Finantarea la Kendle International

Cuprins

Introducere…………………………………………………………………………………………………………..3

Capitolul 1: Finanțarea

1.1 Definiții……………………………………………………………………………………………………….5

1.2 Mediul financiar global………………………………………………………………………………….5

1.3 Piețe financiare internaționale…………………………………………………………………………7

1.4 Tehnici de finanțare……………………………………………………………………………………….9

Capitolul 2: Finanțarea internațională

2.1 Investițiile srăine directe (ISD) ……………………………………………………………………..13

2.2 Oferta publică inițială (IPO) ………………………………………………………………………….14

2.3 Riscurile finanțării internaționale ………………………………………………………………….14

Capitolul 3: Studiu de caz – Kendle International, Inc.

3.1 Istoricul companiei Kendle ……………………………………………………………………………18

3.2 Etapele procesului de cercetare farmaceutică …………………………………………………..19

3.3 Afacerile pe baza contractelor de cercetare ……………………………………………………..21

3.4 Evoluția concurenței …………………………………………………………………………………….23

3.5 Compania Kendle în impas ……………………………………………………………………………25

3.6 Planurile de dezvoltare ………………………………………………………………………………….27

3.7 Studiul Celebrex ™ ………………………………………………………………………………………28

3.8 Pregătirea pentru IPO …………………………………………………………………………………..29

3.9 Compania U-Gene ………………………………………………………………………………………30

3.10 Preocupările finanțatorilor ………………………………………………………………………….31

3.11 Compania GMI și U-Gene, revizitată ……………………………………………………………32

3.12 Închiderea ofertei și decizia IPO ………………………………………………………………….34

3.13 Lista de anexe …………………………………………………………………………………………..36

Concluzii ……………………………………………………………………………………………………………38

Bibliografie ………………………………………………………………………………………………………..41

Introducere

Programul de licență Economie și Afaceri Internaționale mi-a prezentat aspectele economice, politice, culturale și sociale ale diferitelor țări și întreprinderi. Odată înscrisă, am studiat mediul internațional economic și financiar, guvernanța corporativă, piețele de capital și problemele contemporane în domeniul economic, pe lângă multe altele, totul de la nivel micro până la nivel macro.

Am ales susținerea lucrării de licență pe această temă deoarece mă ajută la o mai bună înțelegere a finanțelor la nivel mondial, a diplomației și a business-urilor din întreaga lume, iar acest lucru ar putea deschide ușa pentru o carieră în finanțele afacerilor internaționale. Instituțiile financiare globale, cum ar fi Fondul Monetar Internațional (FMI) și Banca Mondială, pot juca, de asemenea, un rol important în curriculum-ul oricarui student. Din poziția de manager, finanțele sunt esențiale pentru operațiunile unei firme, iar un manager înțelege și știe să controleze toate aspectele financiare vitale, însă asta presupune multe ore de muncă intensă. Aptitudinile necesare acestei poziții, în domeniul finanțelor afacerilor internaționale, sunt aptitudinile analitice puternice, din moment ce deciziile importante pe care le face pe baza activității de zi cu zi pot afecta companiile, economiile și persoanele fizice.

Scurtă prezentare a lucrării

Această lucrare oferă o trecere în revistă a tot ceea ce inseamnă finanțare, începând capitolul 1, de la definițiile aceteia, până la tehnici de finanțare. În al doilea capitol subiectele acoperite fac referire la teme precum investițiile străine directe și oferta publică inițială, încheind cu riscurile pe care le presupune finanțarea afacerilor internaționale.

Pentru o înțelegere mai aprofundată s-a realizat studiul de caz ce descrie activitatea și procesele companiei Kendle International, Inc., prin care aceasta a trecut pentru a obține finanțare și pentru a se dezvolta. Concluziile sunt direcționate către afacerile internaționale în general și fenomenele pe care acestea le generează.

De asemenea, doresc a prezenta prin intermediul acestei lucrări, faptul că acesul la fonduri pentru afaceri in general, este facil si foarte variat, oferind oportunitati marețe tuturor celor care au o mentalitate deschisa, dorintă de dezvoltare si care se mențin informați. Cea mai comuna scuză pe care o aud la cineva care doreste să pornească un business, dar care n-a avut curajul să facă acest lucru, este aceea ca nu dispun de finanțe. Opinia mea este că orice proiect demn de suport, va obtine în cele din urmă ajutorul necesar demarării/implementării. Indiferent dacă nivelul economiei este crescut sau scăzut, lumea este întotdeauna dispusă să-și pună capitalul la dispoziție, pentru a obtine randamente interesante. Precum biblia spune: „cere și ți se va da; caută și vei găsi; bate și ți se va deschide.” (Matei 7:7)

Așadar, finanțarea afacerilor internaționale poate îmbrăca forma finanțarii tranziției la economia de piață, ori chiar a finanțării dezvoltării afacerilor internaționale în vederea stimulării progresului economic mondial și a dezvoltării proceselor de inovare și cercetare.

Mulțumiri

Domnului profesor coordonator Ștefan N. M. Ungureanu și tuturos profesorilor din cadrul facultății REI – ID, ce ne-au îndrumat și ne-a ajutat la a ne dezvolta, pe parcursul acestor trei ani.

Capitolul 1. Finanțarea

1.1 Definiții

Finanțarea reprezintă totalitatea mecanismelor, tehnicilor si instrumentelor prin care se obțin sursele bănești necesare pentru realizarea activităților economice și sociale, în particular, a afacerilor. Când acest proces este realizat la nivel extrateritorial, vorbim de finanțare internațională.

O altă definiție a acesteia poate fi următoarea: „finanțarea reprezintă acțiunea de alocare de fonduri din surse particulare, ale bugetului de stat sau de la organisme și instituții internaționale, în scopul creării și funcționării unei întreprinderi, unui organism sau pentru aplicarea unei politici economice”.

O definiție mai simplificată ar fi aceea că finanțarea reprezintă procurarea de fonduri bănești necesare realizării unei afaceri.

În general, finanțarea afacerilor se poate realiza prin două modalități principale: din surse proprii, adică cele constituite sau rezultate din activitatea economică și din surse atrase, respectiv imprumuturile contractate pentru realizarea sau dezvoltarea afaceri. În cea de-a doua variantă, finanțarea este realizată prin creditare. Însă acordarea finanțării se face după anumite principii, valabile atât în mediul intern, cât și în cel internațional, cele din urmă diferențiindu-se prin faptul că au un grad de complexitate mai ridicat.

1.2 Mediul financiar global

Ca rezultat al fenomenului de globalizare, a apărut și globalizarea financiară, care constă în integrarea țărilor în sistemul financiar global, aceasta având caracteristici specifice precum amploarea, complexitatea si viteză sporită a tranzacțiilor și fluxurilor financiare.

Globalizarea financiară aduce cu ea atât beneficii, precum bine cunoscuta dezvoltare economică, cât și dezavantaje, sau mai corect spus riscuri, iar ca exemplu putem menționa crizele financiare. Deosebirea esențială este aceea că o criză financiare este o stare prezentă doar pe un anumit interval de timp, comparativ cu dezvoltarea economică, ce prezintă un caracter constant.

Un răspuns corespunzător acestui capitol, trebuie dat la întrebarea: care este rolul globalizării în finanțarea afacerilor internaționale? Un principal rol ar fi cel de a crește disponibilitatea și volumul capitalurilor, astfel stimulând și o creștere a surselor de finanțare.

Sistemul financiar global cuprinde fluxurile de credite (împrumuturile, obligațiunile), investițiile (ISD, acțiuni) și banii (mobilitatea valutelor).

Sistemul Monetar Internațional (SMI) se compune din instituțiile financiare internaționale, din piețele financiare internaționale și din “Regulile jocului”, ce au fost constituite inițial de Sistemul Bretton Woods (1945), urmate de sistemul etalonului dolar cu cursuri fixe (1950-1970) și de sistemul etalonului dolar cu cursuri de schimb flotante (1973-prezent).

Sursa: Păun, C., Tehnica Plăților și finanțării internaționale, Supot de curs

Fig. 1.1 Structura sistemului financiar

În ceea ce privește fluxurile internaționale de capital, acestea pot lua forme ca: investiții străine directe (ISD), împumuturi bancare internaționale, obligațiuni internaționale, investiții de portofoliu, acțiuni internaționale, instrumente financiare derivate, asistență pentru dezvoltare și fluxuri monetare internaționale. Acestea pot reprezenta, după cum vom vedea într-un capitol următor, metode și strategii de finanțare internațională.

Despre ISD-uri am putea spune că sunt principala modalitate de expansiune a societătilor transnaționale (STN, CTN, CMN), prin diverse tehnici precum fuziuni și achiziții transnaționale (Merges & Aquisitions – M&A), greenfield sau dezvoltarea firmei.

Atingând acest subiect al investițiilor, vom descrie în continuare perspectiva lui Warren Buffett, unul dintre cei mai de top investitori ai lumii, de a privi și de a defini investițiile. Acesta afirmă: „Investiția reprezintă transferul puterii de cumpărare din momentul prezent, către alții, cu speranța fundamentală de a primi mai multă putere de cumpărare în viitor (după ce s-au plătit impozitele pe veniturile nominale).” Tot el spune că „Investiția înseamnă a renunța la consum acum, pentru a avea posibilitatea de a consuma mai mult, la o data ulterioară.”

1.3 Piețe financiare internaționale

Piața financiară internațională reprezintă locul unde se întâlnesc cei ce necesită capital (solicitanți) cu cei ce îl dețin (împrumutători), contactele și transferurile de capital realizându-se cu ajutorul agenților intermediari. Actorii principali ai piețelor financiare internaționale sunt investitorii, creditorii și debitorii.

Piețele financiare internaționale pot fi divizate după cum urmează:

Piața valutară

Piața eurovalutară

Piața internațională a acțiunilor

Piața internațională a obligatiunilor

O piață financiară internaționala complet integrată va rămâne deocamdată un obiectiv de atins, deoarece realizarea acesteia este greu de înfăptuit. Din acest fenomen poate rezulta o diversificare internațională, ce poate aduce profituri mari și riscuri scăzute investitorilor.

În figura de mai jos, este pezentată lista instituțiilor financiare de pe piața internațională, pentru o mai bună înțelegere a informațiilor prezentate, dar și a subcapitolului cc urmează.

Sursa: Păun, C., Tehnica plăților și finanțării tranzacțiilor, Suport de curs

Figura 1.2 Instituțiile financiare de pe piața internațională

1.4 Tehnici de finanțare

Finanțarea afacerilor internaționale se poate realiza cu ajutorul diverselor mijloace și modalități de plată. Tehnicile utilizate pot fi clasificate în funcție de doua variabile. O primă clasificare poate fi realizată din punct de vedere al duratei pe care se realizează finanțarea, și avem finantări pe termen scurt, care se mai numesc și finanțări de exploatare (mai mici de 3 ani) și finanțări pe termen mediu și lung (mai mari de 3 ani).

O a doua clasificare o vom face din perspectiva surselor de finanțare. Astfel se disting 2 mari categorii: sursele interne și sursele atrase/împrumutate.

1.4.1 Resursele interne

Resursele interne se împart la rândul lor în resurse proprii interne/ autofinanțarea și resurse proprii externe.

Autofinanțarea reprezintă surplusul monetar degajat în timpul unui exercițiu financiar și pus la dispoziția întreprinderii pentru finanțarea creșterii sale. Aceasta poate fi realizată în scopuri de crestere (profitul net nerepartizat) sau în scopuri de menținere (constituită din amortizări și provizioane). Aici apare denumirea de creștere sustenabila (durabilă), ce reprezintă creșterea capitalurilor atât prin autofinanțare, cât și prin îndatorare, astfel încât rata îndatoririi să nu se modifice.

Resursele proprii externe se pot obține din subvenții și prime și/sau din majorările de capital subcris de acționari.

1.4.2 Resursele atrase

a) Creditele bancare pot fi oferite pe termen scurt, pe termen mediu sau lung. Pentru finanțarea pe termen scurt se pot obține credite de prefinanțare specializate, credite de prospectare, avansuri în valută sau avansuri bancare prin cesiune de creanțe. În cazul în care se optează pentru o finanțare pe termen mediu, se poate alege între forfetare sau leasing (financiar sau operational), iar în cea din urmă variantă se poate opta pentru o finanțare pe termen lung prin intermediul creditului furnizor sau al celui cumpărător.

Decizia de a recurge la un credit bancar ca modalitate de finanțare, împlică asumarea responsabilitătilor de plată a dobânzilor și a garanțiilor, în modul și la termenele de rambursare specificate la încheiarea contractelor. Rambursarea creditului și plata dobânzilor se pot realiza fie prin rate/ tranșe constant, fie se poate face o rambursare integrală la sfârșitul perioadei de creditare.

b) Împrumuturile prin emisiune de obligațiuni reprezintă o metodă mai puțin costisitoare și eficientă de a strange fonduri. Obligațiunile sunt instrumente de credit prin care beneficiarul împrumutului se obligă să plătească anumite sume de bani/tranșe, plus dobândă, la anumite intervale de timp celui care deține obligațiunile. Obligațiunile se deosebesc de împrumuturile pe termen mediu și lung prin aceea că presupun o ofertă publică și vânzarea către investitori diferiți și se aseamănă prin faptul că ambele presupun aceleași modalități de rambursare. Elementele caracteristice pentru obligațiuni sunt următoarele: mărimea acestora, dobânda, prețul de emisiune și modul de rambursare. Mărimea împrumutului obligatar se stabilește atât în funcție de nivelul investițiilor ce trebuie finanțate, cât și de oferta de capital de pe piața financiară.

c) Acțiunile sunt instrumente financiare, ce pot fi vândute sau cumpărate de către investitori pe pietele bursiere, pentru titluri financiare ce pot oferi drepturi de proprietate asupra unei cote-parți din firma emitentă. Deținătorul uneia sau mai multor acțiuni ale unei firme are dreptul la dividende, la participarea Adunării Generale a Acționarilor pentru luarea deciziilor și la o cotă-parte din sumele rezultate în urma unei eventuale lichidări a firmei, proporțional cu numarul de acțiuni deținute. Acestea pot fi de două feluri: comune sau preferențiale.

Acțiunile internaționale se pot incadra în categoria acțiunilor străine sau în categoria euroacțiunilor. Acțiunile din prima categorie se pot tranzacționa prin diverse metode precum oferta publică inițială (Initial Public Offering/IPO), plasament privat sau emisiune directă.

1.4.3 Strategii de finanțare a întreprinderii în funcție de profitul net per acțiune

Alegerea unei strategii de finanțare cu capitaluri proprii, dar și cu capitaluri împrumutate va conduce la maximizarea profitului net per acțiune. În aceste condiții se pot adopta strategii ofensive prin îndatorare, cu ajutorul proiectelor de investiții, sau strategii defensive de finanțare din capitaluri proprii. O strategie ofensivă de îndatorare se poate doveni, de cele mai multe ori, superioară strategiei defensive.

Pentru a încheia acest capitol, citatul următor este cel mai potrivit, deoarece descrie rolul important pe care îl joacă creditorii internaționali, dar și o realitare a mediului financiar global: „Creditorii de pe piața globală, prin forța pe care le-o dă poziția și volumul activelor, fac presiuni asupra guvernelor pentru adoptarea unei politici monetare stricte pe plan intern, pentru a se asigura că investitorii pot să-și recupereze capitalul. Aceste presiuni se exprimă prin prime de risc, independența constituțională a băncilor central naționale față de guvern, insistența ca politicile economice și financiare naționale să fie indreptate ferm către controlul inflației. Țările cu deficit bugetar cronic prezintă vulnerabilități, ca pericolul de a nu returna capitalul împrumutat, caz în care creditorii vor accepta mai greu și în condiții mai severe acordarea de împrumuturi (dobânzi mai mari).”

Capitolul 2. Finanțarea internațională

Marea majoritate a afacerilor internaționale sunt susținute de o anumite forme specializate, de cele mai multe ori complexe, de finanțare, care chiar dacă uneori sunt prost înțelese chiar și de către bancheri, de experții financiari sau de experții de trezorerie, aceste contribuie la crearea valorii economice, la reducerea sărăciei și la dezvoltarea internațională, în timp ce crește prosperitatea în întreaga lume. Fiecare soluție de finanțare a afacerilor internaționale, indiferent de modul în care se elaborează, abordează o combinație de patru elemente: facilitarea plății sigure și în timp util, atenuarea eficace a riscului, furnizarea de finanțare și de lichidități, precum și facilitarea fluxului de informații tranzacționale și financiare . Finantarea afacerilor este o resursă valoroasă pentru practicieni, directori, antreprenori și pentru toate categoriile de persoane implicate în afacerile internationale.

În continuare vom vorbi despre două teme particulare: investițiile străine directe și oferta publică inițială, pentru o mai bună înțelegere a studiului de caz prezentat la capitolul 3.

2.1 Investițiile străine directe – ISD

Investițiile străine directe (ISD) joacă un rol extraordinar în dezvoltarea afacerilor la nivel mondial, oferirind firmelor piețe noi și canale de marketing pentru produsele lor.

Investițiile străine directe sunt investiții care implică injectarea de fonduri străine într-o întreprindere care își desfășoară activitatea într-o altă țară, de origine diferită față de cea a investorului. ISD pt fi descrise ca investiții pe termen lung, ce reflectă un interes de durată și de control a unui investitor străin sau a întreprinderii-mamă a unei entități, rezidentă într-o economie, alta decât cea a investitorului străin (Fondul Monetar Internațional, 1999). În timp ce fluxurile de ISD au crescut în volum și complexitate în anii 1990 și începutul anilor 2000, trei noi jucători au apărut pe scena mondială: acestia sunt: fondurile suverane de investiții (FSI), care sunt entități controlate de guvern, cu autoritatea de a lua participații semnificative de capital în valută străină; capitalul privat (CP), care a recurs tot mai mult la achizițiile transfrontaliere și piața emergentă de întreprinderi multinaționale (PEÎM), care declanșează achizitiile și investiții lor de peste mări și oceane.

Strategii de realizare a ISD-urilor

Pentru realizarea ISD-urilor sunt adoptate diverse strategii, în funcție de obiectivele stabilite de către investitor. Poate fi utilizată o strategie economică, ce poate aduce avantaje mai fie investitorului, fie destinatarului (țării sale), sau o strategie cu motivație financiară, ce va urmări avantajele financiar-monetare pentru investitor și pentru țara beneficiară a investiției. Pe lângă acestea, mai sunt antrenate și strategiile sociale/politice sau cele de risc, prin care investitorul solicită garanții.

Surse de finanțare a ISD-urilor

Acestea pot fi : fonduri individuale, rezultatele financiare ale firmei investitoare, bănci ce pot acorda credite pe termen lung, fonduri guvernamentale, plasament de acțiuni sau obligațiuni.

Tehnicile de finanțare a ISD-urilor sunt: resurse proprii, piața de capital și resurse proprii.

Etapele realizării ISD-urilor

a) Pregătirea este etapa în care se analizează riscul de țară, după care se realizează un Acord Internațional de Investiții și în cele din urmă se proiectează un studiu de fezabilitate;

b) Adoptarea deciziei de investiție presupune transferul de valoare către obiectivul proiectat;

c) Etapa de exploatare a investiției;

d) Etapa de lichidare a investiției, mai precis, transferul de propietate.

2.2 Oferta publică inițială (IPO)

Generând în mod obișnuit un mare interes, entuziasm și volatilitate, ofertele publice inițiale (IPO) oferă investitorilor și comercianților oportunități pentru profituri, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

Oferta publică inițială este considerată de mulți proprietari de afaceri ca a fi principala cheie a succesului. Ei vor să crească o afacere până la punctul în care volumul veniturilor și al profitabilității este destul de mare încât să justifice trecerea firmei de la privată, la publică. Însă drumul către o IPO este costisitor și consumator de timp, dar mai presus de toate, necesită schimbări majore în cadrul companiei.

Oferta publică inițială presupune urmarea unor pași de realizat înaintea și în timpul evenimentului, acțiuni strusturate astfel: pregatirea ofertei, întocmirea prospectului, autorizarea prospectului, publicarea ofertei, derularea și încheierea ofertei. Pregătirea pentru o IPO începe cu mulți ani înaintea evenimentului în sine, deoarece compania trebuie să se prezinte publicului investitor ca o investiție de calitate.

Ipo se poate realiza pe piața internă, cu sindicalizare internațională, acțiune ce presupune emisiunea de acțiuni pe piața locală, cu implicarea unor instituții financiare internaționale, sau se poate realiza pe piața internă, dar cu plasament internațional, ofertă ce constă într-un plasament parțial pe piața locală de până la 75%-80% din totalul ofertei, restul ofertei fiind adresat pieței internaționale, printr-un grup de plasament.

2.3 Riscurile finanțării internaționale

Termenul risc este definit ca fiind „posibilitate de a ajunge într-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de suportat o pagubă; pericol posibil”. Riscul este potențialul de a câștiga sau de a pierde ceva de valoare, în timpul unei acțiuni sau inacțiuni, prevăzută sau neprevăzută. Privit ca o consecință, acesta poate fi datorat acțiunilor înreprinse în condiții de incertitudine.

Riscurile pot fi privite în moduri foarte subiective, însă ce ar trebui să ținem cont întotdeauna „este faptul că riscurile nu trebuie privite ca fatalități, ci doar ca posibilități (realizarea, manifestarea riscurilor este prin ipoteză incertă și imprevizibilă, aleatorie); producerea riscurilor trebuie să fie independentă de culpa vreuneia dintre părți, iar realizarea riscurilor este de natură să determine pierderi pentru cel puțin unul dintre subiecți”.

Făcând o clasificare a riscurilor, putem descoperi riscurile cotractuale și riscurile comerciale. În categoria riscurilor comerciale putem include, pe langa cele economice, politico-administrative sau naturale, și categoria riscurilor finanțării internaționale. Acestea sunt la rândul lor clasificate după cum urmează: risc de țară, risc valutar, risc de dobândă, risc de neplată.

2.3.1 Riscul de țară

În tratatul său, Ioan Bari, definește riscul de țară ca fiind „un macrorisc, adică, rezultatul evoluției condițiilor generale ale mediului economic național, având un impact major atât asupra creditării externe a țării respective, cât și asupra investițiilor private”.

Riscul de țară poate fi măsurat cu ajutorul diverselor sisteme de analiză a acestuia, utilizând indicatori precum dezvoltarea economică, inflația, stabilitatea politică, datoria externă, infrastructură, rata dobânzii, etc.

Din perspectiva afacerilor internaționale, riscul de țară explică lucrurile care pot merge prost atunci când afacerea se desfășoară la nivel transfrontalier. Nu este vorba doar de companii multinaționale, cu fabrici la nivel mondial și operațiuni complexe, care au nevoie să înțeleagă schimbările bruște ale condițiilor de afaceri, ci pot afecta orice firmă mică, care urmărește creșterea vânzărilor în străinătate sau lucrază cu un furnizor străin. Criza financiară globală din 2008-2009 și primăvara arabă, ne-au arătat cât de repede și cât de dramatic se pot agrava și răspândi condițiile de afaceri în orice țară. Dar o înțelegere aprofundată și o gestionare atentă a riscului de țară va ajuta o companie să supraviețuiască unei crize sau poate chiar, îi va deschide oportunități noi.

Sursa: Dun & Bradstreet

Figura 2.1. Analiza riscului de țară la nivel global, 2014

2.3.2 Riscul valutar

Acesta poate fi definit ca o posibilă pierdere ce poate fi datorată unei evoluții nefavorabile a cursului de schimb. Pentru reducerea acestui tip de risc, se pot lua măsuri contractuale, respectiv se vor adăuga clauze specifice în momentul încheierii contractului, sau măsuri extracontractuale, atunci când nu sunt specificate clauze protecționiste.

2.3.3 Riscul de dobândă

Poate reprezenta o potențială pierdere ce poate fi generată de evoluția ratelor de dobândă.

Este un risc ce îl poate afecta atât debitorul cât și creditorul. Poate afecta atât creditele cu dobândă fixă dar mai ales pe cele cu dobândă variabilă.

În analiza riscului ratei dobânzii o atenție sporită se acordată riscului provenit din structura financiară a băncii, caz în care apare un surplus de active sau pasive, în condițiile unor dobânzi variabile de piață. Pentru a reducce acest risc, trebuie obținut un rezultat cât mai aproape de 1 pentru raportul dintre activele și pasivele purtatoare de dobânzi, în urma elaborării prognozelor.

2.3.4 Riscul de neplată

Riscul de neplată reprezintă o potențială pierdere, cu precădere a creditorului, ce constă în riscul ca debitorul să nu mai fie în măsură să plătească suma de bani datorată, la scadență.

Pentru a măsura gradul riscului de neplată pe care o companie îl poate genera, se face o analiză financiară atentă a documentelor precum bilanțul și contul de profit sau pierdere. Această analiză financiară presupune trei etape distincte:

a. Analiza echilibrului financiar;

b. Analiza soldurilor intermediare de gestiune;

c. Analiza pe baza ratelor financiare – este considerată cea mai importantă parte deoarece analizează următoarele clase de rate financiare: rate privind lichiditatea; rate de profitabilitate; rate de eficiență; rate de structură de capital; rate de rentabilitate.

Capitolul 3. Studiu de caz – Kendle International, Inc.

„Ne-am uitat la peisajul competitiv și, pe baza a ceea ce se întâmpla, știam că va urma fie să vindem Kendle, să îl creștem sau să dispară.”

Era mai 1997 și Candace Kendle, președinte și CEO al Kendle International Inc. (Kendle), și soțul ei, Christopher C. Bergen, președinte și COO, au revizuit opțiunile strategice pentru compania lor situată în Cincinnati, Ohio.

Kendle, o afacere pe care au fondat-o de peste 15 de ani, anterior, aceștia ocupându-se de efectuarea studiilor clinice pentru companiile farmaceutice si de biotehnologie, testând siguranța si eficacitatea noilor medicamente. Compania a crescut cu succes la vânzări de 13 milioane de $ și a realizat afaceri semnificative cu mari companii farmaceutice si din biotehnologie. Cu toate acestea, Kendle era în competiție cu mai multe organizații ce funcționau pe baza contractelor de cercetare (Contract Reseach Organization/CRO), mult mai mari, dintre care multe aveau o prezență internațională care le-a permis să facă studii clinice în afara Statelor Unite, ceea ce, le-a conferit un avantaj atunci când au concurat pentru proiecte majore.

Pentru a concura mai eficient, Candace și Chris s-au angajat într-un plan de creaștere prin achiziție, în special la nivel internațional, și să finanțeze această creștere printr-o ofertă publică de capitaluri proprii. În acest scop, în primăvara anului 1997, Kendle a aliniat două potențiale achiziții europene: U-Gene, un CRO din Olanda, cu vanzari de 12,5 milioane de $ în 1996, și GMI, un CRO german cu 7 milioane de $ în vânzări. Pentru a finanța aceste achiziții, Kendle a elaborat posibile modalități de finanțare prin împrumut cu NationsBank și a fost în negocieri cu două bănci de investiții pe o ofertă publică inițială (IPO), care ar rambursa datoria către bancă, dacă ar avea succes, și să ofere baza de capitaluri proprii pentru viitoarele achizitii. Sosise atunci, timpul pentru a decide dacă să meargă mai departe cu programul complet de două achiziții, cu o datorie de finanțare mare și cu o problemă de capitaluri proprii.

3.1 Istoricul Kendle

Candace și Chris s-au întâlnit în 1979, în timp ce lucrau la Spitalul de Copii din Philadelphia. Candace și-a luat doctoratul în farmacie la Universitatea din Cincinnati, apoi a predat în Carolina de Nord si Pennsylvania. Specialitatea ei știintifică a fost virusologie. La Spitalul de Copii, Candace a servit ca director al farmaciei, lucrând ca investigator pe un studiu al unui medicament antiviral pentru compania farmaceutica Burroughs Wellcome. Chris, care obținuse un MBA Wharton, era senior administrator la spital.

Căutând ceva nou, Candace și Chris au început să discute ideea de a porni împreună o afacere. Într-o zi, la începutul anului 1981, Candice a primit o vizită neașteptată din partea unui nou medic, înlocuind monitorul medical obișnuit pentru proiectul ei, cu unul mai performant. Acest medic a fost un pionier in afacerile cu contracte de cercetare clinica. După ce a descris modul în care el lucra în activității sale economice, Candace a devenit tot mai intrigată. Când a plecat în acea zi, ea l-a sunat imediat pe Chris și i-a spus: "Am o idee de afaceri!". Conceptul a fost de a înființa o firmă de consultanță de cercetare care ar utiliza cercetarea și dezvoltarea externalizate (R & D), lucrând pe bază de contract cu marile companiile farmaceutice si biotehnologie. Bazându-se pe feed-back-ul pozitiv primit de la potențiali clienti, Candace a părăsit locul de munca de la spital, în iunie 1981, iar Chris l-a părăsit 6 luni mai târziu, în decembrie 1981.

Kendle International Inc. a fost înființată în Cincinnati, Ohio, în 1981, a cărui capital a fost împărțit astfel: 55% din acțiuni deținute de către Candice, iar restul de 45% îi reveneau lui Chris. Candace a avut legături strânse cu zona Cincinnati. Bunicul ei, miner de cărbune, s-au mutat acolo din Appalachia, iar clanul a crescut la aproximativ 140 de membri, din acesta făcând parte inclusiv cei doi fii ai lui Candace, dintr-o căsătorie anterioară. Până în ianuarie 1982, Candace și Chris au lucrat la domiciliu părinților lui Candace.

Kendle a început ca o companie mică, cu câteva contracte , dar afacerea a început să crească prin recomandările trimise de colegii profesioniști. Kendle a suferit dificultăti, ca oricare afacere la start-up, în special la sfârșitul anilor 1980, când a suferit o pierdere timp de doi ani și a ajuns la 1 milion de $ datorii bancare, pe o linie de credi de 250.000 de $. Din cauza fricii că banca va apela împrumutul, compania a trecut printr-o sperietură a falimentului. Din fericire, Kendle a reușit să atragă afaceri de la un nou client, compania farmaceutică G.D. Searle & Co. (Searle). La începutul anilor 1990, compania era complet transformată, ajungând să genereze vânzări anuale de aproximativ 2,5 milioane de $. Candace și Chris s-au căsătorit în 1991.

3.2 Etapele procesului de cercetare farmaceutică

Procesul de cercetare clinică este influențat de reglementările guvernamentale prin care se necesita ca medicamentele să treacă printr-o serie de pași înainte ca acestea să poată fi comercializate pentru uz public. În Statele Unite, Food and Drug Administration (FDA) reglementează produsele farmaceutice. Pentru a primi aprobarea FDA, un medicament ar trebui să îndeplinească standardele de siguranță și eficacitate pentru o anume indicație specifică (diagnostic medical). Un medicament pentru hipertensiune arterială, de exemplu, ar trebui să reducă tensiunea arterială în mod semnificativ, fără a produce efecte secundare inacceptabile. Întregul proces de aprobare FDA ar putea dura de la 8 la 15 ani și implică mai multe mii de pacienți. Dupa ce o companie farmaceutica a descoperit un nou medicament și a finalizat pre-testarea clinică pe animale, în laborator, o cerere de investigare a unui nou medicament va fi depusă la FDA. Apoi medicamentul trece prin trei faze de testare clinică pe oameni. Înainte de a trece la o fază ulterioară, compania trebuie să prezinte informații suplimentare de reglementare la FDA.

• Faza I: Studiile din faza I sunt în principal preocupate de evaluarea siguranței medicamentului. Această fază inițială de testare pe om se face pe un număr mic de voluntari sănătoși (20 până la 100), cum ar fi studenții, care sunt de obicei plătiți pentru participare.

• Faza a II-a: Odată ce faza de testare a dovedit siguranța medicamentelor, faza a II-a testează eficacitatea lor pe un număr mic de pacienți cu diagnosticul medical (100 până la 300). Aceasta a fost proiectat special pentru a determina posibila doză eficientă pentru pacienți.

• Faza a III-a: Într-un studiu de faza a III-a, medicamentul este testat pe o populație de pacienți mai mare (1.000 până la 3.000), pe mai multe site-uri clinice. Scopul a fost acela de a furniza o înțelegere mai aprofundată a eficienței medicamentului, a beneficiilor și a seriei de posibile reacții adverse. Cele mai multe studii de fază II și III au fost studiile „oarbe”, în care unii pacienți au primit medicamente experimentale, în timp ce grupurile de control au primit un placebo sau un medicament deja aprobat. Odată ce studiul unei faze III a fost finalizat cu succes, o companie farmaceutică v-a solicita aprobarea FDA pentru comercializarea noului remediu, prin depunerea unei cereri pentru un medicament nou (New Drug Application), care are in medie aproximativ 100.000 de pagini.

• Faza a IV-a: Testarea după lansarea pe piață (a cel puțin 300 de pacienți pe proces) este efectuată pentru medicamente cu risc ridicat, pentru a descoperi reacții adverse grave (toxicitatea ficatului), dar și pentru a le monitoriza eficacitata pe termen lung și eficiența costurilor.

Companiile farmaceutice realizează și efectuează în mod normal, propriile lor studii clinice. Ele aleg site-urile de cercetare și recrutează anchetatori pentru a efectua studiile noului medicament. Anchetatorii sunt de cele mai multe ori, profesori de scoli medicale la spitale de predare, dar acestia ar putea fi, de asemenea, anchetatorii profesioniști care au efectuat studii clinice la centre dedicate sau medici ocazionali normali care au realizat studii, mai ales studii clinice de faza a IV-a, în practicile lor private. Acesti anchetatorii recrutează apoi pacienți pentru a participa la studiu, uneori cu ajutorul companiei farmaceutice. Dupa ce pacienții sunt recrutați, se colectează o cantitate considerabilă de date de către anchetatori, monitorizarea procesului și a datelor fiind preluate de compania farmaceutică, dar și analiza datelor pentru a determina dacă au fost îndeplinite criteriile statistice de siguranță și eficacitate.

În cele din urmă, se realizează procesul complex de compilare a datelor și de pregătirea a raportului de lungă durată pentru FDA.

3.3 Afacerile pe baza contractelor de cercetare

In anii 1970, preocupările marilor farmacii din Statele Unite ale Americii, au fost de a cauta modalități de externalizeze a activității lor clinice de testare, ca urmare, bugetele lor de cercetare-dezvoltare au crescut. La început, contractele de cercetare au fost cotate într-o industrie mică, iar munca era răsplătită pe bucati. Chris a amintit, "De ani de zile, au existat companii care efectuau testarea pe animale si testarea de faza I, dar nu era nimeni pentru gestionarea întregului proces de cercetare și dezvoltare. Acronimul CRO nu exista, iar companiile farmaceutice au cedat doar contracte mici și nu au avut multă încredere în managerii de cercetare".

Cresterea industriei CRO a fost stimulată de presiunile exercitate asupra companiilor, de stabilire a prețurilor medicamentelor, pe care le-a condus pentru a încerca să transfere costurile fixe ale cercetării clinice într-un cost variabil prin externalizare.

Așa cum descrie Chris, problema generală cu care companiile de farmaceutice se confruntau, era de echilibrare a variabilei volumului de muncă, cu o forță de muncă fixă. ”Problema este că nu știi când tipul în halat alb de laborator, va veni in fugă pe hol, cu paharul în mână, strigând Evrica!, am facut-o, se va vindeca boala X. Când el face asta, știi că volumul de muncă va crește la maxim. Volumul de muncă este afectat de rata de descoperire, de numărul de proiecte ucise in vitro și, ulterior, de cât de multe studii au fost anulate din cauza unor probleme de siguranță sau eficacitate, în testarea umană.”

CRO-urile pure, cum ar fi Kendle, derivă venitul lor exclusiv din porțiunea externalizată a bugetului de C & D al clienților farmaceutici. Teoretic, orice parte a procesului de testare clinică ar putea fi externalizată. In timp ce majoritatea descoperirilor pre-clinice au fost realizate in interiorul companiilor de medicamente, tendința pentru CRO-uri în anii 1990, era de a primi contracte pentru a gestiona intregul proces de cercetare clinică, în special fazele II și III. Întregul proces era o cursa incredibilă contra cronometru, deoarece pentru fiecare zi în care aprobarea FDA era întârziată, putea costa clientul farmaceutic peste 1 milion de $ de venituri contractuale pierdute. Contractele farmaceutice au variat în durata, de la câteva luni la câțiva ani. Pentru contractele multi-anuale care implicau studii clinice, o parte din taxa de contract a fost plătită în momentul inițierii studiului, cu soldul taxei de contract de plătit în rate pe durata procesului, când reperele bazate pe performanță (investigator de recrutare, înscrierea pacientilor, livrarea de baze de date) erau finalizate.

Contractele erau licitate de CRO-uri, pe bază de preț fix, iar cercetarea era o munca intensivă de afaceri. Ofertele de contract au depins de estimarea atentă a ratelor de muncă pe oră și de numărul de ore necesare pentru fiecare activitate. Procesul de estimare implică algoritmi statistici, care iau in considerare durata studiului, frecvența și durata vizitelor pe site-uri, numărul de site-uri implicate, numărul de pacienți implicați, precum și numărul de pagini pe formular de raport. O primă ar fi adăugată pentru testarea terapeutică mai complicată. Ca director financiar, Tim Mooney a descris afacerea: „Modul în care Kendle face bani este ca oricare firmă de servicii profesionistă. Ne concentrăm pe maximizarea utilizării forței de muncă, în special la nivel operațional. Noi presupunem o rată de utilizare de 65% până la 70%, astfel încât marjele de profit sunt mai mari dacă avem o rată de utilizare mai mare a personalului. Avem aceeași marjă de profit asumat pentru toate categoriile de angajați, dar putem percepe tarife mai mari pentru contracte în care avem expertiză terapeutică specifică, care este în cerere. Marjele pot fi, de asemenea, mai mari pentru unele proiecte mai ample atunci când putem împărți costurile suplimentare intre mai multe site-uri.”

Activitatea de cercetare pe bază de contract implică mai multe tipuri de riscuri de afaceri. Cu un contracte în desfășurare, la o medie de 1 milion $, pentru companiile de dimensiuni ca ale Kendle, dependența de client este un mare risc. Anularea proiectului de către client și "ordinele de schimbare", pentru a reduce costurile proiectului erau, de asemenea, tot mai frecvente în industria CRO, deoarece presiunile pentru costuri de asistența medicala s-au intensificat. Pe de altă parte, răspunderea pentru produs, pentru riscurile medicale era suportată de compania farmaceutica.

3.4 Evoluția concurenței

Pe la mijlocul anilor 1990, CRO-urile au evoluat într-o industrie full-service, recunoscute atât de industria farmaceutică / biotehnologie, cât și de comunitatea financiară. In anul 1995, cheltuielile la nivel mondial pentru cercetare și dezvoltare ale companiilor farmaceutice și biotehnologie au fost estimate la 35 miliarde de $, cu 22 miliarde de $ cheltuiți pe tipul de muncă de dezvoltare a medicamentelor. Din cele 22 de miliarde de dolari, doar 4,6 miliarde de $ au fost externalizate la CRO-uri în 1995. În timp ce cercetarea și dezvoltarea companiilor farmaceutice era în creștere, până la 10% pe an, CRO-urile au fost în creștere la un nivel dublu. CRO-urile de specialitate ar putea gestiona procese de cercetare medicală din ce în ce mai complexe, mult mai eficient decât clienții lor (in decada precedentă, numărul de proceduri pentru fiecare studiu și numărul mediu de pacienți per studiu, s-au dublat). Kendle a participat la această creștere în cercetarea clinică. Veniturile sale nete au crescut de 425%, de la 2,5 milioane de $ in 1992 la 13 milioane de $, în 1996. De la o pierdere de 495.000 de $ în 1992, venitul său net a crescut la 1,1 milioane de $ în 1996. Până în 1996, Kendle au efectuat studii clinice pentru 12 din 20 cele mai mari companiile farmaceutice din lume. Cei mai mari trei clienti ai Kendle au fost G.D. Searle, Procter & Gamble si Amgen, care au generat 48%, 19% și 13% din veniturile Kendle în 1996. (A se vedea Planșele 1 și 2 pentru declarațiile de venit Kendle și bilanțurile.)

Industria contractelor de cercetare a fost foarte fragmentată, cu sute de CRO-uri în întreaga lume. În anii 1990, ca răspuns la externalizarea crescută de C & D farmaceutică și o cerere de studii la nivel mondial, o consolidare printre CRO-uri a început. Câțiva jucători-cheie au apărut și au devenit publici, creând o nouă industrie pentru a viziona pe Wall Street. Multe CRO-uri start-up au fost fondate de foști directori de companii farmaceutice care au decis să realizeze propriile operațiuni. După o perioadă de creștere internă, unele dintre start-up-uri au început o creștere prin strategia financiară "roll-up". O publicație din industrie enumeră 18 jucători de top din America de Nord, cu venituri totale din contractele de cercetare de 1,7 miliarde de $. Primele cinci companii publice, clasate în funcție de veniturile din 1996, au fost Quintile Transnational Corp (537,600,000 $), Covance Inc (494,800,000 $), Pharmaceutical Product Development Inc (152,300,000 $), ClinTrials Research Inc (93,500,000 $) și Parexel International Corp. (88 de milioane $).(a se vedea Planșa 3 pentru vânzări recente și date cu privire la profit)

Cu o grămadă de oameni de știință talentați la sediul central Research Triangle US al giganților farma Glaxo si Burroughs Wellcome (mai târziu a fuzionat ca Glaxo Wellcome) , statul Carolina de Nord a devenit rapid centrul industriei CRO prin înmugurire. Două dintre cele "cinci mari" companii, Quintile și Pharmaceutical Product Development, au începute acolo prin colegii academici de-ai lui Candace. Transnationala Quintile a fost considerată ca fiind "standardul de aur al industriei." Quintile a fost fondată în 1982 de către Dennis Gillings, un biostatistician britanic care a lucrat la Hoechst și a fost profesor la Universitatea din Carolina de Nord, unde Candace a terminat munca ei de post-doctorat. După creșterea la 39 milioane de $ într-un IPO în 1994, Quintile a mers pe o achiziție zburdalnică, adăugând alte afaceri de servicii profesionale. De exemplu, firma furnizează servicii de vânzări și de marketing pentru a sprijini lansarea de noi produse medicamentoase. Până la sfârșitul anului 1996, Quintile a fost cel mai mare CRO din lume, cu 7.000 de angajați în 56 de birouri in 20 de tari. Un studiu clinic tipic administrat de Quintiles a fost efectuat la 160 de site-uri in 12 țări, care implica 10.000 de pacienți. Quintile a fost mai diversificată decât mulți dintre concurenții săi CRO, cu aproximativ 65% din venituri provenite din miezul de afaceri CRO și 35% din alte servicii.

Pharmaceutical Product Development (PPD) a fost fondată în 1989, de Fred Eshelman, un coleg de-al lui Candace de la programul post-doctoral în farmacie. La fel ca fondatorul Quintile, Eshelman a lucrat în cercetarea farma pentru mai multe firme farmaceutice, printre care și Glaxo Beecham. Veniturile PPD au crescut cu 500% între 1990 și 1994, pe baza contractelor pe mai mulți ani, de cercetare SIDA pentru Institutul Național de Sănătate. PPD a efectuat un IPO de succes în martie 1996, cu stocul său sărind de la 18 $ pe actiune, la 25,50 $ pe acțiune în prima zi de tranzacționare. PPD a cumparat o facilitare de Faza I din U.K. în noiembrie 1995, iar în septembrie 1996 a fuzionat cu un alt CRO de top. Veniturile nete ale acestora, combinate, au depășit 200 milioane de $.

3.5 Compania Kendle în impas

Pentru Candace și Chris era clar că erau necesare anumite capabilități competitive pentru companiile de dimensiuni ca cele ale Kendle, pentru a concura cu succes cu celelalte companii majore CRO:

• expertiză terapeutică (în domenii medicale specifice);

• gama largă de servicii (companiile farmaceutice au vrut să lucreze cu mai putine CRO-uri, cu fiecare oferind o gamă largă de servicii în mai multe faze ale procesului de C & D);

• gestionare a datelor clineice integrată (abilitatea de a colecta în mod eficient, să editeze și să analizeze datele de la mii de pacienți cu diferite afecțiuni clinice de la mai multe site-uri dispersate geografic);

• prezență internațională, multi-jurisdicțională (pentru a accelera aprobarea de medicamente, testele au fost lansate în mai multe țări simultan);

Cu excepția prezenței internaționale, Candace și Chris s-au simțit confortabil cu capacitatea lor de a îndeplini aceste criterii. Personalul Kendle a avut expertiza științifică în mai multe arii terapeutice, inclusiv cardiovasculare, ale sistemului nervos central, gastro-intestinale, imunologie, oncologie, boli respiratorii, scheletice și inflamații. Compania a avut, de asemenea, capabilități largi, inclusiv gestionarea studiilor în fazele II prin faza IV. Aceasta nu a considerat absența capacităților de faza I a fi o problemă, din moment ce această activitate era destul de separată. (A se vedea Planșa 4 pentru o comparație a locațiilor geografice CRO.)

Pentru a construi o capacitate de gestionare integrată a datelor clinice, Chris a regizat dezvoltarea TrialWare®, un sistem software de proprietate, care a permis colectarea de date la nivel mondial și prelucrarea și integrarea datelor clinice cu sistemele clienților, de management al datelor interne. TrialWare® a constat din mai multe module, inclusiv un sistem de management al bazelor de date, care a redus foarte mult costurile de start-up al studiilor și timpul prin standardizarea proiectării bazelor de date și utilizarea tehnologiei cu scanarea imaginii, pentru a facilita introducerea datelor. Alte module au inclus un sistem care coda istoricul medical, medicația și datele evenimentelor adverse și un sistem de telefonie touch-ton, care a fost utilizat pentru randomizarea pacientilor, pentru ofertele de medicamente just-in-time și pentru colectarea datelor de înscriere în timp real.

Pe fondul unei industrii în schimbare, Candace și Chris au simțit nevoia de a dezvolta abilități suplimentare de afaceri și să se concentreze pe strategia Kendle. Pentru a clarifica rolurile lor de gestionare, Candace și Chris au apelat la responsabilitățile lor existente. Chris a subliniat, "Candace a devenit CEO-ul, deoarece ne-am dat seama că focusul ei era pe rază lungă de acțiune, iar eu am preluat funcția de COO (Chief Operating Officer) pentru a mă concentra pe raza scurtă de acțiune. Candace a adus fundația sa științifică și abilitățile antreprenoriale, în timp ce eu am contribuit la un bun management. Problema a fost că eram relativ slabi în vânzări și marketing.” Pentru a-și dezvolta abilitățile, Candace a început în 1991 la Owner/President Program Management (OPM), un program de educație executivă, condus de la Harvard Business School, timp de trei săptămâni pe an, pentru o perioadă trei ani. Chris a urmat-o la OPM, în 1994. După finalizarea programului de OPM, Candace a evaluat situația: ”Trebuie să fim suficient de mari în raport cu competitorii noștri, să ne asumăm proiecte mari, internaționale. Atunci când Searle a fost în căutarea de muncă internațională pentru CRO-uri, tot ce am putut face a fost să il subcontractăm eventual la mici magazine. În schimb, Quintile avea șase birouri proprii, peste mări. Mai mult decât atât, atunci când l-a sunat pe Searle a spus: "Tocmai am închis conversația, Quintile va reduce prețul la un milion de dolari, dacă ești prea mic, nu vei fi în măsură să reacționezi la asta.”

Candace și Chris și-au dat seama că Kendle nu putea crește suficient de repede pe plan intern pentru a ține pasul cu colegii săi și nu avea bani pentru achiziții. Ei aveau gândul de a vinde Kendle, și au abordat de mai multe ori subiectul unei posibile vânzari. Dar, prin natura lor, au fost un cuplu competitiv, atletic. Chris a ajuns să joace squash în fiecare dimineață, la ora 7 dimineața, iar Candace era un canotor pasionat, recent câștigând o medalie de aur în Cincinnati. Poate nu surprinzător, Candace și Chris au decis să crească firma și să o facă publică mai degrabă, decât să vândă. Așa cum a descris Candace motivația lor, "Noi nu am fost determinați să fim o companie publică ca atare, dar în primul rând să fim mai mare, iar pentru acest lucru, avem nevoie de finanțare publică pentru a reuși în noul peisaj competitiv. Principala ținta este aceea de a nu lasa baietii mari să ajungă prea departe în fața noastră. "

3.6 Pregătirile pentru creștere

Pana in 1994, Kendle a crescut la 4,4 milioane de $. Candace, forța motrice pe tot parcursul procesului de IPO, a căutat sfatul unui prieten vechi din liceu, un bine-cunoscut om de afaceri în Cincinnati. El a sfătuit-o, "înainte de a deveni o companie publică, practică a fi o companie publică." Prin urmare, Candace a formulat un plan pentru ca Kendle să devină publică în 1999.

Kendle a început angajarea de manageri-cheie pentru a construi unități funcționale. Între 1994 și februarie 1997 au fost angajați noi directori de management al datelor clinice, tehnologia informației, biostatistica, finanțe, fuziuni și achiziții, afaceri de reglementare și resurse umane. Așa cum a descris Chris, "Planul a fost de a pune această infrastructură în starea de a arăta și de a acționa ca o companie publică – comunicații, IT, financiar. Ideea era de a face angajari în partea de varf a organizației." Mulți dintre acești noi manageri au lucrat anterior împreună la alte companii.

Pentru a se pregăti pentru un control al Wall Street, Kendle a început să emită situații financiare trimestriale, interne și partaja acestea cu angajații într-un stil de management transparent. Candace și Chris încearcau să ajungă la un număr tot mai în creștere de angajați, să să îi facă să se simăt ca "o parte a familiei", în diverse moduri. "Galeriea foto" a Kendle afișa portrete profesionale ale angajaților cu hobby-urile lor preferate. În 1995, Chris dezvolta o declarație de misiune corporativă și un document cu privire la planurile strategice, care au fost partajate cu toți angajații.

Compania Kendle a fost organizată într-o manieră matriceală (vezi Planșa 5 pentru organigrama). Fiecare departament a fost tratat ca o unitate strategică de business (Strategy Business Unit/SBU), cu un regizor care a stabilit standarde și și-a asumat responsabilitatea pentru profit. În același timp, fiecare contract de cercetare a fost gestionat de un manager de proiect, care a asamblat o echipa cu membrii din diverse SBU-uri.

La Kendle studiile clinice implicau cinci SBU-uri funcționale:

1. Afaceri de reglementare: recruta investigatori, îi ajuta cu formulare de înregistrare la FDA și să obținută aprobare de la comisia de etică. Afaceri de reglementare a menținut o bază de date de 5000 de investigatori.

2. Monitorizarea clinica: trimitea asociații de cercetare clinică (CRA) la testarea site-urilor (la fiecare 4, până la 6 săptămâni) pentru a aplica reglementările de practici bune. De obicei, CRA-urile erau tineri profesionisti in domeniul sănătății, singuri, care petreceau o cantitate semnificativă din timpul lor pe drumuri. CRA va colecta date de la anchetatori, va rezolva interogări generate de managementul datelor clinice și va promova inscrierea pacienților.

3. Managementul datelor clinice a produs o bază de date "securizată", care ar putea fi prezentată la FDA. Datele de pe formularele de raportare de caz au fost introduse într-un sistem informatic, au fost "curățate" printr-o examinare manuală a formulărilor și au trecut controlul automatizat al bazelor de date. Provocarea a fost de a bloca o bază de date rapid, menținând în același timp calitatea datelor.

4. Biostatistica ar "deorbi" baza de date blocată si ar analiza-o pentru a determina dacă datele au confirmat faptul că rezultatele testelor au îndeplinit criteriile de siguranță și eficacitate. Biostatistica a definit, de asemenea, domeniul de aplicare a unor noi studii.

5. Scrierea medicală a generat "camionul de hârtie prezentat la FDA" pentru o cerere de medicament nou, inclusiv o analiză statistică, o evaluare clinică, datele preclinice si clinice, o descriere a procesului de fabricație, precum și documentația de susținere a pacientului.

3.7 Studiul Celebrex ™

Pregătiri pentru depunerea la SEC și achizițiile europene. 1996 a fost un an încărcat pentru Candace, pentru Chris și pentru noua echipa de management a companiei Kendle. Ei au început simultan efectuarea unui studiu major, care lucrează cu subscriptori privind pregătirile IPO, și caută ținte de achiziție peste ocean. În 1996, Kendle a reușit 62 de studii clinice, la 4.100 de site-uri care implica aproximativ 20.000 de pacienți.

Studiul Celebrex ™ .În ianuarie 1996 Kendle a început să lucreze la un medicament important numit Celebrex ™ (celecoxib). Clientul său Searle, a fost implicat în cursă umăr la umăr cu Merck, cea mai mare companie farmaceutică din SUA, pentru a lansa primul pe piață un inhibitor al COX-2. Un inhibitor de COX-2 era un nou tip de medicament anti-inflamator, care promitea o incidență scăzută la sângerările ulcerelor, pe termen lung, pentru utilizatorii de doze mari, cum ar fi pacienții cu artrită. Cursa Searle-Merck a fost urmărită îndeaproape de presa de business. Searle a acordat partea internațională a contractului Celebrex ™ unui alt CRO, deoarece Kendle avea facilități de testare doar in Statele Unite ale Americii. Cu toate acestea, Kendle a câștigat contractul pentru a efectua studiile pentru toate brevetele de fază II și III. Contractul Celebrex ™ a fost o "pană uriașă pe pălăria noastă", a amintit directorul financiar. "Pentru a întrece compania Merck, am lucrat foarte greu și am menținut comprimate termenele." Pentru a conduce proiectul Celebrex ™, Kendle l-a angajat pe Doctorul Bill Sietsema, în calitate de director adjunct de cercetare clinică. Expert terapeutic în bolile scheletice și în inflamație, Sietsema a lucrat la Procter & Gamble, timp de 12 ani. În timp ce Sietsema a servit ca director general al programului, Chris a acționat în calitate de manager de proiect operațional, întâlnindu-se lunar cu omologul său al Searle, din Chicago. La începutul anului 1997, Kendle, a înființat un nou birou regional în Chicago, aproape de sediul Searle.

Pentru Kendle, proiectul Celebrex ™ a fost șansa de a "arăta ce puteam crea și de a dezvolta o reputație de lider in domeniul bolilor scheletului si inflamațiilor." Kendle a ajutat în mod activ anchetatorii să recruteze pacienți cu artrită, rulând reclame de televiziune, îndrumând voluntarii interesați către un call center. Trei sute de investigatori au inrolat peste 10.000 de pacienți, producând peste un milion de pagini de raport de caz formulat.Cel mai important, prin strânsa integrarea a sistemelor de informații cu Searle, Kendle a fost capabilă de a bate un record industrial. În loc să îi ia, ca în mod normal, între șase luni și un an, intervalul de timp intre ultimul pacient în faza II si primul în faza III, acesta a durat numai 22 de zile.

3.8 Pregătirea pentru IPO. Depunerea la SEC

Timpul în care programul Celebrex™ rula în jur, Candace și Chris au simțit că ar putea să facă firma publică mai devreme decât stabilise inițial, din cauza peisajului competitiv. Noul director financiar, Tim Mooney, a avut un rol principal în pregătiri. Înainte de a se alătura Kendle, în mai 1996, Mooney a lucrat ca director financiar la The Future Now, Inc, un distribuitor de calculatoare și la Hook-SupeRx, un lanț de farmacii în vânzarea cu amănuntul. La Kendle, Mooney a înlocuit inspectorul cu un manager de audit de la Coopers & Lybrand pentru a consolida personalul său. Mooney a condus, de asemenea, construirea a mai multe dintre celelalte departamente conexe financiar ale Kendle.

Pentru a acționa ca subscriptori de IPO, în august 1996 Mooney a ales două bănci de investiții regionale, cu sediul la Chicago, William Blair & Company, L.L.C., care s-a ocupat în 1995 de IPO a concurentului companiei Kendle, Parexel, și Wessels, Arnold & Henderson din Minneapolis. William Blair a început punerea Kendle prin ritmurile de pregătire pentru a depune un prospect preliminar la Securities and Exchange Commission US (SEC). Procesul de a deveni o companie publica durează, în general, de la 60 la 180 de zile. Unul dintre pașii cheie în proces a fost transformarea Kendle dintr-o corporatie de subcapitol S, la o corporație C, în momentul IPO. (Societățile Subcapitolul S erau entități cu 35 sau mai puțini acționari care erau tratate ca și parteneriate în scopuri fiscale. Impozitul pe profit a fost trecut prin duty-free pentru proprietarii care au plătit atunci impozitele pe venit datorate.)

3.9 U-Gene

În octombrie 1996, Mooney l-a angajat pe Tony Forcellini, un fost coleg, în calitate de director de fuziuni si achizitii (Mergers & Acquisitions/M & A). Tony a lucrat la Arthur Andersen în departamentul fiscal și apoi ca trezorier la Hook-SupeRx cu Mooney. Căutarea unor obiective de achiziții europene a fost realizată în principal de Candace și Tony Forcellini, cu sprijin adițional de la Tim Mooney și de la Chris. În tot acest timp, Chris si Bill Sietsema avansau munca la programul Celebrex ™.

 Prima decizie a lui Forcellini a fost ușoară – dacă să urmeze un memorandum jertfă care a aterizat pe biroul lui la scurt timp după ce a sosit: companie de vânzare – U-Gene Research B.V. (U-Gene), un CRO cu sediul în Utrecht, Olanda. U-Gene a fost reprezentată de Technomark Consulting Services Ltd. (Technomark), o firma de consultanță cu sediul in Londra, specializată doar în industria de asistență medicală. Technomark avea o vastă bază de date privind CRO-urile europene, dar a avut, de asemenea, o divizie bancară de investiții mici.

U-Gene, un CRO full-service, a fost o țintă atractivă pentru Kendle. Proprietarii capitalului de risc au fost în mod activ în căutare pentru cumparatori. Cu 38 de canale de faza I facilitate în Utrecht și birouri regionale în Regatul Unit și Italia, U-Gene ar putea crește atât pentru a oferi serviciile companiei Kendle, cât si prin prezența geografica. De la înființarea sa în 1986, U-Gene a servit mai mult de 100 de clienți, inclusiv 19 dintre cele mai mari companii farmaceutice din lume. În anul 1996, U-Gene a participat la 115 studii, pe aproximativ 500 de site-uri care implicau aproximativ 4.700 de pacienți, iar veniturile nete înregistrate au fost de 12.5 milioane de $, o creștere de 37% față de anul precedent, și un profit operațional de 1,3 milioane de $, adică o creștere cu 47% fata de anul precedent. Datorită birourilor sale englezești și italiene, U-Gene se vedea însăși ca pe cale de a deveni un CRO pan-europeană. (A se vedea Planșa 6 pentru situațiile financiare U-Gene.)

Cu o impulsionare de moment, în noiembrie 1996, Forcellini a văzut în U-Gene posibilitatea de intrarea a Kendle în Europa și a făcut o licitație, oferind numerar și stoc privat. Din păcate, Kendle a pierdut, în favoarea concurentului Collaborative Clinical Research, Inc. Cu privire la această sumă licitată, în calitate de proprietari, U-Gene, a dorit fie o plată cu numerar integral, fie cu stoc dintr-o societate comercială. Collaborative a fost un concurent puțin mai mare decât Kendle (cu venituri de 25,7 milioane de $), care a devenit publică în iunie 1996 și a stabilit un parteneriat de software cu IBM. Cu toate că au avut acces la investigatori din afara Statelor Unite, Collaborative au văzut, de asemenea, U-Gene ca o modalitate de stabilire a prezenței europene. Pe 12 februarie 1997, Collaborative a anunțat că a semnat o scrisoare de intenție de a dobândi U-Gene în schimbul emiterii a 1,75 milioane de actiuni noi.

În timp ce acest lucru a scos compania Kendle din peisaj, perspectivele unui acord nu au fost complet eliminate. În aceeași zi, 12 februarie 1997, Collaborative, a anuntat ca în primul trimestru din 1997 câștigurile sale ar fi cu mult sub așteptări. A doua zi, speculațiile unui analist, precum că un contract cu un client important a fost pierdut, a scăzut stocul cu 27,3%, închizând la 9.00 $ pe acțiune. Acest lucru a pus înțelegerea Collaborative-UGene în pericol.

3.10 Preocupările finanțatorului

Aproximativ la două săptămâni de la anunțul companiei Collaborative, la data de 25 februarie 1997, un alt CRO, ClinTrials, de asemenea, a suferit o scădere a prețului de stoc. ClinTrials "a pierdut mai mult de jumătate din valoarea sa de piață, în scadere de 59%, până la 9,50 $ pe acțiune. Căderea a început atunci când un analist de la Wessels Arnold a retrogradat stocul ClinTrial, la "hold", de la "cumpără", citând o serie de plecări cheie din management, și a continuat după ce ClinTrial a anunțat că rezultatele financiare din primul trimestru ar fi fost pe jumătate din profitul anului anterior. Motivul declinului neașteptat a câștigurilor, a fost anularea a cinci proiecte în valoare totală de 37 milioane $, cu posibilitatea de câștiguri chiar mai mici, din cauza unui conflict nerezolvat cu un client. Performanța negativă a ClinTrial, a început să afecteze alte stocuri de CRO, inclusiv cea a Quintiles.

Cu concentrarea pe clientul problemă în performanța stocui ClinTrial, William Blair a dezvoltat îndoieli cu privire la calendarul de IPO a companiei Kendle. Cu toate ca Kendle a fost aproape de a depune prospectul său preliminar, în a doua zi după ce stocul ClinTrial a scăzut, analiștii William Blair au avut o întâlnire cu conducerea Kendle și le-a spus că au decis să se retragă din subscriția IPO.

Candace a fost hotărâtă pentru a continua. Ea a spus: "Nu există nici o cale de ieșire din problema de concentrare. Noi nu putem cumpăra modul de a ieși din ea, pentru că nu putem face oferte de M & A până când nu vom avea o monedă publică, și în fiecare zi Searle ne aduce mai mult de lucru, iar noi nu le vom spune nu ". Apoi, ea i-a cerut lui Mooney să găsească bancheri de investiții noi, iar el a gândit: "ce am de gând să fac acum?"

În speranța de a găsi îndrumare, Mooney a numit un fost analist de securitate de la Wessels Arnold, care plecase să lucreze la Lehman Bros. Desi Kendle a fost mai mică decât clienții obișnuiți Lehman, Lehman a fost de acord să subscrie unei IPO pentru Kendle, cu reasigurarea "credem că putem vinde prin problema de concentrare de client." După ce a fost atins un acord cu Lehman, care avea sediul la New York, Mooney a căutat o firmă regională, deoarece, așa cum a decis" nu am vrut două ego-uri New York-eze. Bradford J. C., cu sediul în Nashville, Tennessee, a avut o bună reputație în industrie, și ne-a uimit ca o bună bancă regională. Ei au fost orientați mai mult către vânzarea cu amănuntul, decât către orientarea instituțională, astfel încât aceasta nu era în mod direct în competiție cu Lehman, pe tipuri de clientelă." Bradford a reușit IPO pentru prima mare CRO, de a deveni publică (ClinTrials, în 1993) și Lehman a condus IPO al companiei PPD, în ianuarie 1996.

3.11 GMI și U-Gene revizitat

În același timp, Forcellini se mișca înainte cu căutarea de achiziții. În ianuarie 1997, el a însărcinat Technomark, folosind baza de date CRO pentru a genera o listă de posibile ținte europene de achiziție, care îndeplineau următoarele criterii: "în mod ideal, un CRO cu sediul în Regatul Unit al Marii Britanii; 5 -până la 7 milioane de $ în venituri; nici o afacere cu Searle; anumite tipuri de expertiză terapeutică; puternic în fazele II-IV; și anumite locații de țară ". Lista inițială a avut 50 de CRO-uri europene, Kendle reducând-o până la 14 perspective. Apoi Technomark a contactat acești 14 posibili candidați pentru a le cere opiniile cu privire la intențiile de a vinde, în cele din urmă, scăzând numărul la cinci candidați: trei CRO-uri în Germania, două în Regatul Unit al Marii Britanii, și una în Olanda (nu U-Gene). Pentru a evalua perspectivele, Kendle utilizase informații de la Technomark pe oferte comparabile de M & A.

Apoi Candace și Tony Forcellini au călătorit în jurul Europei, timp de o săptămână, pentru a vizita cele cinci companii. Ei au decis să urmeze în continuare două societăți: o organizație mică monitorizată de 15 persoane în Regatul Unit și una în Germania. Perspectiva U.K.a fost eliminată rapid din cauza prețului agresiv cerut și a unei probleme de contabilitate.

Kendle a trecut apoi la ținta germană, o companie pe nume GMI. Numele său complet era GMI Gesellschaft fur Angewandte Mathematik und Informatik mbH. Fondată în 1983, GMI a furnizat o gamă completă de servicii de faza II, pană la IV. GMI a avut studii efectuate în Austria, Marea Britanie, Elveția și Franța, printre alte țări, și aveau experiență în studii economice de sănătate și programe de formare profesională. În 1996, GMI a participat la 119 studii pe mai multe site-uri și a înregistrat venituri nete de 7 milioane de $, o creștere de 32% față de anul anterior, și un profit operațional de 1,4 milioane de $, adică o creștere de 16% față de anul anterior. La 31 martie 1997, restantele GMI erau de aproximativ 9,6 milioane de $. Compania GMI s-a considerat a fi deosebit de bună la studiile clinice de fază III.

În timp ce Candace și Forcellini și-au îngustat obiectivele europene, Mooney a fost la vânătoare de bani. În februarie 1997, Kendle s-a întâlnit la un prânz special cu bancherii săi existenti, Star Bank (mai târziu redenumit Firstar), în Cincinnati. Mooney a reamintit conversația: „După ce Candace și Chris si-au descris planurile, CEO-ul Star Bank a făcut o propunere, "Dacă păstrați Kendle ca și companie privată și evitatți hazardul de a o face publică, vă vom împrumuta banii de care aveți nevoie pentru achizitii." ” Cu finanțarea în mână, Candace și Forcellini au vizitat GMI în Munchen. Cu toate că proprietarii GMI au fost dispuși să vorbească, ei nu aveau prea mult interes de a vinde. După cum Mooney a descris-o, "GMI era un caz clasic de a fi crescut la o anumită dimensiune, aveau un nivel confortabil de venit, dar nu au fost interesați de punerea în sisteme profesionale, pentru a crește dincolo de acest nivel." După mai multe conversații, în martie, nu a fost clar dacă Kendle și proprietarii GMI ar fi în măsură să ajungă la un acord comun asupra prețului.

La acel moment, la începutul lunii aprilie 1997, posibilitatea ca U-Gene să fie candidat de achiziție era îndoielnică. Dupa ce acordul U-Gene cu Collaborative Research a început să se prăbușească, Kendle a inițiat o anchetă structurată cu atenție referitoare la un interes de reînnoire a discuțiilor cu U-Gene. Această anchetă a dus la discuții suplimentare și la o cerere, în luna aprilie, pentru Kendle să se întâlnească la Frankfurt pentru a încerca să ajungă la un acord. Cu acordul GMI în dubiu, Kendle a fost de acord să încerce să ajungă la înțelegere cu U-Gene. După unele discuții, ambele părți au convenit asupra unui preț de 30 de milioane de guldeni olandezi, sau circa 15.6 milioane de $, dintre care 14 milioane de $ s-ar fi plătit în numerar, iar restul de 1,6 milioane de $ ar fi sub forma unui bilet la ordin, plătibil acționarilor care vând. U-Gene a dorit a finaliza tranzacția în următoarele câteva săptămâni, astfel încât aceasta ar trebui să fie finanțată, cel puțin la început, prin împrumuturi. Chiar dacă Kendle a mers mai departe cu un IPO, finanțarea capitalului propriu nu va fi finalizată până la sfârșitul verii.

Discuțiile cu GMI au continuat în această perioadă, deoarece Kendle era încrezătoare în capacitatea sa de a obține finanțare din partea Star Bank. În cele din urmă, echipa Kendle a fost în măsură să convină asupra unui preț cu GMI. Proprietarii au fost dispuși să accepte un preț de 19,5 milioane de mărci germane, sau 12,3 milioane de $, cu cel putin 9,5 milioane de $ în numerar. Ei ar accepta acțiuni pentru restul de 2.8 milioane de $, în cazul în care Kendle finalizează cu succes un IPO. Proprietarii au fost dispuși să dețină în afara tranzacției, până problema IPO a fost rezolvată.

3.12 Închiderea ofertei și decizia IPO

Pentru a finaliza atât oferta U-Gene, cât și cea GMI, Kendle ar trebui să împrumute aproximativ 25-28 milioane $, astfel încât finanțarea a devenit critică. Mooney a revenit la Star Bank pentru a lua bancherii pe promisiunea lor. El a descris reacția lor: "Star Bank nu ar putea împrumuta 28 de milioane de $ unei companii care are doar 1 milion de $ în capitalurile proprii. Nimeni nu a făcut asta. Aceasta ar fi dispusă să finanțeze o achiziție, cu ajutorul altor bănci, dar nu ar exista nici o modalitate prin care ar putea oferi 28 de milioane de $." Mooney a fost destul de supărat, dar nu a avut nici o altă opțiune, decât să caute alte surse de finanțare. În primul rând a încercat să obțină o punte de finanțare de la Lehman și Bradford, dar au refuzat, spunând că "astfel de oferte i-au omorât, în anii 1980.". A existat, de asemenea, o posibilitate de finanțare de la First Chicago Bank, dar acest lucru nu s-a materializat. În cele din urmă, la sfârșitul lunii aprilie 1997, Mooney a contactat NationsBank, N.A., care avea sediul în Charlotte, Carolina de Nord și care oferea servicii bancare pentru industria CRO. NationsBank și-au exprimat interesul, dar numai pentru o afacere mare. Chiar și 28 de milioane $ era o sumă mică pentru NationsBank. În câteva săptămâni, NationsBank a terminat structurarea unui credit de 30 milioane $ pentru Kendle, constând dintr-unul de 20 de milioane de $, pe o perioadă de trei ani linie de credit rambursabil și 10 milioane de $ în cinci ani, bancnote subordonate. Rata dobânzii pe linia de credit a fost legată de o rată de bază de pe piața monetară, plus 0,50% (în valoare totală în prezent 6,2%), iar datoria subordonată realizată la o rată de 12%. "Deci, NationsBank a urcat într-un mod destul de măreț. Aceasta ar fi putut încheia cu Kendle ca o companie privata, cu 30 de milioane $ în datorii. "

Din cauza riscului, NationsBank ar lua, de asemenea, mandate de a da băncii dreptul de a cumpăra 4% din capitalul Kendle, sau până la 10%, în cazul în care IPO ar întârzia, iar Kendle ar trebui să împrumute suma totală pentru a face ambele achiziții.

Lehman Brothers a fost încrezător cu privire la un IPO. Subscriptori au considerat că Kendle s-ar putea ridica la 39-40 de milioane de $, la un preț între 12 $ și 14 $ pe actiune, iar Candace și Chris ar putea vinde unele dintre acțiunile lor, de asemenea. Premier Research Worldwide Ltd., un CRO cu venituri de 15,2 milioane $ în 1996, au crescut la 46,750,000 de $, după recenta sa IPO în februarie 1997. Kendle a considerat că a avut un palmares mult mai bun decât al Premier. Acum, aceasta se confruntă cu unele decizii dificile. Ar putea face programul complet, inclusiv ambele achiziții, luând 30 de milioane de $ de la NationsBank, și cel de planificare pentru o oferta publică inițială, la sfarsitul verii. Achizițiile cu succes ale GMI și U-Gene ar stabili Kendle ca al șaselea cel mai mare CRO în Europa, pe baza veniturilor totale și una din cele patru mari CRO- uri, capabilă să ofere clienților întreaga gamă de studii clinice din Europa, de la faza I până la faza IV. Stabilirea prețurilor penru cele două achiziții au apărut de la 8 până la 10 ori EBITDA, în conformitate cu oferte recente CRO. Și, odată ce IPO ar fi fost finalizată, Kendle ar avea atât o amortizare în numerar și stocul ca o monedă pentru a ajuta la finanțarea creșterii viitoare, cât și achizitii. Presupunând o oferta publica initiala de 3 milioane de actiuni noi la un pret de 13.00 $, Kendle ar avea o poziție de aproximativ 14 milioane $ și nici o datorie în structura de capital. (A se vedea Planșele 9 și 10 pentru pro forma declarațiilor de venit și bilanțurile care arată impactul achizițiilor și IPO.)

O problemă în acest sens, ar fi fost cât de multe dintre acțiunile lor, Candace și Chris, ar trebui să vândă în cazul în care un IPO ar fi terminat. Intențiile lor au fost de a vinde 600.000 de acțiuni. Astfel, un total de 3,6 milioane de acțiuni ar fi de a vinde la momentul IPO, incluzând o ofertă primară de 3 milioane de acțiuni și una secundară de 600.000 de acțiuni. Această vânzare ar reduce exploatațiile controlate de Candace și de Chris de la 3,65 milioane de actiuni (83,1% din acțiuni în prezent în circulație), la 3.05 milioane de acțiuni (43,4% noul total remarcabil).

Cu toate acestea, realizarea programul complet, IPO și achiziție, a fost fără precedent în rândul perechii Kendle. "Nimeni nu face această combinație dintr-o dată-un. IPO, senior, și finanțarea sub-datorii, și M & A." așa cum a descris Mooney situația. În plus, prețurile de stoc pentru CRO-urile publice au fost în coborâre din februarie (a se vedea Planșele 11 și 12 pentru evaluarea pieței de valori și informații de preț).

În cazul în care Kendle ar cumpăra programul complet și piața s-ar prăbuși sau IPO ar fi un eșec, firma ar avea aproape 30 de milioane de $ datorii, cu o bază de capitaluri proprii foarte modestă. Poate că ar fi mai bine să se facă doar achiziția U-Gene și de a se folosi de Star Bank pentru a o finanța. După finalizarea acestei achiziții, ar putea urmări apoi IPO. Această abordare a fost mai sigură, dar, desigur, Kendle ar putea pierde fereastra IPO și ar pierde ocazia de a dobândi cea de-a doua companie.

Într-adevăr, în loc să descurajeje Kendle de la a face un IPO, scăderea prețurilor acțiunilor CRO ar putea fi luată ca un semn că Kendle ar putea merge înainte, înainte de a i se inchide toate ușile.

3.13 Listă de anexe:

Kendle International Inc si Industria CRO

Planșa 1 Kendle International Inc. Date financiare

Planșa 2 Kendle International Inc. Balanța.Foi de calcul

Planșa 3 Kendle vs CRO Vânzările industriei și date de venituri nete

Planșa 4 Prezența geografică a Kendle vs Industria CRO

Planșa 5 Kendle International Inc Organigrama (mijlocul anului 1997). Achiziții și evaluare europene

Planșa 6 U-Gene Sumar rapoarte financiare

Planșa 7 GMI situațiille financiare rezumate

Planșa 8 Achizitii Kendle International. Evaluarea Kendle cu Achizitii

Planșa 9 Kendle Declarațiile Pro Forma de venit după Achiziții și IPO

Planșa 10 Kendle Pro Forma Balance Foi de calcul după Achiziții și IPO

Planșa 11 Evaluarea de piață a industriei CRO

Planșa 12 Industria CRO Preturile stocurilor

Concluzii

Afacerile internaționale sunt un factor de creștere, de prosperitate economică și o știința a dezvoltării. Sistemul în care se desfășoară afacerile internaționale este departe de a fi ideal, cu toate acestea, nimeni nu ar reclama aceaste activități, cu atât mai puțin atunci când acestea sunt legate de dezvoltarea internațională sau când se desfășoară în mod echitabil.

Există eforturi legitime și importante pentru a consolida modul în care sunt facilitate, susținute și realizate afacerile internaționale, dar cu toate acestea, trebuie să se recunoască faptul că schimburile comerciale dintre națiuni au evoluat suficient de bine pentru a permite un flux bogat de bunuri și servicii pe întreagul glob. Cu acest flux vine valoare economică, creșterea, prosperitatea și standardele îmbunătățite de viață pentru oamenii din întreaga lume.

Sistemul internațional, inclusiv sistemul comerțului internațional și al investițiilor, necesită o cale de urmat, care să se bazeze pe o înțelegere mai nuanțată și mai rafinată a relațiilor internaționale, inclusiv a celor de afaceri, de comerț și de investiții.

În afaceri, urmărirea cu succes a oportunităților de pe piețele internaționale, inclusiv desfășurarea activităților de investiții, de import și export, servește scopurilor multiple, cum ar fi creșterea veniturilor și a rentabilității, diversificarea riscului și facilitarea creșterii. Afacerile internaționale și comerțul internațional, când sunt efectuate cu grijă, sunt foarte atractive din punct de vedere comercial și pot fi foarte profitabile pentru afacerile de toate dimensiunile, de la întreprinderi mici sau mijlocii, până la corporațiile mari.

Marea majoritate a comerțului mondial de astăzi este susținută de o anumită formă de finanțare, care combină instrumentele și mecanismele tradiționale bine stabilite , precum și soluții mai noi sau combinații de soluții, întelegerea acestora fiind importantă pentru orice antreprenor sau executiv, cu un mandat în activitățile de afaceri internaționale.

Este pretutindeni cunoscut faptul ca 80-90% din fluxul global al comertului este realizat cu ajutorul unor forme diverse de finantare, potrivit surselor din diverse domenii. Finanțarea este imporatntă pe toate piețele din jurul lumii și este valoroasă pentru afacerile de toate dimensiunile, de la intreprinderi mici, până la multinaționale.

În încheiere vom împărtăși sfaturile Florinei Bran care spune : „Când o întreprindere apelează la capital străin, i se recomandă să țină seama de: i) viabilitatea și credibilitatea propriei firme, ii) argumentarea proiectului de dezvoltare, folosind pentru fundamentare analiza cost-beneficiu, analiza ciclului de viață al produselor, tehnologiilor, evoluțiilor posibile ale pieței, scenarii de evoluție posibile și iii) de alegerea celei mai potrivite forme de atragere de capital care să prezinte cele mai mici riscuri, cele mai bune condiții de acordare a creditului sau de realizare a investiției.”

Iar sfatul meu pentru toți ce doresc obținerea de finanțare, este de a privi negocierea ca instrument principal în acest prosces, deoarece cheia succesului "este o propunere bine scrisă, organizată în mod eficient și cu o abordare convingătoare.", iar startul marchează finalul.

Biliografie

– Bran, P., Costică, I., Economica activitatii financiare si monetare international

– Bran, F., Manea, G., Ioan, I., Rădulescu, C., Globalizarea. Manifestări și reacții, Ed. Economică, 2012

– Bragg, S., Running a Public Company: From IPO to SEC Reporting, 2009

– Bari, I., Tratat de economie politică globală, Ed. Economică, 2010

– Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), Ed. Univers Enciclopedic Gold, 2009

– Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), Ed Univers Enciclopedic Gold, 2016

– Mititelu, C., Mititelu, S., Managementul riscului ratei dobânzii, Anul V, nr. 5/2006

– Păun, C., Tehnica plăților și finanțării tranzacțiilor, suport de curs

– Stancu, I., Brasoveanu, L., Stancu, A., Finanțe corporative, Vol. I Analiza și planificarea financiară, Ed. Economică, 2015

– Thomson, A., Foreign Direct Investment Determinants in Pre and Deregulated Economy (Kindle Edition), 2012

– Țarțavulea, R. I., Tehnica operațiunilor de comerț exterior, Suport de curs

– Ursu, S, Implicații ale globalizării financiare asupra finanțării firmelor. Analele stiințifice ale – Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, 2004/2005

– Ungureanu, S., Piețe financiare internaționale, Suport de curs

Pagini web

http://www.mckinsey.com/industries/private-equity-and-principal-investors/our-insights/global-capital-markets-entering-a-new-era

http://www.dnb-nederland.nl/about-dnb/news/?messageID=24

http://www.finint.ase.ro/Cursuri%20masterat/Master%20ASE_Management%20si%20marketing%20international/Studiile%20de%20caz/Analiza%20gradului%20de%20expunere%20la%20risc.pdf

http://www.ase.ro/upcpr/profesori/977/Curs%202%20Piete.pdf

http://www.kendle.com/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Pagina_principal%C4%83