru dezvoltare oferită de UE, considerând că aceasta va avea impactul cel mai semnificativ în rezolvarea problemelor globale ale economiei mondiale.
Politica de Coeziune și de Dezvoltare Regională a U.E. este una din politicile cele mai importante și cele mai complexe ale Uniunii Europene, obiectivul său: reducerea a disparităților existente între diversele regiuni ale Europei și creșterea coeziunii economice și sociale, acționând direct asupra unor domenii semnificative pentru dezvoltare, precum creșterea economică și sectorul IMM, transporturile, agricultura, dezvoltarea urbană, protecția mediului, ocuparea și formarea profesională, educația, egalitatea de gen etc.
Concepută ca o politică a solidarității la nivel european, politica de coeziune și dezvoltare regională se bazează în principal pe solidaritate financiară și parteneriat, adică pe redistribuirea unei părți din bugetul comunitar realizat prin contribuția Statelor Membre către regiunile și grupurile sociale mai puțin prospere, completând astfel resursele proprii mobilizate de regiuni sau de actorii economici și sociali.
Sursa: Comisia Europeană, DG REGIO
România este eligibilă pentru perioada 2007-2013 sub obiectivul 1 și obiectivul 3. În paralel cu reforma Politicii de Coeziune și Dezvoltare Regională, s-a procedat și la o reformare a instrumentelor de asistență structurală și de coeziune. Astfel, cele cinci fonduri cu această vocație descrise anterior au fost reduse la trei : Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER), Fondul Social European (FSE) și Fondul de Coeziune (FC), prin transferarea fondurilor pentru agricultură și pescuit către politicile aferente.
Fondurile structurale ale Uniunii Europene sunt instrumente financiare prin care Uniunea Europeană acționează pentru eliminarea disparităților economice și sociale dintre regiuni și din interiorul acestora, în scopul realizării coeziunii economice și sociale.
În urma reformei întreprinse în perioada 2000-2006, există în prezent trei instrumente financiare cunoscute ca Fonduri Structurale și anume: Fondul European de Dezvoltare Regională; Fondul Social European; Fondul de Coeziune.
La acestea, se adaugă două acțiuni complementare menite să finanțeze sectoarele: agricol, piscicol și dezvoltarea rurală: Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală; Fondul European pentru Pescuit. Fondurile Structurale nu acoperă întreaga arie a activităților finanțate de Uniunea Europeană, ele acoperind doar zona lor tematică specifică. Finanțarea nu se realizează pe baza de proiecte individuale separate ci pe baza unor programe multianuale, propuse de regiuni și statele membre și negociate cu Comisia Europeană.
Politica Agricolă Comună (PAC). Încă de la începutul înființării sale, Comunitatea Europeană a încercat să asigure securitatea alimentară a statelor membre, greu încercate din acest punct de vedere în timpul celui de al doilea război mondial.
Acest lucru a dus la coordonarea eforturilor pentru crearea unei Politici Agricole Comune, prin instituirea unor măsuri care să conducă, pe de o parte, la crearea necesarului de hrană pentru populația din statele membre, și, pe de altă parte, să stabilizeze piața internă a produselor agricole.
PAC este deci cea mai veche dintre politicile comunitare și, din punct de vedere al alocărilor bugetare, reprezintă cea mai importantă parte din bugetul Uniunii. Reformată de mai multe ori în decursul existenței sale, Politica Agricolă Comună reprezintă principalul instrument prin care fermierii, lucrătorii din mediul rural și comunitățile rurale să ajungă la prosperitate, eliminându-se astfel decalajele de dezvoltare dintre sat și oraș.
PAC și PC sunt complementare, ele sprijinindu-se reciproc și interesectându-se pe anumite direcții.
În urma ultimei reforme întreprinse la nivelul PAC, s-a decis renunțarea la fondul care inițial finanța această politică – Fondul European pentru Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA) și crearea a două fonduri complementare:
Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA)
Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR).
2.2 – Banca Mondială
Grupul Băncii Mondiale, reprezintă o sursă importantă de asistență tehnică și financiară pentru țările în cursd edezvoltare din întreaga lume. Înființat în 1944, cu ocazia Conferinței Financiar-Monetare de la Bretton-Woods, la care a fost creat și Fondul Monetar Internațional, Grupul Băncii Mondiale este format din trei instituții unice în lume, deținute de 185 de state membre: Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD), Asociația de Dezvoltare Internațională (IDA) și Agenția pentru Garanții Internaționale (AGI).
Fiecare instituție contribuie în mod diferit la îndeplinirea misiunii Băncii Mondiale de reducere a sărăcei și îmbunătățire a standardelor de viață. BIRD se axează pe susținerea proiectelor din țările cu venituri mijlocii și a țărilor sărace cu bonitate financiară în timp ce IDA ajută țările cu cel mai scăzut nivel de dezvoltare. Împreună, cele două instituții oferă credite cu dobândă scăzută, credite fărp dobândă sau granturi țărilor în curs de dezvoltare, pentru proiecte din domeniile: educației,. sănătății, infrastructurii, comunicațiilor, etc.
După cum am menționat, BIRD are ca scop reducerea sărăciei în țările cu venituri medii și bonitate financiară, promovând dezvoltarea durabilă prin: împrumuturi, garanții (oferite prin intermediul AGI), produse de risk-management precum și prin servicii de consiliere și analiză.
Banca Mondială își obține sursele de finanțare de pe piața financiară internațională și a devenit unul dintre cei mai stabili creditori de la emiterea primelor obligațiuni în 1947. Veniturile generate de-a lungul anilor de BIRD i-au permis să finanțeze activități de dezvoltare și să asigure clienților săi costuri de creditare mici și condiții avantajoase.
În urma analizei realizată de conducerea băncii în Septembrie 2006, s-a decis extinderea produselor de management financiar și al riscului, a serviciilor de asistență tehnică și ușurarea accesului beneficiarialor la serviciile băncii.
Ca și Uniunea Europeană, instituțiile Băncii Mondiale oferă sprijin financiar pe baza principiilor cofinanțării (asistența oferită este doar completare a efortului național propriu) și parteneriatului (conlucrarea strânsă între responsabilii guvernelor și experții băncii pentru ealizarea unor programe de dezvoltare viabile). Atât Banca Mondială cât și Uniunea Europeană lucrează pe programe de dezvoltare, proiectele și programele supuse evaluării parcurgând un ciclu.*
2.3 – Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare și Banca Europeană de Investiții
Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) a fost creată în 1991, când sistemele comuniste din Europa Centrală și de Est se prăbușiseră iar fostele state socialiste aveau nevoie de sprijin în dezvoltarea și consolidarea instituțiilor democratice și a economiei de piață. Astăzi, BERD investește în proiecte de dezvoltare a sectorului privat și a instituțiilor democratice pe un teritoriu delimitat de Europa Centrală și Asia Centrală.
BERD este cel mai mare investitor individual din regiune și mobilizează investiții străine directe semnificative ca urmare a finanțărilor acordate. Banca este deținută de 61 de state și două instituții interguvernamentale ; deși acționarii săi sunt instituții publice, BERD investește cu precădere în întreprinderi private, de obicei împreună cu parteneri comerciali.
2.4 – Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare
Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) este rețeaua globală de dezvoltare a ONU, având misiunea să promoveze dezvoltarea țărilor în curs de dezvoltare prin conectarea lor la cunoaștere, experiență și resurse Programul este prezent în peste 166 de țări din întreaga lume, lucrând cu guvernele centrale și alți parteneri la întărirea capacităților locale de generare a dezvoltării, prosperității și ridicării standardului de viață.
PNUD coordonează eforturile naționale și globale de realizere a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului*, acționând în ariile majore identificate ca ducând la eradicarea sărăciei extreme până în 2015.
În fiecare țară în care este prezent, Reprezentantul PNUD acționează de regulă ca și Coordonator al tuturor activităților de dezvoltare ale Sistemului Națiunilor Unite. PNUD susține dezvoltarea prin intermediul a două fonduri: Fondul Națiunilor Unite de Dezvoltare a Capitalului (UNCDF) și Fondul Națiunilor Unite de Creștere a Rolului Femeii în Societate (UNIFEM).
CAP. 3 – PROGRAME DE FINANȚARE A DEZVOLTĂRII OFERITE DE UNIUNEA EUROPEANĂ PENTRU ROMÂNIA
3.1 – Planul Național de Dezvoltare (PND)
În contextul aderării României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, politica națională de dezvoltare a României se va racorda din ce în ce mai strâns la politicile, obiectivele, principiile și reglementările comunitare în domeniu, pentru a asigura o dezvoltare socio+economică de tip „european” și reducerea cât mai rapidă a disparităților semnificative față de Uniunea Europeană.
Cu toate că în ultimii ani România a înregistrat o îmbunătățire notabilă a convergenței reale în termen de PIB/locuitor exprimat la paritatea puterii de cumpărare – fapt demonstrat de ultimele statistici publicate de Comisia Europeană – țara noastră se plasează pe penultimul loc între statele membre, trebuind să recupereze un decalaj semnificativ.
În acest context, Planul Național de Dezvoltare (PND) este instrumentul fundamental prin care România va încerca să recupereze cât mai rapid disparitățile de dezvoltare socio-economică față de UE. PND este un concept specific politicii europene de coeziune economică și socială, reprezentând documentul de planificare strategică și programare financiară multianuală, elaborat într-un larg parteneriat, care orientează și stimulează dezvoltarea economică și socială a României în conformitate cu Politica de Coeziune a Uniunii Europene.
Pentru perioada 2007-2013, PND este elaborat în baza principiilor specifice stabilite în Regulamentul Consiliului nr. 1260/1999 privind dispozițiile generale pentru fondurile structurale.
PND nu reprezintă o Strategie Națională de Dezvoltare Economică în sine, ci o componentă esențială a acesteia, un instrument de prioritizare a investițiilor publice pentru dezvoltare. Rațiunea elaborării PND este aceea de a stabili direcțiile de alocare a fondurilor publice pentru investiții cu impact semnificativ asupra dezvoltării economice și sociale, din surse interne (buget de stat, bugete locale, etc) sau externe (fonduri structurale și de coeziune, fonduri pentru dezvoltare rurală și pescuit, credite externe, etc), în scopul reducerii decalajelor interne (intra și interregionale) și a celor față de Uniunea Europeană.
3.2 – Cadrul Strategic Național de Referință (CSNR)
Cadrul Strategic Național de Referință (CSNR) reprezintă documentul strategic național prin care se stabilesc prioritățile de intervenție ale Instrumentelor Structurale și de Coeziune. CSNR face legătura între prioritățile naționale de dezvoltare, stabilite de PND 2007-2013 și prioritățile la nivel european – Orientările Strategice Comunitare privind Coeziunea 2007-2013 și Strategia lisabona Revizuită.
CSNR își propune ca, pornind de la situația soci0-economică actuală și utilizând în mod eficient Instrumentele Structurale alocate României, să genereze o creștere suplimentară a PIB cu 15-20% până în 2015 în vedrea reducerii întârzierilor de dezvoltare în raport cu statele membre UE. .
În acest sens, au fost identificate patru priorități tematice și o prioritate teritorială:
1. Dezvoltarea infrastructurii de bază la standarde europene, respectiv îmbunătățirea calității rețelelor rutiere și feroviare precum și a navigației pe Dunăre; creșterea accesibilității și interconectivității dintre drumurile naționale, județene și locale, căi ferate, aeroporturi și servicii navale; îmbunătățirea accesului la piețe mai extinse și reducerea duratei călătoriilor și a costurilor de transport. În domeniul protecției mediului, se pune accent pe îmbunătățirea sistemelor de management al apei potabile și a deșeurilor menajere, creșterea eficienței energetice de-a lungul întregului lanț, utilizarea durabilă a resurselor naturale și îmbunătățirea managementului mediului natural.
2. Creșterea competitivității pe termen lung a economiei românești, respectiv construirea unei baze de producție și antreprenoriale dinamice; crearea și dezvoltarea de noi afaceri; stimularea inovării și a transferului de rezultate din activitatea de cercetare-dezvoltare; creșterea accesului la tehnologiile informației și comunicării; dezvoltarea serviciilor de sprijin a întreprinderilor precum și sprijiniea activităților turistice.
3. Dezvoltarea și folosirea mai eficientă a capitalului uman din România, cu accent pe sprijinirea sistemului de învățământ și formare profesională în scopul îmbunătățirii calității educației și calificărilor indivizilor; creșterea accesului și participării la educație; creșterea adaptabilității indivizilor și companiilor la cerințele pieței muncii; dezvoltarea spiritului anreprenorial; modernizarea infrastructurii de formare; combaterea excluziunii sociale etc.
4. Consolidarea unei capacități administrative eficiente, vizând îmbunătățirea managementului în sectorul public; îmbunătățiea procesului de elaborare a politicilor și proceselor decizionale în domeniul managementului public; îmbunătățirea standardelor de calitate și eficiență în furnizarea serviciilor publice.
5. Promovarea dezvoltării teritoriale echilibrate, în scopul stopării și eventual inversării tendinței de accentuare a disparităților regionale prin sprijinirea și promovarea unei dezvoltări economice și sociale echilibrate a regiunilor; crearea condițiilor necesare stimulării creșterii economice a regiunilor rămase în urmă precum și restructurarea zonelor urbane și rurale; consolidarea infrastructurii și stabilirea legăturilor locale cu rețelele naționale, europene și inter-continentale; creșterea coeziunii teritoriale.
Implementarea acțiunilor strategice prevăzute în CSNR și accesarea efectivă a Fondurilor Structurale și de Coeziune se realizează de către Autoritatea de Management pentru Cadrul de Sprijin Comunitar (AMCSC) prin Programe Operaționale, care acționează sub cele două obiective ale Politicii de Coeziune a UE pentru care România este eligibilă în perioada 2007-2013: „Convergență” și “Cooperare Teritorială Europeană”.
Figura de mai jos prezintă repartizarea Programelor Operaționale sub cele două obiective incluse în Strategia CSNR.*.
Figura 2 – Structura Cadrului Strategic Național de Referință 2007-2013
Sursa: Ministerul Finanțelor Publice
În urma negocierilor cu Comisia Europeană a fost stabilită o sumă totală de aproximativ 19,67 miliarde Euro alocată României în perioada 2007-2013, pentru susținerea viziunii strategice a CSNR. Din totalul acestor fonduri, 12,661 mld Euro sunt fonduri structurale alocate Programelor Operaționale aflate sub Obiectivul „Convergență”, 6,552 miliarde Euro reprezintă alocări ale Fondului de Coeziune și 0,46 miliarde Euro pentru Programele Operaționale aflate sub Obiectivul “Cooperare territorială europeană”. La fondurile UE pentru Obiectivul „Convergență” se adaugă o cofinanțare națională de 5,53 miliarde Euro, constituită atât din surse publice (73%) cât și private (27%).
Figura următoare prezintă alocarea financiară a CSNR pe Programe Operaționale pentru perioada 2007-2013.
Figura 3 – Alocarea CSNR pe Programe Operaționale*
Sursa: Ministerul Finanțelor Publice
3.3 – Programele Operaționale Sectoriale
Programele Operaționale (PO) sunt documente aprobate de Comisia Europeană, care decurg din CSNR, având ca scop implementarea priorităților sectoriale și/sauregionale asumate de statele membre prin CSNR. POS are un obiectiv general (OG), care de obicei răspunde unei priorități din CSNR, două sau mai multe obiective specifice (OS) și câteva axe (seturi coordonate de măsuri) care să ducă la îndeplinirea acestor obiective. De asemenea, în interiorul axelor se identifică o serie de domenii prioritare de intervenție (DMI) care corelează operațiunile finanțate în cadrul respectivului program.
După cum am văzut mai sus, pentru perioada 2007-2013, România a prezentat șapte Programe Operaționaale sub Obiectivul „Convergență” și opt Programe Operaționale sub Obiectivul „Cooperare Teritorială Europeană”.
Fiecare PO este gestionat de câte o Autoritate de Management (AM), instituție responsabilă de implementarea acestuia, care trebuie să asigure cadrul și documentele necesare pentru punerea în practică a axelor programului.
Autoritățile de Management pot delega o arte din sarcinile ce le revin unor Organisme Intermediare (OI), a căror statut și rol va fi definit de fiecare Autoritate de Management. Organismele Intermediare vor acționa pe baza unor contracte se servicii încheiate cu Autoritățile de Management, responsabilitatea globală pentru execuția corectă a sarcinilor delegate revenind acestora din urmă
Monitorizarea implementării PO va fi realizată de către Comitetele de Monitorizare a Programelor (CMP), înființate de statul membru de comun acord cu Autoritățile de Management și duă consultarea partenerilor, în termen de trei luni de la hotărârea de aprobare a Programelor Operaționale.
CMP vor avea responsabilitatea de a superviza întreaga coodonare, eficacitate și calitate a implementării și procesului de luare a deciziei în cadrul Programelor Operaționale.
Pentru evaluarea proiectelor depuse în cadrul fiecărui PO, la nivelul Autorităților de Management se vor crea Unități de Evaluare, coordonate de Unitatea Centrală de Evaluare din cadrul Autorității Naționale de Coordonare a Instrumentelor Structurale (ANCIS).
Ministerul Finanțelor Publice a fost desemnat să îndeplineacă rolul de Autoritate de Certificare entru toate PO, fiind responsabil cu certificarea declarațiilor de cheltuieli și a cererilor de plată înainte de transmiterea acestora la Comisie.
3.4 – Instrumente complementare pentru finanțarea agriculturii și dezvoltării rurale
În afara fondurilor structurale, România primește în perioada 2007-2013 fonduri pentru agricultură, dezvoltare rurală și pescuit de aproximativ 13,3 miliarde Euro. Din aceștia, aproximativ 13 miliarde vor fi distribuiți prin intermediul Agenției Pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP) pentru investițiile în domeniul agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și dezvoltării rurale și aproximativ 263 milioane Euro vor fi distribuiți pentru sprijinirea activităților din domeniul pescuitului.
CAP. 4 – PROPUNERE DE PROIECT PENTRU REALIZAREA SISTEMULUI CENTRALIZAT DE APĂ ÎN COMUNA CIOCÂRLIA, JUDEȚUL CONSTANȚA
4.1 – Date generale
Denumirea obiectivului de investiții : Sistem centralizat de alimentare cu apă potabilă a comunei Ciocârlia, județul Constanța.
Amplasament : Județul Constanța, comuna Ciocârlia.
Titularul proiectului : Consiliul Local Ciocârlia.
Beneficiarul investiției : Consiliul Local Ciocârlia.
Informații privind solicitantul:
Denumirea solicitantului: Consiliul Local Ciocârlia
Cod unic de înregistrare sau codul de înregistrare fiscală: 5463217
Adresa: Comuna Ciocârlia, județul Constanța, nr.7
Telefon: 0241-562435
Fax: 0241-563425
E-mail: consiliulciocâ[anonimizat]
Informații referitoare la reprezentantul legal :
Nume și prenume: Zlota Vasile
Data nașterii: 09.11.1955
Cod numeric personal: 1551109241019
Domiciliul: Comuna Ciocârlia, Județul Constantța, Strada Principală, nr. 303
Număr de fax: 0241-621234
Număr de telefon: 0720-222301
Finanțări nerambursabile solicitate și/sau obținute
Solicitantul a mai obținut finanțări nerambursabile pentru același tip de investiție?
Dacă da, declarați cu datele solicitate în tabelul de mai jos.
4.2 – Prezentarea proiectului
Titlul proiectului: „ Înființarea rețelei publice de apă în comuna Ciocârlia”
Beneficiarul (Aplicantul): Consiliul Local Ciocârlia.
Aria tematică
– programul național: Dezvoltare rurală.
– axa prioritară: 3 Calitatea vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale.
– domeniul de intervenție: 3.2.2. Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătățirea serviciilor de bază pentru economia și populația rurală și punerea în valoare a moștenirii rurale.
– operatiunea: Înființarea rețelei publice de apă.
Locația proiectului: regiunea Sud Est, județul Constanța, comuna Ciocârlia
Durata proicetului: 15 luni
Descrierea proiectului – Scop: Dezvoltarea comunei, dotarea acestuia cu o rețea publică de apă care va duce la o îmbunătățire a condițiilor de viață pentru populația localității, asigurarea accesului la serviciile de bază și realizarea unei dezvoltări durabile.
Obiective:
-îmbunătățirea accesului la servicii de bază pentru populația din aceasta zonă rurală,
-creșterea numărului de locuitori din această localitate prin modernizarea comunei și prin dispunerea acestora de un confort mai mare;
-satisfacerea deplină a cerintelor de apă ale populației prin montarea de cișmele în fiecare curte;
-având în vedere legătura strânsă dintre mediu și celelalte sectoare economice și sociale, implementarea acestui proiect va contribui la o dezvoltare durabilă a întregii zone;
-asigurarea calității apei potabile și încadrarea în cerințele impuse de Directiva CE 98/83 OC;
-protejarea sanătății populației de efectele oricărui tip de contaminare a apei destinate consumului uman;
-reducerea discrepanțelor dintre zonele rurale și urbane;
-atragerea de investitori care să contribuie la crearea de noi locuri de muncă și implicit la creșterea veniturilor locuitorilor.
Justificarea proiectului: Majoritatea județelor regiunilor se confruntă cu probleme de alimentare cu apă potabilă. Rețeaua publică de alimentare cu apă potabilă este insuficient dezvoltată pentru a corespunde nevoilor populației, atât în mediul rural cât și în mediul urban, iar în Maramureș poluarea straturilor freatice datorată infiltrărilor de reziduuri nemetalifere, periclitează grav sănătatea populației, chiar în arealele cu rețele convenționale sau unde instalațiile de tratare sunt insuficiente sau vechi.
În localitățile rurale din zona de Sud-Est, resursele de apă sunt reduse și nepotabile din cauza domurilor gazeifere și a zăcămintelor saline. Aceste zone necesită lucrări prioritare de alimentare cu apă în sistem centralizat. Calitatea mediului din regiune este afectată de impactul negativ al unor activități economice.
La sfârșitul anului 2007 numărul localităților cu instalații de alimentare cu apă potabilă din regiune a fost de 330, lungimea totală simplă a rețelei de distribuție a apei fiind de 7.245 km.
O problemă majoră a spațiului rural este lipsa rețelei de apă potabilă – dintr-un total de 1.802 de localități, sunt racordate la rețeaua de apă potabilă doar 70%.
Se consideră necesară și oprtună realizarea unui sistem de alimentare cu apă a comunei Ciocârlia. Este necesar să se asigure debitul și presiunea la toți consumatorii concomitent cu asigurarea calității apei furnizate. Calitatea apei furnizate va fi asigurată și menținută prin prevederea parametrilor de protecție sanitară și printr-un control sanitar riguros a întregului sistem de alimentare cu apă.
Realizarea acestui proiect va fi de mare ajutor și în cazul în care apar incendii, astfel prin realizarea proiectului se intenționează să fie montați hidranți supraterani în locurile accesibile.
De asemenea, prin acest proiect se urmărește o îmbunătățire a nivelului de trai a locuitorilor, atragerea cât mai multor investitori, asigurarea unui confort ridicat, reducerea disparităților dintre zone. În momentul actual, principala ocupație a localnicilor este agricultura de subzistență, iar o mica parte dintre aceștia lucrează în municipiul Constanța. Prin realizarea acestui proiect se estimează o scadere a migrației populației datorită creării de noi locuri de muncă în zonă.
Realizarea proiectului poate atrage investitori în zonă atât datorită amplasamentului cât și facilităților create. Proiectul poate duce la dezvoltarea sectoarelor agricole, economice, turismul și serviciile, contribuind astfel la creșterea veniturilor proprii ale populației și implicit a nivelului de trai.
Contextul proiectului: Alimentarea cu apă potabilă în sistem centralizat a satelor din România este în măsură să ilustreze, alături de alte elemente ale infrastructurii edilitare, deficitul de utilități și de servicii publice din mediul nostru rural în comparație cu cel urban.
Se apreciază că din 10,1 milioane de locuitori din mediul rural, în anul 2000 doar circa 3,3 milioane, adică 32,7%, beneficiau de alimentarea cu apă în sistem centralizat.
În ceea ce privește numărul de sate racordate la rețeaua de alimentare curentă, acesta era, la nivelul aceluiași an, de 2 734, reprezentând puțin peste o cincime (20,9%) din totalul așezărilor rurale românești de peste 13 000 de localități.
Astfel, în 20 din cele 41 de județe ale țării ponderea satelor cu sisteme de alimentare cu apă potabilă nu depășește 20%, respectiv 6,5% din numărul total al așezărilor rurale. În cadrul acestora se detașează o primă grupă de 8 județe ce se remarcă prin numărul extrem de scăzut al satelor cu rețele de apă curentă, al căror procent se înscrie în limita de 10%, fiind cuprins între 1,3% în Dolj (cu doar 5 sate) și 9,6% în Suceava. Urmează o grupă de 12 județe, ale căror sate sunt racordate la sistemele centralizate în proporție de 10,1 – 20,0%, și care deține 5,5% din totalul satelor țării.
În cazul ambelor grupe este vorba, în general, de județe cu un nivel de dezvoltare comunitară scăzut, cum ar fi de pildă, unitățile teritorial-administrative din sudul țării (Dolj, Giurgiu, Teleorman, Mehedinți sau Gorj), precum și cele din partea de nord-est (Bacău, Iași, Suceava, Vaslui și Mehedinți).
În ceea ce privește lungimea rețelei de distribuție a apei potabile din mediul rural, aceasta era, în anul 2000, de 15 616,4 km, reprezentând 40,8% din totalul rețelei publice a țării. Față de 1999, lungimea simplă a rețelei de distribuție a apei potabile a crescut cu doar 642,6 km, adică cu 4,1%.
Un alt indicator important pentru aprecierea influenței apei curente asupra calității vieții populației rurale se referă la ponderea locuințelor dotate cu instalații de alimentare cu apă. Astfel, datele recensământului din anul 1992 arată că doar 11,45% din locuințele sătești prezentau astfel de instalații. Confortul realizat de prezența apei este reflectat și de posibilitatea dotării locuinței cu baie sau toaletă cu apă. Din capacitatea totală a instalațiilor de captare și tratare a apei potabile la nivelul României, de 10 570 mii mc/zi, în anul 2000 doar 1 116 mii mc/zi (10,6%) revenea localităților rurale.
Aceeași situație necorespunzătoare se înregistra și în privința cantității de apă distribuite în mediul rural. Astfel, din cele 1 700 349 mii mc distribuiți consumatorilor din toată țara, celor din mediul sătesc le-a revenit 157 785 mii mc, adică doar 9,3%. Se apreciază că, în cazul localităților rurale, consumurile medii de apă sunt mult mai mici, media pe țară cifrându-se în jurul a 160 l/om/zi.
Conform recensământului din 2011, comuna Ciocârlia are o populație de 4811 locuitori. Comuna nu beneficiază de alimentare cu apă sau canalizare menajeră în sistem centralizat, alimentarea cu apă a gospodariilor individuale și instituțiilor publice se face din surse locale (fântâni). Există un izvor situat în zona de deal a satului capabil să alimenteze cu apă satul Ciocârlia dar nu și întrega comună.
Prezentul proiect prezintă crearea unui sistem centralizat de alimentare cu apă a comunei Ciocârlia prin racordarea comunei la sistemul de alimentare cu apă al Constanței.
Necesitatea investiției este determinată și de amplasarea satului la numai 15 km de municipiul Constanța, pe drumul european care face legatura între municipiile Constanța și Tulcea.
Activitățile proiectului: Activitățile de înființare a rețelei publice de apă:
Organizarea de licitație de proiectare. Această etapă constă în alegerea unei echipe specializate, care să corespundă cerințelor solicitantului pentru întocmirea proiectului aferent investiției.
Studii de teren. Aceste studii vor face referire la amplasarea geografică a satului, altitudine, tipul de sol specific, rocile și sedimentele din componența solului.
Întocmirea proiectului tehnic, inclusiv documentații pentru avize și autorizații. În această etapă are loc realizarea proiectului tehnic precum și întocmirea tuturor avizelor și autorizațiilor necesare realizării obiectivului investițional, după care aceste avize și acorduri vor fi trimise pentru a fi aprobate.
Organizare licitație de execuție. Această etapa cuprinde alegerea unei firme specializate care să se ocupe cu realizarea propriu-zisă a proiectului.
Organizarea șantierului
Furnizare utilaje și echipamente
Montarea utilajelor
Executarea lucrărilor la sursă. În această etapa va avea loc captarea apei care se va face dintr-un izvor situat în zona de deal care are un debit suficient de apă pentru alimentrea întregului sat. La locul de captare se va construi și un rezervor care va duce la o siguranță mai mare în funcționare prin volumul de apă înmagazinată.
Rețele de transport și distribuție. Aducțiunea apei se va face prin aducțiune gravitațională deoarece izvorul este situat la o înălțime care permite alimentarea satului cu apă în mod gravitațional. Se vor săpa șanțurile pentru conducte, se vor monta conducte din PVC, robineți, cișmele etc.
Verificarea tehnica a lucrării, probe și teste. Se vor verifica toate conductele și robineții pentru a se evita pierderile de apă și orice alte eventuale probleme ce pot apărea.
Între comuna Ciocârlia și municipiul Constanța există un oraș care de asemenea este alimentat cu apă. Alimentarea cu apă a comunei Ciocârlia din sistemul centralizat al municipiului Constanța se va face prin racord în orașul Basarabi, oraș care se află situat între comună si municipiu. Apa este în mod continuu tratată și se monitorizează astfel încât să se evite poluarea cu diferite substanțe toxice.
Aducțiunea apei se va face prin montare unei conducte în subteran sub adâncimea maximă de îngheț de -0,9 m. Poziționarea conductei se va face pe terenuri aparținând domeniului public. Pe toată lungimea traversării conducta de aducțiune va fi protejată împotriva înghețului, coroziunii și deformării prin așezarea acesteia pe un strat de nisip și îmbrăcarea cu saltele de vată minerală.
Se vor construi cateva rezervoare de înmagazinare pe sol, din motive economice și tehnice, fiind o construcție obligatorie în sistemul de alimentare cu apă.
Ele asigură: siguranță în funcționarea sistemului prin cota și volumul de apă înmagazinată; economie în funcționare pentru că perminte dimensionarea tuturor obiectelor amonte.
Rezervoarele se construiesc pentru echilibrarea presiunilor în rețeaua de distribuție și pentru evitarea scăderii debitului de apă în perioadele de consum maxim. Rezervoarele vor fi de suprafață, construite din beton, cu o capacitate de 100 m³. Aducțiunea apei de la punctul de racord se va face printr-o conductă PEID. Pentru aducțiunea apei se vor folosi și hidrofoare montate în satul Ciocârlia.
Rețelele de distribuție au fost prevăzute din tubulatură PEID și au o lungime totală de 4180 m. Rețelele coboară de la rezervor până în zona centrală a localității Ciocârlia. De asemenea s-au luat măsuri pentru a preveni racordările ilegale ale populației.
Alimentarea cu apă a consumatorilor se va face prin branșamente individuale. Rețeaua de distribuție va fi prevăzută cu un hidrant de incendiu amplasat în vecinătatea primăriei.
Înainte de darea în exploatare, rețeaua de distribuție se spală cu un curent de apă curată timp de 2-3 ore, apoi se dezinfectează cu soluție de hipoclorit de sodiu, clorură de var sau clor în apă, timp de 24 de ore. Darea în exploatare se va face numai după spălarea rețelei cu apă curată.
Rezultatele proiectului: Realizarea acestui proiect va avea implicații majore în special asupra nivelului de viață al populației:
Creșterea nivelului de trai asupra populației din zonă
Creșterea calității apei potabile furnizate către populație
Îmbunătățirea accesului populației la serviciile de apă
Reducerea discrepanțelor dintre zonele rurale și urbane ale județului
Creșterea potențialului economic zonal
Protecția populației prin asigurarea apei de consum din surse verificate și controlul sanitar al întregului sistem
Apariția unor noi opotunități pentru investiții private și comerț
Beneficiarii proiectului:
1. Beneficiari direcți: populația care beneficiază de prezentul proiect; agenții economici aflați în zonă.
2. Beneficiari indirecți: întreaga populație a satului; agenții economici potențiali; Primăria Ciocârlia prin atragerea de fonduri (impozite și taxe) odată cu dezvoltarea economică a zonei. Pe lângă aceste două categorii de beneficiari direcți și indirecți, realizarea acestui proiect poate aduce și o serie de beneficii socio-economice cum ar fi: creșterea nivelului de trai al populației; atragerea populației urbane pentru construirea de locuințe; protecția mediului înconjurător și a sănătății populației.
Managementul proiectului și metodologia de implementare :
Echipa de proiect:
Managerul de proiect – Atribuții: urmărește ca proiectul să fie finalizat la momentul stabilit; supraveghează activitatea de la momentul începerii și până la finalizarea ei; supraveghează în mod constant cheltuielile astfel încât sa nu se depășească bugetul stabilit; obține aprobările necesare pentru demararea lucrărilor; va fi responsabil de proiect și după finalizarea lui, astfel orice pentru neregularitate va trebui să găsească soluții.
Managerul contabil – Atribuții: înregistrează toate intrările și ieșirile de materii prime, materiale, echipamente etc; face un bilanț al cheltuielilor și veniturilor, urmărind prin acesta limitarea bugetul inițial stabilit.
Managerul de resurse umane – Atribuții: se ocupă cu recrutarea și selecția personalului care va participa la realizarea proiectului; supraveghează activitatea personalului implicat în activitate; contactează firmele care se ocupă cu activitățile conexe proiectului.
Personal specializat pe partea de instalații – Atribuții: sunt cei care se ocupă de partea de instalații a proiectului; oferă informații despre partea tehnică a proiectului; urmăresc desfășurarea întregii activități în conformitate cu standardele prevăzute.
Reprezentantul legal de la Direcția de ape – Atribuții: va monitoriza desfășurarea proiectului în conformitate cu normele Direcției publice de apă; se asigură că apa este potabilă și că nu prezintă un pericol pentru populație, va inspecta proiectul o perioadă de timp după finalizarea lui.
Echipa de execuție este formată din totalitatea muncitorilor care participă în mod direct la desfașurarea lucrărilor, supervizați și coordonați în mod continuu de către inginerul executant și proiectant.
Metodologia de implementare. Există 3 metodologii de implementare a proiectului și anume: managementul prin proiecte, managementul prin obiective și managementul prin buget.
Managementul prin proiecte reprezintă un sistem de management cu o durată de acțiune limitată până la cațiva ani. Este conceput în vederea soluționării problemelor cu un puternic caracter inovațional care implică aportul a mai multor specialiști din diferite compartimente, vizând de asemenea activitățile desfășurate în perioada de implementare a proiectului cum ar fi stabilirea suprafeței de desfășurare a proiectului, pregătirea izvorului de unde se va capta apa etc.
Managementul prin obiective-este o tehnică prin care se fixează scopuri precise pentru organizatie, managerii definesc responsabilitățile fiecărui participant la proiect, prezintă rezultatele la care doresc să se ajungă și așteptările pe care le au de la fiecare compartiment în parte.
Managementul prin buget-se referă la totalitatea activităților proiectului desfășurate în perioada de implementare, desfășurate în raport cu bugetul estimat al proiectului. Acesta se referă atât la procesul de achiziție de echipamente necesare cât și la procesul de acoperire a costurilor aferente proiectului.
Publicitate. Promovarea acestui proiect se poate face în media locală sau națională. În ceea ce privește metodele de informare a populației cu privire la implementarea proiectului, se pot utiliza:
Metode active menite să cuantifice realizarea obiectivelor propuse:
Sondaje de opinie și discuții directe cu cetățenii realizate de Consiliul Local Ciocârlia sau de reprezentanți ai Consiliului Județean Constanța;
Informarea populației prin raportarea periodică a stadiului de evoluție a lucrărilor;
Informarea populației privind beneficiile aduse de proiect în ceea ce privește starea de sănătate, creșterea nivelului de trai, etc.
Metode inactive, menite să cuantifice atitudinea cetățenilor, agenților economici de pe teritoriul orașului față de implementarea proiectului:
Educarea cetățenilor pentru exploatarea și întreținerea obiectivului realizat
Educarea cetățenilor și întreprinzătorilor particulari în ceea ce privește consumul rațional de apă.
Avize și acorduri principale. Pentru prezentul proiect se vor obține:
Avizul beneficiarului de investiție privind necesitatea și oportunitatea investiției;
Certificatul de urbanism;
Avize și acorduri de privind asigurarea utilităților: energie electrică, telecomunicații, apă, etc.
Avize și acorduri pentru protecția mediului și a apelor,
Aviz favorabil din partea operatorului regional de apă-canal;
Alte avize de specialitate.
Relația cu alte programe sau strategii naționale europene:
Prin programul SAPARD s-au realizat o serie de proiecte de infastructura rurală (2.558 km de drumuri construite și modernizate, 4.918 km de rețea de alimentare cu apă, 863 km de rețea de canalizare) însa necesitățile de renovare și dezvoltare a satelor sunt înca destul de mari. Numărul comunelor care au beneficiat de infastructura fizică de bază (drum, apă și canalizare) au fost de 821 din care 441 au beneficiat de proiecte pentru drumuri, 295 pentru apă și 85 pentru canalizare.
Programul a contribuit în mod semnificativ la îmbunătățirea nivelului de trai din zona rurală prin investiții în infrastructura rurală și prin crearea de noi posibilități de obținere de venituri alternative. Programul a făcut ca spațiul rural să fie un loc cu conditii mai bune de trai comparativ cu situația în care nu ar fi existat sprijinul financiar al Programului.
Complementaritatea cu POS Mediu.
În zonele rurale, 67% din locuitori nu au acces la alimentarea cu apă potabilă, iar aproximativ 90% nu sunt conectați la sistemele de canalizare. Conform Institutului Național de Statistică, rețelele de alimentare cu apă din zonele rurale au fost în parte reabilitate în perioada 1998 – 2005, fiind extinse de la 16.245 km în 1998 până la aproximativ 22.660 în 2005. Totuși, utilitățile publice rămân insuficiente având în vedere că nu toate gospodăriile dintr-o localitate sunt conectate la rețeaua de alimentare cu apă, chiar dacă localitatea respectivă beneficiază de astfel de falicități. În majoritatea gospodăriilor din zona rurală sunt utilizate puțurile pentru alimentarea cu apă potabilă (aproximativ 70% dintre acestea).
În România, multe din fermele individuale și din cele de tipul micilor proprietăți folosesc îngrășământul natural drept principal fertilizator, întrucât acesta este cel mai ieftin și mai disponibil. Astfel, utilizarea fertilizatorilor chimici a scăzut.
Prin înființarea rețelei de apă se va asigura îmbunătățirea calității și accesului la infrastructura de apă, se vor reduce riscurile contaminării populației cu diferite substanțe toxice din apă, datorită monitorizării permanente a calității apei.
Astfel se contribuie la o dezvoltare durabilă, la menținerea și îmbunătățirea calității apei și de asemenea este mult mai ușor de monitorizat și descoperit persoanele care contaminează apa cu diferite substanțe toxice și astfel vor putea fi pedepsite mult mai ușor persoanele care poluează apa.
Complementaritatea cu POR. Prin înființarea rețelei publice de apă în localitatea Ciocârlia, situată în regiunea de Sud-Est se contribuie într-o mică dar sigură măsură la dezvoltarea regiunii, atât din punct de vedere social cât și economic și durabil. Prin dotarea localității cu utilitățile necesare va crește atât gradul de confort al locuitorilor dar acest lucru va duce și la o sporire a atractivității zonei pentru a locui. Prin contribuirea la o dezvoltare echilibrată a satelor și oraselor din toate regiunile țării se va ajunge la un echilibru al dezvoltării regionale, ceea ce este de fapt și ceea ce se dorește.
Complementaritatea cu POS DRU. Programul Național pentru Dezvoltare Rurală include activități care privesc dezvoltarea resurselor umane și prin urmare, acest program se află în relație de complementaritate cu POS DRU. Delimitarea dintre POS DRU și PNDR are la bază tipul de intervenții și nu demarcarea teritoriala. În ceea ce privește educația și formarea profesionala inițiala, POS DRU, prin AP 1 “Educație și formare profesională în sprijinul creșterii economice și dezvoltării societății bazate pe cunoaștere” va oferi, prin intermediul școlilor și liceelor specializate, programe de formare inițială în agricultura, finalizate cu o atestare în acest domeniu.
Formarea profesională continuă pentru persoanele din agricultura, agricultura de subzistență și semisubzistență, va fi realizată în cadrul POS DRU prin AP 2 „Corelarea învățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii” sau prin AP 5 “Promovarea măsurilor active de ocupare”.
Pentru persoanele ocupate în agricultura și în agricultura de subzistență, POS DRU, va finanța în cadrul AP 2 doar formarea profesională în vederea calificării (inclusiv recalificarea), ca și pentru celelalte sectoare.
Prin AP 5 a POS DRU se va promova orientarea, consultanța și formarea în domeniul antreprenorial și în domenii nonagricole. Prin PNDR, AP 1 „Creșterea competitivității sectoarelor agricol și forestier” se vor finanța numai programe de formare de scurta durată (cursuri de bază și specializări) pentru perfecționarea cunoștiințelor lucrătorilor din agricultură și silvicultură. Pentru absolvenții acestor cursuri de formare se vor acorda atestate de participare. Referitor la încurajarea îmbătrânirii active, POS DRU va susține măsurile care urmăresc creșterea ratei ocupării. PNDR are în vedere pensionarea timpurie cu scopul de a se transfera exploatările agricole de la fermierii bătrâni la cei tineri în schimbul unor plăti compensatorii.
Astfel, creșterea competitivității agriculturii va fi urmarită prin stimularea transformării gospodăriilor rurale în ferme agricole familiale cu caracter comercial, precum și prin creșterea clasei de mijloc în zonele rurale prin promovarea tinerilor fermieri și a concentrării exploatațiilor agricole.
În ceea ce privește promovarea incluziunii sociale, PNDR va susține măsuri de reabilitare și construire a infrastructurii de bază de mici dimensiuni (drumuri, aducțiuni de apă, sisteme de aprovizionare cu apă curentă) și noi investiții în infrastructura legată de serviciile sociale din zonele rurale. Aceste măsuri completează operațiunile de promovare a incluziunii sociale finanțate în cadrul POS DRU, făcând astfel mai accesibilă implementarea proiectelor de incluziune socială în zonele rurale izolate.
4.3 – Bugetul proiectului
(Sursa: Măsura 322 "Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătățirea serviciilor de bază pentru economia și populația rurală și punerea în valoare a moștenirii rurale")
Surse de finanțare:
În care:
I Valoarea totală a proiectului = Valoarea neeligibilă a proiectului + Valoarea eligibilă a proiectului + TVA
II Contribuția proprie în proiect = Contribuția solicitantului la cheltuieli eligibile + Contribuția solicitantului la cheltuieli neeligibile + Autofinanțarea proiectului
*Autofinanțarea proiectului se va calcula numai în cazul proiectelor generatoare de venit
CONCLUZII
Conform datelor prezentate în proiect putem vedea că zonele rurale din România acoperă aproximativ 87,1% din teritoriul țării, adică 9,7 milioane de locuitori. Am constatat că există numeroase discrepanțe cu privire la furnizarea serviciilor în spațiul rural. Cele mai importante nevoi sunt legate de drumuri (doar jumătate dintre comune au acces direct la rețeaua de drumuri iar din acest motiv se poate spune că rețeaua de drumuri actuală deservește doar 3/5 din totalul populației rurale), alimentație cu apă potabilă (doar 33% din locuitorii mediului rural au acces la rețeaua publică de apă), rețeaua publică de canalizare, gestionarea deșeurilor, energie electrică (în România există un număr de 37.977 de gospodării amplasate în 1.772 de localități rurale parțial electrificate și 3.327 de gospodării situate în 121 de localități neelectrificate), energie termică, acces la internet, educare și formare, nivelul scăzut de instruire, stabilitatea veniturilor în gospodărie etc. Astfel, prin Programul Național de Dezvoltare Rurală s-a creat posibilitatea de accesare a fondurilor nerambursabile. PNDR este alcătuit din fonduri destinate realizării investițiilor în ferme, unități de procesare și prelucrare produse agroalimentare, investiții în activități nonagricole, turism și înființarea de microîntreprinderi.
Obiectivele PNDR se împart în:
-Îmbunătățirea infrastructurii fizice de bază în spațiul rural;
-Îmbunătățirea accesului la serviciile publice de bază pentru populația rurală;
-Creșterea numărului de sate renovate;
-Creșterea numărului de obiective de patrimoniu din spațiul rural sprijinite
După cum putem concluziona și din obiectivele programului, prin accesare acestor fonduri nerambursabile se pot face investiții în zonele rurale astfel încât să se reduca disparitățile dintre zonele rurale și urbane și să crească nivelul de trai și de confort a populației din zona rurală.
Făcând referire la partea practică putem concluziona că realizarea obiectivului de investiție “Sistem centralizat de alimentare cu apă potabilă a satului Ciocârlia, județul Constanța” este necesară și oportună pentru dezvoltarea economică, socială și culturală a comunei. Lucrările propuse prin proiect se adresează populației satului, unităților sanitare și școlare, unităților de deservire publică și nu în ultimul rând unităților de prestări servicii.
Implementarea prezentului proiect conduce la creșterea nivelului de trai al populației, eliminarea posibilităților apariției bolilor hidrice prin controlul permanent al calității apei potabile, cu impact asupra dezvoltării socio-economice zonale. Asigurarea utilităților poate diminua migrarea populației înspre zonele urbane și mai mult poate să crească atractivitatea comunei atât pentru populație cât și pentru întreprinzători.
Sub aspect ecologic și din punct de vedere al conservării cadrului natural, realizarea investiției nu prezintă nici un impact negative. Lucrările proiectate nu prezintă influențe negative asupra obiectivelor existente în zonă, nefiind astfel necesare măsuri suplimentare pentru evitarea efectelor dăunătoare asupra acestora. De asemenea prin acest proiect se va înregistra și o diminuare a disparităților dintre zonele urbane și rurale.
Pentru transportul și distribuția apei potabile s-au propus conducte din materiale plastice, deoarece aceste prezintă o serie de avantaje: montare ușoară, durată mare de funcționare, agrement tehnic pentru transport apă potabilă.
Sistemul de alimentare cu apă propus satisface cerințele actuale și viitoare ale consumatorilor. Prezentul proiect pune bazele alimentării cu apă pentru toți consumatorii comunei.Chiar dacă întreaga investiție nu poate fi realizată fără ajutor financiar nerambursabil, din punct de vedere socio-economic, investiția se impune a fi realizată.
Datorită faptului că la 1 ianuarie 2007, România a devenit membră UE, aceasta beneficiază de fonturi europene nerambursabile. Consider că România nu ar trebui să rateze această oportunitate, de aceea cred că ar trebui elaborate cât mai multe proiecte cu finanțare europeană astfel încât să se ajungă la o creștere a nivelului de trai, la crearea de noi locuri de muncă, la o diminuare a discrepanțelor dintre sat și oraș, la dezvoltarea turismului și serviciilor și nu în ultimul rând la o creștere economică puternică.
BIBLIOGRAFIE
Anexa 1- Cerere de finanțare pentru Măsura 3.2.2 available on-line http://www.apdrp.ro/content.aspx?lang=RO&item=1696
2. Complementaritatea PNDR cu POS-DRU available on-line
http://www.fonduri-structurale-europene.ro/posdru/complementaritatea-
pndr.html
Fonduri structurale available on-line
http://www.fonduri-structurale.ro/Detaliu.aspx?t=dezvoltarerurala
4. Impactul socio-economic al apei asupra calității vieții populației din România
http://www.iccv.ro/oldiccv/romana/revista/rcalvit/pdf/cv2001.1-4.a06.pdf
5. Informații privind situația comunei Cicârlău- Primăria Cicârlău
Infrastructura regiunii Nord-Vest available on-line
http://www.fonduri-structurale-europene.ro/por/infrastructura-nord-vest.html
Îndrumător practic FEADR available on-line
http://www.fonduri-structurale.ro/Document_Files//dezvoltarerurala/00000033/892ql_Indrumar_practic_FEADR_ian_2007_.pdf
Ghidul solicitantului pentru Măsura 3.2.2 available on-line
http://www.brd.ro/&files/ghid-solicitant-masura322.pdf
Ghid de proiectare, execuție și exploatare a lucrărilor de alimentare cu apă și
canalizare în mediul rural- Monitorul oficial al României
Măsura 3.2.2 “Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătățirea serviciilor de bază pentru economia și populația rurală și punerea în valoare a moștenirii rurale” available on-line
http://www.apdrp.ro/content.aspx?lang=RO&item=1696
Programul Național de Dezvoltare Rurală available on-line http://www.madr.ro/pages/dezvoltare_rurala/pndr-versiune-martie-2009.pdf
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Finantarea Unui Proiect International de Uniunea Europeana (ID: 140298)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.