Finanțarea asistenței sociale furnizate de autoritățile locale [611667]

Universitatea Ecologica din Bucuresti
Facultatea de Management Financiar
Program master: Finan țarea protec ției sociale
REFERAT
Finanțarea asistenței sociale furnizate de autoritățile locale
Profesor coordonator: Masterand: [anonimizat]. univ. dr. Ciprian ALEXANDRU Mihail Zisu
Anul I

Cuprins

I.Aspecte generale cu privire la serviciile sociale
1. Definiția sistemului de asistență socială
Sistemul național de asistență socială reprezintă ansamblul de instituții, măsuri și acțiuni
prin care statul, reprezentat de autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și
societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori
permanente ale situațiilor care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a
persoanei, familiei, grupurilor ori comunităților. Sistemul național de asistență socială intervine
subsidiar sau, după caz, complementar sistemelor de asigurări sociale și se compune din
sistemul de beneficii de asistență socială și sistemul de servicii sociale.
Asistența socială, prin măsurile și acțiunile specifice, are drept scop dezvoltarea capacităților
individuale, de grup sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale, creșterea calității vieții și
promovarea principiilor de coeziune si incluziune sociala.
2. Valori și principii ale sistemului de asistență sociale
Funcționalitatea sistemului social românesc are la baza o serie de principii și valori care
sunt prezentate în noua legea a asistenței sociale dupa cum urmează:
•solidaritatea socială potrivit căreia întreaga comunitate participă la sprijinirea
persoanelor vulnerabile;
•subsidiaritatea;
•universalitatea, potrivit căreia fiecare persoană are dreptul la asistență socială, în
condițiile prevăzute de lege;
•respectarea demnității umane;
•abordarea individuală;
•parteneriatul potrivit caruia institutiile publice si private, organizatiile
nonguvernamentale si lacasurile de cult conlucreaza pentru asigurarea serviciilor
sociale;
•participarea beneficiarilor, potrivit căreia beneficiarii participă la formularea și
implementarea politicilor cu impact direct asupra lor;
•transparența;

•nediscriminarea;
•eficacitatea, potrivit căreia utilizarea resurselor publice are în vedere îndeplinirea
obiectivelor programate pentru fiecare dintre activități și obținerea celui mai bun
rezultat în raport cu efectul proiectat;
•eficiența, potrivit căreia utilizarea resurselor publice are la bază respectarea celui mai
bun raport cost-beneficiu;
•respectarea dreptului la autodeterminare, potrivit căreia fiecare persoană are dreptul
de a face propriile alegeri;
•activizarea, potrivit căreia măsurile de asistență socială au ca obiectiv final încurajarea
ocupării, în scopul integrării/reintegrării sociale și creșterii calității vieții persoanei, și
întărirea nucleului familial;
•caracterul unic al dreptului la beneficiile de asistență socială, potrivit căruia pentru
aceeași nevoie sau situație de risc social se poate acorda un singur beneficiu de
același tip;
•proximitatea potrivit careia serviciile se organizeaza cat mai aproape de cetatean;
•complementaritatea si abordarea integrată, potrivit cărora, pentru asigurarea întregului
potențial de funcționare socială a persoanei trebuie corelate toate nevoile
beneficiarului;
•concurența si competitivitatea intre furnizorii de servicii sociale publici și privați;
•egalitatea de sanse;
•confidențialitatea;
•echitatea;
•focalizarea, potrivit căreia beneficiile de asistență socială și serviciile sociale se
adresează celor mai vulnerabile categorii de persoane;
•dreptul la liberă alegere a furnizorului de servicii.

II.Sistemul de beneficii si sistemul de servicii sociale
1. Sistemul de beneficii sociale
Beneficiile sociale reprezintă o formă de suplimentare sau substituire a veniturilor primare
individuale, venituri obținute din muncă și/ sau proprietăți, în vederea asigurării tuturor
cetățenilor unei țări a unui minim social acceptabil de trai. Pentru individ, beneficiile sociale
pot lua fie forma unor transferuri monetare sau în natură (bunuri), fie se pot constitui ca
gratuități, subvenții sau credite preferențiale. Sistemul de beneficii și servicii sociale,
constituie, împreuna cu sistemul de taxe si impozite, principala pârghie cu care opereaza
statul în domeniul protecției sociale si a politicilor sociale.
Beneficiile sociale – in sens restrans – acopera, in general, fie persoane ce depasesc varsta
de pensionare sau incapabile de a se sustine din punct de vedere financiar singure – ca de
exemplu persoanele bolnave, cu handicap sau cele care, din diferite motive, nu reusesc sa
gaseasca un loc de munca -, fie persoane considerate a face parte din categorii ce prezinta
un risc ridicat de a ajunge in dificultati financiare ( familii cu copii, familii monoparentale).
Unele beneficii sociale se rasfrang si asupra persoanelor aflate in intretinerea beneficiarului,
în special copiii. Beneficiile sociale pot fi contributorii ceea ce înseamnă că beneficiile sunt
condiționate de plata unei contribuții din partea individului, sau noncontributorii. Primele sunt
plătite din fonduri sociale speciale iar cele din urma din taxele si impozitele generale.
Conform legii 292/2011, beneficiile de asistență socială, în funcție de condițiile de eligibililitate
se clasifica astfel:
a) beneficii de asistenta sociala selective bazate pe testarea mijloacelor de trai ale persoanei
singure sau familiei;
b) beneficii de asistență socială universale, acordate fără testarea mijloacelor de trai ale
persoanei singure sau familiei;
c) beneficii de asistență socială categoriale, acordate pentru anumite categorii de beneficiari,
cu sau fără testarea mijloacelor de trai ale persoanei singure ori familiei.
Beneficiile de asistență socială, în funcție de scopul lor, se clasifică astfel:
a) beneficii de asistență socială pentru prevenirea și combaterea sărăciei și riscului de
excluziune socială;
b) beneficii de asistență socială pentru susținerea copilului și familiei;
c) beneficii de asistență socială pentru sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale;
d) beneficii de asistență socială pentru situații deosebite.
În funcție de beneficiarul acestora, beneficiile de asistență socială pot avea:
a) caracter individual, acordate persoanei singure, unuia sau mai multor membri din familie a
căror nevoie identificată constituie o situație particulară și necesită intervenție individualizată;

b) caracter familial, acordate pentru creșterea calității vieții în familie și menținerea unui mediu
familial propice realizării funcțiilor de bază ale acesteia.
2. Sistemul de asistență socială
Serviciile sociale reprezintă un ansamblul complex de măsuri și acțiuni realizate pentru a
raspunde nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup, în vederea prevenirii și depăsirii
unor situații de dificultate, vulnerabilitate sau dependență pentru prezervarea autonomiei și
protecției persoanei, pentru prevenirea marginalizarii si excluziunii sociale, pentru
promovarea incluziunii sociale și în scopul creșterii calității vieții.
Beneficiari ai serviciilor publice pot fi: copii si familia, persoane vârstnice, persoane cu
handicap, persoane fără adăpost, persoane abandonate, persoane dependente de droguri,
alcool sau alte substanțe toxice, bolnavi cronici și persoane care sufera de boli incurabile
precum și alte persoane aflate în situații de nevoie socială.
Serviciile sociale sunt furnizate atunci cand bunăstarea individuală sau colectivă se află în
situație de risc. Cel mai important ingredient este beneficiarul, persoana care are nevoie de
sprijin, a cărei autonomie și calitate a vietii pot fi periclitate fără oferirea de servicii sociale,
determinând astfel apariția riscului de excluziune socială. Serviciile sociale, alături de
prestațiile sociale, precum și de alte sisteme de securitate socială, intervin pentru
soluționarea unor probleme potential generatoare de excluziune sociala.
Serviciile sociale pot fi servicii sociale cu caracter primar și servicii sociale specializate,
ambele categorii avand un caracter proactiv.
•Serviciile sociale cu caracter prima r sunt serviciile sociale care au drept scop
prevenirea sau limitarea unor situații de dificultate ori vulnerabilitate, care pot duce la
marginalizare sau excluziune socială.
•Serviciile sociale specializate au drept scop menținerea, refacerea sau dezvoltarea
capacităților individuale pentru depășirea unei situații de nevoie.
Serviciile de ingrijire social-medicală sunt:
•servicii sociale;
•servicii medicale;
•servicii conexe acestora.

Concluzii
Activitatea de asistență socială este o activitate diversificată și complexă care poate fi
caracterizată prin acțiunea instituțiilor publice locale de alocare a resurselor financiare în
funcție de nivelul veniturilor pentru ca persoanele defavorizate să poata fi beneficiari ai
prestațiilor sociale, identificarea categoriilor de persoane încadrate ca fiind defavorizate ( o
actiune dificilă deoarece exista persoane care încearcă să obțină foloase materiale invocând
o sițuatie financiară precară care nu reflectă realitatea), alocarea resurselor financiare pe
bază de programe care să susțină nevoile sociale ale persoanelor aflate în dificultate și
dezvoltarea de parteneriate în vederea desfășurării actiunilor cu caracter social.
Consider că activitatea de asistență socială cere un grad mare de responsabilizare în
ceea ce privește instituțiile locale din mai multe puncte de vedere.
În primul rând, instituția trebuie să cunoscă bine situația materială a celor care au nevoie
de asistența socială pentru a face distincție între cei care au cu adevărat nevoie de sprijin și
cei care încearcă sa inducă în eroare instituția și angajații acesteia pentru a obține foloase
necuvenite.
În al doilea rând, având în vedere situația financiară dificilă prin care trece România și
implicit bugetele locale din cauza urmărilor crizei financiare, autoritățile locale trebuie să
analizeze atent statutul celor care solicită ajutoare materiale pentru a face o ierarhie în ceea
ce privește gradul de dificultate în care aceștia se află. Cu alte cuvinte, instituțiile trebuie să îi
cunoască pe cetățeni și nevoile lor pentru a rezolva mai întâi cele mai urgente cazuri, cele
care nu suferă așteptare cum ar fi de exemplu o familie cu mai multi copii ramăși fără casa în
urma unei calamitati naturale.
În concluzie, consider că activitatea de asigurare a serviciilor sociale reprezintă o activitate
de o mare importanță pentru o comunitate, activitate pentru a cărei bună funcționare este
nevoie de comunicare sinceră între organul local și cetățean și un grad mare de
responsabilitate din partea acestuia din urmă în gestionarea banilor publici.

Bibliografie :
1.https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/L_6_2020.pdf
2.Marcel Ioan Bolos, Bugetul și contabilitatea comunităților locale între starea actuală și
posibilitățile de modernizare , Editura Economică, București, 2009;
3.Legea asistenței sociale nr. 292/2011;
4.https://mmuncii.ro/