Filoxenia lui Avraam, frescă, sec. al IV-lea, catacomba, Via Latină, Roma. [311467]

SFÂNTA TREIME

Sfânta Treime devenită dogmă a [anonimizat]: Tatăl, Fiul și Duhul Sânt. Cele trei persoane a [anonimizat]. Aceste trei persoane divine sunt de-o ființă, egale și veșnice. Tatăl este Cel ce naște din veci pe Fiul și purcede pe Duhul Sfânt. [anonimizat]. Această învățătură a [anonimizat] a [anonimizat], în cărțile Noului Testament.

[anonimizat]: Și a zis Dumnezeu: Să facem om după chipul și asemănarea Noastră (Fc.1, 26); Haidem, dar să Ne pogorîm și să amestecăm limbile lor… (Fc.11,7) Sfinții Părinți explică că Dumnezeu nu s-a arătat într-o [anonimizat], [anonimizat].

Într-o [anonimizat]: [anonimizat], [anonimizat] s-au deschis și Duhul lui Dumnezeu s-a [anonimizat]. Și iată glas din ceruri zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit (Mt. 3, 16, 17). Iisus la rândul Său va trimite pe cei unsprezece ucenici să propovăduiască învățătura primită de la El: [anonimizat], [anonimizat]-le în numele Tatălui și a Fiului și al Sfântului Duh (Mt. 28, 19).

Învățătura despre Sfânta Treime a [anonimizat]. Acest fapt a determinat existența unei terminologii și a [anonimizat], care au fost elaborate la Sinoadele I și II ecumenice.

Primele reprezentări s-au constituit odată cu precizarea învățăturii de credință trinitară așa cum s-a precizat mai înainte la Sinodul I [anonimizat] 325.

Referitor la această temă complexă în iconografia creștină care se va diversifica în secolele istorice trebuie subliniat faptul că reprezentarea lui Dumnezeu a fost o provocare majoră la care artiștii au fost chemați să răspundă prin diferite modalități de expresie plastică. [anonimizat], primii iconografi au oscilat între dificultatea reprezentării divine. Dumnezeu a [anonimizat] s-au materializat prin cele trei cercuri; apoi prin ochiul biblic sau mâna ce coboară din înaltul cerului. Sfântul Duh a fost pictat în mai multe feluri: [anonimizat], ori a unui nor. Hristos este deasemenea sugerat începând de la monograma Sa și până la imaginea recognoscibilă a persoanei divino umană. În ceea ce privește iconografia treimică (sub chipul celor două figuri umane și a porumbelului), subliniem ideea că această temă apare în sec. [anonimizat], în Italia și în Franța; iar după aceea se propagă în Renaștere și ajunge până în timpurile noastre. Cel de al doilea tip iconografic care de altfel a fost cel dintâi este cel al imaginii celor trei tineri cu proorocul Avraam. Pentru început, iconografii au ales o compoziție ce surprindea acest adevăr transpus sub forma găzduirii celor trei tineri de către patriarhul Avraam la stejarul din Mamvri. Această temă a devenit cunoscută cu numele de Filoxenia lui Avraam. Abia în veacul al XV-lea se va ajunge la o nouă variantă a temei, grație penelului Cuviosului Andrei Rubliov. Al treilea tip iconografic ce s-a dezvoltat în sec. al XV-lea ne înfățișează pe Dumnezeu Tatăl în veșminte de arhiereu (cu însemnele papale) ce îl susține în brațele Sale pe Hristos mort; fiind înconjurați de îngeri, în spațiul celest. Printre scenele iconografice unde observăm imaginea Sfintei Treimi în ipostaza Tatălui cu chip patriarhal, alături de mai tânărul Iisus împreună cu Duhul Sfânt, porumbel, pot fi amintite: Adormirea Fecioarei și Judecata de Apoi. Filoxenia lui Avraam, este inspirată din textul Scripturii (Fc.18, 1-15); trei îngeri se află așezați în jurul unei mese, pictați într-un peisaj de arhitecturi. Uneori alături de ei se reprezintă și patriarhul Avraam și soția sa Sara; fiecare din cei trei îngeri țin câte un sceptru monumental, semn al puterii lor divine. Pe masă se găsesc zugrăvite fructe, pâine, iar câteodată și amfore sau vase. În unele exemple, dedesuptul mesei la baza scenei, se observă un bărbat care înjunghie un taur cu care Avraam a pregătit masa oaspeților; în alte cazuri poate fi redat un taur ce în gestul său își plânge vițelul sacrificat. Filoxenia apare pictată în spațiul Sfântului Altar în registrul cu Cortul Mărturiei. Erminia de pictură de la Athos ne prezintă această scenă astfel: casă și trei îngeri șezând la masă, având înaintea lor o căpățănă de vițel pe o tipsie, pâini și alte blide cu bucate, pahare și o cană cu vin, iar de-a dreapta lor Avraam aducând o strachină cu bucate acoperită, și de-a stânga Sara ține în mâini o stachină cu găină [friptă].

Filoxenia lui Avraam, frescă, sec. al IV-lea, catacomba, Via Latină, Roma.

Revenind la evoluția acestei teme reținem că o întâlnim încă în picturile din catacombele de la Roma; fresca din secolul al IV-lea, înfățișează trei adolescenți îmbrăcați în haine de culoarea albă, ei au mâinile lor drepte îndreptate spre stânga imaginii unde se găsește Avraam așezat. El face un gest simetric, salutându-i pe cei trei. Un fragment de arbore face aluzie la stejarul Mamvri. În dreapta profetului recunoaștem vițelul ce ne amintește de jertfa încă neprezentată. Cu toate că ne aflăm în fața unei mărturii iconice primordiale există trasate câteva elemente definitorii ce ar sugera o anumită transfigurare a temei, printre acestea amintim: egalitatea ca înălțime a celor trei figuri (doar cel din mijloc pare a avea statura mai mică); faptul că ele sunt lipite una de cealaltă și plasarea lor mai sus decât cea a lui Avraam. Pot fi aceste detalii structurate în sensul unei prime idei de unitate treimică și de expresie a Logosului divin în redarea personajului central? Considerăm că ele sunt doar anunțate, figurația propriu-zisă așa cum a ajuns până la noi se va cristaliza mai târziu.

https://ioansoran.files.wordpress.com/2015/03/f_24_abraham-la-santa-maria-magiore-copy.jpg

Filoxenia lui Avraam, mozaic, sec. al V-lea, bazilica Santa Maria Maggiore, Roma.

Aparținând veacului al V-lea, mozaicul ce este adăpostit în basilica Santa Maria Maggiore reunește într-o singură compoziție două episoade, primul în partea superioară ni-l arată pe Avraam prosternat și cu mâinile întinse la vederea celor trei persoane sfinte; iar cel de-al doilea moment ne dezvăluie ospeția cu cele trei figuri așezate la masă. În stânga imaginii se profilează cortul adică detaliul unei case înalte, înaintea căreia Sara pregătește cele trei măsuri de făină, din care va face pâinile. Avraam este redat în două ipostaze una lângă cealaltă în centrul scenei; el pe de o parte este cu capul și cu mâna sa dreaptă arătând spre nevasta sa, gest ce exprimă acțiunea, iar mai apoi oferă călătorilor vițelul pe o tipsie. Reluând cursul descifrării imaginii în planul superior, reținem că dintre aceste persoane înveșmântate în culori luminoase de alburi calde, ce poartă nimburi, cea din mijloc este învăluită într-o mandorlă cu raze. Privind la aceleași figuri, dar în planul de jos, de asemenea, cea centrală pare să fie mai înaltă decât celelalte două. Concluzia este clară, ne aflăm în posibilitatea de a descifra faptul că sub această tipologie autorul a dorit să-l reprezinte simbolic pe Hristos. Mimica mâinilor exprimă prin poziționare aceiași idee, de-a ne atrage atenția spre mijlocul grupului de oaspeți.

ziarul lumina

Filoxenia lui Avraam, mozaic, sec. al VI-lea, bazilica San Vitale, Ravenna.

În mozaicul ravennian de la bazilica San Vitale lucrarea se întregește și își amplifică mesajul. Prezența jertfei lui Isaac în configurația schemei compoziționale nu este întâmplătoare, ca de altfel, nici litera X ce se află desenată pe cele trei pâini; sacrificiul și pâinea sunt referiri la jertfa lui Hristos. Scena Filoxeniei, o întâlnim peste veacuri având coordonatele neschimbate, așa se face că în Cappela Palatină de la Palermo din secolul al XII-lea, regăsim parcă într-o mai pregnantă armonie, poziția, gestica, atitudinile și chiar schema lucrării. Poate fi menționat și un detaliu ce întregește analiza și înțelegerea subiectului prin inscripția ce se detașează din înaltul fondului de aur: Avraam privește trei îngeri și adoră unul singur.

https://ioansoran.files.wordpress.com/2015/03/f_29_avram_monreale_sicily_2.jpg

Filoxenia lui Avraam, mozaic, sec. al XII- XIII-lea, domul, Moreale.

Frumusețea și claritatea imaginii plastice își revendică conținutul și forma ei concretă, fapt exemplificat și prin modelul temei de la Domul din Monreale. Sara aparține episodului salutării, ea este prezentă în deschiderea dreptunghiului ce prefigurează intrarea, iar soțul ei aduce pâinea celor trei îngeri. Ei poartă fiecare semnele caracteristice funcției și ierarhiei deținute. Cei doi îngeri din extremități au sceptruri înalte; iar cel ce binecuvântează și îi unește, are un filacter închis. Într-un vas asemănător cu un potir, reținem detaliul unui vițel sacrificat. Deasupra salutării stă scris: Avraam primește în ospeție pe îngeri și deși vede trei adoră unul singur, iar deasupra scenei ospeției, citim: Avraam servește pe îngeri.

http://ziarullumina.ro/img/resize/ziarullumina.ro/images//2016/07/01/Pagina-6//3-Psaltire-gr_w1554_h2000_q100.jpg

Sfânta Treime, miniatură, 1092, Biblioteca Apostolica Vaticana, Roma.

Acest inedit exemplu provenit dintr-o Psaltire greacă, constituie un al treilea tip de redare a acestei teme. În aparență ilustrarea ei ar fi cea cunoscută până acum, dar la o privire mai atentă vom vedea noile tendințe sau caracteristici: îngerii sunt grupați distinct și redați ierarhizat. Îngerul ce ocupă mijlocul mesei, ce nu mai este pictată într-o formă dreptunghiulară ci semicirculară; binecuvântează, el fiind înveșmântat în tunică și mantie de culorea roșu și albastru; culori ce îi erau destinate Mântuitorului. El poartă un rotulus închis și are un nimb cruciger, deasupra Sa găsindu-se literele IC XC. Această ilustrație se află lângă versetul 13 al Psalmului 49: Oare mânca-voi carne de taur? Cu acest detaliu tema prezentată până acum își pierde conotația ei veterotestamentară, începând să se identifice cu cea a Jertfei hristice.

Teofan Grecul, Filoxenia lui Avraam, frescă, 1378, capela Sfânta Treime, biserica Schimbarea la Față, Novgorod.

https://www.crestinortodox.ro/files/image/Teofan%20Grecul/621px-Feofan_Trinity.jpg

Teofan Grecul, Filoxenia lui Avraam, frescă, 1378, capela Sfânta Treime, biserica Schimbarea la Față, Novgorod.

Chiar dacă fresca și-a pierdut din prospețimea și deplinătatea detaliilor, sesizăm aici un fragment distrus (chiar partea stângă unde a existat figura lui Avraam), scena comportă o așezare a elementelor ei constitutive ce se înscrie în tradiția bizantină. Impresionantă este proporția îngerului din mijloc vădit mai mare, decât ceilalți doi. El are aripile larg deschise dominând ansamblul, poartă nimb în cruce, toiag și filacter lung închis, în mâna sa stângă.

https://i.pinimg.com/236x/53/a9/d0/53a9d06f3b00a31999f396142b99301b–orthodox-icons-tempera.jpg

Sfânta Treime, icoană, sec. al XIV-lea, Muzeul Benaki, Atena.

O armonie a întregului dar și al detaliului, icoana bizantină de veac al XIV-lea, surprinde prin coloritul ei de roșuri delicate și nuanțate, astfel încât să nu fie sesizată vestimentația asemănătoare dacă nu chiar identică a celor trei îngeri. Gestica mâinilor e singura ce îi diferențiază: cel din stânga binecuvântează masa, cel din dreapta apucă o bucată de pâine sau un alt obiect figurat. Avraam și Sara sunt redați în interiorul îngerilor ușor aplecați, aducând fiecare câte ceva comesenilor. Arhitectura amplă înlănțuie și delimitează compoziția. Posibil că Rubliov a cunoscut această tipologie a icoanei treimice și s-a inspirat din ea, cu precădere la detaliile ori gesturile celor trei îngeri.

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/0b/Angelsatmamre-trinity-rublev-1410.jpg

Andrei Rubliov, Troița, icoana, 1425-1427, Muzeul Tretiakov, Moscova.

Acest ultim exemplu propus de noi din pictura bizantină constituie încununarea temei analizate cea a Filoxeniei lui Avraam sub chipul celor trei îngeri, imagine ce devine modelul iconografic pentru acest tip de reprezentare. Îngerii formează Sfatul cel veșnic, ei sunt rânduiți în jurul unei mese pe suprafața cărei se află un potir monumental. Proporția figurilor este alungită și zveltă, mâinile delicate sunt îndreptate în jos arătând parcă pământul. Fiecare dintre ei poartă sceptru lung și subțire în mâna stângă, element sugestiv al ierarhiei sacre. Portretele lor definite de nimburi sunt înclinate spre interiorul scenei, construind cu ajutorul conturului figurilor forma unui cerc. Întreaga compoziție e dominată de prezența lor; fragmentele unei arhitecturi spațiale ori a muntelui și a stejarului, mărginesc în partea superioară scena. Ansamblul detaliilor precum: aripile așezate pe lângă corp, capetele ușor înclinate, veșmintele largi și lungi exprimă un mănunchi de sentimente de adâncă meditație, armonie, iubire și pace lăuntrică.

https://image.slidesharecdn.com/random-131016140543-phpapp01/95/-9-638.jpg?cb=1381932467

Sfânta Treime, icoana, sec. al XVI-lea, Muzeul Benaki, Atena.

În prescripțiile athonite Sfânta Treime trebuia reprezentată și sub formă antropomorfă în care Tatăl înfațișat bătrân are la dreapta sa pe Hristos matur, iar între ei crucea și Sf. Duh zburând deasupra ca un porumbel alb, este o creație de proveniență mai tărzie; iar ceea ce trebuie scris ca text pe filacterele deschise a celor două personaje sfinte, citim: din pântece, mai înainte de luceafăr, te-am născut pe tine; sau, Șezi de-a dreapta mea, până ce voi pune pe vrăjmașii tăi așternut picioarelor tale. Pe filacterul pe care Hristos îl ține în locul evangheliei, în anumite exemple, se scrie următoarele: Părinte,… eu te-am proslăvit pe tine pe pământ, și am arătat numele tău oamenilor. Cel de al doilea tip iconografic sau cea de a doua reprezentare a Sfintei Treimi ne înfățișează pe Cel Vechi de Zile ori Dumnezeu Tatăl, sub forma unui bătrân cu părul și barba albe, ținând sceptru imperial așezat împreună cu Hristos (după Înviere purtând semnele patimilor), ce binecuvântează cu dreapta Sa, iar în stânga ține Evanghelia; având în mijlocul lor Sfânta cruce. Din înaltul cerului, deasupra lor este figurată existența Duhului Sfânt, în acest context sub forma unui porumbel cu aripile deschise. Deseori observăm că cele două personaje așezate stau pe un glob monumental, înconjurați fiind de nori, sau Dumnezeu Tatăl susținând în mâna Sa, același simbol al lumii. Această compoziție cu influențe apusene o întâlnim în pictura românească din spațiul moldav, mai precis, în decorarea temei Acatistului Maicii Domnului de la mănăstirea Moldovița. În spațiul superior al scenei ce servește ca decor Crucii și Sfântului Duh, se remarcă într un chenar lat de culoare închisă, chipuri de serafimi; această compoziție foarte asemănătoare se află reprezentată și la mănăstirea Dragomirna, în veacul al XVII-lea. Privită în ansamblul ei pictura românească religioasă este dominată de tradiția post bizantină, care s-a răspândit în Țările Române după cucerirea spațiului balcanic și a Constantinopolului de către turci. Componentele stilistice și iconografice ale artei bizantine au fost adaptate noilor stucturi arhitecturale și de formă în aria noastră, fiind adecvate bisericilor și mănăstirilor. Printre primele ansambluri de pictură monumentală unde s-a făcut simțită influența artei bizantine, reținem cele din veacul al XIII-lea din Transilvania, iar mai apoi în secolul următor în cea de-a doua jumătate a lui amintim de decorația interioară de la biserica Sfântul Nicolae Domnesc de la Curtea de Argeș. Cele mai vechi exemple aparținând acestei perioade mai sus prezentate, sunt desigur cele din Transilvania unde apar primele teme iconografice ce au un interesant program iconic. Unii exegeți consideră că acest aport ce radiază din capitala Imperiului Bizantin spre țările din Balcani și cu precădere în Țările Române, ar putea fi sintetizat în câteva idei principale. Prima, îmbină elementele bizantine cu cele romanice și slavo-bizantine de la sud de Carpați; cea de-a doua, se referă la ecourile artei Paleologilor în pictura din Țara Românească și Moldova, ce ajunge după anul 1453; ea prezintă teme ce au la origine subiecte specifice tradiției și istoriei bizantine, precum: aspecte din viața lui Constantin cel Mare, ori Imnul Acatist de pe pereții exteriori ai bisericilor moldovenești. Cea de-a treia, cuprinde deasemenea teme din istoria Bizanțului reflectate în bisericile transilvane, ca de exemplu Sântă Mărie Orlea unde se simte în tematologia și tipologia scenelor, păstrarea permanentă a legăturilor cu spațiul răsăritean.

https://doxologia.ro/sites/default/files/articol/2015/11/fresca_sucevita_foto_silviu_cluci.jpg

Sfânta Treime la stejarul din Mamvri, frescă, 1596, biserica Învierea Domnului, mănăstirea Sucevița.

În configurația structurii arhitecturale și a picturii, în mod special cea de la biserica mănăstirii Sucevița, tema Sfintei Treimi a fost aceea în jurul căreia s-a concentrat tot planul iconografic al reprezentării în frescă; atât din interior cât și din exterior. Inițiatorul acestui deziderat a fost ctitorul așezământului, mitropolitul Gheorghe Movilă, poate sprijinit de Teodosie Barbovschi. Acest fapt este recognoscibil în chipurile lor zugrăvite în naos, ei, închinându-se Sfintei Treimi. Troiței reprezentată în cupola dinspre est a pronaosului pe axul triumfal în directă relație cu imaginea Învierii Domnului din altar i s-a încredințat de către ctitor rolul suprem, de palladium al bisericii, a întregii configurații mănăstirești de la Sucevița, idee pe care o subliniază și Sorin Ulea.

http://amfostacolo.ro/FOTO/GENUINE/d009/9645/rmica/24023_77057_16.jpg

http://acs.org.ro/images/stories/conservare/surpatele/25_imagine_din_ciclul_Sfintei_Treimi_mic.jpg

Sfânta Treime la stejarul din Mamvri, detaliu, frescă, 1706, mănăstirea Surpatele.

Armonia de nuanțe rafinate datorate acordurilor de roșu și de albastru, oferă compoziției o notă distinctă, de mister și de transfigurare transcedentală; zugravul creează sentimentul mișcării, Sara este alături de unul dintre îngeri care îi explică proveniența lor celestă, arătându-i universul înstelat. Ceilalți doi oaspeți divini s-au așezat la masă în vreme ce Avraam îi primește prosternat. Această temă a Cinei din Mamvri apare surprinzător la proscomidie, împreună cu alte reprezentări precum Pietά, ei fiindu-i destinate și alte patru episoade: călătoria îngerilor, sosirea la Mamvri, odihna la masă și despărțirea lor.

http://www.episcopiagiurgiului.ro/pics/Icoane/icoana_celebra-COZIA.jpg

Sfânta Treime la stejarul din Mamvri, detaliu, tempera, sec. al XVII-lea, mănăstirea Cozia.

În pictura pe sticlă, specifică Transilvaniei și nu numai, s-a perpetuat deasemenea tipul iconografic al celor trei îngeri în ospeție la Avraam.

http://www.irinatapalaga.ro/image/crop/190×190/files/products/SFT40.jpg

Ion Pop?, icoană, 1853, Colecția prof. Garabet Avachian, București.

Această reprezentare ne canonică, pare să fie desprinsă din gravurile apusene, imaginea arhiereului al cărui cap are trei fețe e rar întâlnită în icoanele pe sticlă. Cu toate aceste detalii anatomice, chipul în ansamblul său își păstrează echilibrul proporțional. Contrastul de închis deschis e la fel și în cazul elementelor floral-decorative în raport cu desenul sobru, chiar grav al ansamblului iconic.

Moga Savu, Încoronarea Fecioarei, icoană, sec. al XIX-lea, Academia Română, București.

Tema iconografică Încoronarea Fecioarei este întâlnită cu precădere în spațiul apusean, unde a fost amplu redată cu precădere în Renaștere și în Baroc; artistul format în aria picturii pe sticlă de la Nicula sau Gherla, va activa în zona Făgărașului, integrându-se în aria școlii din Țara Oltului. Rafinamentul cromatic al verdelui cu accente de ocru și roșu se detașează pe fondul argintiu, în vreme ce autorul caracterizează personajele în linii sugestive și în proporții ierarhizate.

Nicolae Grigorescu, Sfânta Treime, ulei, 1858, biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, mănăstirea Agapia.

Cupola închinată Sfintei Treimi i se datorează meșterului Nicu și a fost pictată în anii tinereții, înainte de a pleca la studiile artistice la Barbizon. Biserica închinată Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil a fost decorată în tehnica picturii în ulei, în spiritul tradiției apusene. Pictorul Nicolae Grigorescu compune pe suprafețele armonioase ale edeficiului eclesial, scene monumentale legate între ele prin forța sugestivă a culorilor dominate de griuri și albastruri rafinate. Compozițiile religioase, complexe, cu episoade biblice și evanghelice i-au fost inspirate de la modele cu prestigiu ajunse la el prin intermediul unor gravuri. Grigorescu apelează la un tip de compoziție spectaculos așezând în același cerc cele trei persoane divine alături de grupul de îngeri ce dau dinamism și eleganță spațiului celest. Acest studiu iconografic ce și-a propus prezentarea într-o manieră succintă a nașterii și evoluției temei iconografice a Sfintei Treimi a înregistrat un număr semnificativ de exemple provenind din aria artei universale. La finalul lucrării s-a dorit și o scurtă expunere a unor studii de caz, icoane, sau fresce din spațiul românesc. Dacă în primele reprezentări cunoscute sub numele de Filoxenia lui Avraam, imaginea plastică va deveni corespondentul interpretării angelologice, mai târziu, sub influența Părinților Bisericii, se va înregistra și o interpretare hristologică. Dacă prima interpretare (angelologică) va duce la redarea în plan artistic a celor trei persoane sub chipul îngerilor, cea de-a doua interpretare (hristologică) va duce la definirea raportului dintre cele Trei Persoane așezându-se în centrul lor, figura lui Hristos. După perioada iconoclasmului bizantin, câțiva exegeți ai bisericii, așa cum ar fi Roman Melodul ori Nichifor, vor avansa un nou tip de interpretare cunoscut sub numele de cel triadologic; sesizând prin această nu doar prezența celor trei persoane ci și Unitatea Treimii a Persoanelor Sfintei Treimi. În acest caz, imaginea plastică va deveni precumpănitor definitorie în modul reprezentării celor trei îngeri la stejarul din Mamvri. Imaginea Sfintei Treimi sub chipul celor două figuri umane: Tatăl și Fiul, însoțite de Duhul Sfânt, în chip de porumbel semnifică o variantă des întâlnită în spațiul transilvănean. Existența în contemporaneitate a celor două tipuri esențiale: Filoxenia lui Avraam și Sfânta Treime, care se reprezintă cu regularitate atât în frescă cât și în icoanele portabile; rămân tributare înțelesurilor dogmei creștine; expresia artistică fiind atât revelație dumnezeiască cât și învațatură a bisericii. Mesajul transmis de acest subiect iconografic; este unul ce ne cuprinde prin puterea sa de comuniune, bunătate, dragoste, iubire, ele fiind atribute specifice Persoanelor Treimice ca un deziderat fundamental pentru creștini.