Finantarea Activitatii Agentilor Economici Prin Intermediul Pietei DE Capitalexperiente Nationale Si Internationale

Cuprins

Introducere

Capitolul I. MOBILIZAREA RESURSELOR INVESTIȚIONALE PRIN INTERMEDIULVALORILOR MOBILIARE

1.1. Finanțarea activității agenților economici prin intermediul valorilor mobiliare corporative

1.2. Mobilizarea resurselor investiționale prin intermediul valorilor mobiliare

de stat

Capitolul II. FINANȚAREA ACTIVITĂȚII AGENȚILOR ECONOMICI PRIN INTERMEDIUL VALORILOR MOBILIARE DIN REPUBLICA MOLDOVA

2.1.Valorilor mobiliare – alternativă de finanțare a activității agenților economici

2.2. Mobilizarea resurselor financiare prin intermediul valorilor mobiliare de stat în contextul actual al pieței de capital din Republica Moldova

Capitolul III. EFECTELE PIEȚEI DE CAPITAL INTERNAȚIONALE ASUPRA FINANȚĂRII ACTIVITĂȚII AGENȚILOR ECONOMICI DIN REPUBLICA

3.1 Efectele pieței de capital internaționale asupra pieței de capital din Republica Moldova

3.2 Oportunități externe de finanțare pentru companiile mari din Republica Moldova

Concluzii

Bibliografie

Anexe

Bibliogarfie

Acte legislative și normative

Legea privind societatile pe acțiuni nr. 1134-XIII  din  02.04.97.

Legea cu privire la valorile mobiliare nr. 199 din 18.11.98.

Legea privind piața de capital nr.171 din 11.07.2012.

Legea cu privire la privatizare nr. 627 din 04.07.1991.

1.5. Hotarire cu privire la modul de emisiune și înregistrare de stat a valorilor mobiliare nr. 76/5 din 29.12.97.

1.6. Hotarire cu privire la aprobarea Regulilor Bursei de Valori a Moldovei nr. 62/14  din  26.12.2008.

1.7. Strategia de dezvoltare a pieței financiare nebancare pentru anii 2012-2013.

II. Monografii,manuale și lucrări didactice

2.8.Anghelache Gabriela „Piețe de capital și burse de valori”, București 1992.

2.9.Ciobanu Gheorghe „Burse de valori și tranzacții la bursă”, București 1997.

2.10.Ciobanu Vasile „Piața de capital: teorie și practică ”, Craiova 1997.

2.11.Ciumara M. ,,Politica economică.- București: Independența Economică” 2001- 214p

2.12.Dragota M., Dămian O. ,,Gestiunea portofoliului de valori mobiliare”,București: Economica, 2003.- 286p

2.13.Ghilic-Micu Bogdan „Bursa de valori”, București 1997.

2.14.Ghilic-Micu B.,,Strategii pe piața de capital”,București: Economica, 2002.- 256p

2.15.Stoica Victor „Piețe de capital și bursele de valori București”, 2001.

III. Surse electronice

3.16 www.cnpf.md

3.17 www.cnvm.ro

3.18 www.unctad.org

3.19 http://comerzan.info/2013/10/situatia-pietei-de-capital-din-republica-moldova

3.20http://conspecte.com/Piata-de-Capital/importanta-pietelor-de-capital-inicadrulipietei-financiare.html

3.21 http://www.referateok.ro/?x=referat&id_p=1117

3.22 http://capital.market.md/ro/content/evolu%C5%A3ia-investi%C5%A3iilor-str%C4%83ine-directe-%C3%AEn-economia-r-moldova?page=1

3.23http://www.evm.md/news/Ro/2014/02/23/Sumarul%20tranzactiilor%20bursiere%20pentru%20anul%202013,%20III%20parte.html

3.24 http://lex.justice.md/md/329292/

3.25 http://examenbfpc.blogspot.com/

3.26 http://capital.market.md/ro/content/foarte-pu%C5%A3ine-valori-mobiliare-profitabile-cine-ar-trebui-s%C4%83-mi%C5%9Fte-pia%C5%A3a

3.27 http://www.evm.md/news/Ro/2014/02/14/Sumarul%20tranzactiilor%20bursiere%20pu%20anul%202013,%20I%20parte.html

3.28 http://www.expert-grup.org/old/?go=news&n=83&nt=4

3.29 http://www.scrigroup.com/afaceri/economie/Valori-mobiliare-primare-secun25772.php

3.30 http://protlc.net/importanta-pietelor-de-capital-in-cadrul-pietei-financiare/

ANEXA 1

Evolutia indicelui bursier EVM COMPOSITE pe parcursul anului 2013

Sursa: Compania de consultanță EVM Consulting SRL

ANEXA 2

Evolutia indicelui bursier EVM COMPOSITE pe parcursul anului 2012

Sursa: Compania de consultanță EVM Consulting SRL

ANEXA 3

Sursa: Compania de consultanță EVM Consulting SRL

=== lucrar ===

FINANȚAREA ACTIVITĂȚII AGENȚILOR ECONOMICI PRIN INTERMEDIUL PIEȚEI DE CAPITAL:EXPERIENȚE NAȚIONALE ȘI INTERNAȚIONALE

Cuprins

Introducere

Capitolul I. MOBILIZAREA RESURSELOR INVESTIȚIONALE PRIN INTERMEDIULVALORILOR MOBILIARE

1.1. Finanțarea activității agenților economici prin intermediul valorilor mobiliare corporative

1.2. Mobilizarea resurselor investiționale prin intermediul valorilor mobiliare

de stat

Capitolul II. FINANȚAREA ACTIVITĂȚII AGENȚILOR ECONOMICI PRIN INTERMEDIUL VALORILOR MOBILIARE DIN REPUBLICA MOLDOVA

2.1.Valorilor mobiliare – alternativă de finanțare a activității agenților economici

2.2. Mobilizarea resurselor financiare prin intermediul valorilor mobiliare de stat în contextul actual al pieței de capital din Republica Moldova

Capitolul III. EFECTELE PIEȚEI DE CAPITAL INTERNAȚIONALE ASUPRA FINANȚĂRII ACTIVITĂȚII AGENȚILOR ECONOMICI DIN REPUBLICA

3.1 Efectele pieței de capital internaționale asupra pieței de capital din Republica Moldova

3.2 Oportunități externe de finanțare pentru companiile mari din Republica Moldova

Concluzii

Bibliografie

Anexe

Declarația pe propria răspundere

Subsemnatul (a),___________________________________________________________

absolvent al Facultății _________________________________________ al Academiei de Studii Economice din Moldova, specialitatea ____________________________________________,

declar pe propria răspundere că teza de licență pe tema _______________________________ _____________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ a fost elaborată de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau din străinătate, iar exemplarul prezentat și înregistrat la catedră corespunde integral cu varianta electronică plasată în sistemul Anti-plagiat.

De asemenea, declar că sursele utilizate în teză, inclusiv cele din Internet, sunt indicate cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:

fragmentele de text sunt reproduse întocmai și sunt scrise în ghilimele, deținând referința precisă a sursei;

redarea/reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori conține referința precisă;

rezumarea ideilor altor autori conține referința precisă a originalului.

________________________

Numele Premulele

________________________

Semnătura

Lista abrevierilor

AGA – Adunarea Generală a Acționarilor

ISD – Investiții Străine Directe

ÎMM – Întreprinderi Mici și Mijlocii

PN – Profit Net

VE – Valoare de Emisiune

VN – Valoare Nominală

VR – Valoare de Rambursare

Introducere

Colectarea veniturilor economisite în scopul utilizării acestora de către întreprinderi și stat are loc în cadrul unui circuit de finanțare al căror rol în economie este deosebit de important întru-cât permite mobilizarea veniturilor individuale economisite prin intermediul emisiunii și vânzării de titluri financiare (acțiuni, obligațiuni) cât și schimbul titlurilor emise. Rețeaua circuitelor de finanțare pe termen lung reprezintă de fapt o piață financiară care a apărut odată cu dezvoltarea capitalismului financiar.

Piața financiară este locul de întâlnire a ofertei de resurse bănești disponibile în economie cu cererea de capital pe termen lung emisă de sectoarele active din economie și stat. Aceasta, are rolul de a facilita într-un cadru organizat apropierea resurselor economisite aflate la diferiți deținători din economie de nevoile de resurse ale utilizatorilor economici.

Prin intermediul piețelor de capital, capitalurile disponibile sunt dirijate către agenții economici naționali sau pe piețele altor țări, unde nevoile de capital depășesc posibilitățile financiare interne de acoperire.

Astfel, rolul pieței financiare, în special al pieței de capital, este de a intermedia transferul eficient, sigur și operativ al capitalurilor disponibile de la economisitori, potențiali investitori, la agenții economici. Selecția proiectelor de investiții reale, care se dovedesc rentabile din punct de vedere al transferului de capital, transferul eficient și operativ al capitalurilor în economie și siguranța unui transfer organizat de capitaluri pentru investiții, care să asigure lichiditatea și rentabilitatea conform riscului asumat reprezintă principalele obiective ale politicii financiare la realizarea echilibrului economic general.

Atât pe piața financiară, cât și pe piața de capital, operează două categorii de participanți care reflectă cererea și oferta de capital: investitori de capital și agenții publici și privați. Investitorii de capital sunt cei care au realizat din gestiunea financiară a propriilor venituri un excedent de capital sau care își propun să disponibilizeze capitaluri, în raport cu nevoile proprii de consum, pentru a le investi în vederea obținerii unor câștiguri viitoare. Emitenții de valori mobiliare privați sau de stat, formează cererea de capital.

Importanța și actualitatea temei este aceea de a înțelege cit de importantă este finanțarea activității agentilor economici, fie o activitate mai veche sau una nou creată. Prin alegerea acestei teme, autorul adduce la cunoștință faptul că această formă de finanțare este foarte puțin cunoscută, încercându-se o pledoarie în favoarea acestei forme de finanțare a afacerilor atât în plan intern cât și international. Lipsa surselor financiare este una dintre cauzele care îi determină pe tinerii antreprenori sa apeleze la sursele externe de finanțare pentru formarea capitalului necesar si anume prin emisiunea de valori mobiliare.

Scopul și obiectivele cercetării este de a înțelege cum agenții economici își desfășoară activitatea pe piața de capital a Republicii Moldova și cum are loc finanțarea afaceilor lor, prin intermediul pieței de capital. Pentru ca afacerile agenților economici să genereze creșteri, și să creeze noi locuri de muncă, acesta are nevoie de finanțare accesibilă și de lungă durată.

Obiectul investigat și subiectul cercetat este finanțarea activității agenților economici prin intermediul pieței de capital, atât pe plan național cât și internațional. Modalitățile de finanțare,riscurile și posibilitățile de atragere a investițiilor prin intermediul pieței de capital.

Prin urmare este importantă descrierea și analiza metodelor de cercetare a finanțării agenților economici, deoarece prin avantajele pe care le comportă și prin beneficiile pe care le oferă poate contribui în mod esențial la fluidizarea schimburilor comerciale internaționale și la îmbunătățirea substanțială a rezultatelor activităților desfășurate de agenții economici ai lumii.

Baza informațională al acestei lucrări este construit pe baza unor idei și concepte actuale aparținând unor autori de seamă în domeniul economic, fiind tratate în mod particular și analizate tipurile de valori mobiliare, modalitățile de desfășurare a finanțării, detaliile fiecărei etape a mecanismului operațiunilor, costurile și riscurile la care cei implicați în operațiune sunt expuși.

În capitolul I al lucrării sunt redate modalitățile de finanțare a agenților economici prin intermediul valorilor mobiliare corporative și a celor de stat. În capitolul II se descrie finanțarea agenților economici prin intermediul pieței de valorilor mobiliare autohtone, iar în capitolul III este redată piața de capital internațională, cum influențează asupra pieței de capital din Republica Moldova și care sunt modalitățile de finanțare a companiilor autohtone.

La realizarea lucrării am folosit documentare bibliografică, Anghelache G., Bran P., Badea D., Dragotă V., Popa I., Stancu I., și alții în special în cazul prezentării aspectelor teoretice, și documentare directă, practică, prin informarea din acte normative, studii de caz și consultarea unor specialiști din domeniu. Suportul bibliografic folosit se sprijină cu precădere pe materiale publicate în țări cu experiență îndelungată în acest domeniu, însă conține și informații desprinse din diferite articole ce oferă date mai recente și nu în ultimul rând obținute în urma consultării site-urilor web ale diferitelor instituții specializate.

Capitolul I. MOBILIZAREA RESURSELOR INVESTIȚIONALE PRIN INTERMEDIUL VALORILOR MOBILIARE

1.1. Finanțarea activității agenților economici prin intermediul valorilor mobiliare corporative

Finanțarea activității agenților economici prin emisiunea de acțiuni. Pe piața financiară se realizează colectarea veniturilor economisite de la deținătorii de fonduri bănești și mobilizarea economiilor colectate către diverși utilizatori prin intermediul plasamentelor în titluri financiare sau valori mobiliare.

Astfel se impune delimitarea între piața financiară, piață pe care circuitele de finanțare sunt de obicei pe termen lung sau mediu de piețele monetare și piețele de credit a căror circuite de finanțare se rezumă de obicei la termene scurte mai rar pe termen mediu și întâmplător pe termen lung.

Titlurile financiare sau valorile mobiliare constituie modalitatea sau instrumentul concret de plasare a veniturilor economisite specifice pieței financiare. Alături de titlurile financiare în economie există și alte forme de plasament și anume depozite bancare, aur, valori imobiliare, valori funciare și altele.

Toate acestea reprezintă modalități și posibilități de alocare a economiilor realizate. Destinația economiilor realizate spre una din aceste forme de plasare depind de-a lungul timpului de conjunctura economică de cadrul legislativ (permisiunea legilor și actelor legale), de pregătirea și priceperea deținătorilor de economii.

Titlurile financiare dau deținătorilor lor anumite drepturi care diferă în funcție de natura titlurilor.

Plasarea pe termen lung a veniturilor economisite a avut mult timp un caracter individual adică forma plasamentelor directe de la cel care deținea economia, către cel care o solicita și avea nevoie. Cu timpul însă această modalitate de plasare directă a scăzut ca nivel valoric în timp, locul lor luându-l plasamentele indirecte adică prin intermediari financiari.

Oferta de capital pe piața financiară provine de la:

– sectorul gospodării;

– de la întreprinderi, societăți comerciale și industriale;

– societăți bancare și instituții financiare;

– subiecți economici străini.

Emitenții de titluri financiare sau valori mobiliare sunt:

– administrațiile publice pentru echilibrarea bugetelor lor;

– întreprinderile sectorul comercial și industrial pentru realizarea de investiții;

– instituțiile financiare ca SIF-urile;

– subiecți economici străini mai rar.

Subiecții economici care oferă capital financiar, priviți în mod individual, sunt diferiți de subiecții economici care emit titluri financiare adică care au nevoie de capital. Același subiect se poate găsi în ambele ipostaze însă la momente diferite.

Destinațiile capitalului financiar colectat sunt:

– finanțarea investițiilor productive ale întreprinderilor private și publice;

– finanțarea unor programe de dezvoltare;

– constituirea și completarea capitalurilor financiare ale societăților bancare;

– finanțarea deficitelor bugetare;

– finanțarea unor acțiuni cu caracter social.

Valorile mobiliare sunt titluri de proprietate sau de creanță care conferă titularului anumite drepturi bine stabilite asupra unor entități ale societății emitente. Valorile mobiliare sunt înscrisuri (documente de valoare) negociabile, ce pot fi transformate oricand în bani pe piața de capital. În sens restrans, valorile mobiliare sunt actiunile si obligatiunile emise de o societate comercială.

Acțiunile sunt valori mobiliare care, pe de o parte, asigură mobilizarea pe termen mediu și lung de fonduri financiare disponibile și dispersate din economie și transformarea acestora fie în capital social pentru firmele emitente, fie în resurse financiare la dispoziția societății comerciale pentru desfășurarea și dezvoltarea activității, iar pe de altă parte, dau dreptul posesorului la o anumită cotă procentuală din veniturile bănești ale firmei în care a investit. Indiferent însă dacă este vorba de acțiuni obișnuite sau preferențiale acestea îmbracă una din cele două forme: acțiuni la purtător (care nu poartă nici un nume înscris și se pot transmite fără nici o formalitate) și acțiuni nominative (care au înscris numele posesorului și se pot transfera numai prin transcrierea tranzacțiilor într-un registru).

În ultimii ani regăsim însă tot mai mult acțiunile într-o formă dematerializată, ca urmare a informatizării pe scară tot mai largă a piețelor bursiere iar proprietarul respectivelor acțiuni primește doar un extras de cont ca dovadă a deținerii respectivelor acțiuni. În ceea ce privește valoarea unei acțiuni aceasta se poate exprima sub mai multe forme, fiecare cu caracteristicile ei: ca valoare nominală, ca valoare de emisiune, ca valoare contabilă sau ca valoare de piață.

Practic, proprietarul actiunilor este proprietarul unei părți din societatea emitentă, parte corespunzătoare cu numărul de acțiuni deținute. Pe langa dreptul de proprietate asupra unei părți a societății emitente, acțiunile conferă și alte drepturi, dintre care cele mai importante sunt:

dreptul de a primi în fiecare an o cota parte din profitul societății (sub forma de dividende) corespunzătoare cu numărul de acțiuni deținute și cu suma alocată de conducerea societății pentru plata dividendelor. Datorita faptului că acest dividend poate varia (sau poate fi chiar zero), actiunile se mai numesc si valori mobiliare cu venit variabil;

dreptul la informare cu privire la evoluția economico-financiară a îtreprinderii;

dreptul de a participa la hotărârile importante cu privire la activitatea societăii, precum și la conducerea societății, prin participarea la Adunările Generale ale Acționarilor (AGA), respectiv prin posibilitatea de a alege și de a fi ales în Consiliul de administrație al societății;

dreptul de proprietate asupra unei părți a activelor societatii, în cazul lichidării (încetarii funcționării) acesteia.

Acțiunea (eg. share/ stock) reprezintă un titlu financiar negociabil ce conferă deținătorului poziția de proprietar colectiv asupra proprietății indivizibile a societății emitente, și de asemenea dreptul de a fi remunerat în fiecare an sub formă de dividend. Caracterul aleator al veniturilor obținute din acțiuni este determinat de caracterul rezidual al acestor venituri. Dividendul se obține după ce au fost achitate obligațiile de plăți ale întreprinderii pentru cheltuielile curente și pentru cheltuielile cu dobânzile și cu impozitele și numai dacă ramâne un profit net ( PN, caracter rezidual).

Div =f(PN)=f(V,Ch,Dob,Imp)

PN =Vexpl. – Chexpl

Acțiunea este un document, având una din formele:

a) certificat confecționat prin metodă tipografică; și/sau

b) înscriere în contul personal deschis pe numele proprietarului lor sau deținătorului nominal în registrul deținătorilor valorilor mobiliare ale societății, care atestă dreptul proprietarului lui (acționarului) de a participa la conducerea societății, de a primi dividende, precum și o parte din bunurile societății în cazul lichidării acesteia.

Principalele caracteristici ale acțiunilor denotă faptul că acestea:

a) reprezintă fracțiuni egale ale capitalului social care au o anumită

valoare nominală;

b) sunt indivizibile, iar caracterul indivizibil al acțiunilor asigură evitarea fracționării excesive a capitalului social și, implicit, creșterea numărului de acționari.

c) sunt titluri negociabile.

Deși nu îndeplinesc pe deplin condițiile titlurilor de credit și anume condițiile referitoare la autonomie și literalitate, acțiunile fac parte din categoria titlurilor de credit. Acțiunile nu sunt titluri autonome, independente față de actul juridic din care decurg; ele își au izvorul în contractul de societate. Totodată, în cazul transmisiunii acțiunilor, dobânditorul devine titularul unui drept derivat și nu al unui drept nou, originar.

Acțiunile sunt lipsite de literalitate ceea ce înseamnă că întinderea drepturilor conferite este incomplet determinată prin titlu, motiv pentru care trebuie cercetate actele constitutive.

Acțiunea conferă deținătorului său, persoană fizică sau juridică, următoarele drepturi:

dreptul de a primi titlul de valoare care-i conferă deținătorului statutul de proprietar în societatea emitentă; dreptul de a solicita emitentului onorarea angajamentelor asumate la emiterea acțiunilor;

dreptul de a dispune după cum dorește de acțiunile deținute;

dreptul la vot – adică dreptul de a alege și de a fi ales în consiliul de administrație al societății.

dreptul la dividend dar și obligația de a participa la pierderi;

dreptul de control asupra documentelor societății;

dreptul de informare asupra activității societății;

dreptul de preemțiune care dă acționarilor existenți prima opțiune de cumpărare a emisiunilor suplimentare de acțiuni proporțional cu numărul de acțiuni deținut. Scopul pentru care s-a constituit acest drept vizează pe de o parte protejarea poziției de control, iar pe de altă parte protejarea acționarilor împotriva diluării valorii deținute din capitalul societății.

Exista o mare varietate de actiuni în functie de drepturile pe care confera posesorului si alte caracteristici insa, cele mai importante si care ne intereseaza în mod deosebit sunt actiunile ordinare si cele preferentiale.

Acestea din urma dau dreptul la un dividend fix, prestabilit, indiferent de marimea profitului care va fi realizat de societate, dar nu dau drept de vot posesorului. Actiunile preferentiale se emit pentru perioade limitate de timp si sunt adresate mai ales investitorilor care nu sunt dispuși să riște prea mult si preferă un venit stabil, chiar dacă acesta este mai mic.

Pe piețele dezvoltate există mai multe tipuri de acțiuni preferențiale:

acțiuni cu o rată fixă și prestabilită a dividendului;

acțiuni ce conferă titularului mai multe drepturi de vot;

acțiuni ce dau dreptul posesorilor ca în caz de lichidare sa încaseze părțile cuvenite înaintea acționarilor obișnuiți;

acțiuni ce combină drepturile de mai sus.

Indiferent însa dacă este vorba de acțiuni obișnuite sau preferențiale acestea îmbracă una din cele doua forme:

acțiuni la purtător, care nu poarta nici un nume inscris si se pot transmite fara nici o formalitate;

actiuni nominative, care au înscris numele posesorului si se pot transfera numai prin transcrierea tranzactiilor într-un registru.

Există prevederi statutare care fixează regula « o acțiune – un vot », în corelație cu numărul de acțiuni și cu valoarea nominală. In viața întreprinderii pot apărea emisiuni de acțiuni cu valori nominale diferite. Conform regulii « o cțiune – un vot », acțiunile cu valoarea nominală redusă dobândesc statutul de acțiuni privilegiate privind dreptul de vot mai mare decât cel al acțiunilor aceleeași firme, cu o valore nominală superioară.

Acest fapt se poate exemplifica astfel: presupunem că, Firma ALPHA a emis inițial 1 milion de acțiuni de tip A, cu o valoare nominală unitară de 3000 lei acțiunea. Ulterior, ca urmare a erodării valorii prin inflație, a decis să emită acțiuni noi de tip B în număr de 0,5 mil. cu o valoare nominală de 6000 lei pe acțiune. Puterea de vot, proporțională cu valoarea nominală a acțiunilor emise, este egală între cele două categorii A și B de acționari :

A = 1mil*3000 lei acț. =3 mld lei sau 50%

B = 0,5mil*6000 lei acț.=3 mld lei sau 50%

Total capitalizare bursieră = 6 mld lei sau 100%

Regula « o acțiune= un vot » privilegiază acționarii din categoria A, cu o putere de vot dublu față de acționarii din categoria B :

A =1mln acțiuni A = 1 mln voturi sau 66,7%

B = 0,5mln acțiuni B = 0,5 mln voturi sau 33,7 %

În baza acestei reguli, acționarii din categoria A, privilegiați, vor deține acțiuni ce se fixează prin statut a fi nominative, netransferabile prin acte de vânzare – cumpărare decât cu acordul adunării generale a acționarilor.

Emisia de acțiuni- totalitatea acțiunilor ale unui emitent, care aparțin unei clase și au același termen inițial și final de plasare ce urmează a fi plasate în scopul atragerii de resurse financiare, de catre societăți pe acțiuni.

Emisiunea acțiunilor se efectuează la adoptarea deciziei privind:

a) înființarea societății;

b) majorarea capitalului acționar al societății.

Emisiunile înregistrate anterior pot fi restructurate in rezultatul următoarelor evenimente:

a) micșorarea sau majorarea capitalului social prin denominalizarea acțiunilor;

b) introducerea modificărilor referitoare la drepturile conferite de acțiuni;

c) consolidarea acțiunilor;

d) fracționarea sau convertirea acțiunilor;

e) reorganizarea societății și alte cazuri prevăzute de legislație.

Majorarea capitalului social prin emisiunea și subscrierea în numerar de acțiuni noi este o modalitate de finanțare a proiectelor noi de investiții complementară autofinanțării. Prin majorarea capitalurilor proprii din autofinanțare și din stoc cash suplimentar se îmbunătățește rata de îndatorare a firmei, ceea ce este de natură să se axeze apelul la credite noi, în condiții de dobândă și de garanții nemodificate față de cele anterioare.

Emisiunea de acțiuni noi se va face la un preț de emisiune care să îmbine optim două cerințe:

atractivitatea emisiunii, ceea ce ar impune un preț de emisiune cât mai redus în raport cu valoarea de piață actuală a acțiunii vechi;

randamentul emisiunii în privința infuziei de capital proaspăt în firmă, ceea ce ar impune un preț de emisiune cât mai ridicat, oricum nu mai mare decât prețul actual al acțiunii vechi.

Vom lua în considerație două situații de subscriere de către vechii acționari:

subscrierea întregii emisiuni de acțiuni noi către acționarii vechi;

vânzarea tuturor drepturilor de subscriere în afara acționariatului vechi;

La plasarea valorilor mobiliare, cel puțin prin una din metodele, care intră sub incidența ofertei publice, societatea urmează să îndeplinească cerințele obligatorii ce țin de dezvăluirea informației privind activitatea sa și emisiunea valorilor mobiliare ce urmează. Dezvăluirea informației pe piața valorilor mobiliare constituie in asigurarea accesibilității acestei informații pentru toate persoanele interesate, conform procedurii care garantează găsirea și obținerea informației respective, indiferent de scopurile de primire a acesteia. Dezvăluirea informației la utilizarea ofertei publice se efectuează prin:

înregistrarea la Comisie a prospectului ofertei publice a valorilor mobiliare;

publicarea informației (anunțului) privind emisiunea, care anunță investitorii potențiali despre modul de acces la prospectul ofertei publice – documentul emitentului, care acordă investitorului posibilitatea de a primi informațiile necesare pentru adoptarea deciziei de achiziționare a valorilor mobiliare, plasate cu utilizarea ofertei publice;

asigurarea accesului investitorilor potențiali la prospectul ofertei publice;

prezentarea la Comisie a dării de seamă privind rezultatele plasării publice a valorilor mobiliare.

Tot mai multe întreprinderi cotează în bursă, iar prin această disponibilitate de negociere a acțiunilor lor se obține, în fiecare moment al tranzacțiilor bursiere, un preț de piață numit cotare bursieră al acțiunii cotate. Acest preț este un semnal cu o mare semnificație informativă privind valoarea de piață a capitalurilor proprii ale firmei. Cotarea în bursă pentru colectarea mult mai ușoară de capitaluri proprii noi, în baza recunoașterii de către bursier a valorii acțiunilor vechi.

Menținerea acțiunilor la Cota Bursei începe odată cu intrarea în vigoare a deciziei de înscriere a acestora la Cotă și produce pe parcurs efecte de promovare, retrogradare, suspendare sau retragere a valorilor mobiliare de la Cota Bursei.

Pentru menținerea acțiunilor la Cotă, emitenții acestora vor trebui să achite comisionul de menținere, respectiv vor realiza furnizarea periodică și continuă de informații, atăt despre evenimentele importante, cît și despre deciziile ce pot afecta prețul acțiunilor.

Majorarea de capital prin aport de numerar cu drept de preemptiune pentru vechii actionari înseamnă că acționarii inregistrati in registrul actionarilor la o anumita data de referința (comunicată în prealabil) beneficiază de dreptul de a cumpara acțiuni noi emise de societate în scopul majorarii capitalului social, la un preț ce poate să aibă un nivel inferior cursului din piața, putând câstiga din vânzarea lor ulterioară la cursul pieței. O altă posibilitate o reprezintă majorarea capitalului social prin reevaluarea unor active sau prin incorporarea în capital a rezervelor, caz în care acționarii inregistrați la registrul acționarilor la data de referința, pot primi acțiuni gratuite. Asemenea evenimente în viața societăților va duce la creșterea cursului înaintea datei de referință și scaderea acestuia (uneori chiar dramatică) după această dată.

Finanțarea activității agenților economici prin emisiunea de obligațiuni. O altă metodă de atragere a resurselor financiare de către agenții economici sunt obligațiunile, care sunt titluri financiare reprezentând creanța deținătorului acesteia asupra emitentului ei, rezultată în urma unui împrumut pentru care acesta din urmă – o companie, agenție publică sau statul – plătește periodic o dobândă, de regulă fixă, urmând să răscumpere obligațiunea peste un anumit termen. Obligatiunile reprezinta un titlu de creanta asupra societatii emitente. Concret, societatea emitenta are nevoie la un moment dat de un imprumut si emite obligatiuni. Cumparatorii obligatiunilor imprumuta societatea emitenta cu suma pe care au platit-o pentru cumpararea obligatiunilor. Obligatiunile nu confera aceleași drepturi ca și acțiunile, dar posesorul lor beneficiaza de o dobandă periodică fixă (din acest motiv, obligațiunile numindu-se valori mobiliare cu venituri fixe) și, la expirarea perioadei de împrumut, de rambursarea sumei platite pentru cumpararea obligatiunilor.

În țara noastra obligațiunile au fost foarte rar utilizate de către agentii economici, datorită instabilității mediului economico-financiar.

Pentru a prezenta caracteristicile obligațiunii putem face o comparație cu acțiunile. Astfel, dacă avem în vedere poziția investitorului obligațiunea apare ca un titlu de creanță în timp ce acțiunea este un titlu de proprietate. De asemenea, obligațiunea este valabilă numai până la scadență în timp ce acțiunea nu are durată de viață.

Din punct de vedere al fructificării investiției, obligațiunea generează certitudinea fructificării prin faptul că emitentul își asumă obligația de a plăti dobânzile indiferent de rezultatul obținut în timp ce dividendul nu poate fi încasat dacă rezultatele obținute sunt necorespunzătoare sau dacă se decide de către Adunarea Generală a Acționarilor să nu se distribuie dividende.

Dacă avem în vedere riscul plasamentului, atunci putem spune că riscul asumat de investitorul în obligațiuni este mai mic decât riscul pe care îl implică investiția în acțiuni. În sfârșit, deținătorii de obligațiuni sunt creditori și, ca urmare, trebuie remunerați înaintea acționarilor preferențiali sau comuni dacă apare situația de intrare în faliment.

Obligațiunile pot fi emise atît de companii cît și de autoritățile statale (în acest caz vorbim de obligațiuni de stat și bonuri de trezorie cum mai sunt cunoscute). Acestea sunt instrumente prin care statul mobilizează fonduri disponibile atât din interiorul țării cât și de pe piețele financiare internaționale. Obligațiunile pot fi și ele nominale sau la purtator. Ca și în cazul acțiunilor, majoritatea sunt la purtător și sunt dematerializate, toate acestea în scopul facilitării tranzacționării lor. Obligațiunile pot fi răscumpărate la scadență de către emitent care va plăti și dobânda aferentă, sau pot fi vândute, înainte de scadență, pe piața bursieră. Având în vedere că pot fi tranzacționate pe piețele secundare de capital, obligațiunile – la fel ca și acțiunile – au pe lângă valoarea nominală și un curs la bursă, ce poate fi mai mare sau mai mic decât valoarea nominală în funcție de rezultatele și de perspectivele emitentului. Tranzacționarea obligațiunilor pe piețele bursiere, schimbarea proprietarilor, variația cursului, nu afectează cu nimic societatea emitentă care va trebui să răscumpere la scadență obligațiunile de la cel care le prezintă și să achite acestuia și dobânda stabilită. Există mai multe tipuri de obligațiuni:

a) Obligațiuni clasice sunt acelea care oferă un cupon constant pe toată durata de viață a titlului, și care se rambursează la scadență;

b) Obligațiunile indexate realizează plăți periodice ce țin cont de evoluția unui indice general de prețuri (ex:Indicele Prețului de Consum);

c) Obligațiuni cu durată de viață variabilă, care permit emitentului sau posesorului să modifice scadența acestora, adică durata împrumutului. Aceasta poate să însemne prelungirea duratei împrumutului sau rambursarea înainte de scadență. Oricare din aceste operațiuni, în funcție de cine este solicitată și de sensul ei (prelungire sau scurtare) implică plata unor bonusuri sau penalizări la suma de rambursat.

d) Obligațiuni participative, care așa cum arată și numele dau posibilitatea investitorului de a participa la rezultatele favorabile ale societății în care a investit. Astfel, pe lânga dobânda stabilită inițial, posesorul de obligațiuni participative mai primește sume suplimentare alocate din profitul net sau din rezerve special constituite în acest sens.

e) Obligațiuni cupon unic sunt acelea la care dobânda nu se plătește periodic ci se capitalizează și se plătește o singură dată la scadență.

f) Obligațiuni cupon zero se caracterizează prin faptul că sunt emise la o valoare mai mică decît valoarea nominală, fără a se plăti cupoane pe durata de viață a obligațiunii, urmînd ca la scadență deținătorul său să primească valoarea nominală. Practic, cîștigul investitorului este reprezentat de diferența între valoarea nominală și prețul de cumpărare.

g) Obligațiuni convertibile sunt cele care oferă posibilitatea investitorului de a le preschimba în acțiuni ale societății emitente. Raportul de conversie, perioada de conversie, precum și alte condiții de conversie trebuie să fie prevăzute în prospectul de emisiune.

h) Obligațiuni rambursabile în acțiuni sunt acelea care se amortizează prin acțiuni ale societății emitente.

i) Obligațiuni rambursabile prin anuități constante sunt acele obligațiuni la care emitentul va plăti investitorului anual o sumă constantă (anuitate) care include dobânda aferentă creditului cât și o parte din valoarea împrumutului.

j) Obligațiuni rambursabile prin tragere la sorți se rambursează cu anticipație de emitent; stabilirea celor care vor face obiectul rambursării anticipate se realizează prin tragere la sorți.

Emitentul este în drept să inceapă plasarea (vânzarea) obligațiunilor4 numai după inregistrarea lor de stat, obținerea autorizației Comisiei și publicarea anunțului privind plasarea deschisă a obligațiunilor. Data incheierii plasării nu poate fi stabilită mai tirziu de data expirării termenului de valabilitate a prospectului emisiei (un an din data înregistrării obligațiunilor). Pe parcursul plasării obligațiunilor societatea nu este în drept să depășească numărul de obligațiuni emise, precum și numărul de obligațiuni permis spre plasare.

A doua modalitate. Vânzarea obligațiunilor și acumularea mijloacelor in contul achitării lor se efectuează de către emitent pe parcursul perioadei anunțate de plasare incepind cu data plasării (vinzării). Prețul de realizare fiind stabilit în fiecare zi de negociere conform următoarei metode: prețul de bază unic pentru toată perioada de plasare, stabilit de emitent, se majorează cu suma egală cu valoarea nominală a obligațiunii la gradul dobânzii remunerării pentru perioada care a trecut din momentul zilei anunțate inițială a negocierii obligațiunilor, dacă vinzarea are loc pină la prima plată a dobinzii sau din data ultimei plăți a dobinzii pină la data realizării obligațiunilor, dacă data respectivă nu coincide cu data plății dobânzii. În cazul în care data de vânzare a obligațiunii coincide cu data plății dobânzii aferente acesteia, obligațiunea se realizează la prețul de bază. Prețul de bază al obligațiunii nu poate fi mai mic decât valoarea ei nominală.

Întreprinderile cu bună reputație financiară sunt admise de autoritățile bursiere ca emitenți de obligațiuni.

Investitorii instituționali (fondurile și societățile de investiții, casele de asigurări, cele de pensii etc), precum și cei privați doresc să-și plaseze economisirile în cumpărarea de obligațiuni ca urmare a siguranței superioare ce se asociază acestui tip de plasament financiar. Obligațiunile au garanția (Statului, a organismelor publice și a întreprinderilor de renume) că vor fi remunerate cu dobânda specificată și că vor fi rambursate integral. Se știe că valoarea obligațiunilor scade proporțional cu

4 Legea privind piața de capital nr. 171 din 11.07.2012;

creșterea ratei inflației și în consecință a ratei dobânzii pe piață. Imprumutătorul are garanția reconstituirii capitalului său dat cu îmrumut, dar inflația neanticipată poate să erodeze.

Se poate exemplifica astfel : Cu o economisire de 1 mil. lei se poate investi în cumpărarea unei obligațiuni cu o rată nominală de dobândă de 20%, pe 2 ani, cu rambursarea la scadență, și remunerată cu dobânzi anuale de câte 0,2 mil. lei. La echilibrul pieței financiare, rata dobânzii pe piață va fi tot de 20%, astfel că valoarea actuală (V0) a acestei investiții de capital va fi egală cu împrumutul acordat :

Dar dacă în urma unei inflații neanticipate ( în rata nominală a dobânzii de 20%) rata dobânzii de pe piață crește cu 5% (kd =25%), atunci investitorul obligatar de mai sus va înregistra o pierdere de capital de 0,072 mil lei, respectiv de 7,2% :

Evitarea riscului de rată de dobândă (de piață) face ca fixarea dobânzii nominale a împrumutului să fie precedată de o anticipare cât mai fiabilă a inflației și deci a evoluției dobânzii de piață. Emitentul poate face mai atractiv un împrumut obligatar (expus eroziunii prin plați) prin acordarea unor prime de emisiune și/sau de rambursare:

primă de emisiune (subparitate), prin fixarea unei valori de emisiune (VE) mai mici decât valoarea nominală (VN), egală cu valoarea de rambursat (VR): VE < VN = VR;

primă de rambursare (supraparitate), prin fixarea unei valori de rambursat mai mari decât valoarea nominală, egală cu valoarea de emisiune: VE • VN < VR;

primă dublă de emisiune și de rambursare: VE < VN < VR.

În raport cu împrumutul bancar, cel obligatar se caracterizează prin faptul că emitentul este unic, iar investitorii (împrumutătorii) sunt divizibili în părți egale din valoarea nominală a obligațiunii. Din acest motiv, toți investitorii obligatari sunt tratați în mod egal.

Rambursarea împrumutului obligatar se face la paritatea valorii nominale, dar prin mai multe modalități: la scadență, în tranșe (prin tragere la sorți), anticipat (la cererea emitentului = clauză CALL sau la cererea investitorului = clauză PUT) sau nu se face niciodată (rentă perpetuă).

1) Rambursarea la paritate și la scadență (la maturitate) este forma clasică de rambursare a unui împrumut obligatar. Valoarea de rambursat este egală cu valoarea de emisiune și la paritate cu valoarea nominală a împrumutului obligatar. Singura formă de remunerare a investiției într-o astfel de investiție de capital este seria de cupoane(dobânzi) de încasat periodic pe durata maturității împrumutului.

2) Rambursarea eșalonată (în tranșe) se face, de asemenea, la paritatea valorii faciale dar eșalonat în tranșe. Pentru prezervarea unui tratament egal asupra tuturor cumpărătorilor (divizibili) de obligațiuni, rambursarea eșalonată se face prin tragerea la sorți a tranșei de numere de obligațiuni ce urmează să fie rambursată înainte de scadență. Evident că obligațiunile trase la sorți sunt însoțite de riscul (pentru investitori) rambursării anticipate și deci a nerealizării întregii rentabilități scontate din această investiție de capital.

3) Rambursarea anticipată la cererea emitentului (callable, în engleză) sau obligațiune cu clauză CALL de denunțare a datei de rambursare care dă dreptul emitentului să ramburseze integral înainte de scadență. Prospectul de emisiune al unor astfel de obligațiuni trebuie să precizeze ferm:

a) data de la care emitentul poate exercita clauza de rambui anticipată (prin tragere la sorți);

b) momentele ulterioare la care se poate face rambursarea și a prețul la care se poate face rambursarea anticipată.

Acest drept de opțiune în favoarea emitentului este însoțit de fixarea unui preț de emisiune al obligațiunii cu clauză CALL mai mic decât cel al unei obligațiuni clasice. Această clauză operează atunci când se estimează că rata dobânzii de piață va scădea și deci valoarea împrumutuluiobligatar urmează să crească. Emitentul va exercita dreptul de rambursare anticipată pentru a evita efortul ridicat de rambursare la scadență a unui împrumut din ce în ce mai costisitor. Clauza CALL este echivalentă cu acompanierea obligațiunii emise cu o opțiune de cumpărare CALL, a cărei primă de procurare este egală cu sacrificiul de preț (de emisiune al obligațiunii) mai redus.

4) Rambursarea anticipată la cererea investitorului (putable, în engleză) sau
obligațiunea cu clauză PUT de solicitare a rambursării integrale a principalului înainte de scadență. De asemenea, prospectul de emisiune trebuie să precizeze în mod clar:

a) data de la care împrumutătorul (oricare ar fi el) poate cere rambursarea anticipată a împrumutului ;

b) momentele ulterioare la care rambursarea poate fi operațională 

c) prețul (prețurile) la care se poate face rambursarea.

Cotarea unei obligațiuni la paritatea dintre valoarea de emisiune (VE) și valoarea sa nominală (VN) se afce al piciorul cuponului, respectiv cu cuponul cuvenit detașat de principal. Separat se calculează și cuponul pro rata temporis ( cuvenit pe intervalul de la ultima lui detașare). Suma celor două elemente formează prețul de cumpărare în bursă al obligațiunii = curs bursier al obligațiunii(P0) + cupon cuvenit (Cf) pe fracținea (f) de timp ce s-a scurs de laultima detașare de cupon până în ziua cotării.

Cursul bursier al obligațiunii (P0) se determină zilnic în bursă pe baza cererii și ofertei și a calcului actuarial al dobânzilor ferme de încasat (Ct) pe întreaga maturitate rămasă și a principalului de recuperat integral „în fine" (VRn). La rândul ei, dobânda anuală sau semestrială se calculează prin aplicarea ratei de dobândă nominală (rata sau randamentul cuponului) la valoarea nominală a obligațiunii. Ambii factori ai cuponului sunt ferm precizați din momentul emisiunii obligațiunii, ca urmare cuponul este constant pe toată durata investiției de capital în respectiva obligațiune: Ct = VN *Rdob = const.

Calculul actuarial al veniturilor unei obligațiuni presupune raportarea lor la o rată de actualizare (kd), care este rata medie a dobânzii la ansamblul obligațiunilor de același risc și cu aceeași maturitate (anticipată până la scadență), respectiv costul de oportunitate al investiției în respectiva obligațiune. O spunem din nou, prețul (cursul bursier) al unei obligațiuni este invers proporțional cu mărimea ratei dobânzii de piață, ceea ce dă dimensiunea riscului de rată de dobândă pentru investiția în obligațiuni. Rata de actualizare (Kd) este o variabilă exogenă contractului de cumpărare a obligațiunii și în funcție de mărimea ei zilnică se fixează în bursă al obligațiunii.

Cel de al doilea termen al prețului de cumpărare al obligațiunii, cuponul pro rată temporis, se calculează pentru intervalul de timp scurs de la ultima detașare de cupon. Acesta este cuponul anual ajustat direct proporțional cu ponderea fracțiunii timpului scurs din numărul total de zile dintr-un an.

Procesul evaluării, practic suprapus peste cel al cotării, este în fapt un proces de anticipare a cash-flow-urilor viitoare de încasat și îndeosebi a ratei (kd) de actualizare. Din estimarea cash-flow-rilor este relativ simplă ferme ale contractului estimarea ratei (kd) de actualizare întâmpină dificultăți privind a) stabilirea ratei medii de dobândă la termen, b) stabilirea pentru aceasta a structurii a ratelor de dobândă la termen și

c) anticiparea pentru toate acestea a ratei inflației pe perioada până la scadența împrumutului obligatar.

1.2. Mobilizarea resurselor investiționale prin intermediul valorilor mobiliare de stat

Piața valorilor mobiliare de stat este specializată în efectuarea tranzacțiilor cu titluri financiare emise de către stat, în scopul finanțării activității economiei naționale. În același timp pe piața valorilor mobiliare de stat se tranzacționează și titluri financiare emise de către agenții economici, în scopul finanțării proiectelor investiționale le termen mediu și lung, sau majorarea capitalului statutar.

Emisiunea valorilor mobiliare poate fi efectuată prin intermediul ofertei publice pe piața primară (emisiune publică) sau fără ofertă publică (emisiune închisă).5

Emisiunea publică a valorilor mobiliare include următoarele etape:

a) adoptarea de către emitent a hotărârii privind emisiunea valorilor mobiliare; perfectarea de către emitent și underwriter a contractului de prestare a serviciilor de underwriting – in cazul plasării valorilor mobiliare prin intermediul underwriterului;

b) pregătirea și aprobarea de către emitent a prospectului ofertei publice;

c) perfectarea de către emitent și registratorul independent a contractului de ținere a registrului – in cazul primei emisiuni publice a valorilor mobiliare nominative;

d) inregistrarea prospectului ofertei publice a valorilor mobiliare la Comisia Națională, cu atribuirea valorilor mobiliare a numărului inregistrării de stat;

e) deschiderea de către emitent a contului provizoriu in valută națională pentru acumularea mijloacelor bănești obținute in procesul plasamentului valorilor mobiliare

Emisiunea inchisă a valorilor mobiliare include următoarele etape:

a) adoptarea de către emitent a hotăririi privind emisiunea valorilor mobiliare;

b) plasamentul valorilor mobiliare;

c) aprobarea de către emitent a rezultatelor emisiunii și calificarea emisiunii ca efectuată sau neefectuată;

d) inregistrarea la Comisia Națională a emisiunii și publicarea prospectului ofertei publice pe piața primară;

e) operarea in statutul emitentului a modificărilor și completărilor determinate de rezultatele emisiunii;

____________________

5 Legea cu privire la piața valorilor mobiliare nr. 199-XIV din 18.11.98

f) introducerea in registru a datelor despre deținătorii de valori mobiliare și eliberarea extraselor din registru.

g)Valorilor mobiliare plasate in procesul emisiunii închise, numărul înregistrării de stat se atribuie in modul stabilit de către Comisia Națională.

h)Emitentul este obligat să încheie plasamentul valorilor mobiliare emise la expirarea unui an de la data adoptării hotăririi privind emisiunea valorilor mobiliare, in cazul in care legislația, prospectul ofertei publice (pentru emisiunea publică) sau hotărirea privind emisiunea (pentru emisiunea închisă) nu preconizează un termen mai mic.

i)Achitarea în rate a valorilor mobiliare la plasamentul lor se interzice

j)Numărul valorilor mobiliare plasate nu trebuie să depășească numărul indicat in prospectul ofertei publice (pentru emisiunea publică) sau in hotărirea privind emisiunea valorilor mobiliare respective (pentru emisiunea închisă).

k)In cazul in care au fost plasate valori mobiliare în număr mai mic decât cel indicat in hotărirea privind emisiunea valorilor mobiliare și/sau in prospectul ofertei publice, emitentul poate califica emisiunea ca neefectuată.

Capitolul II. FINANȚAREA ACTIVITĂȚII AGENȚILOR ECONOMICI PRIN INTERMEDIUL VALORILOR MOBILIARE DIN REPUBLICA MOLDOVA

2.1. Valorile mobiliare- alternativă de finanțare a activității agenților economici

Piețele de valori mobiliare sunt specializate în domeniul tranzacțiilor cu valori mobiliare termen mediu și lung. Aceste titluri financiare sunt reprezentate în principal de acțiuni și obligațiuni. Pe piața de capital apare o relație directă între posesorul de fonduri (investitorul) și cel aflat în căutare de resurse financiare și care va emite titluri, urmând ca în schimb să primească fondurile de care are nevoie. În literatura de specialitate, se folosesc de către unii autori noțiuni diferite pentru a descrie structura pieței. Spre exemplu, în literatura franceză, în locul noțiunii de piață financiară se folosește cea de piață a capitalurilor, aceasta incluzând piața creditului, piața valorilor mobiliare (numită în acest caz piață financiară) și piața monetară. În țările din spațiul postsovietic, numite în literatura de specialitate “Țări cu economie în tranziție”, piețele de capital s-au format în urma efectuării privatizării de mare anvergură a întreprinderilor de stat.

Conform Legii cu privire la privatizare în Republica Moldova,” Privatizarea este un proces de transmitere a bunurilor ce constituie domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, în proprietate privată, prin modalitățile prevăzute de prezenta lege.”6

Fundamentul formării pieței valorilor mobiliare în Republica Moldova a devenit transformarea întreprinderilor de stat în societăți pe acțiuni – acționarea întreprinderilor și privatizarea lor ulterioară în conformitate cu programul de privatizare în masă.

Spre deosebire de metodele tradiționale de plasare a acțiunilor, ca rezultat al cărora emitentul atrage mijloace financiare necesare, iar investitorul procură acțiunile prin achitarea lor cu mijloace bănești reale, la realizarea privatizării contra bonuri patrimoniale acțiunile au fost distribuite fără fluxuri de mijloace băneștiși, respectiv, fără atragerea lor de către întreprinderile privatizate.

În acest proces statul a devenit proprietarul inițial al tuturor acțiunilor societăților pe acțiuni create în urma reorganizării întreprinderilor de stat și apoi, folosind diferite metode de privatizare, distribuie acțiunile pe piața secundară.

Particularitățile instrumentelor financiare, constituie ca rezultat al privatizării în masă și datorită structurii apărute concomitent, au determinat dezvoltarea ulterioară a pieței valorilor mobiliare

6 Legea cu privire la privatizare nr. 627 din 04.07.1991

corporative în Republica Moldova.

Privatizarea în masă a întreprinderilor de stat, însoțită de reorganizarea lor în societăți pe acțiuni, au dus la modificarea radicală a a structurii pieței de capital.

La rândul său, piața valorilor mobiliare piața a fost compusă din piața hârtiilor de valoare de stat, emise de către Ministerul Finanțelor, și din piața valorilor mobiliare corporative, puse în circulație de către societățile pe acțiuni.

În urma examinării rolului procesului de privatizare în masă în crearea pieței valorilor mobiliare corporative în Republica Moldova s-a evidențiat impactul procesului dat asupra formării specificului pieței valorilor mobiliare naționale. Faptul că în urma privatizării în masă o mare parte din capitalul acționar s-a transmis în mod gratuit, a condiționat specificul valorilor mobiliare și a participanților la piața națională a valorilor mobiliare. Specificul în cauză în mare măsură a determinat dezvoltarea ulterioară a a pieței valorilor mobiliare în republică.

În urma analizei evoluției pieței valorilor mobiliare corporative în Republica Moldova putem constata că indicii bursieri, in special indicele bursier EVM-COMPOSITE (vezi Anexă 1) ce arată evoluția de ansamblu a valorii de piață a tuturor acțiunilor admise spre tranzacționare la Bursa de Valori a Republicii Moldova a înregistrat creștere pentru întreg anul 2013 comparativ cu indicele bursier EVM-COMPOSITE de pe întreg anul 2012 (vezi Anexă 2). Acest salt al valorii indicelui chiar și nu atât de mare are loc în anul când practic pe toate piețele de capital din lume au avut loc căderi drastice a indicilor ce monitorizează activitatea bursieră.

Pe parcursul anului 2013 în evoluția indicelui EVM COMPOSITE s-au constatat perioade de stagnare (ianuarie-februarie, aprilie-mai, august-septembrie, noiembrie), urmate cel mai des de căderi mari a valorilor indicelui (februarie-martie, iunie-iulie, decembrie), cu excepția unui salt de la finele lunii octombrie 2013. Evoluția respectivă se datorează faptului balansării creșterilor de preț la unele acțiuni

într-o amploare mai mare de către căderile de preț la un set de acțiuni emise de alte companii.

Indicatorii principali din activitatea BVM pentru anul 2013 comparativ cu anul 2012 au fost următorii:

În anul 2013 s-au înregistrat tranzacții la BVM în cadrul a 211 sesiuni bursiere față de 239 în anul 2012, un regres de-altfel;

Valoarea totală tranzacționată a fost de cca. 822 mln lei, înregistrîndu-se o creștere cu cca.199 mln lei (+32 %) față de anul 2012 (detalii în tabelul de mai jos). Din volumul total tranzacționat 86 % revine segmentului bursier „Vînzare-Cumpărare interactiv”, 7 % – segmentului „Agenția de Privatizare Vînzare Cumpărare (Negociere directă)” și 4 % – segmentului „Pachet Unic (Licitare cu strigare)”. Constatăm, o creștere peste 1,3 ori a volumelor tranzacționate în cadrul tranzacțiilor de vînzare-cumpărare, regim interactiv și o reducere semnificativă pe celelalte segmente bursiere cu excepția ofertelor publice și tranzacțiilor speciale. Rulajul pe segmentul „Oferta publică pe piața secundară”, a crescut cu 1,5 ori în anul 2013 față de 2012.

Rulajul mediu pe ședință/bursieră a crescut de la 2,6 mln. lei pentru anul 2012 la cca. 3,9 mln. lei pentru anul 2013 sau cu 49% mai mult.

Cantitatea totală de acțiuni tranzacționată în anul trecut la BVM a fost de 26.36 mln unități valori mobiliare sau cu 30 % mai mult ca în anul 2012 (vezi tabelul de mai jos).

Tabelul 2.1.1

Evoluția tranzacțiilor la BVM

Sursa: Compania de consultanță EVM Consulting SRL

Se remarcă, prin urmare, o un salt impresionant în anul de analiză a cantităților de acțiuni operate. Nemijlocit pe segmentul de bază al bursei – vînzare-cumpărare, regim interactiv, cantitatea acțiunilor tranzacționate a crescut cu 80 la sută. Cele mai căutate acțiuni au fost cele emise de BC "VICTORIABANK" S.A. (7,37 mln. acțiuni tranzacționate interactiv) și BC "BANCA DE ECONOMII" (4,87 mln. acțiuni tranzacționate interactiv). La mare căutare pe acest segment bursier au fost acțiunile emise de companiile SA "AGAT", BC "BANCA SOCIALA"S.A,SA "MOLDASIG".
Cea mai mare scădere a numărului de tranzacții s-a atestat pe segmentul bursier de vânzare-cumpărare, regim interactiv. Aceste statistici denotă clar finisarea procesului de concentrare a pachetului de control la majoritatea societăților pe acțiuni din republică.

Tabelul 2.1.2

Tranzacționarea segmentul vânzare-cumpărare al pieței bursiere

Sursa: Compania de consultanță EVM Consulting SRL

Printre cele mai lichide acțiuni după indicatorul – nr. tranzacții, se enumeră acțiunile emise de SA "INTREPRINDEREA SPECIALIZATA DE REPARATIE A TEHNICII DIN FALESTI" (88 tranzacții interactive), BC "MOLDOVA-AGROINDBANK" SA (77 tranzacții interactive), SA "DALIA" (76 tranzacții interactive), BC "BANCA SOCIALA" S.A. (65 tranzacții interactive) și SA"LUSMECON" (76 tranzacții interactive).

Capitalizarea bursieră calculată după metodologia Agenției de Rating și Estimare “EstimatorVM” SRL la finele anului 2013 constituia valoarea de 11.46 mld lei, înregistrând o scădere cu 1,1 mlrd. lei (- 8,85 %) față de finele anului 2012. Asistăm la o descreștere continuă în evoluția acestui indicator, fapt caracteristic unei piețe în recesiune din punct de vedere calitativ.

Anul 2013 a fost un an cu mult mai bun comparativ cu anul 2012 din punct de vedere al volumul total al tranzacțiilor înregistrate la Bursa de Valori a Moldovei (BVM), precum și al cantității sumare de acțiuni tranzacționate. Performanța după volum s-a datorat ca și în anul precedent, rulajelor mari înregistrate cu acțiunile a cîtorva companii mari autohtone. Astfel, în anul 2013 în funcție de segmentul bursier, cel mai tranzacționate după volum au fost acțiunile BC Moldova Agroindbank SA (362 mln. lei, segmentul vînzare-cumpărare interactiv), lider incontestabil în acest clasament. Într-un volum mai mic, pe locul secund în top s-a plasat BC Victoriabank SA, cu un rulaj anual bursier de cca. 136 mln. lei (segmentul vînzare-cumpărare interactiv). Poziția a 3-ia în acest clasament a revenit, la fel, unei bănci – BC Banca

Socială SA, cu un rulaj de ca. 100 mln. lei (segmentul vînzare-cumpărare interactiv).
Topul acțiunilor operate in volumul cel mai mare la BVM. în anul 2013 pe segmente bursiere distincte (vezi Anexă 3)

Astfel, cele 10 acțiuni din topul după volum au înregistrat sumar în anul 2013 pe segmente bursiere separate un rulaj total de cca. 780 mln. lei, ceea ce constituie tocmai 95% din rulajul total înregistrat la BVM în anul 2013. O analiză mai profundă denotă că, rulajul celor 3 acțiuni din top a constituit 599 mln. lei sau 73% din valoarea totală a tranzacțiilor bursiere din anul 2013.

În cadrul privatizărilor de Stat cel mai valoros a fost pachetul de acțiuni emis de S.A. Intreprinderea Mixta "JOLLY-ALON" vîndut contra sumei de cca. 33 mln. lei. De fapt, segmentul respectiv a fost unul în declin în anul de analiză.

Prin urmare, piața bursieră în anul 2013 a fost dominată eminent de segmentul interactiv, fapt îmbucurător, fiind platforma de formare a prețului real de piața a valorilor mobiliare.

2.2. Mobilizarea resurselor financiare prin intermediul valorilor mobiliare de stat în contextul actual al pieței de capital din Republica Moldova

Mobilizarea resurselor financiare prin intermediul valorilor mobiliare de stat se face prin împrumuturile obligatare municipale.

În sens economico-social, împrumutul obligatar municipal reprezintă relații de credit dintre creditor (publicul investitor) care pune la dispoziția debitorului (administrația publică locală) resursele financiare temporar libere în condițiile rambursării și plății de dobânzi prin instrumental creditar special – obligațiunea municipală.7

Totodată, împrumutul obligator municipal, în sens juridic, este împrumutul contractat de către administrația public locală de pe piața de capital prin emiterea propriilor titluri de valoare, de regulă, obligațiuni.

Motivația emisiunii obligațiunilor municipale se argumentează prin următoarele:

Finanțarea deficitului curent al bugetului local. Cheltuielile, analogic veniturilor administrațiilor publice locale (APL) nu posedă un caracter uniform și nu coincide în timp, de aceea pentru mobilizarea unor resurse financiare suplimentare este necesar de a împrumuta.

Rambursarea datoriilor anterioare. În acest sens, se realizează refinanțarea datoriilor.

Lichidarea golurilor de casă.

Finanțarea propriilor programe locale și proieacte de investire a capitalului. În acest sens sânt atractive împrumuturile care ar soluționa problemele spațiului locative și dezvoltării înfrastructurii localităților.

Atât teoria cât și practica împrumuturilor publice locale, având în vedere diversitatea

sistemelor de împrumuturi publice, nu impune o succesiune unică a componentelor și un conținut identic al acțivităților din cadrul procesului de emitere a obligațiunilor municipale. Cu toate acestea, fundamentarea unei scheme generale a emitentului

obligațiunilor municipal este nu numai necesară, dar și utilă.

Etapele principale ale emiterii obligațiunilor municipale, sunt:

Adoptarea deciziilor primare;

Organizarea plasamentului;

Structura emisiunii;

Stabilirea rating – ului creditor;

Pregătirea documentației;

Distribuția/marketingul;

Încheierea subscrierii și activitățile curente.

7Stratulat.Oleg; Berdilă.Ana. Proiectarea împrumuturilor obligatare municipal//”Problemele actuale ale dezvoltării social-economice a Republicii Moldova și experiențe de dezvoltare a altor țări”, 2006. – P.114.

Adoptarea deciziilor preliminare. Până la adoptarea deciziei de emitere a obligațiunilor emitentul trebuie minuțios să-și planifice cheltuielile. Concomitent se analizează situația datoriilor existente, se ajustează politica împrumuturilor la noile reguli.

Organizarea plasamentului se poate face prin două metode de bază și anume: concursul public și negocieri închise.

Piața de capital, deși are o infrastructură creată din două burse (“Bursa de Valori a Moldovei” S.A. și “Bursa de Valori Chișinău” S.A.), doi depozitari („Depozitarul Național de Valori Mobiliare al Moldovei” S.A. și „Depozitarul Central”S.A.), 10 registratori, 22 companii de brokeraj (11 companii de brokeraj bancare) și 5 companii de estimare a valorilor mobiliare funcționează slab și nu corespunde standardului pieței de capital occidentale. Remarc, că din două burse și doi depozitari, doar Bursa de Valori a Moldovei și Depozitarul Național de Valori Mobiliare activează.

În general, piața se caracterizează prin: volume mici de efectuare a operațiunilor cu valorile mobiliare (din 2008 până în trimestrul II 2013 au avut loc tranzacții in volum de cca. 2 271,15 mil. lei sau dacă raport la cursul valutar, 181,69 mil. dolari).8  Dezvoltare slabă a bazei materiale(lipsa investițiilor suficiente pentru crearea atât a bazei materiale a pieței, cât și a subsistemelor de asigurare a ei), lipsa instrumentelor financiare (pe piața bursieră se emit și se tranzacționează  doar acțiuni iar emisiune de obligațiunilor corporative au fost doar 3 precedente) și grad înalt de riscuri (riscuri creditare, ale dobânzilor, riscul lichidității, valutar, legislativ).

În mare parte tranzacțiile care au loc la bursă, sunt tranzacții de consolidare a pachetelor de acțiuni. Acest proces a început odată cu repartizarea bonurilor patrimoniale și a procesului de privatizare din anii 90. Se numesc acest proces, proces de legalizare a acțiunilor, deoarece în anii 90, populației i-a fost repartizate bonuri patrimoniale, dar nu au fost educați cum pot să le folosească, atunci în acel moment „băieții deștepți” au început un proces de barter, schimbând unele bunuri și mijloace bănești pe acțiuni. Normal că barterul nu a fost unul echitabil, populația primind o valoare mult mai joasă decât acțiunile deținute. Din cauza unor conjuncturi legislative, aceste acțiuni n-au fost înregistrate pe noii acționari, iar după schimbarea legislației în domeniul pieței de capital, procesul început mai înainte a ajuns la punctul final. Dar o tragedie mai mare reprezintă schemele de

8 Buletinul informativ  „Bursa de Valori a Moldovei” nr.1 (143) ianuarie 2009,  nr.1 (155) ianuarie 2010,  nr.1 (155) ianuarie 2010,  nr.1 (167) ianuarie 2011,  nr.1 (179) ianuarie 2012,  nr.1 (191) ianuarie 2013 ,  nr.4 (194) aprilie 2013,  nr.7 (197) iulie 2013.

fraudare prin fondurile de investiții, care peste o noapte au falimentat, lăsând populația fără acțiuni și resurse financiare.

Bursa de Valori a Moldovei a publicat într-un articol: „Practic toate emisiunile de acțiuni care se fac în Republica Moldova sunt închise, într-un cerc restrâns de persoane, iar acestea nu se fac prin intermediul bursei, ceea ce limitează și participarea altor potențiali investitori. De exemplu, emisiile de acțiuni au înregistrat o majorare cu 63%, în primul trimestru din 2013 față de aceeași perioadă a anului precedent, iar emisiunile suplimentare de acțiuni, 16 la număr au totalizat 551 mil. de lei, ceea ce totuși indică atragerea resurselor de pe piața de capital”. 9

Conform “Estimator-VM” S.A., „Economia Republicii Moldova este destul de mică, ori majoritatea companiilor sunt și ele mici, iar cele mai multe dintre ele sunt orientate în special spre importul produselor, în condițiile creșterii continue a remitențelor, ceea ce nu implică listarea neapărată la bursă sau atragerea resurselor de pe piața de capital. Miza pentru acestea este creditul bancar. Însă la bursă, în mare parte, ar trebuie să se listeze companii din sectorul real, cum se face în statele dezvoltate. Iar în Republica Moldova sectorul real e slab dezvoltat, iar la bursă se listează în mare parte băncile comerciale moldovenești.” 10

Conform programului Ministerul Finanțelor „Managementul datoriei de stat pe termen mediu (2013-2015)”,  “În perioada 2010- 2011, valorile mobiliare de stat emise pe piața primară au deținut ponderea majoră în portofoliul datoriei de stat interne. În componența acestora intră valorile mobiliare de stat pe termen scurt (bonuri de trezorerie cu scadența 21, 91, 182 și 364 zile), precum și valorile mobiliare de stat pe termen mediu (obligațiuni de stat pe termen de 2 ani și obligațiuni de stat plasate prin subscriere). 11

Valorile mobiliare de stat, chiar dacă sunt acceptate pentru tranzacționare la bursă, oricum se tranzacționează pe piața extrabursieră prin intermediul băncilor, care participă în calitate de dealeri primari. Ratele dobânzilor la valori mobiliare de stat sunt foarte mici, aproape de nivelul inflației (pentru șapte luni ale anului 2013 rata medie ponderată a dobânzii la VMS comercializate prin

9 Ursu V., „Foarte puține valori mobiliare profitabile. Cine ar trebui să miște piața?”, Capital Market Nr.24 (495) din 26 iunie 2013;

10 Ursu V., „Foarte puține valori mobiliare profitabile. Cine ar trebui să miște piața?”, Capital Market Nr.24 (495) din 26 iunie 2013;

11 Hotărîrea Guvernului nr. 221 din 25 martie 2013 privind aprobarea programul „Managementul datoriei de stat pe termen mediu (2013-2015)”

licitații a constituit 4,94 % (pe tipuri de VMS: 91 zile – 4,23%, 182 zile – 4,84%, 364 zile – 5,90%, 2 ani – 5,50), ceea ce este cu 1,82 puncte procentuale mai mică comparativ cu perioada analogică a

anului 2012, iar inflația la 31.07.2013 de 4,3%), și chiar dacă riscul de investiție în aceste instrumente este zero, în afară de bănci nu se găsesc alți investitori interesați.

La data de 31.07.2013, Ministerul Finanțelor prin emisiuni de valori mobiliare de stat avea atrase datorii de pe piața internă de cca. 6 388,0 mil. lei.12

Este planificat ca în perioada 2013-2015, ponderea datoriei de stat interne în

total datorie de stat să fie de ≥ 20% și un alt scop neprielnic pieței valorilor mobiliare de stat: majorarea constantă a datoriei de stat, susținută de evoluția ascendentă a datoriei de stat externe, precum și de majorarea în ritmuri mai lente a datoriei de stat interne. Astfel, finanțarea internă netă va fi în 2013 – 236,9 mil. lei, în 2014 – 189,6 mil. lei și în 2015 – 171,1 mil. lei.

În prezent, CNPF în comun cu BNM urmează să elaboreze un mecanism unic de tranzacționare a VMS pentru a stabili regulile pe piață pentru jucători, precum băncile din Republica Moldova. Astfel valorile mobiliare de stat de până la un an care circulă, vor fi pe piața secundară reglementată de BNM, iar cele cu termenul mai mare de un an pot fi tranzacționate și la Bursa de Valori, pentru care deja a fost elaborat un concept, ce urmează a fi aprobat și implementat.13

În contextul intrării în vigoare a noii legi cu privire la piața de capital, actorii de pe piață, în rol principal băncile, speră să se schimbe multe lucruri, în condițiile în care vechile reglementări limitau dezvoltarea pieței și existau mai multe bariere, care

puneau piedici atât intermediarilor din piață, dar și nemijlocit emitenților valorilor mobiliare.

12 Informația privind datoria de stat internă, Ministerul Finanțelor.

13 Levănțică F., „CNPF în comun cu BNM vor elabora un mecanism unic de tranzacționare a VMS”, Capital Market Nr.27 (498) din 17 iulie 2013.

Capitolul III. EFECTELE PIEȚEI DE CAPITAL INTERNAȚIONALE ASUPRA FINANȚĂRII AGENȚILOR ECONOMICI DIN REPUBLICA MOLDOVA

3.1 Efectele pieței de capital internaționale asupra pieței de capital din Republica Moldova

Piața pe care rezidenții din țări diferite negociază diferite tipuri de active se numește piața internațională de capital. Piața internațională de capital nu este o piață singulară; este un grup de piețe strâns legate la nivelul cărora are loc un schimb internațional de active. Una din componentele importante ale pieței de capital este piața valutară, în cadrul căreia au loc operațiuni de schimb cu diferite valute. Actorii principali de piața internațională de capital sunt aceiași ca și cei de pe piața valutară internațională: băncile comerciale, corporațiile transnaționale, instituțiile financiare non-bancare, băncile centrale și ale agenții guvernamentale.

Și, ca și piața valutară internațională, activitățile pieței internaționale de capital se desfășoară în cadrul unei rețele sofisticate de comunicații ce leagă principalele centre financiare ale lumii. Activele negociate pe piața internațională de capital includ acțiunile și obligațiunile, provenind din diferite țări, precum și depozite bancare exprimate în valute internaționale.

Venirea capitalului occidental în Moldova va fortifica economia, dar о va face mai receptivă la starea vremii de pe piețele financiare.

Piața valorilor mobiliare a devenit foarte atractivă în ultimii ani, deoarece reprezintă oportunități de obținere a profiturilor și unele companii străine care dispun de capital liber tind să investească în societățile pe acțiuni din Moldova pentru a obține profit, însă cu toate acestea, în comparație cu alte țări din regiune, climatul investițional nu este un atu pentru Republica Moldova.

La 24 de ani de la de când Republica Moldova este un stat independent, ea nu dispune încă de o piață de capital rezistentă, competitivă, lucrativă și rentabilă. Cauzele sunt atât de ordin obiectiv, cât și subiectiv. Piața este activă, însă la un nivel hotărâtor de multiple cauze de ordin obiectiv. Suntem ceea ce suntem, cu încă un model economic însă destul de tulbure, si mai avem mult de lucru până vom ajunge să avem o piață de capital sau o Bursă de Valori asemănătoare cu ce din Singapore.

Economiile moderne aflate sub presiunea globalizării piețelor au adus pentru actorii de pe piață, posibilitatea constituirii unor portofolii de active financiare (acțiuni, obligațiuni, bonuri de tezaur, instrumente derivate, alte titluri de valoare) diversificate din punct de vedere structural, sectorial, mărimii și dimensiunii companiilor unde au fost efectuate investiții și geographic, ceasta diversificare a avut suportul unei dezvoltări considerabile a instrumentarului tehnic al tranzacțiilor și a tehnologiei informaționale, intr-o convergență deplină cu dezvoltarea piețelor monetare ale țărilor cuprinse în portofoliu.

Contribuția fluxurilor internaționale de capital la instabilitatea financiară a introdus o serie de elemente suplimentare care acționează asupra mecanismului de transmisie a crizelor. Îin primul rind, politica adoptată de diferite autorități naționale de a contrabalansa prin creșterea ratei dobînzii poate declanșa o agravare a instabilității financiare.În al doilea rind, complicațiile introduse de finanțarea sectorului public sau privat în devize externe, rezultă din faptul că poziția de echilibru este sensibilă la rata de schimb și duce la o legătură potențială între depreciere în contextul unei crize valutare și instabilitate financiara.

Economiile moderne aflate sub presiunea globalizării piețelor au adus pentru actorii de pe piață, posibilitatea constituirii unor portofolii de active financiare (acțiuni, obligațiuni, bonuri de tezaur, instrumente derivate, alte titluri de valoare) diversificate din punct de vedere structural, sectorial, mărimii și dimensiunii companiilor unde au fost efectuate investiții și geographic, ceasta diversificare a avut suportul unei dezvoltări considerabile a instrumentarului tehnic al tranzacțiilor și a tehnologiei informaționale, intr-o convergență deplină cu dezvoltarea piețelor monetare ale țărilor cuprinse în portofoliu

Contribuția fluxurilor internaționale de capital la instabilitatea financiară a introdus o serie de elemente suplimentare care acționează asupra mecanismului de transmisie a crizelor. Îin primul rind, politica adoptată de diferite autorități naționale de a contrabalansa prin creșterea ratei dobînzii poate declanșa o agravare a instabilității financiare.În al doilea rind, complicațiile introduse de finanțarea sectorului public sau privat în devize externe, rezultă din faptul că poziția de echilibru este sensibilă la rata de schimb și duce la o legătură potențială între depreciere în contextul unei crize valutare și instabilitate financiara.

Uniunea piețelor de capital are ca scop înlăturarea obstacolelor care blochează investițiile transfrontaliere în UE și care împiedica accesul întreprinderilor la finanțare. O piață unică de capital pe deplin funcțională ar oferi o multitudine de oportunități. De exemplu, dacă piețele de capital de risc din UE ar fi fost la fel de dezvoltate precum cele din SUA, între 2008 și 2013 întreprinderile ar fi beneficiat de fonduri suplimentare în valoare de 90 de miliarde de euro.

În pofida acestor fapte, volumul total al investițiilor străine atrase prin intermediul pieței primare a valorilor mobiliare pe parcursul anului 2013 a constituit 489,6 mil. lei, înregistrînd o creștere cu 61,4 mil. lei sau cu 14,3 la sută față de indicatorul anului precedent.

Volumul preponderent (99,9 la sută) al investițiilor străine a fost atras prin intermediul emisiunilor suplimentare. Lista societăților pe acțiuni care au înregistrat emisiuni de valori mobiliare cu atragerea investițiilor străine se prezintă în tabelul de mai jos.

Tabelul 3.1.1

Lista societăților pe acțiuni care au înregistrat în RSVM emisiuni cu participarea capitalului străin de la 01.01.2013-31.12.2013

mil.lei

Sursa: Raport CNPF 2013 www.cnpf.md (citat 19.05.2015)

Comparativ cu anul 2012, cînd un interes deosebit față de investirea capitalului în valori mobiliare pe piața primară au manifestat investitorii din S.U.A., Federația Rusă, Austria, Germania, în anul 2013 cea mai semnificativă participare prin intermediul emisiunilor de valori mobiliare revine investitorilor din Italia, Cipru, Marea Britanie și Germania.

Ponderea cea mai mare în stocul ISD acumulate în capitalul social la sfârșitul anului 2013 (52.7%) a revenit investitorilor din țările UE. Conform datelor BNM, circa un sfert din investițiile UE în Republica Moldova provin din Olanda și Cipru, companiile investitoare din aceste țări fiind în majoritate de tip SPE (Special Purpose Entity – entitate cu destinație specială), utilizate ca intermediari de proprietarii adevărați. Proveniența investițiilor în proporție de peste 25% din Olanda și Cipru denaturează într-o anumită măsură analiza investițiilor pe țări de origine, deoarece în spatele capitalului din Olanda și Cipru de multe ori se află investitori din Rusia, Republica Moldova sau alte țări. Investitorilor din CSI le-au revenit 11.6% din stocul investițiilor străine directe în capitalul social, iar investitorilor din alte țări – 35.7%14.

Pe țări individuale,cei mai mari investitori în Moldova sunt companiile din Rusia, cu peste 190 mil. $, dar investițiile reale provenind de la investitorii ruși ar putea fi mai înalte din contul investițiilor care fi gurează ca fiind din Olanda sau Cipru. Urmează investițiile din Olanda, cu ceva mai mult de 150 mil. USD, SUA – cca. 145 mil. $, Cipru și Germania, cu cca. 140 mil. $ fiecare.

Cele mai multe din investițiile străine directe sunt concentrate în activitățile de intermediere financiară, în special în bănci. Mai mult ca atât, se atestă o creștere a ponderii acestui sector în structura ISD. Astfel, dacă în anul 2008 acesta deținea 19,8% din totalul stocului de ISD, către anul 2013 ponderea sa a crescut până la 27,7%, sau mai mult de ¼ din toate ISD în RM. Acest lucru dovedește că piața ISD din Moldova este dominată de investițiile de valorificare a piețelor, aparținând unor grupuri financiare cu rețele extinse în mai multe țări (Groupe Société Generale, Gruppo Veneto Banca, Erste Bank, Pro Credit, Raiffeisen, etc.). Următorul sector ca interes pentru investitori străini este industria prelucrătoare, ponderea acesteia în stocul ISD crescând în ultimii 4 ani de la 19,1% până la 23,5%. Printre cei mai mari investitori în acest sector se numără Lafarge (producerea cimentului), Knauf (materiale de construcție), Sudzuker (producerea zahărului), Draexlmaier și Lear Corporation (industria componentelor și accesoriilor automobilistice), Lactalis Group și Efes (industria alimentară și a băuturilor), etc. Se pare că motivul principal al investițiilor companiilor respective în acest sector este exploatarea costurilor locale reduse (în special forța de muncă), precum și a resurselor locale (în

14 „Balanța de plăți a Republicii Moldova pentru anul 2012“, BNM, 28 martie 2013

industria materialelor de construcție și prelucrarea materiei prime agricole), dar și piața locală (industria alimentară și a băuturilor). Ponderea comerțului cu ridicata și amănuntul în totalul stocului de ISD s-a redus de la 23,3% în 2008 până la 16,8% în 2013. Principalii investitori în acest sector sunt grupurile Metro, Lukoil, Mabanaft, Petrom, Rompetrol, etc.

Evident, acești investitori sunt interesați în primul rând de piața locală, însă criza economică și epuizarea “boom”-ului consumului a mai temperat ritmul investițiilor în acest sector. Cu toate acestea, se observă o predilecție a investitorilor străini pentru sectoarele de bunuri necomercializabile (non-tradable), cu rate înalte ale recuperării investițiilor, însă fără un impact major asupra competitivității economiei RM (cca. 75% din stocul total de ISD). De asemenea, majoritatea ISD în R. Moldova aparțin unor companii mari. Sectorul real productiv al economiei și al IMM se bucură mai puțin de efectele investițiilor străine, de unde și competitivitatea joasă a acestor sectoare și a produselor autohtone, ritmurilor de creștere net superioare ale importurilor comparativ cu exporturile. Conform unor autori, “Investițiile străine din R. Moldova au exploatat până în prezent niște situații de monopol, care le-a permis să obțină profituri înalte datorită prețurilor și tarifelor ridicate la serviciile prestate. Aceasta se referă la asemenea investitori importanți din economia țării, cum sunt „Gazprom” (pachetul de control în Moldova-Gaz), Gas Natural Fenosa, Orange, Moldcell, Lafarge, supermarketurile din comerțul angro15. Totuși, fluxul crescând de ISD a condus la majorarea numărului de IMM cu capital mixt și a celor cu capital străin, deși într-un ritm mai lent decât a companiilor mari.

IMM-urile cu capital străin au avut cea mai dinamică creștere a numărului de angajați – acesta s-a majorat cu 17%, în timp ce IMM-urile locale au redus numărul angajaților cu 12%, iar cele mixte cu – 17%. Totuși, la nivelul întregii economii, cel mai mult a crescut numărul angajaților tuturor companiilor cu capital străin (cu 56%), urmat de cel al companiilor mixte (9%), în timp ce, ca și în cazul IMM-urilor, numărul angajaților companiilor cu capital local de toate dimensiunile s-a redus (cu 16%). La fel, companiile cu capital străin de toate mărimile au înregistrat cea mai mare creștere a veniturilor din vânzări – cu 138% în 2013 față de 2008, în timp ce pentru IMM-urile cu capital străin creșterea a fost de doar 29%. Mai mult au crescut veniturile IMM-urilor cu capital local – cu 36% (la nivelul întregii economii, companiile cu capital local și-au sporit vânzările cu 75%, în timp ce

15 Dumitru Moldovanu „Investițiile străine directe și comerțul exterior – principalele instrumente ale respecializării internaționale a economiei moldovenești”, Economica, nr. 4 (60) 2007.

veniturile din vânzări ale IMM-urilor cu capital mixt s-au redus în aceeași perioadă cu 10%, iar companiile cu capital mixt la nivelul întregii economii și-au sporit vânzările cu 49%). Cifrele respective demonstrează că, în general, companiile cu capital străin au o dinamică a creșterii mult mai înaltă decât companiile locale. Cu toate acestea, dinamica pozitivă este mai accentuată în cazul companiilor mari, ceea ce demonstrează faptul că în comparație cu businessul mare, sectorul IMM în Republica Moldova este mai puțin atractiv pentru investițiile străine. Însă și la nivelul întregii economii, în comparație cu alte țări, numărul total al companiilor cu capital străin este încă destul de mic. Astfel, dacă în Ungaria 35% din numărul total al companiilor au în componența capital străin16, apoi în Republica Moldova această cifră constituie 8,8% (4,1% companiile cu capital integral străin și 4,7% cele cu capital mixt). Creșterea numărului IMM cu capital străin și a contribuției acestora la ocuparea forței de muncă locale, precum și la circuitul economic local, a modificat întrucâtva structura economiei autohtone. Astfel, dacă în 2008 IMM-urile cu capital străin dețineau 3,2% din numărul total de companii înregistrate, apoi în 2013 ponderea acestora a crescut până la 3,8%.

Numărul IMM-urilor cu capital mixt, dimpotrivă, s-a redus de la 4,1% până la 3,9%. Acest fapt denotă o predilecție tot mai accentuată a investitorilor străini de a avea un control cât mai mare asupra companiilor în care investesc în R. Moldova. Acest fapt poate fi explicat atât prin capacitățile locale limitate (atât sub formă de capital local disponibil, cât și ca companii locale potrivite pentru fuziunile cu investitorii străini). La fel, și în privința numărului de angajați, IMM-urile cu capital străin și-au sporit ponderea de la 2,0% până la 2,7%, în timp ce cele cu capital mixt au scăzut puțin ca pondere de la 2,7% la 2,5%. La capitolul contribuție la veniturile totale din vânzări, însă, IMM-urile cu capital străin și-au redus ponderea de la 2,5% până la 1,8%, iar cele mixte – de la 3,6% până la 1,8%. Acesta poate fi rezultatul atât a influenței crizei economice regionale care a afectat IMM-urile mai mult decât companiile mari, cât și a diminuării atractivității investiționale a țării, aspect la care ne vom referi în continuarea capitolului. Pare să fie vorba, însă, mai degrabă de efectele crizei, pentru că și companiile locale au scăzut ca pondere în vânzări în aceeași perioadă de la 40,2% până la 31,0%. Faptul că IMM-urile sunt mult mai vulnerabile la evoluțiile negative ale conjuncturii economice, manifestate sub forma crizelor, este demonstrat și de ponderea destul de redusă a profi turilor până la impozitare ale

16 Constantin Doltu „Investițiile străine directe și infl uența lor asupra modernizării economiei în tranziție“, teză de doctor în economie, ASEM, Chișinău, 2007

IMM în profiturile totale pe economie. Astfel, per total, IMM dețin cca. 36% din profi turi, restul aparținând businessului mare. Ponderea profi turilor IMM-urilor cu capital străin a fost în medie de 1,2% în perioada 2008-2013, iar a celor cu capital mixt – respectiv de 1,9%. Aceasta este cu mult mai puțin decât ponderea altor indicatori ai acelorași IMM, ceea ce explică parțial, neatractivitatea acestui sector.

În opinia autorului, Republica Moldova are un fundament legal solid pentru o piață de capital mai atractivă și mai diversificată. Bineînțeles, mai trebuie niște ajustări la rubrica diminuării cheltuielilor pentru investitori. În plus, Guvernul a adoptat o strategie pentru dezvoltarea sectorului financiar pentru viitorii ani, inclusiv o nouă reformă regulatorie care prevede armonizarea legislației naționale cu cea europeană. Mai multe legi au fost aprobate de Parlament sau se discută din punct de vedere legislativ. În același timp, climatul investițional al țării a fost grav afectat de recentele ,,atacuri raider” asupra câtorva bănci și companii asigurări de frunte din Republica Moldova. Nici un investitor serios nu va dori să vină pe o piață unde te poți trezi dimineața fără companie. Ca să avem o economie prosperă și eficientă, atunci proprietatea privată trebuie să fie protejată de stat corect și egal.

Liderii politici din Republica Moldova mai au multe de făcut pentru a reîntoarce credibilitatea investitorilor in Republica Moldova. Investitorii și corporațiile vor reacționa practic, ,,peste noapte” atunci când va fi necesar și vom ajunge la un nivel înalt de atractivitate.

Asemenea evoluției din anul 2013 a piețelor de capital din Zona Euro, care au marcat o redresare semnificativă a valorilor de închidere a indicilor bursieri, evoluția piețelor bursiere din România și implicit a indicilor bursieri a consemnat creșteri considerabile.

Tendința de îmbunătățire a percepției investitorilor față de riscurile asociate plasamentelor pe piața de capital s-a manifestat și în cursul anului 2013, în timp ce aversiunea față de risc a investitorilor a continuat să se diminueze. Drept consecință, cotațiile majorității instrumentelor financiare, precum și intrările de capital străin în România au înregistrat creșteri semnificative, volumul acestora din urmă reflectând un interes deosebit al investitorilor străini față de instrumentele financiare disponibile pe piața de capital autohtonă.

Numărul tranzacțiilor cu obligațiuni a crescut în 2013 cu 64,91% față de anul precedent, apropiindu-se de nivelul înregistrat în 2010, în timp ce volumul tranzacțiilor cu obligațiuni a scăzut cu 86,79%. De asemenea, în anul 2013 numărul emitenților de obligațiuni a crescut de la 60 la 68, odată cu creșterea semnificativă a valorii tranzacțiilor cu aproximativ 162% față de anul precedent.

C.N.V.M., în calitate de autoritate a pieței de capital din România, a promovat îmbunătățirea cadrului legislativ incident, în scopul asigurării unei protecții sporite a investitorilor împotriva practicilor neloiale, al îmbunătățirii transparenței pieței de capital și al asigurării egalității de informare și tratament al investitorilor. Astfel, în cursul anului 2012 cadrul legislativ primar al pieței de capital din România a fost modificat prin adoptarea Legii nr.11/2012 pentru modificarea Legii nr.297/2004 privind piața de capital, Ordonanței de urgență a Guvernului nr.32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare și societățile de administrare a investițiilor, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr.297/2004 privind piața de capital și a Legii nr.167/2012 pentru modificarea Legii nr.297/2004 privind piața de capital.

În concluzie, activitățile desfășurate de către C.N.V.M. în anul 2012 au avut ca scop principal asigurarea stabilității sectorului financiar, prin adoptarea și implementarea unor practici de piață corecte, precum și prin asigurarea protecției investitorilor, elemente care au contribuit activ la consolidarea pieței de capital autohtone și la îmbunătățirea climatului investițional al piețelor financiare din România.

3.2 Oportunități externe de finanțare pentru companiile mari din Moldova

Referindu-ne la alte tipuri de investitii decât cele prezentate mai sus, am putea vorbi despre investitiile directe în societatii necotate.

Astfel, societățile comerciale pe acțiuni se pot împărți în două categorii, după modul de atragere a capitalului. Societățile care efectuează o ofertă publică de vânzare (de acțiuni sau obligațiuni), oferta ce se adresează oricăror persoane interesate și care urmărește atragerea de capitaluri pentru înființarea sau dezvoltarea societății, se numesc societați deschise. Societățile care nu au efectuat o ofertă publică se numesc societăți închise.

Acțiunile societăților deschise pot fi tranzacționate pe piețe organizate în acest caz societățile numindu-se societăți cotate (iar acțiunile lor, acțiuni cotate). Nu este obligatoriu, însa, ca societățile deschise să fie tranzacționate la bursade valori sau pe altă piață reglementată, în acest caz societățile numindu-se societăți necotate (iar acțiunile lor, acțiuni necotate).

Investiția în acțiunile unei societăți necotate, închise sau deschise, presupune riscuri mai mari, dar poate asigura rentabilități pe masura acestor riscuri.

Finanțarea prin piața de capital, presupune în primul rând, listarea la bursă sau mai simplu zis emisiunea publică a valorilor mobiliare pe o piață bursieră dezvoltată, este considerată în lume cea mai ieftină modalitate de obținere a lichidităților pentru companiile mari. Pe lângă atragerea unor fonduri importante, listarea mai înseamnă pentru o companie și transparență, stabilire a valorii de piață a acțiunilor și nu în ultimul rând prestigiu.

Rolul stimulator al investițiilor străine în economia unei țări este pe larg recunoscut în teoria economică și în practică: lanțul de efecte pe care le generează investițiile străine se răsfrâng atât asupra producției de bunuri și servicii, cât și asupra consumului, motivând simultan cererea și oferta. Investițiile reprezintă stimulentul ce generează noi activități economice și are ca finalitate obținerea de bunuri și servicii indispensabile unei economii viabile. Mobilizarea resurselor investiționale este unul din elementele din ecuația economică care favorizează atingerea obiectivelor strategice de dezvoltare a oricărei țări. Acest proces contribuie atât la creșterea nivelului producției, ameliorarea complexă a economiei naționale, soluționarea problemelor ce țin de retehnologizarea întreprinderilor, dar și la dezvoltarea durabilă a unor sectoare ale economiei, inclusiv cel al IMM, regiuni (localități), implicit la soluționarea problemelor sociale. Astfel, investițiile străine au potențialul de a aduce beneficii considerabile țărilor beneficiare, de succesul în atragerea lor depinde creșterea economică și modernizarea economiei. Însă, aceste beneficii nu vin în mod automat. Toate țările au realizat importanța investițiilor străine pentru dezvoltarea economiilor și societăților lor. Acestea s-au angajat cu adevărat într-o competiție internațională pentru atragerea investițiilor străine. Cu atât mai mult, cu cât atractivitatea unei țări pentru investițiile străine se bazează din ce în ce mai puțin pe avantajele comparative ale țărilor (resurse naturale și de producție), un rol tot mai mare având așa-numitele avantaje competitive (dotarea cu factori de vârf-forță de muncă calificată, tehnologii și servicii de extensiune, mediul concurențial intern, caracteristicile cererii interne, legăturile pe orizontală dintre ramuri și prezența unor clustere puternice, politicile guvernamentale, etc.)

În condițiile Republicii Moldova, când posibilitățile interne ale agenților economici locali sunt limitate și insuficiente pentru a relansa economia, se impune necesitatea abordării unor politici corecte pentru crearea unui mediu propice și stimulator atragerii capitalului străin, în special în sectorul IMM, ca cel mai reprezentativ sector al economiei. Astfel, în perioada actuală a globalizării, a liberalizării fluxurilor comerciale și a intensifi cării competiției pentru atragerea investițiilor străine, în special în țările în tranziție și în curs de dezvoltare, sunt extrem de utile cercetările care ajută la înțelegerea aspectelor și problematicii pe care le implică procesul de atragere a investițiilor străine.

În capitolul de față ne-am propus să investigăm fenomenul de atragere a investițiilor străine ca un factor hotărâtor al relansării economiei, având la bază impulsionarea investițiilor străine în sectorul IMM. Acest lucru este cu atât mai important, cu cât sectorul IMM-urilor din Republica Moldova are un rol de bază în dezvoltarea economică și socială a țării, deținând 97.5% din numărul total al întreprinderilor, angajând 57,7% din numărul total al salariaților, având o cotă de 34,5% din venitul total din vânzări pe economie și contribuind cu 28,3% la PIB-ul total al țării. Cercetările capitolului de față au pornit de la discuțiile celui de-al IV-lea Forum Moldo-German privind fi nanțarea IMM, tema respectivă constituind subiectul unuia dintre panelele de discuții din cadrul acestui eveniment, cu participarea reprezentanților IMM-urilor, preponderent din Găgăuzia și regiunea de sud a Republicii Moldova. Însă, analizele nu se rezumă doar la concluziile discuțiilor, ci abordează un spectru mai larg, începând cu noțiunea de investiție străină și motivațiile țărilor, în special a celor în tranziție, din categoria cărora face parte și Republica Moldova, în atragerea investițiilor străine, așa cum aceasta este reflectată în literatura de specialitate în evoluția fluxurilor de investiții străine în economia Moldovei sub diferite aspecte, evoluția investițiilor străine în sectorul IMM și a modului în care acestea au influențat până în prezent structura economiei și dezvoltarea acesteia, abordări referitoare la climatul investițional din Republica Moldova, ca factor decisiv al atractivității investiționale a țării, finalizând cu concluzii și recomandări, atât pe baza analizelor prezentate în acest capitol, cât și pe baza discuțiilor din cadrul panelului „Oportunități de atragere a investițiilor străine în sectorul IMM“, din cadrul celui de-al IV-lea Forum Moldo-German privind finanțarea IMM.

Fluxurile de ISD joacă un rol din ce în ce mai important în economia contemporană. Acestea, alături de capitalul autohton, participă direct la procesul de dezvoltare a economiilor naționale și contribuie considerabil la sporirea competitivității economiilor. Cu toate acestea, nici fluxurile de ISD, și nici beneficiile de pe urma acestora nu vin în mod automat. Odată cu realizarea tot mai mare de către toate țările a importanței ISD, acestea acordă o atenție tot mai mare politicilor care pot spori beneficiile unor astfel de investiții asupra dezvoltării țărilorlor17 . În cazul țărilor mici, cu capacități locale limitate (cum este cazul Republicii Moldova), orice proces de dezvoltare este sortit să fi e mult

17 „Foreign direct investment and performance requirements: new evidence from selected countries”, UNCTAD, 2003

mai dependent de ISD, decât în cazul altor țări18 . Existența unui impact pozitiv al investițiilor străine directe asupra bunăstării și creșterii competitivității țărilor receptoare este pe deplin recunoscută. Republica Moldova, ca de altfel toate statele în tranziție, are o serie de motivații obiective și subiective ce stau la baza interesului față de investiții, în special față de cele străine directe:

• Nevoia de capital în vederea retehnologizării, a refacerii economice, în urma restructurării impuse de tranziția la un alt sistem economic, cel al economiei de piață, constituie o primă mare motivare a interesului de atragere a capitalului străin. Acest proces presupune anumite mutații de esență în structurile economice. Fără o rapidă aliniere la cerințele moderne ale economiei mondiale, economia autohtonă riscă să intre într-un periculos regres, sau să rămână substanțial în urma celorlalte țări, așa cum, de fapt, constatăm că se întâmplă în cazul R. Moldova.

• Transferul de tehnologie și de know-how este, de asemenea, una din marile motivații ale interesului față de ISD. Este evident că progresul tehnic atins de statele dezvoltate trebuie atras și implementat în economiile în tranziție, cum este și cazul R. Moldova, pentru a reduce decalajul de dezvoltare față de ță- rile dezvoltate. O cale de realizare a acestui deziderat poate consta tocmai în asocierea cu parteneri străini din țările dezvoltate și prin atragerea de ISD să se faciliteze accesul la tehnologii. Astfel, producția autohtonă poate deveni mai competitivă pe piața mondială.

• Preluarea și aplicarea noilor metode de management și gestionare corporativă constituie o componentă a restructurărilor necesare reușitei tranziției. Printre factorii de sinergie, cu efecte determinante în creșterea și dezvoltarea economică, managementul inovativ este considerat deosebit de important.

• Accesul la piața occidentală, cu exigențele sale înalte, constituie, de asemenea, o motivație serioasă în atragerea de investiții, în special străine. Produsele obținute în cadrul unor participări străine au acces mai facil pe piețele externe, mai ales dacă acestea se alătură propriilor realizări ale investitorului străin în țara de origine. În multe cazuri, rezultatele unor astfel de investiții se pot bucura chiar de anumite facilități la intrarea pe piețele altor state, facilități ce pot viza diferite forme de autorizări,

18 Sinjaya Lall „Reinventing Industrial Strategy: The Role of Government Policy in Building Industrial Competitiveness“, G-24 Discussion Paper Series, No. 28, April 2004, UNCTAD

omologări, asimilări etc., precum și facilități de ordin vamal, fi scal sau de altă natură19

În perioada 1990-2011, stocul ISD la nivel mondial a crescut de la 2,1 trilioane $, la cca. 20,4 trilioane $, în timp ce fl uxul anual de intrări de ISD s-a majorat de la 207 miliarde $ în 1990 la 1,5 trilioane $ în 2011. Filiale străine ale companiilor multinaționale generează 1/3 din exporturile mondiale și 10% din PIB-ul mondial, iar fl uxul de intrare al ISD constituie cca. 10% din formarea brută de capital fi x la nivel mondial. Cu toate că în ultimii ani fl uxul de intrări ale ISD a crescut continuu, în anul 2011 acesta era totuși cu 23% mai mic decât nivelul său de vârf, atins în anul de pre-criză, 200711. În anul 2012 se estimează că acesta s-a redus și mai mult, până la cca. 1,3 trilioane $, sub presiunea fragilității macroeconomice din majoritatea regiunilor și a incertitudinii în creștere pentru investitori20. Totuși, experții menționează că, începând cu a doua jumătate a anilor `90, ISD la nivel mondial au crescut mai rapid decât alți indicatori macroeconomici, cum ar fi PIB, exporturile sau investițiile interne21

Tabelul 3.2.1

Fluxul mondial de ISD după destinația geografică

miliarde dolari

Sursa: Word Investment Report 2014 și Global Investment Trends Monitor 2014, www.unctad.org (citat 19.05.2015)

19 Rodica Hîncu, Denis Jelimalai, Greta Ofrim „Investițiile străine directe – componentă importantă a fl uxurilor economice internaționale”, revista Economica, nr. 1 (71), 2010

20Global investment trends monitor, UNCTAD, no. 11

21 Florin Bonciu „Investițiile străine directe”, Ed. Lumina Lex, București, 2003

O evoluție remarcabilă în fluxurile ISD la nivel mondial în anul 2013 a constituit-o faptul

că pentru prima dată țările în curs de dezvoltare au atras mai multe ISD (53,6%) decât țările dezvoltate (39,0%), restul de 7,4 % având ca destinație țările în tranziție din Europa de sud-est și țările CSI. Acest moment poate reprezenta o oportunitate și pentru țările în tranziție, inclusiv Republica Moldova, de a atrage mai multe ISD. Cota țărilor în tranziție în fluxul mondial de ISD de intrare s-a majorat de la 4,6% în 2007, până la 7,4% în 2013, inclusiv cea a țărilor CSI de la 3,9%, la 5,4%. Majoritatea fl uxurilor de ISD în țările CSI (cca. 83%) sunt atrase de Rusia, Kazahstan și Ucraina. Cu o abordare corectă și politici adecvate de atragere a ISD, însă, și celelalte țări pot benefi cia de pe urma conjuncturii actuale de pe piața fluxurilor de ISD.

Analiza evoluțiilor fluxurilor mondiale de ISD demonstrează că odată cu intensificarea procesului de globalizare, dar și ca urmare a crizelor structurale din zona UE și SUA, au crescut șansele țărilor în curs de dezvoltare și a celor în tranziție să beneficieze de un influx mai mare de ISD. Cu toate acestea, evidențele arată că în majoritatea lor, companiile străine sunt interesate să investească doar într-un număr limitat din rândul acestor țări, numite și „țări din grupul de bază”. Acestea sunt țările care întrunesc cele mai bune condiții pentru ISD. Cea mai mare parte a ISD care merge către țările din afara „grupului de bază” sunt investiții de „nișă”, atrase de anumite caracteristici specifi ce ale țării de destinație și, în mod normal, nu ar fi mers în oricare altă țară. Implicația acestor evidențe pentru țările din afara „grupului de bază”, care doresc să dezvolte politici atractive pentru ISD, inclusiv Republica Moldova, este să evite competiția pe termen scurt, cu utilizarea vacanțelor fiscale sau altor stimulente, în schimb să se concentreze pe dezvoltarea condițiilor pe care le întrunesc țările „grupului de bază”: stabilitate politică și economică, cadru legal, regulator și de proceduri stimulator, un mediu facilitator pentru exporturi care să compenseze dimensiunile reduse ale pieței locale, o forță de muncă mai bine educată și furnizori locali de servicii de infrastructură, de business și input-uri materiale mai puternice și mai eficiente22.

22 Charles-Albert Michalet „Strategies of Multinationals and Competition for FDI”, the IFC and the World Bank, 1997

Concluzii

Rolul principal al pieței valorilor mobiliare constă în finanțarea economiei (agenților economici) prin mobilizarea capitalurilor pe termen mediu și lung. De asemenea, un alt rol important al bursei este acela că aceasta înlesnește circulația capitalurilor, titlurile financiare putând fi ușor transformate în lichidități sau schimbate în alte titluri, prin vânzarea sau revânzarea lor pe această piață. Cea mai importantă funcție a bursei este că aici se efectuează tranzacțiile cu hârtiile de valoare afișate inițial pe piața primară de capital. Dupa ce titlurile au fost emise și plasate la investitori, acestea pot fi tranzacționate liber la bursă datorită caracterului lor negocialbil. O altă funcție importantă a burselor este aceea că asigură lichidități pentru economie. Există posibilitatea tranzacționării libere a hârtiilor de valoare, cele anterior cumpărate pot fi vândute și ușor transformate în bani, garantând astfel investitorului că își poate recupera fondurile bănești plasate, bineînțeles la valoarea pe care o au la data respectivă pe piață. De asemenea, bursa este locul și instrumentul unor reorganizări și restructurări sectoriale importante. Pe piața bursieră are loc o redistribuire a finanțărilor în cadrul economiei: fondurile financiare sunt orientate spre domeniile rentabile sau de perspectivă, deoarece un investitor poate foarte ușor să vândă aici titlurile pe care nu le mai consideră a fi un plasament foarte bun și, să investească într-un sector pe care-l consideră mai atractiv.

Republica Moldova trebuie să conștientizeze tendințele și factorii care însoțesc evoluția fluxurilor de ISD pe plan mondial, la formularea politicilor și strategiilor sale de dezvoltare economică, și, ce e mai important, să întreprindă pași concreți pentru ralierea practică la acestea, pentru a nu rămâne în urma „curentului” mondial, ceea ce ar însemna perpetuarea stării actuale sau chiar majorarea decalajului enorm față de țările din regiune. În general, aceleași evidențe de pe plan mondial și regional sugerează că intervențiile autorităților la nivel de politici trebuie să fi e îndreptate primordial spre asigurarea unui mediu economic favorabil

Rolul principal al pieței valorilor mobiliare constă în asigurarea funcționării tuturor ramurilor economiei prin finanțarea activității lor economice cu capital mare pe termen lung.

O influență semnificativă asupra formării pieței valorilor mobiliare în Republica Moldova a exercitat-o privatizarea în masă din perioada 1995 – 1996. Transmiterea în mod gratuit a capitalului acționar, realizată în procesul privatizării în masă a condiționat sfecificul instrumentelor financiare și a participanților la piața valorilor mobiliare, care diferă radical de cele tradiționale. Faptul dat a predeterminat formarea și dezvoltarea ulterioară a pieței valorilor mobiliare în Repblică.

Lipsa plasărilor publice de valori mobiliare pe piața primară limitează accesibilitatea valorilor mobiliare pentru investitori potențiali. Drapt urmare, piața valorilor mobiliare corporative nu-și îndeplinește rolul său principal de finanțare a sectorului real al economiei naționale

Piața secundară a valorilor mobiliare corporative în Republica Moldova reflectă procesul de redistribuire postprivatizațională și concentrarea proprietății. Ca urmare, piața acțiunilor în republică nu este o piață a valorilor mobiliare, dar o piață a societăților pe acțiuni. Ea nu a inceput să funcționeze ca o piață speculativă.

În rezultatul lipsei unei piețe lichide a valorilor mobiliare, acțiunile societăților pe acțiuni autohtone nu au o apreciere adecvată pe piață, fiind subevaluate. Acest fapt creiază dificultăți în efectuarea plasărilor eficiente a acțiunilor din emisiunile suplimentare. Drept urmare, societățile pe acțiuni nu dispun de posibilitatea acumulării resurselor financiare necesare prin intermediul instrumentelor pieței valorilor mobiliare. Lipsa plasării publice a noilor acțiuni și a altor tipuri de instrumente financiare, la răndul său, stagnează dezvoltarea pieței valorilor mobiliare.

Pentru dezvoltarea pieței valorilor mobiliare corporative în Republica Moldova sânt necesare apariția noilor instrumente financiare, care au o valoare reală și care sânt prourate contra mijloace bănești, concomitent cu apariția noilor participanți ai pieței, în primul rând ai pieței primare – emitenților, care au nevoie de resurse financiare de volum mare pe termen lung,și a investitorilor, care dispun de surplusuri de mijloace financiare care pot fi îndreptate sre procurarea valorilor mobiliare.

Un rol important în dezvoltarea pieței valorilor mobiliare naționale, în transformarea pieței valorilor mobiliare corporative într-un mecanism eficient de finanțare a necesităților agenților economici îl are statul. Statul, prin reglementările sale, prin efectuarea controlului, supravegherii și sancționării a încălcărilor grave, precum și prin pârghiile fiscale, stimulează sau blochează dezvoltarea pieței valorilor mobiliare corporative. Totodată, reglementarea de stat a domeniului dat al economiei naționale trebuie să fie echilibrată, deoarece implicarea exagerată a statului în relațiile între participanții pieței valorilor mobiliare se reflectă în mod negativ asupra dezvoltării pieței în cauză.

Piața valorilor mobiliare corporative, fiind în concurență cu piața altor instrumente financiare, are șanse să se dezvlte doar cu condiția elaborării și aplicării adecvate a unor norme legislative îndreptate sre liberalizarea pieței, stimularea financiară a emitenților și a investitorilor potențiali, precum și spre ridicarea nivelului de protejare a intereselor investitorilor pe piața de capital.

Concluziile și recomandările de mai sus au fost făcute preponderent reieșind din cercetarea prezentată în capitolul de față. Acestea au la bază analiza informa- ției statistice, urmărirea evoluțiilor și tendințelor investițiilor străine pe plan mondial și regional, compararea lor cu situația investițiilor străine în Moldova și a climatului investițional autohton.

Bibliogarfie

Acte legislative și normative

Legea privind societatile pe acțiuni nr. 1134-XIII  din  02.04.97.

Legea cu privire la valorile mobiliare nr. 199 din 18.11.98.

Legea privind piața de capital nr.171 din 11.07.2012.

Legea cu privire la privatizare nr. 627 din 04.07.1991.

1.5. Hotarire cu privire la modul de emisiune și înregistrare de stat a valorilor mobiliare nr. 76/5 din 29.12.97.

1.6. Hotarire cu privire la aprobarea Regulilor Bursei de Valori a Moldovei nr. 62/14  din  26.12.2008.

1.7. Strategia de dezvoltare a pieței financiare nebancare pentru anii 2012-2013.

II. Monografii,manuale și lucrări didactice

2.8.Anghelache Gabriela „Piețe de capital și burse de valori”, București 1992.

2.9.Ciobanu Gheorghe „Burse de valori și tranzacții la bursă”, București 1997.

2.10.Ciobanu Vasile „Piața de capital: teorie și practică ”, Craiova 1997.

2.11.Ciumara M. ,,Politica economică.- București: Independența Economică” 2001- 214p

2.12.Dragota M., Dămian O. ,,Gestiunea portofoliului de valori mobiliare”,București: Economica, 2003.- 286p

2.13.Ghilic-Micu Bogdan „Bursa de valori”, București 1997.

2.14.Ghilic-Micu B.,,Strategii pe piața de capital”,București: Economica, 2002.- 256p

2.15.Stoica Victor „Piețe de capital și bursele de valori București”, 2001.

III. Surse electronice

3.16 www.cnpf.md

3.17 www.cnvm.ro

3.18 www.unctad.org

3.19 http://comerzan.info/2013/10/situatia-pietei-de-capital-din-republica-moldova

3.20http://conspecte.com/Piata-de-Capital/importanta-pietelor-de-capital-inicadrulipietei-financiare.html

3.21 http://www.referateok.ro/?x=referat&id_p=1117

3.22 http://capital.market.md/ro/content/evolu%C5%A3ia-investi%C5%A3iilor-str%C4%83ine-directe-%C3%AEn-economia-r-moldova?page=1

3.23http://www.evm.md/news/Ro/2014/02/23/Sumarul%20tranzactiilor%20bursiere%20pentru%20anul%202013,%20III%20parte.html

3.24 http://lex.justice.md/md/329292/

3.25 http://examenbfpc.blogspot.com/

3.26 http://capital.market.md/ro/content/foarte-pu%C5%A3ine-valori-mobiliare-profitabile-cine-ar-trebui-s%C4%83-mi%C5%9Fte-pia%C5%A3a

3.27 http://www.evm.md/news/Ro/2014/02/14/Sumarul%20tranzactiilor%20bursiere%20pu%20anul%202013,%20I%20parte.html

3.28 http://www.expert-grup.org/old/?go=news&n=83&nt=4

3.29 http://www.scrigroup.com/afaceri/economie/Valori-mobiliare-primare-secun25772.php

3.30 http://protlc.net/importanta-pietelor-de-capital-in-cadrul-pietei-financiare/

ANEXA 1

Evolutia indicelui bursier EVM COMPOSITE pe parcursul anului 2013

Sursa: Compania de consultanță EVM Consulting SRL

ANEXA 2

Evolutia indicelui bursier EVM COMPOSITE pe parcursul anului 2012

Sursa: Compania de consultanță EVM Consulting SRL

ANEXA 3

Sursa: Compania de consultanță EVM Consulting SRL