FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL POLITICE , SPECIALIZAREA SOCIOLOGIE [620372]

1
UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI, FACULTATEA DE
FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL POLITICE , SPECIALIZAREA SOCIOLOGIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Conducător științific:
Prof. uni v. dr. Gavriluță Cristina

Absolvent: [anonimizat]
2017

2
UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI, FACULTATEA DE
FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL POLITICE , SPECIALIZAREA SOCIOLOGIE

FITNESS -UL. PRACTICI LE CORPORALE
ȘI STRATEGII LE DE SĂNĂTATE

Conducător științific:
Prof. uni v. dr. Gavriluță Crist ina
Absolvent: [anonimizat]
2017

3

CUPRINS

INTRODUCERE. MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI ………………………. 4
CAPITOLUL I. SPOR TUL ȘI FITNESS -UL CA FENOMEN SOCIAL
………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 6
DEFINIREA ȘI DELIMITĂRI CONCEPTUALE ………………………….. …….. 6
1.2 SCURT ISTORIC AL FITNESS -ULUI ………………………….. ……………. 12
1.3 INSTITUȚIONALIZAREA FITNESS -ULUI ………………………….. ……. 18
CAPITOLUL II. FORME ALE FITNESS -ULUI, FACTORI
SOCIALI ȘI PRACTICI CORPORALE ………………………….. ……………. 22
2.1 TIPURI DE FITNESS ………………………….. ………………………….. ………… 22
2.2 MOTIVAȚII ………………………….. ………………………….. ……………………… 33
2.3 STRES ȘI STRATEGII DE COPING ………………………….. ………………. 37
2.4 PARADIGMELE SOCIOLOGIEI ………………………….. ……………………. 43
CAPITOLUL III – PREZENTAREA GENERALĂ A INSTITUTULUI
DE CHIMIE MACROMOLECULARĂ „PETRU PONI” IAȘI –
STUDIU D E CAZ ………………………….. ………………………….. ………………….. 51
3.1 CHESTIONARUL ………………………….. ………………………….. …………….. 51
3.2 FITNESS -UL. PRACTICILE CORPORALE ȘI STRATEGIILE DE
SĂNĂTATE ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 55
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. …………………………. 78
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. …………………… 81
ANEXĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 84

4

INTRODUCERE. MOTIVAȚ IA A LEGERII TEMEI

Tema licenței este denumită “ Fitness -ul. Practici corporale și strategii de
sănătate ” și este rezultatul curiozității mele și al unei provocări. Motivul alegerii acestei
teme derivă din dorința de documentare în legătură cu acest subiect, dorind să scot în
evidență strategii de îmbunătățire a calității vieții prin practicarea sportului. Deși
numărul studiilor privind efectele activităților fizice as upra calității vieții a crescut
simțitor în ultimele decenii, există încă o lipsă de informați i integr ate care să delimiteze
mai clar efectele pe termen mediu și lung ale mișcării fizice în calitatea vieții. Am
încercat să analizăm critic literatura din domeniul sociologiei și psihologiei sociale pe
acest subiect, acordând atenție, în capitolele te oretice, deopotrivă dimensiunii obiective a
calității vieții (starea socio -economică, nivelul de trai), cât și bunăstării subiective, ca
dimensiune construit ă social, cea a satisfacției cu viața, două dimensiuni centrale ale
oricărei analize sistematice.
În viața socială contemporană, atât oamenii obișnuiți cât și personalități le politice
și culturale apreciază sportul ca fiind un fenomen cu funcții speciale în dezvoltarea
individului și prin implicațiile sale socio -economice. Prin implicațiile sale econom ico-
financiare (industria tot mai înfloritoare de echipamente și tehnologie sportivă, sume
imense d e bani, acumulate și manipulate de cluburi și sportivi, reclame etc.), juridice
(reglementări naționa le și internaționale), politice (probleme de competiție între țări,
„mândrie națională”), cultu rale („mass -media”, spectatori, „fanism”), de sănătate
(obsesia „corpului sănătos”) și altele, se po ate afirma că în zilele noastre el este un
fenomen social major. Cel puțin în țările dezvoltate, chiar dacă în legătu ră cu acest
calificativ acordul de păreri nu este atât de mare, sunt date statistice care arată că marea
majoritate a populației din unele țări europene înclină spre acea stă caracterizare
(Semnificația sportului pentru societate. Impactul sportului asupra sănătății, CCPS,
1996, respectiv Handbook of Sport Studies, eds. J. Coakley, E. Dunning, 2006).
Conținutul lucrării prezintă abordare a unor aspecte teoretice ale fitness -ului. Am
ales această temă deoarece nu multe persoane înțeleg importanța acestor acti vități

5
sportive în dezvoltarea omului din toate punctele de vedere și în special în dezvoltarea sa
pe plan profesional. Cu cât omul este mai deschis și mai dezinvolt cu atât mai mult va
avea de câștigat.
Lucrarea este st ructurată în 3 capitole astfel: pri mul capitol studiază introducerea
în tainele fitness -ului (conc ept, definiții, scurt istoric). Al doilea capitol deschide practic
tema mea de licență și anume formele fitness -ului și factorii sociali. Aici m -am axat
foarte mult tipurile de fitness și motiv ații. Tot acest capitol pune în primplan practicile
corporale și mai precis: strategii corporale, tipuri de practice corporale și modalități d e a
exersa practici corporale. În al treilea capitol este vorba de un studiu de caz care se va
aplica persoanelor care practică fitness -ul. Persoanele vizate în cadrul acestei cercetări
au fost persoanele care practică activități sportive și în special fitness, din Municipiul
Iași. Pentru această cercet are am folosit un eșantion de 50 de persoane: 25 femei și 25
bărbați; cu vârste cuprinse între 18 -30 ani cu domiciliul în municipi ul Iași. Chestionarul
conține 21 întrebări identificându -se toate 21 valabile. Datele au fost prelucrate utilizand
SPSS Statistics v19.
Obiectivele urmărite în cadrul temei de licențe „ Fitnes s-ul. Practicile corporale și
strategiile de sănătate ” au fost:
 Măsurarea importanței pe care o acordă angajații asupra activităților sportive și
în special fitness -ul;
 Identificarea influențelor pe care le aduc activitățile sportive ;
 Stabilirea frecvenței participării în activități zilnice a angajaților cu un serviciu
static ;
 Stabilirea frecvenței practicării la activități sportive în paralel cu munca depusă ;
 Identificarea principalelor beneficii ale sportul atunci când este practicat înainte
de a merge la muncă ;
 Identificarea principalelor lucruri care ar ajuta persoanele să participe mai des la
activitățile sportive ;
 Evaluarea persoanelor asupra condițiilor în care desfășoară activități sportive .

6

CAPITOLUL I. SPORTUL ȘI FITNESS -UL CA FENOMEN SOCIAL
1.1 DEFINIREA ȘI DELIMITĂRI CONCEPTUALE

Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române de Academia Română
Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan” sportul este definit ca un “complex de exerciții
fizice și de jocuri practicate în mod metodic, cu scop ul de a dezvolta, de a întări și de a
educa voința, curajul, inițiativa și disciplina; fiecare dintre formele particulare,
reglementate ale acestei activități” dar și ”totalitate de exerciții fizice și de jocuri
practicate metodic și sistematic în vederea întăririi organismului, dezvoltării voinței și a
obținerii unor performanțe. Astfel, sportul reprezintă totalitatea cunoștințelor privind
exercițiile fizice, corelate într -un sistem de noțiuni și prezentate într -o teorie proprie,
care stabilește principiil e după care se prevăd, se valorifică și se confirmă efectele
biologice și spiritu ale în practica vieții sociale.1
În Rom ânia, termenul sport este cunoscut ca și „Știința educației fizice și a
sportului” și a fost înlocuit cu sintagma “Sports Science”. Știința Sportului a fost de -a
lungul timpului în pedagogie sau medicină ca ramură a acestora, iar azi „se utilizează
metode, tehnici, ipoteze și din alte științe cum sunt: biologia, psihologia, antropologia,
sociologia” M., Epuran , ne demonstrează că sportul a devenit o știință interdisciplinară.
Valorile care înalță educația fizică și sportul la rang de știință pot fi fizice, intelectuale,
morale, sau spirituale. Cu cât aceste ac tivități contribuie la sporirea tonusului vital al
individului sau al grupului, c u atât mai mult se va apropia de cultură și de conceptul de
știință a sportului.2
În concepția lui Parsons, sistemul cultural est e legat de sistemul social prin relații
de instituționalizare, iar sistemul personalit ății umane are legătură cu realitatea so cială.
În societate a postmodernă și în cea în care globalizarea impune anumite realități sociale,
socie tatea și cultura se definesc în mod corelativ, „oricine și orice participant la viața
socială fiind un produs cultural”. Cultura fizică sintetizează toat e valorile menite în
scopul perfecționării potențialului biologic, spiritua l și motric al omului. Sintagma

1 Academia Română Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan” – Dicționarului Explicativ al Limbii Române
2 Epuran, M., (1992) – Metodologia cercetării actvităților corporale, vol.I și II, București, ANEFS

7
cultură fiind înlocuită cu succes cu sintagma Știința Sportului, datorită numeroaselor
cercetări de valoare întreprinse pe plan mondial în domeniul sportului . Din perspectiva
științei sportului, calitatea vieții omului este abordată în segmentele: sănătate,
învățământ, educație și ecologie. În acest context sfera ști inței sportului cuprinde o
diversitate de valori specifice domeniului, cum sunt:
 valori create în scopul organizării superioare a practicării exercițiilor fizice;
 valori create în dezvoltarea filogenetică a omului, care se referă mai ales la
idealul de armonie corporală;
 valori de natură materială sau create prin spectacolul sportiv;
 valori de ordin spiritual.
Creația de valori reprezintă caracteristica esențială a ethos -ului uman, expresia
unei inepuizabile voințe de putere ca mani festare a vieții, ca afirmare a autodeterminării
și emancipării omului.3 În acest context se încadrează definiț ia pent ru „sport" din „Carta
Europeană a Sportului": „Orice formă de activitate fizică ce are ca obiectiv exprimarea
sau îmbunătățirea condiției fizice și psihice, dezvoltarea relațiilor soci ale sau obținerea
de rezultate în competiții la toate nivelurile prin intermediul unei activități organizate
sau nu”. Componentele fundamentale ale culturii fizice sunt: valorile sportive,
activitatea fizică (exercițiul fizic), excelența sportivă, evaluare a, infrastructura și
resursele umane, filosofia sportului.
Valor ile sportive – fair-play-ul, autodepăși rea, tenacitatea, perseverența,
vitalitatea, frumusețea fizică, viabilitatea, echilibrul comportamental, cultul muncii, al
angajării, etc. Unele dintre acestea pot fi interpretate ca valori morale, altele ca valori
estetice. Dar valorile morale sunt valori -scop, pe când valorile sportive sunt valori –
mijloc. În cadrul valorilor sportive apare int eresul, dorința de victorie, de performanță;
astfel inter -relația umană sportivă nu ma i este un act pur dezinteresat, dar nu t rebuie să –
și piardă caracterul moral. Forma ple nară de existență și dezvoltare a valorilor sportive
se regăsește cel mai bine în cadrul conceptelor olimpismului.4
Activitatea fizică – exercițiul fizic ca formă naturală de mișcare . În viziunea
Consiliului Europei (prin Manifestul european privin d tineretul și sportul) aceasta este o
formă de provocare și de recreere bazată pe joc pentru tineri. Principiul care guvernează

3 Epuran, M., (1992) – Metodologia cercetării actvităților corporale, vol.I și II, București, ANEFS .
4 Rusu Flavia (2008) – Note de curs Fitness, multiplicat UBB, Cluj -Napoca

8
această categorie de valori este accesibilitatea. Bunăstarea tânărului și dobândirea un ui
mod sănătos de viață sunt finalități esențiale , iar baza acestor activități o constituie
familia și școala. În perspectivă, întreaga populație trebuie să aibă acces la practicarea
activității fizice cu efecte benefice. Exercițiile cu grad adecvat de int ensitate exersate
minimum 30 de minute pe zi pot realiza astfel de efect e. Obiectivele prioritare sunt:
eficiența, securitatea, egalitatea șanselor de participare, rentabilitatea.5
Educ ɑțiɑ fizică ( noțiune ɑ superioɑră – educɑție) – înțelesul principɑl =
ɑctivit ɑteɑ cɑre vɑlorifică sistemɑtic ɑnsɑmblul formelor de prɑcticɑre ɑ exercițiilor
fizice în scopul măririi, în principɑl, ɑ potențiɑlului biologic ɑl omului în concordɑn ță
cu cerințele socia le. Observa ții: educa ția fizică este fiziologică prin n ɑturɑ e xercițiilor
sɑle, pedɑgogică prin metodă, biologică prin efectele sɑle și sociɑlă prin orgɑnizɑre și
ɑctivitɑte în centrul căreiɑ stă omul se constituie cɑ o cɑtegorie de bɑză ɑ domeniului,
cɑre vɑlorifică extensiv exercițiul fizic în scopurile ɑmintite. Î ntre to ɑte componentele
educɑției există o strânsă interdependență, ele formând un întreg, un sistem. Este un
proces instructiv -educɑtiv ɑtât bilɑterɑl cât și independent, și ɑnume:
 Cɑ proces instructiv – educɑtiv bilɑterɑl, educɑțiɑ fizică se desfășoɑră î n timp,
sistem ɑtic și presupune existențɑ conducătorului procesului și ɑ subiecților
orgɑnizɑți în clɑse, grupe, etc În cɑdrul procesului bilɑterɑl relɑțiɑ conducător –
subiect este complexă și permɑnentă și vizeɑză ɑctivitɑteɑ motrică ɑceɑstɑ fiind
totɑlitɑ teɑ ɑcțiunilor motrice încɑdrɑte într -un sistem de idei, reguli și forme de
orgɑnizɑre.
Finɑlitɑteɑ ei este obținereɑ unui efect complex de ɑdɑptɑre ɑ orgɑnismului și de
perfecționɑre ɑ dinɑmicii ɑcestuiɑ. ɑctivitɑteɑ se definește prin scop și motivɑție
proprie. Ex: educ ɑțiɑ fizică, ɑntrenɑmentul sportiv etc.
 Cɑ ɑctivitɑte independentă desfășurɑtă individuɑl sɑu în grup, se reɑlizeɑză în
timpul liber ɑl subiecților și în ɑbsențɑ conducătorului. Presupune folosireɑ
experienței ɑcumulɑte în proces bilɑterɑl.6
Fitness -ul este un concept c ɑre ɑre multiple înțelesuri, în funcție de nivelul
culturɑl și formɑțiɑ profesionɑlă ɑ celui ce îl utilizeɑză. Fitness -ul este cɑpɑcitɑteɑ de ɑ
ɑccede lɑ o cɑlitɑte optimă ɑ vieții, reprezintă deci o condiție dinɑmică,

5 Rusu Flavia (2008) – Note de curs Fitness, multiplicat UBB, Cluj -Napoca
6 Alexe,N., și colab.(1974) – Terminologia educației fizice și Sportului, București, Edit. Stadion, pp.1 12 –
168

9
multidi mension ɑlă ce se bɑzeɑză pe o stɑre de sănătɑte pozitivă și include în eɑ mɑi
multe componente: fitness intelectuɑl, sociɑl, spirituɑl și fizic (condițiɑ fizică). Alături
de educɑțiɑ intelectuɑlă, educɑțiɑ morɑlă, educɑțiɑ estetică și educɑțiɑ
tehnicoprofe sionɑlă, educɑțiɑ fizică este componentă ɑ educɑției generɑle. Considerăm
necesɑr să definim în continuɑre noțiunile cele mɑi importɑnte ɑle domeniului. Dragnea
A. și Bota A. citează pe Allsen, Harrison și Vance care afirmă că „fitness -ul desemnează
un set de atribute prin care individul face față solicitărilor fizice și funcționale din
activitățile cotidiene sau sportive, dependent de condiția sa anatomocă , fiziologică și
psihologică”.7
În literatura anglo -saxonă, capacitatea motrică are ca echivalent te rmenul fitness.
sau condiție fizică generală. Hidi I.L. definește fitness -ul ca fiind „un stil de viață care
presupune practicarea sistematică, regulată și rațională a unui complex de mijloace din
cadrul gimnasticii de bază, al atletismului, al jocurilor s portive, al natației și sporturilor
nautice, al schiului și sporturilor montane, a ciclismului, asociate cu o nutriție adecvată,
care duc la inducerea unei stării de bine a org anismului, în integritatea sa”. Alți
specialiști în domeniul activității fizice și sportive dau ca definiție a fitness -ului,
identificarea prin unele co mponente cu capacitatea fizică.8
Fitness -ul reprezinta activitatea fizica ce oferă organismului posibilitatea de a -și
folosi la maxim resursele energetice. Poate fi privit ca o cale s pre imbunatatirea
sanatatii, aspectului si randamentu lui fiecărei persoane in parte. Fitness -ul reprezintă un
antrenament de forță care întărește și conferă o condiție bună a sistemului muscular –
scheletic, mărind tonusul, rezistența muschil or și fortifică sistemul osos. Din punct de
vedere fiziologic, acest antrenament determină creșterea volumului, puterii și tonusului
mușchilor, precum și forța tendoanelor, ligamentelor și oaselor. A atinge un nivel de
fitness, implică antrenamente, alimentație optimă și odihnă, iar cel mai important lucru
pe care trebuie să -l facem este să învățăm să legăm toate aceste aspecte, să nu ne grăbim
și să avem răbdare, să înțelegem că nu există o rețetă universal valabilă. Propunerea unei
ținte sau un scop, oferă motivația nec esară pentru a începe și a continua activitatea
fizică.9 Este necesar să se stabilească de la început obiectivele programului de
antrenament, pentru a avea o perspectivă mai bună cum se pot îndeplini.

7 Rusu Flavia (2008) – Note de curs Fitness, multiplicat UBB Cluj –Napoca
8 Hidi I.L., (2007), ”Fitness”, Ed Didactică și pedagogică, p10
9 Luca, A. (2001), ”Fitness și aerobic”, Ed. Fundației Altius Academia, p p 30-35

10
Obiectivul fundamental al fitness -ului este creerea un ei bune condiții fizice, a
unei stări de bine pentru tot organismul. Starea de bine este dată de mai mulți factorii:
starea de sănătate, condiția fizică, calitatea vieții, gradul de adap tare la mediul fizic și
social. După Colibaba -Evuleț D. și Bota I. obiectivele generale ale fitness -ului sunt:
 menținerea unei stări de sănătate optimă;
 prevenirea predispozițiilor de îmbolnăvire;
 stagnarea fenomenelor de îmbătrânire;
 conservarea aptitudinilor profesionale sau ocupaționale;
 bunăstarea fizică și psihică câșt igată și păstrată prin practicarea exercițiilor
fizice sau activităților fizice de loisir;
 reactualizarea și reconstrucția permanentă a propriei personalități, prin
practicarea sist ematică a exercițiilor fizice ( frumusețea corporală, schema
corporală, armo nia dezvoltării fizice, plăcerea și satisfacția ludică, stabilitatea
emoțională);
 întegrarea în mediul social ( în grupul social, colaborarea cu partenerii, spiritul
de echipă);
 dezvoltarea capacității fizice generale ca fundament al rezultatelor sportive d e
performanță.10
O altă abordare a obiectivelor generale ale fitness -ului, privește otimizarea
proceselor de perfecționare a condiției fizice :
 optimizarea condiției fizice prin dezvoltarea forței, vitezei, puterii, mobilității
articulare și elasticității m usculare, rezistenței, echilibrului, coordonării, supleței;
 optimizarea suportului funcțional al condiției fizice – sistemul respirator,
sistemul cardio -vascular, procesele metabolice, sistemul nervos central, sistemul
imunitar;
 optimizarea structurii și f ormei corporale – scăderea țesutului adipos raportat la
greutatea corporală, adaptarea formei corporalee la cerințele personale;
 optimizarea spirituală , imaginea de sine și gândirea pozitivă, încrederea în
propria persoană, interrelaționarea umană conform cerințelor sociale.11

10 Colibaba – Evuleț, D., Bot a, I., (1998), ”Jocuri sportive. Teorie și Metodică”, Ed. Aldin, București , p.
102
11 Busioc G.V., (2012), ”Curs instructor aerobic -fitness, perfecționare, competența Personal Trainer”,
București, p.5

11
Richard Jenchins (2001, p.13 -14), afirmă că exercițiile de fitness, relaxează
trupul și mintea și că trebuie să fie parte i ntegrantă din viața cotidiană. Efectuând în
mod regulat exercițțiile de fitness veți ajunge la următoarele ob iective:
 reducerea tensiunii musculare și apariția unei relaxări benefice;
 o mai mare coordonare a mișcăriloe și o senzație de libertate în mișcare;
 creșterea ariilor de aplicabilitate a mișcărilor;
 prevenirea accidentărilor, mai ales întinderi musculare;
 psibilitatea practicării sportur ilor considerate mai dificile (schi, cățărare),
deoarece sistemul muscular este adaptat la efort;
 dezvoltarea conștiinței propriului corp, ajutându -vă să vă cunoașteți;
 activarea circulației sangvuine;
 realizarea stării de b ine.
Obiectivele pe care trebuie să le rezolve practicarea fitness -ului, sunt
răspunsurile afirmative la următoa rele întrebări:
 poți realiza sarcinile zilnice cu vi goare, fără a resimții oboseala ?
 ai o atitudine corporală corectă ?
 la sfârșitul zilei, ai s uficientă energie pentru activități de timp liber?
 ai un corp suplu și agil ?
 te poți ang aja în efort fizic prelungit ? 12

12 Corbin și Lindsey citați de Dragnea A. și Bota A. (1999), p.222 -223

12
1.2 SCURT ISTORIC AL FITNESS -ULUI

Omenirea este în continuu dezvoltare a prelungirea vieții active, î n plus interesul
genera l țintește și o calitate superioară, optimă a cursului întregii vieți. Oamenii doresc
să facă față tuturor sarcinilor cotidiene și să-și îndeplinească tot ceea ce își propun , fapte
pentru care au nevoie de un anume tonus fizic și psihic, de agilitate fizic ă și mentală, de
capacitatea de a comunica cu cei din jur și de a se implica î n problemele sociale. Toate
aceste lucruri se pot îndeplini doar dacă avem o viața sănătoasă iar aici intervine fitness –
ul.
În anii 60 a apărut un volum unde erau apăreau cercet ări care demonstrau faptul
că activitățile fizice viguroase pot fi mijloace de prevenire sau alinare a multor problem e
medicale, de natură fizică, câ t și emoțională. Astfel, fitness -ul, respectiv fitness -ul
personal, s-a transformat într-o preocupare a so cietății, specialiștii domeniului evaluând
relația dintre capacitatea de mișcare și starea de sănătate fizică și psihică. Ideea de
fitness a stârnit pe experții domeniului care au făcut mai multe cercetări, cum ar fi :
studiul pentru forma fizică (physical fitness) condiția fizică sau competența fizică
generală l -a preocupat pe Fleishman, E. (1964) strecurâ nd acest concept.13 În 1969,
Hebbelin ck, M. îmbunătățește conceptul de total fitness, susținâ nd faptul că este necesar
să se ia în considerație, atunci câ nd se apreciază, facultatea individului de a se mișca,
legătura dintre factorii anatomo -fiziologici și forța, putere, precizia, vite za de anduranță
a subiecților. Î n 1984 Dragnea, A. vine cu completări accentuâ nd influența proceselor
psihice.14
Cea mai bună metodă de a determina nivelul condiției fizice generale este
reflectat prin abilitatea fiecărei persoan e de a desfășura cu ușurință anumite activită ți
precum mersul, ridicatul, urcatul scărilor fără apari ția unor semne supărătoare precum
durerea sau disco mfortul. Fitness -ul func țional ar e la bază un organism sănătos (în
special plămâ nii, inima , sistemul osos, articular și muscular). Conceptul de fitness
întărit strategia generală de menținere a stării de sănătate, exprimând capacitatea de a
accede la o ca litate optimă a vieții, fiind, î n același timp „o condiție dinamică,

13 Fleishman, E. , (1964), “The Structure and Measurement of Psycical Fitness ”, Englewood Cliffs,
NJ:Pretince Hall
14 Hebbelinck, M., (1964), “ L`Influence de l `Education Physique et des Sports sur les enfants de 10 a 14
ans – Sport ”, Bruxelles, p 232 -236

13
multidimensională, ce se bazează pe o stare de sănătate pozitivă și i nclude mai multe
componente. Fitness intelectual, social, spiritual și fizic” (Dumitru, G., 1997).
Cercetătorii apreci ază relația dintre capacitatea de mișcare și starea de sănătate fizică și
psihică. Ideea este î mpărtășită și de omul modern, care consideră fitness -ul parte
integrantă a stilului de viață, apreciind valoarea activități lor fizice, motrice, la toate
vârstele și în orice condiții materiale sau sociale. Fitness -ul fizic este „capacitatea
corpului de a funcționa la un nivel optim, atât în situații de urgență, ca și î n viața de zi cu
zi” (Katz, J., 1988). 15
Corbin, C. și Lindsey R., (1985) define sc fitness -ul pr in capacitatea întregului
corp, incluzâ nd mușchii, scheletul, inima și alte părți, de a răspunde eficient tot timpul.
Doctorii Kraus H. Și Raab W; menționați de Fall, Baylor, Dishman (1980) consideră
faptul că fitness -ul fizic se referă la acele aspecte al e funcțiilor fiziologice și ps ihologice
care oferă protecție î mpotriva unor tipuri de boli degenerative, precum: bolile
cardiovasculare, obezitatea și unele tulburări muscular -scheletice. Aceste afecțiuni au
fost numite boli hipokinetice deoarece foarte de s sunt asociate cu nivelul scăzut de
cheltuială energetică, situație prezentă mai ales la persoanele sedentare. Fitness -ul fizic
aflat î n relație cu starea de sănătate (health related) are î n componență următoarele
elemente: rezistența cardiorespiratorie, forța musculară, rezistența musculară,
mobilitatea și compoziția corporală. Aceste component e structurale sunt elemente de
bază pentru multe discipline sp ortive, particularizarea realizându -se în funcție de gradul
sau nivelul de dezvoltare p e care fiecare componentă o dobâ ndește.16
Cea mai actuală metodă de apreciere a fitness -ului fizic se realizează prin bateria
de teste Eurofit, din care unele teste pot fi autoaplicate și autoevaluate; prin această
metodă, se realizează autocunoașterea individului, conșt ientizarea potențialului biologic
deținut la un moment dat . Se poate spune că fitness -ul optim este dat de dezvoltarea
echilibrată a celor trei component e (eficienț a cardio -respiratorie, compoziția corporală,
eficiența neuro -musculară ). Nu trebuie să lucră m doar pentru forță, rezistență muscular
și suplimente deoarece pregă tirea va fi incompletă ș i nu se va putea realiza un fitness
aerob opti m, un fitness benefic atât pentru sănătatea noastră cât și pentru sportul de

15 Dumitru, G., (1997), “Sănătate prin sport pe înțelesul tuturor ”, București, Editura Federația Română
Sportul pentru toț
16 Corbin, C. și Lindsey R., (1985), “Concepts of Physical Fitness With Laboratories”

14
performanță în care efortul are c aracter aerob. Conceptul de fitness include trei
dimensiuni majore , și anume: organice, motrice și culturale, aflate în interdependență:
 Dimensiunea organică este într -o legătură strânsă cu corpul, s tomacul și
fiziologicul individului, reflectând starea de sănăta te a fizicului; bună funcționare
a sistemelor și organelor și proporționalitatea optimă a țesuturilor corpului. Fiind
direct condiționată de starea de sănătate, această componentă pune accentul pe
rezistență cardio -vasculară și respiratorie. Bună funcționa re a sistemului cardio –
respirator în repaus și efort determina în măsură importantă rezistență generală a
organismului, respectiv o bună condiție fizică.
„Sănătatea este o calitate a stării de bine a fizicului, emoțional și mentalului,
care permite individ ului să trăiască eficient și mulțumit” (Andersson, C.L., 1988).
 Dimensiunea motrică este determinată de capacitățile psihomotrice necesare
controlului mișcării, abilităților musculare, în vederea realizării cerințelor
mișcării. Fitness -ul motor este recuno scut că o componentă complexă, care se
evaluează printro combinație de teste în care fiecare măsoară un anumit factor.
Acest test relevă informația asupra motricității generale a individului, fără a
include nivelul execuției tehnice a vreunei deprinderi sp ortive. Dimensiunea
motoare a fitness -ului are că substrat componentă neuromusculară a condiției
fizice, care, după Corbin și Lindsey, citați de Dragnea A. și Bota A., 1999,
reprezintă capacitatea individului de a realiza o acțiune motrică cu caracteristic ile
unei deprinderi performanțe; rezultă din cele enunțate trăsătură esențială a acestei
componente, respectiv eficientă mișcării.
 Dimensiunea culturală este determinată de modul în care achizițiile
comportamentale legate de formarea fitness -ului fizic de vin componente,
determinate de stilul de viață, valori câștigate prin activitatea fizică. Face parte
din stilul de viață al omului contemporan, civilizat, să aibă activitate fizică,
dirijată corect, eficient; persoană care se respectă își structurează de a șa manieră
programele, încât să practice diverse activități fizice; tot mai mulți sunt cei care
aleargă, fac exerciții de forță, de gimnastică aerobică sau participa la programe
fitness.
Fitness -ul își are originile în aerobic, care provine și el la rându l sau din dansurile
ritmice, cum ar fi jazzul modern. În anii 1970, Jane Fonda a devenit imaginea

15
aerobicului și a dezvoltat o metodă numită “antrenament aerobic”. Începând cu anii ’80,
încep să se dezvolte peste tot în lume săli de sport care propuneau nu meroase cursuri.
Disciplinele fitness -ului sunt numeroase apărând în fiecare an câteva noi. Încă de
la începutul secolului 21, una dintre cele mai mari realizări care se impune a fi celebrată
este trendul evolutiv ascendant și continuu a fitness -ului care își găsește originea în
începutul existenței umane. Cu alte cuvinte, apariția și dezvoltarea fitness -ului este
legată de existența umană. De -a lungul epocii preistorice, nevoia de fitness a fost
alimentată de lupta de supraviețuire în cadrul activităților de vânătoare. Astăzi, când în
mod evident fitnessul nu se mai identifica cu ideea subzistenței, rămâne în fond în
cununarea sănătății și a stării de well – being. Istoria fitness -ului a fost profund
influențată de evenimente și personalități care au șlefui t dezvoltarea lui încă de la
comună primitivă și până la fondarea și argumentarea a întregului concept de fitness de
astăzi.
Voi sublinia faptul că omului primitiv îi era indispensabilă o condiție fizică bună,
ceea ce este însăși definiția fitnessului. S tilul de viață nomad al oamenilor care au trăit în
secolele dinaintea lui Hristos era impus de vânătoare și activitatea de strângere a hranei
pentru supraviețuire. Triburile mergeau adesea în expediții de vânătoare și de căutare de
apă potabilă de o zi sau două. De asemenea, pe lângă această activitate fizică impusă de
nevoile lor fundamentale, oamenii preistorici mai aveau și alte activități care ajutau la
formarea unei bune condiții fizice și favorizau o stare bună de sănătate. Printre aceste
componente p rincipale ale vieții cotidiene, includem călătoriile de 6 până la 20 de mile
până la triburile învecinate pentru vizitarea prieteniilor și a familiei, cu ocazia zilelor de
sărbătoare, unde dansul și jocurile durau adesea numeroare ore. În Paleolitic, nevoi a de
supraviețuire și activitățile care includeau dansurile tribale ce necesitau o bună condiție
fizică și care impuneau forme variate de activitate fizică, au definit oamenii acelei vremi.
În al doilea rând, trebuie să dezvoltăm importantă fitness -ului pe ntru vechea civilizație
greacă din secolele 3 -2 înaintea erei noastre.
Ceea ce am putea spune este faptul că nici un alt popor antic nu a acordat fitness –
ului o poziție atât de înalta și implicit de importantă. Una dintre obiectivele civilizației
greceșt i era atingerea idealului de perfecțiune fizică. Aprecierea frumuseții trupului și a
importanței stării bune de sănătătate și a condiției fizice a rămas până astăzi de neegalat.
Grecii considerau că dezvoltarea armonioasă a trupului este la fel de importan tă că

16
antrenarea gândirii. Bună stare de sănătătate fizică era condiția necesară pentru o stare
mentală calitativă. Herodicus,Hippocrat și Galenus, părinți ai medicinei, au facilitat
dezvoltarea fitness -ului în cadrul Greciei Antice. Gimnastică, alături de muzică, erau
considerate a fi cele mai importante activități cotidiene. Un vechi proverb spune că
exercițiul fizic pentru sănătătate este echivalentul muzicii pentru suflet. Comparația este
mai mult decât grăitoare și concludentă și justifică apariția Joc urilor Olimpice. Jocurile
Olimpice evoluaseră, ajungând să cuprindă 10 evenimente, derulate pe o perioada de
peste cinci zile. Pe lângă cursa de alergare, evenimentele sportive incluse erau lupte corp
la corp, box, curse de cai (atât călare, cât și cu care de lupta), aruncarea discului și a
suliței, precum și un tip de săritură în lungime, pe muzică. Mai există și un pentatlon
alcătuit din probe de sărituri, alergare, aruncarea suliței, a discului și lupte corp la corp.
Un alt eveniment era pankration -ul, o combinație violență de lupte corp la corp și box, în
care practic nu existau nici un fel de reguli, iar învingătorul era primul luptător care se
recunoștea învins. Jocurile Olimpice se încheiau cu o cursa de alergare bizară și
extenuantă, în care particip anții alergau îmbrăcați în costume complete de armură.
Istoria fitness -ului înfățișează o serie de teme care sunt într -o conexiune aproape
directă cu secolul 21. Una dintre aceste trăsături comune este reprezentată de puternică
asociere de termeni care pr ivesc domeniile militar și politic, puși în legătură cu exercițiul
fizic, sub diversele sale forme (de -a lungul întregul lanț evolutiv uman). În numeroase
feluri, acest lucru arată puternicul impact pe care l -au avut oamenii politici în domeniul
sănătății și implicit al fitness -ului. Conceptul de trup -suflet a suferit o dezvoltare
atenuată și totuși semnificativă în aceeași măsură că și conceptele de exercițiu fizic
pentru trup și muzică pentru suflet. Actualele programe de fitness au evoluat din aceste
concepte în mod armonios, muzică fiind o componentă a exercițiului fizic. De altfel,
astăzi se poate observă muzică alertă, vioaie adesea special creată pentru programele de
aerobic și fitness. În societatea de astăzi, este de remarcat faptul că interesul pen tru
activitate fizică a scăzut dată fiind rapidă dezvoltare a tehnologiei și avansării fără
precedent a industriei. Toate acestea impun standarde negative de viață oamenilor, care
devin tot mai prinși în activitatea productivă și uită adesea de sănătatea l or, sublinind
aici importantă fitness -ului. Totuși, în ciuda obezității exagerate, mulți oameni își dau
seama de faptul că fitness -ul este o soluție. Și nu doar pentru problemele cu greutatea, ci

17
pentru toate categoriile de oameni dispuși să își reserve o ora pe zi pentru antrenament,
primind în schimb o porție sănătoasă de energie, vitalitate și sănătate.
Exercițiul fizic și sportul s -au menținut de -a lungul timpului sub diferite forme;
pe de -o parte, prin puterea tradiției, a obișnuinței, pe de altă part e, pri n trebuința naturală
a organismului pentru o activit ate corporală. Ele se manifestă spectaculos în diferite
prilejuri festive, dar pentru a ceasta este nevoie de exerciții pregătitoare. În diferite faze
ale istoriei s -au produs însă și reacții conștie nte îm potriva slăbirii vieții trupești,
determinate de cauze economi ce sau politice care reclamau o creștere a potențialului
energetic al ființei umane. Exer cițiile fizice erau mijloace de a reda corpului forța și
amplitudinile lui primordial. În timp exer cițiul a devenit fenomen social d ucând la
formarea de deprinderi motrice puse în serviciul producției și al organizării ap ărării, a
însemnat perfecțiunea naturii biologice a omului și s -a transformat într -o importantă
componentă a vieții individului.17
Revoluția științifică și tehnică contempo rană a influențat profund modul nostru
de a gândi și de a trăi, iar progresul tehnic ac celerat și creșterea proceselor economice
modifică simțitor modul de viață și d e muncă al oamenilor. În zilele noastre, alături de
binefăcătoarele daruri oferite de evo luția tehnicii și dezavantajele unei vieți civilizate, se
afirmă și factori cu consecin țe și influențe care acționează negativ asupra sănătății, în
sensul că îl eliberează pe om tot mai mult de efortul fizic, dar îl sol icită foarte mult din
punct de vedere i ntelectual prin suprasolicitare nervoasă. Atât munca sedentară, cât și
inactivitatea fizică continuă frecvent și în timpul liber, ca urmare a comodității în care
mulți s e complac și se îndepărtează de sursele naturale ale menținerii sănătății, de natură,
de m ișcare, de activitatea fizică – factori esențiali pentru întreținerea vieții și a unei
dezvoltări armonioase.18

17 Cârstea , Gh (2000) – Teoria și metod ica educației fizice și a sportului, București, Editura
Universul, pg. 28
18 Kirițescu, C -tin. (1964) – Palestrica, Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport,
București, pg. 43

18
1.3 INSTITUȚIONALIZAREA FITNESS -ULUI

România se află pe o traiectorie de creștere economică pozitiv ă datorită unui
cumul de factori macroeconomici cu influențe favorabile asupra întregii vieți social e. În
acest context sportul, ca fenomen complex, cu efectele sale de notorietate asupra
educaț iei, sănătății, socializării și economiei, explică interesele guvernelor care creează
condițiile p entru dezvoltarea sa și punerea în practică a funcțiilor specifice. Într-un
interviu acordat wall -street.ro, Mikae l Fredholm (foto), CEO și partener al World Class
România susține că un roman petrece și până la doua ore și jumatate într -o sala de
fitness față de un suedez, care petrece, î n medie, circa 28 de minute pentru a se antrena.
“Suedezii fac sport și, î n multe cazuri, aleg să facă duș acasă. Ei sunt mereu pe fugă, o
diferență foarte mare față de români . Aici, cli enții vor să stea mai mult, socializează .
Sala de fitness a devenit un loc de socia lizare, motiv pentru care ne adaptăm business -ul
după cerinț ele loc ale. Vrem să facem mai multe eveniment e sociale. Fitness -ul trebuie să
fie distractiv. Î n 28 de minute nu este distractiv”, a declarat Mikael F redholm, CEO al
World Class România, î n cadrul emisiunii Wall -Street 360.
Potrivit managerului World Class, comp ania pe care o conduce, dar și piața
locală de profil încercă să îi convingă pe clienți să mânânce sănătos , să ia o pauză, dar și
să ajute companiile în ceea ce privește wellness -ul. “Românii vor să învețe să trăiască
sănătos. Sportul conduce la o creș tere a productivității angajaților, dar și la o scădere
foarte mare a numărului de zile sau a evitării risculu i îmbolnăvirii. Sunt discrepanțe
foarte mari î ntre zona Scandinaviei, Germania și a altor țări din Vest față de Româ nia.
Locuitorii din aceste zone su nt mai productivi, mai puț in bol navi, iar aceste lucruri ajută
companiile să își desfășoare activitatea mu lt mai ușor”, a mai spus ș eful World Class. 19
Institutul Național de Statistică ne arată cum a scăzut numărul de Federații
Române de Culturism și Fitness din anul 1992 – unde era un număr de 140 și ajungând
ca în anul 2015 să fie un număr de 79 federații.

19 http://www.wall -street.ro/articol/Companii/192348/mikael -fredholm -ceo-world -class-romanii -petrec –
de-pana -la-5-ori-mai-mult-timp-in-salile -de-fitness -fata-de-un-suedez.html

19

Fig. 1.3.1 – Secții sportive pe federații20
Conștientizând că activitatea fizică, în cazul nostru gimnastica aerob ică și
fitnessul, reprezintă o formă de integrare socială și p rofesională a tineretului, prin funcția
sa formativă de percepție și intele ctuali zare a actului motric, putem să evidențiem
importanța autoreglării conduitei mot rice, nu numai în lecție, ci și dincolo de ea, în viață,
în scopul menținerii sănătății și al asigurării capacității de muncă, a u nei calități ridicate
a vieții. Cercetăt orii au constatat în ultimele decenii apariția unor tendințe negative în
ceea ce privește motricitatea, în special scăd erea indicilor de rezistență a organismului
tinerilor. Acestea sunt generate de alimentația din ce în ce mai necorespunzătoare și de
sedentarismul tot mai pr ezent. Se apreciază că pentru a restabili echilibrul și a asigura o
evoluție optimă a organismului este necesară, în primul rând, sporirea eficienței lecției
de Educație F izică, precum și intensificarea eforturilor tuturor factorilor de răspundere
pentru formarea la tineri, cât mai de timpuriu, a capacității și obișnuinței de a practica
sistematic exercițiile fizice.
„Sănătatea fizică și psihică prin sport este s ingura strategie cu șanse egale de a
reduce efectele negative ale drogului informațional (televiziunea), ale drogurilor uzuale

20 http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo2&lang=ro&context=33

20
(alcool, tutun, cafea, dulciuri, automedicamentație) și ale drogurilor puternice (heroina
etc.)“ – Șt. Tüdös (2000).
Promovarea sportului este o investiți e socială și individuală foarte rentabilă, atât
pe termen lung, cât și pe termen scurt , având o contribuție majoră în menținerea sănătății
fizice și psihice, a dinamismul ui și a rezistenței, a unei cond uite psiho -sociale
performante. Tinerii având organismul în dezvoltare și formare, au nevoie cu atât ma i
mult de mișcare, de exercițiu fizic. În ultima peri oadă se vorbește de accelerarea ritmului
de dezvoltare biologică. Este incontestab il faptul că la noile generații pubertatea începe
mai devreme, tinerii din zile le noastre cresc în înălțime și greutate m ult mai repede decât
cei de aceeaș i vârstă din deceniile trecute, producându -se mai timpur iu o vădită
maturizare psihică. Explicația acestui fenomen stă în îmbunătă țirea condițiilor de igienă,
în progresele făcute în profilaxia și tratamentul bolilor, în a limentația diversificată și
organizarea mai rațională a timpului destinat mun cii și repaosului, precum și în efectele
stimulatoare ale gimnasticii aerobice și fitnessului.21
Ca urmare a acestor transformări apar însă și anumite aspecte negative, ca de
pildă scăderea rezistenței organismului, o sensibilitate nefiresc de acc entuată, fiziologică
și psihică, față de solicitările intense și co mplexe ale vieții în societatea actuală, un
dezechilibru în dezvoltare. Creșter ea în înălțime nu este însoțită întotdeaun a de o
dezvoltar e proporțională a musculaturii. Exercițiul fizic, jocul, plimbările și alte forme
de activitate fizică pot aduce un aport compensator. Prin procesul de adaptare la efort
fizic, aceste activități stimulează și, într -o oarecare măsură, dirije ază creșterea și
dezvoltarea. Formarea sistemului osos și muscular este în bună parte deter minată de
factori interni ca de exemplu secreția glandulară, ereditatea etc., fiind tot atât de adevărat
că și factorii externi, în rândul cărora intră fitnessul, jo acă un rol s timulator în
dezvoltare, rol ce poate deveni hotărâtor. Mușchii nesolicitați se atrofiază, mai mult
decât atât, musculatura adolescentului, în cazul în care nu est e antrenată continuu și
gradat, riscă să nu se dezvolte.
Studii făcute în străin ătate arată că robusteț ea, dezvoltarea sistemului osos și
muscular al tinerilor nu este în toate cazurile proporțională cu înălțimea lor. Din datele
publicate în țară și străinătate rezultă că apr oximativ 20% din tineri nu sunt găsiți apți
pentru stagiul m ilitar. Printre ca uzele de bază se menționează și insuficienta dezvoltare a

21 Tüdös, Șt., (2000) Criterii psihologice în fundamentarea și structurarea pregătirii sportive , Editura
Paideia, București

21
aparatului locomotor. Datele atestă că studenții sunt angrenaț i în activități fizice în
medie 90 minute pe săptămână. Activitățile motrice oc azionale ca dansul, plimbările,
după pă rerea specialiștilor sunt insuficiente pe ntru tinerii studenți cu vârste cuprinse
între 18 și 25 de ani. Cercetările dovedesc c ă la vârsta studenției condiția fizică este mult
în urma dezvoltării lor intelectuale , fapt deloc îmbucurător. Acest fenomen treb uie să
intre în atenția acelora care au u n cuvânt de spus în educarea și formarea intelectuală și
fizică a tinerei gener ații, a familiei, facultăților, organizațiilor și instituțiilor
guvernamentale, c u atât mai mult cu cât există o pronunțată tendință de creștere a
numărului orelo r de studiu, de intensificare a pregătirii intelectuale.
În decursul istoriei, rolul pregătirii și educație i intelectuale crește, atingând în
societatea contemporană valențe maxime. A stfel se pune întrebarea, în ce măsură este
justificată reducerea preocupă rii pentru dezvoltarea fizică a individului. Răspunsul
trebuie căutat în efectel e datorate neglijării acesteia. Din păcate, omul contemporan
surpr inde prin indiferența pe care o manifestă față de aceste efecte negative. Acel
celebru dicton men sana in corpore sano, atât de des citat, nu mai este urmat și nu p rea
mai constituie un prilej de meditație.
Să ne amintim de idealul grecului antic Arete; excelență fizică și spiritual –
aceasta era aspirația, viziunea despre personalita tea desăvârșită. În acest context Eschyl
nu este numai creatorul „Orestiei” și a altor 90 de tragedii, ci și luptătorul, învingătorul
de la Marathon și Salamina; Socrate, fi losof genial, este nu mai puțin eroul de la
Potideea, Delion și Amphipolisos; Pitag ora, matematician și filosof, în Olimpia ieșea
învingător la cel mai greu, mai brutal și mai primejdios dintre exercițiile olimpice, la
pugilat; Euripide a fost încununat cu lauri nu numai pe scena teatrului, ci și în ringul de
box și în arena de lupte. Ad miratorii lui Platon, campion de lupte, au meditat vreodată la
remarca „nu ș tie să scrie, să citească și să înoate, prin urmare e analfabet”? Umaniștii
Renașterii au mers pe aceea și linie a educării simultane a trupului și a minții. „Nu este de
ajuns să în tărim sufletul, trebuie să întărim și mușchii, pentru că sănătatea și puterea sunt
neces are, căci sufletul va fi apăsat când nu este ajutat de de corp ”, scrie Michel de
Montaigne, citat de V. Tudor.22

22 Tudor, V., Iancu, H., (2004) Istoria educației fizice și sportului. Note de curs , București

22

CAPITOL UL II. FORME ALE FITNESS -ULUI, FACTORI
SOCIAL I ȘI PRACTICI CORPORALE
2.1 TIPURI DE FITNESS

Fitnessul reprezintă obținerea unei stări de bine ca urmare a depunerii unui efort
la sala de antrenament în scopul realizării unei condiții fizice de invidiat și a stării de
echilibru a organismului pe toate planurile care poate duce la îmbunătățirea sănătății,
obținerea corpului dorit și schimbarea modului sedentar de viață. În această lucrare am
dorit să aducem în atenție faptul că fitnessul a ajuns o noțiune extraordinar de vastă care
înglobează multe vari ante de realizare a efortului fizic și care se diversifică în
continuare, odată cu evoluția rapidă a societății.
Sunt o mulțime de tipuri de fitness însă toate au același scop – de a îmbunătăți
starea de sănătate, normaliza funcționarea diferitelor sistem e, crește vitalitatea.Cu toate
acestea, fiecare disciplină are un accent specific, ajută la atingerea obiectivelor specifice
– de a dezvolta rezistență, să consolideze cadrul muscular, f orma ordonat. Tipurile
actuale de fitness pot fi împărțite în două gru pe: populare destinații și noi direcții.
În continuare voi pune accentul doar pe cele mai importante variante de
practicare a fitnessului, ținând cont de noutate, popularitatea și viteza de răspândire în
cât mai multe țări de pe glob. Astfel, orientându -mă după criteriile pe care le -am
enumerat mai sus am ales cinci variante de practicare a fitnessului asupra cărora vom
zăbovi mai atent, specificând totodată că mai există și alte forme de practicare a
fitnessului mai mult sau mai puțin răspândite. Cele cin ci variante sunt: Zumba,
Yogilates, Bodylastics, Kangoo Jumps și Aerial Yoga.23
Zumba a luat ființă ca stil de practicare a efortului datorită unei înt âmplări. Un
cunoscut instructor de aerobic din Columbia, Beto Perez, și -a uitat cd -urile acasă și a
fost nevoit să im provizeze folosind muzica latino pe care o asculta în mașină (salsa,
merengue etc.). Acea ședință având un s ucces foarte mare, lui Beto i -a venit ideea de a
crea un nou program dance -aerobic pe care l -a numit ZUMBA. După succesul foarte
mare di n Columbia, Zumba și-a câștigat mulți adepți și în SUA. Prin asocierea cu doi

23 Cristina Hantău, Academia de Studii Economice din București

23
americani, Beto Perez a pus bazele celui mai popular concept dance -fitness din istorie.
În prezent există peste 40.000 de centre situate în 75 de țări și peste 5 milioane de
cursanți, Zumba devenind astfel cea mai influentă mișcare în ind ustria fitnessului și
ducând la dezvolta rea conceptului de fitness fun. Și în Romania stilul Zumba a luat
amploare î n ultimii ani, fiind prezent în aproape toate evenimentele și târgurile de profi l
și câștigând din ce în ce mai mulți adepți.
O ședință de Zumba cuprinde partea de warmup (încălzirea) care se face pe 2 -3
melodii și durează 5 -10 minute. Antrenamentul propriu -zis durează cca 45 min și se
poate face pe diverse ritmuri (cele mai folosit e sunt ritmurile latino). Par tea de final a
cursului este de relaxare și durează cca 5 min. Numărul de melodii și ritmurile de la
clasă depind în primul rând de instructor care poate folosi diferite combinații și stiluri.
Yogilates este o tehnică care com bină miș cările din Yoga și din Pilates. Este
vorba de un tip de antrenament echilibrat care a preluat cele mai bune părți din cele două
domenii. Noțiunea de Yogilates este una nouă pentru mulți dintre noi și este o metodă
care are în vedere atât corpul cel ui care execută mișcările, cât și mintea și sufletul
acestuia. Din Yoga se preiau tehnici de antrenare a flexibilit ății, de gestionare a energiei,
precum și de concentrare și control asup ra corpului, iar din Pilates se împrumută metode
de dezvoltare a forț ei musculare ș i posibilitățile de concentrare în condiții de izometrie și
întindere musculară.24

Bodylastics – Blake Kassel este inventatorul curentului Bodylastics care
presupune efectuarea unor exerciții pentru diferite părți ale corpului sau difer ite grupe
musculare cu ajutorul unor benzi elastice. Conceptul de bază al acestei tehnici pleacă de
la lucrul cu aceste benzi elastice care opun o rezistență în timpul mișcării întregului corp.
Această caracteristică asigură lucru complet al întregului cor p. Principiul lucrului cu

24 www.idailyreviews.com

24
aceste benzi elastice este asemănător cu lucrul cu greutăți, și anume că atunci când se
ridică o greutate intervine gravitația care acționează asupra acesteia. 25Când se utilizează
greutăți, nu sunt activate toate fibrele musculare în timpul exercițiului spre deosebire de
lucrul cu benzile elastice când sunt activate toate fibrele musculare vizate de exercițiul
ales, oferind astfel un antrenament complet al organismului. În continuare oferim câteva
exemple pentru a înțelege mai bine ce înseamnă conceptul Bodylastics.

Exerciții pentru spate

Exerciții pentru piept

Programul Kangoo Jumps este un program exploziv și motivant conceput
special p entru a solicita întregul corp, dezvoltând masa musculară și rezistența c u
ajutorul unor ghete special con cepute pentru a crea o senzație extraordinară. Fiecar e
săritură presupune menținerea echilibrului, provocându -i chiar și pe sportivii antrenați.
Pentru a practica Kangoo Jumps se folosesc niște ghete special create și preze ntate
pentru prima oară la Paris în cadrul unui târg sportiv în anul 1994 și presup un un sistem
autentic de arcuri eliptice care neutralizează impactul cu solul. Rezulta tul este o săritură
interesantă care protejează articulațiile și oferă o senzație de pu tere și lipsa de greutate

25 www.ultimatefitnessequipment.com

25
(corporală), care ar putea fi comparată cu mersul în aer. Talpa Kangoo Jumps este mai
lată ca la pantofii tradiționali, așadar e sigur ș i stabil tot timpul. Ghetele de Kangoo
Jumps au montate pe tălpi niște arcuri specia le, care l a fiecare mișcare, se întind și revin
la poziția normală. Talpa absoarbe șoc ul cu solul și creează un efect de ricoșaj, care
atenuează impactul asupra glezne lor, genunchilor, șoldurilor și spatelui.26

Aerial Yoga este un concept nou în România, o altă variantă cu rădăcini în Yoga,
care presupune combinarea principiilor trad iționale din yoga cu gimnastica acrobată,
dans, exerciții de tip pilates. Spre deosebire de varianta Yogilates, pre zentată mai sus, la
Aerial Yoga noutatea o reprezintă faptul că maj oritatea mișcă rilor sunt efectuate în aer,
cu ajutorul unui hamac de yoga fabricat dintr -un materi al special care poate susține o
greutate de până la 100 de kilograme. Hamacul e ste suspendat de tavan, în două puncte,
ceea ce permite executarea mișcărilor p e loc, în balans sau rotație și se folosește ca
sprijin în exercițiile ce îmbi nă elemente de yoga, gimnastică acrobatică, dans, pilates,
folosindu -se greutatea propriului corp.27

26 www.kangoojumps.ro
27 Rusu, F., (2008), “Note de curs – Fitness, multiplicat”, Cluj-Napoca, UBB

26

 Shaping – Aceasta metodologie include un set de exercitii simple și ac cesibile
care datorită efectelor coerente privind mușchii și de a ajuta pentru a îmbunătăți
repetarea multiplă de forme – acestea pot fi îndreptate la reducerea volumului și
pentru a crește "lipsă" rotunjime.În cazul în care scopul este de antrenament
pierderea in greutate, exercitarea utilizat in asociere cu un regim alimentar
special.

 Callanetics – este una dintre cele mai populare tipuri de formare de fitness, care
vizează consolidarea cadrului și grăsime musculare arderea.Potrivit pentru toate
vârste le și formele.În centrul acestei tehnici – asane yoga care alterneaza cu
exerciții de stretching și sarcini statice.În timpul de formare, în același timp
munca este literalmente toate grupele musculare și a lucrat muschii profunde.

 Pilates – Acest s et de exerciții pentru orice nivel de fitness si nu are
contraindicatii.Scopul său este de a crea un organism sănătos și în formă.În

27
cursul de formare a muschilor abdominali curs de elaborare bine, spate și
pelvisul.Studii sistematice consolida cadrul musc ulare, pentru a îmbunătăți
postura, dezvolta plastic, grație, forta rezistenta si flexibilitatea articulatiilor.

 Bodyflex – Această metodologie se bazează pe o combinație de respirație corectă
(se accentuează) și exerciții de stretching.Acesta este un e xercițiu destul de
neobișnuit, ca ai nevoie pentru a respira în mod special.Ocupării forței de muncă
permanent contribuie la pierderea in greutate, intarirea muschilor si
imbunatatirea sanatatii.

 Banda de plastic – Acest tip de fitness este cel mai potri vit pentru femei care
doresc pentru a elimina așa -numitele "urechi" pe coapse, face corpul tau mai

28
frumos si flexibil.Acesta include exerciții care dezvoltă flexibilitatea corpului,
mai ales picioarele, genuflexiuni cea mai mare parte profunde.
 Organismul Sculpt – Acest exerciții complexe de putere vizează elaborarea
muschii corpului și include simplu pentru a coordona formarea cu o mulțime de
mediu și mai sus de intensitate medie.Exercițiile Corp Sculpt sunt efectuate cu
gantere sau alte greutăți de până l a 6 kg.Această tehnică ajută să dea un ajutor
frumos pentru muschii si de a construi forta rezistenta.

 Aerobic – formă foarte la modă și popular de fitness, care vizează îmbunătățirea
tonul general, a scăpa de kilogramele în plus, pentru a îmbunătăți sta rea de spirit,
consolidarea inima și sistemul respirator.În această tehnică, mișcarea mușchilor
de a lucra perfect combinate cu exerciții de respirație.De formare este, de obicei
a avut loc în muzica ritmica.

Noi tipuri de fitness:
 Kalari -payattu – vechi arte martiale indiene in lumea moderna a fuzionat cu
exerciții de relaxare.Clasele sunt construite pe exercitii care reproduc mișcările
animalelor respirație.Scopul acestui tip de fitness este de a îmbunătăți cifra,
dezvoltarea de flexibilitate și de auto -îmbunătățire spirituală.

29

 Core Prima – formare cu tuburi de spumă, bile mari și alte echipamente sportive,
care vizează corectarea posturii, pierdere în greutate, îmbunătățirea inima si
plamanii.
 Exerciții Bayloterapiya – în această metodologie combină d ans latino și
aerobic;efectuate cu accelerarea ritmului de la ritmuri etnice – venezueleană,
Africa, de Est;Conceput pentru a trenului muschii abdomenului, solduri si
picioare pentru a îmbunătăți contur.
 Gimnastică Akvadinamika – în apă cu muzică în diferi te stiluri, inventat în Noua
Zeelandă.Clase în acest tip de sala de fitness dezvolta rezistenta, ajuta la arderea
grasimilor, consolidarea inima si plamani.
 Bosu – sunt efectuate într -un simulator special, care seamănă cu o farfurie
zburătoare, și vă permi te să utilizați muschii, a cărei existență cele mai multe
femei nici nu știu.De formare se dezvoltă rezistență, flexibilitate și coordonare,
întărește aparatul vestibular și îmbunătățește postura.
 Budokon – Acest tip neobișnuit de fitness, al căror scop es te cunoașterea vieții
prin mișcare, este foarte popular printre celebritati.Budokon combină tradiții
antice și moderne de yoga, Zen meditatie si arte martiale.

30
 Kardiostrip – Această procedură are drept scop de a îmbunătăți încrederea formă
și câștigă.Se recomandă ca femeile sunt jenat că organismele lor.Exerciții
dinamice, combinate cu întindere și de dans se mută – neted, grațios și erotice.
 Jump fit – Variety fitness care imbina traditionalul cu mișcarea coarda de obicei
și coregrafia la muzica.Instrui rea este foarte vesel și eficient, permite un timp
scurt pentru a petrece o cantitate mare de calorii.

De asemenea mai sunt prezente și alte tipuri de fitness: filare, ciclism, rezista -o-minge,
DIS, pol -dans, balet Corp, nordic walking, Huping, cui, și al tele.
 Aerobic îmbunătățirea – vizează îmbunătățirea sănătății și bunăstării: aerobic
funk, gemuri de stradă, aerobic pas, aerobic tobogan, aerobic de apă, tai -bo,
fitball, fitboks, karate, aerobic, aerobic yogo, pampas aerobic, super -puternic, și
altele

 Sport aerobic – bazat pe mișcarea de îmbunătățire aerobic, din anul 1995 este un
sport recunoscut oficial – destu l de complexe, aproape extreme ;
 Aerobic aplicat – poate fi orientare preventive, curative și de sport.Acesta este
utilizat pentru reabilitarea persoanelor cu handicap, formarea sportivilor în
diferite sporturi și lucrători în fabrici mari.

Principalele tipuri de îmbunătățire aerobic
 Aerobic apă (aerobic) – este util pentru obezitate, celulita, navele slabe, tendința
de a varice.Potrivit pentru a proape toată lumea, chiar și femeile însărcinate,
deoarece exclude sarcina asupra coloanei vertebrale și a articulațiilor.Exercițiile
sunt efectuate în apă, așa că e bine pentru a ajuta la reducerea stresului.

31

 Tai-Bo – se bazează pe diferitele elemente d e arte martiale – karate, box,
taekwondo.Este realizată, de obicei, în cadrul muzica energetic, necesită forta si
rezistenta considerabila.Experții echivala o formare ora pe acest sistem pentru
cursa pe distanța de 10 kilometri.
 Tai Chi – exerciții chineze ști antice, construit pe o combinație de exercitii fizice
si meditatie.Acesta include mișcare lină, continuă, lentă și surprinzător
armonioasă.Practica regulată a acestui tip neobișnuit de aerobic contribuie la un
sistem cardiovascular sanatos.

 Lovitura de aerobic – antrenamente de intensitate mare, cu o sarcină în primul
rând pe nivelul coloanei vertebrale și a articulațiilor.Exerciții sunt efectuate cu
utilizarea de frânghie și alternează cu elemente de Tai -Bo și putere
sarcini.Lovitura de aerobic imbu natateste forta musculara si rezistenta, dezvolta
coordonarea, agilitate și flexibilitate.

32
 Pasul aerobic – Această metodologie se bazează pe o exerciții destul de simple,
care sunt realizate prin intermediul unor platforme speciale.Exercitiile regulate
pot imbunatati forma de solduri, picioare si fese, precum și să dezvolte
mobilitatea articulatiilor, așa sunt recomandate pentru prevenirea si tratamentul
artritei si osteoporoza.
 Dance aerobic – include exercitii de dans, care sunt efectuate în diferite stil uri
de muzică – oraș-gem, -jazz-ului modern, funk, hip -hop și altele.De formare
sistematică pentru a ajuta la îmbunătățirea plasticitatea și coordonarea, de a
promova arderea excesului de grasime si formarea unei postura frumos.

 Slide aerobic – Acest tip de fitness este exerciții de rezistență care seamănă cu
mișcarea de schiori, patinatori și skateri.Acestea sunt efectuate într -un track
special echipate într -un pantof special să alunece și sunt potrivite pentru cei care
doresc să scape de excesul de grasi me de pe părțile laterale și coapse.
 Fitbol – Este un set de exerciții care sunt efectuate cu ajutorul echipamentului
neobișnuit – mingi gonflabile speciale.Acesta intareste muschii feselor, ABS și
spate.Potrivit pentru cei care doresc să corecteze postur a, de a dezvolta
flexibilitatea, pentru a îmbunătăți circulația plastic.

33

2.2 MOTIVAȚII

Motivația reprezintă factorul activ în decizia unei persoane de a se implica într -o
activitate și de a depune efort pentru aceasta . Cu cât o persoană este mai mot ivată, cu
atât va munci mai mult și șansele de reușită cresc.
Tipuri de motivație
„Există doua tipuri de motivație: intrinsecă și extrinsecă”
Motivația intrinsecă : derivă din activitatea însăși.
Persoana agreează acea activitate. Prin motivație intrinsecă se înțelege că unei persoane
îi face plăcere practicarea unui anumit sport, fără a se gândi la modul în care ar putea fi
recompensată.
Motivația extrinsecă : derivă din activitățile conexe activități i propriu -zise. Prin
definiție, motivația extrinsecă se re feră la motivația care vine din exterior . Motivația
extrinsecă apare în diferite forme, exemplele comune fiind premiile, trofeele, banii,
medal iile, aprobarea socială, dar și frica sau pedeapsă. Motivația extrinsecă este utilă,
dar prezintă unele dezavanta je:
 Dacă recompensa este prea dificil (sau prea ușor) de obținut, ea acționează ca un
factor demobilizator.
 Participarea la competiții în vederea obținerii de recompense tensionează psihic
sportivul.
 El poate pierde interesul pentru sport, dacă ratează câ știgarea premiului.28
Motivația participării ca temă generală referitoare la fact orii care influențează
motivele pentru care o persoană practică activitatea sportivă a devenit o t emă predilectă
de studiu pentru psihologi și pedagogi mai ales începând cu an ii ’80. Importanța
subie ctului este legată de faptul că modelele de participare și calitatea experiențelor
activității fizice din timpul copilăriei au efecte profunde asupra alegerilor de participare
ale adulților și a modu rilor de viață active generale. Motivele pe care le afirmă oamenii
pentru participarea la sport se împart în câteva categorii:
 competența;

28 Epuran M., (1993), Psihologie – Compediu, Editura Academiei Naționale de Educație Fizică și Sport,
București, pg.55

34
 afilierea;
 aspecte de echipă;
 competiția;
 distracția.
O trecere în revistă a studiilor referitoare la motivația partic ipării la activitățile
sportiv e evidențiază sentimentul de plăcere, de bucurie a mișcării, factor ce apare extrem
de frecvent în motivarea participării la activitățile sportive în asociere cu distracția
(“fun”).
Motivația are două dimensiuni: direcția și intensitatea. Direcția se refe ră la
alegerea obiectivului de către fiecare individ iar intensitatea este efortul pe care individul
îl depune pentru ași atinge obiectivul. În practică cele două dimensiuni se găsesc înt r-o
relație de condiționare: în general alegerea unui obiectiv este u rmată de dorința de a
depune efort considerabil pentr u atingerea lui. În esență, motivația este un termen global
pentru un proces complex guvernat de direcția și intensitatea efortului. În perspectivă
holistică motivația poate f i analizată din multe puncte de vedere: motivarea intrinsecă
sau extrinsecă, realizarea (atingerea) m otivației, motivația ca formă a stresului specific
competiției.29

Scopul
Scopul – reprezintă o finalitate (un obiectiv care trebuie îndeplini t). „Atingerea
unui scop este o bună moti vație pentru toți cei care practică exercițiul fizic (fără scop nu
există acțiune).” Sarcinile scopului:
 determină sportivul să muncească mai mult;
 ajută la pregătirea psihică dinaintea execuției, deoarece sportivul știe spre ce
tinde;
 acționează ca un jal on, direcționând antrenamentul;
 este un parametru în raport cu care poate fi apreciată evoluția sportivului;
 fixat – scade anxietatea și crește puterea de control;
 realizat – conferă mai multă încredere în sine.
Caracteristicile sco pului – Scopul trebuie s ă fie: Concret – ”Să alergi mai repede” este o
formulare vagă. „Treb uie să alergi în mai puțin de 4 secunde în următoarea încercare”

29 Rose Marie Gallagner,(2000), Recapitulări prin diagrame, Educație fizică, Editura All Educational,
pg.46

35
este o formulare mult mai concretă. Măsurabil – parcurgerea a 30 de metri în mai puțin
de 4 secunde poat e fi măsurabilă. S portivul află dacă și -a atins scopul. Acceptat –
sportivul și antrenorul trebuie să fie de acord cu scopul propus. Realist – dacă scopul este
prea ambițios, sporti vul va fi tentat să abandoneze . Programabil în timp – realizarea
scopului necesită o planific are a ob iectivelor care trebuie atinse. Planificarea se face din
timp și ea con duce antrenamentul sportivului. Stimulant – scopurile stimulante, care
reprezintă o provocare, înl ătură plictiseala. Pe măsură ce sportivul progresează, scopul
trebuie să fie din ce în ce mai greu de atins. Înregistrat – atingerea scopului trebuie
consemnată. Apoi se decide u rmătoarea etapă și se apreciază progresul realizat.
Relația individului cu mediul determină trebuințe a căror satisfacer e presupune
uneori un mare efort. A stfel, motivațiile psihologice și sociale alcătuiesc un labir int
foarte complicat. Acțiunile umane sunt de regulă plurimotivate, omul prin acțiunile sale
dorind să -și satisfacă, și reușind de cele mai multe ori, o gamă cât mai largă de trebuințe.
Odată cu trebuința se naște și impulsul apoi dorința – conștientizarea trebuinței. Intenția
marchează trecerea de la m otive la scopuri – prefigurarea mentală a rezultatului lor.
Nevoile pe care la satisface practicarea activităților fizice nu se deosebesc
fundamen tal de celelalte motivații umane. Motivarea tinerilor pentru practicarea
sistema tică a exercițiilor fizice este un principiu al metodologiei tuturor activităților
fizice, fie el e formale (școlare), nonformale (extrașcolare, complementare, fără norme),
de performanță sau numai de loisir. Obiectivele finale ale educației fizice la orice nivel,
sunt real izarea unei motivații puternice și durabile, pe tot parcursul vieții pentru
practicarea exercițiilor fizice, i ar acest lucru se poate realiza numai prin convin gerea
tinerilor de importanța acestora într -un stil de viață sănătos, pentru dezvoltarea și
fructificarea personalității, în folosul personal și social.30
Bucuria mișcării este asociată intim cu motivația intrinsecă ș i afectul pozitiv,
„astfel este plăcere a, bucuria, ca o abundență și aceasta justifică locul ei central în
înțelegerea motivelor emoției, precum și a comportamentului în sport și în condiții legate
de sport”. În numeroase rânduri s -a încercat să se pună în evidență motivul sau motivele
care-l fac pe individ să practice o formă de activitate fizică sau sport , dar părerile rămân
împărțite. În cazul adulților tineri (18 -24 ani) cercetătorii remarcă trei cat egorii de factori
motivaționali în care practicării sistematice a exercițiilor fizice: condiț ia fizică, scă derea

30 30 Rose Marie Gallagner,(2000), Recapitulări prin diagrame, Educație fizică, Editura All Edu cational,
p.47

36
în greutate și menținerea sănătății. În urma investigării a unui număr de practicanți
amatori de ma raton, cercetătorii au selectat șase factori motivaționali pentru practicarea
acestei forme de miș care: starea de bine, relațiile sociale , nevoia de întrecere, statutul
social, obișnuința, sănătatea și co ndiția fizică (health fitness). În timp ce copiii și tinerii
(11-19 ani) sunt mai intere sați de obținerea succeselor în competiții, la adulții se remarcă
o tendință puternică de îndepărtare de a cest scop și o orientare din ce în ce mai
accentuată, o dată cu creșterea vârstei, spre relaxare și recreere. Se preferă practicarea
exercițiilor fizice care au ca efect menținerea și îmbunătățirea stării de bine, plăcerea,
distracția, controlul greut ății, îndemânarea -suplețea și reducerea stresului.
Cu cât înaintează în vârstă, adulții sunt din ce în ce mai putern ic motivați de
rațiuni asociate conceptelo r de sănătate și stare de bine. Este necesar un efort serios
pentru a identifica motivele pentru care oamenii fac sport.31

31 Rose Marie Gallagner,(2000), Recapitulări prin diagrame, Educație fizică, Editura All Educational,
p.48

37

2.3 STRES ȘI STRATEGII DE COPING

Termenul de stres, a cărui semnificați e originară a fost adversitate, dificultate,
suferință, a fost utilizat mai ales în in ginerie și a desemnat forța sau presiunea care
deformează corpurile. Această int erpretare prin care stresul era asimilat cu cerințele
externe care exercită presiuni asupra organismului a persistat până în secolul al XIX -lea,
când a fost preluat de șt iințele biologice. Într -o primă fază, termenul stres a fo st utilizat
cu sensul de boală mintală, apoi, în secolul al XX -lea, fiziologul german Walter Cannon
l-a folosit pentru a descrie existența unor mecanisme homeostatice specifice de pro tejare
a organismului împotriva factorilor perturbatori. Cannon recurge l a termenul de stres în
legătură cu reacția autonomă a organismului, denumită reacție de ur gență, cunoscută în
prezent sub denum irea reacție luptă sau fugi.32
Cel care a consacrat însă termenul de stres a fost endocrinologul canadian Hans
Selye în lucrările referitoare la fenome nul adaptării pe plan biologic, psihologic,
medical, semnificând atât factorii agresogeni – stresori –, cât și modalitatea nespecifică
prin care organismul răspu nde la agresiune. Selye i -a dat astfel termenului un conținut și
un sens nou, exprimând prin el așa -numitul sindrom general de adaptare, care conține o
gamă variată și relativ întinsă de reacții și care precede orice comportament specific,
finalist.33 După Selye, sindromul general de adaptare are o desfășurare fazică, în
dinamic a lui evidențiindu -se trei etape :
 Faza de alarmă, care duce la activarea generală a organismului. Funcțiile psihice
sunt temporar diminuate, organismul apelând la rezervele sale pentru apărare.
Din punct de vedere psihologic, primele semne sunt reprezenta te de
manifestările comportamentale de nervozitate și confuzie. Persoana are tendința
de a exagera chiar frustrările ușoare, începe să uite, devine mai puțin obiectivă
în aprecierea unor comportamente, evenimente și îi scade capacitatea de
concentrare.

32 Băban, A. (1998). Stres și personalitate. Cluj -Napoca: Edit. Presa Universitară Clujeană, p 15 -16
33 Golu, M. (2005). Bazele psihologi ei generale. Ed. a 2 -a. București: Edit. Universitară

38
 Faza de rezistență, prin care organismul își mobilizează resursele energetice
pentru contracararea efectelor dezorganizatoare ale acțiunii stresorului. Tabloul
simptomatologic general depinde și de structura psihologică a persoanei:
echilibru emoțional, motiv ație, structură atitudinală. Acestei etape îi sunt
asociate și izbucnirile pe plan emoțional, persoana recurgând astfel la descărcare
emoțională, uneori, restabilindu -și în acest mod echilibrul.
 Faza de epuizare, în care se acumulează efecte entropice, car e îndepărtează
posibilitatea obținerii echilibrului. După consumul a importante cantități de
energie, persoana abandonează aproape total activitatea, devenind lipsită de
eficiență. Consumul prelungit ori excesiv de energie poate avea drept urmări
probleme fiziologice și emoționale.34
În cercetări ulterioare, s -a evidențiat că, întrucât sindromul de adaptare generală
se impune ca premisă obligatorie a pregăt irii și incitării răspunsurilor specifice, termenul
de stres trebuie asociat cu două tipuri de efecte: pozitive sau adaptative și negative sau
dezadaptative. Reacțiile organismului uman la stres sunt comple xe, ele putând fi
identificate în planurile fiziologic, cognitiv, emoțional și com portamental. Dacă ne
referim la sportivi, pute m avea în vedere reacții precum:
 În plan fiziologic, pot apărea reacții la nivelul sistemului muscular (de exemplu,
ticuri, tensiune musculară, spasme musculare); la nivelul sistemului
cardiovascular (palpitații, angină pectorală, de pildă); modificări neuroendocrine
(ca de exemp lu, creșteri ale tensiunii arteriale, scăderi ale oxigenului în sânge);
modificări dermale (de exemplu, transpirație excesivă, modificări ale
potențialului electric); reacții la nivelul sistemului imunitar (cum ar fi alergii,
viroze, astm).
 În ceea ce priv ește reacțiile cognitive și motorii ale organismului la stres, se pot
observa deteriorări ale performanțelor motorii, ale gândirii, memoriei și atenției:
diminuarea capacității de concentrare a atenției; prezența unor gânduri negative
cu privire la sine și la performanța viitoare; toleranță redusă la criticism; blocaje
ale gândirii; dificultăți de întipărire și păstrare a informației; dificultăți în luarea
și asumarea deciziilor.

34 Golu, M. (2005). Bazele psihologiei generale. Ed. a 2 -a. București: Edit. Universitară

39
 În plan emoțional, reacțiile de stres se pot concretiza prin creșteri ale cotelor
anxietății, depresiei, accentuări ale labilității emoționale și apariția unor
sentimente de culpabilitate.
 În plan comportamental, răspunsurile la stres se obiectivează prin scăderi ale
performanței (de exemplu, intelectuală, sportivă); consum exc esiv de alcool sau
tutun ori chiar droguri sau alte substanțe; deteriorări ale relațiilor interpersonale;
tulburări ale somnului; apariția unor comportamente agresive; absenteism de la
antrenamente; abandonul competițiilor.35
Răspunsul pe care fiecare pers oană îl dă la stres constituie rezultatul evaluării
situațiilor generatoare de stres, având la bază co nștientizarea unui dezechilibru existent
între această situație și abilitatea perce pută a persoanei de a face față situației de
confruntat. În literatura de specialitat e, acest mecanism este cunoscut sub denumirea de
coping și include ansamblul eforturil or cognitive și comportamentale mobilizate în
scopul gestionării tensiuni lor externe și/sau interne care depășesc resursele persoanei. În
acest sens, unii specialiști36 definesc coping -ul drept efortul desfășurat la nivel cogniti v,
fiziologic și comportamental pentru a minimiza, a elimina, a stăpâni sau a tolera
solicitările interne ori externe în contextul tranzacției persoană -mediu, solicitări care
depășesc posibilităț ile reale ale persoanei. Alți autori def inesc copingul drept un răspuns
la solicitările din mediu și la cele psihologice în situații deosebite de stres.
Cu privire la clasificarea tipurilor de coping , literatura de specialitate ne indică
faptul că există o varietate de moduri de coping , cum ar fi: coping -ul confruntativ,
distanțar ea, căutarea spijinului social, acceptarea responsabilității , evitarea, coping -ul
religios. Mulți cercetători tind să dihotomizeze aceste strategii de coping ca fiind active,
caracterizate de „eforturile observabile, c omportamentale”, versus pasive, reprezentate
de „eforturile neobservabile, cognitive sau emoționale” sau de coping centrat pe
problemă versus cop ing centrat pe emoții. Î n mod similar, Suls și Fletcher clasi fică
coping -ul ca fiind coping de abordare, care „se referă la strategii care se concentrează pe
sursa de stres și reacționează la ac easta”, și coping evitant, care „reprezintă strategii care
se concentrează departe atât de sursele de stres, cât și de reacția la acestea”. O altă
clasificare dihotomică asemănătoare este cea în coping ca angajament, care se referă la

35 Nuț, S. (2009). Psihologia sportului. Timișoara: Edit. Politehnica
36 Lazarus, R. S., & Folkman, S. (1984). Stre ss, appraisal and coping. New York: Springe

40
strategiile de coping focalizate pe rezolvarea problemei, și coping ca dezangajare, care
include ev itarea problemelor, autocritica și retragerea socială .
În continuare vă voi prezenta o cercetare dezvoltat de Carver, Scheier și
Weintraub (Carver, Scheier & Weintraub, 1989) pe ntru a evalua modurile diferite în
care oamenii răspund la stres, COPE integrează modelul stresului elaborat de Lazarus și
Folkman (1984). Prin Chestionarul strategiilor de coping COPE s -a realizat descrierea
unei serii de strategii de coping care vizează 14 forme de coping.

Scopul cercetării
Identificarea legăturilor dintre strategiile de coping și dimensiuni ale agresivită ții
la adolescenții care practică sport de performanță.

Obiective
Prezentul studiu își propune câteva obiective în legătură cu problematica studiată:
 Evidențierea diferențelor în funcție de gen cu privire la strategiile de coping
utilizate de adolescenții care practică un sport de performanță.
 Evidențierea diferențelor pe categorii de vârstă cu privire la dimensiunile
agresivității la adolescenții care practică un sport de performanță.
 Evidențierea unor asocieri între dimensiunile agresivității și anumite strategii de
coping utilizate de adolescenții care practică un sport de performanță.
Ipoteze
Strategiile de coping utilizate de adolescenții care p ractică un sport de
performanță diferă semnificativ în funcție de gen. Există diferențe între juniorii mici și
juniorii mari privind scorurile înregistrate pentru dimensiunile agresivității la
adolesc enții care practică un sport de performanță. Există corelații pozitive semnificative
între str ategiile de coping, aparent mai puțin eficiente, și dimensiunile agres ivității la
adolesc enții care practică un sport de performanță.

REZULTATE ȘI DISCUȚII
 Pentru a stabili dacă există diferențe semnificative la nivelul mediilor scorurilor
la strategiile de coping ale adolescenților care practică un sport de performanță,
în funcție de gen, sunt calculate în tabelul 1, pentru fiecare grup în parte (fete,

41
băieți), numărul de cazuri, media, abaterea standard, valorile testului t și
pragurile de semnificație corespunzătoare. Conform acestor date ale cercetării, se
constată difer ențe mici între mediile scorurilor la strategiile de coping utilizate de
grupul adolescenților format din fete și cele utilizate de grupul adolescenților
băieți (tabelul 1).
Din tabelul 1 o bservăm că doar pentru două scale, datele cercetării permit
confi rmarea ipotezei formulate:
 Media pentru valorile scalei de coping Interpretare pozitivă și dezvoltare
personală la adolescenții de gen feminin (m=13,79, σ=2,15) este semnificativ
mai mare: t= -2,510 la un prag de semnificație p=0,013, decât la cei de gen
masculin (m=12,58, σ=2,71).
 Pentru scala Orientare spre religie a strategiilor de coping, media valorilor sale la
sportivii de performanță fete (m=11,51, σ=3,28) este semnificativ mai mare: t= –
2,617 la un prag de semnificație p=0,010, decât la colegii lor bă ieți (m=9,82,
σ=3,48).
Pentru adolescentele care practică un sport de performanță, se identifică o
accentuare a tendinței de a găsi beneficii chiar și în anumite situații indezirabile, ceea ce
nu doar reduce efectul stresului, ci poate c onstitui și un pun ct de plecare pentru alt gen
de acțiune asupra stresorului. De asem enea, spre deosebire de colegii lor băieți, la fete se
observă că în momentele de nesiguranță, de dificultate în general, apelează mai des la
ajutorul divinității, ca suport emoțional, ca m ijloc de interpretare po zitivă. Aceste
rezultate se datorează probabil atât prin cipalelor deosebiri determinate de caracteristicile

42
biologice înnăscute dintre sexe ș i care apoi modelează genurile, cât și expectațiilor și
influențelor mediului socio -cultura l în care adolescenții s e dezvoltă.
 Pentru verificarea celei de -a doua ipoteze, a fost utilizat ca procedeu statistic
testul t (Student) pentru eșantioane independente în vederea testării diferenței
dintre mediile scorurilor la dimensiunile agresivității a dolescenților sportivi de
performanță din categoria juniori mici, pe de o parte, și a adolescenților sportivi
de performanță din categoria juniori mari, pe de altă parte.
Intervalele de vârstă luate în considerare pentru stabilirea celor două categorii de
adolescenți sportivi de performanță sunt: 14 -16 ani, pentru juniorii mici, și 17-19 ani,
pentru juniorii mari.

43

2.4 PARADIGMELE SOCIOLOGIEI

Cătălin Zamfir analizâ nd stilul gândirii sociologice ș i struc turile fundamentale
ale exer citării acesteia indică opoziția dintre explicație și comprehensiune ca opoziție
între termenii de explicație obiectivă și cei de explicaț ie pri n conștiință pentru a accentua
asupra necesităț ii explicațiilor obiective. Cele din urmă se reduc la două modele simple,
aplicate ș i în domeniul sociologic: es te vorba despre modelul cauzal ș i despre modelul
sistemic (ca model funcțional ș i ca model structural) . Pornind de la lucrarea „Spre o
paradigmă a gândirii sociologice” și utilizand cadrele teoretice cel mai p otrivit model
în cercetarea aleasă este Analiza funcțională (capitolul 3) . Analiza funcțională a
explicațiilor în sociologie pornește de la premisa conform că reia omul este subiect activ,
el este creatorul faptelor sociale și nu efectul preexistent al lor: “Omul este o “fabrica”
de sisteme orientate finalist. El insusi este un asemenea sistem. El face si reface in
permanenta viata sa.” 37
În aceste c ondiții societatea reprezintă "un sistem compus din activități ș i
produse ale ac estora, care au anumite fina lități ș i îndeplinesc un anumit rol, o functie;
ele sunt constituite și/sau selectate în raport cu funcția pe care o îndeplinesc ș i sunt
elimina te sau modificate când încetează să mai îndeplinească o funcț ie în cadrul
respectivului sistem social". Din acea stă perspectivă analiza funcțională are o esență
pragmatică , dezvoltând gândirea d e tip pozitivist si utilitarist.
Dat fiind faptul că tema de licență se intitulează „Fitness -ul. Practici corporale
și strategii de sănătate ” modelul ales este cel care chi ar explică într -o oare care măsură
cercetarea aleasă, mai exact:
 Când vorbim de fitness, practic ne gândim la sănătatea noastră. În opinia mea
omul este singurul care poate decide ce este bine și ce nu este bine pentru el
deoarece are capacitatea de a pune în balanță și de a găsi cele mai bune
decizii „Școala, arta, armata, statul, religia nu se “nasc” precum fenomenele
naturii, ci altfel. Oamenii le fac, orientați de anumite finalități. și chiar dacă

37 Zamfir, C., (2005) – „Spre o paradigmă a gândirii sociologice”, pp 36

44
am considera că ele sunt produse în aceeași manieră ca fenomenele naturi i,
o dată apărute, menț inerea lor este obiect al deciziei umane.”
 De asemenea, omul are anumite principii pe care nu le încalcă și care au
legătură cu: religia, statutul său și interzicerea incestului.
Ceea ce am vrut să scot în evidență este faptul că oamenii în general sunt
responsabili pentru faptele sale și doar ei știu ce este mai bine atunci când
vorbim de viața lor. Atunci când vorbim de un sport și nu unul oarecare ne
trebuie o gândire sănătoasă. Fitness -ul pune accent pe cɑpɑcitɑt eɑ de ɑ ɑccede lɑ
o cɑlitɑte optimă ɑ vieții, repr ezentată de o condiție din ɑmică,
multidimensionɑlă ce se bɑzeɑză pe o stɑre de sănătɑte pozitivă și include în eɑ
mɑi multe componente: fitness intelectuɑl, sociɑl, spirituɑl și fizic (condițiɑ
fizică). Ală turi de educ ɑțiɑ intelectuɑlă, educɑțiɑ morɑlă, educɑțiɑ estetică și
educɑțiɑ tehnicoprofesionɑlă, educɑțiɑ fizică este componentă ɑ educɑției
generɑle. Am precizat faptul că modelul care l -am ales și care este reprezentativ
cercetării mele este Analiza fu ncțională și am dezvoltat de ce este cel mai
potrivit, însă nu am venit cu argumente de ce nu sunt potrivite celelalte modele.
În continuare voi încerca să explic ideea fundamentală a celorlalte modele pentru
a scoate în evidență potrivirea dintre ceea ce am ales și lucrarea de cercetare
aleasă. Primul capitol pune în evidență m odelul cauzal care este de tip analitic ș i
este prezentat sub f orma: exista un fenomen, o cauză (C) care îl produce și îl
explică pe un alt fenomen, un efect (E). Pe acest tip de mod elare cauzală sunt
explicate legătura între productivitate și stratificarea sociala, condiț ie în care
stratifica rea socială este determinată de nivelul productivității. Un alt exemplu
clasic este cel al legii cauzale care apare între amenințare și coeziune socială care
demonstrează faptul că amenințarea externă determină o creș tere a coeziunii
interne a grupurilor sociale. Pentru a se ajunge la explicaț ii de ti p cauzal trebuie
parcurse operațiile simple care presupun:
 Analiza teoretică (modelul explicativ ipotetic al procesului de relaț ionare
între primul si al doilea eveniment)
 Ipoteza de relație cauzală (dacă C, atunci E)
 Verificarea empirică a ipotezei (de fiecare dată când apare C, atunci se
produce ș i E)

45
 Legea cauzală (numai și numai dacă apare C, atunc i apare ș i E).
În capitolul Analiza structurală realizează explicarea societăț ii ca elemente de
sistem, ca relaționă ri și ca interdepend ente complexe care apar între părț ile sale
componente. Conform analizei structurale, sistemul social e ste un proces fin alist, cu
funcț ii globale, cu subsisteme (subfuncții) interne sau externe și cu sub -subsiteme (sub –
subfuncții) care se identifică cu indivizii sau cu colectivităț i sociale restrânse. Iar
capitolul Conștiința ca factor explicativ ne explică faptul că conști ința nu aduce nici o
contribuție explicativă independentă și chiar putem face abstracție de ea î ntr-o analiză
sociologică . Însă atunci când ea este un factor explica tiv independent, este necesar să
vedem cum acționează .
Nici unul din cele patru modele nu putea descrie mai bine cercetarea mea, decât
Analiza funcțională . Deși numărul studiilor privind efectele activităților fizice as upra
calității vieții a crescut simțitor în ultimele decenii, există încă o lipsă de informații
integr ate care să delimiteze m ai clar efectele pe termen mediu și lung ale mișcării fizice
în calitatea vieții. Am încercat să analizăm critic literatura din domeniul sociologiei și
psihologiei sociale pe a cest subiect, acordând atenție, în capitolele teoretice, deopotrivă
dimensiunii obiective a calității vieții (starea socio -economică, nivelul de trai), cât și
bunăstării subiective, ca dimensiune construit ă social, cea a satisfacției cu viața, două
dimensiuni centrale ale oricărei analize sistematice. În viața socială contemporană, at ât
oamenii obișnuiți cât și personalități le politice și culturale apreciază sportul ca fiind un
fenomen cu funcții speciale în dezvoltarea individului și prin implicațiile sale socio –
economice. Prin implicațiile sale economic o-financiare (industria tot mai înfloritoare de
echipamente și tehnologie sportivă, sume imense d e bani, acumulate și manipulate de
cluburi și sportivi, reclame etc.), juridice (reglementări naționa le și internaționale),
politice (probleme de competiție între țări, „mândrie națională”), cultu rale („mass –
media”, spectatori, „fanism”), de sănătate (obsesia „corpului sănătos”) și altele, se po ate
afirma că în zilele noastre el este un fenomen social major.
 Funcționalismul incipient
Funcționalismul incipient a apărut în lucrarea “Regles de l a methode sociologique” a lui
E. Durkheim. Durkheim mai este numit și părintele sociologiei științifice moderne și
părintele funcționalismului, din moment ce întrebuințează foarte des analogii cu
biologia. Societatea umană este văzută de el ca un întreg or ganic, fiecare din părțile sale

46
constitutive acționând pentru a le susține pe celelalte, precum părțile organismului uman
funcționează pentru a se susține una pe cealaltă și astfel întregul corp.
Teoria concepută de E. Durkheim are o importanță deosebită p entru argumentarea
concepției sale despre solidaritatea organică a societății iar educația este factorul
mijlocitor dintre individ și societate, care realizează socializarea individului uman care
este o creație a ființei sociale. Educația, duce la diminuar ea rolului familiei în favoarea
creșterii rolului școlii în crearea fii nței sociale. (Cristea, 2000).38
 Funcționalismul sistemic
Doi dintre cei mai mari sociologi și anume Talcott Parsons și R. K. Merton au lansat o
teorie și au susținut -o cu argumente știi nțifice, având ca bază ideea că ,,acțiunile umane
trebuie analizate sociologic printr -un sistem de concepte menite să reflecte încercările
individuale de a -și reprezenta conștient diferitele situații în care acționează’’. Societatea
a fost concepută ca un sistem complex care este alcătuită dintr -o infinitate de acțiuni ale
unuia sau a mai multor indivizi sau actori sociali. Structura sistemului social este
alcătuită din modele diferențiate și specifice, relativ stabile. Fiecare sistem și subsistem
are un sc op bine definit pentru a menține echilibrul său, funcționarea sistemului
necesitând îndeplinirea a patru cerințe esențiale: adaptarea, realizarea obiectivelor,
înțelegerea și latența – numită mai târziu menținerea sistemului.
Funcționalitatea sistemului es te întărită de familia de origine, de școală și de grupul de
egali. Toți acești factori compun un sistem unit care interacționează cu structuri întreaga
societate de la nivelul fiecărui individ. Educația are o funcție socială bine definită:
crearea identit ății sociale a individului, având ca finalitate socializarea și internalizarea
unor sisteme de roluri comportamentale cu transmitere intergenerațională a unor modele
culturale.39
Ca și o concluzie la aceste două teorii explicate mai sus ar fi că aceste tip uri de
abordare nu pot explica schimbarea socială, contradicțiile structurale sau conflictele din
cadrul societăților umane. Aceste critici, după cum susțin mulți dintre specialiști, nu sunt
pe deplin adevărate, deoarece ,,teoria evoluționistă a lui Parson s, care tratează
dezvoltarea istorică în termenii diferiți poate explica schimbarea și cel puțin conflictul
temporar existent, până când are loc reintegrarea’’.

38 Cristea S.(2000). Dicționar de pedagogie . Grup Edit. Litera, Chișinău, pp 189 -191
39 Ștefan I. (2005). Introducerea în sociologia educației fizice și sportului , Ed. Univ.Transilvania, Brașov,
pp 53 -59

47
 Fenomenologia sociologică
Austriacul Alfred Schutz a lansat o teorie care este sprijinită pe t eme din
sociologia weberiană, cultivate pe terenul fenomenologiei husserliene. Conform tezei
husserliene, conștiința este orient ată în totdeauna către un scop. Această teorie pornește
de la fluxul de bază al experienței nediferențiate, adică la cum ne cons truim obiectele și
cunoașterea pe baza experiențelor, aspecte pe care le adoptăm apoi tacit în viața
cotidiană. Actul fundamental al conștiinței în această teorie este tipificarea, care se
prezintă sub două aspecte: tipificarea de gradul un u și tipificarea de gradul doi. Lumea
socială se construiește prin procese de tipificare care mai apoi se transformă în calitate
obiectivă, dincolo de grupul care le -a produs, individul social experimentând (prin trăire)
nu o lume, ci o diversitate de lumi. Este de remarc at că problematica educației nu este
abordată în mod explicit de către autorul teoriei prin prisma fenomenologiei sociologice,
ea subsumându -se socializării genetice a cunoașterii comune, ca activitate tipică, prin
care actori tipici, respectiv educatorii, transmit cunoașterea socială tipică, adică tezaurul
de cunoștințe acumulate și disponibile, altor actori tipici, adică celor care primesc
educația.
 Modelul dramaturgic
Această teorie se împarte în două teze unificate. Prima teză pune în prim plan
caracte rul expresiv și interacțional al ordinii publice, iar cea de a doua teză tratează Eul
social ca fiind un efect dramatic al experienței sociale. Teoria evidențiază importanța
identității sociale, a actorilor sociali implicați într -o relație de comunicare si tuată dincolo
de ordinea normativă, într -un cadru public aproape teatral, în care sistemul de educație
prin școală, poate constitui un model de interacțiune morală, realizabil între educator și
cel educat.
Actorii sociali sunt orientați în comportamentul lor, mai puțin de normele
exterioare care li se impun de societate – fie prin constrângere exterioară, fie prin cea
interiorizată – decât de modul în care reușesc să cunoască și să definească situația
concretă a locului și timpului în care se află, a semni ficațiilor pe care le atribuie
compor tamentelor partenerilor cu care relaționează, precum și propriilor lor
comportamente. Aceste comportamente nu sunt nici total predeterminate și previzibile,
dar nici total aleatorii și imposibil de anticipat. Ele sunt s upuse constrângerii și unei
ordini sociale care le orientează în așa fel încât acțiunea individuală să se găsească

48
permanent într -o stare de armonie cu acțiunea partenerilor, să fie compatibilă cu forma
de organizare a mediului social în care ființează, fă ră însă ca aceasta să implice – în mod
necesar – un consens cu setul de valori și norme pe care mediul i le propune.
În concepția lui Parsons, sistemul cultural este legat de sistemul social prin relații
de instituționalizare, iar sistemul personalității umane are legătură cu realitatea socială.
În societatea postmodernă și în cea în care globalizarea impune anumite realități sociale,
societatea și cultura se definesc în mod corelativ, „oricine și orice participant la viața
socială fiind un produs cultural ”. Cultura fizică sintetizează toate valorile menite în
scopul perfecționării potențialului biologic, spiritua l și motric al omului. Sintagma
cultură fiind înlocuită cu succes cu sintagma Știința Sportului, datorită numeroaselor
cercetări de valoare întrep rinse pe plan mondial în domeniul sportului . Din perspectiva
științei sportului, calitatea vieții omului este abordată în segmentele: sănătate,
învățământ, educație și ecologie. În acest context sfera științei sportului cuprinde o
diversitate de valori specifice domeniului, cum sunt:
 valori create în scopul organizării superioare a practicării exercițiilor fizice;
 valori create în dezvoltarea filogenetică a omului, care se referă mai ales la
idealul de armonie corporală;
 valori de natură materială sau creat e prin spectacolul sportiv;
 valori de ordin spiritual.
Cea mai bună metodă de a determina nivelul condiției fizice generale este
reflectat prin abilitatea fiecărei persoane de a desfășura cu ușurință anumite activită ți
precum mersul, ridicatul, urcatul sc ărilor fără apari ția unor semne supărătoare
precum durerea sau discomfortul. Fitness -ul func țional are la bază un organism
sănătos (în special plămânii, inima, sistemul osos, articular și muscular). Conceptul
de fitness întărit strategia generală de menți nere a stării de sănătate, exprimând
capacitatea de a accede la o calitate optimă a vieții, fiind, în același timp „o condiție
dinamică, multidimensională, ce se bazează pe o stare de sănătate pozitivă și include
mai multe componente. Fitness intelectual, social, spiritual și fizic” (Dumitru, G.,
1997). Cercetătorii apreciază relația dintre capacitatea de mișcare și starea de
sănătate fizică și psihică. Ideea este împărtășită și de omul modern, care consideră
fitness -ul parte integrantă a stilului de viață, apreciind valoarea activităților fizice,
motrice, la toate vârstele și în orice condiții materiale sau sociale. Fitness -ul fizic

49
este „capacitatea corpului de a funcționa la un nivel optim, atât în situații de urgență,
ca și în viața de zi cu zi” (Katz, J ., 1988). 40
Cea mai actuală metodă de apreciere a fitness -ului fizic se realizează prin bateria de teste
Eurofit, din care unele teste pot fi autoaplicate și autoevaluate; prin această metodă, se
realizează autocunoașterea individului, conștientizarea pote nțialului biologic deținut la
un moment dat . Se poate spune că fitness -ul optim este dat de dezvoltarea echilibrată a
celor trei componente (eficienț a cardio -respiratorie, compoziția corporală, eficiența
neuro -musculară ). Nu trebuie să lucrăm doar pentru f orță, rezistență muscular și
suplimente deoarece pregă tirea va fi incompletă ș i nu se va putea realiza un fitness aerob
optim, un fitness benefic atât pentru sănătatea noastră cât și pentru sportul de
performanță în care efortul are caracter aerob. Concept ul de fitness include trei
dimensiuni majore , și anume: organice, motrice și culturale, aflate în interdependență:
 Dimensiunea organică este într -o legătură strânsă cu corpul, s tomacul și
fiziologicul individului, reflectând starea de sănătate a fizicului; bună funcționare
a sistemelor și organelor și proporționalitatea optimă a țesuturilor corpului. Fiind
direct condiționată de starea de sănătate, această componentă pune accentul pe
rezistență cardio -vasculară și respiratorie. Bună funcționare a sistemului cardio –
respirator în repaus și efort determina în măsură importantă rezistență generală a
organismului, respectiv o bună condiție fizică.
 Dimensiunea motrică este determinată de capacitățile psihomotrice necesare
controlului mișcării, abilităților muscula re, în vederea realizării cerințelor
mișcării. Fitness -ul motor este recunoscut că o componentă complexă, care se
evaluează printro combinație de teste în care fiecare măsoară un anumit factor.
Acest test relevă informația asupra motricității generale a in dividului, fără a
include nivelul execuției tehnice a vreunei deprinderi sportive. Dimensiunea
motoare a fitness -ului are că substrat componentă neuromusculară a condiției
fizice, care, după Corbin și Lindsey, citați de Dragnea A. și Bota A., 1999,
reprezi ntă capacitatea individului de a realiza o acțiune motrică cu caracteristicile
unei deprinderi performanțe; rezultă din cele enunțate trăsătură esențială a acestei
componente, respectiv eficientă mișcării.

40 Dumitru, G., (1997), “Sănătate prin sport pe înțelesul tuturor ”, București, Editura Federația Română
Sportul pentru toț

50
 Dimensiunea culturală este determinată de modul î n care achizițiile
comportamentale legate de formarea fitness -ului fizic devin componente,
determinate de stilul de viață, valori câștigate prin activitatea fizică. Face parte
din stilul de viață al omului contemporan, civilizat, să aibă activitate fizică,
dirijată corect, eficient; persoană care se respectă își structurează de așa manieră
programele, încât să practice diverse activități fizice; tot mai mulți sunt cei care
aleargă, fac exerciții de forță, de gimnastică aerobică sau participa la programe
fitness.
Revoluția științifică și tehnică contemporană a influențat profund modul nostru
de a gândi și de a trăi, iar progresul tehnic accelerat și creșterea proceselor
economice modifică simțitor modul de viață și de muncă al oamenilor. În zilele
noastre, a lături de binefăcătoarele daruri oferite de evoluția tehnicii și dezavantajele
unei vieți civilizate, se afirmă și factori cu consecințe și influențe care acționează
negativ asupra sănătății, în sensul că îl eliberează pe om tot mai mult de efortul fizic,
dar îl solicită foarte mult din punct de vedere intelectual prin suprasolicitare
nervoasă. Atât munca sedentară, cât și inactivitatea fizică continuă frecvent și în
timpul liber, ca urmare a comodității în care mulți se complac și se îndepărtează de
sursel e naturale ale menținerii sănătății, de natură, de mișcare, de activitatea fizică –
factori esențiali pentru întreținerea vieții și a unei dezvoltări armonioase.41

41 Kirițescu, C -tin. (1964) – Palestrica, Editura Uniunii de Cultură Fizi că și Sport,
București, pp. 43

51

CAPITOLUL III – PREZENTAREA GENERALĂ A INSTITUTULUI
DE CHIMIE MACROMOLECULARĂ „PE TRU PONI” IAȘI –
STUDIU DE CAZ
3.1 CHESTIONARUL

În vederea realizării studiului am optat pentru derularea unei anchete de teren de
tip cantitativ. Conform Dicționarului de Sociologie de Cătălin Zamfir și Lazăr
Vlăsceanu, chestionarul reprezintă un instrum ent de învestigare, constând dintr -un
ansamblu de întrebări scrise și imagini grafice (ordonate logic și psihologic) care prin
administrarea de către operatorii de anchetă sau prin auto -administrare determină din
partea celor anchetați răspunsuri ce urmeaz ă a fi înregistrate în scris. În cercetările
sociologice, chestionarul este utilizat atât pentru culegerea datelor obiective (vârstă, sex,
nivel de școlarizare, venituri etc.), cât și a celor subiective (opinii, atitudini, aspirații,
trebuințe etc.).42
Roge r Mucchielli, încearcă să susțină ideea că un chestionar „nu poate fi
considerat decât o listă de întrebări ”. De asemenea, Earl Babbie este de părere că printr –
un chestionar se înțelege „o metodă de colectare a datelor prin întrebă rile puse
persoanelor sau prin întrebarea acestora dacă sunt d e acord sau în dezacord cu enunțurile
care reprezintă diferite puncte de vedere ”.
Chestionarul este cea mai folosită metodă în cercetările psihosociologice de nivel
cantitativ și este un instrument preferat al sociologi lor, reprezentând un instrument de
culegerea de date .43 Un chestionar conține mai multe tipuri de întrebări, și anume:44
 Întreb ările introductive – sunt acele întrebări care permit acomodarea
subiectului cu tema anchetei si au rolul de a stabili o primă legă tură, relație,între
anchetator si anchetat. Ele sunt întrebări simple, de cele mai multe ori închise
(pentru ca subiectul să poată răspundă cu usurință) si nu se referă la date
personale.

42 Zamfir, C., Vlăsceanu, L., (1998), Dicționar de sociologie , Ed. Babel, București, p . 95
43 Moscovici, S., (2007), Metodologia științelor socioumane , Ed. Polirom, București, p. 65
44 Apud Cauc, I., Manu, B., Pârlea, D., Goran , L., (2007), Metodologia cercetării sociologice , Ed.
Fundației „România de Mâine ”, București, pp 59 -61

52
 Întreb ările de con ținut – sunt întrebările care constituie substanț a
chestionarului, oferind o bogăție de date si informații, necesare atingerii
obiectivelor propuse în cercetare.
 Întreb ările de trecere – sunt specifice chestionarelor care abordează mai multe
teme si au drept scop marcarea acestora, adică delimitează o gr upă de întrebări
referitoare la o anumită problematică si permit trecerea (o trecere firească, nu
bruscă) la o grupă de întrebări, referitoare la o altă problemă.
 Întreb ările filtru , spre deosebire de cele anterioare, au rolul de a opri trecerea
unor categ orii de subiecți la unele întrebări ulterioare. 45
 Întreb ările bifurcate – sunt, în opinia lui Septimiu Chelcea (1975, pag.192),
foarte utile atunci când se urmăreste „separarea sensurilor pro si contra ale
răspunsurilor subiecților”. Daca ne raportăm la în trebările filtru, putem spune că
cele bifurcate nu filtrează subiecŃii în vederea redării răspunsului la întrebare
ulterioară.
 Întreb ările de control , un alt tip de întrebări regăsite în structura unui
chestionar, sunt întrebări care verifică o opinie expr imată de către un subiect, din
punct de vedere al veridicității si consistenței acesteia.
În sfârsit, mai putem întâlni întreb ări de identificare (sau de clasificare ), care
servesc la analiza, interpretarea si corelarea răspunsurilor din chestionar . Septi miu
Chelcea clasifică chestionarele în funcție de trei criterii:
 După primul criteriu de clasificare, anume conținutul informa țiilor obținute ,
chestionarele se împart în patru mari categorii : chestionarele de date factuale (sau
de tip administrativ), chest ionarele de opinie, chestionarele speciale ș i cele
omnibus.
 Cel de -al doilea criteriu de clasifi care al chestionarelor este după forma
întreb ărilor, după care distingem: chestionare cu întrebări î nchise, chestionare cu
întrebări deschise și chestionare cu întrebă ri mixte.
 Cel de -al treilea criteriu de clasificare propus de Septimiu Chelcea este modul de
aplicare al chestionarelor , după care distingem chestionare autoadministrate ș i
chestionare administrate prin int ermediul operatorilor de anchetă .46

46 Chelcea, S., (2004), Inițiere în cercetarea sociologică , Ed. Comunicare.ro, București, pp. 107-120

53
Structur a chestionarului reprezintă o analiză a diferitelor tipur i de întrebări ca
elemente ale structurii și raporturile dintre aceste întrebări ca legături între elementele
structurii. În construcția întrebărilor trebuie să se țină cont de o serie de criterii (B ecker):
relevanța – conținutul întrebărilor trebuie să fie corelat cu tema și să aibă relevanță
pentru obiectivele cerce tării; simetria – fiecare întrebare trebuie să se refere la un
anumit aspect particular și unic al cercetării; claritatea ș i simplitatea – întrebările
trebuie să fie clare, simple, precise și să reflecte într -o maniera consistentă sensul
itemului la care se face referire; adaptarea limbajului – care trebuie să fie înțeles de
către persoanele supuse anchetei.
Întreb ările trebuie să fie puse în funcț ie de obi ectivul central al studiului atâ t în
privința conținutului, cât și a înlănțuirii. Pentru fiecare ipoteză de explorat, pentru fiecare
întrebare sau subiect de studiat, este necesara o afirmare sau o întrebare precisă asupra
variabilei de m ăsurat.47
Orice studiu b azat pe eșantion presupune și o serie de erori. Orice acț iune umană este
supus ă unor factori care pot deforma realitatea. Erorile care pot să apară într -o cer cetare
sociologică se împart în două mari categorii : erori sistematice (sau distorsiuni) ș i erori
întâmplătoare (ex. Atunci când un operator de anchetă înțelege că subiectul are 38 ani în
loc de 39). Erorile sistem atice pot avea mai multe surse:
 Erorile de eș antionare s e referă la greș eli în construcția eșantionului, la
nerespec tarea unor caracteristici ale populaț iei de bază, dar și la situațiile de non-
răspuns, adică refuzul de a răspunde la unel e întrebări sau chiar la întreg
chestionarul (de ex. în cazul chestionarelor aplicate prin telefon sau celor aplicate
în diferite ziar e si reviste ).
 Erorile legate de construcț ia chestionarulu i pot să apară din cauza mai multor
factori : formularea întrebărilor (limbajul u tilizat, claritatea și concizia întrebărilor
etc.); numărul ș i ordinea întrebărilor în chestion ar (dacă durata unui c hestionar
depășeș te o anumită limită, intervine obosea la, pierderea atenției sau lipsa de
concentrare etc. ; forma de răspuns (se referă la utilizar ea unei forme
necorespunzătoare de înregistrare a răspunsurilor, respectiv într ebare închisă,
deschisă, mixtă , scalată; uneori oamenii aleg la întâmplare o varia ntă de răspuns
din paleta care li se oferă, iar alteori, răspunsul la o întreba re deschisă este vag

47 Moscovici, S., (2007), Metodologia științelor socioumane , Ed. Polirom, București, p. 65

54
departe de esenț a acesteia, încât el nu poate fi utili zat în analiza și interpretarea
rezultatelor) etc.
 Erorile datorate operatorilor sunt cele mai frecvente erori care pot să apară în
cazul anchetelor pe bază de chestion ar. Mulți autori insistă asupra seriozităț ii cu
care trebuie să se facă selecț ia operatorilor, instruirea lor ș i controlul activităț ii
acestora. Acestea su nt elemente care asigură o bună „calitate” a operatorilor de
interviu.
 Erorile datorate celor care dau răspunsuri sunt tipuri de erori, deloc neglijabile ș i
care apar frecvent, ca și cele datorate operatorilor.48

48 Cauc, I., Manu, B., Pârlea, D., Goran, L., (2007), Metodologia cercetării sociologice , Ed. Fundației
„România de Mâine ”, București, pp. 65-67

55
3.2 FITNESS -UL. PRACTICILE CORPORALE ȘI STRATEGIILE
DE SĂNĂTATE

În cadrul lucrării de licență am efectuat o cercetare privind: Fitness -ul. Practicile
corporale și strategiile de sănătate . Pentru ace asta am folosit un eșantion de 5 0 de
persoane (25 femei și 25 bărbaț i); cu vârste cuprinse între 19 -30 ani din Municipiul Iași
care practică activități sportive și în special fitness .
Deși numărul studiilor privind efectele activităților fizice as upra calității vieții a
crescut simțitor în ultimele decenii, există încă o l ipsă de informații integr ate care să
delimiteze mai clar efectele pe termen mediu și lung ale mișcării fizice în calitatea vieții.
Am încercat să analizăm critic literatura din domeniul sociologiei și psihologiei sociale
pe a cest subiect, acordând atenție, în capitolele teoretice, deopotrivă dimensiunii
obiective a calității vieții (starea socio -economică, nivelul de trai), cât și bunăstării
subiective, ca dimensiune construit ă social, cea a satisfacției cu viața, două dimensiuni
centrale ale oricărei anali ze sistematice. Chestionarul l -am apli cat pe data de 20 -23
aprilie 2017 în ideea de a -mi ușura munca. De asemenea, chestionarul a fost împărțit
tuturor persoanelor care practică activități sportive .
Scopul cercetării îl repre zintă analizarea practicilor c orporale și a strategiilor de
sănătate . Printre obiectivele urmărite se numără:
 Măsurarea importanței pe care o acordă angajații asupra activităților sportive
și în special fitness -ul
 Identificarea influențelor pe care le aduc activitățile sportive
 Stabili rea frecvenței participării în activități zilnice a angajaților cu un
serviciu static
 Stabilirea frecvenței practicării la activități sportive în paralel cu munca
depusă
 Identificarea principalelor beneficii ale sportul atunci când este practicat
înainte d e a merge la muncă
 Identificarea principalelor lucruri care ar ajuta persoanele să participe mai des
la activitățile sportive
 Evaluarea persoanelor asupra condițiilor în care desfășoară activități sportive

56
Chestionarul conține 21 întrebări identificându -se toate cele 21 răspunsuri
valabile. Datele au fost prelucra te utilizand SPSS Statistics .

DATE SOCIO -DEMOGRAFICE ALE RESPONDENȚILOR
Rata generală de non -răspunsuri a fost una scăzută, persoanele chestionate
oferind răspunsuri la majoritatea întrebărilor i nclus e în instrumentul de cercetare. În
graficul de mai jos se poate observa că 50 % este un procentaj reprezentat de 25 femei iar
50% est e un procentaj reprezentat de 25 bărbați.
SD1. Sexul respond entului (Bărbat = 1, Femeie = 2)

SD2. Vârsta respondent ului
50% 50% Bărbat
Femeie
54%
42%
4%
.010.020.030.040.050.060.0
18-21 ani 22-25 ani Peste 26 ani

57
Vârsta respondenților a fost împărț ită în 3 categorii de vârstă: 18 -21 ani; 22 -25
ani; peste 26 ani. După cum se poate observa, 54% dintre subiecți au vârsta cuprinsă
între 18 -21 ani, 42% au vârsta cuprinsă între 22 -25 ani iar restul de 4% au vârsta peste
26 ani. Vârsta medie situăndu -se la 21,7 ani.
SD2. Vârsta respondentului
Bărbați Femei
Vârstă Procentaj Vârstă Procentaj
18-21 ani 60% 18-21 ani 48%
22-25 ani 40% 22-25 ani 44%
Peste 26 ani 8%

În tabelul de mai sus am grupat variabilele după sex, observând că în cazul
bărbaților 60% dintre aceștia au o vârstă cuprinsă între 18 -21 ani iar restul de 40% au
vârsta cuprinsă între 22 -25 ani. În cazul femeilor situația este aproximativ identică, 48%
din femei au vârstă cuprinsă între 18 -21 ani, urm ată apoi de cele cu o vârstă de 22 -25 ani
având un procentaj de 44% și în ultimă fază, femeile chestionate care au o vârstă de
peste 26 ani reprezentată de 8% din total.
SD3. Subiecții cu un procentaj de 68% au terminat doar licența iar restul de 32%
dintr e persoanele chestionate sunt cei care au terminat doar un liceu.
SD3. Ultim ul nivel de studiu absolvit:
32%
68% Liceu
Facultate

58

SD4. În cazul situației matrimoniale 62% dintre subiecți sunt singuri, 34% dintre
aceștia sunt în concubinaj iar restul de 4% sunt căsătoriți .
SD4. Situație matrimonială :

SD5. 74% dintre persoanele chestionate provin din mediul urban iar restul de
26% provin din meiul rural.
SD5. Mediu :
62%
4% 34%
.010.020.030.040.050.060.070.0
Singur/ă Căsătorit/ă În concubinaj
74% 26%
Urban
Rural

59

CONCLUZII DATE SOCIO – DEMOGRAFICE
Am avut ca și grup țintă persoane cu vârsta cuprinsă între 18 – 30 ani c are
practică activități sportive, domicialiate în Municipiul Iași. Marea majoritate a
persoanelor interogate au terminat o licență, ceea ce se poate spune că omul muncește ca
să ajungă tot mai sus și este dispus să facă orice pentru a -și îndeplini visele ( chiar dacă
sunt din mediul rural sau urban).
La întrebarea Q1 toate persoanele chestionate au răspuns că le place sportul
foarte mult. La întrebarea Q2, care a fost una deschisă, respondenț ii au enumerat o serie
de activități sportive pe care le fac iar c âteva dintre acestea sunt:
 „Fitness ”;
 „Fotbal ”;
 „Tenis”;
 „Culturism ”;
 „Street workout ”;
 „Calisthenics workout ”;
 „Handbal ”;
 „Catarat ”;
 „Jogging ”;
 „Dans sportiv ”;
 „Zumba ”;
 „Capoeira”;
 „Rebound”;
 „Pilates ”.
La întrebarea Q3 toți respondenții chestionați mi -au răspuns că sportul are influență
asupra vieții acestora (sănătății, reușitei școlare, relațiilor cu ceilalți, stării de bine etc.).
La întrebarea Q4 care vizează importanța fizicului, 96% dintre persoane au răspuns că
este foarte important cum arăți iar restul de 4% au susținut că acest aspect nu este așa de
important.

60
Q4. Pentru dumneavoastră este important cum arătați (la școală , în familie,
în grupul de prieteni, î n societate)?

La întrebarea Q5. În funcție de ce vă alegeți prietenii? care a fost una cu mai multe
variante de răspuns persoanele au răspuns în felul următor:
 96% își aleg prietenii în funcție de caracter;
 74% își aleg prietenii în funcție de principiile împărtăș ite;
 72% dintre persoane își aleg prietenii în funcție de pasiuni/hobby -uri;
 10% își aleg prietenii în funcție de cum arată;
 8% își aleg prietenii în funcție de interesul personal.

Q6. Prietenii dumneavoastra fac sport?

96% 4%
Da
Nu
80% 20%
Da
Nu

61
La întrebarea Q6 80% dintre persoanele chestionate au răspuns că
prietenii acestora practică sport iar res tul de 20% nu au prieteni care să
practice sport.
În ceea ce privește Q7 60% dintre persoane rămân indiferenți în foarte
mica măsură când aud cuvântul sport iar restul de 40% sunt de acord cu
această afirmație în mică măsură. În ceea ce privește partea co mpetitive a
sportului 54% dintre indivizi sunt în mare măsură de acord, 30% sunt în
foarte mare măsură de acord, 14% susțin în mică măsură această afirmație iar
restul de 2% susțin în foarte mică măsură această afirmație. Mai mult de
jumătate dintre persoa nele interogate sunt de acord cu afirmația că sportul le
dă mai multă energie în mare măsură/în foarte mare măsură iar restul de 4%
susțin în mică măsură acest lucru. 68% dintre persoane sunt în foarte mare
măsură de acord că activitățile sportive le produ ce plăcere iar restul de 32%
sunt de acord cu acest lucru în mare măsură. Practicarea de activități fizice
sportive este benefică pentru sănătatea fizică iar acest lucru îl susțin în foarte
mare măsură 78% din numărul total iar restul de 22% sunt de acord în mare
măsură. Practicarea de activități fizice sportive este benefică pentru sănătatea
psihică iar acest lucru îl confirmă un număr de 78% caz în care restul de 22%
sunt de acord doar în mare măsură.

Q7.1 Când aud cuvântul sport r ămân indiferent
60%
40%
.010.020.030.040.050.060.070.0
În foarte mică măsură În mică măsură

62
Q7.2 Îmi place partea competitivă a sportului

Q7.3 Practicarea de activități fizice sportive îmi dă mai multă energie

2% 14% 54%
30%
.010.020.030.040.050.060.0
În foarte mică
măsurăÎn mică măsură În mare măsură În foarte mare
măsură
4% 48% 48%
.010.020.030.040.050.060.0
În mică măsură În mare măsură În foarte mare
măsură

63
Q7.4 Practicarea de activități fizice sportive îmi produce plăcere

Q7.5 Practicarea de activități fizice sportive este be nefică pentru
sănătatea fizică

32% 68%
.010.020.030.040.050.060.070.080.0
În mare măsură În foarte mare măsură
22% 78%
.010.020.030.040.050.060.070.080.090.0
În mare măsură În foarte mare măsură

64
Q7.6 Practicarea de activit ăți fizice sportive este benefic ă pentru
sănătatea psihic ă

În graficul de mai jos se poate observa că 44% dintre persoanele
intervievate practică activități sportive de 3 -5 ori pe săptămână, 28% practică
o dată sau de două ori pe săptămână, 14% practică zilnic, 10% practică foarte
rar activități sportive iar restul de 4% o dată sau de de două ori pe lună.
Q8. Cât de des participa ți la activit ăți fizice sportive și în special fitness ?

60%
40%
.010.020.030.040.050.060.070.0
În foarte mică măsură În mică măsură
14% 44% 28% 4% 10%
.0 10.0 20.0 30.0 40.0 50.0ZilnicDe 3-5 ori pe săptămânăO dată sau de două ori pe
săptămânăO dată sau de două ori pe lunăFoarte rar

65
La întrebarea Q9. Care sun t motivele pentru care practicaț i ,,foarte rar” sau
deloc activit ăți fizice sportive și în special fitness? care a fost una cu mai multe
variante de răspuns persoanele au răspuns în felul următor:
 48% dintre subiecți sunt prea ocupaț i;
 38% nu au cine să practice des activități sportive;
 30% nu s -au gândit niciodată la acest aspect;
 14% au motive de sănătate;
 12% susțin că sălile/cluburile sunt prea aglomerate;
 10% dintre persoane au precizat că antrenamentul le i -a prea mult timp;
 10% se plictisesc mult prea repede;
 8% spun că nu există facilități în apropiere;
 8% se simt jenați de corpul lor;
 8% le este frică să se accidenteze;
 4% susțin că presupune costuri prea mari;
 4% se simt inconfortabili;
 4% nu le place să practice sport atât d e des.

După cum se poate observa 44% fac sport pentru a -și îmbunătății performanțele
și pentru a -și menține forma fizică, 26% practică sport pentru a -și îmbunătății starea de
sănătate, 24% pentru a se relaxa și a scăpa de stres iar 6% practică activități sportive
pentru că le place competiția.
Q10. Care este motivul principal care vă determină să practicați fitness?

22% 26% 24% 22% 6%
.0 5.0 10.0 15.0 20.0 25.0 30.0Îmi mențin forma fizică Îmi îmbunătățesc starea de sănătate Mă relaxez/scap de stresÎmi îmbunătățesc performanțele Îmi place competiția

66
Q11. Ce părere aveți despre ideea de a participa mai mult decât în prezent
la diverse activități fizice sportive (în special fitness) în timpul liber?

Jumătate dintre respondenți au răpuns că intenționează să facă mai mult sport
începând cu luna următoare, 24% dintre persoane intenționează să facă mai mult sport în
următoarele 6 luni, 16% nu s -au hotărând încă, 8% nu vor să facă mai mult ă activitate
fizică iar restul de 4% ar dori la un moment dat sa facă mai mult sport dar nu în
următoarele 6 luni de zile.

Cât privește întrebarea Q12 34% dintre persoanele chestionate susțin că i -ar ajuta
să practice mai des activități sportive în timp ul liber dacă ar avea parteneri cu care să
practice aceste activități, 20% sunt de părere că un orar prelungit al cluburilor/sălilor de
sport ar ajuta foarte mult, 16% ar face mai mult sport dacă ar putea să includă activitatea
fizică în rutina zilnică, 14% sunt de părere că o persoană care să le ofere un sfat avizat
despre ce anume ar trebui să facă, 12% ar face mai des sport dacă ar face de acasă aceste
activități iar restul de 4% le -ar trebui echipamente mai bune.

48%
24%
4% 8% 16%
.010.020.030.040.050.060.0
Intenționez să
fac mai mult
sport
începând cu
luna
următoare Intenționez să
fac mai mult
sport în
următoarele 6
luni Aș dori la un
anumit
moment, dar
probabil nu în
următoarele 6
luni Nu vreau să
fac mai multă
activitate
fizicăNu m-am
hotărât

67

Q12. Care dintre lucrurile de mai jos v -ar ajuta s ă participa ți mai des la activit ăți
fizice sportive în timpul liber?

La întrebarea Q13 52% dintre subiecți au făcut parte dintr -o echipă însă au
renunțat, 28% fac parte dintr -o echipă doar în timpul orelor de sport de la școală, 12%
din numărul total fac parte dintr -o echipă iar restul de 8% nu au făcut niciodată parte
dintr -o echipă.
Q13. Faceți sau ați făcut vreodată parte dintr -o echipă de sport?
20% 4% 14% 34% 12% 16%
.0 5.0 10.0 15.0 20.0 25.0 30.0 35.0 40.0Orar prelungit al
cluburilor/sălilor de sportEchipamente mai buneCineva care să-mi ofere un sfat
avizat despre ce trebuie să facParteneri cu care să practic
activități fizice sportive Dacă aș putea face activități
fizice sportive la domiciliu Dacă aș putea să includ
activitatea fizică în rutina zilnică
12% 52% 28% 8%
.0 10.0 20.0 30.0 40.0 50.0 60.0Da, fac parte dintr-o echipăAm făcut parte dintr -o echipă,
dar am renunțat Doar în timpul orelor de sport de
la școală Nu am făcut parte dintr-o echipă

68
Q14. Unde obi șnuiți să practica ți cel mai des fitness în timpul liber?

În ceea ce privește întrebarea Q14 42% obișnuiesc să practice fitness în săli de
forță, fitness sau aerobic, 18% practică pe terenuri de sport amenajate, 16% practică în
săli de sport, 12% practică acasă, 8% dintre aceștia practică în spații publice (parcuri) iar
restul de 4% practică sport doar în locuri neamenajate.
La întrebarea Q15 46% dintre subiecți au răspuns că sunt foarte mulțumiți de
condițiile în care își desfășoară activitățile fizice sportive, 44% sunt mulțumiți iar restul
de 10% sunt nemulțumiți de a cest aspect.
Q15. Cât de mul țumit (ă) sunte ți de condi țiile în care pute ți desf ășura activit ăți
fizice sportive în timul liber ?
18%
16%
42% 8% 4% 12% Pe terenuri de sport
amenajate
În săli de sport
Săli de forță, fitness
sau aerobic
În spații publice
(parcuri)
În locuri neamenajate
Acasă
46%
44% 10% Foarte
mulțumit
Mulțumit
Nemulțumit

69
Q16 a fost o întrebare deschisă unde subiecții interogați au enumerat o serie de
aspecte care le apreciază la o persoană care practică fitness iar câteva dintre aceste
răspunsuri sunt :
 „Dorinț a lor de a avea un corp estetic și sănătos”;
 „Determinarea și motivaț ia acestora ”;
 „Gândesc diferit de persoanele care nu fac sport ”;
 „Sunt perso ane mai ordonate, responsabile ș i punctuale” ;
 „Cel mai mult apreciez pe lângă faptul ca au un mod de viață sănătos și un
corp de "zeu" este că datorită sp ortului sunt mai stabili psihic”;
 „Sunt motivaț i”;
 „Sunt pozitivi ”;
 „Sunt mai siguri pe ei ”;
 „Sunt mai deschiși ”;
 „Sunt mai sociabili ”;
 „Au voinț ă sunt perseverenți ș i muncesc mult pentru aspectu l fizic și
sănătatea lor ”;
 „Faptul că sunt preocupați de sănătatea corporală, care asigură și sănă tatea
mintala. "Mens sana in corpore sano!" ”;
 „Apre ciez la persoanele care practică fitness faptul că aleg o cale adecvată și
eficientă pentru a se menține în formă ”;
 „Tăria de caracter care le permite să mențină un regim strict ”.

În graficele Q17 de mai jos se poate observa următoarele aspecte:
 34% dintre subiecți susțin că nu sunt siguri dacă ar practica aer obic, 24% le -ar
plăcea să încerce, 18% au practicat acest sport, 16% nu doresc să -l practice iar
8% practică acest sport;
 34% dintre subiecți susțin că le -ar plăcea să practice arte marțiale, 28% nu ar dori
să-l practice, 20% nu sunt siguri că l -ar practic a iar 18% practică acest sport;
 32% dintre subiecți susțin că le -ar plăcea să practice atletism, 24% au practicat
acest sport, 20% nu vor să -l practice, 16% practică acest sport iar 8% nu sunt
siguri că ar dorii să practice acest sport;

70
 Aproape jumătate di ntre subiecți ar dori să practice bachet, 28% practică acest
sport, 20% nu ar dorii s ă-l încerce iar restul de 12% nu sunt siguri că l -ar
practica;
 60% dintre persoanele chestionate practică fitness, 26% le -ar plăcea să -l practice
iar restul de 14% au prac ticat acest sport;
 36% dintre persoane au practicat fotbal, 20% practica acest sport, 16% le -ar
plăcea să practice acest sport/nu le -ar plăcea să -l practice iar restul de 12% nu
sunt siguri că ar încerca acest sport;
 52% dintre persoane au practicat hambal , 20% le -ar plăcea să practice acest
sport, 12% practică acest sport/nu le -ar plăcea să -l practice iar restul de 4% nu
sunt siguri că ar încerca acest sport;
 42% dintre persoanele chestionate le -ar plăcea să practice înot -ul, 26% practică
acest sport, 24% au practicat acest sport iar restul de 8% nu sunt siguri că l -ar
practica/nu vor să -l practice;
 34% practică jogging, 28% au practicat acest sport, 22% le -ar plăcea să încerce,
12% nu sunt siguri că l -ar practica iar restul de 4% nu ar dorii să -l practice;
 Marea majoritate a persoanelor chestionate susțin că le -ar plăcea să practice tenis
de câmp, 24% practică acest sport/nu ar dori să încerce acest sport, 20% au
practicat acest sport iar restul de 4% nu sunt siguri că l -ar practica;
 32% susțin că practică tenis de masă/nu sunt siguri că ar practica acest sport,
30% au practicat acest sport, 20% le -ar plăcea să practice iar restul de 18% nu ar
dori să -l practice;
 34% dintre persoanele intervievate nu sunt siguri că ar dori să încerce volei, 32%
au practicat acest sport/nu ar dori să -l încerce, 30% le -ar plăcea să încerce acest
sport iar restul de 4% practică acest sport.

71
Q17. 1 Cum vă raportați la următoarele sporturi? (AEROBIC)

Q17. 2 Cum vă raportați la următoarele sporturi? (ARTE MARȚIALE)
8% 18% 24% 34%
16%
.05.010.015.020.025.030.035.040.0
Practic acest
sportAm practicat
acest sportMi-ar plăcea să-
l practicNu sunt sigur că
l-aș practica Nu vreau să-l
practic
18% 34%
20% 28%
.05.010.015.020.025.030.035.040.0
Am practicat acest
sportMi-ar plăcea să-l
practicNu sunt sigur că l -aș
practica Nu vreau să-l
practic

72
Q17.3 Cum vă raportați la următoarele sporturi? (ATLETISM)

Q17. 4 Cum vă raportați la următoarele sporturi? (BASCHET)
16% 24% 32%
8% 20%
.05.010.015.020.025.030.035.0
Practic acest
sportAm practicat
acest sportMi-ar plăcea să-
l practicNu sunt sigur că
l-aș practica Nu vreau să-l
practic
28% 40%
12% 20%
.05.010.015.020.025.030.035.040.045.0
Am practicat acest
sportMi-ar plăcea să-l
practicNu sunt sigur că l -aș
practica Nu vreau să-l practic

73

Q17. 5 Cum vă raportați la următoarele sporturi? (FITNESS)

Q17. 6 Cum vă raportați la următoarele sporturi? (FOTBAL)
60%
14% 26%
.010.020.030.040.050.060.070.0
Practic acest sport Am practicat acest sport Mi-ar plăcea să-l practic
20% 36%
16%
12% 16%
.05.010.015.020.025.030.035.040.0
Practic acest
sportAm practicat
acest sportMi-ar plăcea să-
l practicNu sunt sigur că
l-aș practica Nu vreau să-l
practic

74

Q17.7 Cum vă raportați la următoarele sporturi? (HAMBAL)

Q17. 8 Cum vă raportați la următoarele sporturi? (ÎNOT)
12% 52%
20%
4% 12%
.010.020.030.040.050.060.0
Practic acest
sportAm practicat
acest sportMi-ar plăcea să-
l practicNu sunt sigur
că l-aș practica Nu vreau să-l
practic
26% 24% 42%
4% 4%
.05.010.015.020.025.030.035.040.045.0
Practic acest
sportAm practicat
acest sportMi-ar plăcea
să-l practicNu sunt sigur
că l-aș practica Nu vreau să-l
practic

75

Q17. 9 Cum vă raportați la următoarele sporturi? (JOGGING)

Q17. 10 Cum vă raportați la următoarele sporturi? (TENIS DE CÂMP)
34%
28%
22%
12%
4%
.05.010.015.020.025.030.035.040.0
Practic acest
sportAm practicat
acest sportMi-ar plăcea
să-l practicNu sunt sigur
că l-aș practica Nu vreau să-l
practic
12% 20% 52%
4% 12%
.010.020.030.040.050.060.0
Practic acest
sportAm practicat
acest sportMi-ar plăcea
să-l practicNu sunt sigur
că l-aș practica Nu vreau să-l
practic

76

Q17.11 Cum vă raportați la următoarele sporturi? (TENIS DE MASĂ)

Q17. 12 Cum vă raportați la următoarele sporturi? ( VOLEI )
16% 30%
20%
16% 18%
.05.010.015.020.025.030.035.0
Practic acest
sportAm practicat
acest sportMi-ar plăcea
să-l practicNu sunt sigur
că l-aș practica Nu vreau să-l
practic
4% 16% 30% 34%
16%
.05.010.015.020.025.030.035.040.0
Practic acest
sportAm practicat
acest sportMi-ar plăcea
să-l practicNu sunt sigur
că l-aș practica Nu vreau să-l
practic

77
La întrebarea Q18, mai mult de jumătate dintre respondenți au răspuns că sunt
mulțumiți de dotările sălii în care își desfășo ară orele de educație fizică, 34% dintre
subiecți sunt foarte mulțumiți iar restul de 6% sunt nemulțumiți.

Q18. Cât de mul țumit( ă) sunte ți de dotarea s ălii în care v ă desfășurați orele de
educa ție fizic ă?

Q19 a fost o întrebare deschisă unde subiecț ii interogați au trebuit să se
gândească la idealurile corporal în viziunea acestora :
 „Idealul corporal î n opinia mea este ilustrat de statu ile din Grecia Antică și de
gladiatori”;
 „Un corp definit ”;
 „Să-mi păstrez o condiție fizică cât mai bună”;
 „Masa m usculara vine de la sine, î n ceea ce fac eu agilitatea, m obilitatea,
flexibilitatea, forța și rezistența contează”;
 „Un aspect fizic plăcut ș i o greutate corporală corespunzătoare cu înalț imea,
masa musculară etc”;
 „Nu există , atât timp cât corpul este să nătos este ș i frumos ”;
 „A unui sportiv de performanță care practică nataț ie”;
 „Idealul corporal în viziunea mea e atunci câ nd eu m ă simt bine atâ t din
punct de vedere fizic cât ș i psihic ”. 34%
60% 6%
Foarte mulțumit
Mulțumit
Nemulțumit

78

CONCLUZII

În lucrarea pe care tocmai ați parcurs -o a fost analiza t în detaliu unul din
intrumentele cu ajutorul căruia se adună informații de la cercetătorii științifici, și anume,
chestionarul. Pare ușor de realizat și de folosit un asemenea instrument de cercetare, dar
practica va infirma premisa care tocmai a fost fo rmulată. De ce? Deoarece chestionarul
nu are o formă standard care se poate aplica oriunde și oricând, ci trebuie adaptat în
funcție de modul de anchetare, de tipul de informații colectat, de nivelul de educație al
respondentului, de domeniul în care se fa ce cercetarea, de obiectul cercetării.
După enumerarea acestor factori ne dăm seama că procesul de elaborare al
chestionarului devine unul complex și de aceea necesită o atenție sporită. Pentru a pune
în practică punctele teoretice și pentru a determina ca pacitatea și potențialul pieței am
conceput un studiu de caz care să -mi ducă la îndeplinire obiectivele propuse. Obiectivele
pe care le -am urmărit în această licență au fost:
 Măsurarea importanței pe care o acordă angajații asupra activităților sportive și
în special fitness -ul
 Identificarea influențelor pe care le aduc activitățile sportive
 Stabilirea frecvenței participării în activități zilnice a angajaților cu un serviciu
static
 Stabilirea frecvenței practicării la activități sportive în paralel cu munc a depusă
 Identificarea principalelor beneficii ale sportul atunci când este practicat înainte
de a merge la muncă
 Identificarea principalelor lucruri care ar ajuta persoanele să participe mai des la
activitățile sportive
 Evaluarea persoanelor asupra condiț iilor în care desfășoară activități sportive .
Grupul țintă a fost compus din persoanele care practică activități sportive și în
special fitness din Municipiul Iași cu vârste cuprinse între 18 -30 ani. Chestionarul l -am
aplicat pe data de 20 -23 aprilie 2017 în ideea de a -mi ușura munca.
Motivul alegerii acestei teme derivă din dorința de documentare în legătură cu
acest subiect, dorind să scot în evidență strategii de îmbunătățire a calității vieții prin

79
practicarea sportului. Deși numărul studiilor privind efectele activităților fizice as upra
calității vieții a crescut simțitor în ultimele decenii, există încă o lipsă de informații
integr ate care să delimiteze mai clar efectele pe termen mediu și lung ale mișcării fizice
în calitatea vieții. Am încercat să analizăm critic literatura din domeniul sociologiei și
psihologiei sociale pe a cest subiect, acordând atenție, în capitolele teoretice, deopotrivă
dimensiunii obiective a calității vieții (starea socio -economică, nivelul de trai), cât și
bunăstării subiect ive, ca dimensiune construit ă social, cea a satisfacției cu viața, două
dimensiuni centrale ale oricărei analize sistematice.
În urma studiului efectuat privind Fitness -ul. Practicile corporale și strategiile
de sănătate se constată că majoritatea persoan elor chestionate practică sport iar prietenii
acestora practică și ei de asemenea. Marea majoritate a persoanelor chestionate sunt
interesate de cum arată oriunde s -ar duce. Ceea ce am mai observat a fost faptul că
persoanele chestionate își aleg prietenii după anumite criterii:
 96% își aleg prietenii în funcție de caracter;
 74% își aleg prietenii în funcție de principiile împărtășite;
 72% dintre persoane își aleg prietenii în funcție de pasiuni/hobby -uri.
Marea majoritate a persoanelor interogate practic ă activități sportive de 3 -5 ori
pe săptămână. Persoanele interogate au enumerat o serie de aspecte care le apreciază la o
persoană care practică fitness iar câteva dintre aceste răspunsuri sunt:
 „Dorința lor de a avea un corp estetic și sănătos”;
 „Determi narea și motivația acestora”;
 „Gândesc diferit de persoanele care nu fac sport”;
 „Sunt persoane mai ordonate, responsabile și punctuale”;
 „Cel mai mult apreciez pe lângă faptul ca au un mod de viață sănătos și un
corp de "zeu" este că datorită sportului su nt mai stabili psihic”;
 „Sunt motivați ”;
 „Sunt pozitivi ”;
 „Sunt mai siguri pe ei ”;
 „Sunt mai deschiși ”;
 „Sunt mai sociabili ”;

80
 „Au voință sunt perseverenți și muncesc mult pentru aspectul fizic și
sănătatea lor ”.
Subiecții au trebuit să se gândească la ide alurile corporal în viziunea acestora, iar
răspunsurile au fost:
 „Idealul corporal în opinia mea este ilustrat de statuile din Grecia Antică și
de gladiatori”;
 „Un corp definit”;
 „Să-mi păstrez o condiție fizică cât mai bună”;
 „Masa musculara vine de la s ine, în ceea ce fac eu agilitatea, mobilitatea,
flexibilitatea, forța și rezistența contează”;
 „Un aspect fizic plăcut și o greutate corporală corespunzătoare cu înalțimea,
masa musculară etc”.
Dacă îți schimbi numai un parametru al vieții tale cotidiene și vei începe astfel să
faci mișcare fizică vei observa pe pielea ta efectele benefice ale sportului. Trebuie
însă determinare la început și curaj pentru a -ți depăși limitele, iar atunci când crezi că
nu mai poți să alergi încă 100 de metri, încearcă să a lergi încă 150. Totul este să
crezi în tine și să vrei să devii mai sănătos și de ce nu, mai arătos. Poate fi văzut ca și
o combinație plăcută între recreere și activitate astfel că cei care fac sport sunt mai
agili, au o putere și o rezistență fizică mai mare, arată bine din punct de vedere fizic,
și sunt mai activi din punct de vedere sexual, iar sănătatea nu este de obicei o
problemă pentru ei.

81

BIBLIOGRAFIE

1. Academia Română Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan” – Dicționarului
Explicativ al L imbii Române
2. Epuran, M., (1992) – Metodologia cercetării actvităților corporale, vol.I și II,
București, ANEFS
3. Rusu Flavia (2008) – Note de curs Fitness, multiplicat UBB, Cluj -Napoca
4. Alexe,N., și colab.(1974) – Terminologia educației fizice și Sportului, București,
Edit. Stadion
5. Hidi I.L., (2007), ”Fitness”, Ed Didactică și pedagogică
6. Luca, A. (2001), ”Fitness și aerobic”, Ed. Fundației Altius Academia
7. Colibaba – Evuleț, D., Bota, I., (1998), ”Jocuri sportive. Teorie și Metodică”, Ed.
Aldin, București
8. Busioc G.V., (2012), ”Curs instructor aerobic -fitness, perfecționare, competența
Personal Trainer”, București
9. Corbin și Lindsey citați de Dragnea A. și Bota A. (1999 )
10. Fleishman, E., (1964), “ The Structure and Measurement of Psycical Fitness ”,
Englewood Cliffs, NJ:Pretince Hall
11. Hebbelinck, M., (1964), “ L`Influence de l `Education Physique et des Sports sur
les enfants de 10 a 14 ans – Sport ”, Bruxelles
12. Dumitru, G., (1997), “Sănătate prin sport pe înțelesul tuturor” , București,
Editura Federația Română Sportul pentru toț
13. Corbin, C. și Lindsey R., (1985), “Concepts of Physical Fitness With
Laboratories”
14. Cârstea , Gh (2000) – Teoria și metodica educației fizice și a sportului,
București, Editura Universul
15. Kirițescu, C -tin. (1964) – Palestrica, Editura Uniunii de Cult ură Fizică și Sport,
București
16. Tüdös, Șt., (2000) Criterii psihologice în fundamentarea și structurarea
pregătirii sportive , Editura Paideia, București

82
17. Tudor, V., Iancu, H., (2004) Istoria educației fizice și sportului. Note de curs ,
București
18. Cristina Ha ntău, Academia de Studii Economice din București
19. Rusu, F., (2008), “Note de curs – Fitness, multiplicat”, Cluj-Napoca, UBB
20. Epuran M., (1993), Psihologie – Compediu, Editura Academiei Naționale de
Educație Fizică și Sport, București
21. Rose Marie Gallagner,(2 000), Recapitulări prin diagrame, Educație fizică,
Editura All Educational
22. Zamfir, C., Vlăsceanu, L., (1998), Dicționar de sociologie , Ed. Babel, București
23. Moscovici, S., (2007), Metodologia științelor socioumane , Ed. Polirom,
București
24. Apud Cauc, I., Man u, B., Pârlea, D., Goran, L., (2007), Metodologia cercetării
sociologice , Ed. Fundației „România de Mâine”, București
25. Chelcea, S., (2004), Inițiere în cercetarea sociologică , Ed. Comunicare.ro,
București
26. Cauc, I., Manu, B., Pârlea, D., Goran, L., (2007), Metodologia cercetării
sociologice , Ed. Fundației „România de Mâine”, București
27. Băban, A. (1998). Stres și personalitate. Cluj -Napoca: Edit. Presa Universitară
Clujeană, p 15 -16
28. Golu, M. (2005). Bazele psihologiei generale. Ed. a 2 -a. București: Edit.
Universitară
29. Nuț, S. (2009). Psihologia sportului. Timișoara: Edit. Politehnica
30. Lazarus, R. S., & Folkman, S. (1984). Stress, appraisal and coping. New York:
Springe
31. Zamfir, C., (2005) – „Spre o paradigm ă a gândirii sociolog ice”
32. Cristea S.(200 0). Dicționar de pedagogie. Grup Ed it. Litera, Chișinău
33. Ștefan I. (2005). Introducerea în sociologia educației fizice și sportului, Ed.
Univ.Transilvania, Brașov
34. Dumitru, G., (1997), “Sănătate prin sport pe înțelesul tuturor”, Bucureș ti, Editura
Federația Română Sportul pentru toț
35. Kirițescu, C -tin. (1964) – Palestrica, Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport,
București

83

LINK -URI UTILE:
http://www.wall -street.ro/articol/Companii/192348/mikael -fredholm -ceo-world -class –
romanii -petrec -de-pana -la-5-ori-mai-mult-timp-in-salile -de-fitness -fata-de-un-
suedez.html
http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo2&lang=ro&context=33
www.idailyreviews.com
www.ultimatefitnessequipmen t.com
www.kangoojumps.ro

84

ANEXĂ

UNIVERSITATEA “AL. I. CUZA” IA ȘI
CATEDRA DE SOCIOLOGIE SI AS

CHESTIONAR Nr_______

Bună ziua! M ă numesc Aanei Lucian student la Sociologie și în cadrul
lucrării de li cență efectuez o cercetare privind Fitness -ul. Practicile corporale si
strategiile de sănătate . Acest chestionar este adresat tuturor persoanelor care
practic ă sport și îmbin ă utilul cu pl ăcutul. R ăspunsurile dumneavoastr ă sunt foarte
importante pentru min e și vă asigur de confiden țialitatea celor declarate de
dumneavoastr ă.

Q1. Vă place sportul?
❑Da
❑Nu

Q2. Ce sporturi practicaț i?

Q3. Considerați că sportul are influență asupra dumneavoastră? (sănătății, reusitei
școlare, relaț ii cu ceilalți, stă rii de bine etc.)
❑Da
❑Nu

Q4. Pentru dumneavoastră este important cum arătați (la școală , în familie, în
grupul de prieteni, î n societate)?
❑Da
❑Nu

Q5. În funcție de ce vă alegeți prietenii?
❑În funcție de cum arată
❑În funcț ie de caracter
❑În funcț ie de interesul personal

85
❑În funcție de principiile împărtăș ite
❑În funcț ie de pasiuni/hobby -uri
❑În funcț ie de familie
❑Alte ră spunsuri………………….

Q6. Prietenii dumneavoastră fac sport?
❑Da
❑Nu

Q7. În ce măsură sunteți de acord cu următoarele afirmații:

În ce măsură sunteți de acord cu
următoarele afirmații:
În
foarte
mică
măsură
[1] În
mică
măsură
[2] În
mare
măsură
[3] În
foarte
mare
măsură
[4]
1. Când aud cuvântul sport rămân
indiferent
❑
❑
❑
❑
2. Îmi place partea competitivă a
sportului
❑
❑
❑
❑
3. Practicarea de activități fizice
sportive îmi dă mai multă energie
❑
❑
❑
❑
4. Practicarea de activități fizice
sportive îmi produce plăcere
❑
❑
❑
❑
5. Practicarea de activități fizice
sportive este benefică pentru sănătatea
fizică
❑
❑
❑
❑
6. Practicarea de activități fizice
sportive este benefică pentru sănătatea
psihică
❑
❑
❑
❑

Q8. Cât de des participați la activități fizice sportive și în special fitness ?
❑Zilnic [1]
❑De 3 -5 ori pe săptămână [2]
❑O dată sau de două ori pe săp tămână [3]
❑O dată sau de două ori pe lună [4]
❑Foarte rar [5]
❑Niciodată [6]
(Dacă ați răspuns [5] sau [6] treceți la întrebarea Q13)

86

Q9. Care sunt motivele pentru care practicați ,,foarte rar” sau deloc activități fizice
sportive și în special fitnes s? (Vă rog citiți variantele și alegeți toate răspunsurile
care vi se potrivesc .)
❑Sunt prea ocupat [1]
❑Am motive de sănătate [2]
❑Nu am cu cine [3]
❑Antrenamentele îmi iau prea mult timp [4]
❑Nu-mi mai place [5]
❑Frica de accidentări [6]
❑Nu există facil ități în apropiere de domiciliu [7]
❑Nu m -am gândit niciodată la acest lucru [8]
❑Presupune costuri prea mari [9]
❑Mă simt inconfortabil [10]
❑Mă simt jenat de corpul meu [11]
❑Sălile/cluburile sunt prea aglomerate [12]
❑Mă plictisesc repede [13]
❑Alte mot ive (specificați
care)…………………………………………………………… ………………………………[14]

Q10. Care este motivul principal care vă determină să practicați fitness ? (Vă rog
bifați o singur ă variantă de răspuns ).
❑Îmi mențin forma fizică [1]
❑Îmi îmbunătățesc starea de sănătate [2]
❑Mă întâlnesc cu prietenii [3]
❑Îmi place să socializez/să cunosc persoane noi [4]
❑Mă relaxez/scap de stres [5]
❑Îmi imbunătățesc performanțele fizice [6]
❑Îmi place competiția [7]
❑Alt m otiv (specificați
care)………………………………………………………………………………………………….[8]

Q11. Ce părere aveți despre ideea de a participa mai mult decât în prezent la
diverse activități fizice sportive (in special fitness) în timpul liber ?
❑Intenționez să fac mai mult sport începând cu luna următoare [1]
❑Intenționez să fac mai mult sport în următoarele 6 luni [2]
❑Aș dori la un anumit moment, dar probabil nu în următoarele 6 luni [3]
❑Nu vreau să fac mai m ultă activitate fizică [4]
❑Nu m -am hotărât încă [5]

Q12. Care dintre lucrurile de mai jos v -ar ajuta să participați mai des la activități
fizice sportive în timpul liber ?
❑Orar prelungit al cluburilor/sălilor de sport [1]

87
❑Facilități mai bune (café bar , vestiare, dușuri, saună, etc.) [2]
❑Echipamente mai bune [3]
❑Desfășurarea ședin țelor de antrenament pe grupe de sex [4]
❑Cineva care să -mi ofere un sfat avizat despre ce trebuie să fac [5]
❑Parteneri cu care să practic activități fizice sportive [6]
❑Dacă ar presupune costuri mai scăzute [7]
❑Mijloace de transport mai bune pentru a ajunge la locul de desfășurare [8]
❑Dacă aș putea face activități fizice sportive la domiciliu [9]
❑Dacă aș putea să includ activitatea fizică în rutina zilnică [10]
❑Altceva . Specificați ce
anume ……………………………………………………………………………………………[11]

Q13. Faceți sau ați făcut vreodată parte dintr -o echipă de sport?
❑Da, fac parte dintr -o echipă [1]
❑Am făcut parte dintr -o echipă, dar am renunțat [2]
❑Doar în timpul orelor de sport de la școală [3]
❑Nu am făcut parte dintr -o echipă [4]

Q14. Unde obișnuiți să practicați cel mai des fitness în timpul liber?
❑Pe terenuri de sport amenajate [1]
❑În săli de sport [2]
❑Săli de fo rță, fitness sau aerobic [3]
❑În spații publice (parcuri) [4]
❑În locuri neamenajate [5]
❑Acasă [6]
❑Alte situații. Specificați
unde ………………………………………………………….. …………………………………..[7]

Q15. Cât d e mulțumit (ă) sunteți de condițiile în care puteți desfășura activități
fizice sportive în timul liber ?
❑Foarte mulțumit [1]
❑Mulțumit [2]
❑Nemulțumit [3]
❑Foarte nemulțumit [4]

Q16. Ce apreciați la persoanele care practică fitness :

88

Q17. Cum v ă raportați la următoarele sporturi?

SPORT
Practic
acest
sport
[1]
Am
practicat
acest
sport
[2] Mi-ar
plăcea să -l
practic
[3]
Nu sunt
sigur că l -aș
practica
[4]
Nu vreau
să-l practic
[5]

Aerobic
❑
❑
❑
❑
❑
Arte
marțiale
❑
❑
❑
❑
❑

Atletism
❑
❑
❑
❑
❑

Baschet
❑
❑
❑
❑
❑

Fitness
❑
❑
❑
❑
❑

Fotbal
❑
❑
❑
❑
❑

Handbal
❑
❑
❑
❑
❑

Înot
❑
❑
❑
❑
❑

Jogging
❑
❑
❑
❑
❑
Tenis de
câmp
❑
❑
❑
❑
❑
Tenis de
masă
❑
❑
❑
❑
❑

Volei
❑
❑
❑
❑
❑

Q18. Cât de mulțumit(ă) sunteți de dotarea sălii în care vă desfășurați orele de
educație fizică?
❑Foarte mulțumit [1]
❑Mulțumit [2]
❑Nemulțumit [3]
❑Foarte nemulțumit [4]

89

Q19. Care este idealul corporal în viziunea dumneavoastră ?

Date soci o demo
SD1. Gen: 1.Masculin 2. Feminin
SD2. Vârsta: __________________
SD3. Ultima școală absolvit ă:________________________
SD4. Situa ție matrimonial ă:________________________
SD5. Mediu: 1. Urban 2. Rural