. Finantarea Si Creditarea Internationala
CAPITOLUL I
INTRODUCERE
CAPITOLUL II
FINANTAREA SI CREDITAREA INTERNATIONALA
2.1. Piata financiara internationala
Circuitele economice ale activelor nu se opresc la granitele unei tari. Repartitia mondiala a resurselor, precum si diviziunea intemationala a activitatii umane obliga atat pe solicitantii de active, cat si pe posesorii acestora la relatii economice transnationale.
Activele financiare se supun, de asemenea, acestei necesitati, fluctuand prin cele doua circuite financiare: primul de la posesorii de active, prin intermediari, la utilizatorii de active, iar cel de-al doilea in sens invers. In acest mod se formeaza piata financiara internationala care, spre deosebire de piata financiara nationala, are parteneri din diferite tari sau chiar din aceeasi tara, dar reprezentand institutii sau intreprinderi cu interese mondiale.
Pe piata financiara intemationala tranzactiile se fac in valuta, indiferent de moneda tarii in care acestea au loc. Piata financiara intemationala nu este supusa restrictiilor financiare ale tarii in care este plasata, dar are propriile ei reguli, respecta uzantele internationale, precum si indicatiile organismelor financiare intemationale.
Pe pietele financiare internationale s-au acumulat fonduri importante datorita fie imprejurarilor economice istorice, fie amplasarii lor geografice favorabile. Ca urmare a acestei acumulari au aparut mari institutii de credit si de reglementare a creditului, adica banci internationale, consortii financiare, sindicate bancare, precum si unele organisme financiare internationale, cum ar fi: Banca Mondiala, Banca Reglementelor Internationale, Fondul Monetar International etc.
Pietele financiare internationale au fost la inceput piete nationale pe care, cu timpul, au inceput sa se faca tranzactii in moneda straina si negocieri pe termen lung, angajand capitaluri importante, transferandu-le dintr-o tara in alta.
Pentru ca o piata financiara nationala sa poata functiona ca piata financiara internationala trebuie sa indeplineasca mai multe conditii, ca: existenta unei importante capacitati de finantare, existenta unei monede stabile, existenta unor permanente relatii cu diversi corespondenti din lume, posibilitatea convertirii si transferarii valutelor, precum si aprecierea si credibilitatea din partea organismelor financiare internationale.
In prezent, pricipalele piete financiare internationale sunt: New- York, Londra, Paris, Frankfurt, Zurich, Amsterdam, Milano, Tokio, Hong-Kong s.a.
In cadrul pietelor financiare o importanta deosebita dobandesc pietele de capital, prin faptul ca tranzactiile cu titlurile de valoare au capatat o mare dezvoltare. Ca si pe pietele nationale, se disting cele doua sectoare; piata primara si piata secundara.
Operatiunile pe piata primara se fac prin mari concentrari de capitaluri, garantate de sindicate de banci si de organisme financiare internationale. Operatiunile pe piata secundara se fac atat direct intre vanzator si cumparator asistati de catre o banca, dar mai ales prin intermediul burselor din marile piete financiare internationale. Acestea au capatat pe pietele intemationale de capital o importanta deosebita, datorita numarului mare de tranzactii si formclor variate de acces la negocierea titlurilor de valoare, in diverse valute.
Dezvoltarea burselor de valori pe pietele financiare intemationale a fost impetuoasa, variata si spectaculoasa. Ea a influentat puternic si profund pietele financiare intemationale, ducand uneori
la specializarea lor, cum ar fi piata dobanzilor intemationale (LIBOR) sau piata futures.
Aceasta dezvoltare uimitoare a tost posibila datorita mai multor factori.
In primul rand, si cu cea mai mare influenta, a fost aparitia unui anumit fel de reglementari ale burselor. Aceasta a constat in relaxarea supravegherii si controlului asupra tranzactiei dintre clienti, fapt care a dus la usurarea si rapiditatea acestora, stimularea investitiilor si in fine, la cresterea eficientei pietei. Desigur, aceasta relaxare mareste riscul tranzactiei, dar acesta a fost micsorat pe alte cai, in afara de faptul ca prin aparitia organismelor financiare intemationale s-a impus o disciplina internationala in negocieri, acceptata de toti sub amenintarea discreta de a fi exclusi de pe piata internationala.
In al doilea rand, a fost aparitia instrumentelor de piata derivate si complexe. Acestea au oferit clientilor numeroasc cai rapide de negociere, precum si diverse solutii de evitare a riscului de variatie a valutelor si dobanzilor in timp.
In al treilea rand, a fost electronizarea tranzactiilor in bursa. Prin acest procedeu numarul tranzactiilor in unitatea de timp a crescut, cheltuielile de functionare s-au redus, iar securitatea negocierilor in bursa a crescut.
In fine, in al patrulea rand, a fost spectaculoasa dezvoltare a mijioacelor de transmitere a ordinelor si a informatiilor in cadru! negocierilor. Astfel, a aparut initial, “Telex-ul“, sistem prin care participantii, intre ei sau intre ei si bursa, transmit datele necesare prin imprimante telecomandate, avand si avantajul prin Fax a transmiterii fotocopiilor unor documente. Acesta a fost depasit de sistemul international ,,SWIFT“, care consta intr-o retea internationala la care partenerii se aboneaza contra unei taxe, avand avantajul ca datele intrate in retea se transmit cu o rapiditate exceptionala la orice destinatie de pe glob. Atat in sistemul Telex cat si in SWIFT, datele se transmit codificat pentru a nu putea fi interceptate si utilizate de terti. Sistemul Reuter este, de asemenea, un procedcu international de transmitere pentru abonati a cursului valutelor din intreaga lume, instantaneu la orice destinatie, in mod continuu 24 ore pe zi. Acest sistem a intrat si pe pietele nationale comunicand astfel stabilirea cotelor fiecarei valute pe piata interna respectiva. Sistemul este fblosit si pe piata noastra. SistemulInternet consta intr-un serviciu public la care au acces anumiti clienti si care presupune legatura directa a sistemelor informatice ale unor institutii din diferite tari pe plan mondial.
Aceste mijioace evoluate de transmitere au facut posibila extinderea campului de participare a clientilor in toata lumea, transmiterea simultana a informatiilor catre toti participantii, negocierile tranzactiilor putand fi modificate chiar pe masura ce ele au loc.
Toti acesti factori au schimbat esential caracterul pietei financiare internationale, care a capatat o capacitate si o eficienta financiara notabila. Trebuie, insa, remarcat ca aceasta dezvoltare a avut
si unele efecte nescontate. Astfel, s-a constatat, uneori, aparitia unor piete internationale volatile (fluctuante si neprevizibile) si chiar a unor caderi de bursa datorita slabirii masurilor restrictive.
Aceste neajunsuri au lost limitate, datorita utilizarii unor instrumente evoluate de tranzactii, precum si vitezei cu care au putut circula ordinele si informatiile.
2.2. Finantarea internationala
Prin finantare, in sens larg, se intelege punerea la dispozitia unei institutii guvemamentale sau private a unor fonduri pe termen lung, necesare realizarii de catre beneficiar a unor obiective economice importante. Realizarea acestor obiective necesitand mobilizarea unor fonduri substantiale depaseste de obicei posibilitatile financiare proprii ale solicitantului. Finantatorul se ramburseaza,
de obicei, indirect prin exploatarea investitiei sau prin primirea profiturilor pe o anumita perioada de timp. Exista, insa, si finantari nerambursabile sub forma de ajutoare sau asistenta financiara a
unor institutii sau a unor tari, al caror sprijin este sustinut de organisme financiare internationale, in scopul reabilitarii economice a beneficiarului respectiv, care va putea, in viitor, deveni un par-
tener interesant pentru finantatorii de pe piata financiara.
Finantarea poate capata uneori si aspectui unui imprumut pe termen lung, garantat de institutii financiare internationale. Finantarea internationala se realizeaza pe baza unor acorduri prealabile si se poate prezenta sub mai multe forme:
prin cumpararea de valori mobiliare, actiuni si obligatiuni emise de solicitantul de fonduri;
prin acordarea de imprumuturi pe termen lung garantate cu obligatiuni, rente de stat, bonuri de tezaur etc.;
prin acordarea de imprumuturi ipotecare;
prin transferuri de valori mobiliare straine pentru cresterea capitalului social al solicitantului.
Finantarea poate capata aspecte diferite, dupa modul in care se pun la dispozitie fondurile respective. Pentru ca finantatorul sa fie asigurat in privinta utilizarii fondurilor in scopul desemnat si cu eficienta scontata, finantarea este insotita, de multe ori, de unele conditii obligatorii pentru beneficiar.
Operatiunile de finantare trec prin urmatoarele stadii:
In primul rand, se intreprind de catre cadrul institutional al pietei financiare actiuni de acumulare de fonduri de pe pietele nationale. Aici se inscriu solicitarile de fonduri pentru investitii sau pentru finantarea plasamentului de titluri, impunerea de catre unele institutii financiare internationale de virare a unor cotizatii, sau cote de participare (FMI, Banca Mondiala s.a.), solicitarea de fonduri pentru ajutoare etc. In cazul cand fondurile financiare atrase vin insotite si de sume in moneda nationala, piata financiara creeaza o creanta pentru aceste sume in favoarea institutiilor furnizoare de fonduri, iar semnele banesti sunt redate pietei monetare.
In cel de-al doilea stadiu apare faza de evaluare internationala a fondurilor atrase. Aceasta se face prin folosirea monedei internationale pusa la dispozitie de piata monetarya internationala, cu ajutorul cursului valutar al etalonului international. Dupa aceasta evaluare valoarea fondului financiar fluctueaza o data cu cursul etalonului international. Aceasta fluctuatie poate fi evitata prin
acorduri internationale care prevad clauze de actualizare.
In cel de-al treilea stadiu piata financiara face dirijarea fondurilor evaluate in bani-etalon international pe destinatii; acestea pot fi diferite obiective de realizat in domeniile: economic, finan-ciar, edilitar, cultural, militar etc., dupa cererile inregistrate pe piata financiara. Astfel, fondurile constituite in moneda internationala capata in final o noua forma in care sunt specificate actiunea
la care vor servi si beneficiul respectiv. In ultimul stadiu se realizeaza efectiv miscarea de fonduri spre
economiile nationale care le-au solicitat. Operatiunile financiare internationale sunt, de obicei, urmatoarele: investitii internationale directe, finantarea pentru plasamentul international de titluri, ajutoarele financiare internationale, asigurari si reasigurari, cotizatii la institutiile financiare internationale.
Investitiile internationale directe
Acestea au drept scop realizarea unor obiective economice importante, cum ar fi construirea de intreprinderi, mijioace de transport, realizari de prospectiuni geologice, proiecte edilitare etc. Investitia poate fi integrala sau partiala, caz in care beneficiarul participa cu o parte convenita la investitie. Obiectivele construite raman pe o perioada determinata proprietatea furnizorului (sau in proprietatea comuna, in cazul investitiei partiale). Prin aceste investitii se obtin avantaje pentru ambele parti. Astfel finantatorul are avantajul obtinerii unor materii prime mai ieftine, unei piete de desfacere asigurate, facilitati fiscale si vamale, posibilitatea de scoatere din tara a beneficiului realizat, garantii pentru proprietatea asupra obiectivului construit. In acelasi timp, partea primitoare se bucura de un aport valutar, de o ambunatatire a nivelului tehnic, de o tehnologie avansata, de valorificarea resurselor interne, de crearea de noi locuri de munca etc. Pentru protejarea acestor avantaje trebuie sa existe o reglementare de realizare a investitiei, in care sa se stabileasca concret concret obligatiile fiecarei parti. Din practica acestor operatiuni financiare s-a constatruite raman pe o perioada determinata proprietatea furnizorului (sau in proprietatea comuna, in cazul investitiei partiale). Prin aceste investitii se obtin avantaje pentru ambele parti. Astfel finantatorul are avantajul obtinerii unor materii prime mai ieftine, unei piete de desfacere asigurate, facilitati fiscale si vamale, posibilitatea de scoatere din tara a beneficiului realizat, garantii pentru proprietatea asupra obiectivului construit. In acelasi timp, partea primitoare se bucura de un aport valutar, de o ambunatatire a nivelului tehnic, de o tehnologie avansata, de valorificarea resurselor interne, de crearea de noi locuri de munca etc. Pentru protejarea acestor avantaje trebuie sa existe o reglementare de realizare a investitiei, in care sa se stabileasca concret concret obligatiile fiecarei parti. Din practica acestor operatiuni financiare s-a constatat ca partea beneficiara a investitiei este bine sa-si asigure un procent de participare mai mare de 50%, pentru a putea exercita un control asupra investitiei straine. In caz contrar poate ajunge la situatii in care interesele beneficiarului si ale tarii respective sa fie lezate: scurgeri de venit national in strainatate, dereglari ale economiei.
Realizarea investitiei intenationale directe se face in mai multe etape:
Etapa pregatitoare este etapa in care fiecare parte se informeaza si realizeaza o documentatie asupra partenerului. Fumizorul se documenteaza asupra aspectelor economice, fiscale, politice si monetare, asupra legislatiei privind investitiile din tara beneficiara. Astfel, furnizorul este interesat din punct de vedere economic: asupra solvabilitatii beneficiarului, asupra existentei materiilor prime, asupra fortei de munca (ieftina si calificata), asupra pietei de desfacere, asupra problemelor ecologice. Problemele politice au si ele o implicatie deosebita: stabilitatea guvernului, legislatia privind investitiile si proprietatea privata. In domeniul fiscal, funizorul este interesat de nivelul impozitelor si al taxelor vamale. Stabilitatea monedei nationale in prezent si in perspectiva este o alta preocupare a furnizorului.
La randul sau, beneficiarul, in cazul unui contract mixt, se documenteaza asupra solvabilitatii investitorului, reputatiei sale pe piata mondiala, posibilitatilor tehnice oferite etc. In cazul unei investitii prin piata financiara internationala, aceasta preia sarcina de a informa beneficiarul.
Etapa pregatitoare se incheie cu un acord international de investitii, respectiv un contract in care se prevad drepturile si obligatiile partilor, clauzele de aparare pentru ambele parti, clauzele
fiscale, monetare sau politice. 0 data cu semnarea acordului se prezinta proiectul de constructie, se stabileste termenul de executie, modalitatea de returnare a imprumutului, modalitatea de exploatare si dobanda datorata de beneficiar.
Etapa de executie. In aceasta etapa se trece la finantarea lucrarilor de realizare a obiectivului proiectat. Se evalueaza contributia cu fonduri, materiale sau instalatii, drepturi de proprietate industriala (marca, patent). Evaluarea se face in etalonul international stabilit. Fondurile destinate investitiei circula prin mijioacele internationale de plata si sunt folosite pentru platile necesare rea-lizarii obiectivului sau constituirii unui capital social.
Etapa de exploatare a investi/iei. Dupa construirea obiectivului apar alte probleme sub forma de necesitati suplimentare sau, eventual, acoperirea unor pierderi. Dupa darea in functiune se pune problema impartirii beneficiului rezultat intre parteneri (in cazul investitiilor mixte).
Etapa de lichidare a investitiei. Lichidarea investitiei se face in cazul vanzarii obiectivului construit catre partea beneficiara sau in cazul aparitiei falimentului. Se evalueaza partea de proprietate a fiecarui partener, in etalonul international, eventualele daune sau despagubiri si apoi se regleaza miscarea corespunzatoare a fondurilor prin bancile participantilor. Investitiile intemationale directe in tara noastra totalizeaza in anul 1996 suma de 1,752 mild. USD, repartizate la un numar de societati mixte de 43 219. Dintre investitiile mai importante se citeaza cele ale companiilor Shall Gas Romania (in sectorul petrolier). Citibank Romania si International Commercial BlackSea Bank (in sectorul bancar).
Orientarea pe ramuri a investitiilor inregistrate in perioada 1.01- 20.04.1996 reflecta prioritatea acordata sectoarelor: comert (28,89%), industrie alimentara (19,27%), turism (5,94%), industrie extractiva (5,78%), constructii de masini (5,17%). Din punct de vedere al localizarii geografice investitiile directe de capital strain provin din urmatoarele surse: Europa Occidentala (73%), Asia (6%), America de Nord (14%), Orientui Miilociu(3%).
Plasamentul international de titluri
Institutii de pe pietele financiare detinatoare de capital disponibil pot plasa acest capital prin cumpararea de titluri (actiuni, obligatiuni, titluri ipotecare, bonuri de tezaur etc.) in alta tara.
Operatiunea poate fi privita, de asemenea, din punctul de vedere al emitentului ca un plasament extern de titluri. Fondurile astfel obtinute de partea emitenta, primesc, apoi, o destinatie economica
sau financiara interna.
Emitentui de titluri (intreprindere, guvern, institutie financiar-bancara) este condus la vanzarea acestora pe piata internationala de lipsa de fonduri pe piata proprie. El obtine prin acest procedeu
fondurile financiare necesare pentru realizarea unui obiectiv.
Plasamentul international de titluri se poate face pe piata interna a altei tari sau pe piata internationala.
2.2.2.1. Plasamentul pe o piata nationala a unei alte tari are loc atunci cand institutia emitenta vinde titluri in alta tara, in cadrul unei operatiuni financiare.
Operatiunea se desfasoara in mai multe faze, si anume:
prospectarea pietei financiare a tarii respective vizate de catre emitentul de titluri, in vederea identificarii posibilitatilor de plasament;
contactarea unei institutii financiare din acea tara, pentru preluarea de catre aceasta a actiunii de plasare a titlurilor, informand-o asupra situatiei sale economice, asupra statutului emisiunii, precum si asupra garantiilor oferite;
posesorul de capital este informat de catre societatea financiara intermediara si se obtine eventualul sau acord;
angajarea fondurilor se face apoi prin intermediul bancilor implicate in aceasta operatiune, precum si a bursei de valori din tara emitentului;
prin aceleasi banci implicate se face plata dividendelor sau a dobanzilor catre cumparator, precum si, in final, lichidarea prin rascumparare a titlurilor detinute de acesta. Plasamentul de titluri poate avea loc si din initiativa posesorului de capital, in dorinta acestuia de valorificare. In acest caz posesorul de capital se adreseaza unei institutii financiare din tara vizata, presentand dorinta sa, capacitatea sa financiara si conditiile sale.
2.2.2.2. Plasamentul de titluri pe piata internationala denumit, spre deosebire de investitiile directe, investitii de portofoliu se face in cadrul pietei financiare internationale. Aceasta, dupa cum s-a aratat, a luat o mare dezvoltare datorita mai multor factori care au influentat si modificat, in special, piata de capital.
Prin plasamentul pe piata internationala se realizeaza distribuirea acestora pe piata financiara internationala, in mai multe tari, cu implicarea bancilor internationale, cu avizul organismelor
internationale financiare si prin intermediul unor consortii bancare sau a unor institutii financiare de talie mondiala precum si a burselor de valori de pe piata financiara mondiala.
Partenerii si intermediarii de pe aceasta piata, preocupati mereu de a realiza tranzactii cat mai rapide, mai valoroase si mai sigure, au introdus noi instrumente si titluri financiare cu rezultate spectaculoase. Printre acestea un rol important 1-au jucat euroobligatiunile.
2.2.2.3. Euroobligatiunile sunt obligatiuni cu o circulatie sporita internationala, ele fiind exprimate in alta moneda decat cea a tarii emitentului. Aceste titluri sunt emise de catre banci importante
sau de sindicate de banci infiintate anume pentru emisiunea respectivea, iar oferta publica este facuta simultan in mai multe tari. Sindicatul bancar emitent are o structura bine organizata, cuprinzand o banca coordonatoare, grupul de banci pentru subscriere sI grupul de vanzare. Fiecare grup are responsabilitate bine definita in pregatirea plasamentului, realizarea subscrierii de fonduri, dirijarea fondurilor, garantare a imprumutului, plata dobanzilor si amortizarea imprumutului.
Caracteristicile euroobligatiunilor sunt urmatoarele:
ele sunt emise in afara tarii in a carei moneda sunt exprimate;
pot fi emise de catre imprumutati domiciliati in orice tara;
pot fi achizitionate de catre investitori din orice tara;
au putine restrictii referitoare la emisiune si tranzactionare;
pot fi emise in orice moment si nu sunt susceptibile de a fi impozitate la sursa.
Avantajul euroemisiunilor consta in evitarea restrictiilor impuse de anumite tari asupra plasarii titlurilor sau asupra imprumuturilor contractate de straini in moneda locala. Astfel, emitentii au posibilitatea de a alege intre mai multe valute, au avantaje in privinta costului, momentul emisiunii poate fi fixat convenabil si, desigur, au acces la o finantare pe termen lung si de un nivel ridicat, putin probabila pe piata interna. Totodata creste atat aria de plasament cat si numarul probabil de
subscrieri. Investitorii se bucura de o mare capacitate de a face investitii profitabile in alte tari, investitii protejate si garantate de consortii de banci. Titlurile sunt bine cotate la bursa si, ca atare, sunt oricand vandabile si deci transformabile in bani lichizi.
Intermediarii sunt foarte multumiti ca au multe tranzactii, rapide, in diverse valute, aducatoare de bune comisioane, profituri si relatii intense cu clientii.
Euroobligatiunile se prezinta sub mai multe variante:
euroobligatiuni directe (cu rata fixa a cuponului); acestea, dupa cum arata numele, au aceesi dobanda pana la scadenta,ceea ce permite calcularea mai sigura a venitului;
euroobligatiuni cu optiune la cumparare (callable), care permit emitentului sa le rascumpere inainte de scadenta;
euroobligttiuni cu optiune la vanzare (putable), se utilizeaza atunci cand emitentul doreste un termen mai lung decat este dispus investitorul. Prin acest titlu investitorul are optiunea de vanzare a
titlului la scadenta sau de a continua investitia pe inci un termen stabilit. Daca la scadenta rata dobanzii pe piata este mai mare decat cuponul oferit, investitorul va exercita optiunea de vanzare catre emitent, obtinand rambursarea imprumutului. In caz contrar, investitorul va pastra titlul care va avea scadenta la termenul stabilit;
euroobligatiuni cu rata dobanzii variabila – acestea au o rata a dobanzii variabila in functie de LIBOR (pia/a financiara engleza specializata in negocierea dobanzilor, unde se fixeaza un
etalon de dobanda, valabil pentru un timp). Utilizarea acestui fel de obligatiuni s-a redus in ultimul timp datorita riscului mare, care a dus frecvent la pierderi.
Tara noastra a lansat cu succcs prima emisiune de euroobligatiuni pe piata internationala de capital in 1996, prin intermediul Bancii de investitii americane Merill Lynch (banca coordonatoare).
Valoarea emisiunii este de 225 mil. USD; rata cuponului este de 9,75% iar randamentul obligatiunii este asteptat sa ajunga la 2,75 puncte procentuale peste dobanda LIBOR la 6 luni. Subscriitorii sunt un grup de noua institutii financiare intenationale printer care ABN AMRO, Chase Manhatan, Citibank.
Emisiunea cu scadenta de trei ani va fi folosita de BNR pentru cresterea rezervelor valutare ale tarii. Prin lansarea emisiunii de euroobligatiuni, Romania a realizat reintegrarea deplina pe piata internationala de capital al carei prim pas a fost contractarea de imprumuturi sindicalizate in 1995, dupa o absenta de aproape aase decenii.
De asemenea, BNR a plasat obligatiuni pe piata japoneza de capital. Plasamentui are o valoare de 52 mld. yeni (500 mil. USD) si are o dobanda fixa de 5,2% pe an (Samurai Bonds).
Ambele emisiuni au fost posibile datorita ratingului privind riscul de tara pentru Romania, declarat de firmele specializate Standard and Poor' si de IBCA, obtinut datorita gradului redus de datorii externe al Romaniei (aprox. 35% din valoarea exportului), valoare comparabila cu cea a altor tari. Ratingul reflecta, totodata, existenta unor forme structurale economice certe, chiar daca ele se desfasoara lent, ceeace va asigura mentinerea pe termen mediu a unui nivel de indatorare scazut.
In utilizarea euroobligatiunilor riscul cel mai important, atat pentru emitent cat si pentru investitor, este acela al variatiei dobanzilor pana la scadenta.
Riscul consta pentru emitent in cresterea costului finantarii, iar pentru investitor in reducerea castigului. Riscul imposibilitatii rascumpararii obligatiunilor la termen este complet inlaturat, avand in vedere garantia consortiului bancar implicat in emisiunea respectivea. In consecinta, pe piata de capital internationala au aparut diferite instrumente de evitare a riscului dobanzilor prin asa numitele ,,titluri complexe, si anume:
Acordul de rata la termen
Optiunea ratei dobanzii
Contracte de maxim sI minim al ratei dobanzii
Swapul ratei dobanzii
Alte operatiuni financiare internationale
Intre operatiunile financiare internationale apar, pe o scara mai redusa, unele operatiuni specifice, ca: ajutoare financiare internationale, asigurari si reasigurari, cotizarea catre institutiile financiare internationale. Desi de o valoare mai mica, aceste operatiuni provoaca miscari de capital, fie in sensul de la institutiile financiare internationale catre diversi beneficiari, fie invers, de la tarile participante catre institutiile financiare internationale.
In cadrul ajutorului financiar international, un loc important il ocupa ajutorul pentru dezvoltare, acesta beneficiind uneori de finantari nerambursabile. Mai figureaza, de asemenea, credite pe termen lung, donatii facute de diverse institutii financiare s.a. Ajutorul pentru dezvoltare a facut obiectul unor acorduri internationale diferite, dirijate si coordonate de organizatii internationale (ONU, Banca Mondiala, FMI).
Fondurile pentru ajutoare de dezvoltare sunt prevazute in programe elaborate pe diverse actiuni de dezvoltare (investitii, asistenta tehnica, invatamant, cultura, sanatate etc.). Ajutorul pentru dezvoltare se concretizeaza sub forma livrarilor de ajutoare materiale si (sau) sub forma unor sume virate prin mijioace de plata intemationale.
Finantarea PHARE a investitiilor pe termen lung
Asistenta economica nerambursabila a Comunitatii Europene structurata si aplicata in cadrul programului PHARE, este destinata sustinerii proceselor de reforma si restructurare din tarile cu economie in tranzitie, din Europa Centrala si de Est. In perioada1991-1995, Romania a beneficiat in cadrul programelor PHARE de aproximativ 526 mil. ECU.
Obiectivul initial al Programului PHARE a fost sprijinirea tarilor din Europa Centrala si de Est in realizarea economiilor de piata in sectorul particular. Dupa 1993, destinatia fondurilor alocate s-a modificat, fiind orientate cu precadere spre proiectele de investitii care vizau infrastructura, pentru sprijinirea micilor intreprinzatori sau a intreprinderilor recent privatizate.
Repartizarea pe domenii a fondurilor alocate de PHARE in Romania, in perioada 1991-1995, in milioane ECU a fost urmatoarea: dezvoltarea sectorului privat 237 mil.; resurse umane, ocuparea fortei de munca si politica sociala, 151 mil.; reforma institutionala si managementui finantelor publice 20,5 mil.; dezvoltarea regionala si integrare europeana 109 mil.; diverse 9 mil.
Ca urmare, a maririi riscului operatiunilor financiare internationale au aparut operatiunile de asigurare si reasigurare a partilor implicate in procesul financiar pe plan international. Scopul acestei asigurari este de a acoperi in cazul unei pierderi conjuncturale de piata sau contractuale de imprumut, pagubele suferite de una din parti. Primele de asigurare si despagubirile eventuale sunt platite in moneda convertibila. Fluxul de fonduri pe piata financiara internationala circula, in acest caz, in ambele sensuri: de la asigurat catre asigurator cu primele de asigurare si invers, ca despagubire.
In cazul cotizarii unei tari membre catre institutia financiara internationala din care face parte, fondurile sunt mici si circula intr-un singur sens: de la platitor la institutia financiara.
2.2.4. Posibilitatea de acces la finantarea internationala
Finantarea internationala capata un rol foarte important in viata economica a unei tari, indiferent de gradul de dezvoltare economica a acesteia, dar mai ales in cazul tarilor mai putin dezvoltate economic.
Dupa cum s-a vazut, finantarea internationala se poate obtine pe una din urmatoarele cai:
Finantare prin tratative directe bi- sau multilaterale;
Finantare prin organisme de specialitate cu vocatie mondiala sau regionala;
Finantare prin donatii si credite;
Imprumuturi pe termen lung pe pietele de capital.
Posibilitatea obtinerii finantarii internationale depinde, in primul rand, de numarul de surse de capital existente si de volumul capitalului disponibil pe piata internationala.
In fiecare din caile de finantare, elementele care determina o situatie favorabila unei operatiuni de finantare sunt urmatoarele;
existenta unei conjuncturi economice mondiale favorabile: sa se inregistreze o prosperitate generala si o buna repartizare a resurselor in lume; lipsa crizelor financiare, a razboaielor, a incertitudinii politice, care aduc instabilitate politica si financiara;
o buna organizare si o activitate bine sustinuta a organismelor si a institutiilor financiare internationale care coordoneaza piata valutara si cea financiara mondiala, o buna afluire a capitalului catre aceste institutii;
existenta unui echilibru mondial in domeniul valutar si financiar.
Pe de alta parte, pentru a avea un acces usor la finantarea internationala, tara respectiva trebuie sa prezinte o imagine favorabila, bazata pe urmatoarele conditii:
trebuie sa aiba relatii financiare si politice bune, cu tari posesoare de capital disponibil, relatii concretizate in raporturi economice si politice corecte;
de asemenea, relatiile cu organismele si institutiile financiare intemationale trebuie cultivate cu grija, deoarece de acestea depinde in mare masura posibilitatea obtinerii unei finantari, mai ales, in cazul ajutoarelor si donatiilor;
trebuie sa prezinte o situatie economica favorabila, cu un buget echilibrat, o balanta de plati
excedentara, cu o moneda relativ stabila, cu datorii externe mici;
trebuie sa prezinte o situatie politica interna care sa promoveze increderea investitorilor atat pentru prezent, cat si pentru viitor; problemele de fiscalitate, de garantarea proprietatii pri-vate, de protectia beneficiului investitorului trebuie sa fie rezolvate in favoarea acestuia;
trebuie, de asemenea, ca situatia sociala interna sa prezinte garantii de stabilitate; forta de munca sa fie organizata, bine instruita si ieftina.
Posibilitatea de acces la fmantarea internationala depinde, deasemenea, de numarul cererilor de finantare concentrate pe piata, adica de nevoia generala de fonduri. Fiecare tara apeleaza la finantarile internationale in functie de numarul actiunilor economice, sociale, culturale, militare, edilitare
etc. la care se angajeaza guvernul respectiv. Dupa o perioada de stagnare economica sau de recesiune in urma unor evenimente care au stanjenit viata economica, nevoia de fonduri creste pe piata mondiala.
In final, posibilitatea de a obtine o finantare internationala depinde de raportul dintre existenta si nevoia de fonduri, in esenta raportul dintre oferta si cererea de capital pe piata mondiala.
2.3. Creditarea internationala
2.3.1. Piata internationala de credit
Tranzactiile cu marfuri sau operatiunile ce implica miscari de capital efectuate pe plan international fac necesara existenta unor fonduri importante pe piata mondiala. Relatiile de credit pe piata mondiala dintre institutiile financiare internationale sau nationale, prin care, pe de o parte, se acu-muleaza fonduri (sub forma de bunuri, servicii sau capital), iar pe de alta parte, se concentreaza cereri de credit constitute piata internationala de credit. Constiluirea de fonduri pe piata internationala de credit este rezultatul activitatii unui complex de relatii intre un aparat specializat, format din institutii internationale de credit, adica un cadru international de credit si economiile nationale. Acestea alimenteaza piete de credit cu fonduri sub forma de creante (in bani) sau sub forma de valoare efectiva (bunuri si servicii). Aflate pe piata internationala ele sufera modificari calitativ-cantitative din partea institutiilor pietei de credit internationale. Modificarile cantitative constau in schimbarea valorii fondurilor in functie de conjunctura pietei, iar cele calitative in faptul ca atat bunurile si serviciile cat si capitalurile sunt evaluate in bani-etalon mondial si primesc o destinatie anumita.
Mobilizarea de fonduri pe piata internationala de credit concentreaza fonduri internationale, fonduri proprii, credite ale unor institutii internationale si subventii de stat. Proportiile dintre aceste
modalitati de procurare de fonduri depind de factori economici, politici si financiari, remarcandu-se tendinta statului de a sprijini propriile intreprinderi si promovarea vanzarilor, eliminarea concurentei.
Specificul operatiunii de creditare este dat de urmatoarele elemente:
rambursarea sumei primite la termenul convenit prin contract, acord etc.; termenul poate fi scurt sau mediu;
perceperea unei dobanzi, care este rezultatui intelegerii partilor, dar se situeaza in jurul procentului stabilit pe piata de dobanzi (LIBOR);
obiectul creditului si valoarca lui;
conditionari de natura economica, politica sau monetara.
Creditul international imbraca o diversitate de structuri atat in ceea ce priveste participantii
care actioneaza sub forma de debitori sau creditori externi, cat si in ceea ce priveste multitudinea de
obiecte de credit, a categoriilor de credite, a tehnicilor de realizare a operatiunilor, a costului creditului, a mecanismelor de asigurare si de garantare a creditelor.
Principalii participanti pe piata creditului sunt institutiile financiar-bancare de nivel diferit.
Pe plan national, poate participa la creditarea intemationala o serie de institutii financiar-bancare: banca centrala, bancile comerciale, bancile specializate in comert exterior, bancile mixte, institutii de asigurare etc.
Pe plan regional exista institutii financiar-bancare care crediteaza tranzactiile internationale din regiunea respectiva: Banca Europeana de Investitii (pentru Europa), Banca Intemationala de Dezvoltare (pentru America), Banca Africana de Dezvoltare (pentru Africa), Banca Asiatica de Dezvoltare (pentru Asia). Pe plan mondial actioneaza Fondul Monetar International, Banca Mondiala si afiliatele ei etc. In situatia in care pentru sustinerea unor credite este nevoie de un efort financiar deosebit, atunci intervin bancile mixte, consortiile bancare, in care aduc resurse mai multe state.
Bancile mixte sunt banci specializate la nivel national, cu capital format din varsamintele unor banci din doua sau mai multe tari partenere. Ele promoveaza schimburile comerciale din tarile partenere si impulsioneaza diverse forme de cooperare.
Consortiul bancar este format dintr-un grup de banci instituit anume pentru efectuarea unei operatiuni financiare de mare anvergura. De obicei, acestea preiau lansarea unor emisiuni de titluri sau obligatiuni si plasarea lor pe piata financiara.
2.3.2. Clasificarea creditului
Creditele ce se acorda pentru realizarea tranzactiilor pe piata internationala de credit se pot clasifica dupa mai multe criterii.
1) In functie de obiectul de creditare:
Credite pentru operatiuni de import-export. Acestea se acorda, de obicei, pentru 80-85% din valoarea contractului, restul urmand a fi achitat sub forma de avans de importator. Plata se face in aceeasi valuta in care se face creditul.
Credite pentru alte scopuri, si anume:
credite bancare, care spre deosebire de creditele comerciale acordate unul altuia de catre vanzatorul si cumparatorul marfii, acestea sunt acordate de banci fie exportatorului, fie importatorului, pentru completarea sau restituirea fondurilor proprii;
credite obtinute prin lansarea pe piata a unor obligatiuni: o banca emitenta de astfel de titluri purtatoare de dobanzi, cu o scadenta variabila (termen mediu sau lung), devine debitoare beneficiind de sumele pe care le primeste de la diversi cumparatori, de pe piata intemationala, acestia devenind creditori internationali;
credite pentru nevoi de balanta, de care beneficiaza un stat sau autoritatea monetara a unei tari in scopul de a acoperi soldurile deficitare ale balantei de plati externe; fondurile sunt puse la dispozitie de unele institutii financiare importante de pe piata de credit internationala;
credite interguvernamentale, care sunt acordate sau primite de guverne, organisme financiare internationale sau unele institutii publice, si servesc, de obicei, pentru acoperirea unor necesitati financiare generate si nu pentru tranzactii comerciale.
2) In functie de durata creditului acordat:
Credite pe termen scurt. Acestea se acorda pe o durata de 6-12 luni si sunt folosite pentru cumpararea bunurilor de consum sau de utilaje de mica importanta ca valoare, cu durata mica de functionare.
Credite pe termen mijiociu. Acestea au o durata de 1-5 ani, iar in unele tari au o durata si mai mare, si servesc la plata unor bunuri si servicii de importanta mai mare.
Credite pe termen lung. Acestea au o durata de 5 -10 ani, uneori chiar mai mult, si servesc la finantarea unor proiecte majore sau programe pe termen lung.
3) In functie de natura creditului:
Creditul de export (de furnizor). Acest credit este acordat de un furnizor ( exportator )
Cumparatorului (importator), prin livrare de marfuri, furnizorul acceptand ca cumparatorul sa achite valoarea marfii la o data convenita de parti.
Vanzarea de marfuri pe credit reprezinta un avantaj oferit de exportator importatorului, pentru a-si facilita vanzarile proprii. Prin aceasta exportatorul preia un rise pentru care trebuie sa se asigure. In urma acestui credit exportatorul isi diminueaza fondurile proprii, situatie ce poate fi remediata prin scontarea la banci a efectelor de comert (trate, bilete la ordin) primite de la importator.
Creditul de import (de cumparator). Acesta este un credit bancar acordat de o banca din tara exportatorului direct importatorului, pentru ca acesta sa poata plati marfa la livrarea ei. Marimea creditului trebuie sa acopere atat suma cuvenita exportatorului, cat si sumele necesare pentru transport,
taxe vamale, impozite etc. Prin aceasta operatiune riscul este preluat de banca creditoare.
4) In functie de modalitatea de acordare sau primire:
Creditul de scont. Acesta este creditul ce se obtine de firmele comerciale, industriale sau de servicii, de la banci, prin scontarea efectelor de comert rezultate din tranzactiile comerciale. Creditul de scont are o valoare egala cu valoarea nominala a efectelor de comert, mai putin taxa de scont retinuta de banci.
Creditul de cont curent. Acesta este acordat de bancile comerciale clientilor sai, pe termen scurt, pentru acoperirea unor cecuri.
Creditul de rambursare. Este acordat clientilor care au contractat imprumuturi pe piata internationala, iar la data scadentei nu au suficiente mijloace de returnare a acestuia.
Creditul pentru constituirea de depozite. Se acorda in cazurile in care este necesar sa se creeze anumite depozite bancare in diferite tari sau pentru deschiderea de acreditive cu confirmare (cash-collateral).
2.3.3. Tehnica creditului
Operatiunea de creditare are o serie de particularitati care depind de reglementarile in domeniul creditului, de felul creditului ce se acorda, de durata si costul creditului, de modalitatea de rambursare si de asigurare a creditului.
Elementele care intervin in tehnica acordarii, primirii si restituirii creditului sunt urmatoarele:
determinarea plafonului creditului;
termenul de acordare a creditului;
costui creditului;
rambursarea creditului.
a) La determinarea plafonului creditului se are in vedere o serie de criterii, cum ar fi:
aprecierea capacitatii de credit a bancii partenere; la stabilirea marimii creditului, creditorul trebuie sa se asigure ca banca partenerului are posibilitatea de a face fata platilor;
natura tranzactiei; in contractele cu pret provizoriu, urmeaza a se stabili ulterior pretul ferm si deci, si plafonul creditului, alte tranzactii privind plata unor avansuri, bonificatii acordate de vanzator etc.;
rentabilitatea operatiunii de credit, element principal in stabilirea marimii creditului, reprezinta interesul bancii creditoare de a obtine un beneficiu mai mare.
b) La determinarea termenului de rambursare a creditului se tine seama de urmatoarele:
obiectul creditului; intrucat unele tranzactii au ca obiect echipamente si instalatii ce au o perioada de amortizare mai lunga;
raportul dintre cerere si oferta, care are influenta atat pe piata creditului cat si a marfurilor si determina scadenta de rambursare datorita variatiilor sau stabilitatii inregistrate pe aceste piete;
capacitatea economica a firmei importatoare sau exportatoare, ceea ce depinde si de conjunctura economica, de starea balantei de plati externe ca si de stabilitatea politica a tarii debitoare.
La stabilirea termenului de rambursare se fac uneori facilitati importatorului. Astfel, acesta poate obtine plata esalonata in rate, precum si un termen de gratie, care consta in decalarea inceperii rambursarii cu o perioada de timp ce se scurge intre data primirii marfii si data achitarii primei transe din credit. Pe de alta parte, termenul de plata poate fi redus daca importatorul achita un avans
din valoarea marfii.
c) La determinarea costului creditului se iau in consideratie urmatoarele:
fixarea dobanzii; nivelul dobanzii variaza pe piata internationala a creditului in functie de marimea scontului bancar, de obiectul si natura tranzactiei, de conjunctura economica si chiar de situatia politica pe plan mondial. Rata dobanzii este proportionala cu taxa de scont si, de obicei, mai mare decat aceasta (cu comisionul bancii). De remarcat ca taxa de scont fixata de banca centrala este de multe ori influentata de politica economica a tarii respec-tive, variatie ce se transmite si ratei dobanzii. Nivelul dobanzii creditului mai depinde si de durata pentru care se acorda creditul;
stabilirea primelor de asigurare si a comisioanelor bancare; nivelul primelor de asigurare depinde de riscul tranzactiei, de marimea creditului, de conjunctura politica si economica; comisioanele bancare sau alte cheltuieli cu transferul banilor sunt ocazionate de operatiunile efectuate la acordarea sau rambursarea creditului.
d) La rambursarea creditului se iau in considerare:
perioada de gratie, care se negociaza intre parti si care usureaza efortul debitorului in rambursarea creditului;
perioada dintre prima si ultima transa de rambursare este perioada de grevare a debitorului;
esalonarea platii cu care se negociaza numarul ratelor, distanta dintre doua rate, valoarea lor (egala, crescatoare sau descrescatoare).
Conditiile de rambursare pot avantaja debitorul atunci cand el obtine o perioada de gratie mai mare, o esalonare mai avantajoasa, stabilirea unor rate convenabile.
2.3.4. Creditele in]n eurovalute
Eurovalute. Initial, a fost cazul dolarilor depusi la o banca sau apartinand unei intreprinderi din afara SUA. Fenomenul a avut loc in scopul de a evita restrictiile monetare si cele ale iesirii de fonduri din aceasta tara. Bancile care detineau acest depozit nu erau obligate sa respecte anumite reguli privind lichiditatea sau de a mentine un anumit nivel al rezervelor fata de banca centrala, libertate obtinuta in schimbul platii unei taxe de licenta. Aceste banci se numesc eurobanci, iar dolarii detinuti de ele,
eurodolari. Prin extensie, prin eurovalute se intelege, in prezent, orice disponibilitate in banci care functioneaza in afara teritoriului statului emitent al monedei respective. Prefixul euro nu mai indica neaparat situarea bancii in Europa, aceasta putand fi situata in orice parte a lumii. Eurovaluta nu este o moneda aparte. Ea se comporta ca moneda respectiva din care provine, urmand pe piata fluctuatiile acesteia.
Operatiuni in eurovalute. Pentru ca o operatie comerciala sa fie calificata drept operatie in eurovaluta, trebuie indeplinite doua conditii:
valuta utilizata sa fie straina fata de tara in care se desfasoara operatiunea;
nici una dintre partile contractante sa nu fie rezident al tarii emitente a valutei folosite.
Depunerile in cont de eurodolari pot proveni de la organisme internationale, societati transnationale, intreprinderi comerciale, eurobanci, agenti de bursa etc.
Operatiunile in eurovalute pot prezenta uneori urmatoarele avantaje:
un profit mai mare pentru depunator, deoarece dobanda la depuneri in eurovalute este adesea superioara celei platite la depunerile in valuta;
o securitate sporita; depunatorul de eurovaluta in eurobanci scapa de restrictiile autoritatilor emitente ale valutei respective;
o comoditate relativa, castigata prin faptui ca depunerile nu se mai fac obligatoriu numai in tara de origine a valutei, ele se pot face la cea mai apropiata si mai convenabila eurobanca.
Afluirea eurovalutelor pe piata financiara face sa creasca fondurile de credit si in consecinta sa stimuleze creditul. Astfel, volumul mare al eurovalutelor este folosit pentru diverse imprumuturi,
finantand in acest mod schimburile internationale de marfuri si servicii. Eurobancile care acorda imprumuturi pe piata creditului in eurovalute cer utilizatorilor garantii suplimentare, in scopul
evitarii pierderilor de capital.
Operatiunile principale care au loc pe piata creditelor Tn euro-valuta sunt: operatiuni de depozit si operatiuni de Tmprumut.Operatiunile de depozit constau Tn atragerea unor sume Tn euro-
valute pe diferite termene, de catre bancile comerciale.Operutiunile de imprumrit. fmprumuturile se acorda prin douatehnici: iinia de credit (stand by) si sistemiil revolving. Acestetehnici nu presupun neaparat existenta unor eurovalute.L'mia de credit (acord ,, sfand-hv") este un acord intre o banca
si un client, prin care banca convine sa acorde un imprumut invaluta pana la un total stabilit in comun. Clientui poate prelevadin acest total sumele necesare, platind dobanda numai pentruacestea. Pentru sumele nefolosite din total se plateste un comisionde angajament. Linia de credit este revizuita periodic la anumittermene, banca avand posibilitatea de a denunta intelegerea incazul cand situatia financiara a clientului se modifica sau in cazulcand acesta utilizeaza creditui pentru alte scopuri decat aceleastabilite prin acord. Banca are dreptui sa ceara clientului dari deseama financiare periodice, pentru a fi informata asupra folosiriiacestuia.
Acordul revolving consta in faptui ca o banca isi ia obligatiafata de o firma comerciala industriala sau de servicii, sa-i puna ladispozitie o suma determinata, in valuta, pentru o perioada de 3-5 ani. Firma respective isi asuma riscul de a plati o dobanda marita,datorita variatiei valutei in care este exprimata, dar in schimb arecertitudinea ca va dispune de resurse financiare pe durata stabilita.
Creditui se realimenteaza automat pe masura ce se consuma,pana la valoarea sa nominala pe toata durata acordului. Se utili-zeaza cand exista un contract cu valoare mare, cu livrari succesive,cu plati esalonate in timp.
Bancile comerciale aflate sub presiunea masurilor de politicamonetara introduse de statui respectiv prin Banca Centrala, cautasa iasa de sub controlul statului si sa profite de posibilitalea ofcritape piata de credit a eurovalutelor.
Prin folosirea masiva a eurovalutelor si mai ales a eurodolarilor,creste lichiditatea internationala, ceea cc influenteaza economiiletarilor cu monede convertibile, mentinand insa si agravand inflalia.
Acesta este un aspect negativ a! utilizarii eurovalutelor.
2.3.5. Riscurile si garantiile in creditul international
Operatiunile de credit international sunt supuse unor riscuri. In afara de riscurile inerente oricarui credit, ca: insolvabilitatea debitorului, intarzierea platii, modificarea elementelor de cheltuieli contractuale, apar si riscurile specifice pietei creditului international si anume: riscul valutar, variatia preturilor si variatia dobanzilor. Acestea sunt riscuri comerciale, dar mai exista si riscuri necomerciale: masuri politice, reglementari administrative etc. Avand in vedere durata de timp scursa intre livrarea marfurilor si achitarea acestora si tinand seama de permanenta schimbare a
elementelor pietei de credit international, ca si de aparitia eventuala a unor fenomene de instabilitate economica sau financiara este evidenta ponderea riscurilor in desfasurarea operatiunilor de credit international.
Riscul valutar apare ca o consecinta a fluctuatiei valutelor fie in urma deprecierilor si devalorizarilor, fie in urma aprecierilor si revalorizarilor suferite de moneda contractuala. Astfel, in urma unei deprecieri apare riscul pentru creditor de a nu putea recuperain intregime cuantumul creditului, iar aprecierea are efectul invers, adica riscul importatorului de a plati mai mult decat valoarea creditului contractat.
Riscul de pret apare prin subestimarea pretului la export sau acceptarea de preturi supraevaluate la import. Calcularea corecta a pretului de export si acceptarea unui pret real la import nu inlatura insa total riscul de pret, acesta putand sa fluctueze dupa incheierea contractului.
Riscul dobanzii intervine la creditele pe termen lung, termen in care pe piata financiara internationala se poate schimba raportul dintre cerere si oferta de capital. Acest fapt are drept consecinta cresterea sau micsorarea dobanzii. De aici pot rezulta avantajesau pierderi nescontate la acordarea creditului intrucat aceste riscuri se pot concretiza in pierderi pentru una din parti, ceea ce are efecte nocive asupra comertului international, organe economice special instituite au cautat solutii pentru evitarea riscurilor comerciale sau atenuarea lor. Astfel, Departamentul economic si al problemelor sociale ONU a dat o serie de instructiuni privind aceasta problema.Pentru evitarea sau micsorarea riscurilor se propun mai multe solutii: garantiile, asigurarile comerciale, introducerea clauzelor asiguratoare contractuale sau utilizarea tehnicilor contra riscului si anume contractele swap, hedging, leasing, precum si a titlurilor derivate (contracte futures si optiunile).
Garantiile sunt masuri asiguratoare prin acoperirea riscului eventual cu posibilitatea de despagubire a creditorului. Garantia este ceruta de creditor sau de banca finantatoare, iar cheltuiala pe care o implica acoperirea creditului este suportata de debitor. Garantia consta, practic, in scrisori de garantie emise de banca debitorului sau, eventual, de alte banci, sau in avalizarea tratelor emise de debitor, in instituirea de ipotetici, gajuri, care, toate, garanteaza rambursarea creditului la scadenta. Interventia unei garantii nu este insa prea agreata de cumparator deoarece instituirea accsteia implica cheltuieli ce maresc costul marfii, dar in cazul unui interes deosebit al importatorului pentru marfa respectiva se poate ajunge la acceptarea acestui procedeu. Pe de alta parte, nici bancile nu sunt dispuse sa devina garante decat daca obtin, la randul lor, garantii corespunzatoare, ca ipoteca, constituirea de gaj de valori materiale sau mobiliare etc. Riscul nu este complet acoperit caci se poate intampla ca insasi banca garanta sa dea faliment. Bancile nu dau garantii pentru riscurile necomerciale deoarece ele insele pot fi in situatia de a suferi impactul acestora. in general, garantia nu se acorda la intreaga valoare a creditului, ci numai pentru o parte importanta a lui, ceea ce obliga creditorul sa-si ia alte masuri asiguratoare si sa fie cat mai prudent in alegerea partenerilor de afaceri.
Asigurarea creditelor este o masura complementara garantiei, constand in preluarea riscurilor de catre un asigurator in schimbul incasarii unei prime de asigurare de la asigurat (creditorul).
Asigurarea se contracteaza de exportator pentru riscurile comerciale ale creditelor pe termen scurt si mediu si pentru valori ce nu depasesc o anumita limita. Primele de asigurare sunt achitate de catre asigurat, dar acesta le transfera, de obicei, asupra debitorilor, prin majorarea corespunzatoare a pretului marfii. Asigurarea nu exclude garantarea creditelor ci, dimpotriva asigurarea se face mult mai usor daca creditul a fost in prealabil garantat. Asigurarea, ca si in cazul garantarii, nu acopera intreaga valoare a marfii, ci numai o parte, de circa 70-80% din aceasta. Diferenta numita ,,fransiza“ ramane in continuare sub risc, pe seama creditorului, fapt care il obliga pe acesta sa-si aleaga cu grija partenerii sau sa intreprinda toate eforturile de recuperare a creditului.
Clauzele contractuale reprezinta o alta solutie de protejare a creditorului, mai ales impotriva riscului valutar si a riscului de pret. Clauzele contractuale de aparare impotriva pierderilor apar in
conventiile internationale de credit dar si in contractele comerciale. Aceste clauze pot fi grupate astfel: a) clauze valutare, b) clauzede pret, c) clauze privind dobanda, d) alte clauze. Aceste clauze sunt bazate, de regula, pe principiul coordonarii cuantumului platilor cu variatiile valutare, cele de pret si cele de dobanda de pe piata creditului international.
Posibilitatile dc protectie impotriva riscului valutar sunt de doua feluri: masuri de prevenire a riscului valutar (prin clauze asiguratoare) si masuri de reparare a pierderilor survenite. Tehnicile folosite sunt: ,,avansurile si intarzierile“, creditele paralele, hedging, leasing-ul, swap-ul si optiunea valutara.
Clauzele asiguratoare se fac pe baza cursului paritar, pe baza cursului curent sau pe baza valutei obtinute prin metoda cos valutar.
Clauza de pret este asiguratoare impotriva schimbarii pretului in timpul scurs de la livrarea marfuri lor pana la achitarea creditului. Aceasta poate proveni din modificarea cererii si a ofertei marfii respective pe piata de marfuri. Pentru evitarea acestui risc se poate utiliza clauza post stabilirii pretului, in care pretul inscris in contract este provizoriu, iar pretul ferm este stabilit de furnizor ulterior, in momentui convenabil acestuia.
Clauza de dobanda, asiguratoare impotriva variatiei dobanzii pe piata financiara internationala consta in inscrierea in contracte a unor prevederi care obliga partile ca la anumite intervale (de obicei 6 luni) sa revizuiasca dobanda punand-o de acord cu dobanda LIBOR de pe piata dobanzilor.
Folosirea tehnicilor financiare impotriva riscului de orice fel a luat o mare dezvoltare pe piata
financiara internationala, i n ultimul timp, mai ales prin introducerea contractelor Futures si a optiunilor.
Datorita cailor de evitare sau de atenuare a riscurilor, creditul international a devenit un element de o deosebita importanta in desfasurarea comertului international.
2.3.6. Posibilitati de acces la creditul international
Activitatea comerciala internationala, formata din operatiuni de export-import de marfuri si servicii nu s-ar putea desfasura fara a avea o baza care este creditul international. Posibilitatea de acces la creditul international este, deci, o problema esentiala pentru comercianti. Aceasta posibilitate este
dependenta dc doua categorii de factori: conjunctura economica pe piata mondiala si conditiile ce trebuie indeplinite de solicitantul de credit.
Pe piata de credit international se acumuleaza fonduri disponibile, la diferite institutii financiar-bancare. Aceste institutii cauta ocazii dc plasare a fondurilor pentru a fi valorificate. Dintre acestea, cererile de plasare pe termen scurt si mediu sunt caracteristicele creditului comercial.
Pe de alta parte, pe aceeasi piata, se strang necesitatilc de credit, ale solicitantilor din comertul international. Acestia sunt importatorii care intentioneaza sa cumpere bunuri si (sau) servicii de la o anumita firma producatoare. Creditui necesar nu este neaparat legat de firma de export, el poate veni de la o terta banca, dar este legat de bunurilessi serviciile respective.
Un echilibru stabil intre fondurile de credit existente pe piata si volumul necesitatilor de credit determina in cea mai mare parte posibilitatea de acces la creditul international.
Acest acces este determinat insa si de o serie de conditii pe care solicitantul de credit trebuie sa le indeplineasca. In primul rand, acesta trebuie sa fie o firma comerciala cu o buna reputatie pe piata interna si eventual pe cea internationala. In al doilea rand, trebuie sa prezinte garantii de solvabilitate, sa prezinte un bilant corect, sa aiba garantii pentru obtinerea creditului sau, eventual, sa aiba sprijinul guvernului.
Pe piata creditului international, diferitele firme importatoare se concureaza intre ele, fiecare cautand sa atraga increderea creditorului prezentand o situatie economica si financiara cat mai buna.
In necesitatea pentru institutiile finantatoare internationale de a fi ferite de riscul investitiei in anumite tari, au aparut companii specializate care studiaza conditiile de investire in toate tarile in
dezvoltare. Rezultatele sunt catalogate si esalonate intr-o scara a valorilor denumita rating.
Exemplu de rating stabilit de firma Standard & Poor's din Statele Unite:
Investitii foarte sigure AAA
Investitii de o certa securitate AA
Investitii certe dar cu oarecari impedimente A
Investitii de un grad mediu BBB
Investitii cu putine calitati BB
Investitii cu un grad scazut de siguranta B
Investitii cu riscuri majore CCC
Investitii de mare speculatie CC
Investitii de cea mai joasa calitate C
Investitii foarte riscante DDD
Un rating favorabil face sa creasca posibilitatile de acces la creditul international pentru firmele din tara respectiva.
CAPITOLUL III
SURSE DE FINANTARE
Pe piata financiar-bancara internationala exista numeroase surse potentiale de finantare, disponibile, in special, pentru proiectele mari (ex. proiecte de infrastructura).
Principalele surse de finantare ar putea fi grupate dupa cum urmeaza:
Banca Mondiala (World Bank Group) este o agentie multilaterala de finantare;
Bancile de dezvoltare regionala (ex. BERD si ADB);
Banca Europeana de Investitii (BEI)
Agentii guvernamentale de export credit;
Guverne nationale sau mai multe guverne daca este vorba de un Proiect transnational
(ex. conducte de titei sau conducte de gaze)
Banci comerciale internationale
Pietele de capital
Companii de leasing
Companiii furnizoare de Capital de risc
Alte surse de finantare cum ar fi Contractorii si Furnizorii, participanti la Proiect.
Acestia pot participa cu capital propriu sau pot furniza o parte din imprumut.
3.1. World Bank Group
World Bank Group este un finantator potential pentru marile Proiecte mai ales pentru cele de infrastructura energetica, nationale sau transnationale.
Grupul bancar este compus din:
Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD);
Corporatia de Finantare Internationala (IFC);
Alte organisme financiare specializate in domeniul garantiilor si programelor de
ajutorare (ex. IDA si MIGA).
Banca Mondiala a fost infiintata dupa al doilea Razboi Mondial pentru a combate saracia si a imbunatati standardul de viata prin promovarea unei dezvoltari economice sustinute si prin orientarea resurselor dinspre tarile dezvoltate catre cele in curs de dezvoltare.
Banca Mondiala acorda imprumut guvernelor pentru Proiecte de infrastructura, reforme economice si asistenta tehnica.
Principalii participanti din cadrul Bancii Mondiale sunt BIRD si IFC.
IBRD si IFC actioneaza drept catalizator pentru alti finantatori. Daca cele doua organisme bancare doresc sa participe la finantarea unui Proiect atunci alte banci comerciale vor accepta sa participe alaturi de acestea.
Imprumuturi BIRD
Pentru a fi eligibil pentru un imprumut BIRD, PIB (Produsul Intern Brut) pe cap de locuitor in tara gazda trebuie sa fie mai mare de 925 USD, in caz contrar asistenta va consta in programe de ajutorare.
Termenul scadent pentru imprumuturile BIRD poate fi 15-20 ani, mult mai mare decat cel oferit de bancile comerciale.
Exista o perioada de gratie pentru rambursarea imprumutului de 3-5 ani care poate acoperi perioada de constructie a Proiectului.
Ratele pentru dobanzi sunt, in mod obisnuit, calculate pe o baza variabila, fiind schimbate periodic (ex: la 6 luni). Totusi sunt oferite si diverse rate fixe pentru dobanzi. De regula rata dobanzii este mai ieftina decat cea oferita de bancile comerciale.
BIRD este proprietatea a 180 de tari membre si imprumuta direct guvernele.
Imprumuturi IFC
Contrar BIRD, IFC acorda imprumuturi direct sectorului privat din tarile in curs de dezvoltare si poate participa cu capital propriu la Proiect.
IFC este detinuta de 172 tari membre si este cea mai importanta sursa de finantare a sectorului privat din tarile in tranzitie.
IFC actioneaza pentru dezvoltarea pietelor locale ceea ce este foarte important pentru dezvoltarea pe termen lung a economiilor din intreaga lume.
IFC poate furniza direct finantarea sau poate face parte dintr-un sindicat. Deasemenea poate actiona ca un catalizator pentru alti finantatori pentru acordarea de fonduri necesare realizarii Proiectelor. Un imprumut al IFC de 8,1 milioarde USD, in 1987, a generat o finantare totala de 19,6 miliarde de USD.
Se poate spune ca BIRD si IFC sunt sursele cheie pentru finanatarea proiectelor internationale mari, in tarile aflate in tranzitie din Europa Centrala si de Est. Procesul de aprobare, de obtinere a fondurilor, poate fi lung de aceea este recomandabil ca aceste institutii bancare sa fie contactate cat mai devreme si pregatirea documentatiei sa fie cat mai rapida si completa pentru a se asigura disponibilitatea fondurilor.
Principalele aspecte de care trebuie tinut seama in obtinerea unui imprumut de la IFC ar fi urmatoarelele:
Proiectul trebuie sa fie in sectorul privat;
Proiectul trebuie sa fie competitiv din punct de vedere tehnic;
Proiectul trebuie sa aiba perspective de a fi profitabil;
Proiectul trebuie sa fie benefic pentru economia locala;
Proiectul nu trebuie sa aiba efecte negative asupra mediului.
Criteriile standard pentru acordarea de imprumuturi de catre BIRD sunt asemanatoare cu cele ale IFC doar ca fondurile sunt acordate guvernelor si deci aspectele macroeconomice sunt deasemenea relevante.
Cererea pentru obtinerea unui imprumut de la IFC nu este un formular standard dar IFC sugereaza urmatoarea procedura:
Solicitantul trebuie sa tina seama de criteriile generale ale IFC pentru acordarea de fonduri;
Solicitantul trebuie sa solicite intalnire cu reprezentantul local / regional al IFC
Urmare acestei intalniri, solicitantul trebuie sa transmita informatii preliminare despre Proiect si Companie;
IFC va solicita deasemenea un Bussines Plan detaliat care va include urmatoarele:
o scurta descriere a Proiectului;
detalii despre initiatorii/beneficiarii Proiectului, relatiile dintre acestia, detalii depre management si asistenta tehnica;
analiza de piata pentru produsele obtinute prin implementarea Proiectului;
analiza de fezabilitate tehnica;
valoarea de investitie estimata si structura propusa pentru finantare;
disponibilitatea suportului guvernamental, reglementari;
perioada estimata pentru realizarea Proiectului si graficul de executie;
impactul asupra mediului.
IFC va analiza in detaliu informatiile primite fiind posibila si o evaluare proprie a Proiectului.
3.2. Banci de dezvoltare regionala
Bancile de dezvoltare regionala sunt finanatatori potentiali pentru proiectele mari din regiunea in care actioneaza.
Asa cum sugereaza si numele, rolul lor este principal este sa finananteze Proiecte mari si sa dezvolte economia zonelor respective.
Banca de Dezvoltare Asiatica si Banca Africana de Dezvoltare fac parte din aceasta categorie. Pentru Europa Centrala si de Est cea mai relevanta este Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD).
BERD
Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare a fost infiintata in anul 1991 pentru a sustine sustine tranzitia catre economiile de piata si pentru a incuraja initiativa privata in tarile din Europa Centrala si de Est. Este detinuta de 58 de tari din lumea intreaga, de Uniunea Europeana si de Banca Europeana de Investitii.
Asemenea BIRD si IFC, BERD actioneaza ca un catalizator pentru alti finantatori.
Daca BERD accepta sa finanteze un anumit Proiect atunci alti finantatori vor dori, cu siguranta, sa participe. La sfarsitul anului 1996, BERD a acordat 10 miliarde USD pentru 450 Proiecte si mobilizase mai mult de 20 miliarde ECU fonduri pentru finantare.
BERD incurajeaza cofinantarea si finantarea complementara de la alte institutii, in special mobilizarea capitalului local.
BERD practica urmatoarele tipuri de finantari:
imprumuturi;
participarea directa (capital propriu), fie in mod direct fie prin intermediul fondurilor de investitii profesionale;
garantii;
cofinantare sau sindicalizare.
BERD adopta o procedura similara cu cea a bancilor comerciale dar are o capacitate mai mare de a suporta riscul. Acest fapt este ilustrat de activitatea BERD in tari care au piata bancara mai putin dezvoltata si acolo, unde de regula, bancile internationale nu sunt prezente.
Imprumutul minim acordat de BERD este 5 milioane Euro, iar creditul mediu practicat este de 22 milioane Euro.
Caracteristicile imprumuturilor acordate de BERD sunt urmatoarele:
sunt asigurate pe baza activelor sau au legatura cu capitalul propriu participant la finantarea Proiectului;
sunt acordate in moneda forte: USD sau Euro;
costul creditului se bazeaza pe rata dobanzii de pe piata;
BERD furnizeaza facilitati privind riscul managementului pentru a controla riscul monedei si cel al dobanzii asociate fondurilor imprumutate de BERD;
Nu solicita, de regula, garantii guvernamentale;
Sunt fara recurs la participantii straini;
BERD este sursa de finantare pentru Proiecte mari mai ales energetice in Europa Centrala si de Est.
Criteriile de baza BERD pentru finantarea unui Proiect prin imprumuturi sau participare directa cu capital propriu sunt urmatoarele:
Proiectul trebuie sa produca efecte reale si benefice in economia locala. Proiectul nu poate fi profitabil numai pentru participantii locali sau straini;
Proiectul trebuie sa fie de regula, cofinantat, adica sa fie implicati si alti finantatori deoarece BERD nu poate furniza intreaga finantare;
Trebuie sa existe un partener extern, eventual in cadrul unui Joint Venture, care sa participe cu capital propriu la proiect.
BERD acorda fonduri la nivel de max 35% din valoarea totala a Proiectului si deci este necesara prezenta semnificativa, cu capital propriu, a altor participanti.
Raportul maxim imprumut/capital propriu cerut de BERD este de 66% imprumut si 34% capital propriu.
O structura tipica de finantare cu implicare BERD arata astfel:
BERD acopera 35% din valoarea totala a Proiectului
Capital propriu Partener strain Joint Venture – 25%
Capital propriu Beneficiari interni – 15%
Imprumut prin sindicat bancar – 15%
Alte imprumuturi de la: Furnizori, Contractori – 10%
In concluzie, BERD este finantatorul determinant pentru Proiectele dezvoltate in tarile din Europa Centrala si de Est. Partenerii potentiali ai BERD trebuie sa inteleaga foarte bine strategia BERD si modul cum opereaza aceasta.
3.3. Baca Europeana de Investitii (BEI)
BEI a fost infiintata in 1958 ca un organism financiar independent pentru a finanta integrarea europeana, pentru a promova Uniunea Europeana si politicile sale economice.
BEI este detinuta de statele membre ale Uniunii Europene.
Scopul principal al acestei banci este de a acorda fonduri pentru Proiectele din Uniunea Europeana, pe termen lung si in conditii favorabile.
In afara de Uniunea Europeana, BEI stabileste acorduri de finantare in concordanta cu strategia de dezvoltare si politicile de cooperare ale Uniunii Europeane, cum ar fi Programul PHARE.
In cadrul Uniunii Europene, BEI coopereaza cu comunitatea bancara, in timp ce in afara Uniunii Europene, BEI acorda imprumuturi din capitalul propriu si din rezerve.
BEI este finantatorul cel mai important pentru Proiectele energetice din tarile Europa Centrala si de Est datorita politicilor energetice ale Uniunii Europene, respectiv obiectivelor cheie aferente:
surse pentru producere energie: fiabile, eficiente si nepoluante;
dezvoltarea unor retele transeuropene pentru energie electrica;
dezvoltarea unor retele pentru distributia gazelor pentru a permite diversificarea si securitatea surselor de furnizare gaze.
BEI lucreaza pentru Programul PHARE al Uniunii Europene si deasemenea cu BERD, la care este actionar.
Imprumuturile individuale mai mari de 25 milioane EURO sunt realizate direct cu beneficiarii/initiatorii Proiectelor. Imprumuturile globale sunt acordate ca o finantare indirecta directionata prin bancile regionale, nationale sau locale.
Imprumuturile BEI reprezinta mai putin de 50% din valoarea totala a Proiectului si sunt utilizate alaturi de alte tipuri de finantare, incluzand si programe de ajutorare.
Perioada de rambursare pentru imprumuturile BEI este de pana la 20 ani iar perioada de gratie poate fi negociata. De regula, imprumuturile BEI sunt in monede europene dar sunt posibile si alte valute. Rata dobanzilor se stabileste functie de situatia existenta pe piata de capital si este de cele mai multe ori atractiva pentru solicitanti, mai ales ca se prezinta sub diverse tipuri. Din acest motiv BEI devine din ce in ce mai mult o sursa importanta de finantare pentru Proiectele mari din Europa respectiv tarile din Europa Centrala si de Est. In acest fel BEI va sprijini accelerarea procesului de integrare europeana.
Programul PHARE este dedicat construirii unor democratii nationale solide, prin a caror integrare sa se formeze o mare familie democratica europeana conducand astfel la cresterea prosperitatii si securitatii in Europa.
BEI si BERD colaboreaza strans, in cadrul Programului PHARE al Uniunii Europene, in scopul finantarii programelor si proiectelor.
3.4. Agentii guvernamentale de export credit
In general, aceste agentii au fost infiintate sa incurajeze exporturile din anumite tari, prin finantarea cumpararii acestora. Deasemenea agentiile finanteaza si importurile avand denumirea generica de Banca de Export Import. Exemple de asemenea agentii: EXIM BANK/SUA, JEXIM BANK/Japonia, KfW/Germania, ECGD/Anglia, COFACE/France si SACE/Italia.
Agentiile de export credit pot oferi imprumuturi pentru operatiuni de export si import. Creditele pentru export sunt de doua categorii: Credit Furnizor si Credit Cumparator.
Credit Furnizor
Aceste credite sunt acordate companiilor din respectiva tara, pentru platile amanate aferente exporturilor (ex. echipamente, servicii tehnice). Platile primite de la cumparatorii acestor exporturi sunt apoi utilizate pentru rambursarea imprumuturilor.
Creditul furnizor poate fi de mai multe tipuri:
imprumuturi pentru Proiecte si investitii in afara tarii
Aceste imprumuturi se acorda companiilor pentru investitii si Proiecte realizate in afara tarii astfel ca aceste companii pot acorda propria lor finantare beneficiarilor/initiatorilor acelor Proiecte.
imprumuturi neconditionate
Sunt imprumuturi acordate entitatilor straine pentru proiecte prioritare si programe de restructurare economica in tarile in curs de dezvoltare si nu sunt legate direct de achizitia de bunuri.
cumpararea de actiuni
Acest tip de credit permite unei entitati straine sa obtina finantare pentru proiecte neeligibile pentru imprumuturi neconditionate, prin emisiunea de obligatiuni (bonduri), care vor fi cumparate de banca.
participare cu capital propriu la investitii
Uneori bancile de export-import pot participa direct la investitii.
garantii
Garantiile sunt acordate companiilor interne (locale) pentru obtinerea de imprumuturi, de la banci comerciale, pentru finantarea unor Proiecte de investitii din afara tarii.
Credit cumparator ????????
Imprumuturile pentru operatiuni de export si import joaca un rol important in finantarea Proiectelor mari, mai ales daca produsele si serviciile oferite sunt originare din tara gazda a agentiilor.
Conditiile uzuale pentru creditele de export sunt urmatoarele:
Perioada de rambursare, 5-10 ani;
Rate mai atractive pentru dobanzi, in comparatie cu imprumuturile de la bancile comerciale;
Moneda in care se acorda imprumutul tinde sa fie moneda tarii agentiei de export credit dar nu este obligatoriu.
In concluzie, utilizarea imprumuturilor prin Agentiile de export credit este adesea un element critic in finantarea internationala a Proiectelor si este direct legata de procurarea de bunuri si servicii pentru Proiecte.
3.5. Guverne nationale
Un guvern poate sustine financiar un Proiect strategic, important pentru economia nationala, in urmatoarele trei situatii principale:
Guvernul poate suplimenta finantarea Proiectului atunci cand alte forme de finantare nu sunt disponibile sau nu sunt suficiente;
Guvernul poate actiona ca un catalizator pentru ceilalti investitori si finantatori inspirand incredere in Proiect;
Guvernul doreste sa mentina o parte din proprietatea asupra Proiectului, daca este de importanta stategica, si atunci poate participa investind fonduri proprii.
Practic, exista doua tipuri de finantare guvernamentala, finantarea directa si finantarea indirecta;
Finantarea directa reprezinta participarea directa la investitie, cu fonduri proprii sau cu credite directe, investite de guvern sau de o agentie guvernamentala implicata in Proiect. Aceasta finantare poate lua forma unor granturi (imprumuturi nerambursabile), ajutoare directe sau subventii, mai ales daca Proiectul se realizeaza in zone defavorizate.
Finantarea indirecta permite imbunatatirea, in timp, a situatiei financiare (cash-flow) a Proiectului determinand ca acesta sa obtina mai usor o finantare. Finantarea indirecta se poate realiza in mai multe feluri:
reducerea sau anularea unor taxe (ex. taxe vamale, TVA);
subventionarea unor costuri ale Proiectului prin furnizarea de materii prime, combustibil, energie electrica mai ieftine;
furnizarea de servicii auxiliare gratuite sau la preturi subventionate.
In economiile in tranzitie, guvernele ofera deasemenea garantii finantatorilor care acorda imprumuturi pentru Proiecte majore. Unii finantatori solicita, de regula, asemenea garantii guvernamentale (ex. Banca Mondiala).
3.6. Banci comerciale
O alta sursa foarte importanta de finantare a Proiectelor este prin imprumuturi de la bancile comerciale. Acestea sunt cea mai mare sursa de finantare pentru creditele acordate Proiectelor. Fondurile pot fi obtinute atat de la institutii bancare interne cat si internationale.
Deoarece cele mai multe finantari de la banci comerciale, pentru marile Proiecte, se realizeaza prin sindicalizare, bancile comerciale pot juca urmatoarele roluri in cadrul sindicatului bancar:
pot fi banca principala in organizarea sindicalizarii;
pot fi agentul bancar care administreaza consortiul bancar;
pot furniza o parte din finantare.
Bancile comerciale au urmatoarele conditii tipice pentru finantarea Proiectelor:
Proiectele mari se finanteaza, in mod normal, prin imprumut sindicalizat, respectiv prin contributia mai multor banci care acorda impreuna un imprumut pe baza unui singur contract de finantare.
Proiectele mici sunt finantate pe baza unor acorduri bilaterale intre banca si solicitant stabilite pe baza de negocieri intre cele doua parti. In mod obisnuit angajamentele bancare sunt pe 5-10 ani, uneori ele pot fi mai lungi. De regula, imprumutul are o rata a dobanzii fluctuanta dar poate fi si fixa pentru valutele forte.
Imprumutul de la bancile comerciale este, de regula, mai scump decat de la Banca Mondiala sau alte Institutii Financiare Internationale.
Rambursarea creditului se poate face intr-un mod flexibil, functie de desfasurarea in timp a cash-flow Proiectului, in transe prestabilite, pana la rambursarea integrala a sumei imprumutate, la termenul scadent.
Taxele (comisioanele) implicate in acordarea unui imprumut de la bancile comerciale includ:
Comision de angajament pe sumele netrase din credit (Commitment fee);
Comision de agentie, de reprezentare pentru costurile administrative (Agency fee);
Comision de gestionare a imprumutului (Management fee);
Comision de aranjare (Arranger fee) platibil, la inceput, bancii principale din cadrul consortiului.
Imprumutul sindicalizat are urmatoarele caracteristici principale:
Bancile participante in consortiu isi impart imprumutul printr-un singur acord de finantare. Un imprumut sindicalizat are la baza un singur contract deoarece este dificil sa realizezi mai multe acorduri de finantare cu termeni si conditii similare pentru a nu exista un impact negativ a unui acord asupra altuia. In tarile in curs de tranzitie, BERD si Banca Mondiala incearca sa promoveze includerea bancilor locale in consortii financiare.
Una sau mai multe baci aranjeaza imprumutul, banca principala sau agentul comun invita apoi alti finantatori sa intre in consortiu, uneori cu acordul solicitantului.
O banca actioneaza ca banca agent preluand toate informatiile despre Proiect realizand pentru consortiu, cea mai mare parte a evaluarii creditului si negociind aspectele contractuale cu solicitantul.
Referior la utilizarea imprumutului, exista mai multe moduri in care se pot face tragerile:
numai in perioada de timp stabilita respectiv perioada de valabilitate a creditului (odata ce s-a rambursat, creditul nu mai poate fi reutilizat);
exista credite revolving (reinnoite) respectiv daca creditul a fost utilizat si rambursat partial sau total el poate fi utilizat din nou daca este nevoie. Un asemenea credit prezinta o mare flexibilitatte privind modul de tragere;
poate exista o optiune multivalutara respectiv tragerile pot fi in moneda dorita sau in una sau mai multe valute;
poate exista un document comercial optional care permite ca sumele sa fie trase cand utilizatorul considera ca piata ofera conditii favorabile pentru credite mai favorabile;
tragerile se pot face si pe baza unui acreditiv sau garantii opozabile imprumutului bancar.
In concluzie, imprumuturile acordate de bancile comerciale reprezinta cea mai generoasa sursa de finantare pentru Proiecte importante (ex. Proiecte de infrastructura energetica).
3.7. Obligatiuni
Piata obligatiunilor reprezinta o sursa pentru finantari potentiale.
O obligatiune este o nota sau un certificat negociabil care face dovada indatorarii. Este un contract juridic intre o parte, emitentul, care vinde obligatiuni unei alte parti (investitor) angajandu-se sa le rascumpere in viitor de la detinator, la un termen anume si la valoarea obligatiunii plus dobanda. Obligatiunile pot reprezenta deasemenea bilete sau creante. Termenul de billet implica, de regula, un termen de rambursare mai redus decat al obligatiunilor. Unele emisiuni de obligatiuni sunt garantate prin ipotecarea unor proprietati, instalatii sau echipamente.
Piata obligatiunilor este o sursa de finantare pentru proiecte mari, in continua dezvoltare. Imprumuturile bancare pot fi vandute sau cesionate, ramanand la finantatorul initial numai pe perioada disponibilitatii imprumutului. Obligatiunile pot fi vandute de mai multe ori pe perioada valabilitatii acestora, cu alte cuvinte imprumutul prin emisiunea de obligatiuni este mai flexibil decat un imprumut acordat de un finantator.
In tarile din Europa Centrala si de Est exista doua tipuri relevante de obligatiuni: Euroobligatiuni (eurobonduri) si obligatiuni locale.
Euroobligatiunea este orice obligatiune emisa in orice moneda in afara tarii emitentului, pentru a fi vanduta unor investitori internationali de catre un grup de banci internationale. Obligatiunile nu au piata nationala dar sunt obligatiuni emise in Europa. Sunt instrumente financiare purtatoare de dobanda. Nu sunt inregistrate in SUA si nu pot fi vandute initial unor investitori americani. Euroobligatiunile pot fi exprimate in orice moneda principala. Sunt cu adevarat instrumente financiare internationale. Euroobligatiunile confera celui care imprumuta acces la un domeniu larg de investitori internationali.
Un sindicat bancar poate subscrie la o asemenea emisiune de obligatiuni. Aceasta inseamna ca daca obligatiunile nu se pot vinde, atunci intervine imprumutul bancar. In mod normal, o taxa de 1% din valoarea obligatiunilor vandute revine bancilor pentru subscriere.
Emisiunea de obligatiuni este uneori oferita in mai multe tari astfel ca investitorii dintr-o zona geografica intinsa pot sa le cumpere.
Euroobligatiunile nu sunt inregistrate deci ele nu trebuie tranzactionate la bursa. Ca urmare, cerintele administrative si reglementarile sunt mai usoare decat pentru alte emisiuni.
Perioada tipica pentru rascumpararea Euroobligatiunilor este de 2-10 ani. Sunt disponibile in orice moneda chiar in monede ale unor tari aflate in tranzitie. Dobanda este platita anual la o rata fixa sau variabila dar mai ales fixa, care este, in general, mai scazuta decat pentru imprumuturile bancare.
Avantaje:
cost mai redus al dobanzii, functie de ratingul de tara;
negarantate;
flexibilitatea ratei dobanzii, fixa sau variabila;
perioada mai lunga de rambursare fata de creditele bancare;
necesita documentatie standard;
varietate mare de investitori;
forma neinregistrata, administrare mai usoara.
Dezavantaje:
depinde de procedura de rating;
flexibilitate redusa pentru trageri;
necesita organizare si pregatire speciala.
Nu exista retineri pe dobanda platita investitorilor, de cel care imprumuta, adica acestia primesc intreaga suma. Plata este coordonata prin intermediul unui agent care face legatura intre emitent si investitor.
Termenii si conditiile precum si documentatia necesara emisiunilor de obligatiuni sunt, in general, mai simple decat la imprumuturile bancare. Euroobligatiunile sunt, de regula, negarantate cu exceptia cazului cand emitentul are clauza “negativ pledge” in cadrul altui aranjament financiar.
Negative pledge este o conventie speciala conform careia cel care imprumuta se angajeaza sa nu faca imprumuturi negarantate, in timpul derularii unui imprumut garantat existent. Daca totusi il face atunci finantatorul respectiv va avea garantii egale cu ceilalti finantatori altfel spus imprumutul respectiv nu poate fi impins in jos pe lista prioritatilor de rambursare. Negative pledge poate functiona si in cazul existentei in derulare a unor imprumuturi negarantate cand se impune neangajarea unor imprumuturi garantate, mai ales pe termen lung.
Taxele de aranjament, adica costurile implicate in emisiunea de obligatiuni sunt aproximativ ¾ din 1% din suma emisa.
Emisiunea de obligatiuni este un process destul de rapid fiind, in principal, functie de stabilirea ratingului pentru imprumut.
Tragerile din fonduri sunt mai putin flexibile decat la un imprumut bancar. In cazul unei emisiunu de obligatiuni fondurile rezultate din vanzarea acestora trebuie preluate imediat de emitent. Daca aceste fonduri nu pot fi folosite imediat trebuie depuse intr-un deposit. Aceasta actiune implica costuri suplimentare chiar daca se obtine un profit din acest depozit. De aceea Euroobligatiunile sunt adesea utilizate mai mult ca refinantare decat ca o sursa initiala de finantare.
Ratingul unui imprumut reprezinta o forma de apreciere (calificativ) din partea unei agentii independente care confirma ca solicitantul imprumutului merita sa primeasca fondurile si ca este capabil sa le ramburseze. Nu este o recomandare care se poate cumpara sau vinde ca o garantie pentru obligatiuni. Ratingul de imprumut poate fi obtinut de tari, corporatii multinationale, banci, Proiecte mari.
Multe institutii financiare internationale au criterii pentru a face investitii, bazate pe acest rating (ex. companii de asigurari, fonduri de pensii). Daca solicitantul indeplineste cerintele acestora, va putea obtine fonduri mai flexibile si cu costuri mai mici.
Exemple de agentii de rating: Standard & Poors, Moody’s, Fitch, Duft & Phelps. Aceste agentii realizeaza un audit detaliat al organizatiei care doreste ratingul pentru finantarea unui Proiect. Procesul de auditare/rating este permanent reactualizat iar organizatiile implicate trebuie sa puna la dispozitie toate informatiile solicitate despre organizatie si Proiect.
Calificativele difera ca forma, de la o agentie la alta, pentru aceeasi apreciere.
Obligatiunile interne (locale/nationale) au avantajele Euroobligatiunilor dar sunt inregistrate la bursa ceea ce inseamna ca se supun unor reglementari si cerinte administrative care pot fi mai severe decat pentru Euroobligatiuni. Pot exista de asemenea impozite pe taxele obtinute din tranzactii si pe dobanzi si mai ales pentru investitorii straini.
In concluzie piata obligatiunilor este o sursa importanta de finantare, in crestere, fie ca este vorba de Euroobligatiuni sau obligatiuni locale, atat in tarile cu economii in tranzitie cat si in alte tari.
3.8. Leasing
Varianta leasing este si ea o sursa posibila de finantare. Este o tehnica care finanteaza utilizarea unui bun, prin inchiriere. Este o alternativa pentru cumpararea unui bun fie din fonduri proprii existente fie din imprumut.
Bancile comerciale si alte companii specializate furnizeaza asemenea variante de finantare.
Leasing inseamna un contract prin care o parte care are in proprietate un bun, este de acord sa-l inchirieze altei parti pentru a fi utilizat pe o perioada determinate.
In general, cel care inchiriaza bunul face o serie de plati pentru utilizarea acestuia iar cel care l-a inchiriat ramane proprietar legal pe pperioada de leasing. Exista tipuri diferite pentru leasing cu grade variate de flexibilitate si complexitate.
Principalele avantaje ale variantei leasing:
beneficii privind impozitele
efect benefic asupra cash-flow
flexibilitate
nu afecteaza bilantul contabil.
Beneficii privind taxele
Acestea rezulta din scutirile/reducerile de taxe. In multe zone, cadrul legal permite cumpararea de active financiare fara taxe sau cu taxe diminuate. Acest avantaj este foarte important pentru organizatiile cu taxe mari. Prin transferarea proprietatii asupra unui bun catre companii cu profituri mari impozabile, beneficiile din reducerea taxelor pot fi impartite intre creditor si debitor.
Beneficii privind cash-flow
In conformitate cu contractul de leasing nu este necesar sa se plateasca pretul de vanzare la momentul cumpararii. Costurile sunt impartite pe mai multi ani.
Flexibilitate
Structurile/modalitatile de leasing sunt extrem de innovative si complexe. Graficul de plata poate fi astfel conceput incat sa se potriveasca cu cash-flow prognozat.
Independenta fata de bilantul contabil
Daca o companie utilizeaza imprumuturi pentru a cumpara un bun, capacitatea ei de imprumuta in continuare va fi diminuata, altfel spus participarea cu capital propriu la finantarea unui Proiect va creste pentru a oferi finantatorului un grad de risk mai mic. Modalitatea de leasing poate fi astfel stabilita incat sa nu afecteze bilantul contabil respectiv situatia financiara.
Tipuri de leasing:
Leasing de finantare
Toate obligatiile si beneficiile inchirierii sunt transferate de la creditor la debitor astfel incat devine o procedura similara unei tranzactii financiare directe.
Leasing de operare
Acest tip de inchiriere este atunci cand se foloseste pentru a finanta un bun, a carei valoare pe termen lung nu revine persoanei care utilizeaza bunul. Un leasing de operare tinde sa se aplice pe o perioada mai scurta devenind apoi leasing de finantare.
Aranjament de vanzare si reinchiriere
Un asemenea aranjament implica transferul proprietatii unui bun catre o institutie financiara care apoi va inchiria acel bun inapoi primului proprietar. Acest tip de leasing poate avea beneficii privind taxele si cash-flow si este utilizat, in principal, pentru a reduce costurile finantarii.
Leasing cu effect de parghie
Un asemenea leasing este atuci cand imprumutul si inchirierea sunt utilizate in aceeasi tranzactie pentru a ajunge la suma si tipul de aranjament luat in consideratie.
Leasing extern
Acesta are loc cand inchirierea este structurata astfel incat creditorul si debitorul pot fi din zone cu legislatie diferita referitor la taxele aplicate si pot beneficia astfel de deosebirile de legislatie in sensul obtinerii de avantaje.
Asa cum s-a mai spus leasing este o forma complexa si flexibila de finantare. Este intr-adevar o sursa importanta de finantare in Europa, SUA si Asia. Se asteapta ca ea sa devina din ce in ce mai importanta pentru Proiecte din ECE, iar principalul beneficiu va proveni probabil din diferentele de taxare (fiscalitate), in diverse tari.
3.9. Capital de risc
Este o alta sursa importanta de finantare utilizata sa finanteze pornirea unor companii si Proiecte noi precum si dezvoltarea lor ulterioara. Se foloseste deasemenea in cumpararea unei afaceri existente cand investitorul primeste un pachet de actiuni in acea companie. Mai multi investitori pot fi implicati intr-un Proiect.
Cel mai important document, in procesul de obtinere a capitalului de risc pentru finantare este Bussines Plan. Procesul intre analiza Bussines Plan si finantarea reala poate dura de la 6 luni la 1 an, pot fi insa si exceptii.
De regula, companiile si afacerile implicate intr-o asemenea finantare au un grad ridicat de risc.
Fondurile pot proveni de la banci comerciale si banci de investitii, si chiar daca sunt considerate capital de risc ele pot fi profitabile.
Tipul de finantare poate fi: capital propriu, imprumut, actiuni preferentiale sau alte structuri de participare precum si optiunea pentru management.
Investitorii analizeaza in detaliu aspectele financiare legate de proiect, negociaza conditiile de contract si tipul de finantare.
In concluzie, Capitalul de risc este o sursa de finantare potentiala. Totusi acest mod de finantare se aplica mai ales in cadrul Proiectelor medii si mici. Finantarea Proiectelor mari este prea riscanta in tari cu economia in tranzitie.
IFC (International Financing Corporation) si BERD avand posibilitatea sa preia pachete de actiuni la companii sau in cadrul Proiectelor, reprezinta o sursa importanta pentru capitalul de risc implicat in Proiectele mari in tarile din Europa Centrala si de Est.
3.10. Alte surse
Aceste surse pot include:
Imprumuturi directe de la initiatorii Proiectelor
Capital propriu din partea furnizorilor
Capital propriu din partea clientilor (cumparatorilor)
Imprumut de la initiatorii Proiectelor
Este un imprumut direct catre Proiect acordat de compania sau organizatia care promoveaza Proiectul. De regula, acesta nu este un mod avantajos de finantare deoarece implica compania initiatoare si datorii care afecteaza situatia financiara a acesteia, problema cheie in structurarea unei finantari si care de la inceput se incearca a fi evitata.
Utilizarea potentiala a unei asemenea finantari apare fie in momentul cand se constata depasiri de costuri si initiatorul Proiectului este de acord sa finanteze depasirile fie in situatia cand o contributie de capital este facuta printr-un imprumut de sprijinire si nu prin capital propriu. Cu alte cuvinte, pot exista situatii cand imprumutul de la initiator poate fi benefic pentru proiect.
CAPITOLUL IV
FINANTAREA PROIECTELOR
Realizarea unui Proiect de investitii presupune parcurgerea mai multor faze pana la intrarea in exploatare (operare).
Principalele etape ale dezvoltarii unui Proiect intr-o schema clasica, general acceptata, ar putea fi urmatoarele:
Definirea proiectului
Analiza prefezabilitatii/fezabilitatii Proiectului
Aprobarea Proiectului
Obtinerea finantarii
Constructia
Punerea in functiune
Pentru proiectele cu valori de investitie foarte ridicate cum ar fi cele de infrastructura, companiile beneficiare nu au surse proprii de finantare suficiente fiind necesara finantarea Proiectelor din alte surse.
Obtinerea unei finantari implica, de regula, urmatoarele actiuni in cadrul procesului de dezvoltare a unui Proiect:
Definirea proiectului
Analiza prefezabilitatii/fezabilitatii
Structura Proiectului
Evaluarea Proiectului
Documentatia de prezentare a Proiectului pentru solicitarea finantarii (Bussines Plan)
Negocierea
Acordul de finantare
DEFINIREA PROIECTULUI
Obiectul oricarui Proiect este acela de a imbunatati situatia curenta si de a depasi constrangerile existente.
Definirea/identificarea unui Proiect are la baza urmatoarele:
integrarea in strategia sectoriala, la nivel national;
integrarea la nivelul activitatii companiei beneficiare care initiaza Proiectul.
Integrarea in strategia nationala si de sub-sector ia in consideratie urmatoarele aspecte:
tipul si capacitatea obiectivelor de aceeasi natura, aflate in functiune;
cererea existenta si prognozata pentru produsele obtinute ca urmare a realizarii Proiectului;
strategia privind dezvoltarea unor noi capacitati sau dezafectarea unora existente;
disponibilitatea materiilor prime si a combustibilior;
constrangerile existente;
referiri la situatia in domeniu pe plan international;
necesitatile privind functionarea si dezvoltarea activitatii companiei beneficiare;
disponibilitatea surselor de finantare proprii si/sau posibilitatea obtinerii finantarii din alte surse.
Concluziile rezultate din aceasta prima analiza vor sta la baza elaborarii termenilor de referinta care vor defini principalele elemente legate de Proiect, respectiv:
tipul si capacitatea noului obiectiv;
locatia;
anul punerii in functiune;
alte elemente care sa ajute la analiza fezabilitatii Proiectului.
ANALIZA PREFEZABILITatII PROIECTULUI
Analiza de prefezabilitate sau studiul de fezabilitate pentru un Proiect este in responsabilitatea companiei beneficiare care poate folosi in acest scop firme independente, de consultanta in domeniu. Elaborarea unor astfel de documente se face dupa metodologii acceptate de institutiile financiare internationale (ex. metodologia BIRD).
Conceptul de ”analiza de prefezabilitate/fezabilitate” presupune efectuarea unei analize mai mult sau mai putin detaliate, din punct de vedere tehnic, economic si financiar, pentru un Proiect de investitii privit ca un sistem dinamic si deschis de productie, analiza desfasurata pe un anumit orizont de timp, luand in considerare si factorii de risc si incertitudine. Este un instrument ce ofera o baza in fundamentarea deciziei de finantare a unui Proiect.
Rezultatele analizei, pentru perioada de timp avuta in vedere, trebuie sa ilustreze disponibilitatea resurselor financiare pentru acoperirea necesitatilor functionarii sistemului respectiv, in scopul asigurarii producerii bunurilor si satisfacerii tuturor obligatiilor financiare (ex. serviciul datoriei).
In lucrarea de fata este abordata analiza de prefezabilitate recomandata de documentatia PHARE cea care constituie principala sursa de informare pentru elaborarea acesei lucrari.
Scopul analizei de prefezabilitate este de a prezenta diferite optiuni de realizare a Proiectului si de a le compara din punct de vedere tehnic si economic. Obiectul final al analizei este acela de a recomanda o solutie optima.
Rezultatele obtinute in urma analizei Proiectului permit, in primul rand, factorilor de decizie din conducerea companiei beneficiare sa promoveze sau sa respinga Proiectul.
In al doilea rand, rezultatele analizei de prefezabilitate pot fi utilizate direct pentru a elabora un Business Plan sau orice alta documentatie ceruta de banci pentru solicitarea finantarii Proiectului. Elementele prezentate si rezultatele obtinute sunt determinante in obtinerea de fonduri pentru finantarea unui Proiect.
In continuare, se prezinta principalele aspecte tratate in analize de prefezabilitate respectiv studii de fezabilitate elaborate conform metodologiilor la nivel international:
4.2.1. Analiza de piata (pot exista studii de piata independente)
Intr-un mediu puternic concurential analiza de piata este extrem de importanta pentru determinarea, in principal, a capacitatii de productie a obiectivului propus.
In cadrul analizei se au in vedere:
analiza la nivel de sector/subsector (ex: volum vanzari, pret);
analiza nevoilor consumatorilor finali (variatia consumatorilor finali, variatia consumului, reactia la fluctuatiile pietei);
analiza competitorilor (principalii competitori, segmentul de piata ocupat, reteaua de distributie, eficienta marketingului, situatia financiara);
analiza SWOT (comparatie cu principalii competitori).
Analiza tehnica
Analiza tehnica include urmatoarele:
Stabilirea, prin selectie, a amplasamentului;
variante tehnice constructive, procese tehnologice, tipul echipamentelor necesare (specificatii preliminare);
cerinte de performanta;
graficul de executie cu principalele etape ale realizarii Proiectului;
diverse contracte necesare Proiectului;
diagrame, desene.
Analiza economica
Scopul evaluarii economice este acela de a determina varianta cu cel mai scazut cost.
Aceasta determinare se bazeaza pe estimarea:
valorii de investitie;
costurilor de operare (fixe si variabile).
Evaluare financiara
Aceasta evaluare implica:
analiza profitabilitatii investitiei
analiza financiara
4.2.4.1. Analiza profitabilitatii investitiei se refera la recuperarea fondurilor de investitie fara sa se tina seama de impactul conditiilor de finantare asupra functionarii Proiectului de-a lungul vietii sale economice.
Metode statice
Cu ajutorul metodelor statice se calculeaza:
Rata simpla de rentabilitate (simple rate of return) pentru intreaga investitie (R1) si pentru capitalul propriu investit (R2)
Deoarece Rata simpla de rentabilitate se aplica la un an anume, este o metoda statica si nu conduce la aprecierea profitabilitatii Proiectului de-a lungul vietii sale. Este o indicatie foarte generala.
Perioada de recuperare a investitiei (payback period) se calculeaza prin scaderea cashului net anual din valoarea totala de investitie pana la obtinerea unei valori negative. Numarul de ani rezultat reprezinta perioada de recuperare.
Metode dinamice
Metodele care utilizeaza tehnici de actualizare se folosesc numai in mod exceptional in cadrul studiilor de prefezabilitate si numai pentru calculul urmatorilor indicatori:
Venitul Net Actualizat (Net Present Value) reprezinta cash-flow actualizat la data realizarii proiectului.
Un Proiect este viabil daca NPV este pozitiv la o rata de actualizare egala cu dobanda oferita de finantatori pe piata de capital (dobanda interbancara sau uneori dobandaa oferita de marile banci comerciale).
Rata Interna de Rentabilitate (Internal Rate of Return) reprezinta rata de actualizare la care NPV este egal cu zero.
RIR se calculeaza prin incercari, o multime de valori (cash-flow) sunt actualizate la diferite rate de actualizare pana cand se ajunge la cash-flow egal cu zero.
4.2.4.2. Analiza financiara evalueaza daca sursele financiare disponibile pentru Proiect, permit implementarea in conditii optime a Proiectului.
Se utilizeaza urmatoarele metode:
Analiza de lichiditati;
Analiza structurii de capital;
Calculul indicatorilor financiari.
Analiza de lichiditati (cash-flow)
Analiza de lichiditati determina daca capitalul propriu investit si finantarea pe termen lung sunt adecvate si daca deficitul de lichiditati poate fi acoperit prin utilizarea profiturilor acumulate sau a creditelor pe termen scurt respectiv overdrafturilor. Se poate astfel demonstra ca indicatorii financiari sunt adecvati (favorabili) si dividende acceptabile pot fi platite, deasemenea sunt generate profituri acumulate.
In acest scop se determina analiza cash-flow in anumite conditii de finantare presupuse, se estimeaza intrarile si iesirile de fluxuri financiare pentru fiecare an.
Intrari ˆ venituri din vanzari ‡ valoare reziduala ‡ capital propriu ‡ imprumuturi ‡ instrumente financiare pe termen scurt (overdraft sau credit furnizor)
Iesiri ˆ capital de lucru ‡ costuri de productie ‡ obligatii financiare (dobanda ‡ ratele de rambursare imprumut)
Intrarile trebuie sa fie echilibrate de iesiri astfel incat sa se asigure lichiditati. Daca exista deficit de lichiditati intr-un an, acesta trebuie acoperit din cash-flow acumulat in anul anterior sau din instrumente financiare pe termen scurt (overdraft).
Daca nu exista un mod realist de a acoperi deficitele, Proiectul nu poate fi considerat fezabil.
Analiza structurii de capital
Analiza structurii de capital implica prognozarea declaratiei de profit si pierderi si a bilantului contabil (daca este necesar). Acestea determina capacitatea de castig a Proiectului, nivelul taxelor, dividendele si profitul nedistribuit.
Contul de Profit si Pierderi (Profit and Loss Account) ia in consideratie urmatoarele
elemente:
Veniturile din vanzari
Costurile de productie
Costurile de operare ˆ Costuri de productie ‡ Amortizarea ‡ Dobanda
Profitul brut ˆ Venituri – Costuri operare
Profit net ˆ Profit brut – Taxe
Dividende ˆ procente din capitalul propriu investit
Profit nedistribuit ˆ Profit net – Dividende
Bilantul contabil (Balance Sheets)
Acesta poate fi estimat prin calcularea activelor si pasivelor. Activele sunt definite ca fixe si curente.
Activele fixe se calculeaza scazand amortizarea dar incluzand inlocuirile.
Active curente
Pasivele sunt definite ca pasive pe termen lung si termen scurt.
Pasive pe termen lung – imprumuturi (datorii), rezerve, capital propriu.
Calculul indicatorilor financiari
In cadrul analizei de prefezabilitate, cei mai folositi indicatori economici si financiari cunoscuti in practica internationala, sunt urmatorii:
Raportul Profit brut / Venituri din vanzari
Raportul Profit net / Venituri din vanzari
Raportul Profit net / Capital propriu investit
Raportul Imprumut / Capital propriu
Raportul Cost / Beneficiu
Raportul Active curente / Pasive curente
Acesti indicatori pot fi calculati pe baza declaratiilor financiare:
Contul de Profit si Pierderi
Cash-flow
Bilantul contabil.
Evaluarea riscurilor
Principalele riscuri ale Proiectului pot fi solutionate (mitigate) prin finantarea acestuia in urmatoarele trei moduri:
finantare cu recurs (un aranjament de creditare in care rambursarea unui credit si plata dobanzii au recurs la initiatorii Proiectului in caz de incetare a obligatiilor financiare);
finantare fara recurs (un aranjament de creditare prin care rambursarea unui credit si plata dobanzilor se suporta integral din fluxul financiar al Proiectului fara recurs la initiatori in caz de incalcare, nerespectare, a obligatiilor de plata)
finantarea cu recurs limitat (un aranjament de creditare prin care rambursarea unui imprumut si recursul/responsabilitatea in caz de incalcare sunt suportate in principal de fluxul financiar al Proiectului, insa initiatorii Proiectului raman responsabili pentru incalcarea obligatiilor, pe o perioada limitata de timp)
In cazul finantarii fara recurs si cu recurs limitat trebuie identificati participantii la Proiect si diferitele zone de risc. Se stabileste o strategie de solutionare a riscurilor, preferabil prin implicarea a unei terte persoane.
Principalele zone de risc care trebuie luate in consideratie in cadrul analizei de prefezabilitate sunt urmatoarele:
Riscul initiatorului (companiei beneficiare)
Riscul pre-finalizare (pre-executie Proiect)
Riscul finantarii Proiectului
Riscul tehnologic
Riscul achizitiilor
Riscul operarii
Riscul aprobarilor si reglementarilor
Riscul vanzarilor produselor fabricate
Riscul alocat Companiei beneficiare (initiator Proiect) se refera la:
capacitatea financiara
reputatia
experienta
Masura pentru solutionarea acestui risc ar putea fi formarea unui joint-venture cu un partener adecvat.
Riscul pentru prefinalizare Proiect se refera la daunele care se pot produce inainte de finalizarea Proiectului. In general se solicita garantii de la o terta parte. Banca Mondiala solicita garantii guvernamentale, alte institutii financiare internationale pot accepta Garantia de buna executie cu recurs foarte limitat sau fara recurs la active. Bancile de investitii pot solicita recurs total sau limitat la activele Beneficiarului.
Riscul pentru finalizarea Proiectului se refera la depasirile de costuri, intarzieri ale termenului de executie. Masura de solutionare impune: instrumente financiare pe termen scurt pentru acoperirea costurilor suplimentare neprevazute; surse suplimentare pentru capitalul propriu; contracte de tip <Proiect la cheie>, cu pret fix.
Riscul tehnologic implica atat prezentarea din partea furnizorului a unei liste de referinta care sa faca dovada aplicarii cu succes a tehnologiei cat si experienta din partea Beneficiarului.
Riscul pentru achizitii de diverse tipuri: energie, combustibil, materii prime si auxiliare, echipamente se refera in principal la fluctuatiile de pret. Este necesara prevederea unor fonduri pentru aceste situatii neprevazute.
Riscul alocat exploatarii obiectivului ce urmeaza a fi realizat. Solutionarea impune sa se faca dovada calificarii si experientei personalului de operare. In acest sens, se pot prevedea clauze privind formarea profesionala a personalului (training), contracte de management sau contracte leasing pentru operare.
Riscul alocat obtinerii aprobarilor necesare si respectarii reglementarilor in vigoare se poate solutiona prin:
identificarea tuturor aprobarilor si avizelor necesare pentru executia Proiectului, elaborarea documentatiilor aferente si realizarea tuturor demersurilor pentru obtinerea acestora;
identificarea reglementarilor din diverse domenii (ex. ecologic), care trebuie respectate in executia si operarea Proiectului, aplicarea unor masuri corespunzatoare.
Riscul alocat vanzarilor (preluarilor de produse de catre Clienti) este un factor decisiv in tarile din Europa de Est si Centrala, mai ales pentru Proiectele de infrastructura energetica. In acest caz, finantatorii vor sa fie siguri ca se vor obtine suficiente venituri pentru a se putea rambursa imprumutul.
O masura de solutionare a acestui risc este aceea de a prezenta un contract ferm de preluare produse, pe o perioada cat mai mare si cu clauze contractuale care sa permita continuitate in obtinerea veniturilor din vanzari. In cazul unui mediu concurential puternic, trebuie facuta dovada ca piata este suficient de stabila pentru a accepta produsul ce se va obtine.
Constrangeri
Dezvoltarea unui Proiect, in anumite conditii date, trebuie sa ia in consideratie constrangerile/obstacolele existente la acel moment si care pot influenta conceptia Proiectului. Este vorba de date de intrare pentru evaluarea tehnica si economica care reflecta situatia predominanta. Aceasta evaluare trebuie facuta incat constrangerile sa poata fi depasite.
Constrangerile pot fi identificate in domenii diverse:
Constrangeri tehnice
Constrangeri legislative
Constrangeri contractuale
Constrangeri ecologice
Parametrii economici
Pentru un Proiect de infrastructura energetica (centrala electrica), unele dintre constrangeri ar putea fi urmatoarele:
Constrangeri tehnice
In alegerea variantei tehnice constructive pentru realizarea Proiectului ar putea exista reglementari/conditionari privind caracteristicile combustibilului. Atunci cand se stabileste solutia tehnica si capacitatea, trebuie sa se evalueze disponibilitatea combustibilului adecvat si posibilitatea asigurarii acestuia pe un termen cat mai lung.
Constrangeri legale
Acestea s-ar putea referi la dificultatea sau chiar imposibilitatea de a se infiinta o companie care sa fie un producator independent de electricitate. Este necesara obtinerea aprobarii din partea autoritatilor in domeniu (ANRE).
Constrangeri contractuale
Acestea s-ar referi, in principal la conditiile contractuale in vigoare, mai ales acelea care reglementeaza distributia de combustibil, energie electrica si termica. Trebuie analizate cu atentie pentru a vedea impactul lor asupra imbunatatirii eficientei energetice.
Constrangeri ecologice
Trebuie analizata cu atentie legislatia in vigoare privind protectia mediulu; importante sunt limitele privind emisiile de gaze arse poluante, respectiv SO2, NOx, CO si CO2. Dezvoltarea Proiectului trebuie sa tina seama atat de prevederile curente cat si de cele prognozate pentru viitor.
Parametrii economici
Se stabilesc parametrii economici locali de baza, cum ar fi: preturi specifice si tarife pentru combustibil, electricitate, personal; cerinte de livrare pentru operare; inlaturarea reziduurilor, impozite, taxe, asigurare, perioada de amortizare, rata dobanzii.
Rezultateul evaluarii economice depinde in mod semnificativ de pretul combustibilului. Este deci necesara efectuarea unei analize privind evolutia pretului combustibilului, mai ales cand acesta este aprovizionat si din import.
4.2.7. Criterii de selectie
Pe baza rezultatelor obtinute din analiza prefezabilitatii Proiectului si prin aplicarea unor criterii de selectie, poate fi recomandata ca optima o anumita varianta de realizare tehnica a Proiectului
Printre criteriile de selectie, cele mai relevante, pot fi enumerate urmatoarele:
Riscuri tehnice
Siguranta aprovizionarii cu materii prime si resurse energetice
Aplicarea celor mai recente si moderne solutii tehnice
Perioada de realizare
Flexibilitate in functionare
Aspecte economice
Aspecte ecologice
Criterii de decizie
Evaluarea prefezabilitatii unui Proiect ofera informatiile necesare pentru decizia privind dezvoltarea acestuia in cazul in care se dovedeste viabil sau renuntarea la Proiect.
Mai mult decat atat, datele obtinute pot sta la baza elaborarii unui Bussines Plan sau a unei documentatii de prezentare catre potentialii investitori si finantatori. Adesea acestia accepta, pentru a analiza oportunitatea acordarii unei finantari, luarea in consideratie a indicatorilor financiari rezultati din declaratiile financiare estimate in cadrul analizei de prefezabilitate a proiectului.
In ultimul timp, se constata in practica internationala, ca finantatorii solicita evaluari mai detaliate ale Proiectelor, respectiv alte studii si analize care completeaza analiza de prefezabilitate, in cazul in care rezultatele au fost pozitive.
Aceste aspecte vor fi tratate la alt capitol din cadrul prezentei lucrari.
Indicatorii financiari, pe baza carora se pot lua decizii privind fezabilitatea unui Proiect, sunt urmatorii:
Venitul Net Actualizat (VNA)
In tarile in care rata dobanzii reflecta conditiile de creditare existente pe piata de capital, VNA pozitiv poate fi un indicator bun pentru viabilitatea Proiectului.
Rata Interna de Rentabilitate (RIR)
In tarile gazda in care guvernul controleaza rata dobanzii aceasta poate fi in contradictie cu piata de capital. In acest caz Rata Interna de Rentabilitate poate fi mai adecvata decat VNA.
Calculul acestor doi indicatori financiari VNA si RIR este cerut in cadrul evaluarii prefezabilitatii, numai pentru proiectele foarte mari care implica costuri semnificative. Pentru proiectele mai mici Rata simpla de rentabilitate si Perioada de recuperare a investitiei pot fi adesea acceptate drept criterii de decizie.
Raportul Credit/Capital propriu
Acest indicator reprezinta disponibilitatea financiara a celui care imprumuta si capacitatea de a rambursa creditele pe termen lung. Fiecare banca are propria sa cerinta privind acest raport. In mod normal nu se obtine finantare daca contributia capitalului propriu este considerata insuficienta.
Raportul Active curente / Pasive curente este un indicator al lichiditatilor Proiectului
Raoartele Profit net/Vanzari si Profit brut/Vanzari indica profitabilitatea comerciala a Proiectului dupa si inainte de plata impozitelor.
Raportul Cost / Beneficiu indica viabilitatea Proiectului daca este mai mare decat 1, fie pentru un an anume, fie pentru cash-flow acumulat pe toata durata de viata a Proiectului.
O companie care initiaza/dezvolta un Proiect si pregateste un analiza/studiu de prefezabilitate sau un Bussines Plan pentru a obtine finantare, trebuie sa cunoasca strategia bancilor finantatoare.
In timp ce Bancile de Investitii si Agentiile de Export Credit prefera colaborarea cu companii private si furnizori de echipamente, Institutiile Internationale de Finantare au propria lor strategie.
De exemplu, politica de baza a BERD in tarile din Europa Centrala si de Est este aceea de a promova reforma economica. In acest sens incurajeaza competitia, descentralizarea si privatizarea.
Deasemenea, acorda o atentie deosebita intaririi cadrului legislativ si stabilirii unor reglementari adecvate.
Capital propriu din partea furnizorilor/ clientilor
Adesea furnizorii si clientii (cumparatorii produselor obtinute prin implementarea Proiectului) doresc sa contribuie la finantarea Proiectului cu capital propriu, acestia fiind deja implicati in realizarea Proiectului prin contracte de furnizare/preluare pe termen lung.
Uneori chiar Contractorii doresc sa participe cu fonduri la Proiect. De regula, acest lucru se poate face prin finantare directa.
In concluzie, aceste ultime surse de finantare pot juca un rol in cadrul pachetului general de finantare a unui Proiect.
In mod obisnuit, pachetul de finantare, mai ales pentru Proiectele mari, este o combinatie a diferitelor surse de finantare.
In tabelul urmator se prezinta, in sinteza, o analiza comparativa a diferitelor surse de finantare prezentate in acest capitol:
4.3. STRUCTURA PROIECTULUI
Dupa cum s-a aratat in capitolul precedent, rezultatele attractive obtinute prin analiza de prefezabilitate a unui Proiect determina luarea unei decizii in favoarea realizarii Proiectului si uneori pot conduce chiar la obtinerea fondurilor pentru finantare.
In ambele situatii se trece la urmatoarea etapa, specifica, in general, procesului de dezvoltare a unui Proiect, mai ales a celor considerate importane si care presupun costuri mari si aspecte deosebite legate de participare si executia propriu-zisa.
Este vorba de stabilirea structurii Proiectului. Aceasta structura ia in consideratie urmatoarele aspecte legate de Proiect: asigurarea fondurilor de investitie estimate, participantii implicati in realizarea/finantarea Proiectului respeciv acorduri posibile si contractele cu terti necesare executiei si functionarii acestuia. Structura Proiectului odata definita este absolut necesara pentru ca acesta sa poata fi analizat in detaliu (mai profund) fie in cadrul unui Studiu de Fezabilitate fie printr-o Evaluare economico-financiara detaliata, in conformitate cu cerintele institutiilor de finantare.
Elaborarea studiului de fezabilitate este una din modalitatile de abordare a determinarii tuturor informatiilor si datelor necesare evaluarii unui Proiect precum si obtinerii fondurilor pentru finantarea acestuia.
Studiul de fezabilitate, intr-o conceptie mai larga, poate trata urmatoarele aspecte:
descrierea Proiectului
descrierea participantilor la Proiect/acorduri
locatia
surse de finantare
contracte de furnizare: materii prime, combustibil, energie, echipamente, materiale etc.
contracte de vanzare (preluare de catre clienti) produse obtinute
contract de constructie (ex. contract EPC/contract la cheie)
contract de management
costuri
capital de lucru
indicatori financiari prognozati
studiu de piata
diverse
Functie de Consultantul (de regula, o companie independenta) care elaboreaza studiul de fezabilitate, functie de cerintele potentialilor finantatori, continututul poate suferi modificari.
Metodologia PHARE, care sta la baza intocmirii acestei lucrari de licenta, presupune o analiza de prefezabilitate (prezentata in capitolele anterioare) si apoi elaborarea unei evaluari economico-financiare detaliate a Proiectului analizat (prezentata in Capitolul ….). Rezultatele acestei evaluari impreuna cu aspectele de natura tehnico-economica obtinute prin analiza de prefezabilitate formeaza baza pentru elaborarea Documentatiei de prezentare la institutiile financiare in vederea solicitarii de fonduri pentru finantarea Proiectului (Project Financing Package).
Chiar daca cele doua modalitati de abordare (pot exista si altele) prezentate mai sus difera ca forma de prezentare, in esenta este vorba de descrierea si evaluarea Proiectului, luand in consideratie cat mai multe informatii posibile pentru a putea convinge, in primul rand, initiatorii/investitorii Proiectului si apoi potentialii finantatori, asupra viabilitatii Proiectului.
4.3.1. Participantii implicati in realizarea Proiectului
Intr-un mod foarte general se poate spune ca participantii cheie implicati in realizarea Proiectului sunt urmatorii:
Initiatorul Proiectului (ex. compania mama, guvernul etc)
De regula, acesta defineste si analizeaza Proiectul incluzandu-l intr-un program de dezvoltare, la nivel de companie, sector sau chiar national. Organizeaza procesul de realizare a Proiectului, modul de desfasurare respectiv etapele de parcurs si participantii la Proiect, cauta fonduri pentru finantare, controleaza realizarea obiectivului si poate participa cu capital propriu alaturi de Compania Proiectului si de alti investitori.
Compania Proiectului (Project Company)
Aceasta companie infiintata special pentru a realiza Proiectul, va urmari in primul rand, implementarea acestuia pe baza fondurilor obtinute si in conditiile stabilite si apoi va exploata Proiectul pentru a obtine venituri astfel incat sa poata plati datoriile.
Bancile si alti finantatori
Acestea sunt institutii financiare nationale sau internationale care individual sau in cadrul unor consortii/sindicate si in anumite conditii, acorda imprumuturi pentru finantarea Proiectului.
Alti participanti la Proiect:
Contractorul pentru constructie
Furnizori de echipamente, materiale, diverse
Contractorul pentru operare
Contractorul pentru intretinere si reparatii
Furnizorii de materii prime, combustibil, energie
Cumparatorii majori ai produsului obtinut
Compania de asigurari
4.3.2. Asigurarea fondurilor pentru finantarea Proiectului
In general, Proiectele pot fi finantate din surse proprii si/sau surse atrase. In cazul Proiectelor importante care implica costuri de investitie deosebit de mari, initiatorii acestor Proiecte, adesea nu au fonduri suficiente si atunci apeleaza la surse atrase respectiv cauta sa obtina fonduri de pe piata de capital (imprumuturi, investitori) pentru finantarea obiectivelor de investitie.
Din punct de vedere al implicatiilor si responsabilitatilor, finantarea unui Proiect poate fi de doua feluri:
Finantarea care implica responsabilitatea companiei initiatoare cu influente asupra situatiei financiare a acesteia, finantare denumita in termeni internationali “on-balance sheet sau recourse financing”, adica finantare cu recurs la initiator.
Finantarea care nu implica responsabilitatea companiei initiatoare si nu afecteaza situatia financiara a acesteia, finantare denumita in termeni internationali “off-balance sheet sau non-recourse financing”, adica finantare fara recurs la initiator.
4.3.2.1. Finantare cu recurs
In cazul acestei finantari imprumuturile sunt considerate ca datorii ale companiei care a initiat Proiectul si acesta este privit ca o dezvoltare a activelor companiei. Plata datoriilor (ex. rambursarea imprumutului) va lua in consideratie, in caz de imposibilitate a efectuarii platilor, toate activele si veniturile companiei initiatoare si nu pe acelea ale Proiectului.
Intreaga responsabilitate ce deriva din acest tip de finantare revine companiei initiatoare (corporate financing arrangement). Compania se angajeaza sa acopere plata datoriei si sa garanteze imprumutul.
Aspectele majore luate in consideratie, in acest caz, de finantatori sunt urmatoarele:
analiza cash-flow pentru intreaga companie
activele companiei ca garantie a imprumutului
viabilitatea programului de dezvoltare al companiei si performantele Proiectului in cadrul acestui program
performanta financiara pe ansamblul companiei, realizata si curenta.
4.3.2.2. Finantare fara recurs
O alternativa la “corporate financing” este aceea cand plata datoriei, garantiile pentru imprumut sunt preluate numai de Proiectul ce urmeaza a fi realizat, respective de activele si performantele acestuia. In acest caz, se poate infiinta o Companie dedicata acestui Proiect (Project Company), detinuta de actionari. Fondurile pot fi privite astfel ca active ale Companiei Proiectului. Aceste fonduri pot fi stabilite din participarea cu capital propriu (equity) a actionarilor si a altor investitori precum si din imprumuturi din alte surse (debt). Daca activele si cash-flow Proiectului acopera datoria si garanteaza imprumutul, finantatorii nu mai solicita responsabilitati din partea companiei initiatoare. Situatia financiara a acesteia nu va mai fi afectata.
In practica, cele mai multe Proiecte mari, au o finantare de tip “recurs limitat” (limited recourse) care ofera finantatorilor un plus de garantii si de confort, referitor la realizarea propriu-zisa a Proiectului si la plata datoriilor.
De exemplu, initiatorii sunt de acord sa plateasca datoriile din alte surse decat cele ale Companiei Proiectului daca au loc depasiri de costuri si intarzieri in terminarea lucrarilor. In felul acesta, compania initiatoare este responsabila in fata finantatorilor, cu acele active si venituri, pana la finalizarea Proiectului (punerea in functiune a obiectivului). Dupa realizarea Proiectului, responsabilitatea fata de finantatori revine Companiei Proiectului, pe baza activelor si veniturilor acesteia.
Exista, pe plan mondial, si alte modalitati de a realiza Proiecte mari, in special cele promovate de organizatii guvernamentale, in ultima instanta de a le finanta prin transfer ulterior de proprietate, exemplu:
Constructie-Transfer/Turn-key Project (Proiecte la cheie)
Este vorba de Proiecte care se realizeaza de constructor si se predau finalizate (la cheie) beneficiarului care devine proprietar si este, in continuare, responsabil de operarea acestuia.
Constructie-Operare-Transfer (Build-Operate-Transfer)
Este vorba de Proiecte care se realizeaza mai ales de participanti din sectorul privat, se exploateaza o perioada determinata si se predau beneficiarului care devine proprietar si are dreptul de operare in continuare. Exista si posibilitatea de a face transferul numai prin inchiriere.
Avantajele pentru organizatiile beneficiare ar putea fi urmatoarele:
reduc impactul asupra bugetului
introduc conceptia pentru eficienta maxima, specifica sectorului privat
incurajeaza investitiile straine si implementarea de noi tehnologii
Exista insa solicitari din partea participantilor privind respectarea unor cerinte vitale pentru Proiect:
asigurarea resurselor pentru intrari
asigurarea vanzarilor pentru produsele obtinute
respectarea reglementarilor existente la data incheierii afacerii; in cazul in care in viitor prevederile legale intra in contradictie cu intentiile exprimate initial si sunt in detrimental Proiectului, atunci guvernul va plati o compensatie corespunzatoare.
Constructie-Operare-Proprietate (Build-Operate-Own)
In acest caz nu va avea loc niciun transfer de proprietate dupa perioada determinata. Exista avantajul obtinerii de imprumuturi garantate si este o forma compatibila cu strategia de dezvoltare a sectorului privat.
4.3.2.3. Fondurile alocate proiectului
Pentru structurarea Pachetului de finantare a Proiectului (Project Financing Package), capitol tratat separat in lucrare, este necesara stabilirea raportului intre participarea capitalului propriu si fondurile din imprumuturi.
Capitalul propriu (equity) reprezinta fondurile puse la dispozitia Proiectului de catre proprietarii acestuia (ex. actionari) si de alti investitori. Acestia isi asuma riscul ca proiectul sa obtina sau nu profit.
Fonduri din imprumuturi (debt) se refera la fondurile obtinute prin imprumut de la institutii financiare. Acestea sunt garantate, in principal, de activele Proiectului si finantatorii vor primi inapoi banii indiferent daca Compania va obtine sau nu profit. De aceea, finantatorii analizeaza cu multa atentie rezultatele evaluarii financiare a Proiectului (ex. cash-flow prognozat) pentru a fi siguri ca datoria va putea fi platita.
Raportul intre capitalul propriu si fondurile imprumutate variaza, dar in mod obisnuit, procentul pentru capitalul propriu este de 20-35%.
Actionarii/investitorii participanti la finantarea Proiectului ar putea fi urmatorii:
Initiatorul Proiectului
Contractorul EPC (Engineering Procurement Construction)
Furnizorii
Contractorii pentru operare si intretinere
Altii
Dupa cum se vede acesti participanti la Proiect pot fi implicati in diverse moduri, unii avand un interes dual, in realizarea cu succes a Proiectului. Acest lucru poate conduce la un conflict de interese. Situatia poate fi evitata prin stabilirea cu prudenta a clauzelor contractuale.
Un exemplu de conflict de interese apare in cazul in care Contractorul pentru constructie si un furnizor principal de echipamente devin investitori ai Proiectului. Aceasta decizie de a investi poate fi luata numai din interesul de a castiga contractul de constructie si furnizare de echipamente, eventual in afara unei competitii (licitatii) si fara asumarea unor riscuri. O asemenea situatie nu este avantajoasa pentru Compania Proiectului care trebuie sa organizeze o competitie pentru a selecta varianta cea mai favorabila din punct de vedere al costurilor, termenelor si performantelor precum si al alocarii riscurilor.
4.3.3.Contracte implicate in Proiect
4.3.3.1. Aspecte generale
Principalele contracte necesare realizarii unui Proiect important (ex. de natura industriala) sunt, de regula, urmatoarele:
Contract pentru concesionare sau inchiriere pe termen lung a terenului
Contract pentru preluarea produselor obtinute
Contract de furnizare resurse (materii prime, combustibil, energie)
Contract pentru constructie
Contract pentru operare si intretinere
Contract de finantare
Contract de asigurare
Acordul dintre actionari/ Statutul Companiei Proiectului
Contract de management
Contracte de consultanta (tehnica, economica, juridical, comerciala)
Fiecare contract trebuie negociat individual dar ele vor forma in final un pachet integrat care va defini drepturile, obligatiile si riscul fiecarei parti. Prevederile tuturor contractelor trebuie sa fie efectiv coordonate deoarece ele sunt consecvente si complementare.
Functie de tipul Proiectului unul sau mai multe contracte sunt considerate elemente cheie celelalte fiind comune in lumea afacerilor. Pentru un Proiect de infrastructura energetica (centrala termo-electrica) contractele cele mai importante sunt Contractul pentru concesionarea terenului si Contractul pe termen lung pentru preluarea energiei electrice si a energiei termice.
Contract de concesionare
Concesionare este o forma de inchiriere oferita de guvern sau alta organizatie pentru constructia si operarea Proiectului pe o perioada de timp determinate. Contractul de concesiune poate sa confere Guvernului un anumit grad de control asupra Proiectului.
Contractul stabileste drepturile si obligatiile fiecarei parti precum si suma si modul de plata pentru concesionare. Exista clauze care iau in consideratie efectul inflatiei, prin prevederi si ajustari adecvate.
Contract pe termen lung pentru preluarea produselor obtinute
Pentru unele Proiecte incheierea unui contract pe termen lung pentru cumpararea produselor obtinute este un element cheie pentru succesul Proiectului.
Din punctul de vedere al beneficiarilor Proiectului un asemenea contract este important pentru ca asigura, in anumite conditii, realizarea unor venituri suficiente pentru acoperirea costurilor. Pentru finantatori existenta acestui contract si conditiile sale trebuie sa asigure un minimum de acoperire a serviciului datoriei.
Contract pentru constructie
Acest contract este principalul contract care implica gradul cel mai mare de risc pentru toti participantii la Proiect (Compania, finantatorii, furnizorii, cumparatorii etc.). Toti acestia doresc ca Proiectul sa se realizeze in termenul stabilit, la costurile estimate si cu gradul de performanta dorit. Contractul trebuie sa prevada ca intarzierile si depasirile de costuri sa fie sportate de Constructor. De aceea sunt foarte des utilizate in realizarea Proiectelor complexe, contractele EPC (Engineering Procurement Construction). In acest caz, Contractorul General este responsabil pentru toate cele trei activitati: proiectare, achizitie echipamente, executie.
Finantatorii manifesta un interes mai mare pentru Contractul de constructie mai ales in situatia unei finantari fara recurs sau cu recurs limitat (non-recours/limited recours).
Proiectele mari, cu implicatii deosebite, se realizeaza in conditii de contracte “la cheie”. Exista trei variante pentru stabilirea pretului unui contract la cheie:
Utilizarea pretului unitar pentru o caracteristica masurabila a Proiectului. Pretul platit Contractorului va rezulta pe baza unitatilor realizate si pretul unitar stabilit.
Contractorul va executa lucrarile aferente Proiectului si va fi platit pe baza propriilor costuri plus o suma suplimentara pentru profit (fixa, procent din costuri sau o taxa stimulent daca se fac economii la costurile prevazute).
Un contract cu suma fixa (lump sum) este cea mai favorabila optiune deoarece furnizeaza maximum de certitudine pentru beneficiarii si finantatorii Proiectului. Intr-un contract cu pret fix Contractorul este total responsabil pentru alocarea corecta a costurilor incluzand riscurile si neprevazutele.
Finantatorii prefera contractele “la cheie”, cu pret fix potrivit carora Contractorul este angajat pentru o suma fixa, pentru un scop definit si un anumit termen. Finantatorii au in vedere urmatoarele aspecte importante referitoare la acest tip de contracte:
limitarea intentilor beneficiarului Proiectului de a face schimbari in obiectul contractului ceea ce ar putea afecta finalizarea lucrarilor in termenul stabilit;
limitarea revendicarilor pentru forta majora;
includerea prevederilor contractuale potrivit carora Contractorul isi asuma riscul finalizarii si al performantelor;
includerea clauzelelor de penalizare pentru depasiri de termen si nerealizarea performantelor functionale;
includerea clauzelelor privind Garantiile mecanice si Garantia de buna executie.
Elementele cheie ale unui contract de constructie sunt urmatoarele:
timpul
calitatea
performanta
pretul si modul de plata
disponibilitatea pieselor de schimb
pretentii din partea Contractorului
Timpul
Respectarea graficului de executie este vitala deoarece inceperea operatiunilor comerciale aduce venituri Proiectului permitand plata datoriilor catre finantatori si investitori. Uneori se pot acorda stimulente Contractorului pentru realizarea unui termen mai scurt pentru finalizarea Proiectului dar se aplica obligatoriu penalitati pentru intarziere. Clauza privind plata daunelor pentru intarziere trebuie sa acopere serviciul datoriei si alte costuri fixe pentru fiecare zi de intarziere.
Calitatea
In contractul de constructie trebuie descrisa procedura de asigurare a calitatii respective standardele de calitate ce trebuie respectate. Cand calitatea materialelor sau a lucrarilor nu corespunde standardelor precizate, beneficiarul solicita remedierea acestora cat mai repede si fara costuri suplimentare.
Performanta
Garantiile operationale si de performanta sunt, in mod obisnuit, cerute Contractorilor. Adesea aceste garantii sunt completate cu perioada de valabilitate, care poate fi durata de viata a Proiectului.
Contractorul va garanta ca Proiectul este capabil sa realizeze anumite performante adica sa genereze venituri pentru acoperirea serviciului datoriei, costurilor de operare si a profitului pe capitalul investit. De regula, aceste garantii de performanta sunt demonstrate de Testul de performanta efectuat de Contractor la terminarea constructiei si punerea in functiune a Proiectului. Daca performantele garantate nu sunt atinse Contractorul va trebui sa plateasca daune beneficiarului.
Pretul si modul de plata
Lucrarile de constructie se platesc, de regula, in transe. Termenii de plata trebuie sa fie legati de valoarea lucrarilor care s-au efectuat. Trebuie stabilita o procedura care sa confirme progresul lucrarilor si valoarea lor. Deasemenea un anumit procent din valoarea fiecarei transe se retine intr-un cont escrow pana la terminarea cu success a proiectului. Daca Contractorul este in intarziere fata de graficul de executie, contractul permite retinerea banilor pana la finalizare.
Disponibilitatea pieselor de schimb
Contractorul este obligat sa asigure, in pretul contractului, un stoc suficient de piese de schimb pentru o perioada determinata, si deasemenea sa asigure furnizarea de piese de schimb pe o perioada cat mai lunga sau sa anunte scoaterea din fabricatie. In cazul in care exista un contract de operare si intretinere trebuie cu multa atentie alocata responsabilitatea pieselor de schimb intre Contractor si Operator.
Pretentii din partea Contractorului
Dreptul beneficiarului Proiectului de a shimba comenzile de fabricatie sau de a cere ulterior Contractorului sa execute lucrarile intr-un anume fel, trebuie cu multa atentie stabilit in contractul de constructie. In cazul in care beneficiarul face schimbari la obiectul initial al contractului, trebuie sa satisfaca pretentiile Contractorului referitor la plati suplimentare sau extinderea timpului de executie.
Datorita restrictiilor referitoare la trageri este nevoie ca contractul sa prevada sume pentru neprevazute care sa fie depozitate intr-un cont stand-by sau de reserve.
Contract pentru operare si intretinere
Adesea, beneficiarul Proiectului incheie un contract pe termen lung pentru operarea si intretinerea instalatiilor cu o companie care are experienta tehnica si financiara pentru a exploata Proiectul in concordanta cu specificatiile pentru costuri si produse, cu angajamentele financiare si comerciale ale Beneficiarului, cu legislatia si reglementarile in vigoare. Operatorul poate fi o companie independenta sau unul din initiatorii/investitorii participanti la Proiect si care sunt interesati in succesul acestuia.
Exista mai multe variante in care poate fi platit Operatorul:
Suma fixa
Plata unei sume fixe reprezinta optiunea cu cel mai scazut risc pentru Beneficiar. Acest lucru este posibil numai cand se cunoaste cu oarecare exactitate volumul serviciilor si nu exista riscul unor fluctuatii.
Cost plus un procent fix
Este cel mai obisnuit aranjament reprezentand costul plus un procent fix legat de nivelul performantelor
cost plus compensatii
Operatorul poate primi pe langa costul propriu-zis si o compensatie ca urmare a realizarii unor performante extraordinare dar poate plati si daune pentru performante sub nivelul stabilit.
Alocarea riscurilor este subiectul cel mai dificil in negocierea contractului de operare si intretinere. Deasemenea Beneficiarul si finantatorii doresc un nivel minim de performanta care trebuie stipulat in contract.
Contractul de asigurare
Proiectele mari, complexe necesita o acoperire prin asigurare impotriva unor evenimente care pot produce pagube. Piata internationala de asigurari a dezvoltat diferite forme de asigurare specifice diferitelor tipuri de Proiecte. Beneficiarul si finantatorii vor decide asupra costului asigurarii, cost ce va fi adaugat costurilor totale ale Proiectului si va fi suportat direct sau indirect de consumatorii finali.
Asigurarea este necesara in toate fazele Proiectului, exemplu: preconstructie, constructie, operare. Totusi nu exista asigurare impotriva tuturor riscurilor. Efectele depasirilor de costuri, fluctuatiilor ratei dobanzii si altor componente ale Proiectului nu pot fi acoperite prin asigurare.
Acordul de asociere
Initiatorii unui Proiect pot adopta forme legale diferite pentru proprietatea asupra Proiectului. Alegerea celei mai potrivite forme pentru un anumit Proiect depinde de mai multi factori, printre care:
Suma capitalului propriu cerut pentru Proiect
Managementul Proiectului
Disponibilitatea unor facilitati fiscale asociate Proiectului
Modul de alocare a beneficiilor rezultate din facilitatile fiscale
Forma de proprietate adoptata respectiv noua entitate juridica poate fi formata in concordanta cu legislatia existenta in tara in care este construit Proiectul sau poate fi formata intr-o alta jurisdictie si poate fi calificata ca o afacere ce se desfasoara in jurisdictia Proiectului.
Noua entitate juridica este numita in cadrul acestei lucrari Compania Proiectului. Functie de forma de proprietate adoptata, initiatorii si ceilalti investitori care participa cu capital propriu la Proiect intra intr-un acord de asociere care stabileste termenii in care vor participa la proprietatea asupra Proiectului precum si la realizarea si operarea acestuia.
Un asemenea acord trebuie sa ia in consideratie cel putin urmatoarele aspecte:
Pariciparea la detinerea proprietatii
Capitalizarea sau retragerea de capital
Alocarea profitului si pierderilor
Evidenta contabila
Organul de conducere si modul de votare
Managementul current
Bugetul
Transferul de proprietate
Admiterea de noi participanti
Faliment
Lichidarea
Prevederile referitoare la: emisiunea si atribuirea de actiuni de un anumit tip si clasa (si a drepturilor ce le confera acestea); vanzarea sau transferul de actiuni; adunarea generala a actionarilor; componenta si competentele consiliului de administratie sunt elemente constitutive cheie pentru entitatea nou formata.
Aceste prevederi trebuie sa reflecte clar:
drepturile pentru vot
dreptul de pre-emtiune la vanzarea si transferul actiunilor
modul de desfasurare a adunarii generale a actionarilor.
Contract de furnizare resurse
Compania Proiectului va incheia unul sau mai multe contracte pentru aprovizionarea cu materii prime, combustibil, energie sau alte resurse pe o perioada data preferabil perioada de functionare a Proiectului.
Obiectivele de baza ale acestor acorduri se refera la cantitatea, tipul, calitatea si pretul resurselor furnizate. In mod frecvent, acordurile pentru furnizarea de resurse sunt de tip “livreaza sau plateste” (put or pay) ceea ce inseamna ca furnizorul trebuie fie sa furnizeze resursa fie sa plateasca beneficiarului diferenta de costuri daca acesta a fost nevoit sa se aprovizioneze din surse mai scumpe. Exista insa si contracte de tip “primeste sau plateste” (take or pay), ceea ce inseamna ca beneficiarul este obligat sa preia cantitatea specificata sau sa plateasca chiar daca nu o utilizeaza.
Prevederile din acordurile de furnizare resurse referitoare trebuie sa asigure ca pretul acestora este stabilit in asa fel incat sa se incadreze intr-un interval acceptabil pentru a putea respecta prognozele financiare ale Proiectului.
Contract pentru preluarea produselor obtinute
In procesul de finantare a unui Proiect contractul pentru preluarea produselor obtinute reprezinta sursa veniturilor pentru Proiect. Asemenea contracte se stabilesc pe termen lung preferabil durata de viata a proiectului sau cel putin perioada de plata a datoriilor si trebuie astfel structurate incat sa furnizeze Companiei Proiectului suficiente venituri pentru a putea acoperi obligatiile de plata, costurile de operare si intretinere precum si alte costuri. De regula, contractele de preluare produse sunt de tip “preia sau plateste” (take or pay), care inseamna ca cumparatorul este obligat sa plateasca in mod regulat chiar daca ia sau nu produsul cu exceptia cazului cand produsul nu este disponibil datorita functionarii necorespunzatoare a Proiectului. Pretul este stabilit pe baza fixa sau flexibila, pe perioada de rambursare a datoriilor.
Contractul de finantare va face obiectul unui alt capitol.
4.4. PLANUL DE FINANTARE
Dupa ce s-a elaborat analiza de prefezabilitate, s-a stabilit structura Proiectului (ex. participanti, structura capitalului), s-au analizat sursele de finantare potentiale, se trece la stabilirea Planului de finantare care are ca scop, ca pe baza datelor deja disponibile, sa identifice sursa de finantare optima si structura de finantare corespunzatoare Proiectului astfel ca acesta sa fie viabil si sa poata sustine costurile aferente functionarii si acelea aferente datoriilor.
Cel mai important lucru este sa se determine implicatiile Planului de finantare asupra fezabilitatii Proiectului si in final, sa se elaboreze un Bussines Plan credibil pentru a fi folosit ca baza in negocierile cu investitorii si finantatorii potentiali. Datele stabilite in Planul de finantare vor constitui intrari in evaluarea financiara a Proiectului.
Elementele care vor fi luate in considerare la elaborarea Planului de finantare sunt:
valoarea necesara pentru finantarea Proiectului;
tipul de finantare;
indicatorii financiari;
moneda;
structura ratei dobanzii:
rata de baza a dobanzii
marja creditului
perioada de gratie pentru dobanda
dobanda in timpul constructiei;
comisioane
modul de utilizare a creditului (tragerile)
perioada de rambursare (scadenta)
conventii financiare
garantii
In acest capitol se vor prezenta aspectele esentiale care trebuie avute in vedere in legatura cu stabilirea componentelor Planului de finantare, mai sus prezentate. Aceste componente nu pot fi privite ca elemente independente unele fata de altele, ci ca facand parte dintr-un ansamblu conceptual interdependent, in care elementele componente se influenteaza reciproc.
Valoarea totala necesara pentru finantarea Proiectului
Valoarea de investitie propriu-zisa a fost estimata in cadrul analizei de prefezabilitate dar la aceasta se vor adauga costurile imprumutului.
Suma totala se va numi capital necesar.
Tipul de finantare
Stabilirea tipului de finantare, respectiv a structurii capitalului necesar realizarii Proiectului trebuie sa ia in considerare urmatoarele tipuri de baza pentru finantarea unui Proiect:
imprumut privilegiat, garantat sau negarantat (senior debt);
imprumuturi subordonate (subordinated debt);
capitalul propriu (equity).
Aceasta clasificare tine seama in primul rand de ordinea prioritatilor de rambursare in cazul unei vanzari fortate dupa lichidarea Proiectului respectiv:
imprumutul privilegiat are prioritatea cea mai mare;
imprumuturile subordonate au prioritatea a doua dupa imprumutul privilegiat dar inaintea capitalului propriu;
capitalul propriu are prioritatea cea mai mica, adica dupa ce toti ceilalti creditori au fost platiti.
Structura capitalului presupune doua componente:
imprumut respectiv fonduri obtinute de la banci sau alte institutii finantatoare
capital propriu respectiv fonduri investite de catre actionari sau/si investitori.
Capitalul propriu este supus unui risc total deoarece nu exista nici o garantie a recuperarii acestuia. Capitalul propriu se recupereaza anual prin plata dividendelor dar acestea nu sunt asigurate in cazul in care Proiectul nu obtine venituri suficiente pentru a acoperi toate costurile.
Participantii cu capital propriu pot obtine profituri foarte mari in cazul in care Proiectul este o reusita, iar valoarea contributiei lor creste continuu.
Imprumutul este un credit bancar la termen, convenit contractual pentru o anumita perioada de timp si cu o anumita planificare a datelor de rambursare precum si cu o plata anuala a dobanzii pe suma ramasa de plata. Creditul este adesea garantat cu activele sau cash-flowul Proiectului.
Exista deasemenea tipuri de capital care au elemente atat din capitalul propriu cat si din imprumut.
Exemplu: capitalul convertibil, care poate fi transformat din imprumut in capital propriu in anumite conditii bine definite.
Referitor la modalitatea de stabilire a structurii capitalului, pot fi subliniate urmatoarele aspecte:
scopul investitorilor este acela de a reduce la minim participarea capitalului propriu si de a finanta Proiectul, cat mai mult posibil, cu fonduri din imprumuturi;
finantatorii, pe de alta parte, doresc ca investitorii sa se angajeze cat mai mult in finantarea Proiectului pentru a-si asuma o responsabilitate corespunzatoare in realizarea cu succes a investitiei.
Cu cat perceptia finantatorilor este aceea a unui Proiect cu un grad mare de risc, cu atat participarea capitalului propriu in raport cu imprumutul trebuie sa fie mai mare.
Stabilirea raportului intre imprumut si capital propriu este un element major in negocierile pentru obtinerea finantarii unui Proiect. Totusi exista, pe piata de capital, un interval consacrat pentru acest raport, functie, atat de tipul Proiectului cat si de sursa de finantare.
Nici un Proiect nu va obtine un imprumut de 100% din suma totala necesara realizarii acestuia.
Exemplu: Criteriile de finantare BERD permit un raport maxim de 66% imprumut si 34% capital propriu.
Structura finala a capitalului va fi stabilita functie de impactul asupra evaluarii financiare a Proiectului dar si functie de cerintele si conditiile impuse de finantatori.
Obiectivele financiare ale Proiectului
Acestea sunt strans legate de structura capitalului si reprezinta criteriile necesare pe care Proiectul trebuie sa le indeplineasca pentru a convinge atat investitorii cat si finantatorii sa participe la Proiect.
La modul general, obiectivele financiare ale Proiectului trebuie sa includa urmatoarele:
rata rentabilitatii sau a profitabilitatii;
riscurile Proiectului;
acoperirea datoriei;
nivelul dividendelor si politica privind alocarea acestora.
Aceste elemente sunt importante pentru ca finantatorii si investitorii le vor examina cu multa atentie si in detaliu, in timpul negocierilor.
Unele obiective financiare sunt exprimate ca indicatori financiari care vor forma baza conventiilor imprumutului, respectiv a conventiilor financiare.
In esenta, indicatorii financiari trebuie sa fie determinati inainte de a elabora Documentatia de prezentare la banci pentru obtinerea finantarii. Indicatorii financiari prognozati (estimati), calculati cu ajutorul Modelului financiar, trebuie sa fie acceptabili pentru finantatori si investitori privind profitabilitatea Proiectului si gradul de acoperire a serviciului datoriei.
Presupunerile facute in Modelul financiar se vor baza pe costuri si venituri estimate, privite in evolutia lor functie de influenta parametrului <timp>.
Moneda
Planul de finantare va lua in consideratie si aspecte legate de moneda in care se va solicita finantarea.
Ideal pentru un Proiect ar fi sa se poata exprima in aceeasi moneda: costuri de capital, venituri, costuri de operare, imprumuturi si evidente contabile. Aceasta situatie este destul de improbabila.
Modelul financiar poate fi utilizat pentru a evalua riscul alocat monedei. Daca acesta exista sunt necesare tehnici de management specifice.
De regula sursele de finantare interna, disponibile, sunt insuficiente, fiind necesara finantarea internationala care se face, de regula, in valuta internationala, de larga circulatie: EURO, USD, YEN etc. In acelasi timp, veniturile sunt exprimate, in principal, in moneda locala. Deasemenea costurile de operare sunt, de regula, o combinatie de mai multe valute.
In cazul in care institutii financiare internationale si banci comerciale sunt implicate in finantarea Proiectului este foarte probabil ca finantarea sa se faca in valute internationale. Moneda nationala poate fi utilizata in proportie mai mare numai in cazul utilizarii imprumuturilor de la banci locale sau fonduri guvernamentale.
Alegerea monedei este o problema a Planului de finantare, mai ales in tarile aflate in tranzitie. Riscul alocat monedei este un element major pentru viabilitatea Proiectului. Planul de finantare va prezenta cea mai probabila compozitie valutara a finantarii Proiectului, respectiv exprimarea valutara a imprumutului, costurilor si veniturilor. Deasemenea trebuie incluse instrumentele propuse pentru managementul riscului si efectul probabil al acestora.
Stuctura ratei dobanzii
Cele doua tipuri de baza ale ratei dobanzii sunt rata fixa si rata variabila.
Pentru un imprumut pe termen lung, de exemplu, 10 ani, dobanda variabila poate prezenta fluctuatii considerabile.
In consecinta, presupunerile referitoare la rata dobanzii utilizate in evaluarea financiara a Proiectului, sunt elemente cheie.
Dobanda fixa nu se schimba de-a lungul vietii creditului indiferent de variatiile pietii.
Presupunerile referitoare la rata dobanzii trebuie sa ia in consideratie urmatorii factori:
tipul imprumutului: pe termen scurt, mediu sau lung;
valuta imprumutului;
disponibilitatea ratei fixe a dobanzii pentru fiecare valuta avuta in vedere;
perspectivele privind fluctuatiile dobanzii pentru fiecare valuta;
capacitatea Proiectului de a acoperi cresterile ratei dobanzii;
disponibilitatea investitorilor de a-si asuma riscul.
In tarile cu economii in tranzitie, imprumuturile in moneda locala sunt, in general, pe o perioada de pana la 5 ani, cu rata dobanzii variabila.
Structura ratei dobanzii din Planul de finantare se poate schimba de-a lungul vietii Proiectului.
Exista tehnici de management al riscului ratei dobanzii cum ar fi:
schimburi de dobanzi (swaps)
optiuni pentru dobanzi (interest rate options)
dobanzi futeres (interest rate futures).
Costurile aferente unui imprumut cu dobanda sunt determinate de doua elemente:
rata de baza a dobanzii (stabilita in functie de rata de referinta publicata pe o anumita piata);
marja creditului.
Rata de baza a dobanzii
In cazul unei rate variabile a dobanzii, aceasta se stabileste, adesea, functie de rata de referinta de pe o anumita piata la o data convenita anterior.
Aceasta se numeste uzual “rate fixing” si are loc la o anumita ora (ora 11 A.M.) pe cele mai multe piete. In acel moment, un numar de banci de pe piata prezinta propriile rate pentru dobanzi, pentru a fi date publicitatii, iar o medie a acestora va fi utilizata ca rata de referinta. Procedura pentru stabilirea ratei dobanzii va fi bine definita in contractul de finantare.
Totusi, anumite imprumuturi, cu rata dobanzii fluctuanta, in special cele de la institutii financiare (ex. World Bank) si agentii de export credit, pot avea rata dobanzii stabilita nu functie de piata, ci pe baza unei combinatii de rate care pot diferi de cele de pe piata.
Cel mai important lucru este sa se inteleaga bazele pentru stabilirea ratei dobanzii, astfel ca imprumutul sa poata fi administrat corespunzator pe toata durata acestuia.
Este foarte avantajos cand toate imprumuturile pentru Proiect sunt stabilite pe aceleasi baze.
Marja creditului (profitul creditului)
Acesta este cel mai important element referitor la rata dobanzii si la costurile generale ale finantarii.
Marja creditului este costul suplimentar al finantarii determinat de credibilitatea imprumutatului si care se adauga la rata de baza a dobanzii pentru a determina costul finantarii.
Marja creditului poate fi determinata de urmatorii factori principali:
Evaluarea de catre finantatori, a riscurilor aferente Proiectului si initiatorilor;
Ratingul imprumutului (explicat la capitolul <Surse de finantare>) este o evaluare independenta a capabilitatii companiei care imprumuta de a putea inapoia creditul. Cand este infiintata o Companie a Proiectului, aceasta, uzual, nu poate avea un rating independent si atunci bancile isi fac propria lor evaluare asupra capabilitatii initiatorilor si a Proiectului insasi. Principalul element avut in vedere de banci, la evaluare, este cash flow-ul prognozat care trebuie sa acopere serviciul datoriei si toate celelalte plati obligatorii.
Perceptia finantatorilor asupra experientei si competentei initiatorilor/administratorilor Proiectului;
Conditiile de finantare existente pe piata la acel moment;
Nivelul garantiilor disponibile;
Raportul imprumut/capital propriu;
Perioada de rambursare a creditului determina, in cazul unui imprumut pe termen lung o marja mai mare a creditului.
In concluzie, nu exista un calcul matematic care sa determine marja creditului, singurul mod realist de a estima este comparatia cu alte companii/proiecte similare care au fost/sunt finantate.
Planul de finantare trebuie sa estimeze ce marje pot fi acceptate si acestea vor forma baza negocierilor ulterioare cu finantatorii potentiali.
f) Comisioane
Comision de angajare (Commitment fee)
Cand o banca agreeaza sa acorde imprumut pentru finantarea unui Proiect, ea se angajeaza sa puna la dispozitie fondurile in sumele si la termenele dorite.
Pentru ca acest angajament sa produca efect, cel care imprumuta trebuie sa plateasca o taxa catre banca functie de sumele netrase din imprumut.
Aceasta se numeste taxa de angajament (commitment fee) si variaza din timp in timp dar se incadreaza in intervalul 1%-2% pe an si poate reprezenta un cost financiar important pentru Proiect.
Aceasta taxa poate fi considerata necesara deoarece conditiile de finantare de pe piata se pot schimba adesea pe termen mediu si trebuie sa existe o garantie efectiva ca fondurile sunt disponibile asa cum s-au stabilit: transele, dobanda si marja in contractul de imprumut. Pentru Proiectele de lunga durata, respectarea termenilor initiali de creditare este esentiala.
Deasemenea investitorii care au participat cu capital propriu vor sa aiba siguranta ca fondurile imprumutate vor fi disponibile astfel incat sa se respecte costurile Proiectului.
Suplimentar, angajamente financiare de tip stand-by sunt realizate pentru a acoperi depasirile de costuri si/sau intarzierile.
Facilitatile financiare neangajate sunt in general declaratii de intentie pentru acordare de imprumuturi care nu implica nici o obligatie din partea bancilor de a face efectiv acest lucru. Acestea sunt de regula utilizate pentru a suplimenta finantarea fondului de rulment (capital de lucru) al Proiectului. Planul de finantare trebuie sa stabileasca nivelul fondurilor angajate si a celor neangajate precum si comisionul posibil de angajare.
Comision de aranjare (Arrangement fee)
Asa cum arata si numele Comisionul de aranjare se plateste bancii principale (coordonatoare) intr-un contract de imprumut sindicalizat. Este un comision care se plateste o singura data la semnarea contractului de finantare si este impartit intre bancile participante. In imprumuturile bilaterale, comisionul de aranjare poate fi evitat prin negocierile directe intre cele doua parti.
Comisionul de angajare mai poate fi platit la intermediarii care aranjeaza obtinerea unui imprumut. Acesta poate fi un procent din valoarea imprumutului sau poate fi o suma fixa. De regula, pe piata de capital, din ce in ce mai transparenta, exista suficiente informatii despre nivelul comisioanelor de angajare si deci estimarea lor nu constituie o problema.
Comision de intermediere (Agency fee)
Este o taxa anuala platita bancii principale din cadrul unui imprumut sindicalizat, pentru acoperirea cheltuielilor de administrare a creditului. Acest comision poate aparea si in cadrul unei emisiuni de obligatiuni, cand un agent aranjeaza modalitatea de plata a dobanzii si intocmeste documentatia necesara pentru a face legatura intre emitent si investitor. Comisionul de intermediere pentru acoperirea costurilor de administrare reprezinta, de regula, o suma anuala modesta.
Comisionul legal/juridic (Legal fee)
Este o taxa care se plateste o singura data si este in legatura cu Pachetul de finantare. De regula, cel care imprumuta plateste bancii costurile legate de serviciile juridice aferente imprumutului. Cuantumul acestui comision poate fi negociat in favoarea celui care imprumuta daca are o pozitie puternica. Nivelul maxim pentru comisionul legal trebuie stabilit inca de la inceput. Consultantii juridici pot ajuta la stabilirea unui nivel corespunzator.
Comision de reclama (Advertising fee)
In practica internationala este uzual sa se anunte imprumutul care a fost acordat, cui a fost acordat, de catre cine si pentru ce scop. Suma platita este uneori sustinuta chiar de banca, in cazul in care aceasta considera ca este un avantaj mai mare pentru ea decat pentru cel care imprumuta.
Modul de utilizare a creditului (trageri din fonduri)
Tragerile din imprumut reprezinta un element important intr-un contract de finantare, este de fapt modul de utilizare a creditului din momentul semnarii pana la ultima data a utilizarii fondurilor. Acest element este, in parte, legat de Taxa de Angajament.
Modul in care se fac tragerile trebuie sa fie astfel stabilit incat sa se asigure o corespondenta cat mai buna intre disponibilizarea fondurilor si nevoile Proiectului (cheltuielile facut pentru Proiect).
Unele forme de finantare sunt direct legate de momentele la care se fac platile pentru diverse lucrari din cadrul Proiectului.
Imprumuturile de la bancile comerciale, incluzand imprumutul sindicalizat prevad o flexibilitate mai mare referitor la modul de tragere al fondurilor astfel incat sa satisfaca cerintele Proiectului.
Spre deosebire, finantarea prin obligatiuni tinde sa fie inflexibila la cererile pentru fondurile necesare si care solicita o tragere imediata. De aceea finantarea prin obligatiuni este utilizata adesea ca o refinantare si nu ca o sursa de finantare initiala.
Componenta juridica, din Pachetul de finantare, defineste clar perioada de la semnarea acordului de imprumut pana la prima tragere posibila de fonduri.
Cel care imprumuta trebuie sa indeplineasca, in totalitate, anumite conditii inainte ca fondurile sa fie, cu adevarat, puse la dispozitia sa. Aceste conditii se refera la documentatia care trebuie predata pentru a demonstra si convinge finantatorul ca cel care imprumuta satisface cerintele impuse si este indreptatit sa obtina imprumutul.
Obiectivul este de a reduce cat mai mult aceasta perioada deoarece Comisionul de angajare se plateste pe sumele netrase de la data semnarii acordului. Suplimentar, documentatia legala determina ultima data disponibila pentru trageri. Aceasta data trebuie sa fie stabilita in functie de parametrii Proiectului. Altfel, pot fi facute trageri de fonduri de care nu este nevoie si nu pot fi utilizate. Asemenea fonduri trase din imprumut trebuie plasate intr-un depozit, rezultand pierderi nete. In mod normal, cand fondurile sunt rambursate functie de o modalitate de rambursare, definita, ele nu mai pot fi trase inca o data. Exceptia o reprezinta Creditul revolving, cand intrega suma imprumutata este disponibila pe intreaga perioada a creditului si poate fi crescuta sau redusa functie de nevoile Proiectului. Asemenea credite sunt adesea utilizate pentru constituirea fondului de rulment.
Aspectele privind modalitatea de tragere a fondurilor sunt foarte importante astfel ca Planul de finantare a Proiectului va stabili in detaliu costurile estimate pentru plata comisioanelor aferente.
h) Perioada de rambursare (scadenta) (final maturity)
Urmatorul aspect care trebuie luat in consideratie se refera la viata medie si perioada de rambursare a imprumutului.
Unul din elementele care trebuie determinate este perioada pentru care Compania imprumuta fondurile sau cu alte cuvinte, care este perioada de rambursare a creditului.
Urmatoarele elemente determina durata estimata pentru imprumut:
durata de viata estimata pentru Proiect;
durata de recuperare a imprumutului rezultata din evaluarea financiara;
impactul diferitelor scenarii cash flow asupra capacitatii de a rambursa creditul de-a lungul vietii Proiectului.
perioadele de rambursare disponibile atat pentru imprumuturile de la bancile comerciale cat si de la institutiile financiare;
modalitatea de rambursare luata in consideratie in evaluarea financiara si/sau de catre finantatori respectiv plata integrala la sfarsitul perioadei de rambursare sau plati partiale (transe).
Planul de finantare a Proiectului poate contine o combinatie de imprumuturi din diverse surse, respectiv perioade de rambursare diferite. In cazul, in care exista mai multe imprumuturi pe termen scurt, de la banci comerciale, si care necesita refinantare este necesara o esalonare a perioadelor de rambursare astfel incat sa nu se termine in acelasi an, pentru a reduce riscul refinantarii.
Conventii
Aceste conventii sunt prevazute in Documentatia legala si impun celui care imprumuta sa intreprinda anumite actiuni.
Prin aceste prevederi se intentioneaza protejarea finantatorului deoarece pot constitui un semnal precoce de alarma in cazul in care este posibil ca imprumutul sa nu fie rambursat.
Orice nerespectare a conventiilor, daca nu este rezolvata intr-o perioada acceptabila, poate conduce la esecul imprumutului, respectiv la cerinta de a fi rambursat imediat.
Exista doua tipuri de conventii: afirmative si financiare.
Conventii afirmative
Acestea sunt in responsabilitatea permanenta a celui care imprumuta si includ urmatoarele:
respectarea legislatiei in vigoare (legi, reglementari, acorduri)
responsabilitatea pentru plata taxelor de orice fel si oricand va fi nevoie;
declaratia ca va actiona pentru intretinerea echipamentelor si a celorlalte facilitati si va obtine toate aprobarile necesare desfasurarii tuturor activitatilor;
siguranta in exploatare a tuturor activelor;
neangajarea oricarei alte ipoteci pe active, altele decat cele agreate;
limitarea posibilitatilor companiei de a fuziona cu alte companii;
limitari in plata dividendelor si in vanzarea de active;
mentinerea in mod corespunzator a Registrului contabil;
dreptul finantatorului de a controla situatia financiara si utilizarea activelor in scopul propus.
Conventii financiare
Acestea pot sa includa:
cerinta de a plati dobanda si transele de rambursare, in acelasi timp;
restrictii sau diverse alte garantii;
mentinerea indicatorilor financiari cum ar fi: nivelul raportului imprumut/capital propriu (gearing), lichiditatea, fondul de rulment, serviciul datoriei si acoperirea dobanzii.
Planul de finantare va defini care sunt conventiile estimate a fi impuse de catre finantatori.
Multe din conventiil, mai ales cele afirmative sunt conditii (termenii juridici) standard aferente imprumuturilor. In special conventiile financiare sunt specifice si este necesar a se determina daca cerintele probabile ale bancilor pot fi indeplinite.
j) Garantii
Garantiile disponibile pentru a fi oferite finantatorilor, sunt elementul crucial in finantarea unui Proiect. Acest aspect trebuie stabilit in detaliu inainte de abordarea finantatorului sau a unor potentiali giranti.
Aspectele luate in consideratie la definirea garantiilor pentru un imprumut sunt urmatoarele:
tipul finantarii: cu recurs, cu recurs limitat, fara recurs;
garantii din partea initiatorilor Proiectului sau a altor participanti la Proiect;
deschiderea unui cont escrow;
asigurari.
Finantare cu recurs, cu recurs limitat, fara recurs
Finantarea cu recurs implica intreaga responsabilitate a initiatorului Proiectului de a acoperi orice incalcare a acordului de finantare referitor la rambursarea creitului. Cu alte cuvinte o asemenea finantare va avea impact asupra situatiei financiare a companiei care a initiat Proiectul.
Initiatorul va suporta toate riscurile Proiectului.
Garantia oferita finantatorului in astfel de situatii va implica garantarea cu activele companiei, cel putin la acelasi nivel cu alti finantatori.
Evident, in cazul unui Proiect care implica costuri mari, se urmareste obtinerea unei finantari fara recurs la initiator, respectiv fara sa aiba impact asupra situatiei sale financiare.
Scopul este acela de a furniza garantii pentru imprumut pe baza activelor si performantelor financiare ale Proiectului presupunand ca se genereaza suficient profit pentru dividende catre actionari si investitori.
Garantii oferite in acest caz pot include urmatoarele:
proprietatea asupra Proiectului;
teren, cladiri, echipamente, licente;
platile obtinute din contracte < ia sau plateste”;
cesionarea dreptului din contracte;
fondurile de primit;
capitalul propriu si profitul investitorilor.
Daca activele Proiectului constituie garantii pentru imprumut se pune problema ca aceste active sa fie interesante pentru terti. Amplasamentul si tipul Proiectului sunt foarte importante in aceasta situatie. Totusi, multe Proiecte au valoare numai pentru initiatori si este greu de gasit altcineva care sa administreze si sa exploateze Proiectul.
Cea mai frecventa modalitate de finantare este aceea cand initiatorii sunt obligati sa furnizeze o parte din garantii. Acest lucru confera finantatorilor un anumit confort si ii asigura ca initiatorii au tot interesul sa urmareasca realizarea Proiectului pana la finalizarea lui in conditii corespunzatoare.
In concluzie, deoarece putine Proiecte se autosustin; incheierea cu succes a unei finantari inseamna o echilibrare a cerintelor initiatorilor, pe de o parte, cu ale finantatorilor, pe de alta parte.
Garantii din partea companiei mama sau a tertilor
Sunt doua tipuri principale:
garantia directa din partea companiei mama;
garantii din partea tertilor.
Garantia directa din partea companiei mama va avea impact asupra performantelor financiare ale acesteia. In acest caz compania mama trebuie sa fie credibila pentru a furniza asemenea garantie.
Exista si garantii indirecte sau alte asigurari care pot avea un impact mai mic asupra situatiei financiare.
Garantii din partea tertilor respectiv garantii oferite de alte entitati decat initiatorii directi ai Proiectului. Ceilalti participanti la Proiect pot fi surse de garantii ca de ex: contractori, furnizori, clienti, operatori etc.
Conturi escrow
O alta forma de garantie o poate constitui un cont escrow deschis de initiator. Un asemenea cont contine suficiente fonduri pentru realizarea Proiectului. Este un fel de fond de incredere.
Fondurile sunt platite de initiator in acest cont si utilizate daca au loc evenimente deosebite cum ar fi: depasirea cheltuielilor.
Daca garantiile din partea initiatorilor/tertilor nu pot fi obtinute atunci acestea trebuie obtinute de pe piata financiara si de asigurari.
Scrisoare de garantie bancara
Aceasta este o garantie ca banca va acorda imprumuturi pentru Proiect in cazul in care vor fi necesare fonduri suplimentare.
Evident, initiatorul furnizeaza garantii acestei banci. Deci, in ultima instanta, initiatorul este acela care furnizeaza garantia si nu banca. Totusi, din motive de costuri, este preferabil sa se furnizeze garantii prin intermediul unei scrisori de garantie bancara, decat in mod direct de la initiatori.
Asigurari
In general, orice plati din politele de asigurare sunt cedate finantatorilor in cadrul unor prevederi din contractul de imprumut.
Principalele tipuri de asigurari:
Garantii de performanta
Garantii de participare la licitatie
Garantii pentru executia in termen
Garantia pentru plata in avans
Asigurarea pentru riscul politic
Asigurarea pentru intreruperea activitatii
Fiecare din aceste tipuri de asigurari acopera diferite perioade de risc, in timpul constructiei, operarii si intretinerii Proiectului.
Concluzia care rezulta din acest paragraf in care au fost trecute in revista, foarte succint, tipurile de garantii ce se pot oferi pentru obtinerea unei finantari, este aceea ca, in cadrul Documentatiei de solicitare a imprumutului vor fi analizate si incluse tipurile disponibile de garantii ce pot fi prezentate finantatorilor potentiali.
In cazul, in care, nu se pot prezenta garantii credibile si suficiente, finantatorii vor solicita o participare substantiala a capitalului propriu la finantarea Proiectului.
La elaborarea Planului de finantare pentru un Proiect, se vor lua in consideratie elementele prezentate in aceasta sectiune si consideratiile aferente. Se vor face estimari privind conditiile acceptabile pentru finantarea dorita si se vor utiliza, alaturi de alte elemente legate de Proiect, in evaluarea financiara pentru a vedea daca Proiectul este viabil, in conditiile presupuse.
4.5. EVALUAREA PROIECTULUI
In aceasta sectiune se trateaza aspecte legate de evaluarea unui Proiect in acceptiunea larga a institutiilor finantatoare internationale.
Elementele cheie luate in consideratie se refera la:
Evaluarea eficientei economice a Proiectului
Evaluarea riscurilor
Evaluarea cadrului institutional si legislativ
4.5.1. Evaluarea eficientei economice a Proiectului
Dupa cum s-a aratatiin capitolele precedente, pregatirea unui Proiect trece prin mai multe faze succesive de analiza, de la identificarea Proiectului pana la aprobarea acestuia si obtinerea fondurilor necesare.
Metodologia BIRD si metodologia PHARE de evaluare a Proiectelor de investitii recomanda realizarea in cadrul studiilor de fezabilitate a doua tipuri de evaluari: economica si finanaciara.
4.5.1.1. Evaluarea economica
Evaluarea economica pune in evidenta eficienta si utilitatea investitiei in ansamblu, releva contributia Proiectului la dezvoltarea economico-sociala. Criteriul sintetic de apreciere este rentabilitatea nationala (regionala) a Proiectului, calculata pe baza valorii nete actualizate, a ratei de rentabilitate interna. Evaluarea Proiectului nu se limiteaza la calculul indicatorilor de sinteza ai eficientei, ci are in vedere masura in care valoarea adaugata generata de Proiect contribuie la sporirea veniturilor administratiei publice, a economiilor populatiei si intreprinderilor, la ameliorarea balantei de plati externe a tarii.Acest tip de evaluare nu a fost abordat in lucrarea de fata datorita complexitatii sale. Este insa o etapa care ar putea fi ceruta de potentialii finantatori si atunci ea devine obligatorie pentru aprecierea unui Proiect.
4.5.1.2. Evaluarea financiara
In cadrul studiului de prefezabilitate se elaboreaza, cu ocazia identificarii Proiectului, o analiza financiara sumara, pentru a facilita alegerea tehnologiei de fabricatie si a echipamentelor. Analiza vizeaza alegerea celei mai bune variante de Proiect, in urma compararii variantelor concurente.
Analiza financiara sumara ia in considerare cheltuielile si veniturile ce corespund elementelor esentiale ale Proiectului, adica cele legate de tehnica si tehnologie. Nu sunt avute in vedere cheltuieli ca: impozite, taxe vamale, dobanzi si alte costuri de capital.
Aceasta analiza de prefezabilitate are o mare importanta in luarea deciziei de investitie, deoarece ea contureaza continutul si forma Proiectului, estimeaza rentabilitatea financiar-comerciala a Proiectului sau rentabilitatea resurselor totale alocate Proiectului, indiferent de provenienta lor.
Rezultatele obtinute pot fi luate in consideratie in luarea unei decizii, dar, de cele mai multe ori, informatiile obtinute pe baza unor premise sumare nu sunt suficiente pentru investitori si cu atat mai putin pentru finantatori.
Din acest motiv, in practica internationala, se utilizeaza evaluarea eficientei economice a Proiectului respectiv analiza financiara detaliata, ca faza finala si de cea mai mare importanta deoarece rezultatele sale vor constitui elementele cheie atat pentru decizia investitorilor cat si pentru a convinge finantatorii sa acorde fonduri Proiectului.
Analiza financiara detaliata se face cu ocazia elaborarii definitive a proiectului sau a formei finale a acestuia si are ca scop determinarea rentabilitatii capitalurilor investite, delimitand resursele proprii de cele imprumutate.
Cele doua stadii ale analizei financiare, sumara si detaliata, sunt complementare si nu pot fi substituite unul altuia. Ambele stadii trebuie parcurse, pentru ca fiecare conduce spre aspecte diferite, scotand in evidenta daca un Proiect este rational si acceptabil.
Evaluarea financiara a unui Proiect, ce urmeaza a fi finantat prin imprumut international, se realizeaza, in cadrul studiului de fezabilitate, printr-un sistem de indicatori financiari, promovat de BIRD, si care, in ultimii ani, s-a generalizat fiind adoptat de aproape toate marile institutii internationale finantatoare de investitii. In acest caz, Proiectul este privit ca o entitate separata, independenta fata de compania care initiaza Proiectul si fata de efectele la nivel national.
Modalitatea de realizare a analizei financiare detaliate presupune utilizarea unui Model financiar, un program interactiv care ia in consideratie o multitudine de date despre Proiect si calculeaza, in cadrul unor scenarii, indicatorii financiari capabili sa demonstreze viabilitatea Proiectului in anumite conditii prognozate.
Elementele estimate, care reprezinta datele de intrare in Modelul financiar, se bazeaza pe analize si actiuni anterioare: Analiza de prefezabilitate, Structura Proiectului, Analiza pietei financiare (surse si conditii de finantare), Planul de finantare.
Cu alte cuvinte, evaluarea eficientei economice a unui Proiect este un proces complex care ia in consideratie aspecte esentiale legate de Proiect referitoare la:
Date tehnice (performante tehnologice, durata de realizare, consumuri de materii prime si energetice etc.)
Date comerciale (tarife, preturi, furnizori, clienti, conditii contractuale etc.).
Date economice (costuri investitie si repartitia lor pe perioada constructiei, costuri de operare si intretinere, venituri, conditii de finantare).
Cadrul legislativ (ex. taxe si impozite).
Analiza financiara de detaliu, respectiv determinarea indicatorilor financiari relevanti pentru aprecierea unui Proiect atat de catre initiatori cat si de catre potentialii furnizori de fonduri pentru finantare (investitori, finantatori) se bazeaza pe elaborarea rapoartelor financiare prognozate, si anume:
Contul de profit si pierderi (Profit and Loss Account)
Bilantul contabil (Balance sheet)
Analiza fluxurilor financiare (Cash Flow)
Pentru elaborarea rapoartelor financiare prognozate este necesara analiza economica a Proiectului care va lua in consideratie urmatoarele elemente prognozate:
Costul investitiei
Inflatia
Venituri din exploatare
Costurile de operare
Fiscalitatea (ex. impozite)
Finantarea Proiectului (structura, perioada de disponibilitate a creditului, modul de utilizare/trageri, comisioane, modul si perioada de rambursare)
Dobanda (pe perioada constructiei si pe perioada rambursarii)
Durata de realizare
Cele mai multe din aceste elemente constituie presupuneri/estimari bazate pe date si informatii disponibile la data pregatirii si evaluarii Proiectului. Ca un exemplu, determinarea costului investitiei este un proces extrem de complex pentru Proiectele mari ce implica costuri deosebite. Estimarea acestui cost trebuie sa se dovedeasca cat mai aproape de realitate (ex. trebuie sa tina seama de toti factorii care ar putea influenta costurile pe perioada constructiei).
Este foarte importanta structurarea elementelor cheie ale analizei economice pentru a elabora ulterior rapoartele financiare prognozate pe baza carora se pot aplica tehnicile de evaluare financiara respectiv se pot determina indicatorii financiari relevanti.
Structurarea componentelor cheie poate arata astfel;
Intrari Iesiri
Venituri din vanzari Costul investitiei
Costuri de operare
Taxe
Dobanda
Pentru ca rezultatele analizei economice sa fie cat mai corecte trebuie avute in vedere 5 elemente importante:
Costul investitiei
Inflatia
Amortizarea
Impozite
Capitalul de lucru
Costul investitiei
Valoarea investitiei propriu-zise (ex. proiectare, echipamente, constructie) a fost estimata in cadrul analizei de prefezabilitate. Costul final al Proiectului trebuie sa ia in calcul toate costurile efectuate pana la punerea in functiune. Printre acestea inflatia si dobanda in perioada constructiei sunt cele mai importante. Alte doua tipuri de costuri trebuie adaugate la valoarea finala (reala) a investitiei si anume: comisioanele bancare si costurile pentru pornire si asistenta tehnica.
Numai asa se va sti exact care este efortul financiar alocat Proiectului respectiv ce fonduri trebuie solicitate institutiilor financiare pentru a finanta investitia.
Inflatia
Inflatia trebuie tratata in mod diferit cand se calculeaza costurile de operare si veniturile deoarece:
este foarte dificil sa estimezi o rata a inflatiei pe o perioada de 10-15 ani si chiar de 5 ani;
contractele care se fac pentru vanzarea produselor pe termen lung sunt in asa fel concepute incat veniturile sa tina pasul cu cresterea preturilor pentru aprovizionare.
Datorita acestor doua consideratii, de regula, costurile de operare si veniturile se calculeaza fara sa se tina seama de inflatie. Inflatia, in acest caz, mai poate fi ignorata si datorita aplicarii, in calculele ulterioare, a factorilor de actualizare.
In concluzie, rapoartele financiare pot sa nu in consideratie impactul inflatiei.
Taxe de impozit
Reprezinta un element important in elaborarea rapoartelor financiare prognozate. Cuantumul si aplicarea acestor taxe difera de la o tara la alta.
Uneori, in analiza economica a unor Proiecte cu valori mari de investitie si pentru care profitul semnificativ apare dupa mai multi ani, aceste taxe nu se iau in consideratie.
Referitor la abordarea problemei impozitului, in cadrul analizei economice trebuie avute in vedere trei aspecte:
aplicarea cotei de amortizare;
dobanda capitalizata in timpul constructiei nu este considerata un cost si nu este evidentiata in Contul de Profit si Pierderi;
dobanda dupa punerea in functiune, uneori, nu este considerata ca un cost de operare.
Fondul de rulment (working capital)
Uneori in evaluarea unei investitii, fondul de rulment este ignorat ceea ce poate conduce la erori cand se aplica tehnicile de apreciere financiara.
In cazul unui proiect strategic, cu functionare continua, fondul de rulment este format in cea mai mare parte din stocuri constituite pentru intretinere. Reparatiile si inlocuirile facute la timp sunt vitale. Valoarea acestor stocuri poate ajunge chiar la 5% din costurile de capital si reprezinta sursa de acoperire a cheltuielilor ce decurg din activitatea curenta de exploatare.
Ca o concluzie a comentariilor prezentate rezulta Costul total al investitiei constituit din:
Costul constructiei (echipamente, constructie, inflatie, dobanda)
Comisioane bancare
Costuri cu pornirea
Fondul de rulment
Exista diferente mari intre valoarea de investitie prezentata in cadrul analizei de prefezabilitate si valoarea finala determinata in cadrul evaluarii detaliate a Proiectului.
4.5.1.2.1. Rapoarte financiare prognozate
Pentru a elabora rapoartele financiare prognozate este necesar ca Proiectul sa fie privit ca o activitate separata respectiv ca o entitate independenta iar elementele componente trebuie sa fie estimate cu cea mai mare atentie. Declaratiile financiare se elaboreaza pentru fiecare an de viata a Proiectului sau cel putin pentru fiecare an pana la scadenta imprumutului.
Contul de Profit si Pierderi
Urmatoarele componente trebuie avute in vedere la elaborarea acestui raport:
Venituri din exploatare
Costuri operare
Amortizarea
Dobanda
Profitul inainte de impozitare
Impozite
Profitul dupa impozitare
Profitul nedistribuit (castiguri retinute)
Bilantul contabil
Bilantul contabil este un raport foarte important pentru Proiect deoarece arata situatia financiara la un moment dat (in mod normal, ultima zi a anului financiar). In principal, bilantul contabil include elemente precum: active, pasive si capitalul actionarilor (ex. fonduri rezultate din emitere de actiuni si din castiguri retinute).
Activele reprezinta orice element real sau fictiv care poate sa aduca bani. Se impart in trei categorii:
active fixe (permanente)
active curente (circulante)
active reziduale
In cadrul activelor poate fi mentionat si fondul de rulment (capitalul de lucru) numit si active curente nete si care poate fi constituit din stocuri.
Active fixe:
active intangibile (ex. reputatie, inovatii, marci)
active tangibile (terenuri, cladiri, bunuri mobiliare, bunuri imobiliare)
active financiare (investitii: actiuni si plati in avans)
Activele curente reprezinta lichiditati sau alte elemente care pot fi transformate imediat in bani si se refera, in principal, la actiuni, bonuri de tezaur, datorii de incasat, certificate de depozit etc.
Activele reziduale reprezinta o categorie speciala de active aferente elementelor care au o durata de viata determinate si care impun retinerea amortizarii din profitul anual.
Pasivele reprezinta totalitatea datoriilor unei companii respectiv banii datorati de companie si sunt de doua categorii:
pasive curente (datorii care se platesc intr-un an);
pasive pe termen lung (datorii care se platesc pe o perioada mai mare de un an).
Pasivele curente reprezinta creditori, impozite, sume de platit, sume datorate bancilor.
Pasivele pe termen lung reprezinta imprumuturi pe termen lung, ipoteci, obligatiuni, creante
Fluxurile financiare (cash flow)
Acest raport arata solvabilitatea companiei respectiv sursele si utilizarea fondurilor, intrarile si iesirile de lichiditati intre doua bilanturi contabile.
Sursele pentru fonduri pot fi:
profitul din activitati comerciale
provizioanele pentru amortizare
imprumuturi
vanzari de active sau emisiuni de obligatiuni
Iesirile pot fi considerate, in principal, urmatoarele:
platile catre furnizori
costul constructiei
platile pentru dobanda si rambursare a imprumutului
costurile de operare.
Indicatori financiari
Odata rapoartele financiare elaborate, se poate trece la calculul indicatorilor financiari relevanti pentru eficienta economica a Proiectului, fiecare indicator cuantificand o corelatie specifica intre anumiti parametrii de efort si efect caracterizand, deci, un aspect partial al eficientei Proiectului.
Sistemul de indicatori trebuie sa fie cat mai complet, adaptat/adaptabil la particularitatile fiecarui domeniu de activitate. De aceea, pentru fiecare Proiect se poate folosi un sistem de indicatori adaptat la specificul sau: domeniu de aplicatie, localizare geografica, tehnologie, piata etc.
O cerinta a mediului de afaceri actual, impune folosirea indicatorilor de eficienta actualizati si, in cazul Proiectelor cu finantare externa, a acelor indicatori agreati de institutiile financiare externe.
In general, in practica internationala, pentru evaluarea eficientei economice a unui Proiect se folosesc urmatorii indicatori:
Rentabilitatea investitiei (Return on investment)
Rentabilitatea capitalului propriu investit (Return on equity)
Efectul de parghie (Gearing)
Acoperirea dobanzii
Durata de recuperare a investitiei (Payback)
Venitul Net Actualizat (Net Present Value)
Rata Interna de Rentabilitate
Rata Interna de Rentabilitate Modificata
Raportul Venituri totale actualizate/Costuri totale actualizate
Indice de profitabilitate
Primii patru indicatori sunt cei mai importanti pentru demonstrarea profitabilitatii si stabilitatii financiare a Proiectului, in diferite etape din viata acestuia.
a) Rentabilitatea investitiei
Acest indicator reprezinta profitul inainte de dobanzi si impozite exprimat ca procent din activele totale. Pentru a determina Rentabilitatea investitiei sunt necesare date din Contul de Profit si Pierderi si din Bilantul contabil.
Rentabilitatea investitiei nu este un indicator satisfacator atunci cand fluxurile financiare sunt neuniforme. Pentru o firma comerciala o Rentabilitate a investitiei mai mica decat 10% este o baza slaba pentru a solicita fonduri necesare investitiilor.
Rentabilitatea investitei se calculeaza an de an si apoi se determina o medie pe un numar de ani. Daca media este sub 10% finantarea se va dovedi dificila.
Totusi in practica internationala (cu exceptia SUA), se considera ca Rentabilitatea investitiei este cel mai putin relevant indicator financiar.
Profit inainte de dobanzi si impozite
Rentabilitatea investitiei –––––––––––––––-
Total active
b) Rentabilitatea capitalului propriu
Este un alt indicator pentru profitabilitatea Proiectului si compara profitul, inainte de impozit, cu fondurile actionarilor investite in Proiect.
Metodologia PHARE recomanda calculul Rentabilitatii capitalului propriu inainte de aplicarea impozitului din urmatoarele motive:
se poate face o comparatie mai sugestiva cu indicatorul Rentabilitatea investitiei;
in orice regim fiscal care favorizeaza profitul nedistribuit, profitul dupa plata impozitului nu este foarte relevant.
In general, o Rentabilitate a capitalului propriu de cel putin 20% inainte de impozitare, este considerata satisfacatoare pentru actionari.
Pentru calculul Rentabilitatii capitalului propriu se utilizeaza date din Contul de Profit si Pierderi si Bilantul contabil.
Profit inainte de impozitare
Rentabilitatea capitalului propriu ––––––––––––––-
Fonduri actionari
(capital propriu profit nedistribuit)
sau
(capital propriu – pierderi)
c) Efect de parghie
Este un indicator care reflecta stabilitatea financiara a Proiectului. Se calculeaza astfel:
Fonduri imprumutate
Efect de parghie ––––––––––––-
Fonduri actionari
(capital propriu profit nedistribuit)
sau
(capital propriu – pierderi)
La inceput acest raport este foarte mare dar el trebuie sa scada in timp pe masura ce se obtine profit deoarece:
cresc fondurile actionarilor
scade imprumutul prin rambursare
Pentru calculul acestui indicator se utilizeaza date din Contul de Profit si Pierderi si Bilantul contabil.
d) Acoperirea dobanzii
Este un alt indicator care furnizeaza indicii privind stabilitatea financiara a Proiectului, respectiv arata capacitatea Proiectului de a rambursa imprumutul si dobanda.
Se calculeaza din raportul:
Profitul inainte de impozit si dobanda
Acoperirea dobanzii –––––––––––––––––
Dobanda
Un Proiect necesita un indicator de acoperire a dobanzii de cel putin 2. Pentru Proiecte cu un grad de risc mai mare este necesara o acoperire de cel putin 3.
Pentru calculul acestui indicator se utilizeaza date din Contul de Profit si Pierderi.
Referitor la cei patru indicatori, din practica internationala rezulta ca un Proiect este viabil daca are urmatorii indicatori:
Rentabilitatea investitiei de cel putin 10%, odata ce Proiectul s-a stabilizat si valorifica cea mai mare parte din capacitatea de productie.
Rentabilitatea capitalului propriu de cel putin 20%, calculata inainte de impozitare;
Efectul de parghie mai mic decat 100% in primii 5 ani de cand Proiectul a intrat in functiune; la pornire acest indicator poate fi mai mare dar trebuie sa existe increderea ca se va obtine cash flow puternic si deasemenea un profit nedistribuit care sa permita aducerea indicatorului sub control;
Acoperirea dobanzii trebuie sa fie de cel putin 2. Cand Proiectul este pus in functiune este posibil sa nu atinga capacitatea maxima pentru vanzari caz in care profitul inainte de dobanda si impozit este prea scazut si costul dobanzii prea ridicat conducand la o acoperire necorespunzatoare a dobanzii. Aceasta situatie poate ingrijora finantatorii si trebuie depasita cat mai repede.
e) Durata de recuperare a investitiei (Payback)
Este perioada de timp necesara pentru recuperarea capitalului investit. Acest indicator este cel mai usor de calculat dar este extrem de valoros.
Cu cat perioada de recuperare este mai lunga cu atat riscul si incertitudinea recuperarii fondurilor investite sunt mai mari.
Pentru diverse tipuri de proiecte, din practica investitiilor sunt cunoscute perioade de recuperare specifice si care sunt considerate satisfacatoare. In orice caz, Durata de recuperare a investitiei nu trebuie sa depaseasca durata economica de viata a Proiectului.
f) Venitul Net Actualizat (Net Present Value)
Fluxurile financiare, in viitor, sunt actualizate pentru a fi transformate in valoarea lor la momentul analizei.
Cea mai importanta caracteristica a VNA este acea ca reflecta valoarea banilor in timp, spre deosebire de Perioada de recuperare si Rentabilitatea investitiei.
An
P ––––––-
(1 a )n
unde:
P – valoarea prezenta
An – valoarea in anul n
a – rata de actualizare
(1 a )-n – factor de actualizare
n – anul luat in consideratie
Indicatorul realizeaza comparatia intre cash flow-ul total actualizat (CFta) obtinut pe durata de viata economica a unui Proiect si efortul investitional total generat de acel Proiect, exprimat in valoarea actualizata (Ita).
Este un indicator integral de eficienta a investitiilor deoarece momentul de referinta pentru calculul lui este cel al inceperii lucrarilor.
d 1
Ita In ––––
n1 (1 a )n
d De 1
CFta CFn ––––
n1 (1 a )n
d 1 d De 1
VNA – In –––– CFn ––––
n1 (1 a )n n1 (1 a )n
unde:
VNA – Venitul Net Actualizat
CFn – Cash flow anual
In – Efortul investitional anual
a – rata de actualizare
(1 a )-n – factor de actualizare
d – durata de constructie
De – Durata economica de viata a Proiectului
n – anul luat in consideratie
Daca VNA are valoare nula sau negativa, Proiectul este inacceptabil, rentabilitatea sa fiind inferioara ratei de actualizare.
Daca VNA › 0, Proiectul este acceptat, respectiv Proiectul are capacitatea de a recupera pe perioada duratei de viata capitalul investit si de a asigura un profit. Cu cat VNA este mai mare cu atat si rentabilitatea (eficienta) este mai mare.
Unul din dezavantajele acestui indicator este ca marimea lui depinde de marimea ratei de actualizare folosita in calcule. Aceasta ar putea fi costul mediu ponderat al capitalului respectiv costul estimat al platii catre furnizorii de fonduri (ex. credite bancare, actionari).
g) Rata Interna de Rentabilitate (RIR)
Acest indicator reprezinta rata de actualizare la care suma valorii actualizate a cash flow-ului este egala cu suma valorii actualizate a costurilor de investitie respectiv VNA este nul adica:
RIR ˆ a VNA ˆ 0 pentru rata de actualizare a
Rata Interna de Rentabilitate se obtine prin incercari successive (iteratii) respectiv se calculeaza fluxurile de numerar (cash flow) pentru un numar de rate de actualizare alese arbitrar.
Se poate calcula o rata minima de actualizare pentru care VNA este pozitiv si o rata maxima de actualizare pentru care VNA este negativ. Apoi se foloseste metoda interpolarii.
Rata Interna de Rentabilitate este cel mai important indicator de eficienta deoarece exprima, cel mai bine, capacitatea Proiectului de a genera profit pe intreaga durata de viata a acestuia.
Reprezinta, de fapt, dobanda maxima la care se pot imprumuta fonduri pentru finantare si la care Proiectul ramane capabil sa ramburseze creditul plus dobanda.
In economia de piata, Rata Interna de Rentabilitate este considerata criteriul fundamental pentru acceptarea proiectelor de investitii si formularea optiunilor in cazul in care exista mai multe variante.
Rata Interna de Rentabilitate Modificata (RIRM)
In practica internationala se foloseste si acest indicator mai ales cand rezulta un RIR foarte mare. In asemenea cazuri RIRM pare sa fie o abordare mai realista pentru analiza Proiectului.
O valoare mare a RIR inseamna, de fapt, ca daca fluxurile financiare rezultate din Proiect ar fi depuse intr-un depozit ar putea castiga anual o dobanda egala cu RIR. Se stie ca, de regula, castigurile nu sunt insa atat de mari.
Ca urmare, se calculeaza RIRM prin comparatia dintre castigul normal la un depozit in care s-ar depune fluxurile numerare ale Proiectului si calculul dobanzii aplicate imprumutului necesar Proiectului considerand ca nu se plateste nimic pe perioada de viata a Proiectului astfel incat sumele calculate din castigul la depozit si valoarea totala rezultata a imprumutului trebuie sa fie egale. Cu alte cuvinte, depozitele ar putea fi utilizate pentru a rambursa atat imprumutul cat si dobanda.
Dobanda calculata la imprumut, in acest caz, reprezinta RIRM si este de regula un indicator mai realist decat RIR referitor la atractivitatea Proiectului.
In ultima vreme RIR nu mai este la moda ci se foloseste ca indicator de eficienta, din ce in ce mai mult, RIRM.
In concluzie, RIRM inseamna dobanda la care se poate face un imprumut, Proiectul fiind capabil inca sa achite datoriile cu conditia ca fluxurile de numerar rezultate din Proiect sa fie investite la o rata a dobanzii care permite un castig pentru investitie.
i) Raportul dintre Veniturile totale actualizate si Costurile totale actualizate (Vta /Kta)
Acest indicator prezinta o mare importanta privind alegerea variantei optime de investitii. La evaluarea Proiectelor de investitii, inca de la inceputul pregatirii deciziei, se acorda o mare atentie analizei raportului venituri/costuri pe variante alternative de Proiecte. Indicatorul stabileste legatura dintre acesti doi parametrii ai Proiectului, ceea ce este foarte important pentru masurarea eficientei dar si din punct de vedere al posibilitatilor de a asigura fondurile necesare finantarii, mai ales a celor in valuta. Raportul venituri/costuri este utilizat de multe ori in calitate de criteriu de decizie in investitii si corespunde dorintei firesti a oricarui decident de a maximiza incasarile de venituri la fiecare unitate a costurilor.
d De 1
Vta Vn ––––
n1 (1 a )n
d De 1
Kta (In Cn) ––––
n1 (1 a )n
unde:
Vta – Venituri totale actualizate
Kta – Capital angajat actualizat
In – Efortul investitional annual
Cn – Costuri anuale
a – rata de actualizare
(1 a )-n – factor de actualizare
d – durata de constructie
De – Durata economica de viata a Proiectului
n – anul luat in consideratie
Se disting urmatoarele situatii:
Vta /Kta ˆ 1
Proiectul nu produce nici avantaje nici pierderi, deci investitorul nu castiga nimic.
Vta /Kta ‹1
Proiectul produce pierderi, costurile nu se recupereaza ceea ce conduce la renuntarea la acesta.
Vta /Kta ›1
Proiectul este eficient, acceptabil si se poate continua analiza dinamica, cu ajutorul altor indicatori ai eficientei investitiilor.
Trebuie retinut, insa, ca raportul Vta /Kta este sensibil la marimea ratei de actualizare.
j) Indicele de profitabilitate (ip)
Acest indicator caracterizeaza raportul dintre VNA si fondurile de investitii care stau la baza Proiectului.
ip VNA /Ita
Indicatorul permite sa fie selectata, dintre variantele eficiente de Proiect la care i ›1, varianta optima respectiv aceea in care ip maxim.
4.5.1.3. Analiza de senzitivitate
Analiza de senzitivitate este, in fapt, o analiza financiara care ofera posibilitatea de a verifica modul in care variaza fluxurile financiare prognozate respectiv indicatorii financiari, in cazul in care factorii luati in consideratie evolueaza luand diverse valori.
Acest proces de testare/verificare a influentei anumitor factori care sunt determinanti in evaluarea eficientei economice a unui Proiect este, in prezent, foarte utilizat in practica finantarii proiectelor de investitii.
Luand ca exemplu tot un Proiect energetic (centrala termo-electrica), cele cinci variabile care pot determina schimbari importante in rezultatele evaluarii Proiectului sunt:
pretul de vanzare produse (energie electrica/termica)
volumul vanzarilor
costul investitiei
costul combustibilului
rata dobanzii
Analiza de senzitivitate va lua in considerare o variatie a acestor factori cu un anumit procent (de regula 10%), mai ales, in sensul influentei negative, si va stabili impactul asupra rezultatelor financiare ale Proiectului. In mod normal, analiza de senzitivitate este astfel condusa incat sa ia in considerare variatia unui singur factor ceilalti ramanand constanti. Modelul financiar este instrumentul de calcul cel mai adecvat pentru analiza de senzitivitate.
Acest mod de a determina cum afecteaza anuite situatii defavorabile proiectul, este foarte important pentru finantatori, de fapt este esential.
4.5.2. Evaluarea riscurilor
Finantarea unui Proiect implica riscuri pentru toti participantii: initiatori (investitori), finantatori, cumparatorii produselor ( daca exista contracte pe termen lung). Aceste riscuri se impart in urmatoarele categorii:
Riscuri comerciale
Acestea sunt legate de diverse faze ale Proiectului, dupa cum urmeaza:
riscul finalizarii Proiectului se refera la costurile si graficul de executie din perioada constructiei;
riscurile de operare se refera la performante scazute sau greseli in operare, respectiv oprirea productiei;
riscul de piata referitor la probleme de aprovizionare si de vanzare produse.
Riscuri politice sau de tara
Acestea sunt specifice tarii gazda si se refera la probleme legate de: moneda nationala, cursul de schimb, schimbari de guverne, nerespectarea unor angajamente ale autoritatilor guvernamentale, expropieri, liberalizarea preturilor, greve, revolutii.
Riscuri nepolitice sau de forta majora
Acestea sunt cauzate, in special, de dezastre naturale: incendii, inundatii, cutremure etc.
Riscuri juridice
Aceste riscuri apar, mai ales, in tarile in curs de dezvoltare sau cu economii in tranzitie care au atat sisteme economice diferite cat si sisteme juridice deosebite, caz in care trebuie luate in consideratie anumite elemente care ar putea avea impact in finantarea unui Proiect.
Avand in vedere existenta acestor riscuri, la finantarea unui Proiect, de importanta deosebita (impact asupra economiei nationale, valori mari) trebuie luate in consideratie cateva elemente cheie care pot avea impact asupra succesului sau esecului unui Proiect:
Dezvoltarea (realizarea) unui Proiect se poate face cu succes numai prin alocarea corespunzatoare a riscurilor. Diminuarea sau eliminarea unui risc, indiferent de natura lui, este esentiala pentru fezabilitatea financiara a Proiectului.
Implicarea unui initiator si a unui cumparator foarte credibili, precum si un mediu politic si economic favorabil, pot determina nesolicitarea unei garantii guvernamentale. In practica insa, exista multe institutii financiare care solicita asemenea garantii.
Capacitatea partilor implicate in Proiect de a se intelege de la inceput asupra impartirii riscurilor este adesea punctul cheie de plecare pentru succesul unui Proiect.
Factorul cheie al succesului unui Proiect este acceptarea de catre partile implicate a alocarii riscurilor in conformitate cu modul de participare al acestora la Proiect.
De exemplu, un Contractor pentru operare si intretinere nu-si va putea asuma riscul finalizarii Proiectului, la termen, care este mult mai potrivit Contractorului pentru constructie (Engineering Procurement Construction).
In consecinta, o buna organizare si conducere a unui Proiect, presupune elaborarea unei matrici a riscurilor. Aceasta matrice constituie un instrument pentru analiza modului de diminuare a riscurilor respectiv pentru determinarea valorii reziduale a acestora.
O matrice a riscurilor trebuie sa includa urmatoarele aspecte:
descrierea riscului
cauzele care genereaza riscul
descrierea modalitatii de reducere
consecintele pentru investitori si finantatori.
Riscuri comerciale
Pentru riscurile comerciale importante pot fi amintite urmatoarele domenii:
depasiri ale costurilor in perioada constructiei;
intarzieri in finalizarea Proiectului (nerespectarea graficului de executie);
depasiri ale costurilor de operare;
aprovizionarea cu combustibil, energie, materii prime, utilitati
vanzare produse
Riscurile comerciale aferente perioadei de constructie si functionare rezulta, in principal, din performanta initiatorilor Proiectului si a contractorilor sai. Esecurile in perioada constructiei reprezinta intarzieri in finalizarea Proiectului sau depasiri ale costurilor aferente executiei.
In perioada de functionare, riscurile pot fi datorate unor depasiri de costuri sau intreruperi in functionare.
Aceste riscuri pot fi inlaturate prin alegerea unor companii de constructie si contractori pentru operare si intretinere credibili si cu foarte multa experienta si incheierea unor contracte cu prevederi ferme care sa conduca la reducerea/inlaturarea riscurilor.
Depasiri ale costurilor in perioada constructiei
Se analizeaza cauzele care ar putea determina asemenea riscuri in aceasta faza a Proiectului.
Daca sunt identificate posibile depasiri de costuri aflate in sarcina (sub controlul) contractorului EPC, atunci solutia pentru inlaturarea acestui risc este un contract la cheie cu pret fix si suma fixa de executie. Orice depasire de costuri va reveni contractorului care si-a asumat acest risc.
In acest caz, nu exista impact (consecinta) asupra finantatorilor si initiatorilor. Cu alte cuvinte riscul a fost in totalitate inlaturat.
Daca sunt identificate riscuri in afara contolului contractorului EPC, cum ar fi diverse evenimente asigurabile, atunci initiatorii vor utiliza asigurarea pentru acoperirea costurilor suplimentare. In consecinta polita de asigurare trebuie sa includa si intreruperea de activitate.
Riscul, a fost deci, aproape inlaturat. In cazul in care asigurarea a fost epuizata, este nevoie de o finantare stand-by (un imprumut suplimentar). Ca urmare o consecinta pentru finantatori este aceea ca factorul de acoperire a imprumutului principal se diminueaza. Consecinta pentru initiatori este ca profitul (rentabilitatea) este redus datorita noilor obligatii de plata pentru finantarea stand-by respectiv din veniturile Proiectului.
De regula depasirile de costuri generate de evenimente de forta majora, in timpul constructiei, deci evenimente neasigurate sunt acoperite din finantari stand-by.
Consecintele pentru finantatori si initiatori sunt acelesi ca cele descrise mai sus.
Intarzieri in finalizarea Proiectului
Daca sunt identificate riscuri posibile in finalizarea la termen a Proiectului si ele se datoresc contractorului EPC, solutia este aceea ca penalitatile percepute asupra acestuia sa fie suficiente pentru a acoperi dobanda si costurile fixe de operare.
Daca riscurile posibile, in finalizarea la termen a Proiectului, nu sunt sub controlul Contractorului EPC atunci costurile suplimentare se pot acoperi printr-o finantare stand-by.
In cazul utilizarii unei finantari stand-by, consecintele pentru finantatori reprezinta diminuarea factorilor de acoperire a datoriei iar consecintele pentru initiatori pot insemna atat incalcarea obligatiei contractuale fata de cumparatorii produselor cat si diminuarea castigului (un imprumut in plus ˆ o obligatie de plata suplimentara).
Daca esecul in executia la termen se datoreste unor evenimente de forta majora, asigurabile, pagubele se pot acoperi din polita de asigurare pentru intrerupere de activitate.
Depasiri ale costurilor de operare
Acestea pot aparea ca rezultat al schimbarii unor reglementari. In acest caz, riscul poate fi diminuat prin prevederile contractuale privind cresterile pretului de vanzare al produselor. Factorii de crestere trebuie sa fie legati de schimbarile ce s-ar putea produce in domeniul legislativ. In acest caz nu exista consecinte pentru finantatori si initiatori si deci riscul a fost in totalitate inlaturat.
Riscul depasirilor de costuri in operare se poate datora si unei proaste functionari sau intretineri. Acest risc trebuie transferat in responsabilitatea Contractorului pentru operare si intretinere (daca exista). De cele mai multe ori, insa, ramane in responsabilitatea proprietarului/administratorului Proiectului.
Riscurile in operare si intretinere pot include: intreruperile in furnizarea combustibilului, energiei si altor utilitati sau materii prime, variatii in calitatea acestora, defectiunea utilajelor, performanta scazuta a instalatiei.
Defectiuni la utilaje
Este un risc major care poate conduce la perioade de nefunctionare si intreruperi de fluxuri financiare precum si la costuri substantiale pentru reparatii.
Acest risc poate fi redus prin: alegerea unor echipamente performante si fiabile, contractori experimentati pentru intretinere, existenta unei asigurari pentru reparatii, intreruperi de activitate sau pierderi financiare.
Contractul de operare si intretienere trebuie sa includa clauze privind atat stimulente pentru o buna intretinere si asigurare a functionalitatii instalatiei cat si penalitati severe pentru neindeplinirea obligatiilor de performanta in functionare.
Deoarece penalitatile sunt totusi limitate, riscul nu poate fi transferat integral catre Contractorul pentru operare si intretinere astfel ca proprietarii (administratorii) Proiectului trebuie sa aiba un grad, cat mai ridicat, de incredere in Contractorul pentru operare si intretinere.
Calitatea tehnica a Proiectului
Conceptia si calitatea tehnica necorespunzatoare a echipamentelor componente mai pot determina performante reduse cum ar fi functionarea sub capacitatea proiectata avand impact sever asupra indeplinirii obligatiilor contractuale.
Riscul poate fi inlaturat prin alegerea unui Contractor EPC foarte bun care va trebui sa furnizeze atat garantii mecanice pentru fiabilitatea echipamentelor cat si garantii de performanta in functionare (atingerea parametrilor doriti). In cazul in care, performantele nu sunt atinse sau se produc daune se percep penalitati pe baza prevederilor contractuale si a garantiilor bancare oferite.
Desi contractul EPC sau contractul la cheie este responsabilitatea Companiei Proiectului, in cazul unui contract de cumparare produse pe termen lung, Cumparatorul trebuie sa fie asigurat ca s-a incheiat un contract de constructie foarte solid.
Reducerea riscului tehnic nu se poate bizui numai pe penalitati, Compania Proiectului poate ea insasi sa reduca acest risc prin management si resursele tehnice proprii, prin coordonarea contractorilor si a contractelor financiare si comerciale.
Aprovizionarea cu combustibil, materii prime, energie, utilitati
Problemele care pot aparea, in legatura cu aceste componente ale functionarii Proiectului, se refera la continuitatea aprovizionarii, la calitate si la stabilitatea pretului. Riscurile aferente pot fi reduse prin colaborarea cu companii furnizoare foarte serioase si prin contracte incheiate, in conditii avantajoase (prin selectie), pe termen lung si la pret fix.
In cazul in care, pretul uneia din componente este supus schimbarilor, atunci se va avea in vedere ca fluctuatiile acestuia sa fie reflectate in pretul produselor obtinute respectiv in prevederile contractelor de vanzare.
O alta modalitate de a reduce riscul este aceea de a prevedea, in contractul de furnizare, penalitati severe pentru incalcarea obligatiilor contractuale. Aceste penalitati trebuie sa acopere cheltuielile de baza ale Proiectului in cazul in care s-ar produce o intrerupere a activitatii.
In consecinta, operarea si intretinerea Proiectului in conditii deficitare, pot conduce la performante slabe, sub nivelul prevazut si de aici la nerespectarea obligatiilor financiare si comerciale.
Deasemenea, ineficienta acestor activitati determina o uzura prematura a echipamentului si deci conduce la cheltuieli suplimentare, neprevazute, pentru inlocuire, totala sau partiala.
Riscul poate fi redus printr-un contract ferm si pe termen lung cu un contractor de operare si intretinere, cu reputatie foarte buna. Contractul trebuie sa prevada parametrii minimi obligatorii, pentru operare, respectiv asigurarea unei capacitati minime garantate, care sa satisfaca obligatiile din contractele de vanzare produse, va fi responsabilitatea contractorului pentru operare si intretinere.
Vanzarea produselor
Initiatorul Proiectului trebuie sa ia in consideratie si riscul care poate aparea la vanzarea produselor obtinute prin implementarea Proiectului.
Dintre toate contractele Proiectului, cel mai important este acela de vanzare produse deoarece acesta genereaza veniturile Proiectului din care se sustin cheltuieli cum ar fi: serviciul datoriei, costuri de operare si intretinere precum si profitul (rentabilitatea investitiei).
Din acest motiv finantatorii acorda o mare atentie contractului de vanzare produse, in principal, credibilitatii Cumparatorului, respectiv capacitatii acestuia de a-si indeplini obligatiile contractuale referitor la preluarea continua si la achitarea platilor aferente.
Cumparatorul trebuie sa fie capabil sa preia, in pretul produsului, toate costurile suplimentare care pot aparea in timp, datorita unor schimbari neprevazute, in costurile de operare.
Riscul mai poate fi diminuat si prin incheierea unui contract pe termen lung care sa furnizeze continuu cash flow, in conditiile in care si Producatorul isi indeplineste obligatiile.
Acest aspect este foarte important in finantarea unui Proiect, de aceea initiatorii cauta sa incheie contracte <ia sau plateste> (take or pay), cu alte cuvinte sa asigure preluarea unei cantitati ferme care sa furnizeze un cash flow minim.
Acest tip de contract inseamna de fapt ca Cumparatorul va plati acea cantitate chiar daca nu o foloseste, nu are nevoie de ea. In acest caz, producatorul poate sau nu sa produca acea cantitate.
Avantajul Producatorului este ca are garantia acoperirii costurilor fixe (serviciul datoriei, costuri fixe de operare si intretinere, profit).
Contractul trebuie sa prevada foarte clar obligatia Cumparatorului de a plati, indiferent de circumstante, atata timp cat productie este disponibila.
Pe de alta parte Cumparatorul produselor trebuie sa faca fata riscurilor urmatoare:
produsul pe care il cumpara ar putea sa nu fie cerut pe piata sau pretul pietii sa nu-i acopere costurile;
intarzierea finalizarii Proiectului ar putea determina Cumparatorul sa obtina produsul din alte surse, posibil mai scumpe;
in cazul in care contractul de cumparare se refera la produse supuse influentei reglementarilor guvernamentale, si schimbari importante au loc la acest nivel, ar putea aparea situatia ca pretul convenit in contract sa devina dezavantajos fata de alte surse.
Ca si in cazul Producatorului, Cumparatorul trebuie sa aiba in vedere aceste riscuri si sa incerce sa le reduca prin prevederile contractuale.
Avand in vedere tipul de riscuri care pot aparea precum si modalitatea de a le reduce sau chiar inlatura, se poate concluziona ca exista, in acest sens, urmatoarele principii generale:
Contractele Proiectului privind: constructia, aprovizionarea, operarea si intretinerea, vanzarea produselor, trebuie sa fie rezultatul a unei selectii competitive (licitatie), sa fie incheiate cu parteneri credibili, in conditii avantajoase si ferme pentru initiatorul Proiectului, conditii care sa permita alocarea riscurilor in mod corespunzator partilor implicate.
Contractele Proiectului ar trebui facute pentru intreaga durata de viata a Proiectului sau cel putin pe perioada rambursarii imprumutului. Acest fapt confera garantia finantatorilor ca exista un venit sigur anual.
Contractele legate de aprovizionare (combustibil, energie, utilitati, materii prime etc.) si de vanzare produse trebuie negociate “back to back” (in interdependenta) pentru a se asigura, pe de o parte reducerea riscurilor datorata fluctuatiilor de preturi, pe de alta parte pentru a se asigura cash-flow. Costurile pentru aprovizionarea componentelor importante in productie trebuie sa fie privite in stransa legatura cu pretul de vanzare al produselor.
Garantia privind finalizarea in termen a lucrarilor si garantiile de performanta (mecanice si tehnologice), furnizate de contractor si cedate finantatorilor trebuie negociate.
4.5.2.2. Riscuri legislative
Riscurile legislative trebuie avute in vedere mai ales cand finantarea se face pentru Proiecte realizate in tari in curs de dezvoltare sau cu economii in tranzitie unde sistemele legislative nu sunt atat de complexe ca cele din tarile dezvoltate de unde provin finantatorii.
In continuare, se prezinta cateva posibile riscuri generate de aspecte legislative:
In tarile cu economii in tranzitie, existenta, in trecut, a unor sisteme economice centralizate (planificate) a determinat ca sistemul legislativ sa nu prevada prea multe protectii standard considerate, la vremea aceea, ca nefiind necesare totul fiind dirijat de la centru. Un exemplu ar fi acela al intaririi garantiei privind activele circulante, lichiditatile, drepturile contractuale respectiv toate acele elemente care trebuie primite de drept. In cazul finantarii unui Proiect, mai ales cu recurs limitat, posibilitatea de a avea o garantie efectiva este foarte importanta.
Uneori legislatia existenta impiedica exercitarea dreptului de proprietate asupra unui bun care revine de drept.
Un alt risc provine din zona solutionarii litigiilor care in multe tari poate fi problematica. Este un domeniu pe care finantatorii il vor privi cu multa atentie. Riscurile pot proveni din urmatoarele situatii:
partenerii straini nu au acces egal la tribunal
aplicabilitatea unei legi straine nu este recunoscuta
organismele judiciare straine nu sunt acceptate
posibilitatea arbitrajului disputelor poate fi restrictionata.
Un alt domeniu cu grad de risc, luat in consideratie de finantatori este acela al cadrului legislativ privind desfasurarea tranzactiilor si competitiei, in conditii de corectitudine. In tarile, in care au existat economii dirijate, nu au existat motive pentru a se face prea mult in acest sens. In prezent, sistemele legislative din aceste tari au stabilit reglementari clare pentru derularea acestor activitati.
Deoarece Proiecte mari, cu finantare internationala, sunt relativ noi in tarile cu economii in tranzitie, juristii localissi sistemul legislativ nu sunt familiari cu tipul de probleme care pot aparea in litigiile legate de Proiect. Procesul poate fi lent, foarte costisitor si mai putin transparent ca cel din tarile finantatorilor.
Problemele aparute referitor la sistemul legislativ, riscurile generate, pot fi diminuate prin utilizarea urmatoarelor tehnici:
i) Participantii la Proiect trebuie sa faca, de la inceput, o analiza completa (detaliata) a riscurilor legislative, cu ajutorul consultantilor locali si solicitand ulterior confirmarea de la autoritatile guvernamentale din domeniu (ministere, agentii etc.). De regula, cei mai multi investitori si finantatori fac acest lucru la modul cel mai serios.
ii) Participantii la Proiect trebuie deasemenea sa se asigure ca au inteles foarte clar impactul legislatiei existente si de perspectiva privind protectia mediului in tara gazda.
4.5.2.3. Riscuri politice sau de tara
In orice finantare importanta, si mai ales in acelea care au loc in afara, bancile isi asuma un risc politic care poate fi determinat de urmatoarele situatii:
colapsul sistemului politic existent in tara gazda;
prevederea unor noi taxe de impozitare;
restrictii privind repatrierea profitului in valuta;
nationalizare;
miscari sociale (greve, revolutii etc.);
aparitia oricaror legi care ar afecta perspectiva recuperarii imprumutului.
In continuare, se prezinta cateva posibile riscuri politice sau de tara:
Proiectul are nevoie de licente/concesiuni sau alte permise, acordate de guvern sau de agentii guvernamentale, si care sa fie stabile si de lunga durata.
Proiectul poate fi foarte important pentru siguranta nationala (ex. proiecte de infrastructura) si atunci sunt mai vulnerabile la expropriere sau rechizitionare de catre guvern.
Proiectul poate fi foarte important pentru politicile sociale ale guvernului sau pentru prestigiul sau international astfel incat sa existe motivatii, altele decat cele economice, care ar putea influenta initiatorii Proiectului.
Guvernul poate aplica taxe suplimentare pe importul de echipamente si instalatii sau materiale care sunt esentiale pentru functionarea Proiectului. Acest lucru are un impact si mai defavorabil in cazul in care furnizorii locali sunt insuficienti, substandard sau nu exista pur si simplu.
In momente de criza sau prohibitie, anumite tarife/taxe pot fi impuse pentru exporturile din productia Proiectului.
Guvernul poate uneori sa introduca legi care sa controleze productia Proiectului. Atat din ratiuni economice interne cat si internationale.
Taxe sau alte restrictii pot fi impuse pe repatrierea profitului sau pe serviciul datoriei (dobanda) care sunt foarte importante atat pentru finantatorii internationali cat si pentru initiatorii/investitorii Proiectului.
Introducerea unei legislatii mai severe privind protectia mediului in timpul vietii Proiectului poate afecta negativ productia planificata si costurile de operare. Finantatorii si investitorii internationali trebuie sa ia in consideratie cu multa atentie acest aspect deoarece in tarile care nu sunt inca in Uniunea Europeana dar sunt candidate de perspectiva vor trebui sa atinga nivelul de protectie din UE ceea ce inseamna schimbari majore in viitor.
Tehnicile fundamentale pentru diminuarea riscurilor politice au la baza urmatoarele elemente:
i) Licentele si permisele acordate initiatorilor Proiectului trebuie verificate si clarificate cu autoritatile emitente pentru a nu fi echivoce. Finantatorii pot insista, sa afle, in avans, daca exista vreo propunere de modificare, reinnoire sau revocare a licentei sau permisului.
ii) In cazul, in care, ar fi posibile expropieri, atunci sunt necesare asigurari impotriva exproprierii si nationalizarii, cu garantarea unei compensatii corespunzatoare care se va plati daca asemenea evenimente au loc.
Sunt necesare angajamente ale Bancii centrale (nationale) ca shimbul valutar va putea fi obtinut in conditii de continuitate.
Daca proiectul genereaza valuta forte, este necesar ca finantatorii sa poata colecta si daca va fi nevoie chiar sa retina lichiditati off-shore.
Initiatorii si finantatorii Proiectului trebuie sa se familiarizeze ei insisi cu legislatia privind preturile si taxele in tara gazda si sa structureze Proiectul si finantarea acestuia incat sa utilizeze avantajul tratatelor pentru evitarea dublei impuneri si a altor acorduri bilaterale sau internationale.
Asigurarea impotriva riscului politic poate fi luata pe baze comerciale sau de la organisme oficiale cum ar fi Agentiile de export credit sau Agentii multinationale de garantare a investitiilor.
Finantatorii isi asigura un plus de siguranta impotriva riscului politic prin implicarea, in pachetul de finantare, a institutiilor financiare multinationale cum ar fi: BERD, IFC, MIGA, BIRD.
4.5.2.4. Riscuri financiare
Riscurile financiare aferente realizarii unui Proiect cu finantare internationala pot avea un impact semnificativ asupra performantelor si viabilitatii Proiectului.
Riscurile financiare pot fi determinate de urmatorii factori:
Fluctuatii ale ratei de schimb
Fluctuatii ale ratei dobanzii
Schimbari in preturile marfurilor internationale (ex. petrol, carbune, materii prime).
Riscurile financiare pot aparea din riscurile creditului, inflatie, tendinte in comertul international (protectionism si preturi) si deasemenea schimbari in sistemul de contabilitate si impozite.
Principalele riscuri financiare sunt:
Riscul valutar
Acest risc este rezultatul fluctuatiilor ratei de schimb, moneda nationala/moneda imprumutului. Sursa riscului este valuta imprumutului si importurile de materii prime, echipamente si materiale. In acest sens, este foarte importanta o buna intelegere a relatiilor intervaluatre.
Referitor la structura unui credit, initiatorii trebuie sa selecteze cu multa atentie compozitia, din punct de vedere valutar, a imprumuturilor. Acest lucru se poate baza pe relatiile existente intre valute sau pe un venit sustenabil intr-o anumita valuta straina. In caz contrar, daca moneda locala fluctueaza liber, riscul poate fi dispersat prin imprumuturi in mai multe valute. Pentru a putea administra un asemenea imprumut trebuie sa existe o flexibilitate in acordul de finantare care sa permita schimbarea de la o valuta la alta.
Exista instrumente financiare care pot fi utilizate pentru a limita si controla riscul rezidual datorat valutei.
Exemplu:
In cazul, in care, pretul de vanzare al produselor a fost prevazut, in clauzele contractuale, sa fie ajustat cu indici corespunzatori schimbarilor referitoare la inflatie respectiv rate de schimb valutar, nu va exista nici o consecinta pentru finantatori. Daca indicii de ajustare nu corespund schimbarilor, atunci factorii de acoperire a datoriei vor fi redusi sau crescuti functie de impactul schimbarilor.
Daca indicii de ajustare corespund schimbarilor, atunci nu exista consecinte nici pentru initiatori. In cazul, in care, nu corespund, exista posibilitatea de a creste sau reduce profitul investitorilor respectiv dividendele care li-se cuvin.
Riscul ratei dobanzii
Acest risc apare ca rezultat al schimbarilor ratei dobanzii si este mai accentuat in conditiile unei finantari cu dobanda fluctuanta. Riscul ratei dobanzii poate fi redus sau chiar eliminat printr-o rata fixa a dobanzii pe un termen cat mai lung posibil, fie printr-o prevedere in acordul de imprumut fie prin alte instrumente ale pietii financiare.
Riscul preturilor marfurilor comercializate la nivel international
In legatura cu acest risc, proiectele sau companiile pot fi expuse la variatia pretului unor marfuri esentiale pentru activitatea lor. Pentru a controla acest risc exista instrumente financiare.
Se prezinta, in continuare, cateva din principalele instrumente financiare aplicabile pentru a controla riscul datorat utilizarii valutelor internationale si riscul ratei dobanzii:
i) Schimburi intervalutare (cross currency swap). Acest instrument reprezinta posibilitatea schimbarii fluxurilor financiare viitoare in valute diferite permitand celui care imprumuta sa schimbe valuta in care a fost exprimat imprumutul intr-o alta valuta. Acest instrument este valabil numai in cazul valutelor internationale forte.
Schimburi de dobanzi (interest rate swap). Acest instrument reprezinta un acord intre doua parti de a-si schimba intre ele fluxurile de dobanzi. In mod obisnuit, schimburile de dobanzi se utilizeaza pentru a transforma un imprumut cu o dobanda fluctuanta intr-un imprumut cu dobanda fixa sau invers.
Optiuni pentru rate valutare sau dobanzi. Acest instrument ofera detinatorului, dreptul dar nu si obligatia de a plati sau incasa o anumita suma in valuta sau dobanda, la o anumita data viitoare. Cu alte cuvinte, detinatorul va putea alege daca sa plateasca sau nu datoria, la o anumita rata de schimb, sau sa plateasca dobanda la, sau uneori, inainte de scadenta.
iv) Contracte futures. Sunt instrumente comerciale de schimb care reprezinta contracte legale privind primirea sau efectuarea de livrari de instrumente financiare si marfuri, conform unor cantitati si preturi stabilite.
Deoarece in tarile cu economii in tranzitie, finantarea unui Proiect se face adesea in valuta straina, in timp ce veniturile se obtin, de regula, in moneda nationala, exista o expunere semnificativa a Proiectului. Din acest motiv se impune gasirea mijloacelor de a reduce, elimina, dispersa riscurile cat mai mult posibil.
Modul de abordare a riscurilor financiare presupune urmatoarele etape:
Identificarea riscurilor financiare.
Cuantificarea riscurilor financiare si a impactului potential asupra Proiectului.
Analiza comparativa a modalitatilor pentru controlul riscurilor si evaluarea costurilor implicate.
Determinarea unei solutii optime, a unei strategii pentru controlul riscurilor si apoi confirmarea existentei facilitatilor bancare pentru implementarea strategiei propuse.
Implementarea solutiei alese.
Inainte de orice decizie, este important sa se cunoasca natura relatiilor dintre diferite valute.
4.5.2.5. Riscuri de forta majora
Riscurile de forta majora sunt cauzate de dezastre naturale, cum ar fi: incendii, inundatii, furtuni, cutremure. Aceste riscuri pot fi diminuate prin asigurari comerciale astfel ca Proiectul trebuie sa plateasca politele de asigurare care sa acopere atat faza de constructie cat si pe cea de operare.
In mod suplimentar, aceasta asigurare, pentru perioada constructiei, trebuie sa acopere nu numai pierderile de active ci si intreruperea activitati incluzand pierderile de venituri datorate intarzierilor in operarea instalatiei, cauzate de dezastre naturale iar in perioada de functionare asigurarea trebuie sa acopere cel putin 6 luni, serviciul datoriei si costurile fixe.
Capabilitatea de a obtine aceasta asigurare si fondurile necesare, este un semnal pozitiv pentru comunitatea financiara si ilustreaza o mai buna intelegere a perspectivelor finantarii unui Proiect.
Evaluarea cadrului legislativ si institutional
In faza de evaluare a Proiectului, un obiectiv important este analiza cadrului institutional destinata evaluarii riscurilor politice si institutionale pe care Proiectul trebuie sa le ia in consideratie pentru tara gazda. Avand in vedere ca procedura PHARE de finantare internationala a unui Proiect in sectorul energetic constituie baza elaborarii acestei lucrari de licenta precum si faptul ca acelasi tip de Proiect face obiectul studiului de caz, sectiunea care urmeaza va trata, in mod special, aspecte privind analiza institutionala in cazul implementarii unei Centrale termo-electrice, cu componenta privata in structura proprietatii. Evident, comentariile care urmeaza pot fi extinse si la alte Proiecte, de alta natura, dar cu implicatii asemanatoare.
In cazul Proiectelor importante, cu implicatii deosebite, finantatorii/investitorii trebuie sa se asigure, inainte de a lua o decizie, ca institutiile asociate Proiectului si mediul legislativ pe ansamblu respectiv reglementarile existente in domeniu sunt favorabile sustinerii implementarii Proiectului si viabilitatii acestuia in viitor.
In continuare, comentariile se vor referi la urmatoarele aspecte:
Elemente cheie care trebuie verificate inainte de a investi/finanta intr-o anumita tara.
Prevederi legislative si reglementari esentiale pentru a putea realiza Proiectul.
Cadru institutional necesar pentru dezvoltarea unui asemenea Proiect.
Inainte de a se lua decizia pentru realizarea Proiectului, trebuie elaborat un studiu/analiza care sa demonstreze ca situatia din tara gazda indeplineste conditiile de baza referitor la stabilitatea politica si economica precum si la cadrul legislativ si structural.
Primul element care trebuie luat in consideratie, in cazul tarilor cu economii in tranzitie, este stadiul procesului de privatizare, mai ales in domeniul energetic. Doi factori cheie reprezinta conditia esentiala pentru realizarea cu succes a privatizarii in domeniul mentionat:
Nivelul stabilitatii macroeconomice si capacitatea de a se putea crea un cadru favorabil pentru dezvoltarea sectorului privat energetic. In mod deosebit, o rata de schimb stabila, un cost relativ scazut de capital si un mediu politic previzibil sunt elemente care pot atrage investitii/finantari pentru Proiecte energetice private.
Nivelul consensului intre liderii politici privind rolul pozitiv al sectorului privat in industria energetica constituie deasemenea o conditie pentru realizarea cu succes a privatizarii. Liderii politici trebuie sa fie de acord sa elaboreze legi, reglementari si mecanisme care sa faciliteze implementarea proiectelor private. Acest lucru este necesar deoarece dezvoltarea sectorului energetic privat ar putea afecta alte probleme politice sensibile mai ales in tarile in care electricitatea este vanduta de companii de stat la preturi subventionate. Inlaturarea subventiilor ar putea genera opozitie din punct de vedere politic si acest risc trebuie luat in consideratie.
In acest sens, sunt inca, in multe tari aflate in tranzitie, discutii daca electricitatea poate fi o marfa care sa fie comercializata si altfel decat prin intermediul serviciului public. Exista conceptii diferite, in acesta chestiune, cum ar fi aceea ca transportul energiei electrice ar putea sa ramana in serviciul public iar productia si distributia ar putea fi concesionata partial. In esenta, este vorba de liberalizarea preturilor pentru produsele obtinute prin implementarea Proiectelor, in special, in sectorul energetic si infrastructura, unde utilizatorul final este populatia.
Desi nu este esential, sa existe un cadru legislativ si de reglementare foarte bine definit in tara unde urmeaza sa fie implementat un Proiect energetic privat, totusi, investitorii/finantatorii trebuie sa verifice, in faza initiala, daca exista prevederi legale favorabile, cum ar fi:
posibilitatea sectorului privat de a se implica in industria energetica precum si obligativitatea companiilor publice (utility) de a cumpara energie de la furnizori privati, evident in conditii de eficienta economica;
existenta unor reguli clare privind aplicabilitatea/obligativitatea contractelor si solutionarea litigiilor.
Se presupune ca pe masura ce sectorul privat se dezvolta in tara respectiva, poate fi stabilit si un cadru legislativ si de reglementare bine definit. Ca urmare, legile si reglementarile existente ar trebui sa cuprinda urmatoarele elemente de baza:
responsabilitatea ministerelor si agentiilor guvernamentale fata de sectorul privat;
existenta unor legi specifice companiilor furnizoare de utilitati;
emiterea de licente, francize;
responsabilitati, obligatii si drepturi ale cumparatorilor de energie;
mecanisme pentru solutionarea disputelor intre cumparatorul de energie si proprietarul/operatorul Proiectului;
obligativitatea angajamentelor contractuale;
reglementarea termenilor, conditiilor si preturilor pentru serviciile in domeniul energetic;
obiective impuse de respectarea legislatiei privind protectia mediului si siguranta in functionare;
drepturi privind concesiuni de terenuri si utilizare a retelelor de transport energie;
reglementari generale privind functionarea Proiectelor, relatiile de munca si managementul.
Chiar, in cazul, existentei unei legislatii mai putin dezvoltate, prevederile trebuie sa fie clare si sa nu ofere o flexibilitate excesiva in aprobarea Proiectelor deoarece aceasta facilitate poate genera nesiguranta pentru investitori/finantatori.
In esenta, legislatia de fond, existenta intr-un anumit domeniu, trebuie sa trateze problemele privind dezvoltarea si functionarea unor entitati, in conditii de piata libera.
In absenta unui cadru legislativ corespunzator, realizarea Proiectelor private, de valori mari si cu implicatii majore, ar putea fi neatractiva pentru investitori/finantatori datorita incertitudinilor generate de un astfel de mediu.
Din acest motiv, Guvernul trebuie sa publice informatii si metodologii clare pentru:
proceduri privind licitatiile
obtinerea aprobarilor necesare realizarii Proiectului
functionarea organismelor guvernamentale care elibereaza permise si licente
politica de preturi si tarife
aplicarea taxelor si impozitelor
Cu alte cuvinte, principalele caracteristici ale unui cadru legislativ si institutional solid sunt urmatoarele:
transparenta si deschidere;
definirea clara a regulilor si procedurilor care permit participarea sectorului privat;
definirea conditiilor de intrare si retragere de pe piata a companiilor private;
existenta unui proces clar definit pentru eliberarea permiselor si licentelor.
Orice organism de reglementare care guverneaza un anumit domeniu de activitate dintr-o tara anume trebuie sa demonstreze:
un management profesionist
o independenta institutionala
un mecanism transparent pentru formarea preturilor
In concluzie, un cadru legislativ si de reglementare bine definit si care permite dezvoltarea de noi facilitati intr-un sector de activitate precum si competitia corecta, in conditii de piata libera, este un mediu atractiv pentru investitori si finantatori.
4.6. DOCUMENTATIA DE PREZENTARE PENTRU SOLICITAREA IMPRUMUTULUI
Aceasta sectiune trateaza aspecte legate de modalitatea in care se prezinta potentialilor finantatori, solicitarea de fonduri pentru finantarea unui Proiect.
Baza pentru intocmirea Documentatiei de solicitare a imprumutului sau de prezentare a Proiectului de investitie o constituie elementele principale stabilite in cadrul fazelor anterioare, si anume: analiza de prefezabilitate/fezabilitate, identificarea surselor potentiale de finantare, elaborarea Planului de finantare si evaluarea Proiectului (evaluarea financiara, evaluarea riscurilor si evaluarea cadrului legislativ).
Principalele aspecte care trebuie luate in consideratie in alcatuirea pachetului pentru solicitarea unei finantari sunt urmatoarele:
selectarea sursei de finantare, respective un agent coordonator, o institutie finantatoare internationala sau o banca comerciala;
structura Documentatiei pentru solicitarea creditului;
structura Documentatiei pentru emisiunea de obligatiuni (in cazul in care se foloseste o asemenea sursa).
4.6.1. Selectarea unui agent coordonator, a unei institutii finantatoare sau a unei banci comerciale
Aceasta selectie reprezinta un punct critic in realizarea cu success a unui Proiect.
In acest sens trebuie stabilite criterii de selectie cu ajutorul carora sa fie evaluate clar, intr-un mod cat se poate de obiectiv, punctele tari si slabe ale fiecarui finantator potential.
In general, conditiile de creditare, respectiv costul creditului nu trebuie sa fie singurul criteriu in selectarea unui finantator.
Exista si alte criterii importante, cum ar fi:
Experienta si succesul demonstrat in Proiecte asemanatoare;
Capacitatea de a folosi oameni cu experienta in domeniu si cu o buna intelegere a Proiectului;
Prezenta satisfacatoare pe piata de capital, in domeniul organizarii de finantari;
Marimea, natura si reputatia institutiei;
Posibilitatea de a acorda imprumuturi intermediare (credit standby), daca va fi necesar;
Masura in care conditiile de finantare satisfac elementele cheie avute in vedere de solicitant la elaborarea Planului de finantare, deasemenea sunt clare si usor de inteles;
Credibilitatea;
Calitatea si flexibilitatea reprezentantilor finantatorului in colaborarea cu reprezentantii solicitantului, capacitatea de a fi receptivi la ideile partenerilor;
Aprecierea daca toti termenii impusi sunt rezonabili si daca in aceste conditii acordul de finantare este favorabil Proiectului;
Stabilitatea in viitor a institutiei finantatoare, respectiv inexistenta sau existenta unor conflicte de interese, litigii;
Existenta unor taxe si costuri suplimentare care pot face ca imprumutul sa nu fie competitiv.
In mod clar, unele din aceste criterii sunt mai importante decat altele si din acest motiv, fiecare element trebuie cantarit cum se cuvine. Evaluarea finantatorilor potentiali dupa criteriile expuse, dar care nu sunt limitative, conduce la clasificarea acestora pe o baza obiectiva, ceea ce garanteaza succesul procesului de selectie.
4.6.2. Structura Documentatieie pentru solicitare credit
Informatiile, bazate in principal, pe elemente stabilite in cadrul etapelor anterioare, vor fi prezentate sub forma de Business Plan.
Este esential pentru initiatorul unui Proiect respectiv solicitantul imprumutului sa identifice elementele cheie in elaborarea unui Business Plan.
In general, in continutul unui Business Plan pot fi incluse urmatoarele:
Scurta descriere a Proiectului;
Informatii despre initiatori: detalii tehnico-economice, management;
Evaluarea pietei;
Fezabilitatea tehnico-economica a Proiectului;
Costul de investitie estimat si structura finantarii;
Graficul de realizare.
Deoarece acesta va fi un document detaliat si foarte cuprinzator (vast), este esential sa se elaboreze un Rezumat, respectiv un document foarte concis dar prezentand elementele esentiale ale Proiectului. Includerea acestui sumar de informatii in pachetul pentru solicitarea creditului este imperativ necesara deoarece conducerea superioara a unei banci nu poate aloca prea mult timp pentru a intra in detalii, activitatea respectiva fiind in sarcina personalului mediu. Documentatia de prezentare este analizata in detaliu de catre acestia, iar evaluarea lor este transmisa spre aprobare superiorilor.
Rezumatul trebuie sa contina obligatoriu informatii esentiale referitoare la Proiect si la structura propusa pentru finantare.
Informatii referitoare la Proiect:
Tipul Proiectului/Locatia;
Capacitatea Proiectului. Informatii privind existenta in tara respectiva a unor Proiecte similare, respectiv capacitatile in functiune;
Durata de executie estimata. Ce fel de sustinere ar fi necesara pentru a finaliza Proiectul inainte de termen;
Importanta Proiectului pe plan national;
Participantii la Proiect;
Costul estimat al Proiectului si cum a fost stabilit acesta.
Structura de finantare propusa
Aceasta trebuie sa includa urmatoarele elemente:
Raportul imprumut/capital propriu (debt/equity);
Susele pentru capitalul propriu, daca sunt deja asigurate;
Natura imprumutului dorit. Se va specifica daca se va solicita credit standby in cazul depasirilor de costuri sau intarzierilor;
Perioada de disponibilitate a imprumutului;
Scadenta;
Rata dobanzii/Comisioane;
Moneda luata in consideratie pentru exprimarea creditului;
Graficul tragerilor. Corespondenta cu graficul probabil de cheltuieli estimat pentru Proiect;
Conventiile comerciale avute in vedere de initiatorii Proiectului;
Garantii oferite pentru imprumut.
Desigur toate elementele incluse in Executive Summary referitoare la Proiect si la structura de finantare propusa vor fi prezentate in detaliu in Business Plan.
Suplimentar se vor prezenta informatii referitoare la mediul de afaceri, mediul politic, cadrul legislativ si institutional.
Cu cat informatiile vor fi mai cuprinzatoare si veridice, cu atat decizia bancii va fi mai simpla. In cazul in care perceptia bancii referitoare la datele furnizate este nefavorabila, atunci banca va intreprinde propria ancheta si pe langa timpul consumat, s-ar putea ca rezultatele sa nu fie asemanatoare. Din practica internationala resulta ca perceptia primara a bancii este esentiala.
Evaluarea detaliata va cuprinde:
aspecte comerciale: disponibilitatea surselor de materii prime si energetice, retele de distributie, structuri de preturi;
aspecte legislative: taxe si impozite;
evaluarea riscurilor asociate Proiectului;
pachetul de garantii ex: contracte de cumparare produse, contractul de constructie, acordul actionarilor, contractul de operare si intretinere, contract achizitie materii prime/ surse energetice, etc.
Se recomanda sa fie date cat mai multe informatii privind elementele de mai sus.
Deasemenea, se pot prezenta procedurile de procurare si selectie a Contractorilor precum si structura managementului cu evidentierea presoanelor cheie, a experientei si activitati acestuia.
La pachetul de informatii mai sus mentionat se adauga anexe care vor include rezultatele analizei eficientei Proiectului respectiv evaluarea economica sI evaluarea financiara detaliata, bazata pe date prognozate.
In acest sens, sunt prezentate, succint, premizele referitoare la urmatoarele componente:
rata dobanzii (perioada constructiei si perioada de rambursare)
moneda
inflatia
costuri
venituri
graficul de executie
perioada de rambursare
Se vor include deasemenea, in anexe, rapoartele financiare prognozate:
Contul de profit si pierderi
Bilantul contabil
Fluxul de numerar (cash-flow)
Perioada pentru care se intocmesc aceste rapoarte trebuie sa fie cel putin termenul scadenta al imprumutului. Se vor prezenta indicatorii financiari cheie referitori la profitabilitatea si eficienta Proiectului (generarea de lichiditati).
Toate aceste informatii sunt necesare deoarece finantatorii urmaresc generarea de lichiditati pentru ca Proiectul sa-si poata plati datoriile.
De regula, se include in Documentatia de solicitare, analiza financiara aferenta cazului de baza, dar prezentarea unui rezumat privind rezultatele analizei de senzitivitate, pe baza variatiei parametrilor fata de previziunile cazului de baza, este foarte importanta pentru banci.
Cu o Documentatie, cat mai completa, fiecare companie care se prezinta la banca, incearca sa convinga banca ca Proiectul merita sa fie finantat si ca a luat in consideratie, in detaliu, principalele aspecte aferente Proiectului.
4.6.3. Structura Documentatiei pentru emisiunea de obligatiuni
Spre deosebire de Business Plan sau de Planul de finantare elaborat in cazul in care se solicita un credit de la o institutie finantatoare, in cazul in care imprumutul se realizeaza prin emisiune de obligatiuni se intocmeste un document oficial care prezinta in detaliu si cat mai exact, o serie de informatii, incluzand termenii juridici si conditiile pentru emisiune, informatii generale si de detaliu despre Proiect.
In mod obisnuit, acest document include urmatoarele:
un Rezumat (Executive Summary) despre companie si detalii despre oferta;
evidentierea factorilor potentiali de risc, cum ar fi: capacitatea de a plati datoriile, informatii despre Proiect si date in legatura cu piata;
modul de utilizare a fondurilor;
informatii financiare si un sumar privind prognozele financiare;
informatii privind initiatorii, sectorul industrial caruia ii apartine Proiectul, strategie, acorduri comerciale, salariati, proprietati etc;
informatii privind cadrul legislativ general si cel aplicabil Proiectului;
informatii privind managementul;
acorduri comerciale semnificative aferente Proiectului;
forma in care vor fi emise obligatiunile, termeni si conditii;
descrierea actionariatului: marime, dividende, dreptul de vot, emisiuni, adunarea actionarilor;
informatii despre impozite si taxe.
Toate declaratiile si informatiile furnizate in acest document sunt guvernate de legislatia din jurisdictie in care are loc emisiunea.
4.7. NEGOCIEREA
4.7.1. Aspecte generale privind negocierea Pachetului de finantare
Negocierile implica compromisuri. In cazul unui pachet e finantare, compromisul reprezinta fie o crestere a riscului, fie un cost mai mare. Poate chiar ambele. Astfel este foarte important sa se cuantifice costul pachetului de finantare agreat si sa se evalueze impactul propunerilor care ar putea fi facute.
Elementele cheie de care trebuie tinut seama in orice negociere:
scadenta imprumutului propus;
rata dobanzii si daca este fixa sau variabila;
garantii sau alte angajamente cerute de finantator;
clauze privind penalitatile pentru plata in avans;
profitul imprumutului, termeni si conditii;
comisioane si alte taxe.
Importanta unor negocieri este evidentiata de faptul ca o finantare poate avea implicatii financiare serioase si pe termen lung.
Rezultatul poate conduce chiar la faliment. Ca urmare, finantatorii cer garantarea investitiilor lor si acest lucru se poate realiza prin: pachet de actiuni, diverse angajamente, drept de sechestru asupra activelor sau alte garantii. Este deci imperativ sa se garanteze cea mai ieftina forma de finantare la un nivel acceptabil de risc si sa se evalueze impactul financiar potential asupra afacerii. In acest sens, este foarte important sa se identifice criteriile acceptabile pentru compania care solicita finantarea. Este, deasemenea, important, sa se identifice surse alternative de finantare in cazul in care negocierile esueaza.
Obiective esentiale in negocierea unei finantari:
Cel mai scazut cost al finantarii la un nivel acceptabil de risc;
Flexibilitate;
Disponibilitate;
Limitarea expunerii la cursul de schimb.
Obiectivul final al negocierii unui Pachet de finantare pentru un Proiect este acela de a se garanta finantarea cu cel mai scazut cost, la un nivel de risc acceptabil, ceea ce va influenta afacerea in ansamblul ei.
Obiectivele mentionate mai sus trebuie sa fie identificate respective trebuie stabilita o ordine de prioritati, inainte de inceperea negocierilor. Deasemenea trebuie stabilite concesiile care se pot face. In felul acesta compania solicitanta va fi in masura sa decida daca conditiile de finantare sunt acceptabile sau nu.
Negocierile pentru finantarea unui Proiect pot fi foarte complexe si de lunga durata. Este nevoie de o echipa puternica de negociatori compusa din juristi, economisti, personal de conducere, cu experienta, pentru a identifica si evalua conditiile de finantare, din toate unghiurile.
Metodologia aplicata la negocierea unui pachet de finantare avantajos, include:
utilizarea unor consultanti financiari cu experienta;
utilizarea unei echipe de juristi cu experienta in domeniu;
o buna intelegere a mediului local legislativ si fiscal;
o pregatire foarte buna;
asigurarea ca toate informatiile necesare sunt la dispozitia solicitantului;
cunoasterea in detaliu a Business Plan;
stabilirea clara a rolurilor si responsabilitatilor echipei negociatoare.
Urmatoarele elemente sunt deasemenea esentiale:
analiza economica pe baza modelului financiar;
interpretarea indicatorilor financiari;
impactul asupra perspectivelor financiare ale Proiectului;
analiza impactului pe ansamblu;
calculatii privind respectarea Planului de finantare.
Potentialii finantatori vor face o examinare riguroasa a Proiectului ceea ce inseamna ca initiatorul sa acorde timpul si accesul solicitat.
Intrebarile care se pot pune referitor la conditiile de finantare propuse sunt:
care este impactul termenilor pachetului de finantare asupra managementului, in viitor?
care este impactul, pe termen lung, al finantarii si care sunt implicatiile asupra rezultatelor Proiectului?
satisface finantarea propusa nivelul acceptabil al riscurilor (ex. expunerea la cursul de schimb, rata dobanzii)?
este impactul financiar acceptabil?
este costul finantarii acceptabil?
este disponibila o finantare mai avantajoasa in alta parte?
Alte elemente de care trebuie tinut seama in negocieri:
Reprezentantii bancii sunt adesea oameni de nivel mediu care urmaresc sa obtina un profit din negocierea finantarii. Negocieri dure ar putea fi necesare pentru a reduce marja acestora si in acelasi timp pentru a reduce costurile.
Prognozele financiare sunt, prin natura lor, incerte si trebuie multa grija in evaluarea impactului financiar al finantarii. Analiza de senzitivitate trebuie sa fie utilizata pentru a determina impactul unor efecte nefavorabile, in viitor.
Negocierile iau foarte mult timp. Trebuie estimata, in mod precaut, durata, pentru a fi cat mai bine pregatiti si a avea acces la toate datele relevante.
In concluzie, negocierea unui pachet de finantare avantajos, presupune utilizarea:
metodologiilor aplicabile;
consultantilor financiari experimentati;
echipei de juristi cu experienta, in domeniu;
cunoasterea mediului local: legislativ, fiscal si de reglementare.
Negocierea pachetului de finantare este unul din elementele cheie in realizarea cu succes a finantarii Proiectului. Este deci vital un pachet negociat in conditii acceptabile din punct de vedere al costurilor si al altor cerinte.
4.7.2. Aspecte specifice acordului de finantare
Acordul de finantare determina regulile, drepturile si obligatiile partilor in legatura cu imprumutul.
Termenii stabiliti si conditiile finantarii influenteaza libertatea de actiune manageriala si controleaza intregul Proiect. Din acest motiv riscurile potentiale trebuie bine intelese inainte ca orice acord de imprumut sa fie semnat, deoarece poate avea consecinte semnificative in viitor.
Principalele elemente in contractul de imprumut sunt:
definitii;
declaratii si garantii;
evenimente de incalcare /nerespectare a clauzelelor contractuale (default);
obligatiile finantatorului;
conventiile;
elemente care conduc la schimbari de circumstanta;
probleme referitoare la transferabilitate;
legea care guverneaza contractul si jurisdictia propusa pentru solutionarea litigiilor.
Agrearea termenilor si conditiilor Acordului de imprumut este parte integranta a procesului de finantare.
Obiectivele initiatorului Proiectului sunt:
sursa de finantare la pret acceptabil;
asigurarea pastrarii flexibilitatii companiei in in procesul de conducere a Proiectului;
uniformizarea termenilor si conditiilor, in cazul in care exista mai multe surse de finantare pentru acel Proiect.
Problema garantiilor este important a fi abordata, atat pentru initiator cat si pentru finantator, inainte de a lua in discutie termenii si conditiile finantarii. Uneori, unele institutii finantatoare, cum ar fi World Bank, solicita garantii guvernamentale, mai ales, in tarile cu economii in tranzitie.
In cazul finantarii cu recurs, finantatorii solicita adesea garantii din partea companiei initiatoare (compania mama) sau o garantie incrucisata, intre un grup de companii.
Alte structuri de garantii ce pot fi acordate sunt:
garantii multiple;
garantii comune si multiple.
Ambele tipuri implica mai mult decat un garant. Totusi, in cazul garantiilor multiple, fiecare garant garanteaza conform ratei de participare la imprumut.
In cazul garantiilor comune si multiple fiecare garant garanteaza pana la suma totala a obligatiilor.
Referitor la termenii si conditiile acordurilor de finantare, unul din primele elemente care trebuie avut in vedere il constituie definitiile, adica cuvintele uzuale folosite in contractul de imprumut.
Datorii inseamna toate notele de plata neonorate.
Ipoteci (sarcini) inseamna toate formele de garantii si obligatii ale Proiectului. Implicatiile privind furnizorii care retin dreptul de proprietate pana cand plata este efectuata reprezinta o problema care trebuie luata in consideratie.
Declaratii si garantii reprezinta asigurarile privind valabilitatea juridica a contractului.
Doua elemente importante trebuie avute in vedere:
Materialitatea (nivelul pana la care sunt date asigurarile);
Repetitia (frecventa cu care se repeta asigurarile).
De exemplu o asigurare este adesea o confirmare ca nu exista un litigiu in desfasurare impotriva companiei solicitante.
Repetitia sugereaza ca asigurarile ar trebui aplicate in mod continuu.
Elemente de neindeplinire a prevederiloe contractuale reprezinta nerespectarea acestora. Intelesul cuvantului utilizat in practica internationala “default”, singur sau in cadrul unor expresii consacrate trebuie foarte bine inteles pentru ca are diferite nuante juridice.
Este foarte important sa se evite expresia “in opinia Bancii”.
Se prezinta in continuare, cateva situatii de incalcare (nerespectare) a prevederilor contractuale:
Cross default inseamna un asemenea eveniment care are loc daca se produc nerespectari ale altor imprumuturi;
Schimbarea controlului poate fi un “default event”. Acesta are, evident, implicatii pentru sponsori deoarece ar putea restrictiona participarea lor la reorganizarea/restructurarea companiei.
– Clauza materiala adversa se refera la orice schimbare care afecteaza material si negativ Proiectul.
Pentru finantator aceasta clauza este destinata sa tina sub control orice eveniment care nu a fost luat in consideratie in timpul evaluarii initiale.
In situatiile cand nu pot fi anticipate schimbari materiale ar fi bine sa fie prevazute exceptii chiar in acordul de imprumut.
Expresia “orice schimbare care, in opinia Bancii, afecteaza material si negativ Proiectul“ trebuie cu grija negociata pentru ca acorda o flexibilitate prea mare finantatorilor in a considera un eveniment ca fiind neindeplinire a obligatiilor.
Conventiile sunt angajamente ale solicitantului de a face sau a nu face anumite lucruri cum ar fi furnizarea de informatii, promisiuni referitoare la garantii si la instrainarea activelor.
Conventiile sunt de doua feluri:
Conventii afirmative;
Conventii financiare.
Conventiile afirmative sunt in responsabilitatea permanenta a celui care imprumuta.
Conventiile financiare reprezinta obligativitatea mentinerii indicatorilor financiari respectiv obligativitatea respectarii anumitor criterii financiare. Obiectivul finantatorului este acela de a incerca sa restrictioneze/sa ingradeasca libertatea de a actiona a celui care imprumuta pentru a se asigura ca nimic semnificativ nu va schimba nivelul stabilit pentru riscul creditului.
Stabilirea acestor conventii reprezinta un aspect foarte important in negocieri deoarece compania trebuie sa-si mentina controlul si flexibilitatea asupra Proiectului, cat mai mult posibil.
“Negative pledge“ este o conventie speciala potrivit careia cel care imprumuta nu trebuie sa ofere garantii mai bune altor finantatori fara sa ofere garantii echivalente finantatorului initial.
Transferabilitatea se refera la posibilitatea finantatorului de a transfera drepturile si obligatiile altui finantator. Cel care imprumuta trebuie sa se asigure ca acest lucru nu se va intampla fara consimtamantul sau.
Referitor la legea aplicabila si jurisdictie, acordul trebuie sa specifice legea care guverneaza interpretarea contractului si deasemenea jurisdictia. Daca este un credit din surse internationale el va fi sub legislatie si jurisdictie straina.
In concluzie, iata cateva sugestii in legatura cu acordul de imprumut:
contractele de finantare sunt negociabile;
contractele de imprumut pot fi pe termen lung si acordurile nu trebuie sa restrictioneze dezvoltarea in viitor a companiilor.
trebuie avut in vedere ca acordurile de finantare constituie parte importata a procesului de management al riscului si de aceea e nevoie sa fie tratate cu multa atentie si negociate cu grija.
4.9. PACHETUL DE FINANTARE
In aceasta sectiune se prezinta documentatia ce compune pachetul de finantare a unui Proiect, ca rezultanta a etapelor parcurse pana la semnarea Acordului de finantare.
Exista cinci categorii de documente care sunt incluse, in mod obisnuit, in pachetul de finantare a unui Proiect.
Documentele Proiectului
Documentatia de finantare
Documente de constituire a Garantiilor
Alte documente suport pentru Proiect
Rapoarte experti
4.9.1. Documentele Proiectului
Principalele documente ce definesc, in general, un Proiect si sunt elemente de baza in procesul de obtinere a fondurilor pentru finantarea acestuia:
Contracte de concesiune, licente, acorduri de royalty;
Titluri de proprietate asupra terenului;
Acordul dintre actionari si Acorduri de joint-venture intre initiatorii Proiectului;
Documente privind organizarea Companiei Proiectului (acolo unde este cazul);
Contract pentru managementul Proiectului;
Contracte de constructie si subcontracte;
Garantia de performanta, garantia de avans si alte garantii;
Polite de asigurare;
Contracte de achizitie;
Cotracte de vanzare;
Licente pentru procese tehnologice;
Acorduri privind protectia mediului;
Contracte pentru utilitati;
Contracte pentru transport;
Contracte pentru operare si intretinere.
Cand se negociaza documentele Proiectului, initiatorii acestuia ar trebui sa tina seama de anumite aspecte care au o deosebita importanta pentru potentialii finantatori si anume:
Existenta unei garantii negative (negativ pledge) asupra activelor Proiectului si fluxurilor de numerar care va afecta activele pe care conteaza finantatorii;
Contracte de constructie, operare si vanzare care contin interdictia cesionarii drepturilor si obligatiilor fara acordul tuturor partilor implicate;
Clauze de genul “cross-default”, “negative pledge” si “pari-passu” existente in alte acorduri de finantare pot determina imposibilitatea unei garantii pe activele respective in favoarea finantatorilor;
Contracte de constructie care impun contractorului sa prevada asigurarea (in acest caz initiatorii Proiectului nu mai pot acorda finantatorului acces la acea asigurare);
Existenta dreptului de retinere / sechestru asupra activelor sau veniturilor Proiectului sau initiatorilor Proiectului;
Pierderea sau diminuarea drepturilor beneficiarului de credit, in cazul nerespectarii prevederilor din documentele Proiectului sau exercitarii unei optiuni de reziliere;
Prevederi privind expirarea sau revocarea licentelor si orice alte conditii aferente, incluzand restrictii privind transferabilitatea;
Prevederi in documentele Proiectului privind rezilierea;
Excuse clauses referitoare la performante.
4.9.2. Contract de finantare (Loan Agreement)
Contractul de finantare stabileste termenii de baza ai imprumutului si include prevederi generale referitoare la scadenta, dobanda si comisioane dar si prevederi referitoare la diverse alte aspecte de interes pentru parteneri.
Se prezinta, in continuare, continutul tipic al unui contract de finantare respectiv principalele clauze contractuale cu precizarea ca detalierea acestora se va regasi in capitolul V – Studiu de caz:
Definitii si interpretari
Imprumutul (suma, scopul)
Eliberarea trenselor (proceduri, perioada de disponibilitate a creditului)
Dobanda
Comisioane si alte taxe
Rambursarea si plata in avans
Plati si conturile aferente
Conditii precedente
Declaratii si garantii
Conventii
Neindeplinirea, incalcarea obligatiilor (Events of default)
Despagubiri (indemnities)
Legea de guvernare si Jurisdictia
Diverse
Anexe (formulare):
Scrisoarea de Garantie
Certificat de Autoritate
Opinia juridica referitoare la banca
Opinia juridica referioare la imprumutat
Opinia juridica referitoare la Garant
Modalitati de cesionare a drepturilor si obligatiilor
Luand in consideratie cateva din principalele clauze contractuale mentionate, se pot face urmatoarele comentarii:
Conditiile precedente reprezinta autorizatii, aprobari guvernamentale, rapoarte explicative, rapoarte financiare):
Eliberarea transelor din imprumut se face pe baza conditiilor precedente, iar pentru controlul acestora, compania va trebui sa prezinte facturi si alte dovezi pentru a demonstra necesitatea si modul de utilizare a fondurilor;
Finantatorul poate cere rapoarte periodice, certificate de un consultant independent, asupra stadiului de realizare a Proiectului;
Finantatorul va cere companiei sa finalizeze Proiectul, in conformitate cu graficul de executie si va interzice orice modificare fara acordul sau;
Contractul va avea prevederi care sa restrictioneze plata dividendelor pana la plata obligatiilor privind serviciul datoriei;
Este posibil sa fie interzis companiei sa contracteze alt imprumut sau sa garanteze alte obligatii;
Finantatorii solicita in mod obisnuit altor participanti la Proiect, sa accepte un acord de subordonare potrivit caruia anumite plati ale companiei catre acesti participanti sa fie restrictionate pana la plata serviciului datoriei principale.
4.9.3. Documente pentru constituirea Garantiilor
In special, in cazul finantarii fara recurs si cu recurs limitat, finantatorii solicita sa aiba acces la toate activele Proiectului. Deasemenea finantatorii cauta sa stabileasca o ordine de prioritati a pretentiilor asupra acestor active.
Imprumutul acordat pentru realizarea unui Proiect poate fi garantat printr-o multitudine de forme de angajamente.
In continuare, se prezinta, cateva posibile documente, necesare pentru constituirea garantiilor cerute (lista nu este limitativa):
ipoteci sau sarcini fixe asupra terenului, cladirilor si altor active fixe;
garantii/angajamente asupra activelor mobile, productiei sau lucrarilor in derulare;
cesionari ale drepturilor din documentele Proiectului cum ar fi: acordul de concesionare, contracte de constructie, garantii de performanta ale contractorilor sau furnizorilor, licente si acorduri de joint-venture;
cesionari ale politelor de asigurare;
cesionari privind contractele de vanzari (“take or pay”, “throughput”, “talling”);
drepturi asupra conturilor escrow sau posibilitatea de a retine fonduri aferente Proiectului din activitati offshore;
drepturi asupra depozitelor bancare;
cesionarea acreditivelor legate de Proiect;
cesionari privind contractele de achizitie (aprovizionare) pe termen lung “supply or pay”;
cesionari privind acordurile de management, asistenta tehnica si consultanta;
garantii privind actiunile companiei incluzand dreptul de retentie asupra dividendelor;
cesionarea drepturilor din alte parteneriate;
cesionarea drepturilor asupra brevetelor, marcilor comerciale si altor proprietati intelectuale;
cesionarea primelor de asigurare;
informatii privind constituirea de garantii aferente altor contracte (sarcini, cesionari).
4.9.3.1. Asigurari
Categoriile generale de asigurari disponibile pentru cazul finantarii unui Proiect sunt:
Asigurari standard: aceste asigurari sunt obtinute, de regula, pentru finantarea Proiectelor, si acopera cele mai obisnuite tipuri de pierderi pe care Proiectul le poate referi:
Pagube privind proprietatea
Echipamente
Compensatii pentru lucratori
Asigurarea auto si asigurarea persoanelor fizice
Asigurare generala
Asigurari optionale: acoperirea acestora este mai scumpa decat la asigurarile standard si se adreseaza unor nevoi specifice ale Proiectului:
Intreruperea activitatilor
Garantii de performanta
Depasirea costurilor/intarzierea punerii in functiune
Erori si omisiuni in proiectare
Respectarea normelor privind poluarea mediului
4.9.4. Alte documente suport pentru Proiect
Garantii pentru rambursarea creditului (Bank Guarantee);
Garantie pentru executia la termen a Proiectului (Completion Guarantee);
Acorduri pentru acoperirea deficitului de numerar;
Letters of undertaking si Letter of “comfort”;
Aprobari si garantii guvernamentale privind exproprierea;
Polite de asigurare: asigurari comerciale, garantii export credit, asigurari pentru risc politic din partea unor agentii multinationale si de dezvoltare.
4.9.5. Rapoarte ale expertilor
Inainte de a decide finantarea unui Proiect, finantatorii insista sa fie elaborate rapoarte si opinii independente, din partea urmatorilor specialisti:
Tehnicieni/Economisti → Analiza fezabilitatii tehnice si economice a Proiectului;
Experti in asigurari → Asigurari adecvate Proiectului ;
Economisti → Situatia financiara a initiatorilor Proiectului si finantarea Companiei Proiectului;
Avocati din tara/jurisdictia gazda→ Garantia accesului finantatorilor la active indiferent unde sunt amplasate;
Analisti de piata → Riscuri neacoperite;
Experti in protectia mediului.
Referitor la opiniile juristilor (avocatilor), de importanta extrema pentru finantatori si initiatori, se prezinta, in continuare, cateva elemente care trebuie acoperite de aceste opinii:
caracterul obligatoriu si aplicabilitatea documentelor de finantare si de constituire a garantiilor;
– statutul juridic, autoritatea partilor de a-si indeplini obligatiile din acordurile aferente Proiectului sau din documentatia de finantare si de constituire a garantiilor;
– necesitatea de a fi obtinute licente, concesiuni sau de a se intreprinde alte masuri cerute de reglementarile in vigoare;
– existenta oricarui control asupra schimbului valutar, a retinerilor si a altor taxe sau indatoriri;
aplicabilitatea prevederilor privind neindeplinirea obligatiilor, prevederilor privind despagubirile;
obligatia de “pari-passu” (tratament egal); existenta unor reguli locale care sa acorde statut preferential (privilegiat) anumitor creditori;
probabilitatea ca tribunalele locale sa solutioneze un litigiu luand in consideratie moneda straina;
valabilitatea alegerii legii si forumului legislativ pentru solutionarea disputelor si aplicabilitatea hotararilor unui tribunal strain sau a procedurii de arbitraj.
4.9. RAPORTARE si AUDITARE
4.9.1. Importanta raportarii si auditarii
Asa cum s-a aratat in Sectiunea 4.5.2, evaluarea riscurilor respectiv identificarea, transferarea/alocarea corespunzatoare si reducerea acestora sau altfel spus managementul riscului este unul din factorii cheie care pot conduce la succesul sau esecul proiectelor de investitie. Dintre toate, proiectele complexe de infrastructura, cum ar fi cele din domeniul energetic, sunt, in mod deosebit, supuse riscului datorita, in special, costurilor mari, complexitatii tehnice si perioadei de executie mai lungi. Astfel de proiecte implica riscuri pentru principalii participantii la Proiect: sponsori, finantatori, cumparatori etc.
Existenta riscurilor identificate, in sectiunea 4.5.2. determina natura, frecventa si complexitatea procedurilor de raportare si auditare. Beneficiarii rezultatelor auditului pot fi: guvernul, agentii, banci comerciale, actionari, finantatori.
In aceasta sectiune, se prezinta, mai ales, cerintele institutiilor finantatoare internationale.
Inainte de a trece la prezentarea procedurilor de raportare si auditare, trebuie spus ca exista o distictie intre cele doua activitati.
Prin auditare se intelege verificarea unor date (ex. declaratiile financiare) sau a stadiului fizic al unor lucrari (ex. gradul de avansare al executiei Proiectului) de catre persoane independente.
In mod obisnuit, auditul este efectuat de echipe formate in cadrul companiei care dezvolta Proiectul (audit intern) sau de persoane calificate, total independente de sponsori (audit extern).
Termenul de ”audit” cuprinde toate tipurile de verificari: financiare, tehnologice si stadii fizice. Auditul poate fi efectuat de profesionisti din diverse domenii: contabilitate, inginerie, juridic etc.
Prin raportare se intelege comunicarea, de catre compania care dezvolta Proiectul, a datelor si informatiilor catre partile interesate, cu sau fara verificari ulterioare de catre auditori.
Aceasta distinctie se face datorita nivelului diferit de perceptie a datelor furnizate, cu alte cuvinte, informatiile rezultate in urma auditului pot fi considerate mai demne de incredere decat cele raportate. In acest sens, finantatorii sau alte parti interesate pot alege intre datele raportate si cele auditate functie de preocuparea acestora fata de evaluarea si monitorizarea riscurilor la care sunt expusi si functie de increderea in corectitudnea si acuratetea cu care sponsorul furnizeaza informatiile.
Atat in rapoarte cat si in auditare exista trei variabile critice:
tipul de verificare
domeniul
frecventa
Tipul de verificare
Definirea tipului de verificare ce trebuie efectuata si de catre cine precum si stabilirea continutului si marimii rapoartelor, sunt doua actiuni dependente de tipul riscurilor luate in consideratie si de caracteristica informatiilor care trebuie comunicate. Scopul acestor rapoarte si verificari este acela de a furniza celui care le-a solicitat fie siguranta ca Proiectul functioneaza dupa plan, fie, in caz contrar, informatia ca sunt necesare actiuni/decizii privind corectarea situatiei.
In orice caz, verificarile trebuie sa se finalizeze cu concluzii relevante iar rapoartele trebuie sa prezinte clar pana la momentul prezent, toate constatarile, optiunile si recomandarile.
Sunt prezentate, in continuare, cateva exemple ilustrative:
Risc pre-finalizare Proiect
Acest risc poate aparea atunci cand, in realizarea Proiectului, sunt implicati contractori mai putin cunoscuti si finantatorii sunt ingrijorati ca lucrarile ar putea esua inainte ca Proiectul sa devina operational.
In acest caz, pentru a avea garantii suplimentare, este recomandabil ca finantatorii sa intreprinda urmatoarele actiuni:
sa ceara unui consultant financiar sa investigheze impactul financiar al riscului potential, in discutie, si sa se asigure ca au fost luate masuri corespunzatoare pentru a reduce sau inlatura acest risc;
sa ceara sfatul unui expert privind nivelul de acoperire al unei asigurari care ar trebui avuta in vedere.
Important, in aceasta situatie, este ca ambele actiuni, considerate necesare, trebuie intreprinse de experti independenti si nu trebuie sa se bazeze pe rapoartele intocmite de cel care dezvolta Proiectul.
Risc finalizare Proiect
Acest risc este un alt element important, luat in consideratie de finantatori, deoarece acestia pot fi confruntati cu intarzieri in executia la timp a Proiectului si/sau cu depasiri de costuri. In acest caz, protectia impotriva pierderilor financiare, poate fi gandita, in doua moduri:
prin efectuarea unor investigatii minutioase asupra situatiei tehnice si financiare a contractorilor desemnati sa execute Proiectul (audit);
prin stabilirea unui sistem eficient de monitorizare si de raportare permanenta a tuturor aspectelor legate de Proiect: financiare, tehnice si stadiu fizic.
In acest caz, ar putea fi considerate, demne de incredere, rapoartele elaborate de contractorii insisi, cu conditia sa existe un acord intre finantator si contractor privind continutul si frecventa rapoartelor precum si acceptarea prevederii, ca periodic, persoane independente sa efectueze teste de verificare.
Riscul tehnologic
In general, in realizarea proiectelor se urmareste introducerea celor mai noi tehnologii, celor mai performante echipamente si materiale. In acest caz, finantatorii vor dori sa obtina opniile unor consultanti tehnici privind urmatoarele aspecte:
daca exista referinte pentru tehnologiile propuse;
daca Contractorul responsabil pentru proiect are experienta anterioara in utilizarea lor;
daca sunt prevazute garantii adecvate;
daca sunt probleme de intretinere si aprovizionare cu piese de schimb;
daca nivelul de performanta prevazut este realist.
Independenta expertilor angajati, in acest scop, este esentiala pentru a obtine rezultate demne de incredere.
Domeniul
Prin notiunea de ”domeniu” folosita in cazul rapoartelor si auditului, se intelege gradul de detaliere a datelor verificate sau raportate, in zona de interes pe care datele o acopera. Decizia privind profunzimea si extinderea actiunilor de raportare si auditare este importanta din urmatoarele motive:
nivelul de detaliu ales poate avea influenta asupra acuratetii informatiilor comunicate;
costul obtinerii informatiilor poate varia semnificativ functie de nivelul de detaliere ales;
problemele de fezabilitate si logistica (disponibilitatea unor experti calificati corespunzator) pot aparea cand gradul de detaliere este foarte mare.
Urmatoarele exemple sunt relevante pentru aspectele mentionate mai sus:
Riscul operational
Acest risc este luat in consideratie atunci cand finantatorii sunt preocupati/ingrijorati cu privire la capacitatea celor care dezvolta Proiectul de a administra atat problemele financiare cat si cele tehnologice. Aspectele tehnologice pot fi adesea foarte complexe si in timp ce, in multe cazuri, operarea si intretinerea sunt previzibile si tin de rutina, in multe altele, nu se intampla asa necesitand participarea unor specialisti care pot sa nu fie disponibili, adica deja pregatiti, in cadrul personalului beneficiarului Proiectului. Drept consecinta, finantatorii insista adesea, ca beneficiarii sa angajeze terti, sa se asigure ca toate problemele tehnice sunt acoperite. Aceasta solutionare conduce nu numai la existenta personalului calificat dar permite un nivel mai ridicat de control al costurilor prin semnarea unor contracte cu pret fix.
Riscul aprovizionarii
Acest risc se refera la situatia in care disponibilitatea resurselor de materii prime, combustibil, energie este un factor determinant pentru viabilitatea Proiectului. In acest caz, finantatorii folosesc consultanti independenti pentru a verifica existenta unor resurse adecvate. Domeniul lor de investigare este absolut critic deoarece nu trebuie sa acopere numai factorii legati de pret, cantitate si disponibilitate dar trebuie sa ia in consideratie si logistica respectiv siguranta aprovizionarii.
Fara o analiza completa a acestor aspecte, nu va exista nici o certitudine ca imprumutul va fi rambursat in timpul vietii economice a rezervelor.
Frecventa
Frecventa si graficul de realizare a auditului si raportarii sunt, in mod normal, determinate pe baza urmatoarelor consideratii:
informatiile trebuie transmise partilor interesate, suficient de repede, pentru a avea posibilitatea de actiona efectiv si in timp util;
graficul trebuie sa fie determinat nu numai de nevoia de a raporta date statistice dar si de ideea de a putea face estimari si prognoze;
graficul este mereu supus reviziei deoarece ciclurile de raportare trebuie sa fie suficient de flexibile pentru a face fata circumstantelor neprevazute sau schimbarilor;
trebuie prevazuta posibilitatea elaborarii rapoartelor, in mod exceptional, atunci cand intarzierea transmiterii informatiilor la termenul prestabilit anterior conform rutinei, ar produce efecte negative.
Urmatoarele situatii ilustreaza, in mod practic, cateva din aspectele mentionate mai sus:
Riscul protectiei mediului
Riscul aprobarilor, reglementarilor privind protectia mediului implica o preocupare crescanda a finantatorilor in legatura cu tendintele reglementarilor privind protectia mediului, la nivel european, national si local. Faptul ca asemenea reglementari se dezvolta repede dar nu se aplica intotdeauna in acelasi mod sau cu aceeasi rigoare in toate regiunile, creste pericolul ca finantatorii sa fie confruntati cu reclamatii majore privind pagubele cauzate de poluare.
Pentru a contracara acest risc sunt necesare sisteme de monitorizare si raportare, capabile sa tina permanent sub observatie cadrul legislativ din domeniu si sa reactioneze rapid cand factorii cheie se schimba. Prognozarea schimbarilor ce ar putea fi impuse de autoritatile de mediu, prin constrangeri si restrictii viitoare, este o sarcina foarte dificila. Este, totusi, esential ca asemenea previziuni sunt facute si reactualizate frecvent, la intervale mici, in scopul de a evita ca Proiectul sa fie afectat negativ de catre reglementarile de mediu, mai ales in cazul in care imprumutul a fost doar partial rambursat.
Riscul volumului si pretului vanzarilor
Acest risc poate fi evitat prin contracte de vanzare, pe termen lung si cu pret garantat, care adesea pot fi elementul determinant in eliminarea riscurilor generate de volumul si pretul vanzarilor.
De cele mai multe ori, finantatorii prefera rambursarea completa a datoriei in timpul perioadei de derulare a unor asemenea contracte. Totusi, acest lucru nu este intotdeauna posibil, ca urmare, sunt necesare actiuni de masurare si estimare a fluctuatiilor de pret si de monitorizare a existentei oricarei restrictii privind volumul vanzarilor.
Sisteme de raportare specifica trebuie implementate in acest scop si, pentru ca finantatorii au o conceptie foarte rezervata fata de tendintele probabile ale preturilor, este posibil, deasemenea, ca acestia sa supuna toate previziunile referitoare la pret, unor verificari independente.
4.9.2. Cerinte specifice institutiilor finantatoare
In cazul proiectelor mari, complexe, institutiile finantatoare se vor implica in toate etapele din ciclul de viata al Proiectului.
In timpul fazelor de identificare, pregatire si evaluare, finantatorii vor analiza permanent desfasurarea activitatii, obiectivul lor fiind sa se asigure, in primul rand, ca proiectele sunt corespunzator concepute, calculate tehnic si in conformitate cu standardelein vigoare; in al doilea rand, vor sa se asigure ca pentru Proiect a fost aleasa cea mai buna varianta, pe baza analizei cost-beneficiu; si, in al treilea rand, vor sa se asigure ca sunt disponibile suficiente fonduri pentru a acoperi costurile.
Institutiile finantatoare vor fi, in mod obisnuit, asistate, in timpul acestor etape, de experti desemnati special si care, in cursul misiunilor de evaluare vor investiga, verifica si raporta aspecte esentiale, legate de Proiect.
In continuare se vor prezenta comentarii detaliate privind cerintele de raportare si auditare in timpul fazelor ulterioare ale Proiectului, cum ar fi: perioada de constructie si perioada de operare.
Cele mai multe din procedurile aplicate de finantatori sunt incluse in Contractul de finantare (acordul de imprumut) ori sunt prevazute in Termenii si conditiile generale, si respectarea lor de catre cel care imprumuta este, in consecinta, obligatorie.
In institutii, cum este de pilda, World Bank, cerintele cele mai cunoscute sunt: supervizarea, monitorizarea si evaluarea.
Supervizarea
In primul rand trebuie spus ca implementarea unui Proiect este responsabilitatea celui care dezvolta investitia si imprumuta fondurile. Totusi, institutiile finantatoare vor oferi, in mod permanent, asistenta sub forma de : studii, pregatire professionala, consultanta, expertise. Este clar ca prin aceste variate intervenetii tehnice, finantatorii realizeaza rolul lor de supervizori.
Principalul obiectiv al supervizarii este acela de a se asigura ca Proiectul este corespunzator executat pentru scopul propus. O preocupare secundara este aceea de a verifica daca transele din imprumut sunt utilizate numai pentru obiectivele pentru care au fost acordate fondurile.
Desi, aceasta activitate numita “watchdog” este evident foarte importanta, ea ramane subordonata activitatii de “asistenta“, care prin transmiterea catre Proiect a experientei acumulate, permite finantatorului sa joace un rol extrem de valoros in rezolvarea, in comun, a multor probleme legate de Proiect, si nu numai.
In practica, supervizarea se poate exercita, in diferite moduri:
In timpul fazei de negociere, se poate stabili un graphic pentru raportatea modului de derulare a implementarii Proiectului. Rapoartele vor acoperi, in mod normal, fiecare aspect legat de Proiect: financiar, tehnic si stadiul fizic. Aceste elemente sunt studiate, permanent si in detaliu, de finantatori.
Misiunile pe teren implica vizite ale reprezentantilor finantatorilor, la locul de amplasare al Proiectului. Aceste vizite sunt, de regula, considerate ca o problema de rutina, in cazul particular al Proiectelor complexe si sensibile, si ca o exceptie, in cazul altor proiecte, adesea ca un mijloc de a verifica rapoartele privind desfasurarea lucrarilor. Misiunile pe teren pot avea loc de 3 sau 4 ori pe an si pot acoperi fiecare aspect legat de implementarea Proiectului.
Verificarea procedurilor de procurare/achizitie, mai ales pentru faza de constructie, este de importantta majora pentru actiunea de supervizare datorita faptului ca implica utilizarea fondurilor. In cele mai multe contracte de finantare, modalitatea/procedura pentru achizitii este inclusa in scopul asigurarii eficientei si operativitatii acestor activitati. Rolul finantatorilor aici, nu este de a se implica in elaborarea specificatiilor sau a Documentatiei de licitatie sau de a participa la evaluare, cid oar de a se asigura ca procedurile stabilite sunt respectate intocmai. Servicii de consultanta privind desfasurarea procedurilor de achizitie, sunt contractate, in mod normal, atunci cand este cazul, de cel care dezvolta Proiectul si imprumuta fondurile si nu de finantatori. Totusi, finantatorii prefera sa aiba siguranta ca au fost promovate cele mai bune practici pentru organizarea si derularea licitatiilor respectiv a tuturor actiunilor implicand competitia.
Supervizarea este, in principal, axata pe procurare, constructie si montaj, in timp ce monitorizarea si evaluarea este directionata, in principal, pentru perioada postutilizare fonduri.
Monitorizarea
Monitorizarea se refera la controlul permanent, continuu al activitatii de implementare a Proiectului pe baza indicatorilor prestabiliti. Este un mechanism de inregistrare currenta a performantei sI care actioneaza ca un “ecran radar” conceput pentru a arata deviatiile sau exceptiile in comparatie cu nivelul normal sau anticipat al activitatilor.
Sistemele de monitorizare si graficela de timp vor fi stabilite de comun accord intre finantator sI beneficiar iar apoi rapoartele vor fi elaborate, de cele mai multe ori, numai de beneficiar.
Evaluarea
In ultimii ani a aparut necesitatea unei abordari complexe si totale a evaluarii rezultatelor Proiectului. In consecinta, cele mai multe institutii finantatoare internationale conditioneaza, in present, toate Proiectele, de “ex-postaudit”. Pentru acest scop, unele institutii si-au infiintat unitati specializate (ex. world Bank →Departamentul de evaluare operatiuni) care isi realizeaza functiile separate de departamentele operationale si raporteaza direct conducerii superioare a bancii. Desi, sistemele de evaluare independente asigura un grad inalt al corectitudinii evidentei financiare in interacttiune cu functionarea Proiectului, aceste sisteme nu functioneaza izolat ci numai impreuna cu activitatea de supervizare.
In practicea, legatura dintre evaluare si supervizare este asigurata frecvent de Raportul de executie a Proiectului elaborate la sfarsitul perioadei de utilizare integrala a fondurilor. Acesta este un document care furnizeaza un rezumat critic al intregii etape de constructie si, daca este cazul, o reevaluare a rentabilitatii economice a Proiectului, bazata pe costurile reale de implementare sI pe informatii reactualizate privind costurile de operare si beneficiile estimate. Raportul de executie a Proiectului este utilizat de evaluatori ca punct de plecare pentru audit.
Auditul este, in general, bazat pe analiza tuturor documentelor pertinente, completate corespunzator cu visitele pe teren care pot uneori reprezenta investigatii foarte detaliate si complete. Auditul se efectueaza la intervale regulate pe toata perioada de rambursare a imprumutului. Este in practica multor institutii de finantare sa solicite beneficiarilor de credit, sa analizeze si sa comenteze Raportul de audit. Deasemenea, acestia sunt incurajati sa-si infiinteze propriile unitati pentru evaluarea Proiectelor cu finantare internationala.
Prin activitatile de supervizare, monitorizare si evaluare, institutiile finantatoare obtin o multime de informatii despre Proiecte si despre factorii care contribuie la succesul sau esecul lor. Beneficiarii imprumuturilor ar trebui deci, sa vada in asemenea institutii, aliati puternici si utili in activitatea de pregatire si implementare a proiectelor complexe.
4.9.3. Consideratii privind modul de organizare
O characteristica comuna a Proiectelor finantate din fonduri internationale este necesitatea absolutea ca finantatorii si beneficiarii fondurilor sa lucreze mana in mana. Singurele actiuni pe care un finantator le intreprinde independent de beneficiar sunt deciziile privind aprobarea sau blocarea fondurilor. Pentru rest, cei doi parteneri sunt dependenti unul de altul.
Din punctual de vedere al raportarii si auditarii, ar trebui sa fie clar ca cerintele finantatorului asupra beneficiarului imprumutului nu sunt de neglijat. Intr-adevar capacitatea acestuia de a raspunde adecvat poate reprezenta unul din factorii determinanti in derularea, fara probleme, a creditului. Pentru un beneficiar cu experienta anterioara limitata, in ceea ce priveste practicile bancare internationale, problemele cu care ar putea sa se confrunte, sunt demne de a fi luate in consideratie. In mod deosebit, el ar trebui sa analizeze aspecte privind organizarea interna sI sa-sI puna o serie de intrebari critice.
Exemplu:
Resurse umane:
ce resurse sunt disponibile pentru a asigura managementul Proiectului?
daca exista, au aceste resurse calificarea necesara ca sa acopere toate domeniile cheie (tehnic, financiar, urmarire stadiu fizic)?
cat de independente sunt aceste de factorii responsabili cu implementarea?
ar trebui luata in consideratie angajarea de experti externi?
Sisteme de furnizare date
cat de mult din datele solicitate de finantator pot fi furnizate de sistemul existent si in cat timp?
cat de demne de incredere sunt aceste date?
cat de accesibile sunt pentru inspecttii independente?
ce imbunatatiri ar fi necesare la sistemele existente pentru a le face operationale, in totalitate?
ce noi sisteme ar trebui avute in vedere pentru a genera alte tipuri de date?
daca sisteme noi sunt necesare, cum se va alege personalul si cum va fi platit?
Comunicare
care sunt canalele de comunicare cu finantatorul?
cine va coordona raspunsul la solicitarea finantatorului de a primi informatii?
cine va verifica si va autoriza astfel de raspunsuri?
cum vor fi organizate vizitele pe teren?
Lista de intrebari prezentata, mai sus, este departe de a fi completa, dar este oricum suficient de cuprinzatoare pentru a ilustra cat de profunde sunt schimbarile ce trebuie facute in organizatie pentru a putea respecta cerintele de baza ale unui finantator tipic referitor la solicitarea de informatii si date.
4.9.4. Concluzii
In concluzie, procedurile de raportare si auditare descrise in aceasta sectiune pot aparea ca o provocare sau chiar ca un obstacol/bariera. Intr-adevar, in unele situatii, ele chiar asa trebuie sa fie respective “o oaie imbracata in blana de lup”. Totusi, intr-o nota mai optimista, aceste proceduri ar putea fi private ca un pod necesar intre finantator si beneficiarul creditului peste care pot trece nu numai comunicarile legate de control si verificari ci si cele legate de activitatea de consultanta si asistenta, de care depinde atat de mult succesul Proiectului.
STUDIU DE CAZ
GRUP ENERGETIC COGENERATIV
OBIECTUL STUDIULUI DE CAZ
Studiul de caz porneste de la un exemplu real, acela al construirii unui Grup Energetic (”Proiect”), de tip cogenerativ, la rafinaria PETROBRAZI – Romania, jud. Prahova, in conditii de ”proiect la cheie” si cu finantare internationala. Aceasta centrala termo-electrica a fost construita, in perioada 1999-2001, si se afla in functiune la parametrii proiectati.
Studiul de caz isi propune sa evidentieze etapele parcurse pentru realizarea acestui obiectiv de investitie si documentele necesare evidentiind aspectele legate de finantarea internationala.
Deasemenea, studiul cuprinde o exemplificare a modului de evaluare a eficientei unui asemenea tip de Proiect. Din motive de pastrare a confidentialitatii, modelul financiar prezentat pentru analiza economica, are la baza date diferite de cele ale proiectului realizat la PETROBRAZI (ex. capacitati, costuri de capital, tarife etc), aceste informatii fiind preluate din publicatii de specialitate.
CADRUL LEGISLATIV, ECONOMIC SI POLITIC
Romania, situata in sud-estul Europei, este, incepand cu anul 1990, o tara democratica, cu o buna stabilitate politica si al carui sistem economic, aflat in tranzitie, a inregistrat succese notabile in cadrul procesului de transformare in economie de piata si prezinta reale tendinte spre privatizare.
Referitor la sectorul energetic din Romania, toate guvernele postdecembriste au avut ca obiectiv modernizarea precum si inceperea restructurarii respectiv initierea privatizarii domeniului energetic, aflat in sectorul de stat. Acest lucru a inceput destul de timid prin privatizarea unor agenti economici, din domeniu, si ulterior prin restructurarea marilor regii nationale, noile entitati ramanand in continuare, in proprietatea statului. In prezent, se fac demersurile necesare pentru privatizarea SNP PETROM si a unor societati, foste componente ale ROMGAZ si CONEL.
In sectorul producerii, transportului si distributiei energiei electrice au avut loc restructurari care au condus la aparitia unor societati comerciale, specializate pe cele trei domenii de activitate: Termoelectrica, Hidroelectrica, Transelectrica, Electrica.
Desi au existat multe actiuni de cooperare cu parteneri straini pentru proiecte de modernizare/retehnologizare precum si pentru proiecte privind protectia mediului totusi privatizarea nu a avut loc.
Asa dupa cum s-a aratat, in prima parte a acestei lucrari, privatizarea societatilor aflate in sectorul de stat, al caror consumator final este populatia, constituie un domeniu foarte sensibil pentru clasa politica din tarile cu economii in tranzitie. Liberalizarea preturilor, o prima actiune intreprinsa de guverne, poate conduce la efecte extrem de nefavorabile asupra nivelului de viata, in conditiile existentei monopolului sau lipsei unei piete concurentiale.
In Romania, preturile pentru electricitate si energie termica sunt liberalizate existand totusi o protectie sociala partiala realizata prin subventii acordate de stat. Desi, sectorul energetic se afla inca sub controlul statului, preturile pentru energie sunt relativ ridicate fata de nivelul veniturilor individuale si, in multe cazuri, greveaza puternic activitatea unor agenti economici. O factor determinant pentru aceasta situatie ar putea fi functionarea ineficienta a capacitatilor existente respectiv costuri mari de productie datorate, in principal, unui management necorespunzator si existentei unor facilitati cu un grad inalt de uzura morala si fizica.
Pentru a fi controlat mai bine acest domeniu de activitate, primordial pentru dezvoltarea economica a unei tari, a fost infiintata Agentia Nationala pentru Reglementare in domeniul Energetic (ANRE). Printre altele, orice Producator Independent de Electricitate este obligat sa obtina autorizatia de producator precum si dreptul de a utiliza Sistemul Energetic National (SEN).
PREZENTAREA PROIECTULUI
PARTICIPANTII LA PROIECT
Beneficiarul Proiectului – SNP PETROM, companie nationala avand ca actionar majoritar, statul roman, si care are ca principal obiect de activitate: exploatarea zacamintelor petrolifere, prelucrarea titeiului si distributia produselor petroliere.
Cumparatorul energiei – Rafinaria PETROBRAZI , care va cumpara intreaga productie de energie electrica si termica generata de Grupul Energetic.
Contractorul general – HYUNDAI, companie din Coreea de Sud, responsabila pentru realizarea Grupului Energetic, in conditii de ”proiect la cheie”.
Contractor operare si intretinere – NUOVO PIGNONE, companie din Italia, responsabila pentru operarea si intretinerea Grupului Energetic.
Furnizorul de gaz combustibil – ROMGAZ, companie nationala de stat avand ca principal obiect de activitate: exploatarea zacamintelor de gaze, transportul si distributia gazelor.
Finantatori – KEXIMBANK /Coreea
BANCA MEDIOCREDITE /Italia (SACE Italia)
BANCA COMERCIALA ROM~NA /Romania
FINANTAREA PROIECTULUI
LISTA CONTRACTELOR AFERENTE PROIECTULUI
Contractul de constructie – Contract, cu pret fix, de tip ”proiect la cheie”, pentru proiectarea, constructia si punerea in functiune, la parametrii garantati, a Grupului Energetic, incheiat intre SNP PETROM si HYUNDAI/Coreea de Sud.
Contractul de vanzare energie – Contract de tip ”iei sau platesti” (take or pay), incheiat intre SNP PETROM si Rafinaria PETROBRAZI, de vanzare – cumparare energie, la intreaga capacitate a Proiectului, in conditii de exclusivitate, pe o perioada de 20 ani.
Contractul de furnizare gaz combustibil – Contract incheiat intre SNP PETROM si ROMGAZ, de furnizare gaz combustibil, la nivelul cerintelor Proiectuluit, incepind cu momentul punerii in functiune, pentru o perioada de 20 ani. Pretul se va stabili, pe baza unei formule complexe care va lua in consideratie variatia preturilor de pe piata.
Contractul pentru operare si intretinere – Contract incheiat intre SNP PETROM si NUOVO PIGNONE, pe o perioada de 5 ani, pentru operare si intretinere.
Contracte de finantare
Contract incheiat intre SNP PETROM si KEXIMBANK/Coreea, pentru un imprumut de 23.000.000 USD reprezentand finantarea livrarilor din Coreea si SUA;
Contract incheiat intre SNP PETROM si banca MEDIOCREDITE/Italia pentru un imprumut de 12.000.000 USD reprezentand finantarea livrarilor din Italia si Europa;
Contract incheiat intre SNP PETROM si Banca Comerciala Romana, pentru un imprumut de 5.000.000 USD reprezentand finantarea lucrarilor locale, in sarcina beneficiarului.
Constituirea garantiilor (finantare cu recurs limitat): (i) Garantii, de prima prioritate, pe baza activelor si a tuturor angajamentelor Proiectului inclusiv polite de asigurare; (ii) Garantii pe baza titlurilor, drepturilor si activelor companiei beneficiare.
3.6.1. CONTRACTUL DE CONSTRUCTIE
– proiect la cheie –
Beneficiar: SNP PETROM SA – Romania
Contractor General: HYUNDAI – Coreea de Sud
Obiectul contractului: Inginerie de baza, inginerie de detaliu, livrarea de echipamente, constructia si punerea in functiune a unui Grup Energetic cogenerativ de 50 MW.
Pretul contractului: 50.000.000 USD
Modul de plata: 10% din valoarea contractului, la semnarea contractului. Contractorul va furniza o garantie bancara pentru acest avans, care va expira dupa Receptia finala a obiectivului
70% din valoarea contractului se vor plati esalonat, pe baza de factura si alte documente necesare, pana la Receptia finala a obiectivului
20% din valoarea contractului, dupa Receptia finala respectiv efectuarea cu success a testului de performanta.
Perioada de executie: 12 luni de la intrarea in vigoare a contractului.
Forta majora: Forta majora care reprezinta evenimente sau circumstante in afara controlului rezonabil al partii a carei capacitate de a-si indeplini obligatiile contractuale este afectata negativ, include, fara sa se limiteze la acestea: (i) razboaie, revolutii, dezordini sociale, (ii) dezastre naturale (incendii, inundatii, cutremure), (iii) greve ori alte actiuni sociale (altele decat grevele). Evenimentele de forta majora care afecteaza subcontractorii unei parti constituie forta majora pentru acea parte numai daca evenimentele respective se incadreaza in cazuri de forta majora in conformitate cu prevederile din Contractul de constructie.
Evenimentele de forta majora constituie, pentru Contractor, o justificare acceptata care il absolvea de vina de a nu finaliza la timp lucrarile permitand extinderea perioadei de executie prevazuta in contract.
Schimbari de legislatie Contractul de constructie va include clauze speciale referitor la shimbarile care pot aparea din cauza modificarii cadrului legislativ si care au ca rezultat intarzierea execuiiei sau cresterea costurilor pentru realizarea, de catre Contractor, a obiectivului.
Permise si aprobari Beneficiarul va furniza toate permisele, licentele si aprobarile guvernamentale.
Performante garantate: Contractorul va garanta: perioada de executie, productia de energie electrica si termica (50 MW, 200 t/h abur), eficienta energetica.
Penalitati: Contractorul va despagubi Beneficiarul, an cazul nerealizarii urmatoarelor performante:
Finalizarea lucrarilor in termenul prevazut.
Productia de energie electrica si termica, eficienta energetica.
Penalitati pentru intarziere: 0,1% din valoarea contractului pentru fiecare zi de intarziere, dar nu mai mult de 10%.
In cazul in care se ajunge la valoarea maxima de 10%, Benefiarul poate:
Sa solicite Contractorului sa finalizeze lucrarile intr-un timp rezonabil definit; sau
Sa rezilieze contractul numind un alt Contractor si sa recupereze pierderile de la vechiul Contractor pana la 100% din valoarea contractului.
Penalitati pentru nerealizarea 0,5% din valoarea contractului pentru fiecare 1%, din productiei si a eficientei performanta nerealizata, dar nu mai mult de 20%.
Perioada de garantie 24 luni de la Receptia finala sau 30 luni de la ultima livrare, perioada in care, Contractorul va repara sau va inlocui, pe cheltuiala sa, toate echipamentele defecte sau parti din acestea, defectiuni datorate: materialelor necorespunzatore, lucrarilor de proasta calitate, greselilor de proiectare sau erorilor/omisiunilor Contractorului.
Garantia de performana Contractorul va furniza o Garantie bancara, cu o suma egala cu 10% din valoarea contractului si care va ramane valabila pana la realizarea cu success a testului de performanta respectiv Receptia finala. Dupa aceasta data, garantia se va diminua la 5% din valoarea contractului si va ramane valabila pana la expirarea perioadei de garantie.
Asigurarea Contractorul va obtine urmatoarele asigurara:
asigurarea pentru toate riscurile, specifice constructorilor;
asigurarea pentru salariati, in conformitate cu legea;
asigurarea pentru automobile
asigurarea pentru indemnity
Solutionarea litigiilor Procedura de arbitraj: in conformitate cu regulile Camerei Internationale de Comert – Curtea de arbitraj international
Locul arbitrajului: Paris – Franta.
Legea care guverneaza Legea franceza.
Limba care guverneaza Limba engleza
3.6.2. CONTRACT VaNZARE ENERGIE ELECTRICA
– take or pay (cumpara sau plateste) –
Vanzator: SNP PETROM SA
Cumparator: Rafinaria PETROBRAZI
Obiectul contractului Vanzatorul va livra, lunar, energie Cumparatorului, dupa un grafic stabilit, de comun acord, intre cele doua parti.
Vanzatorul va mentine disponibila pentru Cumparator, o capacitate a Grupului energetic, de 100%.
Termenii de plata Cumparatorul va fi obligat sa cumpere cantitatea de energie electrica, stabilita prin contract, sau sa plateasca pentru aceasta cantitate, chiar daca nu o foloseste.
In cazul, in care, Cumparatorul nu va prelua intreaga cantitate de enegie anterior stabilita, taxa pe capacitate va acoperi costurile fixe ale Grupului plus 12% profit pe capitalul investit de beneficiar (actionari) iar taxa pe energie va acoperi costurile variabile pentru cantitatea de energie efectiv cumparata plus 8% profit pe capitalul investit de beneficiar (actionari).
Valabilitatea contractului 20 ani
Forta majora Forta majora are aceeati semnificatie ca in cazul Contractului de constructie dar mai include: (i) orice actiune guvernamentala de rechizitionare, confiscare, expropriere, nationalizare; (ii) legi, reguli, reglementari sau ordine ale oricaror autoritati guvernamentale; si (iii) nerespectarea sau intarzierea guvernului in a emite autorizatiile, permisele, licentele sau aprobarile necesare.
Evenimentele de forta majora exonereaza ambele parti de indeplinirea obligaiiilor incluzand si obligetia Rafinariei PETROBRAZI de a plati taxa pe capacitate.
Schimbari de legislatie Rafinaria PETROBRAZI va suporta riscul oricaror shimbari in legislatia privind mediul si va plati pentru orice schimbare necesara pentru ca Grupul sa functioneze la capacitate. Vanzatorul va suporta riscul oricaror altor schimbari de legislatie care vor afecta Grupul.
Penalitati pentru intarziere Daca inceperea activitatii comerciale a Grupului nu are loc la data prevazuta, Vanzatorul va plati Cumparatorului penalitati pentru fiecare zi de intarziere ( penalitatile platite de Contractor pentru intarziere nu sunt suficiente pentru a acoperi sumele datorate Cumparatorului).
Garantii de buna executie (i) Angajamentul privind capacitatea minima instalata a Grupului care nu va fi mai joasa cu mai mult de 1% din capacitatea prevazuta.
(ii) Angajamentul privind productia minima de energie termica a Grupului care nu va fi mai joasa cu mai mult de 1% din capacitatea prevazuta.
Solutionarea litigiilor Procedura de arbitraj: in conformitate cu regulile Camerei Internationale de Comert – Curtea de arbitraj international
Locul arbitrajului: Paris – Franta.
Legea care guverneaza Legea romana.
Limba care guverneaza Limba romana.
3.6.3. CONTRACT FURNIZARE GAZE COMBUSTIBILE
– cumpara sau plateste –
Client: SNP PETROM SA
Furnizor: ROMGAZ RA
Obiectul contractului: ROMGAZ va furniza Clientului, in conditii de fermitate, 100% din cantitatea totala de gaz combustibil, necesara functionarii Grupului Energetic.
Pretul: Pretul va avea trei componente: taxa pe cererea lunara, taxa pe produs si taxa pentru transport.
Data inceperii: Clientul va anunta Furnizorul cand trebuie sa inceapa livrarile, aceea fiind data inceperii derularii contractului.
Perioada de valabilitate: 20 ani
Cantitatea minima cumparata Clientul este obligat sa cumpere sau sa plateasca o cantitate anuala minima care permite Grupului sa functioneze la 60% din capacitate proiectata.
Nerespectarea contractului: Daca Clientul preia mai putin decat cantitatea minima anuala, Clientul va plati penalitati Furnizorului.
Daca Furnizorul nu reuseste sa livreze cantitatea gaz prevazuta in contract si/sau de calitatea specificata, Furnizorul va plati penalitati egale cu costurile totale platite de Client pentru a achizitiona si transporta combustibil alternativ si orice alte penalitati sau despagubiri pe care Clientul va trebui sa le plateasca Cumparatorului de energie.
Forta majora: Forta majora are semnificatia din contractul de constructie. Daca Furnizorul nu reuseste, datorita unor evenimente de forta majora, sa livreze cantitatea gaz prevazuta in contract si/sau de calitatea specificata, taxa pe cererea lunara va fi redusa proportional cu cantitatea livrata efectiv.
Cazurile de forta majora care afecteaza Clientul nu il exonereaza pe acesta de obligatiile sale de a plati taxa pe cererea lunara.
Schimbari in legislatie Clientul suporta riscul schimbarii legilor.
Solutionarea litigiilor In conformitate cu legile in vigoare, in Romania.
Legea care guverneaza Legea romana.
Limba care guverneaza Limba romana.
3.6.4. CONTRACT PENTRU OPERARE SI INTREtINERE
Beneficiar: SNP PETROM SA
Operator: NUOVO PIGNONE – Italia
Obiectul contractului: Operatorul va administra, opera si intretine Grupul Energetic in conformitate cu toate documentele relevante si practica de operare, in conditii de prudenta si siguranta in functionare.
Taxe: Operatorul va fi platit cu o taxa anuala pentru management, functie de performanta inregistrata, cu aplicarea de penalitati sau acordarea de prime, dupa caz. Toate cheltuielile rezonabile, pentru operare si intretinere, sunt suportate de Beneficiar. Bonusurile se acorda pentru eficienta, disponibilitate si economii la cheltuieli.
Perioada de valabilitate: Termenul initial pentru acest contract va fi de 5 ani de la data inceperii activitatii comerciale. Contractul va fi automat reactualizat pentru inca doi ani, daca nici una din parti nu anunta, in scris, in termen de 120 zile de la termenul initial, ca nu doreste sa reinnoiasca contractul.
Planul de functionare si Operatorul va prezenta planul de functionare si bugetul anual.
bugetul anual pentru cheltuieli Acestea trebuie aprobate de Beneficiar si Finantatori. Numai cheltuielile efectuate in conformitate cu bugetul aprobat vor fi suportate de Beneficiar.
Forta majora: Definirea cazurilor de forta majora este in conformitate cu cele prezentate la contractul de constructie.
Solutionarea litigiilor Procedura de arbitraj: in conformitate cu regulile Camerei Internationale de Comert – Curtea de arbitraj international
Locul arbitrajului: Paris – Franta.
Legea care guverneaza Legea franceza.
Limba care guverneaza Limba engleza.
3.6.5. ACORD DE FINANTARE INTERNATIONALA
– cu recurs limitat si dobanda variabila –
Beneficiar: SNP PETROM SA
Finantator: KEXIM BANK – Coreea de Sud
MEDIOCREDITE – Italia
Valoarea creditului: 22.000.000 USD
13.000.000 USD
Avans platit de Beneficiar: 10.000.000 USD
Perioada de valabilitate Functie de indeplinirea tuturor conditiilor precedente si a conditiilor pentru o tragere normala, Creditul va fi disponibil pentru trageri pana la Receptia finala.
Perioada de gratie: 1 an dupa Receptia finala.
Perioada de rambursare 10 ani dupa perioada de gratie sau 12 ani dupa deschiderea finantarii.
Receptia finala: Data la care se realizeaza cu succes Testul de performanta, adica sunt demonstrate garantiile de performanta prevazute in contractul de constructie si Beneficiarul preia obiectivul pentru inceperea activitatii comerciale.
Dobanda: LIBOR plus (a) 3,25% pe an, pe perioada constructiei, pana la Receptia finala si (b) 2,75% pe an, dupa Receptia finala pana la rambursarea Creditului.
Comision de angajare: 0,25% pe an, din suma neutilizata si suma la care, eventual, s-a renuntat, platibil in transe, trimestrial, de la data semnarii Acordului de finantare.
Rambursare: Sumele utilizate din Credit vor fi rambursate, in 20 de transe semi-anuale egale, prima plata se va face dupa un an de la Receptia finala. Sumele rambursate nu mai pot fi reutilizate.
Plata in avans: Beneficiarul poate sa plateasca in avans, fara a se aplica penalitati, orice suma mai mare de 5.000.000 USD, pe baza notificarii, in scris, a agentului sau bancii, cu 10 zile lucratoare inainte.
Renuntare: Beneficiarul poate renunta partial sau total, la sumele netrase din Credit (valoare minima 5.000.000 USD), pe baza notificarii in scris, cu 10 zile lucratoare inainte, a agentului sau bancii.
Orice suma, la care s-a renuntat astfel, nu mai poate fi utilizata, iar platile semi-anuale, pentru rambursarea Creditului, vor fi reduse corespunzator noilor conditii.
Obligatiile Beneficiarului/ Beneficiarul/actionarii vor contribui cu un capital propriu de
actionarilor: 10.000.000 USD, ce va fi platit, ca avans, in cadrul Contractului pentru constructie.
Contractele pentru realizarea Beneficiarul / actionarii vor fi responsabili de prevederea
obiectivului fondurilor necesare pentru realizarea obiectivului, in conformitate cu urmatoarele conditii:
1. Daca Finantatorul va determina, la un anumit moment, ca exista motive rezonabile pentru a crede ca fondurile sunt insuficiente sau nu vor fi disponibile pana la Receptia finala, el va putea avertiza Beneficiarul privind necesitatea unor fonduri suplimentare. In 60 de zile de la o asemenea comunicare, fondurile suplimentare vor fi puse la dispozitie de Beneficiar/actionari impreuna si separat, in sume care sa permita realizarea investitiei, functionarea Grupului si indeplinirea obligatiilor financiare.
2. Fondurile suplimentare vor fi furnizate de Beneficiar /actionari sub forma de contributii proprii ori credite subordonate sau imprumuturi stand by. Aceste credite vor respecta urmatoarele conditii:
(i) perioada de gratie, de minim 2 ani, inainte de plata dobanzii si, in nici un caz, nu se va incepe rambursarea inainte de implinirea a 24 luni de la deschiderea finantarii;
(ii) rata dobanzii nu va depasi dobanda practicata, in cazul altor credite similare (aceeasi perioada de rambursare si moneda) acordate de bancile comerciale din Romania;
(iii) plata dobanzii si a imprumutlui subordonat va fi interzisa pana la rambursarea integrala a creditului principal.
Estimari Prognozele referitoare la performanta Proiectului vor fi prezentate de Beneficiar, bancilor: (i) in fiecare an, in ultima zi din luna aprilie, si, (ii) in orice moment, la solicitarea scrisa a bancilor sau agentului.
Fiecare prognoza referitoare la Proiect:
se va baza pe estimari tehnice si economice;
va acoperi cel putin perioada de rambursare a Creditului;
va prezenta estimari detaliate referitoare la costuri de operare
si intretinere precum si la venituri ce urmeaza sa fie realizate in fiecare an, de la inceperea activitatii comerciale pana la finalizarea perioadei de rambursare.
Garantii: Garantiile constituite, pentru acest imprumut, vor include:
Garantia, prioritatea nr. 1, constituita pe baza tuturor activelor si angajamentelor Proiectului;
Garantia constituita prin cedarea drepturilor asupra conturilor Proiectului si asupra tuturor contractelor si acordurilor aferente Proiectului.
Garantia constituita prin cedarea dreptului asupra actiunilor detinute de actionari, in cadrul Proiectului, pentru a-i obliga pe acestia sa finalizeze Proiectul si sa-l exploateze adecvat.
Conturile proiectului Beneficiarul va deschide la o banca acceptata, urmatoarele conturi escrow:
Contul pentru operare – toate veniturile obtinute de Proiect, incluzand si plati partiale corespunzatoare unor avansuri primite de Proiect, vor alimenta acest cont. Utilizarea fondurilor va fi permisa, in urmatoarea ordine de prioritati:
Inainte de finalizarea lucrarilor:
sumele datorate prin contractul de constructie;
taxe profesionale si alte cheltuieli;
dobanda si alte comisioane bancare.
(b) Dupa finalizarea lucrarilor:
(i) costuri de operare si intretinere;
(ii) finantarea Contului de rezerva pentru
intretinere;
dobanda si alte taxe financiare;
(iv) platile pentru rambursarea creditului;
(v) plati pentru mentinerea disponibilitatilor, in Contul rezerva, la un anumit nivel;
(vi) plati premise catre actionari.
Contul de rezerva pentru intretinere – va fi alimentat din Contul pentru operare cu o suma egala cu costurile estimate pentru urmatoarea revizie generala a Grupului. Tragerile din Contul de rezerva pentru intretinere pot fi facute numai pentru Revizia generala.
Contul de asigurare – toate sumele incasate din asigurare, vor alimenta acest cont si tragerile se vor putea face numai pentru scopul pentru care au fost primite.
Contul de rezerva – va fi alimentat din Contul pentru operare, la fiecare data de rambursare, cu o suma care sa echilibreze Contul de operare dupa efectuarea tuturor platilor prioritare, ajungand pana la o valoare egala cu dobanda si transa de rambursare pe 6 luni.
Procedura descrisa mai sus si acordul cu banca la care s-au deschis conturile escrow sunt valabile pana la constituirea garantiilor si intrarea in vigoare a documentelor relevante.
Forta majora: Toate obligatiile Beneficiarului/actionarilor vor fi suspendate pe perioadele de forta majora.
Conditii precedente: Conditiile precedente, necesar a fi indeplinite, pentru a avea loc prima tragere, includ, printre altele, urmitoarele:
Elaborarea documentelor de constituire a garantiilor si cedarea tuturor activelor, conturilor si acordurilor Proiectului;
Incheierea tuturor acordurilor/contractelor Proiectului, in forma aprobata, anterior, de banci;
dovada ca toate permisele, aprobarile si licentele necesare constructiei si operarii Proiectului sunt acordate si sunt emise in termeni acceptati de banci;
toate asigurarile au fost facute in acceptiunea bancilor, inclusiv asigurarea pentru acoperirea riscului politic, emisa in favoarea bancilor;
sunt in ordine toate documentele companiei, deciziile conducerii, lista persoanelor autorizate sa semneze, desemnarea responsabilului de Proiect din partea Beneficiarului si a altor persoane din partea partenerilor la contractile Proiectului;
cazul de baza pentru analiza eficientei Proiectului a fost aprobat de banci;
toate conditiile precedente, necesare pentru a deveni efective acordurile Proiectului, au fost indeplinite;
bancile sau agentul bancar au primit un audit care sa prezinte obligatiile curente sau de perspectiva ale Beneficiarului;
realizarea unui audit privind probleme de mediu, in forma si continutul acceptata de banci, obtinerea tuturor aprobarilor de la autoritatile de mediu, angajamentul ca vor fi platite toate taxele si/sau cheltuielile care vor resulta din respectarea reglementarilor privind mediul.
Conditii precedente pentru Toate declaratiile si angajamentele, existente la acea data.
celelalte trageri:
Declaratii: Acestea se vor referi la:
statul companiei, forma de proprietate, forta si autoritatea acesteia;
legalitatea, valabilitatea si aplicabilitatea acordurilor Proiectului, contractului de imprumut si a documentelor de constituire a garantiilor;
valabilitatea tuturor aprobarilor, permiselor si licentelor necesare;
titluri de proprietate, active, absentta ipotecilor (altele decat cele permise) sau existenta altora, create ca urmare a constituirii garantiilor;
absentta litigiilor materiale sau a altor cauze in derulare;
absentta cazurilor de incalcare a legilor sau acordurilor;
absenta cazurilor curente sau potentiale de incalcare a prevederilor contractuale din acordurile Proiectului sau acordul de finantare;
corectitudinea declaratiilor financiare ale companiei;
furnizarea tuturor informatiilor materiale necesare si corectitudinea acestora.
Conventii afirmative
1. Sumele trase din Credit vor fi folosite exclusiv pentru Proiect.
2. Beneficiarul va face asigurari corespunzatoare, la companii de asigurari recunoscute si va furniza, anual, finantatorilor, certificatele de asigurare emise de asiguratori.
3. Beneficiarul va stabili si va pastra un sistem de contabilitate adecvat, un management transparent si sisteme de control al costurilor, convenabile finantatorilor.
4. Beneficiarul va angaja un auditor independent, convenabil finantatorilor.
5. Beneficiarul va furniza Rapoarte trimestriale privind stadiul realizarii Proiectului si Rapoarte financiare, trimestrial (neauditate) si anual (auditate), rapoarte de auditare anuale si orice alte informatii cerute, in mod rezonabil, de finantatori.
6. Beneficiarul va permite accesul reprezentantilor finantatorilor sa viziteze Proiectul atat pe perioada executiei cat si in timpul functionarii precum si accesul la registrele contabile sau la alte inregistrari.
7. Beneficiarul va respecta toate angajamentele Proiectului, reglementarile privind protectia mediului si, in general, legislatia in vigoare. Deasemenea va procura fonduri, in cazul in care vor aparea cheltuieli suplimentare in executia Proiectului, fie din contributie proprie fie din imprumuturi subordonate.
8. Beneficiarul va obtine si va pastra toate permisele, acordurile si licentele necesare realizarii Proiectului.
Conventii negative
1. Beneficiarul nu va plati dividende inainte de Receptia finala
si dupa aceea numai daca:
astfel de plati sunt din afara profitului;
o suma egala cu dividendele se va plati ca un avans pentru constructia Proiectului;
nu exista incalcari ale acordurilor Proiectului privind atat constructia Proiectului cat si alte angajamente pe termen lung.
raportul credit/capital propriu sa nu fie mai mare de 1,5:1, dupa plata dividendelor.
2. Beneficiarul nu-si va asuma alte obligatii financiare decat: (a) cele prevazute prin Planul de finantare;
(b) imprumuturi pe termen lung, cu conditia ca raportul
credit/capital propriu sa nu fie mai mare de 1,5:1.
3. Beneficiarul nu va genera sau nu va permite sa existe sarcini
asupra oricareia din proprietatile sale, altele decat:
ipoteci pentru garantarea creditului;
sarcini asupra stocurilor si sumelor de primit, utilizate pentru garantarea creditelor pe termen scurt, permise;
sarcini existente la data acordarii imprumutului;
garantii, in favoarea tertilor, asa cum sunt prezentate pentru faza constructiei.
Beneficiarul nu va intra in tranzactii echivoce, acestea vor fi transparente pentru finantatori.
Beneficiarul nu va intra in nici un acord potrivit caruia venitul si profitul se va imparti cu altii decat actionarii proprii
Beneficiarul nu va schimba scopul Proiectului.
Beneficiarul nu va plati alte obligatii decat cele stabilite prin programul de plati sau cele permise.
Cazuri de nerespectare
a clauzelor contractuale:
Nerespectarea programului de plati in timpul constructiei.
Nerespectarea prevederilor din contractul de constructie sau din oricare alt contract al Proiectului.
Nerespectarea acordurilor obligatorii privind Beneficiarul sau oricare din activele sale.
Faliment, insolvabilitate sau alte evenimente similare.
Evenimente cu efect negativ asupra Beneficiarului sau Proiectului.
Rezilierea sau amendarea contractelor Proiectului, fara acordul scris al bancii.
Abandonarea Proiectului.
Nationalizarea sau rechizitionarea oricareia din activele Beneficiarului.
Ilegalitatea, inaplicabilitatea oricaruia de contractele Proiectului.
Oricare din permise, licente sau acordurile necesare este revocat.
Unul din partenerii este indreptatit sa revoce sau sa rezilieze oricare din contractele Proiectului.
Incalcarea angajamentelor si garantiilor.
Taxe: Toate sumele platibile de catre Beneficiar vor fi libere de orice retineri.
Transferabilitate: Angajamentele bancilor pot fi transferate numai cu acordul Beneficiarului.
Costuri: Beneficiarul va plati toate costurile rezonabile efectuate de Banca.
Diverse:
Legea care guverneaza contractul:
Solutionarea litigiilor:
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Finantarea Si Creditarea Internationala (ID: 132091)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.