Finantarea Proiectelor de Dezvoltare Regionala

Economie

Finantarea Proiectelor de Dezvoltare Regionala

Byadmin ianuarie 1, 2024

Capitolul 1: Politica de dezvoltare regionala în Uniunea Europeană

1.1. Perspectivă istorică

Politica de dezvoltare regională este una din politicile cele mai importante și cele mai complexe ale Uniunii Europene, statut ce decurge din faptul că, prin obiectivul său de reducere a disparităților economice și sociale existente între diversele regiuni ale Europei, acționează asupra unor domenii semnificative pentru dezvoltare, precum creșterea economică și sectorul IMM, transporturile, agricultura, dezvoltarea urbană, protecția mediului, ocuparea și formarea profesională, educația, egalitatea de gen. Concepută ca o politică a solidarității la nivel european, politica regională se bazează în principal pe solidaritate financiară, adică pe redistribuirea unei părți din bugetul comunitar realizat prin contribuția statelor membre către regiunile și grupurile sociale mai puțin prospere). Politica de dezvoltare regională are un pronunțat caracter instrumental, iar prin fondurile sale de solidaritate contribuie la finanțarea altor politici sectoriale – politica agricolă, politica socială, politica de protecție a mediului. În plus, politica regională este corelată și cu politica de extindere a Uniunii Europene, prin crearea fondurilor speciale de pre-aderare Phare (fond de sprijin pentru reconstrucția economică), ISPA (instrument al politicilor structurale, ce prefigurează Fondul de coeziune) și SAPARD (program special pentru agricultură) la care au acces țările în curs de aderare și prin care este sprijinită tranziția acestora la standardele și structurile de organizare ale UE. Caracterul complex al politicii de dezvoltare regională este subliniat și de modul în care acesta integrează trei dintre obiectivele prioritare ale UE: coeziunea economică și socială, extinderea aplicării principiului subsidiarității și dezvoltarea durabilă. Astfel, coeziunea economică și socială nu numai că este prezentă la nivelul obiectivelor fondurilor structurale, dar importanța sa este reflectată prin crearea unui fond omonim (Fondul de coeziune) ce sprijină grăbirea procesului de convergență și atingere a nivelelor medii de dezvoltare ale UE, a patru state membre mai puțin dezvoltate: Spania, Portugalia, Grecia și Irlanda. Principiul subsidiarității – care reprezintă gradul crescut de implicare a statelor membre în dezvoltarea și implementarea politicilor comunitare- este prezent și la nivelul altor politici. În contextul de față, acest principiu are aplicabilitate în negocierea finanțării din fondurile de solidaritate de către fiecare stat în parte (în funcție de prioritățile naționale și regionale) precum și în responsabilitatea ce revine acestora din urmă în implementarea, monitorizarea și evaluarea programelor stabilite de comun acord. Strategia dezvoltării durabile este prezentă ca prioritate a programelor de solidaritate europeană, în special prin accentul pus pe protecția mediului și pe dezvoltarea de măsuri în această direcție. Această strategie nu este numai europeană, ci există ca strategie globală promovată în toată lumea prin variate acorduri internaționale, ceea ce subliniază caracterul complex al politicii de dezvoltare regională și coerența internă a obiectivelor comunitare.

Politica de dezvoltare regională, prin amploarea dezvoltării ei, este o politică ce subîntinde mai multe domenii de activitate, ceea ce face ca un număr mare de actori instituționali să fie implicați în elaborarea și implementarea ei. Comisia Europeană este direct responsabilă pentru pregătirea și asigurarea implementării politicii de dezvoltare regională a UE. Rolul său este de a iniția si definitiva noi acte legislative în domeniu și de a se asigura că măsurile astfel adoptate vor fi implementate de Statele Membre. Direcția Generală (DG) pentru Politică Regională este principalul departament responsabil pentru măsurile de asistență în vederea dezvoltării economice și sociale a regiunilor la nivel european, în baza articolelor 158 și 160 ale Tratatului UE. DG Politica Regională este sprijinită în activitatea sa de alte direcții generale implicate în implementarea politicii regionale, acestea fiind DG Agricultură, DG Pescuit, DG Educație și Cultură, DG Mediu și DG pentru Forța de Muncă și Probleme Sociale. În prezent DG pentru Politică Regională gestionează 3 fonduri: FEDR, Fondul de Coeziune și ISPA.

Parlamentul European este implicat în dezvoltarea politicii regionale comunitare la nivelul luării deciziei, prin Comitetul pentru Politică regională, Transport și Turism. De asemenea, acest comitet exercită și activitate de control asupra instrumentelor instituite pentru realizarea obiectivului coeziunii economice și sociale, și implicit asupra politicilor economice naționale, a politicilor și acțiunilor comunitare în vederea realizării pieței interne, precum și asupra Fondurilor structurale, Fondului de coeziune și Băncii Europene de Investiții. Consiliul Uniunii Europene este echivalentul unui consiliu de miniștri la nivel european și se reunește de câteva ori pe an, în scopul coordonării politicilor economice ale statelor membre. Comitetul Regiunilor (CR) este un organ cu putere consultativă pe probleme de coeziune economică și socială, rețele de infrastructură trans-europeană, sănătate, educație, cultură, ocuparea forței de muncă, probleme sociale, probleme de mediu, formare profesională și transport, fiind și cea mai nouă instituție europeană (creat în 1991, prin Tratatul de la Maastricht, funcțional odată cu intrarea în vigoare a Tratatului, în 1993). CR este compus din reprezentanți ai autorităților regionale și locale, ce reflectă echilibrul politic, geografic și regional/local din fiecare stat membru.

Banca Europeană de Investiții este instituția de finanțare a politicilor UE și are dublu rol la acest nivel, fiind percepută atât ca actor instituțional al politicii de dezvoltare regională, cât și ca instrument de finanțare și, implicit, implementare a acesteia). Banca acordă împrumuturi și garanții, cu dobândă redusă, tuturor statelor membre pentru finanțarea de proiecte din toate sectoarele economiei, susținând prin acțiunile sale politica de dezvoltare regională la nivel comunitar, obiectivele fondurilor structurale și ale celorlalte instrumente financiare ale UE.

În timp ce progresul economic s-a făcut remarcat în regiunile mai puțin dezvoltate într-un termen mediu, diferența dintre bogați și săraci a rămas la fel de îngrijorătoare, acest lucru necesitând o perioadă considerabilă de timp pentru a fi rezolvat. În ciuda îmbunătățirii situației, șomajul a rămas o problemă presantă.

Deși s-a înregistrat un progres substanțial în ceea ce privește infrastructura, unele dezechilibre se mențin în aceste domenii: cercetarea și dezvoltarea tehnologică, accesul la formare și informație, oportunități de educare,calitatea mediului. Fondurile Structurale și Fondul de coeziune au ajutat la reducerea disparităților și au creat condiții pentru creștere economică. Cuceririle politicii regionale pot cu greu fi exprimate în termeni statistici. Inițiativele comunitare, parteneriatele între părțile implicate, atenția acordată protecției mediului și șansei egale, cooperarea, comunicarea cu ajutorul tehnologiilor noi, schimburile de experiență și experimentarea de noi abordări pentru dezvoltare constituie premise pentru progresul regiunilor mai puțin prospere și valorificarea potențialului lor.

Principiile unei politici de dezvoltare regională au fost avute în vedere la nivel European încă din 1957, odată cu semnarea Tratatului de la Roma, când cele 6 țări semnatare (Belgia, Franța, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda) au căzut de acord asupra nevoii reducerii diferențelor existente între diferitele regiuni și sprijinirii celor mai puțin favorizate, în scopul realizării unei economii comunitare solide și unitare.

Această nevoie a fost concretizată în 1958, prin înființarea Fondului Social European (FSE) ca principal instrument al politicii sociale comunitare, fiind centrat pe îmbunătățirea modului în care funcționează piața muncii în diferite țări și pe re-integrarea șomerilor pe piața muncii.

În 1962 a fost înființat Fondul European pentru Orientare si Garantare Agricolã (FEOGA), în scopul finanțării politicii agricole comune și pentru sprijinirea dezvoltării regiunilor rurale și îmbunătățirea structurilor agricole.

Anul 1975 aduce crearea unui al treilea fond – Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR), cu scopul de a redistribui o parte a contribuțiilor bugetare ale Statelor Membre către regiunile cele mai sărace ale comunității, în vederea sprijinirii dezvoltării lor economice. Astfel, FEDR redistribuie bugetul comunitar în investiții productive (pentru crearea și menținerea unor locuri de muncă durabile) și în investiții în infrastructură.

Un moment important în dezvoltarea politicii regionale este reprezentat de adoptarea Actului Unic European, în 19865, prin care se introduce conceptul de coeziune economică – adică a eliminării diferențelor economice existente la nivelul diferitelor regiuni – și se crează premisele unei politici de coeziune economică și socială ca politică de sine stătătoare și avînd drept scop facilitarea aderării la piața unică europeană a țărilor din sudul Europei.

În februarie 1988, Consiliul European de la Bruxelles extinde operațiunea fondurilor de solidaritate, reprezentate de fondurile menționate anterior și numite acum Fonduri structurale – mai precis crește considerabil alocațiile acestora din bugetul comunitar. Astfel, este recunoscută și declarată oficial importanța acestor instrumente pentru reducerea disparităților regionale la nivel comunitar.

Un element de noutate în cristalizarea politicii regionale îl reprezintă crearea programului Phare, în 1989, în scopul sprijinirii Poloniei și Ungariei (abia ieșite din spațiul blocului comunist) în efortul de reconstrucție a economiilor lor naționale și revizuirea acestuia, în anul 2000, în scopul susținerii dezvoltării regionale în țările candidate.

Odată cu ratificarea Tratatului Uniunii Europene în 1993, problema coeziunii economice și sociale apare din nou în agenda comunitară și devine unul dintre principalele obiective ale Uniunii, alături de uniunea economică și monetară și de piața unică europeană. De asemenea, duce și la crearea unui nou fond – Fondul de coeziune, ce are drept scop sprijinirea proiectelor din domeniului protecției mediului și infrastructurii de transport în Statele Membre mai puțin dezvoltate (Spania, Portugalia, Grecia și Irlanda).

În anul 1994 este înființat un nou fond structural, al patrulea – Instrumentul Financiar de Orientare în domeniul Pescuitului (IFOP), creat prin gruparea tuturor instrumentelor comunitare privind pescuitul existente la acel moment. IFOP a fost creat în perspectiva extinderii UE către nord, odată cu aderarea Finlandei și Suediei în 1995. În același an devine activ și Comitetul Regiunilor – organ consultativ înființat prin Tratatul de la Maastricht, cu rolul de a emite opinii în procesul de decizie și de a sprijini Comisia Europeană în activitățile sale din sectorul dezvoltării regionale.

Tratatul de la Amsterdam (1997) confirmă importanța politicii de coeziune economică și socială și a reducerii diferențelor dintre standardele de viață ale populației din diferite regiuni europene, accentuând nevoia unei acțiuni coroborate de reducere a șomajului.

În aceeași direcție se desfășoară și procesul de reformă a fondurilor structurale, început în 1999 în urma summit-ului de la Berlin, prin care sunt stabilite noile reguli de funcționare a acestora. Reforma are drept scop creșterea concentrării asistenței comunitare prin aceste fonduri, odată cu simplificarea și descentralizarea managementului lor. Un element de noutate adus de reformă îl reprezintă complementarea programului Phare cu alte două instrumente de pre-aderare – ISPA (Instrumentul Structural pentru Pre-aderare) și SAPARD (Programul Special pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală), ce promovează dezvoltarea economică ș europene, accentuând nevoia unei acțiuni coroborate de reducere a șomajului.

În aceeași direcție se desfășoară și procesul de reformă a fondurilor structurale, început în 1999 în urma summit-ului de la Berlin, prin care sunt stabilite noile reguli de funcționare a acestora. Reforma are drept scop creșterea concentrării asistenței comunitare prin aceste fonduri, odată cu simplificarea și descentralizarea managementului lor. Un element de noutate adus de reformă îl reprezintă complementarea programului Phare cu alte două instrumente de pre-aderare – ISPA (Instrumentul Structural pentru Pre-aderare) și SAPARD (Programul Special pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală), ce promovează dezvoltarea economică și socială a țărilor candidate din Europa Centrală și de Est.

Un nou instrument de solidaritate a fost creat în 2002, în urma inundațiilor majore suferite de țările Europei Centrale, Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene cu scopul de a interveni în cazul dezastrelor naturale majore și cu repercusiuni puternice asupra condițiilor de viață în regiunile afectate, asupra mediului sau economiei acestora.

Baza legală a politicii comunitare de dezvoltare regională este stabilită prin Titlul XVII al Tratatului Uniunii Europene (respectiv XIV în Tratatul de la Roma), ce definește obiectivul politicii regionale – „reducerea disparităților existente între nivelele de dezvoltare ale diferitelor regiuni și a rămânerii în urmă a regiunilor mai puțin dezvoltate, sau a insulelor, inclusiv a regiunilor rurale” – și principiile ce stau la baza realizării acestuia. La Tratat se adaugă Regulamentul Consiliului No. 1260/99, prin care sunt stabilite prevederile generale de funcționare a Fondurilor structurale (și amendat prin Regulamentul No. 1447/2001) precum și alte reglementări privitoare la funcționarea FS și a Fondului de Coeziune.

1.2. Actori instituționali ai politicii de dezvoltare regional

Politica de dezvoltare regională, prin amploarea dezvoltării ei, este o politică ce se întinde mai multe domenii de activitate, ceea ce face ca un număr mare de actori instituționali să fie implicați în elaborarea și implementarea ei.

Comisia Europeană este direct responsabilă pentru pregătirea și asigurarea implementării politicii de dezvoltare regională a UE. Rolul său este de a iniția si definitiva noi acte legislative în domeniu și de a se asigura că măsurile astfel adoptate vor fi implementate de Statele Membre.

Directia Generalã (DG) pentru Politicã Regionalã este principalul departament responsabil pentru măsurile de asistență în vederea dezvoltării economice și sociale a regiunilor la nivel European, în baza articolelor 158 și 160 ale Tratatului UE. DG Politica Regionalã este sprijinită în activitatea sa de alte direcții generale implicate în implementarea politicii regionale, acestea fiind DG Agricultura, DG Pescuit, DG Educatie si Cultura, DG Mediu si DG pentru Forta de Muncã si Probleme Sociale.

În prezent DG pentru Politică Regională gestionează 3 fonduri: FEDR, Fondul de Coeziune și ISPA.

Parlamentul European este implicat în dezvoltarea politicii regionale comunitare la nivelul luării deciziei, prin Comitetul pentru Politicã regionala, Transport si Turism. De asemenea, acest comitet exercită și activitate de control asupra instrumentelor instituite pentru realizarea obiectivului coeziunii economice și sociale, și implicit asupra politicilor economice naționale, a politicilor și acțiunilor comunitare în vederea realizării Pieței Interne, precum și asupra Fondurilor structurale, Fondului de coeziune și Bancii Europene de Investitii.

Consiliul Uniunii Europene este echivalentul unui consiliu de miniștri la nivel european și se reunește de câteva ori pe an , în scopul coordonării politicilor economice ale SM.

Comitetul Regiunilor (CR) este un organ cu putere consultativă pe probleme de coeziune economică și socială, rețele de infrastructură trans-europeană, sănătate, educație, cultură, ocuparea forței de muncă, probleme sociale, probleme de mediu, formare profesională și transport, fiind și cea mai nouă instituție europeană (creat în 1991, prin Tratatul de la Maastricht- funcțional odată cu intrarea în vigoare a Tratatului, în 1993). CR este compus din reprezentanți ai autorităților regionale și locale, ce reflectă echilibrul politic, geografic și regional/local din fiecare S.M.

Banca Europeană de Investiții (BEI) este instituția de finanțare a politicilor UE și are dublu rol la acest nivel, fiind percepută atât ca actor instituțional al politicii de dezvoltare regională, cât și ca instrument de finanțare (și, implicit, implementare a acesteia). Banca acordă împrumuturi și garanții, cu dobândă redusă, tuturor statelor membre pentru finanțarea de proiecte din toate sectoarele economiei, susținând prin acțiunile sale politica de dezvoltare regională la nivel comunitar, obiectivele FS și a celorlalte instrumente financiare ale UE.

Capitolul 2: Politica de dezvoltare regională în România

2.1 Repere ale evoluției politicii de dezvoltare regională în România

În România, politica de dezvoltare regională a început să se contureze odată cu funcționarea programului Phare, în 1996. Doi ani mai târziu, în 1998, a fost stabilit cadrul legal de dezvoltare a acesteia, prin Legea 151/1998, care stabilește obiectivele politicii naționale în domeniu, instituțiile implicate, competențele și instrumentele specifice promovării politicii de dezvoltare regională. Aceasta este completată de o serie de alte legi, ordonanțe și hotărâri de guvern, prin care sunt create sau reglementate mecanismele de implementare a politicii regionale. Ulterior Legea 151/1998 a fost abrogata ,in prezent cadrul institutional, obiectivele, competentele si instrumentele specifice politicii de dezvoltare regionala in Romania fiind reglementate de Legea 315/2004.

Capitolul de negociere aferent (capitolul 21) a fost deschis în 2002 și stabilește criteriile ce trebuie îndeplinite de România în perspectiva aderării la UE și a eligibilității pentru FS și Fondul de Coeziune, respectiv acquis-ul comunitar și modalitățile de implementare. Spre deosebire de alte capitole de negociere, acquis-ul de dezvoltare regională nu definește modul în care trebuie create structurile specifice de implementare a cerințelor comunitare ci doar menționează care sunt acestea și lasă acest lucru în sarcina României. Astfel, deși acquis-ul comunitar nu trebuie transpus, România trebuie să creeze un cadru legislativ corespunzător, care să permită implementarea prevederilor specifice domeniului.

Monitorizarea și evaluarea progreselor efectuate este prezentată în rapoarte anuale, atât ale României cât și ale Comisiei Europene, iar prioritățile și sugestiile conținute de acestea sunt reflectate prin elaborarea Planurilor Nationale de Dezvoltare (de către România).

Conform cerințelor de aderare la UE așa cum apar ele în documentele corespunzătoare, realizările României în vederea aderării trebuie să demonstreze:

existența unui cadru legislativ corespunzător celui comunitar;

organizarea teritorială similară celei comunitare;

capacitatea de programare;

capacitatea administrativă;

capacitatea de gestiune financiară și bugetară;

Ca exercițiu de pregătire în îndeplinirea acestor criterii a stat accesul la instrumentele de preaderare (Phare, ISPA și SAPARD) care, reprezintă echivalentul fondurilor de solidaritate pentru țările în curs de aderare.

Politica de dezvoltare regională reprezintă un asamblu de măsuri guvernamentale ce au drept scop sprijinirea creșterii economice și îmbunătățirea condițiilor de viață, prin valorificarea efiecientă a potențialului regional și local.

Obiectivele sale principale au în vedere:

diminuarea dezechilibrelor regionale existente, cu accent pe stimularea dezvoltării echilibrate și pe revitalizarea zonelor defavorizate (cu dezvoltare întârziată), și prevenirea creării de noi dezechilibre;

pregătirea cadrului instituțional pentru a răspunde criteriilor de intregrare în structurile UE și de acces la FS și de coeziune;

integrarea politicilor sectoriale la nivel regional și stimularea cooperării interregionale (interne și internaționale) în vederea dezvoltării economice și sociale durabile.

Aceste obiective sunt realizate în practică prin adoptarea de măsuri și strategii, finanțarea de proiecte și prin diverse programe, toate acestea însă fiind dezvoltate pe baza unui set de principii ce stau la baza elaborării și aplicării lor, după cum urmează:

principiul descentralizãrii procesului de luare a deciziei, prin trecerea de la nivelul central/guvernamental la cel regional;

principiul parteneriatului, prin crearea și promovarea de parteneriate între toți actorii implicați în domeniul dezvoltării regionale;

principiul planificãrii, în vederea atingerii obiectivelor stabilite;

principiul co-finantãrii ,adică obligativitatea contribuției financiare a diverșilor actori implicați în realizarea programelor și proiectelor de dezvoltare regională.

Aceste principii nu exclud și nu sunt contradictorii principiilor ce stau la baza funcționării politicii structurale la nivel comunitar, adică: principiul programării, principiul parteneriatului, principiul adiționalității și principiul monitorizării, controlului și evaluării; dimpotrivă, ele subliniază direcționarea politicii naționale înspre pregătirea accesului la instrumentele financiare ale politicii comunitare de dezvoltare regională.

Unitatea de implementare a politicii de dezvoltare regională la nivel teritorial este reprezentată de regiunea de dezvoltare, o astfel de regiune fiind constituită prin asocierea benevolă a unor județe vecine, fără a fi o unitate admnistrativ teritorială și fără a avea personalitate juridică .Au fost astfel constituite următoarele 8 regiuni de dezvoltare:

2.2 Principalele obiective ale politicii de dezvoltare regională în România

Regiunea de dezvoltare, județe componente:

1. Nord –Est Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava, Vaslui

2. Sud-Est Brăila, Buzău, Constanța, Galați, Tulcea, Vrancea

3. Sud Muntenia Argeș, Călărași, Dâmbovița, Giurgiu, Ialomița, Prahova, Teleorman

4. Sud-Vest Oltenia Dolj,Gorj, Mehedinți, Olt, Vâlcea

5. Vest Arad, Caraș-Severin, Hunedoara, Timiș

6 . Nord-Vest Bihor, Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș, Satu-Mare, Sălaj

7. Centru Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș, Sibiu

8. București-Ilfov Municipiul București, Ilfov

Aceste regiuni de dezvoltare sunt constituite pe baza sistemului existent la nivel comunitar, adică al sitemului de clasificare al unităților teritoriale NUTS. Conform acestuia, ele sunt regiuni de nivel NUTS II (adică au o populație de până în 2,8 milioane locuitori).

Documentele de programare ale politicii regionale naționale în perspectiva aderării la UE au ca document de principal Planul Național de Dezvoltare (PND), ce conține prioritățile strategice de dezvoltare, regionale și sectoriale, pentru o perioadă dată. Planurile Naționale de Dezvoltare sunt elaborate pe baza Planurilor Regionale de Dezvoltare (PDR) și reflectă Strategia Nationalã de Dezvoltare și Programele Operationale (PO) regionale și sectoriale.

Alături de PND stau Documentele Comune de Programare (DCP), vizează strategiile de dezvoltare și prioritățile comune regiunilor transfrontaliere România – Bulgaria și România – Ungaria și sunt echivalente ale „Documentelor Unice de Programare (DUP) de la nivel comunitar.De asemea, ele conțin elemente similare Documentului Cadru de Sprijin Comunitar (DCSP) și Programelor Operaționale (PO). Reamintim aici că DCSP este rezultatul negocierii dintre Comisia Europeană și SM aferent pentru finanțarea din fondurile structurale, fiind fundamentat de către PND și transformat în PO – ce detaliază măsurile specifice implementării ale. De menționat este faptul că, deși România nu este încă eligibilă pentru negocierea DCSP, au fost totuși identificate programele opraționale necesare a fi integrate în cadrul acestuia, după cum urmează:

un Program Operațional Regional – cu 8 subprograme regionale, cuprinzând priorități care pot fi finanțate prin Fondul European de Dezvoltare Regională si Fondul Social European;

un Program Operațional Sectorial pentru agricultură și dezvoltare rurală și pescuit – eligibil a fi finanțat prin Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă – Secțiunea Garantare și Instrumentul Financiar pentru Orientare Piscicolă;

un Program Operațional Sectorial pentru politica socială și de ocupare a forței de muncă, eligibil a fi finanțat prin Fondul Social European;

un Program Operațional Sectorial pentru cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare, eligibil a fi finanțat prin Fondul European de Dezvoltare Regională și, eventual, prin Fondul Social European41.

Cadrul instituțional aferent elaborării și implementării documentelor de programare este structurat pe două nivele, regional și național. Astfel, la nivel de regiune, principalii actori instituționali sunt:

Consiliul de Dezvoltare Regionalã (CDR) – este format din președinții Consiliilor Județene și de un reprezentat al Consiliilor Locale și rolul său este de a analiza și aproba PDR;

Agentia pentru Dezvoltare Regionalã (ADR) – este o organizație ne-guvernamentală, subordonată CDR și cu personalitate juridică, iar rolul său este de a elabora, propune și implementa PDR și programele de dezvoltare regională;

Consiliul pentru dezvoltare regionala

Consiliul pentru dezvoltare regionala este organul deliberativ care coordoneaza activitatile de promovare a obiectivelor care decurg din politicile de dezvoltare regionala, la nivelul fiecarei regiuni.

Consiliul pentru dezvoltare regionala este alcatuit din:

presedintii consiliilor judetene ale regiunii de dezvoltare;

un reprezentant al consiliilor locale orasenesti din fiecare judet al regiunii;

un reprezentant al consiliilor locale municipale din fiecare judet al regiunii.

in cazul regiunii de dezvoltare Bucuresti-Ilfov consiliul pentru dezvoltare regionala este alcatuit din presedintele Consiliului Judetean Ilfov, primarul general al municipiului Bucuresti, din cate un reprezentant al fiecarui consiliu local de sector si din reprezentanti ai consiliilor locale din judetul Ilfov, la paritate cu reprezentantii sectoarelor municipiului Bucuresti.

Consiliul pentru dezvoltare regionala are un presedinte si un vicepresedinte, alesi pentru un mandat de un an, din judete diferite ale regiunii.

La lucrarile Consiliului pentru dezvoltare regionala pot participa si prefectii judetelor, fara drept de vot, pot fi invitati si reprezentanti ai consiliilor locale, municipale, orasenesti si comunale, precum si ai institutiilor, organizatiilor cu atributii in domeniul dezvoltarii regionale. La fiecare reuniune a consiliului regional participa de drept directorul Agentiei pentru dezvoltare regionala.

Atributii principale:

analizeaza si aproba strategia si programele anuale si multianuale de dezvoltare regionala ale regiunii;

analizeaza si aproba proiectele de dezvoltare regionala, selectate si propuse de catre Agentia pentru dezvoltare regionala;

analizeaza si aproba criteriile si prioritatile de selectare a proiectelor de dezvoltare regionala, precum si alocarea si destinatiile resurselor provenite din Fondul pentru dezvoltare regionala;

analizeaza si aproba proiectul bugetului Agentiei pentru dezvoltare regionala, destinat cheltuielilor de organizare si functionare;

coordoneaza activitatea Agentiei pentru dezvoltare regionala, urmareste respectare obiectivelor politicii de dezvoltare regionala si asigura un tratament egal si corect fata de toate judetele care alcatuiesc regiunea;

numeste, pe baza de concurs si elibereaza din functie, in conditiile legii, directorul Agentiei pentru dezvoltare regionala;

aproba documentatiile elaborate de Agentia pentru dezvoltare regionala in vederea obtinerii, pentru unele zone din cadrul regiunii, a statutului de zona defavorizata;

solicita Agentiei pentru dezvoltare regionala sa prezinte studii, analize si sa faca recomandari privind modul de realizare a obiectivelor strategiei de dezvoltare regionala.

Agentiile pentru dezvoltare regionala

Agentiile pentru dezvoltare regionala sunt organisme neguvernamentale, nonprofit, de utilitate publica, cu personalitate juridica, care actioneaza in domeniul specific dezvoltarii regionale. Acestea se organizeaza si functioneaza in conditiile legii dezvoltarii regionale (315/2004) si ale statutului de organizare si functionare, aprobat de Consiliul pentru dezvoltare regionala. Directorul Agentiei pentru dezvoltare regionala este numit pe baza de concurs si este eliberat din functie de catre Consiliul pentru dezvoltare regionala.

Finantarea cheltuielilor de organizare si functionare a Agentiei pentru dezvoltare regionala se asigura din Fondul pentru dezvoltare regionala, nivelul acestora fiind aprobat de Consiliul pentru dezvoltare regionala. Consiliul pentru dezvoltare regionala aproba organigrama, astfel incat fiecare judet sa fie reprezentat in mod egal.

Atributii principale:

elaboreaza si propune Consiliului pentru dezvoltare regionala, spre aprobare, strategia de dezvoltare regionala, programele de dezvoltare regionala si planurile de gestionare a fondurilor;

pune in aplicare programele de dezvoltare regionala si planurile de gestionare a fondurilor, in conformitate cu hotaririle adoptate de Consiliul pentru dezvoltare regionala, cu respectarea legislatiei in vigoare, si raspunde fata de acesta pentru realizarea lor;

identifica zonele defavorizate din cadrul regiunii de dezvoltare, impreuna cu consiliile locale sau judetene, dupa caz, si inainteaza documentatiile necesare, aprobate, in prealabil, de Consiliul pentru dezvoltare regionala, Ministerului Dezvoltarii si Prognozei si Consiliului National pentru Dezvoltare Regionala;

asigura asistenta tehnica de specialitate, impreuna cu consiliile locale sau judetene, dupa caz, persoanelor fizice sau juridice, cu capital de stat sau privat, care investesc in zonele defavorizate;

inainteaza Ministerului Dezvoltarii si Prognozei propuneri de finantare, din Fondul National pentru Dezvoltare Regionala, a proiectelor de dezvoltare aprobate;

actioneaza pentru atragerea de surse financiare la Fondul pentru Dezvoltare Regionala;

gestioneaza Fondul pentru Dezvoltare Regionala, in scopul realizarii obiectivelor prevazute in programele de dezvoltare regionala;

raspunde fata de Consiliul pentru dezvoltare regionala si fata de organele abilitate prin lege pentru corecta gestionare a fondurilor alocate.

După cum se poate observa, componența acestor instituții este extrem de variată și reflectă principiul parteneriatului prin implicarea și consultarea părților interesate din toate sectoarele afectate de politica regională. Același caracter este păstrat și la nivel național, unde principalii actori instituționali sunt:

Consiliul National de Dezvoltare Regionalã (CNDR) – este format din 8 președinți și 8 vice-președinți ai CDR și un număr egal de reprezentanți ai organismelor guvernamentale responsabile pentru politica de dezvoltare regională, iar rolul său este de a promova obiectivele politicii de dezvoltare regională și de a analiza și aproba PND;

Ministerul Dezvoltarii Lucrarilor Publice Si Locuintelor – organ de specialitate al administratiei publice centrale, aflat in subordinea Guvernului, este institutia care exercita, la nivel national, atributiile si responsabilitatea elaborarii, promovarii, coordonarii, gestionarii, implementarii si monitorizarii politicilor si strategiilor de dezvoltare regionala din Romania, precum si a programelor de coeziune economica si sociala;

Institutul National de Statistica colecteaza din regiunile de dezvoltare datele statistice specifice, necesare fundamentarii si monitorizarii politicilor de dezvoltare regionala.

2.3 Aspecte legislative și instituționale

Romania este caracterizata de o diversitate istorica, culturala, sociala si economica a judetelor, ce favorizeaza aplicarea politicilor de dezvoltare regionala, conceputa in sprijinul dezvoltarii economice durabile a tarii noastre.

Dezvoltarea durabila poate fi definita prin continutul urmatoarelor teze:

asigurarea conditiilor de compatibilitate intre mediul creat de om si mediul natural;

manifestarea echitatii sanselor generatiilor;

raportarea prezentului la viitor, obiectivul acestuia fiind dezvoltarea durabila si nu maximizarea profitului;

reflectarea interdependentelor sistemelor economic, uman, ambiental si tehnologic in strategiile nationale de dezvoltare;

inversarea raportului intre cantitatea si calitatea cresterii economice in favoarea calitatii acesteia;

dezvoltarea si conservarea capitalului uman, fizic, si natural, scopul dezvoltarii umane durabile;

Pentru tara noastra dezvoltarea durabila reprezinta: sanatatea populatiei, conservarea energiei, cresterea economica, toate grefate pe problematica protectiei mediului.

Recunoscuta ca o candidata importanta pentru admiterea in Uniunea Europeana, atat din punct de vedere al pozitiei sale geopolitice in contextul Europei danubiene si balcanice, cat si datorita apartenentei la grupul de tari de la Marea Neagra si a doua tara candidata, dupa Polonia, ca populatie, strategia de dezvoltare socioeconomica a Romaniei in perspective aderarii la Uniunea Europeana este fundamentata pe urmatoarele obiective:

intarirea capacitatii de a-si asuma responsabilitatile unui stat membru al Uniunii Europene;

reducerea dezechilibrelor regionale;

integrarea activitatilor sectoriale, in vederea ridicarii nivelului de dezvoltare.

Acceptand influenta proceselor mediului: globalizarea, utilizarea strategiilor pe termen lung, parteneriatul in dezvoltare pe verticala si orizontala si recunoasterea faptului ca ”echilibrul mondial poate deveni o realitate numai daca toate tarile asa-numite in dezvoltare isi imbunatatesc substantial conditiile atat absolute cat si relative, vizavi de tarile dezvoltate economic, printr-o strategie globala”, consideram ca politica de dezvoltare regionala prin factorii care se interconditioneaza in procesul dezvoltarii, populatia, resursele naturale si mediul natural, productia agricola si industriala, realizeaza optimizarea raportului nevoi-resurse, obiective de atins-mijloace necesare, si a cresterii competitivitatii economiei regiunii.

Pentru a sprijini dezvoltarea regionala echilibrata a tarii si dezvoltarea socioeconomica a regiunilor, Legea 315/2004 privind dezvoltarea regionala in Romania stabileste cadrul institutional, principiile, obiectivele, competentele si instrumentele specifice dezvoltarii regionale.

Obiectivele legii sunt:

diminuarea echilibrelor regionale existente, in special prin recuperarea accelerata a intarzierilor in dezvoltarea zonelor defavorizate ca urmare a unor conditii istorice, geografice, economice, sociale, politice si preintampinarea producerii de noi dezechilibre;

pregatirea cadrului institutional pentru a raspunde criteriilor de integrare in structurile Uniunii Europene si de eligibilitate in vederea accesului la Fondurile Structurale si la Fondul de Coeziune al Uniunii Europene;

integrarea politicilor si activitatilor sectoriale guvernamentale in cadrul regiunilor, prin stimularea initiativelor si valorificarea resurlselor locale si regionale, in scopul dezvoltarii economico-sociale durabile si culturale a acestora;

stimularea cooperarii inter-regionale, interne si internationale, a celei transfrontaliere, inclusiv in cadrul euro-regiunilor, precum si participarea regiunilor de dezvoltare la structurile si organizatiile europene care promoveaza dezvoltarea economica si institutionala a acestora, in scopul realizarii unor proiecte de interes comun si in conformitate cu acordurile internationale la care Romania este parte.

Principii de baza ale dezvoltarii regionale in Romania

Sunt reprezentate de descentralizare, subsidiaritate, parteneriat, programare, aditionare, transparenta si concentrare.

Obiectivele politicii de dezvoltare regionala a tarii pot fi realizate prin crearea structurii institutionale adecvate. In acest sens, la nivel national se infiinteaza Consiliul National pentru Dezvoltare Regionala (CNDR). Promovarea si coordonarea politicii de dezvoltare regionala este asigurata de Agentia nationala pentru dezvoltare regionala (ANDR), organ executiv al CNDR, avand personalitate juridica. Pentru finantarea programelor de dezvoltare regionala, se constituie Fondul National pentru Dezvoltare Regionala (FNDR). De asemenea, pot fi atrase surse de finantare interne si internationale de tipul asistentei financiare permanente in cadrul Programului PHARE, din partea UE, din fondurile de tip structural, pe perioada cat tara noastra are statut de stat asociat, din fondurile structurale din momentul aderarii la UE, asistenta financiara nerambursabila din partea unor guverne, organizatii internationale, banci si alte surse.

La nivel regional, se infiinteaza Consiliul pentru Dezvoltare Regionala (CDR), ce are in componenta presedintii consiliilor judetene si cate un reprezentant al consiliilor locale municipale desemnat de catre acestea pe perioada mandatului. CDR coordoneaza activitatea Agentiei pentru Dezvoltare Regionala (ADR), „organism neguvernamental, nonprofit, de utilitate publica, cu personalitate juridica, si care actioneaza in domeniul specific dezvoltarii regionale”.

In definirea politicilor de dezvoltare regionala, in Romania se au in vedere urmatoarele:

Constituirea regiunilor si subregiunilor de dezvoltare ale Romaniei

Utilizarea hartilor de dezvoltare regionala si a celei statistice

Aspecte institutionale ale regiunii

Managementul dezvoltarii regionale, harta si rolul actorilor implicati in dezvoltarea regionala

Aspecte socio-economice regionale:

Structura socio-demografica a fortei de munca, coordonatele pietii muncii

Structura si potentialul economic al regiunii, dimensiuni ale procesului de restructurare

Sistem financiar regional

Infrastructura regionala

Alocarea fondurilor destinate programelor de dezvoltare regionala va tine seama de aplicarea principiilor de baza ale fondurilor structurale:

Principiul subsidiaritatii se aplica la nivelul la care apar probleme, sau la cel la care ele sunt solutionate optim;

Principiul concentrarii permite concentrarea sprijinului financiar, dezvoltarii regiunilor sarace si/sau activitatilor cu impact maxim la nivel regional;

Principiul programarii presupune alegerea programelor pentru realizarea obiectivului dezvoltarii regionale;

Principiul parteneriatului solicita cooperarea intre actorii publici si privati implicati in dezvoltarea regionala;

Principiul aditionarii consta in selectionarea proiectelor cu costuri aditionale minime si cuantificarea initiala a obiectivelor;

Principiul co-finantarii conditioneaza existenta finantarii proprii programului, incluzand sprijinul financiar particular, international sau de alta natura, in afara celui public.

2.4 Procesul de programare

Strategia nationala de dezvoltare economica a Romaniei reprezinta rezultatul unei confruntari libere, aprofundate si constructive de opinii intre participantii la Comisia de fundamentare alcatuita din reprezentanti ai Executivului, experti desemnati de partidele din coalitia guvernamentala si din opozitie, de sindicate, patronate, organizatii neguvernamentale si asociatii profesionale, alte categorii de specialisti si personalitati ale vietii publice, precum si grupul de evaluare economica al Academiei Romane.

Obiectivul fundamental al acestui proiect il constituie crearea unei economii de piata functionale, compatibile cu principiile, normele, mecanismele, institutiile si politicile Uniunii Europene.

Convergenta conturata in acest sens se intemeiaza pe evaluarea resurselor si posibilitatilor, a contextului intern si international. Ea raspunde dublului imperativ al incheierii tranzitiei la economia de piata in Romania si al pregatirii aderarii sale la Uniunea Europeana, pentru a folosi sansa istorica oferita de decizia Consiliului Uniunii Europene de la Helsinki din decembrie 1999 de a deschide negocierile de aderare cu Romania. Efortul de aprofundare a directiilor de dezvoltare convenite va continua, astfel ca pana la 15 mai a.c. sa se realizeze o forma extinsa a Strategiei nationale, inclusiv un plan operational de masuri cu scadente precise, pe ani si trimestre.

In conditiile in care, pe termen lung, mediu si scurt, evolutia reala a economiei nationale, este stransa in chingile unui "cerc vicios" al perpetuarii si chiar adancirii decalajelor de productivitate si standard de viata fata de Uniunea Europeana, directiile preconizate au in vedere ca printr-o larga deschidere internationala sa se promoveze idealurile si interesele fundamentale ale poporului roman, identitatea si traditiile sale.

S-a apreciat ca fiind intru totul posibil ca – prin eforturi proprii, sustinute de o larga cooperare – sa se asigure atenuarea si eliminarea treptata a decalajelor fata de tarile avansate, modernizarea Romaniei, in pas cu exigentele tranzitiei spre o economie cultural – informationala in care capitalul educational sa reprezinte cheia de bolta a dezvoltarii economice si sociale.

Strategia are in vedere evaluarea riguroasa a costurilor sociale ale tranzitiei si ale promovarii reformei, precum si ale aderarii la Uniunea Europeana; filozofia acestei elaborari are la baza convingerea ca atat reforma cat si integrarea constituie nu cauza dificultatilor cu care ne confruntam, ci calea solutionarii lor, ca Romania va fi in masura sa aduca o contributie la crearea unei Europe unite, stabile si prospere, care sa aiba un rol crescand in viata internationala, la promovarea valorilor euro-atlantice. Concluzia principala a Strategiei este ca, asigurandu-se suportul financiar si legislativ necesar, prin eforturi perseverente si o autentica solidaritate a fortelor sociale, exista premise ca, la orizontul anului 2007, Romania sa poata indeplini conditiile esentiale de aderare la Uniunea Europeana.

Optiunile strategiei vizeaza crearea de conditii pentru:

Asigurarea cresterii economice pe baza sporirii ratei investitiilor prin participarea semnificativa a capitalului national si prin atragerea resurselor externe, mai ales sub forma de investitii directe, in conditii de deplina transparenta, astfel ca dupa anul 2001, ritmurile medii anuale de crestere a produsului intern brut sa se situeze intre 4-6%;

Continuarea masurilor de stabilizare macroeconomica prin asigurarea unor deficite bugetare suportabile, in jurul a 3% din produsul intern brut, reducerea deficitului cvasi-fiscal, gestionarea corespunzatoare a datoriei publice si deficitului contului curent, astfel incat sa se asigure reducerea treptata a inflatiei, care la nivelul anului 2004 sa poata fi exprimata printr-o singura cifra;

Promovarea unor politici coerente, compatibile cu mecanismele Uniunii Europene, vizand ajustarea structurala a economiei, dezvoltarea si modernizarea infrastructurii fizice, stiintifice si sociale, revitalizarea si retehnologizarea industriilor cu potential competitiv, construirea unei agriculturi intemeiate pe exploatatii de dimensiuni optime, sprijinirea activitatilor bazate pe tehnologia informatiei si crearea unui mediu prielnic pentru extinderea si dezvoltarea turismului, diversificarea serviciilor financiare, a sectorului tertiar in general;

Crearea unui mediu de afaceri prielnic, bazat pe un cadru legal coerent si stabil care sa asigure dezvoltarea competitiei de piata, reducerea costurilor de tranzactie si diminuarea poverii fiscale; promovarea unor masuri specifice de stimulare a intreprinderilor mici si mijlocii; definirea clara a drepturilor de proprietate, asigurarea unor structuri administrative si juridice adecvate, capabile sa asigure aplicarea legii si respectarea obligatiilor contractuale;

Modernizarea si dezvoltarea serviciilor de utilitate publica astfel ca acestea sa raspunda cat mai bine nevoilor cetatenilor si economiei nationale, asigurandu-se treptat apropierea de standardele tarilor membre ale UE;

Elaborarea si asumarea unui program pe termen lung pentru eliminarea riscurilor de accidente ecologice si reducerea continua a nivelurilor de poluare a mediului inconjurator;

Transpunerea in viata a acestor optiuni va permite sporirea veniturilor reale ale populatiei si inregistrarea de progrese efective in combaterea saraciei. Rata somajului, estimata la 13% in anul 2000, se va reduce la circa 9% in 2004. Evaluat la paritatea puterii de cumparare, produsul intern brut pe locuitor urmeaza sa ajunga in anul 2004 la circa 7250 EURO. Stransa conlucrare cu experti ai Comisiei Europene, statelor membre ale Uniunii Europene, Fondului Monetar International si Bancii Mondiale s-a dovedit deosebit de fructuoasa.

Una dintre concluziile esentiale ale lucrarilor Comisiei este legata de necesitatea crearii unui organism permanent care, pe de-o parte, sa asigure actualizarea pe cale consensuala a elaborarilor strategice, iar, pe de alta parte, sa monitorizeze aplicarea prevederilor acestora.

Dincolo de deosebirile de orientari politice si doctrinare, toate componentele Comisiei considera elaborarea si aplicarea acestei strategii o posibila platforma comuna de actiune a tuturor fortelor politice si sociale pentru promovarea interesului national, propasirea tarii si asigurarea bunastarii cetatenilor sai, in contextul unei largi deschideri internationale.

Politicile macroeconomice

Politicile macroeconomice pe termen mediu isi propun aprofundarea actiunilor pentru relansarea economiei intr-un trend pe termen lung.

A. Politica financiara

Din perspectiva dezvoltarii unei economii competitive, politica financiara va armoniza rigorile stabilitatii macroeconomice cu obiectivul cresterii durabile. Politica financiara va contribui la stimularea economisirii si a investitiilor, prioritatile acesteia pe termen mediu fiind:

Controlul deficitului bugetului consolidat;

Desavarsirea reformei fiscale;

Rationalizarea optiunilor bugetare in functie de prioritatile stabilite in domeniul cheltuielilor;

Asigurarea transparentei in cheltuirea banului public.

1. Controlul deficitului bugetar

1.1. Controlul deficitului bugetar se va realiza prin masuri vizand:

Dimensionarea cheltuielilor bugetare in raport cu sursele de venituri si de finantare neinflationista ale sectorului public;

Utilizarea veniturilor din privatizare pentru modernizare si dezvoltare, indeosebi pentru cofinantarea proiectelor realizate cu asistenta Uniunii Europene, Bancii Mondiale, a altor institutii internationale;

Consolidarea capacitatii de management financiar atat la nivelul Ministerului Finantelor cat si la nivelul autoritatilor financiare locale;

Eficientizarea operatiunilor de colectare a impozitelor.

1.2. In ceea ce priveste bugetele locale, tendinta de accentuare a ponderii acestora in cadrul bugetului general consolidat va continua, pe masura ce procesul de descentralizare se va adanci, iar capacitatea autoritatilor locale de a gestiona respectivele bugete va creste.

1.3. In cazul bugetului asigurarilor sociale, se vor diversifica institutiile gestionare (Casa Nationala a Pensiilor, Agentia de Gestionare a Fondului de Risc si Accidente, Fondurile Private de Pensii, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, Agentia Nationala de Ocupare si Formare Profesionala).

1.4. Imbunatatirea colectarii impozitelor se va realiza prin masuri concertate privind:

Asumarea pozitiei de creditor tare de catre stat, concomitent cu indeplinirea riguroasa de catre institutiile publice a obligatiilor lor financiare fata de furnizorii proprii;

Aplicarea unui tratament nediferentiat fata de operatorii economici cu arierate la obligatiile fiscale, intarirea disciplinei fiscale la nivelul intreprinderilor;

Generalizarea dosarelor fiscale pentru toti contribuabilii;

Largirea bazei de impozitare prin restrangerea economiei subterane;

Modernizarea sistemului de colectare a impozitelor cu utilizarea tehnologiilor informatiei si comunicatiilor.

B. Politica monetara si a cursului de schimb

1. Politica monetara

1.1. Pentru atingerea obiectivului unei dezinflatii semnificative, se va controla baza monetara iar alaturi de aceasta, ca variabila intermediara, va fi urmarita si masa monetara in sens larg (M2). Se va mentine caracterul prudent al politicii monetare. Se va folosi ca instrumentar analitic cadrul dat de indicii agregati; rolul principal il va avea indicele conditiilor monetare, care reuneste evolutiile agregatelor monetare, ale ratelor dobanzilor, cursului de schimb, rezervelor, etc. Un obiectiv principal al politicilor monetare in perioada urmatoare va fi remonetizarea economiei romanesti prin metode neinflationiste.

1.2. Instrumentele politicii monetare vor fi dezvoltate astfel incat sa asigure o eficacitate sporita politicii monetare pe masura cresterii gradului lor de compatibilitate cu economia de piata. In acest scop:

Se va completa infrastructura necesara utilizarii instrumentelor conforme cu piata;

Se va diversifica instrumentarul (insistandu-se pe inceperea utilizarii cu o anumita anvergura a instrumentelor ce asigura sterilizarea definitiva a eventualelor lichiditati in exces);

Se va asigura preponderenta operatiunilor de piata in gestionarea lichiditatii si implementarea politicii monetare in detrimentul instrumentelor de natura mai pronuntat administrativa (cazul rezervelor minime obligatorii), care vor ramane in plan secundar;

Se va urmari recastigarea de catre Banca Centrala a unei pozitii de creditor net in raport cu sistemul bancar, necesara exercitarii unei influente efective asupra evolutiei pe termen scurt a ratelor nominale ale dobanzii.

Succesul deplin al cresterii eficacitatii politicii monetare va depinde si de reducerea dominantei fiscale, care va permite atat prelungirea orizonturilor investitionale, cat si reducerea treptata a ratelor dobanzii.

2. Politica cursului de schimb

In perioada 2007 – 2013, regimul cursului de schimb va fi flotarea controlata. Tinta acestei politici va fi mentinerea competitivitatii, avand in vedere caracterul ferm al constrangerilor externe si nivelul inca modest al rezervelor valutare anticipate. Daca intrarile de capital vor confirma stabilitatea unor fluxuri substantial sporite, se vor examina regimuri alternative de curs mai predictibile, al caror avantaj consta in consolidarea si accelerarea convergentei in plan nominal, permitand o amorsare mai lina a participarii la ERM2. Aceasta ar facilita si o eventuala repozitionare a cursului real in conditiile in care nivelul sau fundamental ar fi modificat pe termen lung datorita finantarii externe stabile.

3. Probleme ale balantei de plati

3.1. Demararea cresterii economice impreuna cu ajustarile structurale preconizate, vor conduce (in conditiile mentinerii in plaja de echilibru a cursului de schimb) la persistenta unor deficite ale contului curent. Schimbarile operate la nivelul sectorului real vor avea ca impact redimensionarea cererii de import, cu reducerea segmentului inelastic exprimat de industriile slab restructurate (insotita de o crestere a cererii de consumuri intermediare importate corelata cu insasi dinamica outputului real), precum si o relaxare a plafonului ce limita capacitatea de export a economiei (unde isi vor spune cuvantul castigurile de productivitate si eficienta din sectoarele exportatoare).

Pe termen mediu, statul va urmari ca finantarea deficitului de cont curent sa se faca prin influxuri negeneratoare de datorii. Adancirea reformelor structurale ar putea servi drept mijloc pentru atragerea fluxurilor de investitii straine directe.

3.2. Serviciul datoriei externe publice si public garantate a Romaniei (bazat pe angajamentele existente) a cunoascut o crestere usoara pana in 2002, urmata de o anumita reducere intre 2003 – 2005. In acelasi timp, trecerea la o abordare diferita a finantarii externe, in care atragerea si respectiv restituirea datoriei sa nu faca parte din cicluri diferite, ele fiind concepute complementar pe o perspectiva de cel putin 10 ani, va insemna o majorare controlata a stocului de datorie externa pana la circa 12-13 miliarde USD la sfarsitul orizontului de timp avut in vedere de strategia de fata.

3.3. Perspectiva unor intrari de capital superioare ca dimensiune si durabilitate, desi pozitiva din punctul de vedere al finantarii externe si cel al credibilitatii proceselor interne de reforma, ridica problema impactului lor potential la nivelul politicii monetare. Sterilizarea completa ar presupune costuri importante, nu in ultimul rand prelungirea pozitiei de debitor net a bancii centrale fata de sistemul bancar si incetinirea procesului de reducere a dobanzilor reale, ceea ce ar intra in contradictie cu obiectivul cresterii economice durabile. Alternativa o reprezinta sterilizarea partiala, lasandu-se bancilor comerciale rolul de a acumula rezerve valutare complementare celor oficiale.

3.4. Continuarea liberalizarii contului de capital se eealizeaza in conditii de compatibilitate cu legislatia si practicile comunitare.

C. Politica comerciala

Formularea obiectivelor acesteia va tine seama de necesitatea adaptarii la tendintele inregistrate in economia mondiala sub impactul fenomenului de globalizare. Politicile comerciale se vor concentra in urmatoarele directii:

Respectarea angajamentelor asumate pe plan international, dintre care se detaseaza prin importanta cele care decurg din Acordul European.

Promovarea consecventa a principiului echitatii;

Formularea unei politici comerciale in domeniul agricol care sa reprezinte complementul si nu substitutul politicii interne agricole;

Sprijinirea cresterii competitivitatii si accesului produselor romanesti pe pietele externe.

1. Atat obligatiile asumate prin Acordul European, prin calitatea de membru al Organizatiei Mondiale a Comertului, cat si cele care deriva din Acordul CEFTA, plaseaza economia romaneasca pe traiectul unei depline deschideri catre exterior. In acest sens, se va urmari cresterea capacitatii de rezistenta a economiei nationale la competitia internationala, prin stimularea tranzitiei catre o structura noua a comertului exterior, bazata pe inovatie, cercetare si dezvoltare, pe avantaje comparative sustenabile. Acesta se constituie intr-un criteriu economic de aderare la Uniunea Europeana.

Practicile protectioniste vor fi gradual si dinamic aliniate la structura si nivelurile celor practicate in Uniunea Europeana, pentru a se evita efectele de impact negativ in momentul integrarii.

2. Un alt element de ghidaj al politicii comerciale va fi promovarea consecventa a principiului echitatii. Se va asigura egala indreptatire a consumatorilor fata de producatori. In acest sens, este necesara intarirea legislatiei interne in domeniul protectiei consumatorului si protectiei mediului, precum si fluidizarea competitiei pe piata interna prin asigurarea functionalitatii legislatiei aferente concurentei. Standardele in domeniul ecologic si al protectiei consumatorului, vor fi aliniate gradual, la cele uzuale in Uniunea Europeana.

3. Formularea politicii comerciale in domeniul agricol trebuie sa reprezinte complementul, iar nu substitutul politicii interne agricole. Va fi abandonata tendinta de promovare a unei politici comerciale agricole bazate pe simplul mimetism al politicilor promovate de unele tari dezvoltate.

4. Se va deplasa accentul masurilor de politica comerciala spre cele menite sa amelioreze competitivitatea si sa faciliteze accesul produselor romanesti pe piata externa, chiar daca acestea reclama (in virtutea principiului reciprocitatii, aplicat pe scara larga in domeniul negocierilor comerciale internationale) o si mai pronuntata reducere a protectiei la frontiera. in acest scop:

Se va asigura stabilitatea si predictibilitatea regimului de export si import;

Se va urmari abandonarea politicilor de acordare pe parcursul anului de scutiri si reduceri ale nivelului taxelor vamale de import, derogatorii de la nivelul de baza;

Se va renunta la practica de deschidere a unor contingente cu taxe vamale nule sau reduse, daca acestea creeaza posibilitati de insusire privata a unor rente;

Se va negocia un proces gradual de reducere a taxelor vamale industriale in regimul CNF (aplicabile importurilor din alte surse), pentru a minimiza socul rezultat din preluarea "dintr-o data" a tarifului vamal comun al UE;

Se va mentine actualul nivel al protectiei vamale fata de importul produselor agricole efectuate in conditia CNF, evitandu-se tentatia de a reinstaura taxe vamale prohibitive dupa expirarea acordului ASAL;

Se vor aborda negocierile comerciale cu UE pentru ameliorarea accesului reciproc pe piata – in conditii real comparabile – al produselor agricole;

Se vor diminua treptat, pana la eliminare, masurile cu efect echivalent restrictiilor netarifare la import;

Refacerea si consolidarea prezentei produselor romanesti pe pietele traditionale, altele cele din Europa.

Mentinerea unor eventuale restrictii trebuie sa se bazeze pe premise rezonabile, compatibile cu practicile comerciale uzuale si suficient de flexibile pentru a lua in calcul constrangerile particulare pe care trebuie sa le infrunte exportatorii romani. Dezvoltarea politicii comerciale romanesti pe aceste coordonate va fi facilitata prin realizarea unui dispozitiv institutional care sa decupleze procesul de formulare a politicii comerciale de cel al politicilor sectoriale. In acest sens, se va consolida departamentul de comert exterior din cadrul Ministerului Industriei si Comertului si se va reduce influenta Ministerului Agriculturii asupra deciziilor de politica comerciala care privesc produsele agricole.

5. Se va urmari facilitarea contactelor agentilor economici din Romania cu partenerii din statele Uniunii Europene si alte tari.

Capitolul 3: Politicile comune

Integrarea europeana este sinonima politicilor comune

Integrarea economica si politica a statelor membre ale Uniunii Europene presupune decizii comune ale acestor state in numeroase domenii. Aceste decizii imbraca forma politicilor comune.

Tratatul privind constituirea Comunitatii Europene, consacra partea a treia politicilor Comunitatii.

Politicile comune sunt:

1. Libera circulatie a marfurilor care presupune uniunea vamala si interzicerea restrictiilor cantitative intre statele membre

2. Agricultura

3. Libera circulatie a persoanelor, serviciilor si a capitalurilor

4. Vize, azil, imigrare si alte politici referitaore la libera circulatie a persoanelor

5. Transporturile

6. Reguli comune privind concurenta, fiscalitatea si armonizarea legislativa

7. Politica economica si monetara

8. Forta de munca

9. Politica comerciala comuna

10. Cooperarea vamala

Instrumentele de solidaritate si coeziune

Politica de solidaritate și coeziune a Uniunii Europene este implementată cu ajutorul instrumentelor sau fondurilor de solidaritate, care se adresează țărilor membre UE în principal și regiunilor în special, dar nu exclude și țările în curs de aderare pentru care au fost create instrumente și fonduri speciale. Pilonul principal al acestei politici îl constituie Fondurile structurale, alături de care stau două fonduri speciale: Fondul de Coeziune Socialã și Fondul European de Solidaritate (FES și Fondul de Coeziune fiind numite și instrumente structurale).

În ceea ce privește țările în curs de aderare, există trei fonduri de pre-aderare care prefigurează instrumentele structurale și exprimă principiul solidarității: Phare, ISPA și SAPARD.

Funcționarea instrumentelor de solidaritate la nivel regional se face conform sistemului NUTS (Nomenclatorul Unităților Teritoriale pentru Statistică) al Uniunii Europene, ultima dată amendat în luna mai 2003. Conform acestuia, regiunile UE se împart, în funcție de populația lor, în trei categorii NUTS:

NUTS 1 – cu o populație între 3 000 000 – 7 000 000 locuitori;

NUTS 2 – cu o populație între 800 000 -3 000 000 locuitori

NUTS 3 – cu o populație între 150 000 – 800 000 locuitori.

Menționăm că NUTS 2 este nivelul la care este implementată politica de dezvoltare regională în SM ale UE.

1. Fondul de solidaritate al Uniunii Europene

Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene (The European Union Solidarity Fund) este cel mai nou fond al politicii regionale și a fost înființat în noiembrie 2002, în urma inundațiilor ce au afectat Franța, Germania, Austria și Republica Cehă.

Obiectivul acestui fond este de a facilitata exprimarea solidarității UE față de populația unui Stat Membru sau în curs de aderare, care a fost afectată de un dezastru natural major. Astfel, acesta este un fond care permite reacția imediată, eficientă și flexibilă, în funcție de natura și de amploarea situației.

Acest fond va fi folosit numai în cazul dezastrelor naturale majore, cum sunt inundațiile din august 2002, care au dus la înființarea sa (noiembrie 2002) sau incendiile spontane din Portugalia (iulie 2003), și care au repercusiuni importante asupra condițiilor de viață, mediului înconjurător sau economiei țărilor afectate. Pentru a estima amploarea unui dezastru natural și justifica utilizarea acestui fond, au fost stabilite două criterii:

în cazul unui stat: pierderi estimate la 3 mld. EURO (prețuri 2002), sau la mai mult de 0,6% din venitul național brut;

în cazul unor dezastre regionale extraordinare: daune mai mici decât această limită (3 mld EURO), care afectează cea mai mare parte a populației și au consecințe majore și de durată asupra condițiilor de viață și stabilității economice a regiunii respective (se acordă o atenție specială

regiunilor îndepărtate și izolate);

Suma maximă alocată anual Fondului de Solidaritate este de 1 mld. EURO.

Modalitatea de asistenta a acestui fond constă în acordarea unei singure tranșe de finanțare pentru țara/regiunea solicitantă, care este complementară eforturilor naționale și care nu necesită co-finanțare din partea statului afectat. Pentru a obține acest sprijin, statul în cauză trebuie să înainteze o cerere Comisiei Europene, în termen de 10 săptămâni de la înregistrarea primei pagube cauzate de dezastru. În cadrul acestei aplicații trebuie oferite informații referitoare la amploarea și impactul pagubelor înregistrate, trebuie estimată suma solicitată și indicate alte surse de finanțare națională, comunitară și/sau internațională. În cazul în care estimarea finală a dezastrului este semnificativ mai mică decât s-a prevăzut inițial (și s-a solicitat de către statul în cauză), Comisia Europeană va cere rambursarea diferenței.

Fondul finanțează în general acțiuni reparatorii pentru daune care nu pot fi asigurate.

Actiunile eligibile pentru finanțare din cadrul acestui fond sunt:

reabilitarea imediată a infrastructurii, a uzinelor electrice, uzinelor de apă (atât de alimentare cu apă, cât și a stațiilor de epurare), a telecomunicațiilor, transportului, sănătății și educației;

asigurarea de locuințe temporare și servicii de salvare, ca răspuns la nevoile imediate ale populației afectate;

asigurarea imediată a structurilor și măsuri imediate de protecție a patrimoniului cultural;

curățarea imediată a zonelor lovite de dezastru, inclusiv a zonelor naturale.

Implementarea grantului primit constituie responsabilitatea statului beneficiar, precum și coordonarea cu alte fonduri comunitare în vederea complementării finanțării, cu mențiunea ca acestea să nu fie celelalte fonduri ale politicii regionale. Suma alocată trebuie cheltuită pe parcursul unui singur an, iar ceea ce nu s-a utilizat în acest interval trebuie rambursat.

Evaluarea impactului, utilității și eficienței acestui fond se realizează anual. Astfel, la data de 1 iulie a fiecărui an, Comisia trebuie să prezinte un raport referitor la activitatea Fondului de Solidaritate.

2. Fondul de coeziune

Fondul de coeziune apare ca un instrument special al politicii de solidaritate și, prin circumstanțele în care a fost înființat, trimite în mod direct la principiile acestei politici și la unul din scopurile principale ale Uniunii Europene: de a promova progresul economic și social și de a elimina diferențele care există între standardele de viață la nivelul diferitelor regiuni și State Membre. Conceptul de coeziune economică și socială s–a cristalizat ca politică europeană de sine stătătoare prin Actul Unic European (în 1986), iar prin Tratatul de la Maastricht (1992) a fost corelat cu realizarea uniunii economice și monetare, având astfel un rol major în funcționarea eficientă a pieței și monedei unice europene.

Fondul de Coeziune se va aplica Statelor Membre cu un PIB sub 90% din media comunitară.

Fondul de Coeziune trebuie sa contribuie la întãrirea coeziunii economice si sociale a Comunitãtii, în vederea promovãrii unei dezvoltãri durabile.

Principalele domenii de finantare:

• Rețele transeuropene de transport, în special proiecte prioritare de interes european identificate în Decizia nr. 1692/96/EC,

• Proiecte de mediu conform priorităților identificate de politica de protecție a mediului comunitară și în planul de acțiune pentru mediu. FC poate fi de asemenea folosit în domenii legate de dezvoltarea durabilă care prezintă în mod evident beneficii pentru mediu, respectiv energie regenerabilă iar în domeniul transporturilor sisteme de transport intermodale, management rutier și al traficului aerian și maritim, transport public și urban curat.

Fondul de Coeziune se va aplica Statelor Membre cu un PIB sub 90% din media comunitară.

În concordanță cu prioritățile enunțate de noua perspectivă financiară, Fondul de Coeziune își va întări contribuția la dezvoltarea durabilă. În această direcție, rețele de transport tras-europene, proiectele de interes european și infrastructură de mediu ar rămâne prioritățile centrale.

3. 1 Fondurile structurale

Spre deosebire de cele două fonduri prezentate anterior (Fondul de solidaritate și Fondul de coeziune) care funcționează pe bază de proiecte, FS– dată fiind amploarea lor- funcționează pe bază de programe, acestea fiind la rândul lor structurate în funcție de domeniile și obiectivele prioritare ale politicii regionale.

A) Principiile care stau la baza operaționalizării fondurilor structurale au fost și ele ușor modificate în urma reformei din 1999, fiind întărite sau devenind mai specifice. Principiul concentrării nu se mai regăsește în mod explicit, fiind însă principiul director al reformei.

Astfel, dacă pentru perioada 1994-1999 principiile operaționale erau: parteneriatul, programarea și coerența internă, adiționalitatea (sau coerența externă) și concentrarea, în noua variantă reprezentată de Agenda 2000, acestea au devenit:

principiul programării,

principiul parteneriatului,

principiul adiționalității,

principiul monitorizării, controlului și evaluării.

Schimbarea survenită nu este neapărat una de substanță cât una de orientare, fiind promovate simplificarea și descentralizarea managementului fondurilor structurale, printr-o împărțire mai clară a responsabilităților și o întărire a principiului general al subsidiarității – ceea ce înseamnă creșterea rolului autorităților naționale și locale în implementarea programelor Fondurilor structurale.

a) Principiul programării este unul din elementele esențiale ale operaționalizării FS și se referă la pregătirea planurilor multianuale de dezvoltare, care se realizează pe baza deciziilor luate în parteneriat cu SM și printr-o serie de etape succesive, finalizându-se cu asumarea de sarcini de către organisme publice sau private (care le vor și realiza)18. Astfel, într-o primă etapă, statele membre vor înainta Comisiei Europene planuri nationale de dezvoltare si conversie bazate pe prioritățile naționale și regionale și care vor conține:

descrierea detaliată a situației curente în regiunea/statul respectiv,

descrierea strategiei celei mai potrivite pentru realizarea obiectivelor menționate,

indicarea formei și utilizării contribuției fondurilor structurale.

În etapa următoare SM trebuie să înainteze Comisiei așa-numitele documente de programare, documente realizate conform criteriilor trasate de aceasta și care pot fi de doua tipuri:

Documente Cadru de Sprijin Comunitar (DCSC) – care sunt apoi transpuse în Programe Operationale (PO), sau

Documente Unice de Programare (DUP), diferența fiind dată de amploarea lor și nu de natura acestora .

Pe baza acestor documente de programare are loc un proces de negociere între Comisia Europeană și statele membre, proces care se finalizează cu alocarea orientativă a fondurilor structurale pentru fiecare stat în parte.

b) Principiul parteneriatului presupune o strânsă colaborare între Comisie și autoritățile naționale, regionale și locale, parteneri economici și sociali și alte organisme competente, în special prin implicarea acestora în toate etapele FS – de la elaborarea și aprobarea planurilor de dezvoltare la implementarea și monitorizarea acestora. Acest principiu subliniază gradul de descentralizare ce caracterizează întreaga politică regională și aplicabilitatea subsidiarității.

c) Principiul adiționalității are în vedere completarea asistenței comunitare prin finanțare națională, astfel încât fondurile comunitare să nu înlocuiască fondurile naționale alocate pentru dezvoltarea unui anumit sector, ci să vină în completarea acestora.

d) Principiul monitorizării, evaluării și controlului este elementul de noutate adus de reforma din 1999 în domeniul fondurilor structurale. Astfel, conform noului regulament, SM au atribuții administrative și au obligația de a desemna:

o autoritate națională corespunzătoare fiecărui program al fondurilor structurale,

comitete de monitorizare.

Responsabilitatea autoritatilor nationale acoperă aspecte legate de implementarea, administrarea corectă și eficacitatea programului respectiv, cum ar fi: colectarea de informații statistice și financiare, pregătirea și transmiterea de rapoarte către Comisie, organizarea de evaluări intermediare, etc. Comitetele de monitorizare sunt conduse de un reprezentant al autoritatii nationale de implementare și vin în completarea activităților acestora prin asigurarea calității și eficienței în implementarea măsurilor structurale. Referitor la procedura de evaluare, aceasta este de trei tipuri: ex-ante, intermediarã și ex-post.

Evaluarea ex-ante presupune evaluarea sau aproximarea efectului socio-economic, anterior implementării măsurilor unui program și este în responsabilitatea autorităților competente ale SM.

Evaluarea intermediarã are loc la mijlocul perioadei de desfășurare a unui program și este efectuată de Comisia Europeană, în colaborare cu autoritatea națională aferentă.

Evaluarea ex-post are loc după încheierea perioadei de funcționare a unui program și este realizată de Comisia Europeană, în colaborare cu statele membre și autoritățile naționale aferente.

Tot sub incidența acestui principiu intră și modalitățile de plată și control financiar, ceea ce înseamnă că fiecare Stat Membru are obligația de a desemna, pe lângă autoritatea națională de gestionare corespunzătoare fiecărui program, și o autoritate de plati („paying authority”).

Aceasta funcționează ca intermediar între Comisie și ultimii beneficiari și, împreună cu autoritatea națională, asigură respectarea regulilor de utilizare a finanțării comunitare de către aceștia. Controale ad-hoc și audituri financiare sunt efectuate regulat de Comisia Europeană, în mod aleatoriu și în limita a 5% din bugetul fiecărui program.

B) Obiectivele care trasează liniile de acțiune ale fondurilor structurale sunt specifice fiecărei perioade de programare a acestora și se stabilesc în funcție de principalele priorități identificate în vederea reducerii discrepanțelor economice și sociale la nivel comunitar.

C) Descrierea fondurilor structurale. Pentru programarea 2007-2013 exista trei instrumente financiare cunoscute ca Fonduri structurale respectiv:

Fondul European de Dezvoltare Regional (FEDR)

Fondul Social European(FSE)

Fondul de Coeziune (FC)

si doua Actiuni Complementare, respectiv:

Fondul European pentru Agricultura si Dezvolare Rurala (FEADR)

Fondul European pentru Pescuit (FEP)

CURS VII

Fondurile europene

Obiective si instrumente financiare pentru 2007-2013

1) Fondul European de Dezvoltare Regională Fondul European de Dezvoltare Regionalã

Fondul European de Dezvoltare Regionalã – a fost infiintat in 1975 si a devenit cel mai important fond structural în termeni de resurse, acordând ajutoare financiare zonelor defavorizate, fiind astfel un important instrument de corectie a dezechilibrelor regionale.

Principiile alocãrii acestui fond sunt:

– concentrarea pe obiective si regiuni (pentru maximizarea efectelor),

– parteneriatul între Comisia Europeanã, statele membre UE si autoritãtile locale si regionale (pentru planificarea si punerea în practicã a interventiei structurale),

– programarea interventiei si aditionalitatea contributiei comunitare (care nu trebuie sã se substituie celei nationale).

Prin FEDR vor fi finantate investitii productive care sa contribuie la crearea si salvarea de locuri de munca, in principal prin investitii cu prioritate in IMM-uri, investitii in infrastructura, dezvoltarea potentialului autohton prin masuri de sprijin la nivel regional si local. FEDR se adresează unui spectru larg de domenii de dezvoltare: transport, tehnologia comunicației, energie, mediu, cercetare și inovare, infrastructură socială, instruire, reabilitare urbană și conversia zonelor industriale, dezvoltare rurală, industria de pescuit, turism și cultură. FEDR susține financiar programele de dezvoltare regională (PDR), respectiv Programele Operaționale Regionale (POR).

Pentru perioada 2007-2013 FEDR se axează pe un număr limitat de obiective tematice. Tipul acțiunilor de finanțat vor fi în concordanță cu obiectivele Convergență, Competitivitate Regională și ocuparea forței de muncă și Cooperare teritorială europeană pe care FEDR le va finanța.

FEDR va contribui, prin finanțare la:

investiții productive;

infrastructură;

alte ințiative de dezvoltare

asistență tehnică

2) Fondul Social European (FSE) înființat prin Tratatul de , reprezintă principalul instrument financiar al politicii sociale europene și este unul din fondurile structurale ale politicii regionale. În particular, FSE constituie instrumentul de implementare a Strategiei europene de ocupare și finanțează trei tipuri de acțiuni: formarea profesională, reconversia profesională și măsuri ce duc la crearea de locuri de muncă. Tipurile de măsuri astfel finanțate au în vedere (conf. reglementării Parlamentului European și Consiliului nr. 1784 /1999):

Principalele domenii de finantare:

Accesul la angajare și incluziune sustenabilă pe piața muncii a persoanelor inactive, prevenirea șomajului, în special a celui pe termen lung și în rândul tinerilor, încurajarea îmbătrânirii active și prelungirea duratei de activitate.

Incluziunea sociala a categoriilor dezavantajate în vederea integrării durabile a acestora pe piața muncii și combaterea tuturor formelor de discriminare pe piața muncii.

promovarea egalității de șanse în accesul la piața muncii; acțiuni specifice de îmbunătățire a accesului femeilor la piața muncii

Reforme ale sistemelor de educație și training pentru dezvoltarea angajării.

îmbunătățirea sistemelor de educație și formare;

Crearea de rețele informative între instituțiile de învățământ superior, centre de cercetare-dezvoltare și întreprinderi.

Efectuarea de reforme în domeniul angajării și incluziunii, în special prin promovarea start-up-urilor și implementarea parteneriatelor și a inițiativelor prin crearea de rețele între principalii actori implicați cum sunt partenerii sociali, ONG-uri la nivel național, regional și transnațional.

concentrarea de potențial uman în domeniile cercetării și dezvoltării.

Întărirea capacității instituționale și eficienței administrațiilor publice și a serviciilor publice la nivel național, regional și local și acolo unde este cazul, a partenerilor sociali și a ONG-urilor pentru promovarea bunei guvernări și a unei mai bune reglementări.

Propunerea privind cadrul de acțiune pe perioada 2007-2013 a Fondului Social European, sub ambele obiective, cel de Convergenta si de Competitivitatea regională și ocuparea forței de muncă, Fondul Social European va acorda suport în scopul anticipării și managerierii schimărilor sociale și economice.

În cadrul obiectivelor de convergență și competitivitate regională și ocuparea forței de muncă, FSE va susține acțiuni sub următoarele priorități:

Creșterea adaptibilității muncitorilor și întreprinderilor, în particular prin promovarea:

Creșterii investițiilor în resurse umane;

Anticiparea și managementul pozitiv al schimbărilor economice;

Creșterea accesului pe piața forței de muncă, prin:

Modernizarea și întărirea instituțiilor de pe piața forței de muncă;

Implementarea unor măsuri active de prevenire, asigurând identificare timpurie a nevoilor și suport individualizat;

Acțiuni specifice de creștere a angajării în rândul femeilor, în scopul reducerii segrgației de gen pe piața forței de muncă;

Acțiuni specifice pentru întărirea integrării sociale a imigranților și întărirea ocupării acestora în piața forței de muncă;

Întărirea incluziunii sociale a persoanelor dezavantajate și combaterea discriminării prin:

Soluții pentru integrarea în piața forței de muncă a persoanelor dezavantajate;

Diversitate la locul de muncă combaterea discriminării în accesul pe piața forței de muncă.

3) Fondul de Coeziune -trebuie sa contribuie la întãrirea coeziunii economice si sociale a Comunitãtii, în vederea promovãrii unei dezvoltãri durabile.

Principalele domenii de finantare:

Rețele transeuropene de transport, în special proiecte prioritare de interes european identificate în Decizia nr. 1692/96/EC,

Proiecte de mediu conform priorităților identificate de politica de protecție a mediului comunitară și în planul de acțiune pentru mediu. FC poate fi de asemenea folosit în domenii legate de dezvoltarea durabilă care prezintă în mod evident beneficii pentru mediu, respectiv energie regenerabilă iar în domeniul transporturilor sisteme de transport intermodale, management rutier și al traficului aerian și maritim, transport public și urban curat.

Fondul de Coeziune se va aplica Statelor Membre cu un PIB sub 90% din media comunitară.

În concordanță cu prioritățile enunțate de noua perspectivă financiară, Fondul de Coeziune își va întări contribuția la dezvoltarea durabilă. În această direcție, rețele de transport tras-europene, proiectele de interes european și infrastructură de mediu ar rămâne prioritățile centrale.

3.2 Documente strategice de programare

Pentru perioada urmatoare de 7 ani (2007-2013), Romania a pregatit o serie de documente strategice si operationale pentru a stabili prioritatile de dezvoltare ale Romaniei si pentru a defini alocarea fondurilor comunitare pe fiecare obiectiv in parte.

Accesarea fondurilor comunitare este conditionata de elaborarea de catre Statele Membre a unor documente de programare, care sa indice domeniile spre care va fi orientata asistenta financiara a UE.

Principalele documentele care stau la baza dezvoltarii Romaniei in perioada 2007-2013 sunt:

Planul National de Dezvoltare 2007-2013 (PND);

Cadrul Strategic National de Referinta (CSNR);

Programele Operationale Sectoriale/Programul Operational Regional (POS si POR);

Programul Complement (PC).

A. Planul Național de Dezvoltare (PND) este un concept specific politicii europene de coeziune economică și socială (Cohesion Policy), menit să ofere o concepție coerentă și stabilă privind dezvoltarea statelor membre ale Uniunii Europene, transpusă în priorități de dezvoltare, programe, proiecte, în concordanță cu principiul programării fondurilor structurale.

În contextul aderării României la UE în anul 2007, PND are rolul major de a alinia politica națională de dezvoltare la prioritățile comunitare de dezvoltare, prin promovarea măsurilor considerate stimuli de dezvoltare socio-economică durabilă la nivel european.

PND 2007-2013 reprezintă documentul de planificare strategică și programare financiară multianuală, aprobat de Guvern și elaborat într-un larg parteneriat, care va orienta dezvoltarea socio-economică a României în conformitate cu Politica de Coeziune a Uniunii Europene.

În accepțiunea politicii de coeziune, PND reprezintă un instrument de prioritizare a investițiilor publice pentru dezvoltare, orientat în principal asupra priorităților și obiectivelor compatibile cu domeniile de intervenție a Fondurilor Structurale și de Coeziune.

PND 2007-2013 fundamentează, între altele, prioritățile și obiectivele strategice de dezvoltare ce vor fi negociate cu Comisia Europeană în vederea finanțării din Fondurile Structurale și de Coeziune în perioada 2007-2013.

PND reprezintă documentul pe baza căruia vor fi elaborate Cadrul Strategic Național de Referință 2007-2013 (CSNR), reprezentând strategia convenită cu Comisia Europeană pentru utilizarea instrumentelor structurale, precum și Programele Operaționale prin care se vor implementa aceste fonduri.

B. Cadrul Strategic National de Referinta

Scopul principal al Cadrului Strategic Național de Referință (CSNR) este de a întări concentrarea strategică a politicilor economice, de coeziune socială și regionale ale României, precum și de a stabili legăturile potrivite și corecte cu politicile Comisiei Europene, în principal cu Strategia de la Lisabona, care elaborează politici de dezvoltare economică și de creare de noi locuri de muncă.

CSNR iși are rădăcinile în Planul Național de Dezvoltare (PND), care a fost elaborat sub forma unui instrument care să ghideze abordarea surselor de finanțare naționale, comunitare și de alt tip la care România are acces.

CSNR a fost elaborat în parteneriat și pe bază de consultări și ia în considerare Planurile Regionale de Dezvoltare ale celor opt regiuni.

CSNR explică principiile de politică pe baza cărora s-a făcut pregătirea Programelor Operaționale, precum și felul în care vor fi implementate operațiunile prevăzute a fi finanțate din Fondurile Structurale și de Coeziune în România în perioada 2007 – 2013.

Scopurile CSNR sunt următoarele:

De a indica direcția de dezvoltare a Strategiei României pentru implementarea operațiunilor ce vor fi finanțăte din Fondurile Structurale și de Coeziune, în conformitate cu obiectivele CE și luând în considerare economiile Europeană și mondială;

De a ilustra felul în care România intenționază să concentreze Instrumentele Structurale pe prioritățile majore de coeziune conform politicilor CE;

De a aborda problemele majore cu care se confruntă țara și de a reflecta potențialul de dezvoltare al regiunilor și orașelor;

De a demonstra modul în care poziția geostrategică, creșterea calității serviciilor, protecția mediului, inovațiile, spiritul antreprenorial și dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere vor duce la dezvoltare și la crearea de noi și mai bune locuri de muncă;

De a demonstra legăturile dintre și conformitatea cu prioritățile liniilor directoare strategice comunitare, Agenda de la Lisabona și programele operaționale, conform obiectivelor de convergență și cooperare teritorială.

C. Programul Operational Sectorial/ Regional este documentul elaborat de un Stat Membru prin Autoritatile de Management, pentru implementarea acelor prioritati sectoriale si /sau regionale din PND care sunt aprobate pentru finantare prin CSNR. POS cuprinde un set de axe prioritare. O axa prioritara contine domenii majore de interventie, care la randul lor pot cuprinde una sau mai multe operatiuni indicative ce urmeaza a beneficia de finantare din fondurile structurale.
Pentru perioada de programare 2007-2013, România elaborează 7 Programe Operaționale în cadrul Obiectivului „Convergență” (Creșterea competitivității economice, Mediu, Transport, Dezvoltare regională, Dezvoltarea resurselor umane, Dezvoltarea capacității administrative și Asistență tehnică) și colaborează cu țările vecine și alte state membre UE la elaborarea altor Programe Operaționale sub Obiectivul „Cooperare teritorială europeană”.

D. Programul Complement reprezinta documentul elaborat de autoritatea de management in vederea detalierii implementarii POS/POR. Fiecare Program Operational va fi completat de un Program Complement, documente ce nu sunt supuse aprobarii Comisiei Europene, dar care cuprind detalii practice privind proiectele si cheltuielile eligibile, potentialii beneficiari, modurile de decontare, rolul autoritatilor, etc.

3.3 Principiile de baza ale interventiilor prin Fonduri Structurale

1. Principiul aditionalitatii (cofinantarii)

Romania va respecta principiul aditionalitatii in utilizarea asistentei din fondurile structurale. In acest sens, Romania va furniza datele relevante necesare verificarii respectarii principiului aditionalitatii.

Institutiile care vor administra Fondurile Structurale si Fondul de Coeziune vor asigura si colectarea datelor si includerea lor in Planul de Dezvoltare. Fondurile Structurale de care beneficiaza statele membre ale UE urmaresc principiul aditionalitatii: ele completeaza si nu substituie efortul national. Pentru fiecare dintre aceste programe, pentru componenta de investitii, s-a prevazut valoarea finantarii din partea Statului Membru al UE.

Cofinantarea contributiei financiare din partea Comunitatii Europene se efectueaza potrivit cerintelor de cofinantare prevazute în Memorandumul de Finantare sau în alte documente, încheiate sau convenite între Comisia Europene si Guvernul României.

2. Principiul rambursarii

Fondurile Structurale functioneaza pe principiul rambursarii cheltuielilor efectuate.

Avansul

Dupa aprobarea deciziei CE, de finantare din Fonduri a unui POS, se va primi un singur avans de 2% pentru anul 2007, 3% pentru anul 2008, si 2% in anul 2009, din contributia Fondurilor Structurale pentru intregul program operational.

Platile intermediare ( plati care se fac pe parcursul programului operational)

Toate cererile de plati intermediare transmise de beneficiari catre Autoritatea de Management sunt certificate de Autoritatea de Certificare si trimise Comisiei Europene de 3 ori/an (pana la cel tarziu 31 octombrie al fiecarui an). Plata se va efectua de catre CE in cel mult 2 luni de la primirea cererii de plata. CE plateste Autoritatii de Plata, care transfera banii beneficiarului final. Platile intermediare se calculeaza pe baza facturilor sau documentelor cu valoare justificativa echivalenta.

=> termen aproximativ de rambursare a cheltuielilor certificate : 6 luni.

Valoare avansului insumata cu toate platile intermediare efectuate in perioada 2007-2015, reprezinta maxim 95% din contributia fondurilor pentru un program operational.

Plata diferentei finale (reprezentand 5% din contributia Fondurilor) se va face in cel mult 45 de zile de la data la care CE a acceptat raportul final sau declaratia de valabilitate a cererii de plata finala (daca au fost indeplinite conditiile: s-a trimis cererea de plata si declaratia de cheltuieli, raportul anual de implementare si raportul final de audit).

3. Dezangajarea automata (regula N+2)

Conform regulii “n+ respectiv „n+, banii alocati de CE pentru un program in anul n, trebuie cheltuiti pana in anul n+2 respectiv n+3 , in caz contrar banii vor fi pierduti sau realocati altui program (exemplu: sumele alocate de UE pentru un proiect, in 2007, trebuie cheltuite pana la 31 decembrie 2010).

Proiectul propus trebuie sa se incadreze in domeniul major de interventie, respectiv in operatiunile indicative prevazute in POS pentru a putea fi eligibil pentru cofinantare din FS.

4. Respectarea reglementarilor nationale privind:
– Ajutorul de Stat
– Achizitiile Publice
– Protectia Mediului
– Egalitatea de sanse

3.4 PROGRAMELE OPERATIONALE

Programul Operațional reprezintă un document strategic de programare elaborat de Statul Membru și adoptat de către Comisia Europeană, prin care este stabilită o strategie de dezvoltare sectorială sau regională printr-un set de priorități coerente.

1. PROGRAMUL OPERATIONAL SECTORIAL – CRESTEREA COMPETITIVITATII ECONOMICE (POS-CCE)

Programul operational sectorial "Cresterea competitivitatii economice" reprezinta principalul instrument pentru realizarea primei prioritati tematice a Planului National de Dezvoltare 2007-2013 – Cresterea competitivitatii economice si dezvoltarea unei economii bazate pe cunoastere.

POS CCE contribuie de asemenea la implementarea celor cinci prioritati ale Cadrului National Strategic de Referinta.

Obiectivul general al POS CCE este cresterea productivitatii intreprinderilor romanesti pentru reducerea decalajelor fata de productivitatea medie la nivelul UE. Tinta este o crestere medie anuala a productivitatii de cca. 5,5 % pana in 2015. Aceasta va permite Romaniei sa atinga un nivel de aproximativ 55% din media UE.

Obiective specifice:

Consolidarea si dezvoltarea sectorului productiv.

Constituirea unui mediu favorabil dezvoltarii intreprinderilor.

Cresterea capacitatii C&D si stimularea cooperarii intre institutii de CDI si sectorul productiv.

Valorificarea potentialului TIC si aplicarea acestuia in sectorul public si cel privat.

Cresterea eficientei energetice si dezvoltarea durabila a sistemului energetic.

Promovarea potentialului turismului romanesc.

AXE PRIORITARE TEMATICE:

AXA PRIORITARĂ 1 – Un sistem inovativ și eco-eficient de producție
1.1. Investiții productive și pregătirea pentru concurența pe piață a întreprinderilor, în special IMM-uri;

1.2. Accesul IMM-urilor la finanțare;

1.3. Dezvoltarea unui antreprenoriat sustenabil.

AXA PRIORITARĂ 2 – Cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare pentru competitivitate
2.1 CD în parteneriat între universități/ institute de cercetare-dezvoltare și întreprinderi, în vederea obținerii de rezultate aplicabile în economie ;

2.2 Investiții pentru infrastructura de CDI

2.3 Accesul întreprinderilor la activități de CDI (în special IMM-urile).

AXA PRIORITARĂ 3 – Tehnologia informației și comunicațiilor pentru sectoarele privat și public
3.1. Susținerea utilizării tehnologiei informației

3.2. Dezvoltarea și eficientizarea serviciilor publice electronice

3.3. Dezvoltarea e-economiei

AXA PRIORITARĂ 4 – Creșterea eficienței energetice și a siguranței în aprovizionare, în contextul combaterii schimbărilor climatice

Energie eficienta și sustenabila (îmbunătățirea eficienței energetice și a sustenabilității sistemului energetic);

Valorificarea resurselor regenerabile de energie pentru producerea de energie “verde”;

Diversificarea rețelelor de interconectare în scopul creșterii siguranței în aprovizionarea cu energie.

AXA PRIORITARĂ 5 – Asistență Tehnică

5.1 Sprijin pentru managementul, implementarea, monitorizarea si controlul POS CCE;

5.2 Sprijin pentru comunicare, evaluare si dezvoltare TI.

Ministerul Economiei si Comertului prin Directia Programe cu Organizatii Internationale actioneaza ca Autoritate de Management pentru Programul Operational Sectorial “Cresterea Competitivitatii Economice”.

2. PROGRAMUL OPERATIONAL

SECTORIAL – TRANSPORT (POST)

Obiective specifice:

modernizarea și dezvoltarea axelor prioritare TEN-T, cu aplicarea măsurilor necesare pentru protecția mediului înconjurător

modernizarea și dezvoltarea rețelelor naționale de transport, în conformitate cu principiile dezvoltării durabile

promovarea transportului feroviar, naval și intermodal

sprijinirea dezvoltarii transportului durabil, prin minimizarea efectelor adverse ale transportului asupra mediului, și îmbunătățirea siguranței traficului și a sănătății umane.

POST acopera numai proiectele de transport finantate de Guvernul Romaniei impreuna cu FC si FEDR. POST nu va include proiecte co-finantate de terti.

AXE PRIORITARE TEMATICE:

AXA PRIORITARA 1 – Modernizarea și dezvoltarea axelor prioritare TEN-T în scopul dezvoltării unui sistem de transport durabil și integrării acestuia cu rețelele de transport ale UE
1.1 Infrastructură rutieră de-a lungul Axei Prioritare nr.7
1.2 Infrastructură feroviară de-a lungul Axei Prioritare nr.22
1.3 Infrastructură navală de-a lungul Axei Prioritare nr.18

AXA PRIORITARĂ 2 – Modernizarea si dezvoltarea infrastructurii naționale de transport în afara axelor prioritare TEN-T în scopul creării unui sistem național de transport durabil
2.1 Drumuri naționale
2.2 Căi ferate și servicii
2.3 Porturi fluviale și maritime
2.4 Infrastructura aeroportuară

AXA PRIORITARĂ 3 – Modernizarea sectorului de transportul în scopul creșterii protecției mediului și a sănătății publice și siguranței pasagerilor
3.1 Promovarea transportului intermodal
3.2 Îmbunătățirea siguranței traficului pe toate modurile de transport
3.3 Minimizarea efectelor sectorului de transporturi asupra mediului

AXA PRIORITARĂ 4 – Asistenta Tehnica pentru POS-T
4.1 Sprijinirea managementului eficient, implementării, monitorizării și controlului POS-T
4.2 Sprijinirea activităților de informare și publicitate pentru POS-T

3 PROGRAMUL OPERATIONAL SECTORIAL DE MEDIU (POS MEDIU)

Obiectivul general al POS Mediu constă în reducerea decalajului existent între Uniunea Europeană și România cu privire la infrastructura de mediu atât din punct de vedere cantitativ cat si calitativ. Aceasta ar trebui să se concretizeze în servicii publice eficiente, cu luarea în considerare a principiului dezvoltării durabile și a principiului „poluatorul plătește”.

Obiectivele specifice

Îmbunătățirea calității și a accesului la infrastructura de apă și apă uzată, prin asigurarea serviciilor de alimentare cu apă și canalizare în majoritatea zonelor urbane până în 2015.

Dezvoltarea sistemelor durabile de management al deșeurilor , prin îmbunătățirea managementului deșeurilor și reducerea numărului de zone poluate istoric în minimum 30 de județe până în 2015.

Reducerea impactului negativ cauzat de sistemele de încălzire urbană în cele mai poluate localități până în 2015.

Protecția și îmbunătățirea biodiversității și a patrimoniului natural prin sprijinirea managementului ariilor protejate, inclusiv prin implementarea rețelei Natura 2000.

Reducerea riscului de producere a dezastrelor naturale cu efect asupra populației, prin implementarea măsurilor preventive în cele mai vulnerabile zone până în 2015.

AXE PRIORITARE TEMATICE

AXA PRIORITARĂ 1 – Extinderea și modernizarea sistemelorde apă și apă uzată
1.1Extinderea/modernizarea sistemelorde apă/apă uzată

AXA PRIORITARĂ 2 – Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deșeurilor și reabilitarea siturilor contaminate istoric
2.1 Dezvoltarea sistemelor integrate de management al deșeurilor și extinderea infrastructurii de management al deșeurilor

2.2 Reabilitarea zonelor poluate istoric

AXA PRIORITARĂ 3 – Reducerea poluării și diminuarea efectelor schimbărilor climatice prin restructurarea și reabilitarea sistemelor de încălzire urbană pentru atingerea țintelor de eficiență energetică în localitățile cele mai poluate
3.1 Reabilitarea sistemelor urbane de încălzire în zonele fierbinți (hot-spot)

AXA PRIORITARĂ 4 – Implementarea sistemelor adecvate de management pentru protejarea naturii
4.1. Dezvoltarea infrastructurii și a planurilor de management în vederea protejării biodiversității și Natura 2000

AXA PRIORITARĂ 5- Implementarea infrastructurii adecvate de prevenire a riscurilor naturale în zonele cele mai expuse la risc
5.1. Protecția împotriva inundațiilor
5.2. Reducerea eroziunii costiere

AXA PRIORITARĂ 6- Asistență Tehnică
6.1. Sprijin pentru management-ul și evaluarea POS
6.2. Sprijin pentru informare și publicitate

4. PROGRAMUL OPERATIONAL SECTORIAL DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE (POS DRU)

Obiectivul general al POS DRU este dezvoltarea capitalului uman si cresterea competitivității, prin corelarea educației si învățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii si asigurarea de oportunități sporite pentru participarea viitoare pe o piață a muncii modernă, flexibilă si inclusivă a 1.650.000 de persoane.

Obiectivele specifice:

* Promovarea calității sistemului de educație si formare profesională inițială si continuă, inclusiv a învățământului superior si a cercetării;

* Promovarea culturii antreprenoriale si îmbunătățirea calității si productivității muncii;

* Facilitarea inserției tinerilor si a somerilor de lungă durată pe piața muncii;

* Dezvoltarea unei piețe a muncii moderne, flexibile si incluzive;

* Promovarea (re)inserției pe piața muncii a persoanelor inactive, inclusiv în zonele rurale1;

* Îmbunătățirea serviciilor publice de ocupare;

* Facilitarea accesului la educație si pe piața muncii a grupurilor vulnerabile.

AXE PRIORITARE TEMATICE

AXĂ PRIORITARĂ 1 Educația si formarea profesională în sprijinul cresterii economice si dezvoltării societății bazate pe cunoastere

1.1 Acces la educație și formare profesională inițială de calitate;

1.2 Învățământ superior de calitate;

1.3 Dezvoltarea resurselor umane din educație și formare profesională;

1.4 Calitate în FPC;

1.5 Programe doctorale și post-doctorale în sprijinul cercetării.

AXĂ PRIORITARĂ 2 Corelarea învățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii

2.1 Tranziția de la școală la o viață activă;

2.2 Prevenirea și corectarea părăsirii timpurii a școlii;

2.3 Acces și participare la FPC.

AXĂ PRIORITARĂ 3 Cresterea adaptabilității lucrătorilor si a întreprinderilor

3.1 Promovarea culturii antreprenoriale;

3.2 Formare si sprijin pentru întreprinderi si angajați pentru promovarea adaptabilității;

3.3 Dezvoltarea parteneriatului și încurajarea inițiativelor pentru parteneri sociali și societatea civilă.

AXĂ PRIORITARĂ 4 Modernizarea Serviciului Public de Ocupare

4.1 Întărirea capacității Serviciului Public de Ocupare pentru furnizarea serviciilor de ocupare

4.2 Formarea personalului Serviciului Public de Ocupare.

AXĂ PRIORITARĂ 5 Promovarea măsurilor active de ocupare

5.1 Dezvoltarea și implementarea măsurilor active de ocupare;

5.2 Promovarea sustenabilității pe termen lung a zonelor rurale în ceea ce privește dezvoltarea resurselor umane și ocuparea forței de muncă.

AXĂ PRIORITARĂ 6 Promovarea incluziunii sociale

6.1 Dezvoltarea economiei sociale;

6.2 Îmbunătățirea accesului și participării grupurilor vulnerabile pe piața muncii;

6.3 Promovarea egalității de șanse pe piața muncii;

6.4 Inițiativele transnaționale pentru o piața inclusivă a muncii.

AXĂ PRIORITARĂ 7 Asistență tehnică

7.1 Sprijin pentru implementarea, managementul general și evaluarea POS DRU;

7.2 Sprijin pentru promovarea POS DRU și comunicare.

5. PROGRAMUL OPERATIONAL DEZVOLTAREA CAPACITATII ADMINISTRATIVE (PO DCA)

Obiectivul general al PO DCA este acela de a contribui la crearea unei administrații publice mai eficiente și mai eficace în beneficiul socio-economic al societății românești.

Obiective specifice:

Obținerea unor îmbunătățiri structurale și de proces ale managementului ciclului de politici publice.

Îmbunătățirea calității și eficienței furnizării serviciilor publice, cu accentul pus pe procesul de descentralizare

AXE PRIORITARE TEMATICE:

AXA PRIORITARĂ 1: Îmbunătățiri de structură și proces ale managementului ciclului de politici publice
1.1 Îmbunătățirea procesului de luare a deciziilor
1.2 Creșterea responsabilizării administrației publice
1.3 Îmbunătățirea eficacității organizaționale

AXA PRIORITARĂ 2: Îmbunătățirea calității și eficienței furnizării serviciilor publice, cu accentual pus pe procesul de descentralizare
2.1 Sprijin pentru procesul de descentralizare sectorială a serviciilor
2.2 Îmbunătățirea calității și eficienței furnizării serviciilor

AXA PRIORITARĂ 3: Asistență tehnică
3.1 Sprijin pentru implementarea, managementul general, evaluarea PO DCA și pentru pregătirea viitorului exercițiu de programare
3.2 Sprijin pentru comunicarea și promovarea PO DCA

6. PROGRAMUL OPERATIONAL REGIONAL (POR)

Obiectivul general al PO Regional constă în sprijinirea unei dezvoltări economice, sociale, echilibrate teritorial și durabile a Regiunilor României, corespunzător nevoilor lor și resurselor specifice, prin concentrarea asupra polilor urbani de creștere, prin îmbunătățirea condițiilor infrastructurale și ale mediului de afaceri pentru a face din regiunile României, în special cele rămase în urmă, locuri mai atractive pentru a locui, a le vizita, a investi și a munci.

Obiective specifice:

Creșterea rolului economic și social al centrelor urbane, prin adoptarea unei abordări policentrice, în vederea stimulării unei dezvoltări mai echilibrate a Regiunilor

Îmbunătățirea accesibilității Regiunilor și în particular a accesibilității centrelor urbane și a legăturilor cu zonele înconjurătoare

Creșterea calității infrastructurii sociale a Regiunilor

Creșterea competitivității Regiunilor ca locații pentru afaceri

Creșterea contribuției turismului la dezvoltarea Regiunilor

AXE PRIORITARE TEMATICE:

AXA PRIORITARA 1 – Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor – potențiali poli de creștere
1.1. Planuri integrate de dezvoltare urbană implementate prin proiecte din următoarele domenii:
A. Reabilitarea infrastructurii urbane și îmbunătățirea serviciilor urbane, inclusiv transportul urban
B. Dezvoltarea durabilă a mediului de afaceri
C. Reabilitarea infrastructurii sociale, inclusiv a locuințelor sociale și îmbunătățirea serviciilor sociale

AXA PRIORITARA 2 – Îmbunătățirea infrastructurii de transport regionale și locale
2.1 Reabilitarea și modernizarea rețelei de drumuri județene, străzi urbane – inclusiv construcția/reabilitarea șoselelor de centură

AXA PRIORITARA 3 – Îmbunătățirea infrastructurii sociale
3.1 Reabilitarea /modernizarea / echiparea infrastructurii serviciilor de sănătate

3.2 Reabilitarea /modernizarea / dezvoltarea și echiparea infrastructurii serviciilor sociale

3.3 Îmbunătățirea dotării cu echipamente a bazelor operaționale pentru intervenții în situații de urgență

3.4 Reabilitarea /modernizarea/ dezvoltarea și echiparea infrastructurii preuniversitare, universitare și a infrastructurii pentru formare profesională continuă

AXA PRIORITARA 4 – Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional și local
4.1 Dezvoltarea durabilă a structurilor de sprijinire a afacerilor de importanță regională și locală

4.2 Reabilitarea siturilor industriale poluate și neutilizate și pregătirea pentru noi activități

4.3 Sprijinirea dezvoltării microîntreprinderilor

AXA PRIORITARA 5 – Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului
5.1 Restaurarea și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, precum și crearea/modernizarea infrastructurilor conexe

5.2 Crearea, dezvoltarea, modernizarea infrastructurilor specifice pentru valorificarea durabilă a resurselor naturale și pentru creșterea calității serviciilor turistice

5.3 Promovarea potențialului turistic și crearea infrastructurii necesare în scopul creșterii atractivității României ca destinație turistică

AXA PRIORITARA 6 – Asistență tehnică
6.1 Sprijinirea activităților pentru implementarea, managementul și evaluarea POR
6.2 Sprijinirea activităților de publicitate și informare privind POR

AGENTIA DE DEZVOLTARE REGIONALA (2 SUD EST)

ORGANISM INTERMEDIAR PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL REGIONAL

Atribuții:

Transmite Autorității de Management (AM) contribuțiile regionale la procesul de programare:

Propune și transmite Autorității de Management pentru aprobarea de către Comitetul de Monitorizare POR criteriile regionale de selecție

Acordă asistență solicitanților de finanțări în dezvoltarea proiectelor

Implementează la nivel regional Planul de Comunicare POR, inclusiv prin realizarea publicității, organizarea și desfășurarea de evenimente de informare și instruire la nivel regional

Lansează procesul de depunere de către beneficiari a solicitărilor de finanțare pentru proiecte, conform graficului stabilit de către Autoritatea de management pentru POR

Primesc cererile de finanțare pentru proiectele din cadrul POR

Realizează evaluarea tehnică și financiară, inclusiv verificarea eligibilității cererilor de finanțare utilizând criteriile de selecție și procedurile stabilite de către AM POR

Elaborează și înaintează rapoarte către AM POR și către Comitetul Regional de Selecție a Proiectelor, privind rezultatele evaluărilor tehnice și financiare ale proiectelor depuse

Asigură și răspund pentru îndeplinirea atribuțiilor delegate de către Autoritatea de management POR, conform contractelor semnate cu aceasta

Asigură secretariatul Comitetului Regional de Selecție a Proiectelor

Monitorizează implementarea proiectelor aprobate și prezintă rapoarte către AM

Contribuie la elaborarea de către Am a documentelor operaționale și a rapoartelor, inclusiv a rapoartelor de evaluare

Primesc cererile de plată de la beneficiari și verifică exactitatea și corectitudinea cheltuielilor efectuate

Verifică ca cererile de plată finale, primite de la beneficiari, au fost supuse auditului

Transmit cererile de plată verificate

Contribuie la raportul anual de implementare și raportul final POR

Efectuează verificările ad-hoc ale proiectelor

Verifică și se asigură că la nivel de proiect sunt respectate politicile comunitare și naționale, prioritățile orizontale și obligațiile de informare și publicitate

Actualizează datele financiare și statistice la nivelul proiectelor și asigură introducerea acestora în Sistemul Unic de Management al Informațiilor și transmit periodic rapoarte Autorității de Management

Întreprind măsurile necesare în caz de fraudă, iregularități și corecții financiare, conform celor stabilite cu Autoritatea de Management

7. PROGRAMUL OPERATIONAL DE

ASISTENTA TEHNICA (PO AT)

Obiectivul general al Programului Operational de Asistenta Tehnica este acela de a asigura sprijinul necesar procesului de coordonare si implementare sanatoasa, eficienta, eficace si transparenta a instrumentelor structurale în Romania.

Obiective specifice:

Asigurarea sprijinului și a instrumentelor adecvate în vederea unei coordonări și implementări eficiente și eficace a instrumentelor structurale pentru perioada 2007-2013 și pregătirea pentru următorea perioadă de programare a instrumentele structurale.

Asigurarea unei diseminări coordonate la nivel național a mesajelor generale cu privire la instrumentele structurale și implementarea Planului de Acțiuni al ACIS pentru comunicare în linie cu cu Strategia Națională de Comunicare pentru Instrumentele Structurale.

AXE PRIORITARE TEMATICE

AXA PRIORITARA 1: Sprijin în implementarea instrumentelor structurale si coordonarea programelor
1.1 Sprijin în procesul de gestionare si implementare a instrumentelor structurale
1.2 Evaluare
1.3 Formare orizontala în domeniul gestionarii programelor/proiectelor
1.4 Functionarea autoritatii de management pentru POAT, a ACIS, si a Autoritatii de Certificare si Plata si a Autoritatii de Audit.

AXA PRIORITARA 2: Dezvoltari viitoare si sprijin în functionarea Sistemului Unic Informatic de Management
2.1 Dezvoltarea si mentenanta SMIS si a retelei digitale
2.2 Functionarea Unitatii SMIS si coordonarea retelei
2.3 Formarea utilizatorilor, distribuirea ghidurilor pentru utilizatori si activitati de comunicare cu privire la SMIS
2.4 Furnizarea de echipamente si servicii IT

AXA PRIORITARA 3: Diseminarea informatiei si promovarea instrumentelor structurale
3.1 Diseminarea informatiilor generale si derularea activitatilor de publicitate cu privire la instrumentele structurale alocate Romaniei
3.2 Functionarea Centrului de Informare privind Instrumentele Structurale
3.3 Diseminarea informatiilor generale si derularea activitatilor de publicitate cu privire la instrumentele structurale alocate Romaniei

3.5 PROGRAME DE COOPERARE TERITORIALA

Cooperarea teritoriala europeana are o mai mare vizibilitate in prezent si dispune de un cadru legal imbunatatit (Regulamentul EGTC), iar rata de finantare se ridica la 75 % – in unele cazuri poate ajunge si la 85 % ( mai mare decat in perioada 2000 – 2006).

Actiuni care vor fi finantate prin FEDR din obiectivul Cooperare europeana teritoriala

1. Dezvoltarea activitatilor economice si sociale transfrontaliere prin elaborarea de strategii comune pentru dezvoltare teritoriala durabila, in primul rand prin:

a. Incurajarea antreprenoriatului si dezvoltarea IMM-urilor, turismului, culturii si a comertului trans-frontalier,

b. Incurajarea protectiei comune a mediului,

c. Reducerea izolarii prin imbunatatirea accesului la transport, retele de comunicare si informare si servicii precum si la sisteme trans-frontaliere de apa, deseuri si energie,

d. Dezvoltarea colaborarii si a capacitatii de utilizare comuna a infrastructurii in special in domenii ca sanatate, cultura si educatie.

In plus, pot fi finantate masuri legate de promovarea integrarii pietelor de munca trans-frontaliere, a initiativelor de angajare locala, sanse egale, formare si incluziune sociala, utilizarea comuna a resurselor umane si utilitatilor pentru cercetare-dezvoltare.

2. Dezvoltarea cooperarii transnationale, inclusiv cooperare bilaterala intre regiunile maritime prin finantarea retelelor si a actiunilor care sa conduca la dezvoltarea teritoriala integrata in urmatoarele domenii:

a. managementul apelor inclusiv protectia bazinelor riverane, zonelor costiere, resurselor marine si a serviciilor de aprovizionare cu apa,

b. imbunatatirea accesului la retele trans-europene, imbunatatirea accesului local si regional la retele si platforme nationale si transnationale, promovarea comunicatiilor si tehnologiei informatiilor,

c. prevenirea riscurilor, protectia impotriva inundatiilor, a cutremurelor si a avalanselor,

d. crearea de retele stiintifice si tehnologice legate de dezvoltarea echilibrata a zonelor transnationale, inclusiv crearea de retele de universitati, centre de cercetare-dezvoltare, centre de excelenta, etc.

Componentele programului cooperare teritoriala europeana 2007-2013:

Cooperarea transfrontaliera

Cooperarea transnationala

Cooperarea interregionala intre toate regiunile Europei

a) COOPERAREA TRANSFRONTALIERA

Principalele domenii de interventie sunt:

dezvoltare IMM, facilitati comerciale

prevenirea riscurilor prin actiuni comune ( riscuri naturale si tehnologice)

conexiuni intre zonele rurale si urbane

sisteme comune de transport si comunicatii

cooperare in dezvoltarea infrastructurii publice ( sanatate, cultura, turism, educatie)

Romania este eligibila in cadrul a 2 programe operationale de cooperare transfrontaliera:

– Program Operational Romania – Bulgaria

– Program Operational Romania – Ungaria

PROGRAM OPERATIONAL DE COOPERARE TRANSFRONTALIERA ROMANIA – BULGARIA

Scopul programului

Programul își propune să stimuleze cooperarea în regiunea de graniță, în domenii diverse, precum: infrastructura de transporturi, informatică și comunicații, protecția mediului înconjurător, dezvoltarea economică și socială, prin crearea de parteneriate durabile între actori de pe ambele laturi ale frontierei.

Obiectivul strategic general al programului

Reunirea oamenilor, comunităților și economiilor din zona de frontieră în vederea participării la dezvoltarea în comun a unei arii de cooperare, prin utilizarea resurselor și avantajelor umane, naturale și de mediu.

Aria eligibila:

Stabilită la nivel NUTS III de-a lungul graniței RO-BG:

7 județe în Romania: Mehedinți, Dolj, Olt, Teleorman, Giurgiu, Calarași și Constanta

9 districte în Bulgaria: Dobrich, Silistra, Razgrad, Ruse, Veliko Tarnovo, Pleven, Vratsa, Montana și Vidin

Suprafața ariei programului: 71,929.6 km2

Bugetul alocat este unic si este in valoare de 265 milioane euro, cu o alocare anuala de aproximativ 30 milioane euro.

Beneficiari eligibili

Beneficiari direcți (eligibili pentru finanțare) – Autorități ale administrației publice locale și unitățile subordonate acestora, alte organisme publice cu activitate în domeniile finanțate de program, universități, ONG-uri, institute de cercetare, Camere de Comerț. Se aplică principiul Lead partner-ului, ales dintre partenerii proiectului.

PROGRAMUL DE COOPERARE IN BAZINUL MARII NEGRE

ENPI/CBC 2007-2013

Programul de cooperare ENPI/CBC în bazinul Mării Negre, finanțat din Instrumentul European de Vecinătate și Parteneriat (ENPI ), în valoare de 17 milioane de euro, pentru perioada 2007-2013, urmărește atingerea următoarelor obiective generale : dezvoltarea economică și socială, provocări comune, granițe eficiente și sigure, și finanțarea unor activități „people to people” .

ENPI este un instrument financiar menit să reunească sub un singur fond diferitele forme de asistență financiară externă destinată țărilor membre și terțe. În plus față de instrumentele anterioare, ENPI are la bază principiul utilizării unui fond unic în beneficiului comun al statelor membre și terțe. Pentru a putea pune în aplicare acest principiu, se vor dezvolta programe comune, prin gestionare în parteneriat și având ca scop finanțarea de proiecte comune.

1.Aria eligibila:

România: Regiunea Sud -Est

Bulgaria: Severoiztochen, Yugoiztochen

Russia: Rostov, Krasnodar, Adygea

Ucraina: Odessa, Nikolayev, Kherson, Crimea, Sevastopol Zaporosh’ye, Donetsk

Moldova, Georgia, Armenia, Azerbaydzhan: întregul teritoriu

Grecia: Kentriki Makedonia, Anatoliki Makedonia Thraki

Turcia: Istanbul, Tekirdağ, Kocaeli, Zonguldak, Kastamonu, Samsun, Trabzon

2. Bugetul programului:

Bugetul programului se compune din bugetul FEDR pentru statele membre și din bugetul ENPI.

Bugetul FEDR pentru România alocat în perioada 2007-2013 este de aproximativ 4 milioane Euro.

Bugetul estimativ al programului este de 17 Milioane euro

3. Modul de implementare a programului:

Acordare de finanțare nerambursabilă- granturi, în mod competitiv, în cadrul unor licitații publice de propuneri de proiecte comune de cooperare transfrontalieră. Aplicanții pot beneficia de un avans stabilit procentual, în funcție de valoarea proiectului.

4. Rezultatele operațiunilor finanțate din program:

-activități desfășurate în domeniul protecției mediului, seminarii, cursuri de formare, conferințe, workshop-uri, crearea de retele pentru promovarea turismului (networks) etc.

5. Potențiali beneficiari

Autorități locale și regionale, ONG-uri, Asociații și organizații reprezentative, Universități, institute de cercetare, institute culturale, Agenții publice.

6. Modul de implicare al solicitanților din România:

Ca partener sau ca lider de proiect în proiecte comune

7. Proiecte eligibile:

Criteriile generale și specifice de selecție a proiectelor sunt aprobate de către Comitetul de Monitorizare la propunerea Autorității de Management (Ministerul Integrării Europene din România).Criteriile minimale de selecție se referă la cerințele față de aplicanți:

-capacitate administrativă,

-capacitate tehnică

-capacitate financiară.

Aplicantul să aibă sediul în aria eligibilă a programului

Cel puțin un partener trebuie să fie din statele membre și un partener din țările partenere.

Strategia programului:

1. Scopul programului

Programul își propune să stimuleze cooperarea în regiunea de graniță, în diverse domenii, precum: dezvoltare economică și socială în regiunile din bazinul Mării Negre, îmbunătățirea mediului înconjurător și promovarea activităților ecologice, controlul asupra factorilor poluanți, promovarea integrării culturale și schimburi reciproce între comunitățile din zona bazinului Mării Negre

2. Obiective și priorități

Obiectivul 1: Promovarea dezvoltării economice și sociale în bazinul Mării Negre.

■ Prioritatea 1 : Sprijin transfrontalier pentru parteneriatele destinate dezvoltării economice și sociale bazate pe resurse comune

Obiectivul 2: Cooperare pentru rezolvarea unor interese comune

■ Prioritatea 2 : Punerea în comun de resurse și competențe pentru valorificarea și protecția mediului

Obiectivul 3: Promovarea acțiunilor locale de tip ‘ people to people’

■ Prioritatea 3 : Promovarea acțiunilor locale de tip ‘ people to people’

Prioritatea Asistență tehnică. Această prioritate este necesară pentru a asigura eficiența și eficacitatea în utilizarea resurselor în concordanță cu obiectivele și prioritățile programului.

Prevederi privind managementul și implementarea programului:

Managementul programului

Autoritate de Management – Ministerul Integrării Europene-Direcția Generală Cooperare Teritorială Europeană România

Secretariat Tehnic Comun – Urmează să fie înființat în România -personal recrutat prin procedură internațională (aprox. 4 pers)

Comitet de Monitorizare:

-responsabil cu monitorizarea implementării programului și de selecția proiectelor

-un vot per stat participant în program;

-președintele ales de către membrii Comitetului

-Comisia Europeană poate participa cu rol consultativ

Comitetele de evaluare

-Membrii sunt numiți de Comitetul de Monitorizare

Unitatea de Plată și Certificare: Ministerul Integrării Europene –Direcția de Certificare și Plăți Programe-România

Autoritatea de Audit: Organism operațional independent de pe lângă Curtea de Conturi a României

Situația curentă a derulării programului:

• Au avut loc consultări la nivel național și regional pentru stabilirea strategiei, a obiectivelor și a priorităților programului în toate statele partenere.

• Întâlniri tehnice ale Grupului Comun de Coordonare (Task Force) și a Grupurilor Comune de lucru pentru elaborarea documentului de programare –( august 2006 București, septembrie 2006 Odessa, noiembrie 2006 Salonic, decembrie 2006 București, ianuarie 2007 Bruxelles).

• Inițierea de consultări publice privind proiectul programului operațional, până la sfârșitul lunii martie.

• Aprobarea Regulamentului general nr. 1638/2006 privind Instrumentul European de Vecinătate și Parteneriat o nouă abordare a activităților CBC.

• Următoarea întâlnire a Grupului Comun de Coordonare: 13 Martie 2007, Varna, Bulgaria.

• Înaintarea în luna martie 2007 către Comisia Europeană a Draftului de program pentru consultări.

• Transmiterea oficială a Programului operațional de cooperare către Comisia Europeană, după aprobarea Regulilor de Implementare a Regulamentului nr. 1638/2006.

Alte programe operationale la granitele externe cu UE:

– Program Operational Romania – Serbia-Muntenegru
– Program Operational Romania – Republica Moldova
– Program Operational Romania – Ucraina

b) COOPERAREA TRANSNATIONALA

Domenii de interventie :

inovare

mediu inconjurator si prevenirea riscurilor

accesibilitate

dezvoltare urbana sustenabila

In prezent exista 13 programe privind cooperarea transnationala:

Acores, Madeira, Canaria Area

Alpine Space

Atlantic Area

Baltic Sea

Carribean Area

Centre East Europe

Indian Ocean Area

Mediterranean

North Sea

North West Europe

Northern Periphery

South West Europe

South East Europe

PROGRAM OPERATIONAL SPATIUL SUD-EST EUROPEAN (SEES)

Scopul programului SEES: Solutionarea problemelor transnationale de importanta strategica pentru zona de Sud-Est a Europei, prin intermediul cooperarii la nivel transnational.

Statele partenere in SEES sunt: State membre ( Italia, Ungaria, Slovacia, Grecia, Austria, Slovenia, Romania, Bulgaria), State vecine*(Moldova, Ucraina), State Candidate (Croatia, Serbia, Muntenegru, Macedonia, Albania, Bosnia și Hertegovina).

Obiectivul general SEES: Intarirea coeziunii, competitivitatii si stabilitatii prin dezvoltarea cooperarii si imbunatatirea integrarii prin asigurarea dezvoltarii sustenabile in spatiul sud-est european.

Obiective specifice:

Intarirea competitivitatii pe baza potentialul endogen, prin promovarea accesibilitati si dezvoltarea retelelor de inovatie.

Consolidarea activitatilor si parteneriatelor de cooperare sustenabila in scopul promovarii integrate a potentialului natural si de mediu si a patrimoniului cultural.

Axe prioritare:

1. Inovatie, competitivitate si economia cunoasterii

1.1. Dezvoltarea capacității de cercetare aplicativă

1.2. Dezvoltarea de platforme și rețele internaționale de inovație

1.3. Implicarea sectorului privat în definirea cererii de C&D

1.4. Sporirea competenței în sectorul inovației

2. Accesibilitate

2.1. Imbunatatirea integrarii functionale a teritoriului

2.2. Imbunatatirea accesibilitatii si conectivitatii

2.3. Imbunatatirea managementului si logisticii

2.4. Platforme si activitati multimodale inovative

2.5. Imbunatatirea accesului la tehnologia informatiei si comunicarii

3. Dezvoltarea sustenabila a comunitatilor

3.1. Promovarea rețelelor urbane și a dezvoltării policentrice

3.2. Asigurarea unor servicii de calitate și a bunei guvernări

3.3. Îmbunătățirea cooperării între zonele urbane și rurale

3.4. Promovarea managementului urban durabil și inovativ

3.5 Imbunatatirea competitivitatii pe baza potentialului endogen

4. Mediu

4.1.Protejarea mediului înconjurător

4.2.Managementul eficient al resurselor naturale

4.3.Prevenirea riscului

4.4.Managementul integrat al apei

4.5.Creșterea capacității administrative

Bugetul: Romania – 70 milioane + celelalte state partenere – 98 milioane + 30 milioane co-finantare = 198 milioane euro

Alocarea anuala va fi de aproximativ 28 milioane

c) COOPERAREA INTERREGIONALA:

PROGRAMUL OPERATIONAL INTERREGIONAL- INTERREG IVC

Cooperarea interregionala reprezinta cooperarea intre autoritatile publice pe probleme de interes comun in gestionarea si implementarea programelor finantate din bugetul european.

Scopul cooperarii interregionale este imbunatatirea eficacitatii politicilor structurale ale UE, asigurand o cale de acces catre experienta altor actori implicati in politica regionala, prin valorificarea “bunelor practici” ale autoritatilor publice implicate in gestionarea Fondurilor Structurale din Obiectivele “Convergenta” si “Competitivitate”.

Aria eligibila:

statele membre UE – 27

Norvegia si Elvetia

Tarile candidate (Croatia + Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei + Turcia)

Obiective :

– Imbunatatirea eficientei instrumentelor de politica regionala prin schimbul de experinta si sprijinirea retelelor tematice ( inovare, planificare spatiala, cultura)

Intarirea eficientei politicii regionale prin promovarea retelelor si a schimbului concret de experienta

Sprijinirea ideilor concrete si incurajarea regiunilor din vechile state membre sa sustina regiuni din noile state membre

Prioritățile programului INTERREG IVC și domeniile de intervenție sunt următoarele:

1. Inovație și economia cunoașterii: inovație, cercetare și dezvoltarea tehnologică; antreprenoriatul și IMM-urile; societate informationala, ocuparea forței de muncă, capitalul uman și educație unde acestea contribuie în mod direct la dezvoltarea economică echilibrată a zonelor interregionale.

Exemple de activități de cooperare ce pot fi finanțate în cadrul acestei priorități: activități de sprijinire a cercetării și dezvoltării, precum și a actorilor relevanți, schimbul de politici pentru promovarea antreprenoriatului și inițierii afacerilor bazate pe cunoaștere, precum și a acelor din sectoarele de cercetare-inovare, schimbul în domeniul ITC în sectorul serviciilor publice, în vederea stimulării competitivității afacerilor și antreprenorilor, activități comune de stimulare și dezvoltare a pieței muncii pentru grupurile discriminate, cum ar fi femeile, populația vârstnică sau minoritățile.

Lista indicativă a grupurilor țintă ce sunt încurajate să se implice în proiectele de cooperare interregională sub această prioritate este urmatoarea: autoritățile publice locale și regionale, ADR-urile, universitățile, institutele de cercetare – dezvoltare, operatorii parcurilor științifice și tehnologice, centrele de inovare, incubatoarele de afaceri.

2. Mediu și prevenirea riscului: activități în domeniul managementului apei, managementul deșeurilor, biodiversitatea și conservarea patrimoniului natural, energiei și transportului public durabil, patrimoniului cultural și al peisajului, prevenirii riscurilor naturale și tehnologice cu caracter interregional.

Exemple de activități de cooperare ce pot fi finanțate în cadrul acestei priorități: strategii pentru îmbunătățirea monitorizării riscurilor de mediu, strategii de prevenire a inundațiilor și reducere a efectelor acestora, strategii privind calitatea apei menajere și tratarea acesteia, inclusiv cooperarea în domeniul managementului apei, activități de promovare a reciclării, identificarea și schimbul de bune practici de management al calității aerului, schimbul și transferul de mecanisme de stimulare a investițiilor în proiecte de eficientizarea energiei, schimbul de strategii comune și experiențe în domeniile legate de protecția patrimoniului cultural și a peisajelor și promovarea atuurilor culturale și naturale.

Lista indicativă a grupurilor țintă se compune din: autoritățile regionale și locale, instituțiile pentru protecția naturii, autoritățile de transport public, autoritățile în domeniul turismului, autoritățile responsabile pentru protecția patrimoniului cultural și a peisajului, universitățile, institutele de cercetare – dezvoltare.

BIBLIOGRAFIE

Agh A., Rozsas A., Regional Policy in Hungary, The Dynamics of EU Cohesion Policy, Dublin European Institute, Ireland, 2004

Bachtler J, Josserand F, Wishlade F and Yuill D (2004) New Horizons for the Structural Funds. Review of Programme Developments Spring/Summer 2004, IQ-Net Review Paper, 15(1), European Policies Research Centre, University of Strathclyde, Glasgow

Bachtler, J., McMaster Irene, Implementing Structural Funds in the new member states: ten policy challenges, European Policies Research Centre, 2005

Bachtler, J. & Michie, R., A new era in EU regional policy evaluation? The appraisal of structural funds, Regional Studies, 1995

Bachtler J and Taylor S (1999) The New Structural Fund Regulations – Preparing for the New Programmes, IQ-Net Review Paper, 5(1), European Policies Research Centre, University of Strathclyde, Glasgow

Bachtler, J. & Taylor, S., The added value of the Structural Funds: A regional perspective, IQ-net report on the reform of the Structural funds, Strathclyde University 2003

Bachtler, J., Wishlade, F., 2004, Searching for Consensus: The Debate on Reforming EU Cohesion Policy, European Policies Research Paper, European Policies Research Centre, University of Strathclyde, November 2004

Beutel, J., The Economic Impact of Objective 1 Interventions for the Period 2000-2006, Final Report to the EC, May 2002

Braunerhjelm, P., et al., 2000, Integration and the Regions of Europe: How the Right Policies Can Prevent Polarization, Monitoring European Integration 10, Centre for Economic Policy Research

Borzel, T. and Risse, T., Conceptualising the Domestic Impact of Europe, The Politics of Europeanisation, Oxford: Oxford University Press, 2003

Constantin D. L., Regional Development Policy in Romania: Institutional Transformations and Future Challenges, in A. Dobre, M. Martins-Gistelinck, R. Polacek, R. Hunink (editors), Handbook on EU Affairs, European Commission, European Institute – University of Leuven, 2005

Conzelmann, Thomas, 'Europeanisation' of Regional Development Policies? Linking the Multi-Level Governance Approach with Theories of Policy Learning and Policy Change, "European Integration online Papers" (EIoP) Vol. 2 (1998) N° 4; http://eiop.or.at/eiop/texte/1998-004a.htm

Christophe Charle, Region et conscience regionale en France, in ARSS nr. 35, novembre 1980

Davies S and Hallet M (2002) Interactions between National and Regional Development, Hamburg: Working Paper, No 207, Hamburg Institute of International Economics (HWWA), Hamburg.

Domanski, T, Morawska, J., Poland's Structural Funds Management Strategy – Towards Entrepreneurship Based Economy? [in:] Juxtaposition of EU Enlargement and Lisbon Process. Proceedings, Kaunas, 2004

Fitz G, Lessons from 20 years of cohesion, Economic Phora, Brussels, 2004

Friedmann J., A general theory of polarised development, Growth Centres on Regional Economic Development, Free Press, 1972

Funck, Bernard and Lodovico Pizzati European Integration, Regional Policy and Growth: Lessons and Prospects. World Bank Publications, Washington, DC, 2003

Hall R., Smith A. and Tsoukalis L. (ed.) Competitiveness and Cohesion in EU Policies, Oxford University Press, 2000

Hannequart, A., ed., Economic and social cohesion in Europe: A new objective for integration, London: Routledge, 1992

Dragan, G. – Uniunea Europeana între federalism si interguvernamentalism. Politici comune ale UE, Cursuri în format digital, www.ase.ro

Dumitru, M., Dragan, G., Marinas, L. et all, Economia Uniunii Europene, Editura Luceafarul, Bucuresti, 2002

Ferry M (2004) Regional Policy in Poland on the eve of EU membership: regional empowerment or central control?, European Policy Research Papers, No 53, European Policies Research Centre, University of Strathclyde, Glasgow

Grosse, T. G., and Olbrycht, J., Preparing for the Absorption of the Structural Funds in Poland. Critical Overview and Recommendations, Analyses & Opinions, Institute of Public Affairs, Warsaw, 2003

Guiffan J., Histoire de l'Irlande, Hatier, 2001

Horváth, Gy., Regional and cohesion policy in Hungary, Central and Eastern Europe on the Way into the European Union: Regional Policy-Making in Bulgaria, the Czech Republic, Estonia, Hungary, Poland and Slovakia, Center for Applied Policy Research,

Munich. 1999

Inotai, A., EU Budget 2007-2013: interests and positions, Institute for World Economics of the Hungarian Academy of Sciences, Budapest, 2004

Jouen., M., et al., 2005, Adaptation of Cohesion Policy to the Enlarged Europe and the Lisbon and Gothenburg Objectives, a study requested by the European Parliament's Committee on Regional Development, January 2005

Jula, D., Jula, N., D.Ailenei, A.Gârbovean, Economia dezvoltarii, Teoria dezvoltarii – probleme nationale – dimensiuni regionale, Editura Viitorul Românesc, 1999, Bucuresti

Katajamäki, H., Ex-post evaluation of Objective 6 programmes in Finland and Sweden for the period 1995-99. Synthesis report. Vaasa: Levón Institute, 2002

Kwiatkowski E., Gajewski P., Tokarski T., Agricultural regions and regional policy in Poland, Institute of Economics and Management, Cracow, 2004

Leonardi, R., 1995, Convergence, Cohesion and Integration in the European Union, Macmillan Press Ltd, London

Malizia, Emil E. si Feser, Edward J., Understanding Local Economic Development, Center for Urban Policy Research, Rutgers, New Jersey, 1999

Martin, R., Regional policy in the EU: Economic foundations and reality. Brussels: Centre for European Policy Studies, 1998

Midelfart-Knarvik, K. H., and Overman, H. G., 2002, Delocation and European Integration: Is Structural Spending Justified?, Economic Policy, October 2002

Muresan M., stefanescu, B., Experiente istorice de integrare economica europeana: Ruralitate româneasca în contextul integrarii europene, editura ASE, Bucuresti, 2006

Murgescu D., Varia G. – Fonduri Structurale si de Coeziune: 2007 – 2013. Noi obiective. Noi provocari, Conferinta Fondurile Structurale si de Coeziune ca premisa de dezvoltare a mediului de afaceri, Universitatea Româno – Americana, editia a II – a, editura universitara, 2007

Oprescu, G., Constantin, D.L., Pislaru, D., Ilie, F., Analiza capacitatii de absorbtie a fondurilor comunitare în România, Studiul nr.1, Studii de Impact, PAIS III, Institutul European din România, Bucuresti, Decembrie 2005, www.ier.ro

Polverari L, Quiogue NC, Gross F and Novotný V (2005) Territorial Cohesion and Structural Funds programmes: urban development and territorial cooperation, IQ-Net Thematic Paper, 16(2), European Policies Research Centre, University of Strathclyde, Glasgow

Pose, Rodriguez-Andres, The Dynamics of Regional Growth in Europe, Social and Political Factors, Clarendon Press, Oxford, 1998

Raines P and Taylor S (2002) Mid-term Evaluation of the 2000-06 Structural Fund Programmes, IQ-Net Thematic Paper, 11(2), European Policies Research Centre, University of Strathclyde, Glasgow

Sapir, A., et al., 2003, An Agenda for a Growing Europe: Making the EU Economic System Deliver, Report of an Independent High-Level Study Group, Brussels, July 2003.

Szlachta, J., Regional Development in Poland under Transformation, Warsaw, 1995

Tarschys, D., Bengt O. Karlsson, Eriksson J., From Policy Takers to Policy Makers – Adapting EU Cohesion Policy to the Needs of the New Member States, – Swedish Institute for European Policy Studies, 2005

Tarschys, D., Promoting cohesion: The role of the European Union, Democracy and European Governance – Towards a new political order in Europe? Swedish Institute for European Policy Studies, 2002;

Tarschys, D. – Reinventing Cohesion. The future of European Structural Policy, Swedish Institute for European Policy Studies, 2003

Yuill D (editor) (2003) Regional Policy in the Regions: An International Comparison, Dutch Ministry of Economic Affairs Policy Studies Series (Beleidstudies), Publication number 03017, Ministry of Economic Affairs, The Hague

Wallace, W., Wallace H., Pollack, M. A., Elaborarea politicilor în Uniunea Europeana, Oxford University Press, 2005

Wishlade F and Yuill D (1997) Measuring Disparities for Area Designation Purposes: Issues for the European Union, Regional and Industrial Policy Research Paper, No 24, European Policies Research Centre, University of Strathclyde, Glasgow

Vanhove, N., Regional Policy: A European Approach, Aldershot: Ashgate, 1999

Studii, articole, rapoarte

A New Partnership for Cohesion: Convergence, Competitiveness, Cooperation, Third Report on Economic and Social Cohesion, European Commission, February 2004

Assessment of the Management and Control System of the 8 Regional Development Agencies and the Directorate General for Regional Policies within the Ministry of European Integration", PriceWaterHouseCoopers, Romania, 2006

Building Our Common Future – Policy Challenges and Budgetary Means of the Enlarged Union 2007-2013, European Commission, 2004 a, (101 final).

Choosing to Grow: Knowledge, Innovation and Jobs in a Cohesive Society, Report to the Spring European Council, (21 March) 2003, European Commission (2003a)

Cerinte specifice ale gestionarii instrumentelor structurale si implicatiile pentru România, Studii de Impact (PAIS III), Studiul nr. 6, Institutul European din România, Bucuresti, 2004

Community structural policies: assessment and outlook, European Commission, 1992

Community Value Added: Definition and Evaluation Criteria, Working Paper, DG Regio, Commission of the European Communities, Brussels, 2002

Disparitati regionale în România 1990 – 1994, raport, Grupul de Consultanta Ramboll, Bucuresti 1996

Economic and social cohesion in the European Union: The impact of Member States' own policies, European Commission, 1998

Ex Post Evaluation of Objective 1, 1994-1999, National Report – Ireland, Fitzpatrick Associates Economic Consultants, January 2003

Ex Post Evaluation of the Objective 1, 1994-1999, National Report GREECE, European Enterprise Organization, 2002

Facing the Challenge. The Lisbon Strategy for Growth and Employment. Report from the High Level Group chaired by Wim Kok, Luxembourg: Office for Official Publications of the European Communities, 2004

First Report on Social and Economic Cohesion, European Commission, 1996;

First progress report on economic and social cohesion, European Commission, 2002a;

Greece – Economic Forecasts Spring 2006, European Economy no. 2/2006, Brussels

Greece 1989/1990, Etude economique de l'OCDE

Growing Europe, growing regions, The Fourth Progress Report on Cohesion, European Commission, june, 2006

Inovarea în documentele Cadru National Strategic de Referinta, document de lucru DG Regio prezentat la Reuniunea Informala a ministrilor dezvoltarii regionale "Programele politicii de coeziune în sprijinul inovarii si competitivitatii", Bruxelles, 21.11.2006

JEREMIE: a joint Regio-EIB group initiative supporting improved access to finance for SME, European Commission, February 2006

JEREMIE: Improved access to finance for micro business and SMEs in the regions of the EU, European Commission Information note nº 60, Brussels, 31 January 2006

Poland: Growth, Employment and Living Standards in Pre-Accession Poland, Report No 28233-POL, Washington, World Bank, 2004

Mid-Term Evaluation of the SAPARD Programme in Poland for the Implementation Period 2000-2003, AGROTEC, et al., 2003

Prezentarea Comisarului European pentru programare financiara si buget, Dalia Grybauskaitė, Bruxelles, 21 septembrie 2006.

Raportul de evaluare ex-ante pentru Programul Operational Regional, evaluator cheie Pieter van Run, Panteia, ianuarie 2007

Reaping the benefits from globalisation: the Irish case, European Economy, no. 6/2005, Brussels

Reforming cohesion policy, Discursul Comisarului European pentru dezvoltare regionala, Danuta Hübner, la seminarul de lansare a celor 3 initiative: JASPERS, JEREMIE si JESSICA, Brussels, 11 October 2005

Regional Gross Domestic Product in the European Union 2004, Statistics in focus, General and Regional Statistics, Economy and Finance, Eurostat, 2007

Regions in actions, a country on the move – a selection of successful projects supported by the structural funds in Greece, DG Regio, 2003

Second report on social and economic cohesion, European Commission, 2001;

Special Report: Greece, Financial Times, 20 june 2006

Structural Interventions in Greece: policies, results, perspectives, Information report 2005, The Greek Ministry of Economy and Finance, Managing Authority of Community Support Framework

The EU economy 2005 Review, European Economy No. 6/2005, Brussels

The Mid-Term Evaluation of the National Development Plan (NDP) and Community Support Framework (CSF) for Ireland, 2000 to 2006, The Economic and Social Research Institute, Dublin, 2003

Thematic evaluation of the Impacts of the Structural Funds (1994/1999) on Research, Technology Development and Innovation in Objective 1 and 6 Regions, CIRCA, University of Athens, Pricewaterhouse Coopers, 1999

Thematic Evaluation of the Structural Funds' Contributions to the Lisbon Strategy, Synthesis Report, Danish Technological Institute, 2005

The 2007 – 2013 Operational Programmes: A Preliminary Assessment, IQ – Net Thematic Paper, European Policies Research Centre, 2006

The Value Added of Cohesion Policy, Working document of the Commission Services, Fiche no. 23, September 2004

Working Together for Growth and Jobs: A New Start for the Lisbon Strategy, European Commission Communication to the spring European Council, Brussels, February, 2005a.

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Finantarea Proiectelor de Dezvoltare Regionala (ID: 140289)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Finantarea Proiectelor de Dezvoltare Regionala

Copyright Notice

Managamentul Resurselor Umane In Industria Portuara

Analiza Rentabilitatii la S.c. Omv Petrom S.a

Principiul Continuitatii Serviciilor Publice

O Privire de Ansamblu Asupra Relatiilor Dintre Rusia Si Uniunea Europeana In Contextul Comertului cu Gaze Naturale

Turismul în Zone Rurale

Atributiile Consiliului Local X

Copyright Notice

Similar Posts