Figura 1.1.-1-Localizarea fizico-geografică [301649]

Universitatea din București

Facultatea de Biologie

Caracterizarea faunei unei arii protejate

Pădurea Cenaru

Coordonator stiințific:

Lector univ. Staicu Cristina Andreea

Student: [anonimizat]

2016

I.[anonimizat]

1.1 [anonimizat] o [anonimizat], care este situată în zona vârfurilor Cenaru(898m), Gârbova(879m), [anonimizat].

Scopul principal al înființări acestei Rezervații naturale este acela de conservare a [anonimizat] a activităților de exploatare a [anonimizat].

Prin Ordinul nr. 1994 din 13 decembrie 2007 modificat, completat ulterior prin Ordinul nr.2387/2011 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a [anonimizat] a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România a fost desemnat ROSCI 0026 Cenaru.

Prin Legea nr.5 din 6 martie 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a [anonimizat] a 3-a, [anonimizat] I nr. 152 din 12 aprilie 2000, Pădurea Cenaru a fost desemnată rezervație naturală. Situl ROSCI0026 Cenaru a fost desemnat în baza unui număr de 7 specii și 2 habitate.

O Rezervație naturală este definita conform criteriilor IUCN ca fiind "o zonă terestră și/[anonimizat], administrată cu mijloace legale sau alte mijloace de efect" și se încadreaza în categoria IV IUCN.

Categoria IV IUCN reprezintă o categorie de interes național, o [anonimizat] a menține speciile și habitatele.

Printre obiectivele pe care managementul trebuie să le atinga în cadrul administrării zonelor încadrate în categoria IV IUCN se mai pot enumera următoarele: [anonimizat], îmbunătățirea educației populației locale în ceea ce privește importanța speciilor din rezervație.

Custodele ce administrează o [anonimizat], informarea și educarea comunităților locale în ceea ce privește importanța rezervației și a [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat]. Suprafata Rezervatiei este de aproximativ 383,20 [anonimizat] 200 de ani.

Limitele geografice ale Rezervației sunt reprezentate în sud de: [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], în est se suprapune pe albia Pârâului Alunu și pe Plaiul Alunului până în Vf. Garbova.

Figura 1.1.-1-[anonimizat]: https://sites.google.com/site/floaredecoltalbastraa/relieful

1.2.Căile de acces .

Rezervația naturala Pădurea Cenaru, aparține județului Vrancea, respectiv comunei Andrieșu de Jos, județul Vrancea fiind delimitat în nord de județul Bacau, în sud de județul Buzău, în vest de județul Covasna și în est de județul Galați.

Accesul pe face pe drumul național DN2M (Focșani,Andreiașu, Butucoasa), care se continuă cu drumul forestier de pe partea Pârâului Cenaru (pentru accesul dinspre vest) sau drumul forestier de pe valea Pârâului Gârbova (pentru accesul dinspre nord și est).

Figura 1.2-1. Harta de acces/harta rutieră.

Sursa: http://www.infotour.ro/ghid-turistic/romania/judet-vrancea/

1.3.Relief.

Spațiul Subcarpatic reprezintă o unitate geografică distinctă, situată la exteriorul Carpaților Meridionali și Orientali, și ocupă 6,35% din suprafața Romaniei.Între văile Trotuș și Dâmbovița, cu o structura geologică complexă se desfășoară Subcarpații de Curbură.

Diferențierea unităților și subunităților de relief se datorează originii, formei, altitudinii, alcătuirii interne și vârstei. Unitățile care se divizează în funcție de înălțime și vărstă, de la vest la est, sunt următoarele: Munții Vrancea, Dealurile subcarpatice și Câmpia Siretului.

În cadrul Subcarpaților de Curbură se găsesc Subcarpații Vrancei, pe teritoriul cărora se află Rezervația Naturală Pădurea Cenaru.Subcarpații s-au format prin încrețirea scoarței terestre și au altitudini cuprinse între 300-800 m.

Relieful actual este rezultatul mișcărilor epirogenetice, aliniamentele depresionare depinzând de condiția tectonică a unităților montane.

Pădurea Cenaru aparține sectorului intern al Carpaților de Curbură, relieful fiind destul de vulnerabil la degradarea terenului prin eroziuni de suprafață și de adâncime,precum și la alunecări de teren, fapt ce duce la o funcție protectivă de o importanță majoră.

Relieful este fragmentat de afluenții râului Milcov, care curg spre nord și vest, modelând versanții cu pante și văi înguste. Înălțimile scad de la sud, interfluviu Milcov-Râmnicu Sărat, spre nord și vest, de la Vf. Colțul Porcului 943m la Plaiul Cenarului 760m si 500 m pe valea Milcovului.

Adâncimea fragmentarii reliefului este de 50-100 m/km2 în zona depresionara, și de 300-400 m/km2 în zona montana.Expoziția versanților depinde de rețeaua hidrografică și influențează aspecte precum: vegetația, modul de utilizare al terenurilor.

În componenȚa SubcarpaȚilor Vrancei intră forme de relief precum: dealuri subcarpatice externe, dealuri subcarpatice interne, depresiuni submontane, depresiuni externe intracolinare.

Dealurile subcarpatice externe sunt alcătuite din formațiuni villafranchiene, ce sunt puternic fragmentate, depozite pliocene dispuse monoclinal-Magura Odobesti, anticlinal miocen-Masivul Ousorul, campie de glacis spre est.

Dealurile subcarpatice interne reprezentate de culmi cu altitudine de aproximativ 800m altitudine, formațiuni monoclinale sarmato-pliocene, relief rezidual, văi, versanți puternic degradați datorită șiroirilor.Între Andreiașu și Mera există un peisaj ruiniform, alcătuit din gresii, argile și marne.

Depresiunile submontane cu relief colinar, văi, poduri de terasa, depozite miocene cu blocuri de sare în zona Andrieșu de Jos, interfluvii nuniforme, terase, măguri, tasări pe masive de sare, aspect colinar. Din cadrul depresiunilor submontane fac parte: Depresiunea Soveja, Depresiunea Vrancei.

Depresiunile externe intracolinare sunt alcătuite din terase joase, terase înalte puternic fragmentate.Din cadrul depresiunilor externe intracolinare Depresiunea Câmpuri, Depresiunea Câmpuri, – Depresiunea Mera, Depresiunea Dumitrești.

Formele de relief din județul Vrancea pot fi comparate cu niște trepte, prima treaptă fiind reprezentată de Munții Vrancei(altitudine maxima 1873 m), a doua treaptă de culmile deluroase(altitudine maxima 1001m), iar a treia treaptă fiind reprezentată de o platforma întinsă.

Figura1. 3 -1. Subcarpații Vrancei.

Sursa: http://www.unibuc.ro/prof/oprea_c_r/docs/2014/dec/04_21_08_44Subcarpatii_Curburii

1.4 Geologie

Județul Vrancea aparține platformei Moesice, platforma având un etaj structural inferior, cu fundament cristalin, și un alt etaj structural superior ce corespunde unei cuverturi sedimentare.

Studiile geologie efecuate asupra regiunii Vrancei sunt axate în mare parte pe activitatea tectonică care are loc în această zonă.Seismele din această zonă sunt cauzate de deplasări ale blocurilor scoarței și au origine tectonică.

Modelele regionale geodinamice pentru Munții Carpați, în general, subliniză zonele de subducție ce rezultă din segmentarea plăcilor tectonice în părți mai mici.Coliziunea plăcilor detașate se declanșează odata cu scăderea convergenței.Părțile detașate migrează de la nord la sud și fiecare segment se afundă încet în manta.

În județul Vrancea sunt incluse trei unități structurale ce se succed de la vest spre est și anume unitatea orogenului carpatic (formată din zona flișului paleogen), unitatea neogenă subcarpatică (alcătuită din gresii, șisturi, gipsuri, marne,pietriș, nisip) și Depresiunea Bârladului (unitate tectonică de tranziție dintre Platforma Moldovenească, Platforma Moesică și cea Dobrogeană).

Platforma Moesica a luat naștere în ciclurile orogenetice assyutic-cadoniene din partea terminală a Proterozoicului-Cambrian, iar cuvertura sedimentară din Platforma Moesica începe să se formeze odata cu Silurianul, formarea terminându-se în Cuaternar.

Formațiunile geologice pot fi grupate în zona Moldavidelor și zona Avanfosei. Avanfosa este o depresiune asimetrică care se sprijină pe elmentele catenei carpatice iar zona Moldavidelor este reprezentată de subzona flișului extern

În timpul Cretacicului Inferior s-au format roci precum: șisturile negre, iar în timpul Cretacicului Superior roci precum: argilele și marnele.Sunt prezente în aceasta zonă resurse de sare gemă, roci utile precum marnocalcare, argile, gresii, pietrișuri.

La nivelul suprafeței active au loc schimburi intense de energie și materie, datorită factorilor fizico-geografici locali, ca de exemplu: altitudinea reliefului, orientarea versanților, gradul de fragmentare, solurile, suprafețele acvatice, geodeclivitatea, vegetația. Acești factori joacă un rol deosebit de important în diferențierea spațială a elementelor climatice.

1.5.Solurile

Conform Agenției Naționale pentru Protecția Mediului solul este "o resursă regenerabilă care îndeplinește mai multe funcții vitale: producere de hrană, sursă de biodiversitate, sursă de materii prime, patrimoniu geologic".

În Munții Vrancei se găsesc soluri precum districambrisolurile și prepodzolurile. Districambrisolurile fac parte din clasa Cambrisolurilor și sunt răspandite în zone cu altitudini mari și/sau mici, altitudini ce variază între 600-1000m.Districambrisolurile sunt soluri cu o permeabilitate mare, cu o structură nediferențiată pe profil și volum edafic mic.

Prepodzolurile fac parte din clasa spodoslouri.Aceste tipuri de sol au un conținut ridicat în materie organică nedescompusă și sunt specifice orizonturilor spodice sau criptospodice.

Cel mai răspândit tip de sol este eutricambisol sau solul brun de pădure, aparținând clasei de cambisoluri, aceasta fiind cea mai răspândită. Solurile din această regiune beneficiază de condiții foarte bune, de înaltă productivitate pentru vegetația lemnoasă in mod special, ele fiind biologic active.

Ele contribuie și la regenerarea naturală a pădurilor în locurile în care s-au efectuat defrișări prin tratamente silvice care de fapt urmăresc promovarea speciilor autohtone și conservarea habitatelor forestiere naturale.

Solurile sunt variate datorita multitudinii de procese pedogenetice ce au avut loc în această zona.Modul de formare al solurilor în această zonă, a influențat procesele de luviere și iluviere, aceste procese constând în debazificare și absorbție, în dispersia argilei intr-un orizont de tip Bt.In urma acumulării argilei în orizontul Bt(B argic) și acumulării de oxizi de fier, solul căpătând o culoare roșiatică.

Calitatea solurilor este afectată, in mare parte, de procesele de eroziune.În zonele unde procesele de eroziune sunt foarte accentuate se gasesc soluri brune și soluri brun-galbuie.Din cauza defrișărilor intense din zona Vrancei, structura și calitatea solurilor s-a modificat.Conform mai multor studii, orizonturile s-au subțiat datorită eroziunii, iar o mare parte a solurilor s-a transformat în erodosoluri.

Tabelul 1.4.-1.- Soluri județul Vrancea

Sursa: Raport anual starea mediului judetul vrancea 2013

O altă clasă reprezentativă de soluri este cea a luvisolurilor, cu tipul luvosol, în zona de paduri de fag și gorun.Aceasta clasa se caracterizează prin orizontul A ocric, ceea ce înseamană ca în perioada de vara a anului, orizontul devine masiv, de obicei având o culoare deschisă, luvosolurile fiind subtipuri albice, specifice depresiunilor subcarpatice.

Pe depozitele Miocene, bogate în săruri, din Subcarpații Curburii, se găsesc Salsodisoluri(Solonceac).Formarea acestor soluri se datorează în mare parte apei fraetice, mineralizate în interior. Orizontul acestor soluri poate fi cambic, natric, calcic calcic sau orizont contractilogonflant sub orizontul A.

1.6.Clima

Poziționarea geografică a Romaniei, in sud-estul Europei, poziționarea județului Vrancea în estul țării noastre, dar și relieful, sunt factori decisivi atunci când vorbim despre climă.

Județul Vrancea este deschis circulației maselor de aer de proveniență tropicală, oceanică, formele de relief repartizând inegal precipitațiile, în timp ce Subcarpații de Curbura se comportă ca un deversor natural pentru masele de aer provenite din vest.

Clima este una ce variază, de la o clima uscată, cu temperaturi cuprinse între 8-10 grade celsius, și precipitații cu valori cuprinse între 600-400 mm, până la o clima rece și umedă, cu temperaturi cuprinse între 2-6 grade celsius, și precipitațiii cu valori cuprinse între 1000-700 mm, vitezele medii anuale ale vântului, pe culmile montane, sunt situate între 5,6 si 10,1 m/s .

Datorită reliefului de care dispune acest sit, clima este relativ blandă, mai ales iarna, deoarece valea Milcovului este foarte îngustă,această regiune este adăpostită de vânturile reci(crivățul), directia vanturilor fiind cea de nord.

Figura 1.6.-1.Direcția de deplasare a vânturilor.

Sursa: http://www.unibuc.ro/prof/oprea_c_r/docs/2014/noi/25_00_16_19Carpati_clima

Numarul zilelor cu ninsoare este cuprins între 20 și 40 în zona deluroasă, și între 40-80 de zile în zona de munte. Primăverile sunt destul de scurte, dar bogate în precipitații,verile secetoase,, iar toamnele lungi și uscate

Cu toate că iernile sunt lungi, perioadele de ger nu sunt destul de resimțite, pe culmile cele mai inalte ale Munților Vrancei, temperaturile pot ajunge și la -1si 2 grade celsius, prima zi de ingheț din dealurile înalte și munți, începand de la 1 octombrie..

Pe parcursul tuturor anotimpurilor, dar în special pe parcursul iernii, este prezent fenomenul de foehn, provocat de influențele climatice continentale și submediteraneene, efectul de foehn având loc atunci când o masă de aer se mișcă perpendicular pe un lanț montan, fiind urmat de o creștere a temperaturii sau de inversiuni termice.

Astfel putem spune că Rezervația Naturala Pădurea Cenaru, se află într-un județ cu o climă temperat-continentală de tranziție, etajarea altitudinală determinând particularități specifice și influențe climatice nordice, sudice dar și est-continentale.

1.7.Hidrologie.

Principalele cursuri de apă din județul Vrancea sunt reprezentate de: râul Siret, râul Trotuș, râul Milcov, pârâul Ramana, râul Susita, râul Râmnicul Sărat, râul Zăbrăuți, însă cel mai important curs de apă este râul Putna care izvorăște din Munții Vrancei. Teritoriul județului oferă condiții prielnice organizării unei rețele hidrografice,datorită condițiilor sale climatice.

Regimul de scurgere al râurilor este condiționat de expoziția versanților și de circulația masaelor de aer.Tipul de scrugere specific zonei studiate, este tipul carpatic de curbură, caracateristic râurilor ce curg de la altitudini de 1600 m, și se desfasoară de la Trotuș la Telejan.

Paraul Cenaru este situat în partea vestică a pădurii și colectează pâraiele Bursucului și Curmătuta Ulmului.Alți afluenți ai râului Milcov ce se desprind spre nord și vest sunt Paraul Boldanului, Parul Ursul, Paraul Covrigului, Parul Groapa cu Anini.

Alimentarea apelor de suprafață și debitul lor, depind de variația precipitațiilor,de alimentarea subterană, care în cazul Subcarpaților de Curbură are un procentaj de 10%, și de topirea zăpezilor.Debitul apelor crește cu 50% în perioada de primavară, în rest, domină debitul mic, ajungându-se chiar la secarea râurilor și pârâurilor.

1.8.Vegetație.

Datorita poziției geografice, a Romăniei, diversitatea floristică în țara noastră, cuprinde 3.630 de specii de plante, din care 23 de specii sunt declarate monumente ale naturii, Lista Roșie IUCN cuprinzând un număr de 1438 de taxoni și infrataxoni, distribuiți astfel: 343 Monocotiledonate, 1062 Dicotiledonate, 7 Gimnosperme, 26 Pteridofite.

Figura 1.8.-1.- Grupele taxonomice mari ale plantelor superioare

Sursa: http://www.anpm.ro/

În acest sit s-au determint 377 taxoni, aparținând la 60 de familii,cu cele mai diferite regiuni fitogeografice: eurasiatice(37%), europene(14%), Europa centrală și montană(11%), circumpolare(9%) și endemice(1,5%).

Vegetația aparține zonei de câmpie și de pădure, în județul Vrancea existănd peste 117 tipuri de pădure.Fagete montane și de amestec acopera culmile montane mai joase, iar în zonele montane mai înalte, se găsesc molidișuri pure, ienupar și pajiști montane.

Este de remarcat existența speciilor endemice, Aconitum moldavicum, Campanula carpatica, Cardamine glanduligera, Chrysanthemum rotundifolium, Dianthus kitaibelii ssp. spiculifolius, D. tenuifolius, Hepatica transsilvanica, Poa nemoralis ssp. rehmanni, Ranunculus carpaticus, Sesleria heufferiana, Symphytum cordatum, Thymus comosus.

Datorită inversiunilor termice destul de frecvente, acest loc prezintă o importanță deosebită datorită numărului mare de exemplare de Taxus baccata (980 de exemplare pe o suprafață de 400ha), element central european, Monument al Naturii.

Taxus baccata este o specie care aparține Ordinului Pinoles, Clasei Pinohyta, Familiei Taxaceae, fiind specifică zonelor acoperite de păduri de conifere, de amestec, și care crește pe soluri acide.

Figura 1.8 -1.Zone de vegetație.

Sursa: http://www.profudegeogra.eu/vegetatia-romaniei/

S-a remarcat prezența exemplarelor de Cypripedium calceolus, cunoscut sub numele Papucul Doamnei, o specie geofită, mezofită, și calcicolă, aparținând Încrengăturii Magnoliophyta, Clasa Liliopsida, Ordinului Asparagales, Familiei Orchidaceae.

În Pădurea Cenaru există de asemnea specii din flora de mull : Galium odoratum, Asarum europaeum, Stellaria holostea, Carex pilosa, Mercurialis perennis, dar și specii precum Fagus silvatica, Abies alba, Picea abies, Anemone nemerosa, Galium odorata, Dentaria.

Sunt prezente și diferite specii de Dentaria, ce aparțin Familiei Brassicacae, și specii din Familia Ranunculacae precum Anemone nemorosa, o plantă ierboasă, perenă, de talie mică, specifică solurilor umede și ușor acide.

Alte specii importante de floră, din aceasta Rezervație sunt reprezentate de: Cardamine glanduligera, Carex sylvatica, Epipactis helleborine, Dactylorhiza maculata, Hepatica transsilvanica, Pulmonaria rubra, Koeleria macarantha, Seseli gracile, Telekia speciosa.

Pe solurile slab acide s-au dezvoltat specii de Fagus sylvatica, Carpinus betulus, Querqus petrae, Hieracium transylvanicum, sau Festuca drymeia, o reprezentare variabilă fiind și cea a speciilor de Acer pseudoplatanus, Fraxinus excelsior, Tilia cordata, Sorbus torminalis.

1.9.Tipuri de habitate.

Clasificarea habitatelor are ca scop evidențierea diveristății ecosistemelor, cele mai folosite sisteme de clasificare a habitatelor fiind: EUNIS(1997-2005), CORINE(1991), EMERALD(2000), sisteme ce se bazează pe metode diferite de lucru.

Conform Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, numarul de habitate din România, care au echivalente în principalele sisteme de clasificare utilizate la nivel european, este urmatorul:

263 de habitate cu echivalența în habitatele din sistemul de clasificare EUNIS;

170 de habitate cu echivalența în habitatele din sistemul CORINE;

213 de habitate cu echivalența în habitatele din sistemul EMERALD;

367 de habitate cu echivalenta în habitatele din sistemul PALEARCTIC;

199 de habitate cu echivalența în habitatele din sitemul NATURA 2000.

În funcție de altitudine sunt grupate următoarele tipuri de unități zonale, din teritoriul muntos-deluros al României: etajul alpin caracterizat prin pajiști și tufărișuri pitice(altitudini 2000-2200m), etajul subalpin caracterizat de tufarisuri si raristi de arbori(2000-2200m, 1750-1850m), etajul boreal al padurilor de molid(1300-1450m, 1750-1850m) si etajul nemoral caracaterizat de padurile de foioase(300-400m, 1300-1450m).

Rezervatia Naturala Padurea Cenearu se incadreaza in unitatea zonala nemorala, si este caaracterizata de padurile de foioase si de amestec, solul si aerul fiind optime pentru dezvoltarea padurilor de fag de tip Asperulo-fagetum, si de tip Luzlo-Fagetum.

In formarea habitatelor factorii decisivi sunt flora, afuna, orientarea versantilor, pozitia geografica a tarii si a Rezervatiei studiate, dar si tipurile de sol sau aspectele geologice. Romania detine cea mai relevanta diveristate din punct de vedere biogeografic, pe al sau teritoriu aflandu-se urmatoarele regiuni biogeografice:Alpina, Continentala, Pontica, Panonica, Stepica.

Tipurile de habitat prezente in Rezervatia Naturala Padurea Cenaru sunt padurile de fag de tip Luzlo-Fagetum si padurile de fag de tip Asperulo-fagetum, se gasesc insa si multe habitate de tip eremial(pasuni), si habitate antropice.

Luzlo-Fagetum este unul dintre cele mai raspandite tipuri de habitat din nordul si centrul Europei, ce are ca specii caracateristice: Calamagrostis arundinacea, Veronica officinalis, Pteridium aquilinum, Hieracium rotundatum, Festuca drymeia..Distributia acestui tip de habitat este limitata de tipul de sol, si de gradul de umiditate si oxigenare al acestuia.

Conform lucrarii "Habitatele din Romania" structura habitatului de tip Luzlo-Fagetum este reprezentata de specii mezofite, oligo-mezotrofe, oligo-mezoterme, fitocenoze alcatuite din specii europene boreale si nemorale.

Acest tip de habitat se formeaza pe soluri de tip districambrisol, prepodzol, si la temperaturi de 6,5-3,0 grade celsius, fiindui specifice paduri de fag alcatuite din Fagus sylvatica, paduri de molid alcatuite din Picea abies si include un tip de flora. acidofila, ierboasa(Vaccinium myrtillus, Luzula luzuloides, Calamagrostis villosa etc.)

Un alt tip de habitat intalnit in Rezervatia Naturala Padurea Cenaru este cel de paduri de fag Asperulo-Fagetum.Acest tip de habitat s-a dezvoltat pe soluri neutre, cu humus de calitate si sunt carcaterizate de specii precum Fagus sylvatica, Galium odoratum, Melica uniflora, Carpinus betulus, Acer pseudoplatanus, Sorbus torminalis, specii din flora mull: Mercurialis perennis, Stellaria holostea, Galium odoratum.

Habitatul reprezentat de paduri de fag Asperulo-Fagagetum, incadreaza si o acoperire de arboret alcatuitta din urmatoarele specii: Evonymus europaeus, Staphylea pinnata, Corylus avellana, Sambucus nigra, Corylus avellana.

Acest tip de habitat are o larga raspandire, in toate dealurile intracarpatice dar si in partea inferioara a Carpatilor, structura lui fiind reprezentata de specii europene balcanice, nemorale, mezoterme, mezofile, mezo-eutrofe.Padurile de fag Asperul-Fagetum se dezvolta pe versanti cu inclinari mici si medii, pe soluri de tip luvosol, acide, bazice, echilibrate din punct de vedere hidric.

Prezenta habitatelor la nivel national,in functie de analizele floristice a fost stabilita in urmatorul fel: R4118 pentru 9130 Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum,si R4105 pentru 9110 Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum.

Conform planului de management al Rezervatiei Naturale Padurea Cenaru, situatia habitatelor este urmatoarea:

Tabel 1.9.

1.10. Fauna.

Romania are o fauna foarte diversa, bogata, ce cuprinde specii de animale cu statut de protectie la nivel atat european cat si national, speciile semnalate fiind urmatoarele:

460 specii de pasari;

25 de specii de reptile;

19 specii de amfibieni;

216 specii de pesti;

150 de specii de mamifere.

Speciile relevante din fauna Rezervatiei Naturale Padurea Cenaru sunt: mamifere: Rasul(Lynx ynx), Lupul(Canis lupus), Ursul brun(Ursus arctos), amfibieni: Buhaiul cu burta galbena(Bombina verigata), nevertebrate: Radasca(Lucanus cervus), Croitorul mare al fagului(Rosalia alpina).

Lupul(Canis lupus), este un mamifer homeoterm ce se incadreaza din punct de vedere taxonomic in Clasa Mammalia, Ordinul Carnivora, Familia Canidae(in cadrul careia sunt incluse 8 specii din care ,raspandita in Rezervatia Naturala Padurea Cenaru, este Canis lupus), acesta acoperind o mare amplitudine ecologica.

Lupul este o specie umbrela pentru biodiversitatea muntilor Carpati, care traieste in haita, atingand in salbaticie o varsta maxima de 10 ani, si care se hraneste cu prazi de dimensiuni mai reduse.Densitatile cele mai ridicate ale populatiilor de Canis lupus se intalnesc acolo unde posibiliatea de hrana este foarte ridicata.

Rasul(Lynx ynx) atinge in Romania cea mai mare denistate din arealul sau, numarul indivizilor atingand 2050.Este un mamifer de talie mijlocie, cu o culoarea blanii ce variaza in functie de anotimp, si se incadreaza din punct de vedere taxonomic in Clasa Mammalia, Familia Felidae.

Acest animal formeaza pereche pentru o perioada redusa, in perioada de reproducere, in rest este un animal solitar, cu un comportament teritorial foarte retras.Rasul prefera zonele bine impadurite, cu subarboret des, el avand capacitatea de a coloniza mai multe habitate diferite.

Rasul este o specie umbrela pentru biodiversitatea Carpatilor, cea mai mare felina europeana, declarat monument al naturii in Romania, si este un animal de prada ce contribuie la selectia naturala a anumitor specii de cerb, mistret, pe care le vaneaza.Cea mai mare amenintare la adresa acestei specii este reprezentata de pierderea habitatelor datorita dezvoltarii infrastructurii si defrisarilor, dar si de vanatoarea si persecutiile ilegale.

Ursul brun(Ursus arctos) este cel mai mare carnivor atat din Muntii Carpati cat si din Subcarpati, si este o specie cu o larga raspandire la nivelul Planetei.Din punct de vedere taxonomic se incadreaza in Clasa Mammalia, Ordinul Fissipeda, Familia Ursidae.

Desi in trecut populatia de Urs brun din Europa era destul de bine reprezentata, si larg raspandita, azi se regaseste pe lista rosie a speciilor amenintate.In Romania Ursul brun ocupa o zona de aproximativ 69000km2 , populatia fiind lipsita de intreruperi majore ale habitatului, ea ocupand zona forestiera a Carpatilor.Acest animal isi alege habitatul in functie de ceea ce ii poate oferi: liniste, adapost, hrana variata, zone care ofera posibilitatea de instalare a barloagelor.

Ursul brun este un mamifer omnivor cu dentitie specifica carnasierelor, coada scurta, gheare puternice, 7% din populatia de urs fiind raspandita in zona de deal, in Subcarpati, dispersia indivizilor fiind puternic corelata cu resursele de hrana .

Din categoria nevertebratelor, Radasca(Lucanus cervus), este o specie protejata, specifica padurilor de stejar, si este cel mai mare Coleopter atat din Romania cat si din Europa.Radasca poate fi gasita nu doar in padurile de stejar ci si in zonele de stepa si de silvostepa, specia prezinta un dimorfism sexual bine pronuntat si un ciclu de reproducere ce dureaza intre 5 si 6 ani.Din punct de vedere taxonomic Lucanus cervus se incadreaza astfel: Clasa Insecta, Ordinul Coleoptera, Familia Lucanidae.

Tot din categoria nevertebratelor prezente in Rezervatia Naturala Padurea Cenaru face parte si Croitorul cel mare ale fagului(Rosalia alpina),si se incadreaza din punct de vedere taxonomic astfel: Clasa Insecta, Ordinul Coleoptera, Familia Cerambyicidae.

Rosalia alpina este raspandita in mare parte in Europa Centrala, este o specie forestiera intalnita si in padurile din zona de campie, de-a lungul raurilor, este un organism saproxilic, a carei distributie in cadrul Europei este puternic fragmentata datorita deteriorarii habitatelor dar si schimbarilor climatice.Aceasta specie are un ciclu de dezvoltare ce se desfasoara intre 2 si 3 ani, activa ziua, ce se poate deplasa pe distante foarte mari.

Cea mai importanta specie din categoria amfibienilor prezenta in Padurea Cenaru, este Buhaiul cu burta galbena(Bombina variegata) ce se incadreaza din punct de vedere taxonomic in urmatorul fel: Clasa Amphibia, Ordinul Anura, Subordinul Arcahaeobatrachia, Familia Bombinatoridae.

Bombina variegata este o specie activa atat noaptea cat si ziua, ce se intalneste la altitudini ce porrnes de la 150 de metri, pana la 2000 de metri.Este larg raspandita in tara noastra dar si in Europa, pe langa cursuri de apa stataoare, in zone umede, care in cadrul unui an parcurge mai multe perioade de reporducere. Micropopulatii abundente de Bombina variegata se gases de asemnea in balti temporare sau permanente si in habitate antopice reprezentate de bazine artificiale, santuri , rigole.

Aceasta specie este una de Interes Comunitar ce este inculsa pe anexa 2 si anexa 4 a Directivei Habitate, situatia raspandirii si abundentei populatiilor fiind un aspect important care este destul de studiat in ultima vreme.

Alte specii relevante sunt: din grupul mamiferelor: Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Felis silvestris, Meles meles, din grupul reptilelor: Coronella austriaca, Anguis fragilis, Lacerta agilis, lacerta Viridis, Natrix natrix, Elaphe longissima, Zootoca viviparia, din grupul amfibienilor: Rana dalmatina, Rana ridibunda, Rana temporaria.

1.11. Identificare speciilor de interes

Desi toate speciile identificate in Rezervatia Naturala Padurea Cenaru sunt importante deoarce sunt criterii de baza in desemnarea Sitului Natura 2000, speciile de interes pentru aceasta lucrare sunt reprezentate de specii din Clasa Amphibia si Reptilia.

Clasa Amphibia se imparte in doua ordine in functie de un carcater morfologic si anume: prezenta sau absenta cozii.Cele doua ordine in care se imparte Clasa Amphibia sunt Ordinul Anura, reprezentat de amfibienii fara coada si Ordinul Urodela reprezentat de amfibienii cu coada. Ampfibienii sunt vertebrate exoterme a caror denumire provine de la capacitatea acestora de a trai atat in mediul terestru cat si in mediul acvatic.

Provenienta amfibienilor este legata de Devonian(acum 300-400 milioane ani), ei avand caractere intermdeiare intre reptile si pesti.

Figura 1.11- 1.-Evolutia in timp a amfibienilor.

Sursa:Cogalniceanu Dan: "Amfibieni"

Ordinul Anura cuprinde speciile Bombina variegata, Hyla arborea, Rana sp. Bufo sp., amfibieni ce nu au coada in etapa de adult, si care sunt adaptate la deplsare prin salt, avand membrele posterioare mai lungi decat celce anterioare.

Ordniul Urodela este reprezentat la noi in tara prin 5 specii de tritoni si o specie de salamandra si cuprinde amfibieni la care coada se mentine si in stadiul de adult.

Din Clasa Amphibia, au fost identificate in Rezervatia Naturala Padurea Cenaru urmatoarele specii: Buhaiul cu burta galbena(Bombina verigata), Rana dalmatina, Rana ridibunda, Rana temporaria.

Amfibienii indeplinesc roluri importante precum:

transport de materie si enrgie intre ecosistemel terestre si ecosistemele acvatice temporare;

transferul de energie de la fauna de litiera la verigile trofice superioare;

veriga importanta in reteaua trofica(sunt consumati de o gama variata de pradatori);

rol important in controlul populatiilor de insecte;

buni bioindicatori ai calitatii mediului

Clasa Reptilia cuprinde 5 ordine si anume : Ordinul Chelonia care cuprinde broastele testoase, Ordinul Sauria reprezentat de soparle, Ordinul Squamata, Ordinul Crocodylia reprezentat de specii raspandide in zona tropicala precum aligatori si crocodili. Aceasta clasa cuprinde tetrapode ectoterme cu piele impermeabila acoperita cu solzi, la care fecundatia este interna si la care resperatia se face prin plamani.

.Figura 1.11-2- Numar de specii de reptile semnalate in Romania.

Sursa: http://www.anpm.ro/

Reptilele sunt vertebrate amniote, cu adaptari extraodinare, specii ovipare, ovovivipare sau vivipare a caror dezvoltare a inceput inca din Carbonifer, ele dezvoltandu-se intens si in Jurasic si Cretacic.In Romania intalnim aproximativ 25 de specii de reptile, marea majoritate a lor gasaindu-se insa in tarile Ecuatoriale

Din Clasa Reptilia au fost identificate in Rezervatia Naturala Paudrea Cenaru urmatoarele specii: Coronella austriaca, Anguis fragilis, Lacerta agilis, Lacerta Viridis, Natrix natrix, Elaphe longissima, Zootoca viviparia.