Finanțarea Activității Economice

Finanțarea activității economice reprezintă acțiunea de asigurare a fluxurilor bănești necesare acoperirii cheltuielilor necesare pentru realizarea unui proiect economic, a unei activități economice sau sociale, desfășurate la nivelul economiei naționale, la nivelul unei ramuri de activitate sau la nivelul unui agent economic.

La nivelul economiei naționale, finanțarea activității statului însuși, a organelor centrale și locale și a sistemului de protecție socială se realizează pe baza veniturilor bugetului public.La nivelul agentului economic finanțarea activității reprezintă asigurarea fluxurilor de numerar ce se realizează din surse proprii (autofinanțare), subvenții de la bugetul de stat, împrumuturi bancare, surse de finanțare externe rambursabile acordate de către diferite bănci și organizații nonguvernamentale sub formă de împrumuturi, microcredite și asistență tehnică, precum și surse de finanțare externă nerambursabile acordate sub formă de granturi, sprijin comunitar prin diferite programe, etc.

Astfel, finanțarea la nivel macroeconomic cuprinde finanțele statului ce au drept obiectiv maximizarea bunăstării sociale, conform optimulului Paretian, în timp ce finanțarea la nivel microeconomic cuprinde finanțele agenților economici ce au drept obiectiv maximizarea valorii firmelor.

Agricultura ca ramură importantă a economiei naționale necesită resurse financiare considerabile pentru restructurare și modernizare. Descentralizarea și decolectivizarea în agricultură, în condițiile unei legislații funciare deficitare și a rupturii între decolectivizare – privatizare și organizarea economică a agricultorilor au determinat forme de manifestare ale crizei agrare, în toate țările din Europa Centrală și de Est, necunoscute în țările cu economie de piață.

În România criza s-a accentuat datorită întârzierii reformei agricole, a finanțării insuficiente și a folosirii resurselor alocate fără finalitate economică proiectată și monitorizată.

În economia de piață finanțarea agriculturii are un rol esențial în desfășurarea fluxului activității economice în vederea producerii de bunuri agricole și servicii specifice acestui sector. În țara noastră, în perioada de tranziție, finanțarea agriculturii s-a realizat din sursele proprii ale întreprinderilor agricole și gospodăriilor țărănești, sprijin de la bugetul de stat, credite, fonduri externe nerambursabile, precum și din alte surse.

Finanțarea agriculturii de la bugetul de stat este asigurată în procesul redistribuirii veniturilor colectate de la agenții economici și populație, pe ramuri și sectoare, în funcție de prioritățile strategice și necesitățile economice și sociale.

Fundamentarea necesarului de fonduri nu a fost întotdeauna precedată de studii și analize a situațiilor obiective din economie, în multe cazuri predominând deciziile administrative, cu impact negativ asupra performanței economice.

Surplusul semnificativ de forță de muncă, ca și lipsa cronică a capitalului, reprezintă una din principalele caracteristici ale agriculturii românești din perioada de tranziție. Această situație a determinat adâncirea ineficienței în alocarea resurselor cu consecințe negative asupra creșterii și competitivității produselor agricole. Finanțarea bugetară a agriculturii în perioada de tranziție a cunoscut variații importante în ceea ce privește instrumentele și mecanismele folosite, sistemul de sprijin fiind complicat și instabil. Instrumentele și mecanismele de finanțare utilizate au avut în vedere alocarea de resurse bănești prin intermediul:

• politicii de prețuri;

• alocărilor bugetare (subvenții) nerambursabile;

• acțiunilor de finanțare externă, prin acordarea unor împrumuturi saufonduri nerambursabile destinate restructurării și investițiilor;

• creditelor bancare pentru producție și investiții, etc.

În perioada de tranziție, finanțarea agriculturii românești s-a deosebit prin conținut și formele de realizare față de finanțarea întreprinderilor agricole de stat și a cooperativelor agricole de producție existente înainte de Revoluția din decembrie 1989.

Înainte de anul 1990 sistemul de finanțare era specific economiei centralizate, deciziile fiind supuse centralismului excesiv. Agricultura a constituit o lungă perioadă de timp principala sursă de acumulare primitivă pentru industrializarea țării, iar țărănimea deposedată de pământ a luat drumul unui exod rural fără precedent. De la circa 70% cât reprezenta populația agricolă activă în totalul populației active a României în anul 1989, aceasta a ajuns în prezent la circa 36%.

Modul de organizare a agriculturii, bazat pe întreprinderi de stat, create prin deposedarea de pământ și utilaje a marilor exploatații și colectivizarea forțată în urma căreia țărănimea și-a pierdut dreptul de decizie și uzufruct asupra terenurilor și altor bunuri rurale, a impus crearea unor forme de finanțare de către stat a modernizării tehnice (a IAS-urilor și SMA-urilor). Finanțarea substanțială a sectorului de stat a creat structuri tehnice moderne, în special în sectorul vegetal. Slaba finanțare a sectorului cooperatist a făcut ca aceasta să rămână mult în urmă și performanța a fost redusă.

2.2 Programul Național de Dezvoltare Rurală din perioada 2007-2013

Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007- 2013 (PNDR) reprezintă documentul programatic pe baza căruia sunt accesate sumele alocate României, din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, în perioada de programare 2007- 2013.

Impactul PNDR în mediul rural și, în mod deosebit, în agricultura românească este unul major. Pe lângă infuzia a peste 7,35 miliarde de euro în dezvoltarea și modernizarea agriculturii și a infrastructurii rurale, fondurile europene au asigurat creșterea nivelului de trai pentru cei care locuiesc în spațiul rural, prin dezvoltarea nu doar a economiei rurale, ci și a întregului spațiu rural. PNDR a prevăzut și investiții în servicii, în utilități și în încurajarea tuturor activităților din spațiul rural. În ceea ce privește agricultura, până în prezent, 75.000 de fermieri au beneficiat de fondurile alocate prin PNDR, iar numărul exploatațiilor agricole din sectoarele vegetal și animal sprijinite fiind de 2.661.

Banii acordați au fost investiți în 44.794 de hectare protejate de inundații și 335.650 hectare modernizate și reabilitată din punct de vedere al infrastructurii de irigații. Acești bani se regăsesc de asemenea în cele peste 100 de mii de locuri de muncă create în spațiul rural, în cei peste 3.606 de km de drumuri agricole și forestiere construite și înseamnă, de asemenea, că peste 3 milioane de locuitori din zona rurală beneficiază de infrastructura rurală creată și modernizată prin măsura de renovarea și dezvoltarea satelor. Pentru locuitorii spațiului rural au fost construiți 7.245 km de rețea de alimentare cu apă și canalizare. Impactul PNDR se poate măsura și prin prisma celor 3.290 IMM-uri non-agricole și a celor 1.861 proiecte care presupun activități turistice finanțate prin PNDR, care, mai mult decât a genera locuri de muncă, au stat la baza revigorării sustenabile a economiei rurale.

Modernizarea satelor românești este imperios necesară, raportată la alocarea financiară care a fost disponibilă în această perioadă de 7 ani. Nu se poate însă nega faptul că sprijinul financiar obținut până în prezent de către comunitățile rurale a dus la rezultate palpabile cu efect benefic asupra vieții locuitorilor din mediul rural.

O parte din bani au fost investiți în modernizarea a 3.862 de kilometri de drumuri comunale în cadrul a 389 proiecte, restul au fost acordați proiectelor care au prevăzut înființarea, extinderea și modernizarea a 2.900 kilometri de rețea de alimentare cu apă și a 4.345 kilometri de rețea de canalizare (272 proiecte). Refacerea și modernizarea infrastructurii culturale și sociale a fost prevăzute în 3 proiecte care au avut acest obiectiv. Alți 723 kilometri de drumuri comunale afectate de inundații în anul 2010 au fost refăcuți prin 158 proiecte.

Tinerii fermieri au arătat o dinamică importantă în interesul pentru obținerea fondurilor PNDR. Astfel, pentru Măsura 112 „Instalarea tinerilor fermieri” au fost semnate contracte de finanțare cu 12.982 tineri fermieri, în valoare de 325 milioane de euro, iar plățile efectuatecătre tinerii fermieri depășesc 285 milioane de euro.

Tot în acest context, al unei dorințe mari pentru obținerea banilor europeni din nevoia firească a agriculturii românești pentru modernizare și eficientizare, pentru Măsura 121 „Modernizarea exploatațiilor agricole” AFIR a încheiat 2.928 contractate pentru finanțarea proiectelor de investiții cu 817 de milioane de euro. Totodată, au fost efectuate plăți totale de aproximativ 589 de milioane de euro.

Pentru ca economia agricolă a României să devină competitivă la nivel european și internațional este necesară și importantă creșterea valorii adăugate a produselor obținute în ferme. Lipsa unei procesări la standarde înalte a fost punctul vulnerabil pentru obținerea unei creșteri a veniturilor în agricultură. Produsele agricole românești sunt recunoscute ca având o calitate înaltă, dar ele trebuie procesate în țară și nu exportate caatare. Un sprijin foarte important în creșterea valorii adăugate l-a oferit Măsura 123 „Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere”, prin care 2.639 beneficiari au solicitat fonduri europene, fiind semnate 984 contracte de finanțare cu o valoare totală nerambursabilă de peste 667 milioane de euro. Pentru beneficiarii Măsurii 123 au fost efectuate plăți de aproximativ 466 milioane de euro.

Deși situația de declin prin care trece suprafața împădurită pe care țara noastră o deține ar fi trebuit să însemne o motivație serioasă pentru plantarea de arbori, Măsura 221 „Prima împădurire a terenurilor agricole”, a născut un interes destul de mic, fiind depuse 52 cereri de finanțare, din care au fost contractate 23 proiecte cu o valoare nerambursabilă de 1,5 de milioane de euro.

Măsura 312 de sprijin pentru crearea și dezvoltarea micro-întreprinderilor, a înregistrat 9.499 de cereri de finanțare depuse, fiind contractate până în prezent 2.940 de proiecte, cu o valoare nerambursabilă de aproximativ 375 milioane de euro. Până în prezent au fost efectuate plăți în valoare de aproximativ 274 de milioane de euro.

Turismul rural și agroturismul din România datorează o bună parte din dezvoltarea sa fondurilor europene implementate prin Agenție. Continuând succesul înregistrat de Programul SAPARD, pentru „Încurajarea activităților turistice” ( Măsura 313) au fost contractate 1.533 de proiecte, în valoare de peste 216 de milioane de euro. Pentru proiectele finanțate prin această Măsură au fost plătiți aproximativ 97 milioane de euro. Din investițiile făcute de beneficiarii Măsurii 313 se constată o mai mare importanță acordată părții de agrement aferentă serviciilor turistice, lucru care denotă o maturizare accelerată a modalității de abordare în acest sector.

În ceea ce privește măsura de renovare și dezvoltare a satelor ( Măsura 322) au fost depuse peste 3.317 de cereri de finanțare în valoare de peste 7,65 de miliarde de euro, suma alocată prin PNDR acestei Măsuri până în anul 2013, respectiv 1,60 de miliarde de euro fiind astfel depășită de peste 4 ori. Au fost contractate până în prezent 869 de proiecte cu o valoare nerambursabilă de aproximativ 1,73 de miliarde de euro, fiind plătiți peste 1,4 miliarde euro.

2.3 Programul Național de Dezvoltare Rurală din perioada 2014-2020

Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 ( PNDR) este programul prin care se acordă fonduri nerambursabile de la Uniunea Europeană și Guvernul României pentru dezvoltarea economico – socială a spațiului rural din România.

Investitorii au noi oportunități financiare pentru proiecte de investiții  în dezvoltarea agriculturii și a zonei rurale. Fermierii, societățile private și autoritățile publice locale au la dispoziție aproximativ 8 miliarde de euro, fonduri europene nerambursabile pentru investiții la standarde europene, eficiente și rentabile.

Principalele priorități de dezvoltare rurală pentru perioada de programare 2014‐2020 pot fi grupate după cum urmează:

Modernizarea și creșterea viabilității exploatațiilor agricole prin consolidarea acestora, deschiderea către piață și procesare a produselor agricole;

Încurajarea întineririi generațiilor de agricultori prin sprijinirea instalării tinerilor fermieri;

Dezvoltarea infrastructurii rurale de bază ca precondiție pentru atragerea investițiilor în zonele rurale și crearea de noi locuri de muncă și implicit la dezvoltarea spațiului rural.

Încurajarea diversificării economiei rurale prin promovarea creării și dezvoltării IMM-urilor în sectoarele nonagricole din mediul rural;

Promovarea sectorului pomicol, ca sector cu nevoi specifice, prin intermediul unui subprogram dedicate;

Încurajarea dezvoltării locale plasate în responsabilitatea comunității prin intermediul abordării LEADER. Competența transversală a LEADER îmbunătățește competitivitatea, calitatea vieții și diversificarea economiei rurale, precum și combaterea sărăciei și excluderii sociale.

2.4 Programul MINIMIS

Schema de ajutor minimis „ Sprijin acordat microîntreprinderilor și întreprinderilor mici din spațiul rural pentru înființarea și dezvoltarea activităților economice neagricole” are în vedere acțiunile specifice și beneficiarii eligibili ale submăsurii 6.2 „Sprijin pentru înființarea de activități neagricole în zone rurale (întreprinderi nou înființate) și submăsurii 6.4 „Investiții în crearea și dezvoltarea de activități neagricole” aferente măsurii 6 „Dezvoltarea exploatațiilor și a întreprinderilor”, din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020.

Programul național multianual pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii în mediul rural, este un program de încurajare și de stimulare a înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii în mediul rural, implementat în conformitate cu prevederile Legii nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Hotărârii Guvernului nr. 957/2015 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri.

Acordarea ajutoarelor de minimis în cadrul Programului se va face numai cu respectarea criteriilor privind ajutorul de minimis prevăzute de Regulamentul CE nr. 1.407/2013 privind aplicarea art.107 și 108 din Tratatul privind ajutoarele de minimis, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L352/24.12.2013.

Obiectivul principal al schemei de minimis îl constituie stimularea și sprijinirea demarării și dezvoltării structurilor economice private înființate în mediul rural prin creșterea numărului de locuri de muncă și al IMM în mediul rural, facilitarea accesului IMM-urilor înființate în mediul rural la sursele de finanțare, în contextul reducerii discrepanțelor economice dintre mediul urban și cel rural.

Prezenta schemă nu intră sub incidența obligației de notificare către Comisia Europeană, în conformitate cu prevederile Regulamentului CE nr. 1.407/2013 privind aplicarea art.107 și 108 din Tratatul privind ajutoarele de minimis. Schema se aplică în mediul rural, pe întreg teritoriul Romaniei, în toate cele 8 regiuni de dezvoltare.

Bugetul alocat schemei de minimis pentru anul bugetar 2016, aprobat prin anexa nr. 3/35/26 la Legea nr. 339/2015 a Bugetului de Stat pe anul 2016 este de 25.900.000 lei.

Prin implementarea programului în anul 2016 se estimează acordarea de ajutor de minimis unui număr de minim 207 de beneficiari.

Schemă de minimis se aplică pentru întreprinderi create de persoane cu vârsta mai mare de 18 ani, care doresc să inițieze o activitate independentă, pe baza unui plan de afaceri în

unul din domeniile:

– Turism și ecoturism;

– Textile și pielărie;

– Lemn și mobilă;

– Industrii creative;

– Industria auto și componente;

– Tehnologia informațiilor și comunicațiilor;

– Sănătate și produse farmaceutice;

– Energie și management de mediu;

– Bioeconomie (agricultură, silvicultură), biofarmaceutică și biotehnologii;

– Procesarea alimentelor și a băuturilor.

Prin aplicarea schemei minimis se vizează obținerea următoarelor efecte și beneficii:

Dezvoltarea competențelor antreprenoriale;

Creșterea numărului de persoane pregătite în vederea lansării unei afaceri;

Creșterea numărului de persoane care inițiază o afacere ca urmare a sprijinului primit.