FINANȚAREA ȘI CREDITAREA ÎNTREPRINDERILOR [616121]

Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, Iași

Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

FINANȚAREA ȘI CREDITAREA ÎNTREPRINDERILOR
MICI ȘI MIJLOCII
SUPORT CURS, MASTER, ANUL II, BĂNCI ȘI PIEȚE
FINANCIARE; FINANȚE ASIGURĂRI
Anul universitar 2010/2011

Titular disciplină: conf.dr. Roman Angela

Roman Angela –CAP. I: Întreprinderile mici și mijlocii – pilon al
economiilor naționale

2
Capitolul I: ÎNTREPRIN DERILE MICI ȘI MIJLOCII – PILON AL
ECONOMIILOR NAȚIONALE

1.1. Conceptul de întreprindere și clasificarea întreprinderilor
În orice țară, întreprinderea reprezintă veriga de bază a economiei naționale, fiind
principala creatoare de substanță economică și, astfel, având un rol hotărâtor în dezvoltarea
economică și creșterea nivelului de trai al populației.
Întreprinderea este cea mai răspândită formă organizatorică și se d efinește ca fiind o
organizație alcătuită din una sau mai multe persoane care desfășoară activități economice,
utilizând, de regulă, mijloace economice, în vederea obținerii de profit 1.
După alte opinii 2, prin întreprindere sau firmă se desemnează un grup de persoane,
organizate potrivit anumitor cerințe juridice, economice, tehnologice și manageriale, care
concep și desfășoară un complex de procese de muncă, folosind cel mai adesea și anumite
mijloace de muncă, concretizate în produse și servicii , în vede rea obținerii unui profit, de
regulă, cât mai mare.
Potrivit reglementărilor Comisiei Europene , întreprinderea se definește ca fiind
„orice entitate angajată în activități economice, indiferent de forma juridică de

1 Ovidiu Nicolescu, Ciprian Nicolescu – Intreprenoriatul și managementul întreprinderilor mici și mijlocii.
Concepte, abordări, studii de caz , Editura Economică, București, 2008, p. 21.
2 Ovidiu Nicolescu (coordonator) – Cartea albă a IMM – urilor din România , Editura Lidana, Suceava, 2009, p.
14. 1.1. Conceptul de întreprindere și clasificarea întreprinderilor
1.2. Definirea întreprinderii mici și mijlocii și particularitățile acesteia
1.2.1 Delimitări conceptuale privind IMM-urile
1.2.2 Definiția europeană a întreprinderilor mici și mijlocii
1.3. Caracteristici a le întreprinderilor mici și mijlocii , factori de influență și
tipuri de IMM-uri
1.4. Rolul economic și social al întreprinderilor mici și mijlocii

Roman Angela –CAP. I: Întreprinderile mici și mijlocii – pilon al
economiilor naționale

3
constituire” 3. Această formulare nu este nouă și reflectă terminologia folosită de Curtea
Europeană de Justiție în deciziile sale. Astfel, persoanele fizice autorizate, asociațiile
familiale, parteneriatele și asociațiile angajate într -o activitate economică pot fi considerate
întreprinderi. Prin urmare, factorul determinant în definirea întreprinderii este activitatea
economică și nu forma juridică.
În România , potrivit articolului 2 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării
și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii , p rin întreprindere se înțelege orice formă de
organizare a unei activități economice și autorizată potrivit legilor în vigoare să facă acte
și fapte de comerț, în scopul obținerii de profit, în condiții de concurență , respectiv:
societăți comerciale, societăți cooperative, persoane fizice care desfășoară activități
economice în mod independent și asociații familiale autorizate potrivit dispozițiilor legale în
vigoare.
Importanța semnificativă a întreprinderii în cadrul economiei naționale decurge din
următoarele realități 4:
/g57 generează cea mai mare parte a produselor și serviciilor fără de care populația
unei țări nu ar supraviețui în prezent;
/g57 este principala creatoare de substanță economică, de valoare adaugată în
orice țară, fără de care societatea contemporană nu po ate exista;
/g57 oferă locuri de muncă pentru cea mai mare parte a populației ;
/g57 performanțele sale conditionează starea și performanțele economiei fiec ărei
țări și standardul de viață al populației din cadrul său.
Rolul decisiv pe care îl au întreprinderile în activitatea economică din orice țară este
argumentat atât de știința economică cât și de practica economică din diferite țări , ceea ce a
impus necesitatea de a centra dezvoltarea economică pe asigurarea unor întreprinderi solide .
Nivelul de dezvoltare și performanțele unei economii naționale depind în măsură decisivă de
capacitatea de a determina crearea și funcționarea unui număr cât mai mare de întreprinderi,
care să furnizeze produse și servicii de calitate, la costuri și prețuri reduse și în cantități
corespunzătoare cerințelor pieței interne și externe.
Întreprinderea nu poate și nu trebuie să fie concepută ca o formă organizatorică
izolată. Ea este abordată ca sistem ce prezintă anumite trăsături definitorii, și anume:

3 Commission Recommendation 2003/361/EC of 6 May 2003 concerning the definition of micro, small and
medium-sized enterprises , Official Journal of the European Union, nș L 124, 20/05/2003 .
4 Ovidiu Nicolescu (coordonator) – Cartea albă a IMM – urilor din România , 2006, p. 21.

Roman Angela –CAP. I: Întreprinderile mici și mijlocii – pilon al
economiilor naționale

4
/g131 sistem complex pentru că încorporeză resurse umane, materiale, financiare și
informaționale, fiecare dintre acestea fiind alcătuite dint -o mare varietate de elemente, între
care se stabilesc legături multiple și semnificative;
/g131 sistem socio-economic întrucât, în cadrul său, grupele de salariați desfășoară
procese de muncă generatoare de noi valori de întrebuințare. Calitatea resurselor umane de a
fi principalele producătoare de noi valori le conferă o poziție centrală în cadrul întreprinderii.
/g131 sistem tehnico-material în sensul că între mijloacele de muncă, materiile prime și
materialele utilizate în cadrul său există anumite legături, care se manifestă prin dependența
tehnologică dintre compartimentele în cadrul cărora se desfășoară activități de producție;
/g131 sistem deschis pentru că interacționează permenent și pe multiple planuri cu
celelalte componente ale mediului economic din care face parte. De pildă, caracterul său
deschis se manifestă prin fluxurile de intrări (utilaje, echipamente, materii prime, materiale,
combustibil, energie, info rmații, resurse financiare) și de ieșiri (produse, servicii, informații,
resurse financiare destinate altor componente ale mediului economic). În ultimele decenii, în
contextul internaționalizării activităților economice, asistăm la amplificare a dimensiunii
internaționale a caracterului deschis al întreprinderilor;
/g131 sistem dinamic, adaptiv , în sensul că întreprinderea se adaptează în permanență la
modificările mediului economic din care face parte.
Clasificarea întreprinderilor
Întreprinderile pot fi cla sificate după mai multe criterii , cele mai importante fiind 5:
tipul de activitate, sectorul economic în care activează, mărime, statutul juridic, forma de
proprietate, caracteristicile principale ale comportamentului economic și deschiderea spre
exteriorul țării.
1. După tipul de activitate :
/g120 întreprinderi artizanale , caracterizate prin faptul că nu au mai mult de 10
salariați;
/g120 întreprinderi comerciale , care desfășoară acte de comerț, cumpărând mărfuri în
scopul revânzării;
/g120 întreprinderi industriale , care d esfășoară activități de transformare a materiilor
prime în produse finite sau semifinite și de vânzare a acestora;

5Călin George Silaș – Creditul bancar: sursă de finanțare a întreprinderilor mici și mijlocii , Editura Mirton,
Timișoara, 2007, p. 17 -18 ; a se vedea și Ovidiu Nicolescu (coordonator) – Cartea albă a IMM – urilor din
România , Editura Lidana, Suceava, 2009, p. 21.

Roman Angela –CAP. I: Întreprinderile mici și mijlocii – pilon al
economiilor naționale

5
/g120 întreprinderi de servicii , respectiv bazate pe prestarea de servicii.
2. După sectorul economic în cadrul căruia își desfășoară activitatea:
/g131 întreprinderi din sectorul primar (agricultură, piscicultură, exploatații forestiere,
industria extractivă);
/g131 întreprinderi din sectorul secundar (industria prelucrătoare);
/g131 întreprinderi din sectorul terțiar (servicii de transport, telecomunicații , servicii
de distribuție, servicii bancare și de asigurări etc).
3. După mărime , întreprinderile se pot clasifica, de pildă, conform criteriilor
Eurostat adoptate și de România, în următoarele clase:
/g190 microîntreprinderi : 1-9 salariați ;
/g190 întreprinderi mici : 10-49 sala riați;
/g190 întreprinderi mijlocii : 50-249 salariați;
/g190 întreprinderi mari : peste 250 de salariați.
4. După forma de proprietate , respectiv după proprietatea asupra capitalului
social al întreprinderii:
/g105 întreprinderi proprietate majoritară de stat , în cadrul cărora se cuprind
întreprinderile cu capital integral de stat și mixt (statul deține cel puțin 50% din capitalul
social);
/g105 întreprinderi proprietate majoritară privată , în cadrul cărora se cuprind
întreprinderile cu capital integral privat, mixt (peste 50% capital social privat), integral străin,
cooperatist și obștesc.
5. Î n funcție de caracteristicile principale ale comportamentului economic ,
întreprinderile se clasifică în:
– întreprinderi cu activitate nefinanciară (agricole, industriale, de construcții, come rț,
alte servicii);
– întreprinderi financiare, bancare și de asigurări;
– întreprinderi din administrația centrală, locală și de securitate socială ;
– organizații neguvernamentale (respectiv administrația privată);
– întreprinzători privați (categorie în ca drul căreia se includ persoanele fizice
independente și asociațiile familiale) .
6. După deschiderea spre exterior :
– întreprinderi naționale, a căror activitate nu depășește granițele țării;

Roman Angela –CAP. I: Întreprinderile mici și mijlocii – pilon al
economiilor naționale

6
– întreprinderi multinaționale, care desfășoară activități și în exteriorul țării.

1.2. Definirea întreprinder ii mici și mijlocii și particularitățile acesteia

1.2.1. Delimitări conceptuale privind IMM -urile
Întreprinderile mici și mijlocii reprezintă forma dominantă de organizare a
întreprinderilor, ele deținând, de pildă, în cazul țărilor OCDE, o pondere cuprinsă între 95 și
99% în numărul total de întreprinderi. Totodată, ele dețin o pondere cuprinsă între 60 și 70%
din locurile de muncă create în țările menționate 6.
Prin întreprindere mică și mijlocie se înțelege întreprinderea al cărei număr de
salariați și cifră de afaceri sunt inferioare anumitor limite 7. Abrevierea internațională atribuită
întreprinderilor mici și mijlocii este S.M.E (Small and Medium Sized Enterprise ), utilizată
de Uniunea Europeană, Banca Mondială, Organizația Națiunilor Unite și Organizația
mondială a Comerțului.
Potrivit li teraturii de specialitate și practicii economice din diferite țări nu există o
definiție unanim acceptată a conceptului de întreprindere mică și mijlocie . Astfel, conceptul
de într eprindere mică și mijlocie cunoaște o multitudine de abordări, care au în vedere
accepțiuni parțial diferite asupra mărimii întreprinderii și a modalităților de exprimare și
cuantificare. În acest sens, este de menționat analiza realizată în 75 de țări de Institutul de
Tehnologie Georgia din Atlanta, care a evidențiat un sinopis cu 50 de definiri ale
întreprinderii mici și mijlocii, care a fost preluat de Banca Mondială 8.
Diferitele abordări ale conceptului de întreprinderi mici și mijlocii pot fi urmărit e în
tabelul 1.

6 OCDE – Financing and Entrepreneurs , 2007, http://www.oecd.org/dataoecd/53/27/37704120.pdf
7 http://en.wikipedia.org/wiki/Small_and_medium_enterprises
8 Ovidiu Nicolescu, Ciprian Nicolescu – Intreprenoriatul și managementul întreprinderilor mici și mijlocii.
Concepte, abordări, studii de caz , Editura Economică, București, 2008, p. 60.

Roman Angela –CAP. I: Întreprinderile mici și mijlocii – pilon al
economiilor naționale

7

Tabelul 1: Tipuri principale de abordări ale definirii IMM -urilor
Nr.
crt. Categorii de abordări
Criterii Denumire Caracteristică dominantă
1. Sfera de cuprindere a
economiei Generalizatoare Sta bilesc același criteriu sau aceleași
criterii de definire a IMM -urilor
pentru toate ramurile economiei
Diferențiate Stabilesc diferite criterii de definire a
IMM -urilor în funcție de domeniul lor
de activitate (industrie, comerț,
transporturi etc)
2. Numărul indicatorilor
utilizați Unidimensionale Definesc dimensiunea IMM-urilor pe
baza unui singur indicator, cel mai
adesea numărul de salariați
Multidimensionale Definesc dimensiunea IMM-urilor pe
baza mai multor indicatori, cel mai
frecvent utilizați sunt numărul de
salariați, cifra de afaceri și capitalul
social
Sursa: Ovidiu Nicolescu, Ciprian Nicolescu – Intreprenoriatul și managementul întreprinderilor mici
și mijlocii. Concepte, abordări, studii de caz , Editura Economică, București, 2008, p. 60.

În ultimii ani, din perspe ctiva ușurinței utilizării, se constată o te ndință
predominantă de folosire a abordării generalizatoare și unidimensionale . În mod concret,
se utilizează cu precădere definirea IMM -urilor în funcție de numărul de salariați, același
pentru toate domeniile d e activitate. O asemenea abordare a fost generalizată de Uniunea
Europeană, inclusiv de România și de marea majoritate a celorlalte țări europene. Potrivit
acestei abordări, întreprinderea mică este aceea întreprindere care dispune de până la 49 de
salaria ți . În cadrul său , se distinge microîntreprinderea , care posedă între 1 și 9 salariați .
Întreprinderea mijlocie dispune între 50 și 249 de salariați . Întreprinderile care posedă un
număr de peste 250 de salariați sunt considerate întreprinderi mari . În cadrul acestora din
urmă, în unele țări, se mai delimitează și întreprinderile foarte mari , care dispun de un
număr de peste 1000 sau 2000 de salariați .
Utilizarea numărului de salariați în calitate de indicator de exprimare a dimensiunii
întreprinderii pre zintă anumite avantaje, și anume:
/g153 ușurința exprimării dimensiunii întreprinderii și înțelegerii sale ;
/g153 permite comparabilitatea ușoară a dimensiunii întreprinderilor , chiar dacă acestea
sunt din ramuri sau din țări diferite;
/g153 raportarea sa periodică în stati sticile oficiale ;

Roman Angela –CAP. I: Întreprinderile mici și mijlocii – pilon al
economiilor naționale

8
/g153 evitarea modificării aparente a dimensiunii întreprinderii , ca urmare a influenței
factorilor financiari, în special a ratei inflației, cursului de schimb etc.
Totodată, exprimarea dimensiunii întreprinderii printr -un singur indicator, respectiv
numărul de salariați, nu este suficient de riguroasă deoarece în condițiile utilizării aceluiași
număr de salariați, datorită diferențelor care există în ceea ce privește profilul activității,
gradul de înzestrare tehnică, informatizarea etc, cele lalte elemente dimensionale ale
întreprinderii, și în primul rând cele de natură economică – cifra de afaceri, capitalul social,
profitul – pot fi sensibil diferite.
Potrivit Băncii Mondiale , o întreprindere este considerată microîntreprindere,
întreprin dere mică sau mijlocie dacă îndeplinește cel pu țin două din următoarele 3 criterii:
numărul de salariați , valoarea activelor sau valoarea anuală a cifrei de afaceri (a se
vedea tabelul 2). Departamentul Pie țe financiare globale din cadrul Cor porației Financiare
interna ționale (CIF) utilizează drept criteriu pentru clasificare IMM–urilor mărimea creditelor
deoarece unele bănci nu pot să prezinte rapoarte în funcție de mărimea întreprinderilor.
Potrivit OCDE 9, prin întreprindere mică și mijlocie se desemnează întreprinderea
independentă, care utilizează un număr de salariați limitat la un anumit plafon, care diferă de
la o țară membră la alta. De pildă, unele țări au optat pentru un plafon de 200 salariați, în timp
ce în SUA plafonul este de 500 salariați. Cel mai adesea, o întreprindere mică este considerată
ca fiind întreprinderea care are mai puțin de 50 salariați. Microîntreprinderea are cel mult 10
salariați, iar în unele cazuri chiar 5 salariați.
În publicațiile OCDE și, în particular, ale Centrului pentru antreprenoriat, IMM- uri și
dezvoltare locală (Centre for Entrepreneurship, SMEs and Local Development) se utilizează
două definiții date IMM -urilor, respectiv definiții naționale și regionale, și ale Eurostatului
pentru a se asigura un anumit nivel d e comparabilitate internațională.

9OCED – SME and Entrepreneurship, Outlook , 2005 Edition, p. 17,
http://browse.oecdbookshop.org/oecd/pdfs/browseit/8505011E.PDF

Roman Angela –CAP. I: Întreprinderile mici și mijlocii – pilon al
economiilor naționale

9
Tabelul 2 : Definirea microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii potrivit
Băncii Mondiale
Dimensiunea
întreprinderii Numărul de
salariați Valoarea activelor Valoarea anuală a
cifrei de afaceri
Microîntreprinderi < 10 < 100.000 USD < 100.000 USD
Întreprinderi mici < 50 < 3000.000 USD < 3000.000 USD
Întreprinderi
mijlocii < 300 < 15 000.000 USD < 15 000.000 USD
Mărimea creditelor aprobate
Microîntreprinderi < 10.000 USD
Întreprinderi mici < 100.000 USD
Întreprinderi mijlocii < 1000.000 USD
(sau < 2000.000 USD în cazul unor țări dezvoltate )
Sursa: International Finance Corporation – The SME Banking Knowledge Guide , 2009, p. 10.

Alte definiții date IMM -urilor în diferite țări :
/g131 Canada
În Canada, sectorului IMM- urilor cunoaște mai multe definiții , formulate de
diverse instituții , în funcție de nevoile lor, astfel 10 :
/g190 Asociația bancherilor canadiei consideră că o întreprindere este considerată de
dimensiune mică în condițiile în care poate să obțină un credit mai mic de 250.000 CAD;
/g190 Sectorul Export și Dezvoltare definește un exportator mic sau un "exportator
emergent" ca fiind o întreprindere ale cărei exporturi sunt mai mici de 1 milion CAD;
/g190 Industria Canadiană utilizează o definiție bazată pe numărul de salariați, și
anume: prin sigla „IMM” se desemnează toate întreprinderile care dispun de un număr mai mic
de 500 salariați. Prin urmare, întreprinderile care posedă 500 de salariați sau un număr mai mare
de 500 sunt cuprinse în categoria întreprinderilor mari. În cadrul IMM-urilor se disting:
întreprinderile mici , respectiv întreprinderile care au mai puțin de 100 salariați sau
întreprinderile prestatoare de servicii care dispune de până la 50 de salariați. Peste nivelul
acestor cifre și până la 499 de salariați, o întreprindere este considerată de talie mijlocie . În

10 Principales statistiques relatives aux petites entreprises, Juillet, 2009, p. 5, www.ic.gc.ca/statis tiquespe

Roman Angela –CAP. I: Întreprinderile mici și mijlocii – pilon al
economiilor naționale

10
cadrul întreprinderilor mici se disting microîntreprinderile , care dispun de un număr mai mic
de 5 salariați.
/g131 Elveția
În Elveția 11 , prin sigla IMM se desemnează întreprinderile care dispun de un număr
mai mic de 50 salariați sau de un număr cuprins între 50 și 100 salariați și care generează o
cifră de afaceri mai mică de 5 milioane CHF sau între 5 și 50 milioane CHF. Însă, pentru
publicațiile statistice, Elveția utilizează criteriul Uniunii Europene, potrivit căruia sunt
considerate întreprinderi mici și mijlocii acele întreprinderi care dispun de un număr mai mic
de 250 salariați.
/g131 SUA
În SUA, Small Business Administration (SBA), definește întreprinderea mică ca fiind
întreprinderea independe ntă, care dispu ne de un număr mai mic de 500 salariați. Totodată, în
SUA 12 , pentru definirea IMM- urilor sunt stabilite plafoane diferite în ceea ce privește
numărul de salariați, pe fiecare categorie din Sistemul de clasificare a industriilor. De pildă,
în treprinderile mijlocii sunt cele care au 500 salariați în majoritatea industriilor de exploatare
minieră și în sectorul de fabricație și 100 de salariați în domeniul comerțului cu ridicata .
/g131 Australia
În Au stralia, definirea întreprinderii mici este dată d e Australian Bureau of Statistics
(ABS) potrivit căruia IMM -urile sunt întreprinderile independente care dispun de un număr
mai mic de 200 salariați. Totodată, în Australia, se disting următoarele categorii de
întreprinderi:
– microîntreprinderi, care au mai puțin de 5 salariați;
– întreprinderi mici, care dispun între 5 și 19 salariați;
– întreprinderi mijlocii, între 20 și 199 salariați;
– întreprinderi mari, care dispun de un număr mai mare de 200 salariați.
/g131 Japonia
Definirea întreprinderii mici și mijlocii se realizează în funcție de doi indicatori,
respectiv capitalul și numărul de salariați. În cazul unei întreprinderi mici, plafoanele acestor
doi indicatori sunt:

11 http://www.kmu.admin.ch
12 Gouvernment of Canada – Principales statistiques sur le financement des petites entreprises , Décembre 2009,
p. 5, http://www.pme-prf.gc.ca/eic/site/sme_fdi-prf_pme.nsf/fra/h_0216 9.html

Roman Angela –CAP. I: Întreprinderile mici și mijlocii – pilon al
economiilor naționale

11
– 100 milioane JPY și 299 de salariați pentru domeniile industriei, transportului,
minerit;
– 30 milioane JPY și 100 de salariați pentru comerțul cu ridicata;
– 10 milioane JPY și 50 de salariați pentru comerțul cu amănuntul și servicii.
/g131 Marea Britanie
În 1985, Legea Companiilor a adoptat trei indicatori pentru a defini întreprinderea
mică și mijlocie, a stfel:
/g57 întreprinderea mică :
1. cifra de afaceri este mai mică de 1,4 milioane GBP ;
2. numărul de angajați nu depășește, în medie, 50 de angajați pe săptămână;
3. capitalul nu depășește 0,7 milioane GBP.
/g57 întreprinderea mijlocie:
1. cif ra de afaceri este mai mică de 5 ,75 milioane GBP;
2. numărul de angajați nu depășește 250 de angajați pe săptămână;
3. capitalul nu depășește 2,8 milioane GBP.
Alte definiții ale întreprinderilor mici și mijlocii în diferite țări sunt prezentate în
tabelul de mai jos:
Tabelul 3: Definirea IMM-u rilor în diverse țări
Țara Anul Definiția
microîntreprinderilor și
IMM-urilor Țara Anul Definiția
microîntreprinderilor și
IMM-urilor
Micro Mici Mijlocii Micro Mici Mijlocii
Albania 2004 1-4 5-19 20-49 Macedonia 2003
2003 0-9 10-49 50-249
Armenia 2005 0-4 5-49 50-100 Malta 2004 0-9 10-49 50-249
Azerbaijan 2003
2003 <250 Pakistan 2005 0-5 6-10 11-50
Corea 2004 <10 10-49 50-300 Suedia 2005 0-9 10-49 50-199
Danemarca 2004 0-9 10-19 20 – 99 Tailanda 2002 1-9 10-49 50-199
Georgia 2005 0-19 20 – 99 Uruguay 2000 0-4 5-19 20-99
Israel 2005 0-9 10- 49 50 – 100 Uzbekistan 2003 <10 10-39 40-99
Mexic 2004 1-10 11- 49 50-199 Venezuela 2000 0-10 11-50 51-100
Moldova 2003 0-9 10-49 50-249 Vietnam 2004 0-9 10-49 50-299
Sursa: World Bank – MSMEs Database , January, 2007.

Roman Angela –CAP. I: Întreprinderile mici și mijlocii – pilon al
economiilor naționale

12
1.2.2. Definiția europeană a întreprinderilor mici și mijlocii
În cadrul Uniunii Europene, piața unică fără frontiere interne impune ca măsurile de
încurajare a întreprinderilor mici și mijlocii să se bazeze pe o definiție comună , în scopul
îmbunătățirii consistenței și eficacității lor, precum și pentru limitarea distorsiunilor și
concurenței neloiale. Această problemă a devenit indispensabilă ținând cont de interacțiunea
dintre măsurile naționale și cele impuse de UE pentru sustinerea IMM -urilor în domenii,
precum dezvoltarea regională și finanțarea cercetării.
În acest context, este de remarcat adoptarea, la data de 3 aprilie 1996 , de Comisia
Europeană a unei recomandări, care a stabilit prima definiție a IMM -urilor , aplicată pe
întreg teritoriu Uniunii Europene. Astfel, Recomandarea 96/280/EC definește, la art icolul 1
din Anexă, întreprinderile mici și mijlocii ca fiind întreprinderile care 13 :
/g120 au mai puțin de 250 angajați ;
/g120 cifra de afaceri anuală să nu depășească 40 milioane ECU sau bilanțu l anual
să nu depășească 27 milioane ECU ;
/g120 și care respectă criteriul independenței , respectiv cele care nu sunt deținute în
proporție de 25% sau mai mult din capitalul sau din drepturile de vot de către o altă
întreprindere sau în comun de mai multe întreprinderi.
Totodată, articolul 1 definește întreprinderea mică ca fiind întreprinderea care:
/g57 are mai puțin de 50 angajați ;
/g57 cifra de afaceri să nu depășească 7 milioane ECU sau bilanțul anual să nu
depășească 5 milioane ECU ;
/g57 și care respectă criteriul independenței .
La data de 6 mai 2003 , Comisia Europeană a adoptat o noua definiție a I MM-urilor,
ținând seama de dezvoltarea economic ă a țărilor membre ale UE, începând cu 1996. Aceast ă
definiție a intrat î n vigoare la data de 1 ianuarie 2005 și este aplicată tut uror politicilor,
programelor ș i m ăsurilor inițiate pentru IMM -uri de către Comisi a Europeană .
Noua definiție a IMM -urilor este voluntară pentru statele membre, însă Comisia
Europeană le recomandă atât lor, cât și B ăncii Euro pene de Investiț ii și Fondului European de
Investiț ii, s ă o foloseasc ă pe scar ă larg ă.

13 Commission Recommendation 96/280/EC of 3 April 1996 concerning the definition of m icro, small and
medium-sized enterprises , Official Journal of the European Union, nș L 107, 30/04/1996.

Roman Angela –CAP. I: Întreprinderile mici și mijlocii – pilon al
economiilor naționale

13
Potrivit articolului 2 al anexei din Recomandarea 361/2003/EC 14 , întreprinderile mici
și mijlocii sunt considerate acele întreprinderi care:
/g131 au mai puțin de 250 angajați ;
/g131 cifra de afaceri anuală să nu depășească pragul de 50 milioane Euro sau
bilanțul anual să nu depășească 43 milioane Euro ;
/g131 să îndeplinească criteriul autonomiei .
Din punct de vedere al instituțiilor de credit, noua definiție dată IMM -urilor prezintă
importanță deoarece permite acestora să -și adapteze tipurile și condițiile de creditare în
funcție de ceea ce înseamnă, din punct de vedere conceptual, întreprindere mică și mijlocie.
În categoria întreprinderilor mici și mijlocii se cuprind (a se vedea tabelul 4):
/g105 microîntreprinderile , respectiv întreprinderile care au până la 9 salariați și care
realizează o cifră de afaceri anuală netă sau dețin active totale de până la 2 milioane euro;
/g105 întreprinderile mici , definite ca fiind întreprinderile care au pân ă la 49 salaria ți și
realizează o cifră de afaceri anuală netă sau dețin active totale de până la 10 milioane euro;
/g105 întreprinderi mijlocii , care sunt definite ca fiind întreprinderile care au între 50 și
249 de salariați și care realizează o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 mi lioane euro
sau dețin active totale care nu depășesc 43 milioane euro.

Tabelul 4 : Definiția europeană a întreprinderilor mici și mijlocii
Categoria de
întreprindere Numărul mediu
de salariați Cifra de afaceri sau Active totale
Mijlocie < 250 ≤ 50 milioane EUR
(40 milioane E CU în 1996) ≤ 43 milioane EUR
(27 milioane ECU în 1996)
Mică < 50 ≤ 10 milioane EUR
(7 milioane ECU în 1996) ≤ 10 milioane EUR
(5 milioane ECU în 1996)
Micro < 10 ≤ 2 milioane EUR ≤ 2 milioane EUR

Noua definiție dată IMM -urilor este rezu ltatul discuțiilor dintre Comisia Europeană,
statele membre, organizațiile de afaceri și experți, precum și a doua consultă ri directe pe
internet. Modificările aduse prin noua definiție reflect ă evoluțiile economice generale

14 Commission Recommendation 2003/361/EC of 6 May 2003 concerning the definition of micro, small and
medium-sized enterprises , Official Journal of the European Union, nș L 124, 20/05/2003 .

Roman Angela –CAP. I: Întreprinderile mici și mijlocii – pilon al
economiilor naționale

14
începâ nd cu 1996 și o con știentizare sporită a obstacolelor întampinate de IMM-uri. Totodată,
se apreciază că noua definiț ie este mai potrivit ă pentru diferitele categorii de IMM pentru că
ia în considerare diferitele relații dintre î ntreprinderi, ajut ă la promovarea inov ării, la
dezvoltarea parteneriatelor și urmărește să asigure faptul c ă doar întreprinderile ce au nevoie
de ajutor vor fi ținta programelor publice.
Argumentele principale care au impus o nouă definiție a IMM -urilor sunt 15 :
a) actualizarea pragurilor
Evoluția preț urilor și a productivit ății a făcut necesară ajustarea pragurilor financiare.
Prin creșterea semnificativă a acestora se permite unui num ăr important de întreprinder i să -și
men țin ă statutul de IMM ș i s ă se asigure eligibilitatea lor pentru programele suport. Pragurile
referitoare la num ărul de angajaț i au rămas la nivelul menționat în definiția din 1996 pentru că
majorarea lor ar fi însemnat diminuarea m ăsurilor destinate IMM-urilor.
b) promovarea microîntreprinderilor
Noua definiție ia î n considerare realitatea ec onomică din Uniunea Europeană cu
privire la creșterea numărului de microîntreprinderi prin stabilirea de praguri financiare pentru
acestea, care au drept scop încurajarea adopt ării de m ăsuri ce se adreseaza problemelor cu
care se confrunt ă microîntreprinde rile, mai ales în faza de start-up (pornire sau lansare).
c) îmbun ătățirea accesului la capital
Accesul la capital este o problem ă permanent ă cu care se confrunt ă IMM -urile, în
special datorit ă faptului că nu pot oferi garanțiile pe care le cer , în mod obi șnui t, creditorii.
Pentru a rezolva aceast ă problemă, noua definiț ie faciliteaz ă finan țarea egal ă pentru IMM-uri,
prin acordarea unui t ratament favorabil pentru anumiț i investitori, ca de exemplu fondurile
regionale, c ompaniile cu capital de risc ș i business angels (persoane sau grupuri de persoane
cu activitate obi șnuit ă de investiț ii cu capital de risc, care investesc capital în afaceri
necotate), f ără ca î ntreprinderile s ă-și piard ă statutul de IMM.
Același principiu se aplic ă și autorităților publice locale, care au un buget anual de
maxim 10 milioane de euro și cu mai puț in de 5.000 de locuitori. Acestea pot investi într-un
IMM un anumit procent f ără ca î ntreprinderea respectiv ă să se afle î ntr-o sit uaț ie
dezavantajat ă atunci când solicită o finan țare nerambursabilă.
d) promovarea inovării și î mbun ătățirea accesului la cercetare ș i dezvoltare

15 Comisia Europeană – Noua definiție a IMM -urilor. Ghidul utilizatorului și noul model de declarație , 2008,
http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sme/files/sme_definition/sme_user_guide_ro.pd f

Roman Angela –CAP. I: Întreprinderile mici și mijlocii – pilon al
economiilor naționale

15
Recomandarea Comisiei Europene cu privire la noua definiție a IMM -urilor cuprinde
și prevederi pentru universit ăți și centre de cercetare non-profit, oferindu-le posibilitatea s ă
aib ă o contribu ție financiar ă într-un IMM. O asemenea colaborare este benefică pentru ambele
părți, astfel: întreprinderea poate să beneficieze de un partener financiar de încredere ș i de
accesul la cercetare ș i dezvoltare; centrele de cercetare au posibilitatea să -și pună în aplicare
activitățile lor de inovare.
Unul dintre principalele obiective ale noii definiții este asigurarea măsurilor de
susținere pentru acele î ntreprinderi care chiar au nevoie de acestea. Astfel, noua definiț ie
introduce metode de cal culare a pragurilor financiare și de personal pentru a se obț ine o
imagine mai realist ă asupra situației economice a unei î ntreprinderi și ale exclude pe c ele care
nu sunt IMM. În acest scop, n oua definiție introduce trei categorii dif erite de întreprinderi:
autonome , partenere și legate . Fiecare categorie dintre acestea corespunde unui tip de relație
pe care o întreprindere o poate avea c u altă întreprindere.
Potrivit articolului 3 al anexei din Recomandarea 361/2003/EC, o întreprindere este
autonomă :
a) dacă nu deține acțiuni ale altor întreprinderi și nici alte întreprinderi nu deți n
acțiuni ale sale sau
b) dacă deține mai puțin de 25% din acțiunile uneia sau a mai multor întreprinderi și
alte întreprinderi dețin mai puțin de 25% din acțiunile sale ;
c) dacă alți investitori dețin fiecare între 25% și 50% din acțiunile sale, cu condiția să
nu fie legați de întreprinderea în cauză și să fie de următoarele tipuri:
/g190 societăți publice de investiții, societăți de capit al de risc, persoane fizice sau
grupuri de persoane fizice cu activitate frecventă de investiții în capital de risc (business
angels), care investesc fonduri proprii în societăți necotate la bursă, cu condiția ca investiția
totală a acestor investitori în aceeași întreprindere să nu depășească 1.250.000 euro;
/g190 universități sau centre de cercetare fără scop lucrativ;
/g190 investitori instituționali, inclusiv fonduri de dezvoltare regională;
/g190 autorități ale administrației publice locale, care au un buget anual mai mic de 10
milioane eur o și mai puțin de 5.000 de locuitori.
Întreprinderile partenere sunt întreprinderile care stabilesc parteneriate financiare
majore cu alte întreprinderi, fără ca unele dintre ele să exercite un control real direct sau

Roman Angela –CAP. I: Întreprinderile mici și mijlocii – pilon al
economiilor naționale

16
indirect asupra altora. Totodată, întreprinderile partenere sunt întreprinderile care nu sunt
autonome și nici legate.
O întreprindere este considerată întreprindere parteneră dacă deține între 25% și
50% din capitalul social sau din drepturile de vot ale uneia sau mai multor întreprinderi sau
dacă acestea dețin între 25% și 50% din capitalul social sau din drepturile de vot ale
întreprinderii respective, cu condiția ca aceste întreprinderi să nu fie legate .
Întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există una din u rmatoarele tipuri
de legături :
/g57 o întreprindere deține majoritatea acțiunilor sa u drepturilor de vot la o alt ă
întreprindere;
/g57 o întreprindere are dreptul de a numi sau demite majoritatea persoanelor din
consiliul de administraț ie, conducerea întreprinderii sau organismele de supraveghere ale
altei întreprinderi;
/g57 contractul dintre întreprinderi sau o clauz ă din actul constitutiv sau statutul uneia
dintre întreprinderi, permite uneia dintre întreprinderi s ă exercite o influen ță dominant ă
asupra celeilalte;
/g57 o întreprindere are posibilitatea prin acord de a exercita controlul asupra ac țiunilor
sau majorit ății drepturilor de vot din cealalt ă î ntreprindere.
O întreprindere este considerată legată dacă mai mult de 50% din acțiunile sale sunt
deținute de o altă întreprindere sau dacă întreprinderea respectivă deține mai mult de 50% din
acțiunile altei întreprinderi.
În cadrul Uniunii Europene (inclusiv în România), cazurile de întreprinderi mici și
mijlocii legate sunt mai puțin frecvente, fiind predominante IMM -urile autonome și partenere.
Pentru ca o întreprindere să aibă statutul de IMM trebuie să respecte obligatoriu
pragurile referitoare la numărul mediu de salariați. Însă, o întreprindere mică și mijlocie poate
să aleagă î ntre a respecta fie pragul referitor la cifra de afaceri dintr-un an, fie cel referitor la
activele totale. Prin urmare, nu este necesar ă satisfacerea ambelor criterii ș i se poate dep ăși
unul dintre ele f ără pierderea statutului de IMM.
Noua definiț ie ofer ă aceast ă alegere deoarece, prin natura lor, întreprinderile din
sectorul de comer ț și distribuț ie au o cifr ă de afaceri mai mare comparativ cu întreprinderile
din sfera producț iei. Prin oferirea posibilit ății de a alege între acest criteriu ș i cel al activelor

Roman Angela –CAP. I: Întreprinderile mici și mijlocii – pilon al
economiilor naționale

17
totale, care indic ă bonitatea unei întreprinderi, se asigur ă un tratament egal IMM -urilor
angajate în diferite tipuri de activit ăți economice.

1.3. Caracteristici a le întreprinderilor mici și mijlocii , factori de influență și
tipuri de IMM-uri
Întreprinderile mici și mijlocii prezintă anu mi te caracteristici ce derivă din
manifestările lor specifice, și anume 16 :
/g41 Motivația
Manifestarea liberei inițiative este „motorul” principal al sectorului privat. Pe de altă
parte, sentimentul că rezultatul activității și al eforturilor proprii este într eprinderea face ca
multe obstacole aflate în calea dezvoltării unei activități private să fie trecute cu ușurință.
/g41 Flexibilitatea
Această caracteristică este considerată ca fiind principalul avantaj al IMM -urilor în
acdrul competiției cu întreprinderile mari. În cadul IMM- urilor, numărul de salariați nu este
mare, personalul este, în general, policalificat, iar echipamentele folosite sunt utilaje
universale, ceea ce face posibilă modificarea rapidă a structurii de produse și reacția promptă
la modificările cererii.
/g41 Adaptabilitate
Structurile flexibile pres upun promptitudine și viteză mare de reacție față de cerințele
pieței, precum și transpunerea în practică a conceptului „customer oriented company”
(orientarea activității firmei spre cerințele clientulu i). Adaptabilitatea se definește ca fiind
capacitatea organizației de a -și modifica rapid structura bunurilor /serviciilor , în funcție de
cererile punctuale ale clienților.
/g41 Interactivitatea
Întreprinderile mici și mijlocii au posibilitatea de a răspunde rapid cerințelor pieței,
însă există situații când cererea depășește capacitatea lor de producție /prestare. În acest caz, se
impune cooperarea IMM- urilor prin asociere pentru a răspunde cererii.
/g41 Dinamismul

16 Ioan Abrudan, Gabriela Lobon țiu, Mircea Lobonțiu – IMM – urile și managementul lo r specific , Editura
Dacia, Cluj Napoca, 2003, p. 62.

Roman Angela –CAP. I: Întreprinderile mici și mijlocii – pilon al
economiilor naționale

18
Întreprinderile mici și mijlocii, prin structura lor simplă, se pot adapta cu ușurință la
situațiile mereu în schimbare ale pieței. Astfel, într -un interval scurt de timp, întreprinderea
mică și mijlocie poate să -și schimbe locația, piețele, nișele pe care operează.
Dinamismul IMM-urilor se concretizeaz ă și prin faptul că ele constituie o practică
curentă de înființare a unei organizații focalizată pe o „afacere”, organizație c are își încetează
activitatea la terminarea afacerii. Numărul mare de IMM -uri care se înființează într -un an este
compensat de un număr de același ordin de mărime de firme care se închid, încetarea
activității sau „falimentul” fiind o componentă normală în ciclul de viață al întreprinderilor
mici și mijlocii.
Trăsăturile specifice IMM -urilor pot să fie evidențiate și în raport cu întreprinderile
mari, astfel 17 :
a) Dimensiunea redusă . Aceasta reprezintă, de fapt, trasătura de bază a IMM -urilor
și are mai multe implicații, printre care :
– un potențial redus de bunuri și servicii, care limitează cota individuală deținută pe o
piață;
– IMM-ur ile acționează pe piețe pe care există multe firme astfel că sporește
concurența, ceea ce impune firmelor mici să recurgă la abordarea strategiilor de domina ție
prin costuri;
– IMM- urile acționează, în multe cazuri, ca și sateliți ai unor mari unități, căror a le
furnizează și de la care beneficiază de produse și /sau servicii.
b) Demografia foarte dinamică
Această trăsătură a sectorului întreprinderilor mici și mijlocii este determinată de
dimensiunea redusă a acestor întreprinderi și se concretizează prin numărul mare de firme
care se înființează într -un an, respectiv care își încetează activitatea.
c) Specializarea
Ca urmare a dimensiunii lor reduse, IMM- urile nu pot realiza o gamă largă de
produse, fiind în cele mai multe situații obligate să producă bunuri și servicii omogene.
d) Ponderea individuală redusă pe piață
Deși numărul IMM -urilor este mare pe o anumită piață și pot să dețină , împreună, o
cotă de piață ridicată, luate individual, ele au o pondere scăzută. Astfel, pentru a putea rezista,
o într eprindere mică, de cele mai multe ori, adoptă strategii de lider prin costuri.

17 Ioan Abrudan și alții – Op. cit., p.64- 66.

Roman Angela –CAP. I: Întreprinderile mici și mijlocii – pilon al
economiilor naționale

19
e) Dificultăți întâmpi nate la intrarea pe o piață
IMM- urile nou create pot să întâmpine dificultăți la intrarea pe o piață, care pot să
fie depășite prin cheltuieli mari de reclamă și publicitate, cheltuieli sporite pentru cercetare –
dezvoltare, diferențierea produselor.
f) Potențial inovațional foarte ridicat
Prin oferirea de produse și servicii noi sau diferențiate de cele ale firmelor
concurente, IMM- urile pot să depășească dificultățile întâmpinate la intrarea pe o anumită
piață. Inovația poate să fie realizată prin cercetare și dezvoltare proprie, încheierea unor
contracte de cercetare cu instituții de cercetare și dezvoltare tehnologică.
Activitatea întreprinderilor mi ci și mijlocii este influențată de o serie de factori,
printre care: modificările în cererea pieței, în oferta de forță de muncă, producerea inovației
tehnologice, liberalizarea și globalizarea comerțului, evoluțiile pe piețele financiare,
conjunctura econ omică internă și externă.
Potrivit literaturii de specialitate 18 , în sfera factorilor care exercită influență asupra
activității IMM -urilor, un loc aparte îl ocupă factorii care au un impact major asupra acestor
întreprinderi, condiționându -le însăși existența (a se vedea figura 1).

18 Ovidiu Nicolescu, Ciprian Nicolescu – Op. cit., p. 62.

FACTORI
CU IMPACT
MAJOR (1) Evoluția
ramurii economice
implicate
(2) Existența
unor mari
firme
concurente
Opțiunile strategice ale
întreprinzătorului
(3) Vârsta
firmei
(4) Ritmul de
creștere a
firmei
(5) Dimensiunea
firmei
Figura 1 : Factori cu impact major asupra activității IMM -urilor

Roman Angela –CAP. I: Întreprinderile mici și mijlocii – pilon al
economiilor naționale

20
Dintre factorii prezentați în figura 1, impactul cel mai semnificativ asupra existenței și
evoluției întreprinderii îl au opțiunile strategice ale întreprinzătorului cu privire la domeniul
de acti vitate unde își înființeză întreprinderea, produsele și /sau serviciile oferite, dimensiunea
întreprinderii etc.

Tipuri de întreprinderi mici și mijlocii
Clasificarea întreprinderilor mici și mijlocii se poate realiza după mai multe criterii,
printre care:
a) în funcție de numărul de angajați , se disting: microîntreprinderi ; întreprinderi
mici ; întreprinderi mijlocii ;
b) după forma de proprietate : IMM-uri private ; IMM-uri publice ; IMM-uri mixte ;
c) în funcție de sectorul de activitate : IMM-uri industria le și de construcții ; IMM-
uri comerciale și prestatoare de servicii ;
d) în funcție de legătura cu mediul economic și cu firmele mari , se disting:
/g57 IMM-uri independente sau concurente , care se află în competiție cu marile
firme în ceea ce privește folosirea intensivă a capitalului și a muncii;
/g57 IMM-uri dependente sau subcontractante , care oferă produse și servicii
întreprinderilor mai mari prin intermediul relațiilor de subcontractare;
/g57 IMM-uri permanente , care își desfășoară act ivitatea în cadrul unor piețe de tip
nișă pentru care există o probabilitate mică de a fi acaparate de întreprinderile mari deoarec e
profitul și perspectiva de dezvoltare a activității nu prezintă interes pentru acestea;
/g57 IMM-uri inovatoare , care creează noi produse și servicii, folos esc noi
tehnologii, creează noi piețe, dar care pot să fie vulnerabile în fața întreprinderilor mari în
condițiile în care noile piețe create și pespectivele de dezvoltare se dovedesc atractive pentru
acestea.
e) în funcție de intensitatea tehnologică a activității , se disting: întreprinderi dotate
cu tehnologie de vârf, medie și redusă; IMM -uri nedotate din punct de vedere tehnologic, care
utilizează unelte și echipamente artizanale.
În ultimii ani, o atenție deosebită se acordă IMM -urilor din zona tehnicii de vârf, care
se împart în trei categorii: 19 :

19 Ovidiu Nicolescu, Ciprian Nicolescu – Op. cit ., p. 62-63.

Roman Angela –CAP. I: Întreprinderile mici și mijlocii – pilon al
economiilor naționale

21
– IMM- uri din sectoare „high – tech ” și media , caracterizate print- o înclinație
ridicată spre activitățile desfășurate prin internet;
– IMM-urile nou – înființate de „cyberîntreprinzători”, care se focalizeaz ă pe
exploatarea oportunităților oferite de comerțul electronic și în anumite sectoare de servicii;
– IMM- urile integrate în lanțurile de aprovizionare ale marilor firme și care
generează inovații și comercializeză produse sub presiunea principalilor clienți.
Cu raportare la Uniunea Europeană , cele trei tipuri de IMM –uri menționate anterior
prezintă o importanță vitală pentru funcționalitatea și performanțele Uniunii Europene, fiind
germenii societății informaționale și ai economiei bazate pe cunoștințe.
În ultimul deceniu, s- a conturat un nou tip de întreprinderi mici și mijlocii, și anume
cele axate pe cunoștințe, care se individualizează prin următoarele caracteristici 20 :
/g57 preponderența activelor intangibile (informații, cunoștințe, idei, valori intel ectuale
ale angajaților) ;
/g57 încorporarea de activități ce implică o puternică densitate a cunoștințelor;
/g57 utilizarea unei forțe de muncă pronunțat specializate;
/g57 dezvoltarea intensivă a activităților de cercetare – dezvoltare;
/g57 oferirea de produse și servicii inovative;
/g57 folosirea de tehnologii de vârf;
/g57 durată scu rtă de viață a produselor și serviciilor.

1.4. Rolul economic și social al întreprinderilor mici și mijlocii
Sectorul întreprinderilor mici și mijlocii are un rol extrem de important în cadrul unei
economii naționale prin contribuția semnificativă la dezvoltarea economică și socială a
acesteia.
În Uniunea Europeană 21 sunt 23 de milioane de intreprinderi mici și mijlocii , care
dețin o pondere de 99,8 % în numărul total de întreprinderii. Microîntreprinderile deț in o
pondere covârșitoare, respectiv 90%, în numărul total de întreprinderi. IMM-urile produc 58%
din valoarea adaugat ă a economiei UE 27 și oferă mai mult de două treimi din totalul locurilor
de muncă. În medie, există o densitate de 40 de IMM -uri la 1000 locuitori . Locul și rolul

20 Ovidiu Nicolescu, Ciprian Nicolescu – Op. cit ., p. 63.
21 http://www.immromania.ro/presa/articol.php?id=311; Erste Group – Financing SME g rowth – A view from the
private sector, OECD Working Group on Financial Markets Development and Impact of Central
Banks“Financial Sector Reform in Transition Economies and Policies for SME Growth” Warsaw, 17 November
2009, http://www.oecd.org/dataoecd/19/42/44183219.pdf

Roman Angela –CAP. I: Întreprinderile mici și mijlocii – pilon al
economiilor naționale

22
sectorului întreprinderilor mici și mijlocii în economiile țărilor membre ale UE pot fi urmărite
pe baza datelor din tabelul 5.

Tabelul 5 : Principalii indicatori ai sectorului întreprinderilor mici și mijlocii în țările
membre ale UE
Țara Anul Structura IMM Nr. IMM Valoarea
adăugată
creată de
IMM -uri*
(%) Nr. IMM
la 1000
locuitori Locuri de
muncă în
IMM (%
din total) Micro Mici Mijlocii
Austria 2004 86.4 11.8 1.8 252,399 … 31.1 65.3
Belgia 2003 95.9 3.5 0.6 686,533 … 42.2 69.3
Bulgaria 2003 90.4 8.0 1.5 216,489 53.2 27.7 72.6*
Cehia 2006 96.3 2.4 1.3 2,405,290 54.7 n/a 67.5*
Cipru 2005 94.2 5.0 0.8 66,918 … 80.1 73.1
Danemarca 2004 93.0 4.0 3.0 257,950 … 47.7 66.0*
Estonia 2005 88.0 10.0 2.0 65,194 … 48.5 …
Finlanda 2003 93.7 5.4 0.9 221,000 … 42.4 59.2
Franța 2004 93.3 5.8 0.9 2,612,960 55.2 43.3 61,7*
Germania 2005 91.1 7.3 1.5 3,162,111 … 38.3 66.0*
Grecia 2003 97.5 2.1 0.3 771,000 … 72.2 74.0
Irlanda 2003 85.6 12.4 2.0 97,000 … 24.6 72.1
Italia 2003 95.6 4.0 0.4 4,486,000 71.7 77.8 81.0*
Letonia 2001 95.6 4.0 0.4 4,486,000 … 77.8 75.9*
Lituania 2005 75.0 20.2 4.8 56,428 56.7 16.5 71.3*
Luxemburg 2004 87.7 10.9 1.5 24,334 … 54.1 …
Malta 2004 95.8 3.6 0.6 30,974 … 77.2 86.9*
Marea
Britanie
2004 95.4 3. 0.7 4,415,260
50.7 73.8 54.8*
Olanda 92.1 7.9 735,160 60.4 45.0 67.3*
Polonia 2001 99.2 0.8 1,654,822 48.4 43.3 69.8*
Portugalia 2003 93.5 5.6 0.9 693,000 … 68.0 81.6
România 2004 88.9 8.9 2.3 392,544 49.6 18.1 63.6*
Slovacia 2004 80.5 15.1 4.4 70,553 44.5 13.1 54.9*
Slovenia 2003 93.8 5.0 1.2 91,066 … 45.6 62.6*
Spania 2005 94.1 5.2 0.7 3,168,735 67.9 73.0 78.0*
Suedia 2005 96.2 3.2 0.5 898,454 55.8 99.6 63.7*

Roman Angela –CAP. I: Întreprinderile mici și mijlocii – pilon al
economiilor naționale

23
Ungaria 2006 97.0 2.7 0.4 1,215,789 51.9 … 72.2*
*date la nivelul anului 2006
Sursa: MSMEs Database – World Bank – January, 2007,
http://rru.worldbank.org/Documents/other/MSMEdatabase/msme_database.htm; Eurostat.
La nivelul UE 27, prin prisma celor 2 regiuni – de Vest și de Est – se constată că
pond erea numărului de IMM în numărul total de întreprinderi se situează aproximativ la
același nivel (respectiv 99.8% în țările din Vestul Europei și 99.6% în țările din Estul
Europei), însă apar diferențe în ceea ce privește indicatorul densitatea IMM-urilor și valoarea
adăugată creată în acest sector (a se vedea graficul 1).

Sursa: European Financial Management &Marketing Association – Central and Eastern European
Banking Study 2009 , http://www.efma.com/index.php

Rolul IMM-urilor decurge din următoarele ar gumente 22 :
/g57 generează cea mai mare parte a PIB din fiecare țară, de regulă între 55% – 95%;
/g57 favorizează crearea de noi locuri de muncă , respectiv contribuie la reducerea
șomajului. În majoritatea statelor lumii, inclusiv în UE, IMM – urile sunt singurele care, în
ultimii ani, generează noi locuri de muncă;
/g57 oferă locuri de muncă pentru majoritatea populației ocupate ;
/g57 generează într -o mare proporție inovațiile tehnice aplicabile în economie .
Studiile efectuate în SUA 23 au demonstrat că incidența inovațiilor în rândul angajaților din
firmele mici este mai mare comparativ cu aceea din rândul angajaților di n marile

22 Ovidiu Nicolescu (coordonator) – Cartea albă a IMM – urilor din România , Editura Olimp, București, 2006,
p. 22- 23.

Roman Angela –CAP. I: Întreprinderile mici și mijlocii – pilon al
economiilor naționale

24
întreprinderi. Firmele mici produc de două ori și jumătate mai multe inovații comparativ cu
întreprinderile mai mari. Prin urmare, întreprinderile mici in ovează mai mult mai rapid și cu
costuri mai mici;
/g57 prezintă cel mai ridicat dinamism în condițiile economiei de piață, situație
atestată de evoluția numărului lor, a volumului cifrei de afaceri și a mărimii forței de muncă
ocupate, sensibil superioare întreprinderilor mari;
/g57 realizează produse și servicii la costuri mai reduse decât firmele mari . Factorii
principali care determină această diferență fiind cheltuielil e convenționale mai mici, volumul
și intensitatea superioară a muncii în condițiile prezenț ei permanențe a întreprinzătorului în
firmă și, de regulă, motivarea mai intensă a personalului ;
/g57 dovedesc flexibilitate și adaptabilitate ridicate la cerințele și schimbările
pieței , favorizate de dimensiunea mai redusă, procesul decizional rapid, specific
înt reprinzătorului și de implicarea sa nemijlocită în activitățile curente;
/g57 reprezintă una dintre principalele surse de venituri ale bugetului statului
(impozite, taxe, contribuții, etc.);
/g57 asigură componen ta principală a unui fundal economic propice economiei de
piață, caracterizat prin flexibilitate, inovativitate și dinamism ;
/g57 reprezintă germenii viitoarelor firme mari , în special în domeniile noi ale
economiei, în ramurile de vârf bazate pe tehnică și tehnologie performante;
/g57 oferă posibilitatea împlinirii profesionale și sociale a unei părți apreciabile a
populației , în special a segmentului s ău cel mai activ și inovator ;
/g57 tendințele actuale de natură tehnică, economică și socială favorizează crearea cu
precădere de IMM -uri. Automatizarea, robotizarea, informatizarea, dezvoltarea comunicațiilor
și transporturilor, creșterea gradului de pregătire a populației, reducerea rapidă a diferențelor
de condiții de viață dintre zone și localități, descentralizarea administrativ ă fac posibile, dar și
generează performanțe economice superioare, în primul rând prin firme mici și mijlocii.
Importanța sectorului întreprinderilor mici și mijlocii pentru economia națională poate
fi evidențiată și prin prisma avantajelor pe care le prezintă, printre care 24 :

23 Ioan Abrudan, Gabriela Lobon țiu, Mircea Lobonțiu – IMM – urile și managementul lor specific , Editura
Dacia, Cluj Napoca, 2003, p. 41.
24 Ioan Abrudan și alții – Op. cit ., p. 44- 45.

Roman Angela –CAP. I: Întreprinderile mici și mijlocii – pilon al
economiilor naționale

25
– regulator al dezechilibrelor , prin tendința permanentă a întreprinzătorilor mici de a
se implica acolo unde nu este echilibru și de a realiza o alocare mai bună a resurselor în
vederea obținerii profitului;
– potențial ridicat de creare de locuri de muncă . Întreprinderea mică sau mijlocie
poate să constituie unul din remediile importante împotriva șomajului, acționând ca amortizor
al fluctuațiilor de pe piața muncii;
– sursă de concurență pentru întreprinderile mari , în special pentru oligopolurile și
monopolurile existen te, reducând capacitatea acestora de a controla piața, de a crește prețurile
și de a fi ineficiente în ceea ce privește combinarea factorilor de producție;
– importanți furnizori specializați de piese, subansamble și servicii pentru
întreprinderile mari, prin activitatea de subcontractare. Aceste produse și servicii sunt oferite
la prețuri inferioare celor pe care întreprinderile mari ar fi capabile să le asigure. Astfe l, se
poate aprecia că existența multor întreprinderi mari, profitabile, se datorează prezenței IMM –
urilor și relațiilor cu acestea;
– contribuie la formarea ofertei de mărfuri , oferind produse pentru piețe limitate
sau specifice, care nu sunt eficiente pentru întreprinderile mari sau pentru care nu este
satisfăcută cererea numai prin in termediul întreprinderilor mari;
– utilizează factori de producție mai puțini eficienți , care în alte condiții, nu ar fi
folosiți în cadrul unui proces de producție (resurse locale, produse secundare ale
întreprinderilor mari etc.)
– legătură puternică cu ec onomiile locale . Prin capacitatea lor de a răspunde
cererilor locale și prin informațiile de care dispun cu privire la piețele locale, IMM -urile pot
să acționeze mai eficient comparativ cu întreprinderile mari;
– potențial de dezvoltare a viitoarelor într eprinderi mari . În acest sens, este de
menționat că întreprinderi mari care există în prezent au fost inițial întreprinderi mici;
– flexibilitate și rezistență mare în perioadă de criză și de recesiune . IMM-urile
implică eforturi mai mici de investiții și adaptare, iar datorită volumului redus de factori de
producție este posibilă schimbarea structurii producției /serviciilor;
– pot să asigure creșterea performanței și a satisfacției în muncă . Datorită unui
mediu de muncă în general armon ios , calitatea și satisfacțiile activităților desfășurate în
întreprinderile mici sunt superioare celor desfășurate în întreprinderile mari.
Pe lângă avantaje, organizarea întreprinderilor sub forma întreprinderilor mici și
mijlocii prezintă și unele dezavantaje sau puncte „slabe”, printre care:

Roman Angela –CAP. I: Întreprinderile mici și mijlocii – pilon al
economiilor naționale

26
– dispun de un volum redus de resurse i ncorporabile și de rezerve;
– dependența, de regulă, decisivă a existenței întreprinderii de o singură persoană ,
întreprinzătorul;
– nivelul tehnic este mai scă zut comparativ cu întreprinderile mari;
– insuficienta luare în considerare a intereselor și caracteristicilor sale specifice de
către factorii de putere din mediu;
– dispun de protecție socială limitată astfel că riscul falimentului este mare în
condițiile unei concurențe puternice.
În condițiil e crize economice și financiare mondiale actuale, sectorul
întreprinderilor mici prezintă și alte limite , printre care 25 :
/g57 ele nu pot să -și reducă dimensiunea pentru că sunt deja mici;
/g57 luate individual, ele sunt mai puțin diversificate din punct de vedere al
activităților economice;
/g57 au o structur ă financiară mai puțin solidă , iar capitalizarea este slabă ;
/g57 depind într- o măsură semnificativă de credite ;
/g57 din punct de vedere al riscului de credit, notarea lor este mai slabă ;
/g57 au mai puține opțiuni de finanțare , c a urmare a accesului limitat pe piețele
financiare.
Ținând seama de neajunsurile pe care le prezintă organizarea IMM -urilor, Directorul
Centrului de Activități Intreprenoriale de la Harvard , Howard Stevenson, arată faptul că spre
deosebire de întreprinderile mari care „fac greșeli mari, dar supraviețuiesc, IMM -urile,
când fac greșeli mari, cel mai adesea dau faliment” 26 .
Importanța deosebită a sectorului IMM -urilor în cadrul unei economii naționale nu
înseamnă subestimarea rolului întreprinderilor mari. Economia fiecărei țări, pentru a fi
performantă, necesită și un puternic sector de întreprinderi mari , mai ales în domeniile
industrial și transporturi. O economie este cu atât mai “sănătoasă” și mai performantă, cu cât
prezintă o structură echilibrată nu numai din punct de vedere sectorial, ci și dimensional.
Realitățile economice demonstrează existența unor puternice relații de interdependență
între întreprinderile mari și întreprinderile mici și mijlocii . Asemenea relații se concretizează

25 OECD – The Impact of the Global Crisis on SME and Entrepreneurship Financing and Po licy Responses ,
p.15, http://www.oecd.org/dataoecd/40/34/43183090.pdf
26 Ovidiu Nicolescu (coordonator) – Cartea albă a IMM – urilor din România , , Editura Olimp, București, 2006,
p. 22- 24.

Roman Angela –CAP. I: Întreprinderile mici și mijlocii – pilon al
economiilor naționale

27
prin diferite modalități, printre care: contracte de vânzare – cumpărare; contracte de
subcontractare; alianțe strategice sub formă de francize, acorduri de cooperare pe termen,
incubatoare de afaceri, parcuri tehnologice etc.
Întreprinderile mici și mijlocii sunt importante pentru întreprinderile mari
deoarece:
/g190 IMM- urile reprezintă clienții cei mai numeroși , care achiziționează majoritatea
produselor și serviciilor întreprinderilor mari;
/g190 IMM- urile furnizează întreprinderilor mari , majoritatea pieselor,
subansamblelor, ansamblelor, și o parte apreciabilă din materiile prime, materialele,
energia și utilitățile de care au nevoie;
/g190 o parte din forța de muncă utilizată în întreprinderile mari a lucrat înainte în
IMM-uri ;
/g190 IMM-ur ile “absorb” majoritatea șomeri lor care provin din întreprinderile
mari ;
/g190 IMM- urile generează cea mai mare parte din întreprinderile mari .
La rândul lor, întreprinderile mari sunt esențiale pentru IMM -uri pentru că :
/g41 furnizează o parte importantă din componentele de care IMM -urile au nevoie ,
respectiv materii prime, materiale, combustibili, energie etc;
/g41 reprezintă clienți importanți pentru produsele și serviciile IMM -urilor ;
/g41 constituie o scoală unde se formează și perfectionează o parte apreciabilă dintre
întreprinzătorii, managerii și specialiștii din I MM-uri ;
/g41 furnizează IMM -urilor informații, know -how, tehnologie și cunoștințe de vârf ;
/g41 reprezintă modele manageriale și tehnice pentru numeroase IMM -uri ;
/g41 participă , uneori, la formarea specialiștilor din IMM -uri , atunci când au nevoie
de produsele acestora.
În concluzie, așa cum demonstrează și realitatea economică, funcționalitatea și
performanțele unei economii sunt condiționate de întreprinderile sale, indiferent de
dimensiunea lor, și de relațiile de conlucrare permanentă, pe multiple planuri, dintre ac estea.