Filiația este legătura, biologică ce rezultă din procreare și naștere1. Lato sensu, filiația desemnează [607339]

1
UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU
MASTER DREPT CIVIL ȘI DREPT PROCESUAL CIVIL
APROFUNDAT

-REFERAT –

FILIAȚIA FAȚĂ DE TATĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :
ANTIGONA -CAMELIA IORDANA

Masterand: [anonimizat]2020

2
FILIAȚIA FAȚĂ DE TATĂ

NOȚIUNEA DE FILIAȚIE

Filiația este legătura, biologică ce rezultă din procreare și naștere1. Lato sensu, filiația desemnează
un șir neîntrerupt de nașteri care leagă o persoană de un strămoș al ei. Stricto sensu, filiația este raportul
de descendență a unei persoane din părinții săi2.

CLASIFICARE

Filiația poate fi clasificată după mai multe criterii. Dintre acestea reținem următoarele:
1. În raport de părintele față de care se stabilește, filiația se împarte în:
a) filiație față de mamă (maternitate);
b) filiația față de tată (paternitate).

2. După natura relației dintre părinți, filiația poate fi:
a) din căsătorie (filiația legitimă);
b) din afara căsătoriei (filiația nelegitimă).

3. După izvorul său, filiația poate fi:
a) naturală (bazată pe faptul procreării);
b) artificială (în cazul procreării asistată medical);
c) adoptivă (la adopție).

ACȚIUNI ÎN JUSTIȚIE REFERITOARE LA FILIA ȚIE

Atât în cazul filiației față de mamă, cât și în cazul filiației față de tată legea prevede posibil itatea
intentării unor acțiuni în justiție. Aceste acțiuni pot fi clasificate în raport de mai multe criterii3, ce vor fi
menționate în continuare .

Clasificare :

1.După obiectul lor, se împart în :
a) acțiuni în reclamație de stat, adică acele acțiuni care u rmăresc recunoașterea unei filiații,

1 A. CORHAN – op. cit. , pag. 285.
2 I.P. FILIPESCU, A.I. FILIPESCU – op. c it., pag. 280; A. IONAȘCU, M. MUREȘ AN, M.N. COSTIN, V. URSA – "Filiația și ocrotirea minorilor ", Editura
„Dacia", Cluj -Napoca, 1980, pag. 14
3 În legătură cu problematica acțiunilor relative la filiație, A. CORHAN – op. cit. , pag. 289 -292.

3
alta decât cea de la data introducerii acțiunii. Cu titlu de exemplu, menționăm: acțiunea în
stabilirea filiației față de mamă; acțiunea în stabilirea paternității copilului din afara
căsătoriei, ș.a.
b) acțiuni în contest ație de stat, adică acele acțiuni care urmăresc înlăturarea unei filiații,
pretins nereală, și înlocuirea ei cu o alta, pretins reală. Ca exemplu, menționăm: acțiunea în
contestarea filiației din căsătorie; tăgada paternității copilului din căsătorie, ș.a.
c) acțiuni în modificare de stat, adică acele acțiuni care urmăresc schimbarea filiației pentru
viitor, filiația anterioară nefiind contestată.

2. După termenul în care pot fi exercitate, se împart în :
a) acțiuni imprescriptibile, ca, de exemplu: acțiunea în contestarea recunoașterii de
maternitate; acțiunea în contestarea recunoașterii de paternitate;
b) acțiuni prescriptibile, ca, de pildă, acțiunea în stabilirea paternității.

3.În funcție de persoanele îndrituite să le exercite, se împart în:
a) acțiuni ce pot f i exercitate de orice persoană interesată, ca, de pildă, acțiunile în
contestarea recunoașterii de maternitate sau, după caz, de paternitate;
b) acțiuni ce pot fi exercitate de un cerc restrâns de persoane, respectiv: titularul care reclamă
filiația respectiv ă, reprezentantul său legal ori procurorul, ca, de exemplu: acțiunea în
stabilirea maternității ori, după caz, în stabilirea paternității;
c) acțiuni ce pot fi exercitate numai de titular, ca, de pildă : acțiunile în anularea recunoașterii
de maternitate sau, după caz, de paternitate.

FILIAȚIA FAȚĂ DE TAT Ă (PATERNITATEA)

ASPECTE INTRODUCTIVE .

Noțiune .
Filiația față de tată (paternitatea) constă în legătura juridică, bazată pe concepție, care există între tată și
copil4.

Clasificare :

Paternitatea poate fi din căsătorie sau din afara căsătoriei. În mod corespunzător, există copil din
căsătorie și copil din afara căsătoriei5.
Copilul este din căsătorie dacă a fost născut în timpul căsătoriei, chiar dacă a fost conceput
înaintea încheierii ei. De asemenea, este din căsătorie copilul conceput în timpul căsătoriei și născut

4 În același sen s A. BACACI, C. HAGEAN U, V. DUMITRACHE – op. cit. , pag. 159; A. CORHAN – op. cit. , pag.303.
5 I.P. FILIPESCU, A.I. FILIPESCU – op. cit. , pag. 301

4
după desfacerea, încetarea, declararea nulității sau anularea căsătoriei, dacă nașterea a avut loc înainte ca
mama să fi încheiat o nouă căsătorie.
Copilul conceput și născut fie înainte de încheierea căsătoriei, fie după desfacerea, încetarea,
declararea nulității sau anularea căsătoriei este din afara ei.

Moduri de stabilire a paternității :
Paternitatea din căsătorie se stabilește diferit de paternitatea din afara căsătoriei.
Astfel:
1) paternitatea din căsătorie se determină prin aplicarea prezumției de paternitate;
2) paternitatea din afara căsătoriei se stabilește prin recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească.
În ambele cazuri însă se aplică prezumția timpului legal al concepție i copilului.

PREZUMȚIA TIMPULUI L EGAL AL CONCEPȚIEI C OPILULUI

Conținut
Conform art.61 din Codul familiei:
"Timpul cuprins între a trei a suta și a sută optezecea zi dinaintea nașterii copilului este timpul
legal al concepțiunii. El se socotește de la z i la zi."
Asemeni oricărei prezumții, și aceasta este rezultatul unei generalizări a legiuitorului, pe baza
datelor obținute din practică6.
Se impune însă următoarea precizare: în măsura în care cavitatea uterină prezintă malformații
(fiind dublă, triplă, etc), timpul legal al concepțiunii trebuie determinat "pentru fiecare copil (dezvoltat
în utere diferite), în parte.

Caracterul prezumției
Această prezumție are un caracter absolut, în sensul că nu se poate dovedi că sarcina a fost mai
scurtă de 180 de z ile și nici că a fost mai lungă de 300 de zile, dar este admisibilă dovada că faptul
concepției a avut loc într -o anumită parte din timpul stabilit de lege ca fiind al concepției7.

Mod de calcul
Timpul legal al concepției se socotește "de la zi la zi". E l calculează pe zile, și nu pe ore, având o
durată de 121 zile8; calculându -se de la data nașterii copilului, înapoi până la 180 de zile, iar de la a 180 –
a zi până la a 300 -a zi se întinde perioada concepției copilului.
În situația în care, cel puțin o zi din această perioadă de 121 zile se situează în timpul căsătoriei,
înseamnă că acel copil este conceput în timpul căsătoriei, aplicându -se una dintre prezumțiile de
paternitate instituite de art.61 din Codul familiei.

6 Stabilirea exactă a momentului concepției nu este (încă) posibilă, întrucât durata sarcinii diferă de la caz la caz. Din datele statistice rezultă că, cea mai
scurtă sarcină a fost de 186 de zile, iar cea mai lungă de 286 de zile. Așa fiind, legiuitorul român și -a luat o marjă de siguranță, în ambele sensuri.
7 În același sens I.P. FILIPESCU, A.I. FILIPESCU – op. cit., pag. 306. În sens contrar vezi, spre pildă: P. ANCA – op. cit. , pag. 64 -65.
8 Ziua de începere a termenului (dies a quo), nu se socotește, dar este inclusă ziua când se împlinește termenul (dies ed quem).

5
PATERNITATEA DIN CĂS ĂTORIE

Stabilire a paternității din căsătorie

Filiația față de tatăl din căsătorie se determină prin aplicarea prezumțiilor9 de paternitate prevăzute
de lege.
Aceste prezumții sunt instituite de art.53 alin.1 și 2 din Codul familiei10.
În opinia noastră, premisa aplicării acestor prezumții este "maternitatea stabilită în condițiile
legii".

Prezumția de paternitate a copilului născut în timpul căsătoriei

Conform art.53 alin.1 din Codul familiei: "Copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul
mamei" .

Textul de lege reprodus mai sus v izează două ipoteze11, și anume:
– copilul a fost conceput și născut în timpul căsătoriei;
– copilul a fost conceput înainte de căsătorie, dar a fost născut în timpul căsătoriei. În acest caz se
presupune recunoașterea tacită de paternita te de către bărbatul care se căsătorește cu femeia
însărcinată, cunoscând starea acesteia.

Prezumția analizată se aplică și în cazurile în care12:
– la data concepției copilului, mama acestuia era căsătorită cu un alt bărbat, dar nașterea a avut
loc în timpu l celei de a doua căsătorii;
– la data concepției copilului, soțul actual al mamei era căsătorit cu o altă femeie13;
– la data nașterii copilului, soțul mamei era bigam.

Prezumția de paternitate a copilului conceput în timpul căsătoriei

Art.53 alin.2 din Codu l familiei prevede: "Copilul născut după desfacerea, declararea nulității
sau anularea căsătoriei are ca tată pe fostul soț al mamei, dacă a fost conceput în timpul căsătoriei și
nașterea sa a avut loc înainte ca mama să fi intrat într -o nouă căsătorie" .
Deși dispoziția legală menționată mai sus nu face vorbire și de încetarea căsătoriei, pentru
identitate de rațiune, se aplică și în această situație14.

9 Potrivit art.1999 din Codul civil. "Prezu mțiile sunt consecințe ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut".
10 În sensul că art. 53 alin. (1) și (2) din Codul familiei conține două prezumții de paternitate, a se vedea, spre exemplu: I.ALBU – "Dreptul familiei" , Edit ura
didactică și pedagogică, București, 1975, pag.112; I. BOHOTICI – "Stabilirea, tăgăduirea și contestarea paternității" , Editura „Cordial Lex", Cluj -Napoca,
1994, pag. 14 -15. În sensul că textul de lege menționat conține o singură prezumție de paternitat e, vezi, spre pildă: I.P. FILIPESCU, A.I. FILIPESCU – op.
cit., pag. 302.
11 A se vedea, spre exemplu: E. FLORIAN – op. cit. , pag. 227.
12 În legătură cu acest aspect, vezi: E. FLORIAN – op. cit. , pag. 227.
13 În acest sens: Tribunalul județ ean Hu nedoara, dec izia civilă nr. 409/1988, în Revista Română de Drept nr. 12/1988, pag. 75.
14 În sensul că în această problemă există unanimitate de opinie, vezi: E. FLORIAN – op. cit. , pag. 228.

6
Pentru aplicarea acestei prezumții este necesară întrunirea următoarelor condiții:
– nașterea copilului să fi avut loc înainte de împlinirea a 300 zile de la încetarea, desfacerea,
declararea nulității sau anularea căsătoriei;
– mama copilului să nu se fi recăsătorit15.

Forța probantă a prezumțiilor de paternitate

Prezumțiile de paternitate prevăzute de art.53 alin.1 și 2 din Codul familiei fac parte din categoria
prezumțiilor mixte16 care se deosebesc atât de prezumțiile absolute – care nu pot fi înlăturate în nici un
mod, cât și de cele relative – care au o putere doveditoare vremelnică, până la dovada contrară , care
poate fi făcută prin orice mijloc de probă.
Prezumțiile analizate pot fi răsturnate exclusiv în cadrul acțiunii în tăgăduirea paternității, care
poate fi exercitată numai de către anumite persoane, în condițiile stabilite de lege. Aceste prezumții s e
aplică ope legis.
Ele generează efect indiferent de mențiunile din actul de naștere al copilului, care ar putea să
arate, de exemplu, că tatăl copilului este necunoscut ori că tatăl copilului este altcineva decât soțul
mamei17.
De asemenea, producerea efe ctelor nu este condiționată de invocarea lor de către o anumită
persoană.
Tot astfel, efectele prezumțiilor examinarea se produc independent de faptul recunoașterii lor de
către autorități18.

Conflict de paternitate (dublă paternitate)

Noțiune

Conflictul de paternitate desemnează situația în care unui copil i se atribuie două paternități,
datorită faptului că este conceput în timpul primei căsătorii și născut în timpul celei de -a doua căsătorii.

Cazuri19

Pot exista următoarele situații de conflict de pa ternitate:
1. femeia se recăsătorește și, la mai puțin de 300 zile de la încetarea, desfacerea, declararea
nulității sau anularea primei căsătorii, naște un copil;
2. soțul este declarat mort prin hotărâre judecătorească irevocabilă, apoi soția se recăsătorește și,
la mai puțin de 300 zile de la încheierea celei de -a doua căsătorii, naște un copil, iar soțul
declarat mort reapare și anulează hotărârea declarativă de moarte;

15 În legătură cu aceste condiții, vezi, spre exemplu: A. BACACI, C. HAGEAN U, V. DUMITRACHE – op. cit. , pag. 161.
16 În acest sens, vezi, spre exemplu: I. BOHOTICI – op. cit. , pag. 36.
17 I.P. FILIPESCU, A.I. FILIPESCU – op. cit. , pag. 303.
18 E. FLORIAN – op. cit. , pag. 231.
19 I.P. FILIPESCU, A.I. FILIPESCU – op. cit. , pag. 325.

7
3. soția, încălcând monogamia, se află, în același timp, în două căsătorii și naște un copil.

Nu poate exista conflict între paternitatea din căsătorie și cea din afara căsătoriei, deoarece
prezumția de paternitate care nu a fost înlăturată prin tăgăduire nu îngăduie stabilirea altei filiații.
De asemenea, nu există conflict de paternitate cu pri vire la filiația din afara căsătoriei.

Rezolvare

Regula aplicabilă în materia rezolvării conflictelor de paternitate rezidă în întâietatea acordată
copilului născut în timpul căsătoriei față de copilul conceput în timpul căsătoriei.
Drept urmare, conflic tele prezentate mai sus au o singură rezolvare: tatăl copilului este soțul
mamei din cea de a doua căsătorie.

Efectul înlăturării prezumției de paternitate a copilului născut în timpul căsătoriei

Dacă se înlătură paternitatea din ce -a de-a doua căsătorie , renaște de drept prima prezumție, fiind
considerat tată al copilului soțul mamei din prima căsătorie.

Tăgăduirea paternității din căsătorie

Noțiune

Tăgăduirea paternității înseamnă negarea acesteia pe cale judecătorească, urmărindu -se
răsturnarea prez umțiilor de paternitate20.

Cazuri

Art.54 alin.1 din Codul familiei prevede că: "Paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu
neputință ca soțul mamei să fie tatăl copilului".
Prin urmare, legea stabilește regula generală, fără să fie menționate în concr et cazurile în care se
poate introduce această acțiune.
Împrejurările din care rezultă imposibilitatea ca soțul mamei să fie tatăl copilului pot fi diferite,
ca de exemplu:
– imposibilitatea fizică de a procrea;
– imposibilitatea materială de coabitare (dat orată, de exemplu: detenției, dispariției, bolii, etc);
– imposibilitatea morală de coabitare (ca în cazul conflictelor grave între soți)21.
Simpla recunoaștere a mamei că a avut relații extraconjugale cu alți bărbați în perioada
concepției și că nu soțul s ău este tatăl copilului nu este prin ea însăși, producătoare de efecte juridice,

20 În același sens C. HAMANGIU, I. ROSE TTI-BĂLĂNESCU, A. BĂ ICOIANU – op. cit. , pag. 479 ; A. CORHAN – op. cit. , pag. 309.
21 I.P. FILIPESCU, A.I. FILIPESCU – op. cit. , pag. 310 -311.

8
după cum, faptul că soțul mamei a declarat nașterea copilului la serviciul de stare civilă nu constituie un
impediment pentru exercitarea acțiunii în tăgăduirea paternității.

Instanța competentă

Sub aspectul competenței materiale, potrivit art.41 pct.1 din Legea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară, acțiunea în tăgăduirea paternității se judecă, în primă instanță, de către tribunalul
pentru minori și familie22. În prezen t însă cauza se soluționează de către judecătorie. Sub aspectul
competenței teritoriale, o atare acțiune se introduce la instanța de la domiciliul pârâtului.

Calitatea procesuală

a) Calitatea procesuală activă
Potrivit dispozițiilor art.54 alin.2 din Cod ul familiei23: „Acțiunea în tăgăduirea paternității poate
fi pornită de oricare dintre soți, precum și de către copil; ea poate fi continuată de moștenitori” .
Prin urmare, dreptul la acțiune aparține următoarelor persoane:
1) soțul mamei copilului;
2) mamei copi lului;
3) copilului.
Tutorele celui pus sub interdicție poate introduce acțiunea respectivă, numai cu încuviințarea
autorității tutelare. În cazul contrarietătii de interese între tutore si cel aflat sub tutelă se va numi un
curator, care va putea exercita ac țiunea.
Moștenitorii nu pot introduce acțiunea, dar o pot continua dacă au acceptat succesiunea, sub
condiția ca acțiunea să nu se fi perimat sau partea să nu fi renunțat la judecată.
Curatorul și procurorul nu pot intenta o atare acțiune.

b) Calitatea p rocesuală pasivă
Potrivit dispozițiilor art.54 alin.3 și 4 din Codul familiei, astfel cum acest articol a fost modificat
recent
"(3) Acțiunea se introduce de către soțul mamei împotriva copilului; dacă acesta este decedat,
acțiunea se pornește împotriva ma mei sale.
(4) Mama sau copilul introduce acțiunea împotriva soțului mamei; dacă acesta este decedat,
acțiunea se pornește împotriva moștenitorilor lui.”

Deosebim astfel trei situații, și anume:
1. când acțiunea este intentată de către soțul mamei copilului, calitatea de pârât o are copilul a
cărui paternitate se tăgăduiește. Dacă acesta este minor până la vârsta de 14 ani, va fi

22 Tribunalele specializate vor începe să funcționeze cel mai târziu la data de 1 ianuarie 2008. Tribunalele pentru minori și familie, care se vor înființa până la
1 ianuarie 2008, vor judeca numai cauzele prevăzute în art. 41 și 42 din Legea nr. 304/2004, care sunt în competența de primă instanță a Tribunalului în
virtutea plenitudinii de competență, consacrată de art. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă.
23 În redactarea dată prin Legea nr. 288/2007

9
reprezentat de mamă sau, după caz, de tutore; după împlinirea acestei vârste, va sta singur în
justiție, asistat de mamă sau de tuto re. În cazul în care copilul moare în timpul procesului,
acțiunea va fi continuată împotriva tutorelui. Soțul mamei poate introduce acțiunea și după ce
copilul a decedat, aceasta exercitându -se împotriva mamei sau, după caz, a tutorelui. Acțiunea
nu se poa te introduce în cazul în care copilul se naște mort, deoarece nu are capacitate de
folosință. În toate cazurile, inclusiv atunci când copilul este minor, mama acestuia poate fi
citată24;
2. dacă acțiunea este intentată de către mama copilului, calitatea de pâr ât o are soțul mamei;
3. dacă acțiunea este intentată de către copil, calitatea de pârât o are prezumtivul tată.

Termen

a) Acțiune introdusă de soțul mamei
Din art.55 alin.1 din Codul familiei rezultă că, acțiunea de tăgăduire a paternității se poate
introd uce în termen de 6 luni25.
Dispoziția legală menționată mai sus privește exclusiv situația în care dreptul la acțiune aparține
soțului mamei.
Într-o atare ipoteză, pot exista mai multe variante privind data de la care începe să curgă termenul
prevăzut de lege26.
Astfel:
1. dacă acțiunea se introduce de soțul mamei, termenul de 6 luni curge:
– de la data când acesta a luat cunoștință de nașterea co pilului;
– dacă filiația față de mamă s -a stabilit după nașterea copilului, de la data când soțul mamei a
luat cunoștință despre stabilirea filiației față de mamă;
– dacă tutorele soțului mamei pus sub interdicție nu a introdus acțiunea, tatăl poate introduce
acțiunea, după ridicarea interdicției, în termen de 6 luni de la data de când a cunoscut efectiv
nașterea copilului;

2. dacă acțiunea se introduce de tutore, termenul de 6 luni curge:
– de la data numirii, dacă tutorele a cunoscut despre nașterea copilului înainte de numirea sa ca
reprezentant legal;
– de la data când tutorele a cunoscut nașterea copilului, în cazul în care, mai înainte de
împlinirea termenului de 6 luni de la nașterea copilului, soțul mamei a fost pus sub interdicție
sau atuncicând, la data n așterii copilului, soțul mamei se găsea sub interdicție;
– de la data când tutorele a cunoscut stabilirea filiației copilului față de mamă, prin
recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească, dacă soțul mamei este pus sub interdicție;

3. dacă tutorele nu a promovat acțiunea, soțul mamei o va putea intenta într -un nou termen de 6

24 art. 54 alin. (4) din Codul familiei.
25 Acesta este un termen de prescripție și nu de decădere.
26 Pentru o analiză în acest sens, vez i, spre pildă: I.P. FILIPESCU, A.I. FILIPESCU – op. cit. , pag. 315 -318.

10
luni, calculat de la data cunoașterii stabilirii filiației față de mamă prin recunoaștere sau prin
hotărâre judecătorească. Se impune precizarea că, dacă la data ridicării interdicți ei soțul mamei
cunoștea actul de stabilire a filiației față de mamă, termenul curge de la data ridicării interdicției;

4. în cazul conflictului de paternitate – soțul din prima căsătorie poate introduce acțiunea în
tăgăduirea paternității, în termen de 6 luni, calculat de la data cunoașterii înlăturării prezumției de
paternitate din cea de a doua căsătorie.

b) Acțiune introdusă de mamă sau de copil
Când acțiunea este introdusă de mamă sau de copil – ca urmare a constatării neconstituționalității
art.54 al in.2 din Codul familiei – există dubii în privința termenului de exercitare.
În absența unei reglementări, pentru aceste din urmă ipoteze pot fi aplicabile următoarele soluții:
– acțiunea se prescrie în termen de 6 luni, aplicându -se, prin analogie, dispoziț iile art.55 alin.1 din
Codul familiei;
– acțiunea se prescrie în termen de 3 ani, conform art.3, teza întâi din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripția extinctivă27;
– acțiunea este imprescriptibilă.
În opinia noastră, soluția aflată în acord cu dispoziți ile constituționale -îndeosebi cele privind
egalitatea în drepturi28 – este aceea a termenului de 6 luni, prevăzut de lege în cazul în care acțiunea a
fost promovată de soțul mamei.
În cazul mamei, acest termen ar trebui să curgă de la data nașterii copilul ui, iar în cazul copilului,
de la data dobândirii capacității depline de exercițiu.
Pentru înlăturarea echivocului se impune însă intervenția urgentă a legiuitorului.

Aspecte probatorii

Este admisibil orice mijloc de dovadă (ca, de exemplu: înscrisuri, martori, interogatoriu, etc).
Recunoașterea mamei, în măsura în care nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză, nu
este suficientă pentru admiterea acțiunii în tăgăduirea paternității.
Un mijloc de probă folosit frecvent este expertiza medico -legală, care poate fi de mai multe feluri,
și anume:

a.expertiza serologică – se referă la transmiterea grupelor sanguine de la părinți la copii. Ea constă în
analiza grupelor sanguine ale copilului, mamei și tatălui prezumat. Concluziile sale sunt certe, în sensul
excluderii, datorită incompatibilității grupelor sanguine, dar, în ceea ce privește stabilirea legăturii de
filiație, acestea sunt probabile. Sunt aplicabile următoarele reguli:

27 Republicat în Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960.
28 art. 16 din Constituția României, republicată

11
 dacă părinții aparțin grupei O (I), ei nu pot avea copii decât tot din grupa O
(I);
 dacă părinții au grupa A (II) sau B (III), ei pot avea copii din toate cele patru
grupe;
 dacă unul din părinți aparține grupei O (I), este imposibilă nașterea unui copil
din grupa AB (IV);
 dacă unul din părinți aparține grupei AB (IV), el nu poate avea copii din grupa
O(l);

b.expertiza antropologică – se referă la transmiterea unor particularități anatomice de la părinți la copii,
ca, de exemplu:
 fizionomia feței;
 conformația nasului sau a urechilor;
 malformații;
 boli ereditare, etc.
Ea constă în analiza trăsăturilor anatomice ale copilului și tatălui prezumat, putându -se efectua numai
după ce copilul a împlinit vârsta de 3 ani;

c.expertiza dermatoglifică – se referă la transmiterea ereditară a desenelor papilare, și constă în analiza
tabloului dermatografie al copilului și, respectiv, al prezumtivului tată;

d.expertiza genetică – se referă la transmiterea proprietăților ereditare de la părinți la copii. Ea constă în
analiza genotipului (amprentei genetice)29 copilului și, respectiv, a tatălui prezumat. Informația genetică
a fiecărui individ este stocată în genom, definit ca un set complet de cromozomi moștenit ca o unitate de
la un părinte. În structura cromozomului se află genele, care controlează trăsăturile ereditare ale
organismului . Genele sunt molecule complexe, constituite din acizi nucleici – ADN sau ARN (în cazul
unor viruși). Genomul uman este constituit din 22 de perechi de cromozomi autosomali și doi care
determină sexul, astfel că nucleul unei celule normale conține 46 de cr omozomi diferiți (adică 23 de
perechi, din care una provine de la mamă și una de la tată). Materialul genetic este compus din porțiuni
codante, denumite „exoni" și porțiuni noncodante, denumite „introni". Variabilitatea genetică a
indivizilor este dată de genele existente la nivelul regiunilor noncodante ale genomului uman. O
fracțiune mică din ADN -ul total diferă de la individ la individ, ceea ce face ca fiecare individ să fie unic.
Expertiza genetică poate stabili cu o probabilitate de 99% legătura de fil iație dintre copil și părinții săi;

e.expertiza capacității de procreare – constituie o probă absolută de excludere de la paternitate, dacă se
constată starea de impotență sau de sterilitate a bărbatului;

f.expertiza de determinare a datei probabile a co ncepției – stabilește, cu probabilitate – în funcție de fișa

29 Prin genotip „înțelegem totalitatea proprietăților ereditare ale unui orga nism" (vezi: Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Academiei, București,
1984, pag. 368.)

12
medicală a mamei și copilului, de timpul sarcinii, de caracteristicile anatomo -fiziologice ale copilului –
o subperioadă de concepție sau chiar o dată probabilă, în timpul legal al concepției (de 121 de zile).

Efectele admiterii acțiunii

Din momentul rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de admitere a acțiunii, copilul
devine, în mod retroactiv, din afara căsătoriei.
Această schimbare de stare civilă are influență asupra elementelor c are configurează situația
legală a copilului.

Astfel:

a. Numele – Copilul va purta numele avut de mamă în momentul nașterii sale30.
b. Ocrotirea părintească – Ocrotirea părintească a copilului se va realiza numai prin mamă,
întrucât numai față de aceast a este stabilită filiația. Dacă, ulterior copilul își stabilește filiația și față de
tată, ocrotirea părintească va fi exercitată de către ambii părinți.
c. Domiciliul copilului – Domiciliul copilului va fi la mama sa. Dacă, ulterior și -a stabilit
paternita tea, domiciliul său va fi la părinții săi. Când părinții au domicilii diferite, ei vor stabili, de
comun acord, care va fi domiciliul copilului, iar în cazul în care nu se înțeleg, va decide instanța de
judecată.
d. Obligația de întreținere – Ca efect al ad miterii acțiunii de tăgăduirea paternității, soțul mamei nu
mai datorează întreținere față de acel copil. Cum, retroactiv, efectele se răsfrâng până la nașterea
copilului, s -a pus problema dacă este sau nu supusă restituirii pensia de întreținere prestată. Chestiunea
este controversată. în ceea ce ne privește, alături de alți autori31 suntem de părere că pensia de întreținere
nu este supusă restituirii, deoarece este vorba de o obligație cu prestație succesivă, iar până la înlăturarea
prezumției de paternita te soțul mamei are obligația legală de întreținere .

Contestarea paternității din căsătorie

Noțiune

Contestarea paternității înseamnă negarea acesteia pe cale judecătorească, urmărind înlăturarea
aplicării greșite sau frauduloase a prezumțiilor de patern itate.

30 G.L. CHIUZBAIAN, P. ANCA – "Numele de familie pe care trebuie să -l poarte copilul ca urmare a admiterii acțiunii în tăgăduirea paternității" , în
Revista Română de Drept nr. 2/1969, pag. 105 -109; A. BACACI, C. HAGEAN U. V. DUMITRACHE – op. cit , pag. 171.
31 V. PĂTULEA – "Notă critică la decizia civilă nr. 661/1965 a Tribunalului Regional Suceava" , în Revista Română de Drept nr. 5/1967, pag. 132 -133; A.
BACACI , C. HAGEANU, V. DUM ITRACHE – op. cit. , pag. 172. În sens contrar P. ANCA – "Notă aprobativă la decizia civilă nr.661/1965 a
Tribunalului Regional Suceava" , în Revista Română de Drept nr. 5/1967, pag. 133 -136. S -a exprimat și opinia intermediară, în sensul că întreținerea achitată
pentru perioada cât soții au fost separați în fapt și pe baza unei hotărâri judecătorești este supusă restituirii ( A. LESVIODAX – "Obligația legală de
întreținere" , Editura Științifică, București, 1971, pag. 156; în același sens: A. CORHAN – op. cit. , pag. 318.)

13
Cazuri

Contestarea paternității din căsătorie este admisibilă în cazul în care copilul a fost înregistrat greșit
ca fiind din căsătorie și având ca tată pe soțul mamei, deși:
– părinții săi nu au fost niciodată căsătoriți;
– copilul a fost născut an terior căsătoriei părinților;
– copilul a fost născut după 300 zile de la încetarea, desfacerea, constatarea nulității sau anularea
căsătoriei.

Calitatea procesuală

a) Calitatea procesuală activă
Acțiunea în contestarea filiației față de tatăl din căsător ie poate fi introdusă de orice persoană
interesată, inclusiv de către copil.

b) Calitate procesuală pasivă
Dacă acțiunea este intentată de către soțul mamei copilului, pârât va fi copilul a cărui paternitate se
contestă. Când copilul este cel care introd uce acțiunea, calitatea de pârât o are prezumtivul tată.

Termen

Acțiunea în contestarea paternității din căsătorie este imprescriptibilă.

Mijloace de probă

Dovada aplicării greșite sau frauduloase a prezumțiilor de paternitate se poate face prin orice
mijloc de probă prevăzut de lege, ca, de exemplu: interogatoriu, înscrisuri, martori, expertiză, etc.

Efectele admiterii acțiunii

Hotărârea irevocabilă de admitere a acțiunii înlătură, retroactiv, situația juridică a copilului ca fiind
rezultat din căsătorie, acesta fiind considerat din afara căsătoriei.
Această schimbare de statut civil produce efecte cu privire la nume, ocrotirea părintească,
domiciliu, obligația de întreținere etc.

14

Bibliografie

 Ion P. Filipescu, Andrei Filipescu , Tratat de dreptul familiei , Ed.Universul Juridic, București –
2006

 Dr.Adriana Corhan, Dreptul familiei -Teorie și practică, Ed.Augusta,Timișoara -1999

 Lect.Univ.Emese Florian, Dreptul familie , Ed.Lumina Lex, Cluj-Napoca -1997

 "Filiația și ocrotirea minoril or", Editura „Dacia", Cluj -Napoca, 1980 -A.Ionașcu, M. Mureșan,
M.N. Costin, V. Ursa

 Bacaci, C. Hageanu, V. Dumitrache

 "Stabilirea, tăgăduirea și contestarea paternității" , Editura „Cordial Lex", Cluj -Napoca, 1994 – I.
Bohotici

 Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Academiei, București, 1984

 "Numele de familie pe care trebuie să -l poarte copilul ca urmare a admiterii acțiunii în
tăgăduirea paternității" , în Revista Română de Drept nr. 2/1969 – G.L. Chiuzbaian, P. Anca

 "Notă critică la decizia civilă nr. 661/1965 a Tribunalului Regional Suceava" , în Revista
Română de Drept nr. 5/1967 – V.Pătulea

 "Dreptul familiei" , Editura didactică și pedagogică, București – I. Albu