Fig.1 Municipiul Ploiești, sursa Facebook Iubesc Ploieștii [308536]

Universitatea din București

Facultatea de Georgrafie

Fig.1 [anonimizat] “Iubesc Ploieștii”

Profesor coordonat: Student: [anonimizat]. univ. dr. [anonimizat],

Cartografie, grupa 113

CUPRINS

Așezarea geografică și cadrul natural

Poziția geografică……………………………………………………..3

Climă……………………………………………………………………..5

Hidrografie……………………………………………………………6

Vegetație………………………………………………………………..8

Faună……………………………………………………………………10

Elemente de geografie istorică

Primele cercetări efectuate asupra orașului……………………..10

[anonimizat]……………11

Republica de la Ploiești………………………………………………….15

Populația, evoluția numerică și densitate

Mișcarea populației: naturală și migratorie…………………………………………..17

Structura populației([anonimizat],etnică,activă)…………….19

Aspectele geografiei sociale: șomajul și delicvența……………………………….22

Economia orașului

Industria…………………………………………………………………………………………25

Comerț……………………………………………………………………………………………29

Transport………………………………………………………………………………………..32

Agricultură……………………………………………………………………………………..38

Turism……………………………………………………………………………………………39

Fizionomia orașului

Zone funcționale…………………………………………………………………………….42

Orașul și zona sa de influență2

Anchetă realizată în piața Malu Roșu și autogară…………………………………47

Concluzii

Analiză Swot……………………………………………………………………………48

Mulțumiri…………………………………………………………………………………51

Bibliografie……………………………………………………………………………………52

Așezarea geografică și cadrul natural

Poziția geografică

Orașul Ploiești este traversat de meridianul 25°E (în partea sa de vest) și de paralela 44°55’N (în partea de sud). Paralela 45°N [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat] a obținut statutul de pol urban de creștere în anul 2008.

Localitățile cu care se învecinează: [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], cea mai importantă zonă de turism montan din România.

Municipiul este parte integrată a unui sistem urban cu o populație de peste 4 milioane de locuitori și care generează, împreună cu municipiile București și Târgoviște, circa 50% din venitul firmelor și face parte din Axa de dezvoltare Brașov-Ploiești-București-Giurgiu, cel mai important coridor de transport și de dezvoltare al României. Aceste fenomene de

aglomerare generează premizele pentru continuarea dezvoltării Polului de Creștere.

Proximitatea față de capitală în cazul Ploieștiului are efecte antagonice: pe de o parte, competiția inegală dintre cele două orașe a limitat resursele de dezvoltare și aria de polarizare a Ploieștiului, pe de altă parte, acesta a devenit, mai ales în ultimii ani, un hub economic și logistic pentru relocarea activităților.a Ploieștiului, pe de altă parte, acesta a devenit, mai ales în ultimii ani, un hub economic și logistic pentru relocarea activităților.

Fig. 2 Localizarea geografică a municipiului Ploiești, sursa Google Earth

Cadrul natural și relieful

“Orașul Ploesti este situat lângă pârâul Dambu, afluent al Telejeanului. Depărtarea să de București nu întrece 60 km. Deși așezat pe o întindere seasa, el posedă totuși o topografie proprie-topografie sortită să dispară cu timpul că aceia a tuturor centrelor care, favorizate de împrejurări, se află în progres. Pentru moment, dacă nu-i prea accentuată, ea oferă cu toate acestea pentru oraș avantaje și desavantaje și deci merită să fie menționată.

Orașul e străbătut de mai multe depresiuni și viroage. Șanț extremități de văi care altădată se întindeau mai departe spre Apus. De la Nord spre Sud, găsim viroagă Tabacilor, înainte mărginită de un șir de sălcii. Pe urmă viroagă Izvorului, urmată spre Sud de acea a Râfovului. În relație cu ele, se aflau două mici lacuri, Savopolul și lacul Mustatea, care au dispărut nu de mult.

Aceste mici văi se scurg în pârâul Dâmbu, care trece la marginea răsăriteana a orașului. Ceva mai la Sud și în afară de oraș, seria de vâlcele continuă. Șanț mai întâi: Izvoarele, pe urmă Lunganul, și mai la Sud Toplița. Ele reprezintă începuturile unui basen independent, al Ghighiului, care da tot în Teleajen în dreptul satului Moara Domnească. Mai la Sud încă, între satele Mimiul și Tătăranii, o altă serie de pârâiașe reprezintă punctul de plecare al unui al treilea basen independent, numit al Tătăranilor, iarăși afluent al Teleajenului.

Denivelările aduse de primele trei vâlcele citate în cuprinsul Ploeștilor șanț puțin însemnate. Totuși, ele nu șanț lipsite de interes, pentruca dau loc la probleme câteodată supărătoare pentru oraș. E drept că acesta posedă, grație lor, câteva izvoare arteziene. Însă nu-i mai puțin adevărat că, în vremile de ploi mari, casele din cartierele mai jos situate au pivnițele lor invadate de apa. În adevăr, apa freatica din subsol fiind comună cu a Dâmbului, cea mai mică ridicare a nivelului acestuia se face simțită și în oraș, aducând uneori inundații.

Este tocmai problemă care de mult s'a pus: de că s-a ales pentru Ploești un loc așa de puțin potrivit?

Privită subt acest aspect, problemă nu e bine pusă. Aici inundațiile nu sunt inundații de revărsare a Dâmbului; ele se fac numai prin infiltrații. Situația e asemănătoare cu acea a orașului Paris care, în timpul ernii și a primăverii ploioase din 1911, a fost inundat de apele Senei, tot prin infiltrații. Inundația a început cu cartierul St.Lazăre, care se găsește la vreo doi km de Sena; însă în raport cu nivelul acesteia, el reprezintă punctul cel mai deprimat.[…] “

„Monografia orasului Ploești” – Mihail Sevastos

Orașul este așezat pe cea mai joasa treaptă de relief a județului Prahova ,în partea central-nordică a județului , în Câmpia piemontană Ploiești.

Altitudinea medie a așezării este de 150 m, orașul fiind deci plasat într-o zonă de câmpie. Aspectul solului și subsolului este determinat de așezarea sa pe structurile vechiului con de dejecție al râului Prahova, ce trece prin albia situata în prezent la circa 25 km – vest și de vecinătatea râului Teleajen (latura de est), cu afluentul sau, pârâul Dâmbu, care străbate cartierele din nord-est.

Clima

Clima Polului de Creștere Ploiești-Prahova este preponderent continentală, cu

temperaturi medii anuale cuprinse între -20C iarna și +220C vara. Precipitațiile

se încadrează la un nivel mediu anual de 600 mm. Viteza medie anuală a

vântului este de 2,3 m/s, iar durata de strălucire a soarelui este de 2150

ore/an.

Orașul se află sub influența predominantă a vânturilor de nord-est (40 %) și de sud-est (23 %), cu o viteză medie de 3,1 m/sec. În medie, sunt 11 zile pe an cu vânt cu viteză de peste 11 m/s și numai 2 zile cu vânt de peste 16 m/s. Presiunea atmosferică este de 748,2 mm.

Cantitatea medie multianuală de precipitații este de 600 mm, cu 30–40 mm în ianuarie și 88 mm în luna iunie. Anul cel mai ploios a fost 1901, cu 963,9 mm, iar cel mai secetos 1930, cu 305,3 mm. Pe an, sunt în medie 104 zile cu precipitații lichide, 26 cu ninsoare, 112 cu cer senin, 131 cu cer noros și 122 cu cer acoperit.

Fig. 3 Harta temperaturii suprafețelor în municipiul Ploiești,

(Sursa Strategia integrată de dezvoltare urbană pentru Polul de Creștere Ploiești 2014-2020)

Fig. 3 Harta temperaturii suprafețelor în municipiul Ploiești,

(Sursa Strategia integrată de dezvoltare urbană pentru Polul de Creștere Ploiești 2014-2020)

Hidrografie

Rețeaua hidrografică este reprezentată de pârâul Dâmbul, care are în general niveluri foarte mici. La ploile abundende, zonele rezidențiale necanalizate și aflate în apropierea sa sunt inundate (Bereasca, Pictor Rosenthal și Dorobanțu). De asemenea acesta reprezintă colectorul unităților industriale din apropiere, lucru care duce atât la poluarea râului Prahova în aval, cât și la neplăceri cauzate locuitorilor în momentul revărsării acestuia. În apropierea Dâmbului, nivelul ridicat al pânzelor de apă determină extinderea onelor de umectare și , ca dezavantaj, igrasia locuințelor din acesta zonă.

În partea de Est și de Vest a orașului Ploiești se regăsesc două mari râuri, Teleajen respectiv Prahova, cele doua fiind foarte aproape de municipiu.

Prahova este un râu din sudul României care izvorăște din Clăbucetele Predealului și se varsă la Adâncata în râul Ialomița. Cei 183 de kilometri îi parcurge în județele Brașov (6 km), Prahova (161 km) și Ilfov (16 km). 75% din suprafața județului Prahova face parte din bazinul hidrografic al râului.

Teleajănul izvorăște din Masivul Ciucaș (în culoarul superior se numește "Pârâul Berii"). Străbate 113 km până la vărsarea în râul Prahova. În depresiunea Cheia primește ca afluent pârâul Tâmpa, apoi, la ieșirea din munți, un afluent mai important, râul Telejenel. La confluență, în nordul comunei Măneciu, se află Lacul de acumulare Măneciu și Barajul Măneciu.

Calitatea apei:

Municipiul Ploiești dispune de un sistem mixt de alimentare

cu apă, atât din apa subterană (3 fronturi de captare: Crângul lui Bot, Ploiești

NV și Ploiești NE cu un total de 42 de foraje) cât și din surse de suprafață

(acumularea Movila-Vulpii ca parte integrantă a sistemului hidroenergetic

Prahova-Teleajen).

În acest moment circa 75% din apa potabilă distribuită în oraș este asigurată

din surse de apă subterană. Fiecare front de captare are alocată o uzină de

producție în care se face stocarea, dezinfectarea și distribuirea apei în rețea

către consumatori, acestea fiind Uzina Crângul lui Bot (distribuirea apei se

face în mare parte în mod gravitațional); Stația de pompare 23 August și

Stația de pompare Nord Găgeni. Sursele de alimentare sunt distribuite astfel:

A) Surse de subteran2:

− Front de captare ’’Crângul lui Bot’’ amplasat în pădurea cu același

nume, cuprinde 9 foraje.

− Front de captare ’’Ploiești Nord-Vest’’ amplasat în zona stației de

repompare 23 August, cuprinde 13 foraje.

− Front de captare ’’Ploiești Nord-Est’’ amplasat în zona stației de

pompare Nord-Găgeni, cuprinde 20 foraje.

B) Surse de suprafață:

Administrația Națională ’’ Apele Române’’ –Direcția Apelor Buzău Ialomița:

− Conducta aducțiune Dn=1000mm – Movila Vulpii.

− Racord Dn=600 mm din aducțiunea Nod Hidrotehnic Movila Vulpii –Brazi, cu dublă legătură la rezervoarele de înmagazinare ale stației 23 August și direct în rețeaua de distribuție a municipiului (folosită în cazuri excepționale pentru siguranța în exploatare).

− Racord Dn=400 mm din magistrala Teleajen cu legătura la rezervoarele de înmagazinare din Complexul Nord-Găgeni.

Înmagazinarea apei captate pentru Municipiul Ploiești se face în rezervoare de

20.000, 10.000 și 5.000 mc capacitate.

Fig.4 Secțiune hidrogeologică transversală prin conul aluvionar Prahova-Teleajen (nord Ploiești),

Sursa, Plan Management SH Buzau-Ialomita

Vegetație

Vegetația naturală specifică zonei Ploiești este cea de silvostepă, deși aceasta a fost înlocuită aproape în totalitate de culturi agricole și de construcții. Pădurile de fag și gorun ocupă teritorii discontinue, alternând cu culturi agricole, vii și livezi. În zonă întâlnim exemplare rare de stejar, precum cel brumăriu și pedunculat, precum și alte plante ierboase xerofite: Artemisia austriaca, Poa bulbosa, Agropyron cristatum, Cynodon dactylon, Verbascum.

Vegetația de odinioară a Ploieștiului a fost aceea a unei păduri de câmpie, în care predomina stejarul pedunculat (Quercus robur), alături de alte varietăți de stejar și gorun. Resturi din pădurea de altădată s-au mai păstrat până târziu și chiar în prezent mai există, ca arbori ocrotiți, doi stejari bătrâni, la Ghighiu, dincolo de marginea de sud a orașului.

În prezent vegetația este cea specifică marilor aglomerări urbane, formată îndeosebi din esențe ornamentale și de aliniament, plantații de castani, plopi și salcâm, spațiile verzi și parcurile fiind destul de restrânse (zona bulevardului, parcul de la Sala Sporturilor, parcul din nordul orașului, parcul „Mihai Viteazul”, parcul de la Bariera Bucov, zona de Vest, parcul Municipal). Acestea ocupa numai 85,5 ha, revenind, în medie, 3,2 mp. pe locuitor.

Conform planurilor de dezvoltare urbană, dintr-o suprafață totală a municipiului Ploiești de 5828 ha, aproximativ 200 ha au fost rezervate amenajărilor peisagistice cu elemente de vegetație, constituindu-se sistemul urban al spațiilor verzi, având în componență tipuri de unități normabile (parcuri, grădini publice, scuaruri, zone verzi ~ 77 ha) și nenormabile (fâșii plantate, plantații de aliniament, plantații de incintă, protecție, etc.~ 123 ha).

Principiile pe baza cărora se acționează vizează:

− asigurarea necesarului cantitativ de spații verzi prin extinderea

unităților, unde este posibil;

− regenerarea și întreținerea zonelor verzi degradate;

− completarea sistemului de spații verzi pentru realizarea unității și

continuității acestuia, în scopul obținerii funcțiunilor complexe pe care

trebuie să le îndeplinească spațiile verzi și pentru care au fost

destinate.

La executarea acestora se urmărește repartizarea proporțională a părților

componente și realizarea conform normelor de specialitate a fiecărei unități de

spații verzi, utilarea acestora, dotarea cu mobilier funcțional urban, crearea de

compoziții armonioase cu ajutorul vegetației și elementelor de construcție în funcție de categoria de spații verzi și rolul urban al acestora în ansamblu.

Activitățile în cadrul spațiilor verzi constau în principal în lucrări de întreținere

a acestora, precum și de amenajare prin plantare de material săditor – arbori, arbuști ornamentali (operațiuni executate în sezoanele specifice de primăvară, respectiv toamnă, perioade prielnice pentru aceste tipuri de lucrări) și plante floricole anuale, bienale, perene (sezon toamnă, primavară, vară).

Principalele categorii de activități care au stat la baza configurării și dezvoltării

spațiilor verzi din municipiu în ultimii ani s-au axat pe înființarea și crearea unor noi zone de vegetație, precum și pe reabilitarea celor aflate în stare de degradare accentuată.

Cele trei parcuri menționate anterior, Mihai Viteazul, Sala Sporturilor și Parcul Municipal sunt unele dintre cele mai vizitate obiective din municipiul Ploiești de către cetățenii orașului.

Parcul Mihai Viteazul, se află într-o zonă apropiată de centru, mai exact pe bd. Republicii, și cuprinde spații verzi, locuri de joacă pentru copii, teren de basket, loc pentru fitness în aer liber, dar și o statuie reprezentativă orașului cu voievodul Mihai Viteazul. Totodată, aici, are loc și parada de 1 decembrie.

Parcul Sala Sporturilor Olimpia este cel mai vizitat parc din Ploiești, acest lucru datorându-se mărimii acestuia și numărului de facilități oferite. De exemplu: pistă de atletism, sală polivalentă unde se pot desfășura meciuri de basket, box, karate etc., lac de agrement, pistă de role/bicicletă, locuri de joacă pentru copii. Parcul este situat în zona sudică a orașului.

Parcul Municipal Ploiești este cel mai recent parc din oraș, înumărându-se printre cele mai mari parcuri din țară. Este situtat în zona de Vest a municipiului, lucru ce îl face mai greu accesibil pentru majoritatea oamenilor, parcul înregistrând multe lipsuri precum lipsa vegetației.

Fig.5 Parcurile reprezentative pentru Ploiești, sursa Facebook “Iubesc Ploieștii”

Fauna

Datorită nivelului de urbanizare ridicat din orașul Ploiești, fauna nu este foartă bogată aceasta consistând în cea mai mare parte din câini fără stăpân, pisici, șoareci și păsări precum rândunica, vrabia, guguștiucul. Una dintre marile probleme ale orașului este cea a câinilor vagabonzi, neexistând soluții reale pentru relocarea lor.

Fig. 6 Câini maidanezi, Sursa Google Images

Elemente de geografie istorică

Primele cercetări efectuate asupra orașului

Ploieștiul este atestat documentar în prima parte a secolului al XVI-lea. În registrele de socoteli ale Brașovului sunt amintite numele câtorva cărăuși ce proveneau de la Ploiești: Radu, la 1503, Drăgoi, la 1543 și Berivoi, Tudor, Arvat, Drăghici și Neagu, la 1545. Localitatea a fost lipsită de importanță până în anul 1599, când voievodul Mihai Viteazul a dat ploieștenilor dreptul de a organiza târg săptămânal. În aceeași perioadă Mihai Viteazul colonizează la Ploiești familii ale ostașilor săi și le acordă scutiri de dări (Potra, George, Simache, Nicolae, 1969). Nu știm numărul familiilor care au fost aduse în Ploiești și nici dacă și-au păstrat privilegiile după moartea lui domnitorului (Potra, George, Simache, Nicolae, 1969) însă acest moment este cel în care se pun bazele dezvoltării viitoare a localității.

Numele mai apare într-un hrisov din 1567, semnat de domnul Țării Românești, Petru cel Tânăr, prin care se întărea o vânzare a "cinci răzoare" de vie între un anume Avruț din Ploiești și logofătul Coresi din Bărcănești.

“Ploeștii – ca aproape toate orașele noastre – s-au născut dintr-un sat.

Originea acestui sat se pierde în trecutul îndepartat.

Legenda vorbește de un grup de șapte case, pitit într-o poiană a codrilor Vlăsiei, subt un moș – Ploae…Întemeietorii satului Ploești s-au așezat la marginea Vlăsiei, demult, în niște vremuri aspre, cșci altfel ei ar fi ales locuri nu atât de tari. Cei șapte gospodari au fugit de undeva -loviți de ostași străini, subt prigoana unui stăpân, executați cu cruzime de dabilari la butuc și-n fum de ardeiu roșu. Mai demult sau mai devreme, țăranii conduși de moș Ploae – au venit de cine știe unde cu stupii si cu vitele.”- "Monografia orasului Ploești" – Mihail Sevastos

Legenda spune că Mihai Viteazul, în 1597, voind să facă un târg nou pe drumul spre Ardeal, a propus moșnenilor ploieșteni să le cumpere cu bani grei moșia. Aceștia însă, prin pârcălabul lor, au respins mai multe tentative ale voievodului, temându-se ca, odată cu pământul, să nu-și piardă și libertatea, să nu devină rumâni. Mihai a cumpărat o parte din moșia Băicoiului și le-a oferit-o în schimb ploieștenilor, care au acceptat „nu pentru că Băicoiul o fi mai mare, dar pentru că noi ne ținem stepena de moșneni slobozi și Măria-Ta dăruiești Țării Românești un târg nou la coborâtul din plaiuri”. Ploieștiul devine astfel o bază pentru operațiuni militare și este ridicat la rangul de târg domnesc.

În anul 1781, un călător austriac descrie Ploieștiul astfel: „Un oraș foarte întins, dar și foarte pustiit de ultraiul război”, iar la 1790 divanul țării scria generalului austriac Ensenberg „acest târg al Ploieștiilor, fiind stricat și pustiit din vremea trecută, cu multă silință și trudă a vameșilor și ispravnicilor s-a adunat la loc.. ”. Astfel, din cele două descrieri, reies două idei, una cu caracter geografic, indicând tipul de relief, iar pe de altă parte reiese faptul că orașul era abandonat, din pricina războiului. Sursa: („Din trecutul Ploieștilor”, G.Zagoriț).

Evoluția orașului până la al II-lea Război Mondial

Între anii 1825-1830 Ploieștiul prosperă și datorită afluenței de negustori veniți din târgurile Gherghița, Filipești și Târgșor. În jurul anului 1830 s-au așezat în Ploiești aproximativ 1600 bulgari din târgul Sliven, care aduc cu ei și arhitectura de la sud de Dunăre.

Un moment foarte important pentru istoria Ploieștiului l-a reprezentat anul 1857. Astfel, în acest an, în Ploiești, se stabilește o premieră mondială, devenind primul oraș din lume cu rafinărie. “Fabrica de gaz” a frațiilor Mehedințeanu a fost pornită cu echipamente din Germania și, în același ani, calitățile petrolului lampant obțiunt la Ploiești au făcut ca proprietarii să câștige prin licitație concesiunea pe mai mulți ani a iluminării cu gaz a Bucureștiului.

Pentru perioada din preajma anului 1870, știm că în fața Primăriei Vechi era centrul orașului. Cu timpul zona își pierde importanța în detrimentul Pieței Unirii (aflată la capătul nordic al Bulevardului Independenței).

Cea mai importantă lucrare de urbanism, făcută în sec. XIX în Ploiești, cu repercusiuni imediate asupra imaginii orașului a fost trasarea Bulevardului Independenței. Odată terminată calea ferată între orașele București – Ploiești, se simțea nevoia ca Gara (de Sud) să fie legată de oraș, printr-o arteră principală, aceasta fiind și dorința ploieștenilor. Primarul de atunci I. Philiu, a dispus, pentru studierea acestei probleme, crearea unei Comisii din 22 de membri. În ianuarie 1872, Membrii Comisiei s-au întâlnit la Primărie și de acolo au pornit la Gară. Aici, membri s-au urcat în podul Gării, uitându-se spre centrul orașului, fixând cu privirea linia cea mai dreaptă, pe care, după ce s-au coborât din pod, au străbătut-o cu piciorul, trecând peste câmpul Gării, prin locuri virane, prin străzile laterale și prin curțile oamenilor, mergând prin fața altarului bisericii Sfântul Gheorghe Vechi și ajungând în Piața Legumelor de atunci (Piața Unirii din perioada interbelică).

În sec. XX modernizarea orașului se face într-un ritm susținut și continuu. Până la cel de-al II-lea Război mondial Ploieștiul va capătă, cel puțin în zonele centrale, înfățișarea unui oraș modern european. La începutul secolului XX, se construia uzina de electricitate și era introdus iluminatul stradal, mai întâi în zonele centrale: Bulevardul Independenței, Piața Unirii, Piața Legumelor, Strada Franceză (denumită mai târziu M. Kogălniceanu), Strada Câmpinii ș.a. În anul 1905 se construiește Gara de Nord, pe linia Ploiești – Văleni, iar în anul 1909 inginerul englez W. H. Lindley întocmește un plan general de sistematizare a orașului. După acest plan, până în anul 1913 vor fi asfaltate sau pavate cu piatră cubică 44 de străzi. În aceeași perioadă este construită uzina de apă de la Crângul lui Bod și rețeaua orășenească de apă potabilă, proiectată de același W. H. Lindley. Printre lucrările care au organizat zona pieței au fost: mutarea abatorului (1902) și oborului de vite (1911) din centru la Bariera Bucov. Municipalitatea a dorit și realizarea unui mijloc de transport modern și anume tramvaiul electric. A fost întocmit caietul de sarcini (în 1911), dar nu s-a ajuns la construirea tramvaiului datorită costurilor mari.

În urmă cu 106 de ani, recesământul din 1912, număra la Ploiești, o populație de 56.460 de suflete, un sfert din locuitorii de acum. Un an mai târziu, statisticile arătau că în oraș erau 49 de școli de stat, 6.000 de elevi, 26 de biserici creștine, 5 temple israelite, 6 săli de cinema , peste 300 cârciumi, prăvăli, cofetării. Era o viață intensă, marcată de negoț, extinderea rafinăriilor, deschiderea de ateliere de către meșteșugari de tot felul, lupte politice, dar și preocupări lumești.

În 1913, bugetul orașului era de 1.950.826 de lei, (în 2016- 500.676,76lei) în creștere de la an la an. Și predecesorii făcuseră lucruri importante pentru Ploiești: orașul era luminat pe timpul nopții cu petrol lampant, avea Gara de Nord pe ruta Ploiești-Văleni inaugurată în 1905, uzina de apă de la crângul lui Bod și rețeaua orășenească de apă potabilă, proiectată de același W.H. Lindley.

În perioada Primului Război Mondial, germanii, după ce bombardaseră inutil orașul (evacuat de trupele române), l-au ocupat cu mare fast, au reușit să repună în funcțiune o parte a întreprinderilor petroliere și au rechiziționat tot ceea ce putea servi la ducerea războiului, la alimentația soldaților ori a familiilor lor. Este de amintit spiritul de rezistență care i-a animat pe ploieșteni în acel timp.

Profesorii au refuzat să predea din cauza atitudinii patriotice a elevilor, o femeie a fost arestată pentru că adăpostea prizonieri români evadați din lagăre. Aveau loc mereu împotriviri la rechiziții, muncitorii sabotau transporturile și depozitele inamicului sau refuzau să lucreze pentru acesta. Ocupanții germani au intrat în conflict până și cu autoritățile numite de ei (în 1917, primarul orașului a fost destituit și arestat), fără ca mișcarea de rezistență să poată fi înăbușită.

La începutul anilor ’30, ai sec. XX, edilii orașului Ploiești și-au pus problema construirii unor Hale Centrale care să înlocuiască vechea piață provincială, formată dintr-un ansamblu de dughene improvizate, lipsite de igienă și drumuri de acces. Vechea Piață Mare era situată aproximativ în fața viitoarelor Hale Centrale, în spatele Palatului de Justiție. În anul 1929, Primăria Ploiești a semnat contractul pentru construirea Halelor din Ploiești. Arhitectul ales pentru a duce la îndeplinire acest proiect complex și deosebit de îndrăzneț a fost Toma T. Socolescu, salariat pe atunci în cadrul Primăriei, Direcția Tehnică, la Serviciul Arhitectură. În stabilirea mărimii pieții a luat în considerare numărul de locuitori pe care se estima că îl va avea Ploieștiul peste 20-25 de ani. Atunci orașul avea o populație de aproximativ 80.000 locuitori.

Fig.7 Planul municipiului Ploiești în anul 1937, Sursa www.muzeulvirtualploiesti.ro

Fig.8 Piața legumelor 1913, Sursa www.muzeulvirtualploiesti.ro

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, orașul Ploiești a fost victima unor puternice bombardamente aeriene. Pagube imense a provocat bombardamentul anglo-american din 1 august 1943, efectuat de 178 bombardiere B-24 Liberator, decolate de la Benghazi cu 325 tone de bombe și care zburau la joasă altitudine. Au fost lovite multe rafinării, dar eficacitatea apărării a provocat mari pierderi flotei aeriene, astfel încât bombardamentele n-au mai fost reluate decât în anul următor, când avioanele puteau folosi baze mult mai apropiate din Italia. Bombardamentele au început la 5 aprilie 1944 și au continuat până în august, înregistrându-se 23 de raiduri de atacare specială a Ploieștiului, pe lângă treceri de avioane și aruncări izolate de bombe, în total lăsându-se 13708 tone de explozibil. Mari pagube au suferit rafinăriile și alte întreprinderi, dar a fost avariat grav și orașul, au fost distruse clădirile unor instituții (câteva monumente de arhitectură) și aproape 2/3 din fondul de locuințe.

Fig.9 Ploieștiul după bombardamentele din 1944, Sursa www.muzeulvirtualploiesti.ro

Republica de la Ploiești

Republica de la Ploiești este denumirea unei mișcări antimonarhice din data de 8 august 1870 cunoscută în presa cotidiană sub numele de tulburările de la Ploiești, evenimente pe care I.L. Caragiale le tratează cu ironia lui caracteristică în nuvela Boborul și în comedia Conu Leonida față cu reacțiunea numindu-le intrigi boierești.

Formarea acestei mișcări conspirative este determinată de dezamăgirea unor oameni politici ai vremii care sperau ca prin supunerea față de o dinastie străină să fie realizată o relaxare, o liniște între partidele politice. În apropierea zilei de 8 august 1870 s-au întrunit două organizații conspirative având la conducere pe C.T. Grigorescu respectiv pe Radu Stănian. Din aceste organizații mai făceau parte Candiano Popescu, Stan Popescu, preotul Nicolae Ioachimescu, locotenentul Comiano, Mitică Călinescu, Titu Bălăceanu, Petre Apostolescu, Guță Andronescu-Grădinaru. La această adunare conspirativă se împart sarcinile fiecărui membru al organizației și se face cunoscut că totul este organizat, domnitorul va fi detronat, conducerea va fi preluată de o regență, se va ocupa telegraful, armata și unele orașe mari vor solidariza cu mișcarea conspirativă. Se înlătură temerile unora de o intervenție străină, se confecționează steagul nou, stabilindu-se semnale ca tragerea clopotelor și sunarea trâmbițelor gărzii naționale. Primii ani de domnie ai lui Carol I s-au caracterizat printr-o mare agitație politică și o continuă instabilitate guvernamentală. Între 11 mai 1866 și 7 august 1871 au avut loc nu mai puțin de nouă schimbări de guverne, (durata medie sub 7 luni). În fruntea agitatorilor se aflau liberalii radicali care, după ce contribuiseră la înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza, nu se împăcau cu gândul de a avea un domnitor pe viață, care ar putea abuza de situația sa, drept care îl acuzau pe Carol I de tendințe autocratice. Izbucnirea războiului franco-prusac, la 7/19 iulie 1870, a generat un val de simpatie pentru Franța, fapt ce a amplificat curentul ostil lui Carol, care nu ezita să-și manifeste încrederea în victoria țării sale de origine.

Liberalii radicali au pus la cale o acțiune de înlăturare a domnitorului, organizând mai multe centre din care să pornească mișcarea: București, Ploiești, Craiova, Pitești, Buzău, precum și din tabăra militară de la Furceni. Principalii conspiratori erau C. A. Rosetti, Ion C. Brătianu, Eugeniu Carada – colaborator apropiat al lui Ion C. Brătianu, prim redactor al ziarului „Românul” condus de C. A. Rosetti, Constantin Ciocârlan – fost prefect al Poliției Capitalei, maiorul C. Pilat (ginerele lui C. A. Rosetti), Alexandru Candiano-Popescu și dr. D. Sergiu. Acțiunea a fost planificată pentru noaptea de 7/8 august 1870, dar ofițerii de la Furceni au propus amânarea acesteia pentru a se vedea rezultatul războiului dintre Franța și Prusia.Unul dintre conspiratori, Candiano Popescu de la Ploiești, nu a acceptat această amânare. El avea să explice că a procedat astfel din două motive:

1) Primul, de ordin intern, fiind hotărât să dea „o lecție de protestare energică” contra înclinărilor domnitorului străin și a regimului inaugurat de dânsul prin care voia „să pună persoana sa mai presus de ființa statului român“;

2) Al doilea se datora situației internaționale. El era convins că Franța va fi biruitoare și se temea că la încheierea tratatului de pace aceasta să „găsească pe tronul României un Hohenzollern“.

În noaptea de 7/8 august, Candiano Popescu și grupul său de conspiratori au ocupat prefectura și telegraful din Ploiești. Încă din zori, clopotele bisericilor au început să bată, iar populația s-a adunat în centrul orașului. Aici, în fața mulțimii, Candiano Popescu a citit o telegramă, pe care ar fi primit-o de la Ion C. Brătianu, prin care se comunica: „Vă fac cunoscut că principele Carol I a fost detronat astă noapte”, a fost numită o Regență în frunte cu generalul Nicolae Golescu și s-a constituit un nou guvern, având la ministerul de Război pe Ion C. Brătianu. Totodată, Candiano Popescu a anunțat că el a fost numit prefectul județului Prahova. Participanții au aplaudat și au început să strige: „Ura! Am scăpat de neamț”. Apoi, mulțimea – estimată la „trei mii de oameni” – în frunte cu „noul prefect” și cu un preot îmbrăcat în odăjdii, a pornit spre cazarma dorobanților, unde sergentul de la depozitul de muniție a primit ordin „să împartă arme la popor”.

Acțiunea din august 1870 a fost numită în derâdere „Republica de la Ploiești”, fiind obiectul multor umoriști, și mai ales al scriitorului I. L. Caragiale.

În realitate, Candiano Popescu nu a proclamat republica la Ploiești și niciun document semnat de el nu menționează cuvântul republică. Singura gazetă care a caracterizat acțiunea de la Ploiești ca fiind republicană a fost „Trompeta Carpaților”. Guvernul reușește să aresteze membri ai mișcării conspirative ca Ion Brătianu, generalul Nicolae Golescu, Bogdan Petriceicu Hașdeu, colonelul Nicolae Crețulescu, și vor urma de represalii deosebit de severe, cu umilire prin bătăi a unora ca preotul Ștefan Dinicescu, Mihail Kogălniceanu, Drăghicescu. Procesul răzvrătiților s-a mutat de la Ploiești la Târgoviște, sentința judecătorească fiind pronunțată la data de 17 octombrie 1870, participanții civili fiind declarați nevinovați.

Această mișcare conspirativă nu este ceea ce a fost prezentat de presa vremii, ca o acțiune subversivă a unui grup de cheflii, ci o mișcare organizată care a căutat înlăturarea monarhiei regelui Carol I al României. La această mișcare au participat aproximativ 3000 de oameni, printre care au fost și demnitari din rândul prefecturii și poliției orașului. Evenimentul este o parte memorabilă din istoria Ploieștiului. Ea rămâne o expresie a voinței de a se asigura un regim democratic în România, de a bara eventualele tendințe autocratice ale domnitorului Carol I. Pentru aducerea aminte a acestui eveniment, din inițiativa lui Dimitrie Brătianu a fost ridicată în Ploiești Statuia Libertății.

Fig.10, Statuia Libertății Ploiești, Sursa www.historia.ro

Populația, evoluția numerică și densitate

"Primele date oficiale asupra cifrei populatiei municipiului Ploiesti, bazate pe o numaratoare generala a sufletelor, se refera la anul 1859, cand s'a efectuat cel dintaiu recensamant al populatiei din cele doua principate, Muntenia si Moldova. La aceasta data orasul Ploesti avea 26468 locuitori. Cu ocazia recensamantului urmator, care a avut loc la sfarsitul anului 1899, adica dupa 40 de ani, populatia Ploestilor a fost de 45107 suflete.

In intervalul anilor 1859-1899 nu s-a efectuat nici un recensamant al populatiei, ci numaratori cu caracter fiscal, si anume: in anii 1884, 1889 si 1894. Scopul acestor numaratori era stabilirea numarului capilor de familie si a persoanelor impozabile; de aceia ele neglijau populatia neimpozabila. Rezultatele privind alt domeniu decat cel care ne intereseaza aci, nu pot fi luate in considerare.

La recensamantul efectuat in 1912, municipiul Ploesti a avut o populatie de 56460 suflete, iar la cel din 1930, numarul locuitorilor a fost de 77341.

Datele celor patru recensaminte enumerate mai sus ne arata ca numarul locuitorilor municipiului Ploesti a fost intr'o continua crestere, ajungand ca in intervalul de 71 ani, cati au trecut dela primul pana la ultimul recensamant, sa se tripleze.

"Monografia orasului Ploesti" – Mihail Sevastos

Mișcarea populației: naturală și migratorie

Natalitate și mortalitate

Până în anul 1993 rata natalității a fost mai mare decât cea a mortalității, după care rata mortalității a depășit constant rata natalității, situația demografică fiind de deficit natural. Măsurile de liberalizare a avortului luate la sfârșitul anului 1989 au determinat schimbarea comportamentului demografic și raționalizarea numărului de nașteri. Rata natalității a cunoscut o valoare maximă în anul 1991, respectiv 11,5 născuți vii/1000 locuitori iar valoarea minimă a fost atinsă în anul 1995- 7,4 la 1000 locuitori. Media ratei natalității în ultimii 7 ani (1997-2013) a fost de 8,9 născuți vii/1000 locuitori.

Fig.11 Structura populației municipiului Ploiești pe grupe de vârstă și pe sectoare de recenzare în anul 2011

Structura populației

La Recensământul General al Populației și Locuințelor (RGPL) din anul 2011, municipiul Ploiești avea în componență 209.945 de locuitori. Aceasta reprezintă 44% din populația totală a județului Prahova, 10% din cea a regiunii Sud-Muntenia și 1,7% din populația României. Din perspectiva mărimii geodemografice, municipiul Ploiești este al nouălea oraș ca mărime din România, iar Polul de Creștere Ploiești este a opta aglomerare urbană ca dimensiune. Densitatea medie a populației la nivelul teritoriului său este de 539 locuitori/km2, de circa 3 ori mai ridicată decât cea a județului Prahova și de circa 6 ori mai mare decât media națională, ceea ce indică existența unei concentrări mari a populației în acest perimetru încă din secolul al XIX-lea.

Din perspectiva dinamicii populației între ultimele două recensăminte, populația municipiului Ploiești a scăzut între 2002 și 2011 cu 9,7%, ceea ce denotă existența unui fenomen de suburbanizare, respectiv de migrare a populației dinspre Ploiești către localitățile învecinate, unde costul vieții este mai scăzut, la fel ca și prețul terenurilor sau al locuințelor și unde există suprafețe suficiente pentru extinderea zonelor rezidențiale.

Chiar și la nivelul Polului de Creștere, dinamica populației a fost diferită în ultimul deceniu. Astfel, micile centre urbane din jurul Ploieștiului (-10,2% în Băicoi, -19,7% în Plopeni, -3,1% în Boldești-Scăeni) au înregistrat scăderi semnificative ale populației, acestea fiind afectate de procesul de restructurare și reorientare economică, cu precădere a sectorului

secundar, în condițiile în care nu aveau o structură economică diversă, ci mai degrabă un profil monoindustrial. Pe de altă parte, o serie de comune alipite de municipiul Ploiești au înregistrat o dinamică pozitivă a populației, mai ales cele din zona de nord și de vest a acestuia (Păulești +13,8%, Blejoi +8,2%, Târgșoru Vechi +6%). Alte localități din Polul

Creștere au înregistrat fie o relativă stagnare a populației (Bărcănești, Berceni, Bucov, Valea Călugărească), fie chiar o scădere a acesteia (Brazi, Dumbrăvești, Ariceștii Rahtivani), fiind mai puțin implicate în procesul de suburbanizare, date fiind mai ales distanța mai mare față de nucleul urban și accesibilitate mai redusă.

Cauzele acestui declin demografic sunt, în primul rând, legate de fenomenul migrației interne (în proporție de peste 80% către București și județul Ilfov) și externe (mai ales către Italia, Spania, Marea Britanie, Franța, Germania), dar și de sporul natural negativ. De asemenea, în ultimii 15 ani se manifestă și un fenomen de remigrație, mai ales în cazul

pensionarilor și al șomerilor, care preferă să se întoarcă în zonele de baștină, de obicei rurale, confruntați fiind cu costul ridicat al vieții din municipiu. O dată reîntorși în respectivele zone, aceștia ajung chiar să practice și agricultura de subzistență pentru autoconsum.

Figura 12. Grafic cu evoluția numerică a populației. (Sursa: Institutul Național de Statistică)

Structura populației pe sexe și vârstă

Din perspectiva structurii populației pe sexe, se observă o tendință de feminizare a populației, persoanele de sex feminin reprezentând, în 2011, 52,3% din totalul populației Polului de Creștere și 53% din populația municipiului Ploiești. Acest fenomen este cauzat de supramortalitatea masculină la majoritatea grupelor de vârstă (speranța de viață a femeilor este cu circa 7 ani mai ridicată decât a bărbaților), respectiv de migrația mai intensă a forței de muncă masculine o dată cu restrângerea locurilor de muncă din sectoarele industriei grele, în care majoritatea locurilor de muncă sunt ocupate de bărbați.

Structura pe grupe de vârste a populației municipiului și a Polului de Creștere Ploiești indică existența unui fenomen de îmbătrânire demografică tot mai accentuat, mai avansat decât la nivelul altor poli de creștere (Iași, Cluj-Napoca, Timișoara, București). Astfel, gradul de dependență a populației după vârstă, exprimat ca raport procentual între persoanele vârstnice (de peste 60 de ani) și tinerii cu vârsta de până la 15 ani, este supraunitar (156%), ceea ce denotă imposibilitatea generațiilor tinere de a le înlocui în totalitate pe cele ieșite din sfera activă. Față de recensământul anterior, cel din 2002, ponderea populației tinere a scăzut cu peste un punct procentual, iar cea a populației vârstnice a crescut cu 4.6 puncte, tendință care va continua și pe viitor, pe fondul creșterii speranței de viață, a scăderii natalității la minime istorice și a migrației forței de muncă tinere către Municipiul București sau către alte țări.

Astfel, la orizontul anului 2020, este de așteptat ca ponderea persoanelor de peste 60 de ani să atingă pragul de 30% din populația totală, ceea ce va pune o presiune sporită asupra pieței serviciilor medicale, de asistență socială, sistemului de pensii, dar și asupra pieței muncii.

Fig. 13 Piramida vârstelor populației Polului de Creștere Ploiești

(Sursa: SIDU Ploiești)

Structura etnică

Din perspectiva structurii etnice, 97,1% dintre cei ai municipiului Ploiești s-au declarat români la recensământul din 2011, procent superior mediei naționale de sub 90%, celelalte grupuri etnice fiind slab reprezentate. Dintre acestea, se remarcă totuși romii, care reprezintă 2,3% din populație. Cu toate acestea, numărul real al persoanelor de etnie romă este mai ridicat, mulți dintre aceștia declarându-se români la recensăminte. Pe teritoriul orașului Ploiești locuiesc persoane aparținând altor etnii, respectiv germană, rusă, greacă, evreiască, italiană, însă ponderea acestora este sub 1%.

Structura confesională

Structura confesională a populației este, de asemenea, una omogenă. 97,2% din municipiul Ploiești s-au declarat, la recensământul din 2011, de religie ortodoxă, urmați la mare distanță de mici grupuri de creștini după Evanghelie (0,8%), penticostali (0,6%), adventiști de ziua a 7-a (0,5%), romano-catolici (0,3%), evanghelici (0,3%), baptiști (0,1%) etc.

Structura populației active

Rezultatele definitive ale Recensământului General al Populației și Locuințelor (RGPL) din anul 2011 indică faptul că 46,1% din populația Polului de Creștere Ploiești (peste 150.700 de persoane) era activă, dintre care 41,9% populație ocupată și 4,2% șomeri. Aceasta indică existența unor resurse de muncă considerabile la nivel local, ceea ce poate constitui un avantaj semnificativ în atragerea de investiții pe viitor. Dintre persoanele ocupate, circa 95% erau salariați, iar restul de 5% întreprinzători, lucrători familiali neplătiți sau lucrători pe cont propriu. Cu toate acestea, proporția persoanelor inactive a crescut continuu în ultimul deceniu, mai ales pe fondul îmbătrânirii populației.

Cea mai mare parte a populației active ocupate activează în sectorul privat, acesta fiind principalul motor economic al orașului. Cele peste 19.000 de persoane care lucrează în sectorul public au fost puternic afectate de măsurile de reducere a salariilor cu 25% începând cu anul 2010.

Fig.14 Ponderea persoanelor ocupate din municipiul Ploiești, pe sectoare de recenzare, în anul 2011În prezent, un sfert din populația Polului de Creștere este reprezentată de pensionari, deși populația de peste 60 de ani nu reprezintă mai mult de 22% din populația totală, raportul fiind de doar 1,72 persoane ocupate/pensionar. Prin urmare, putem vorbi despre un fenomen de pensionare la vârste active (segmentul 50-60 de ani), specific mai ales anilor ‘90. De asemenea, se remarcă ponderea ridicată a persoanelor casnice, dar apte de muncă, de

5,1%. Prin urmare, resursele de muncă totale ale municipiului, incluzând pensionarii și casnicii în vârstă de muncă, ajung la 53-55% din populația totală. Antrenarea acestora, ca și a șomerilor, în piața muncii ar spori numărul persoanelor ocupate cu 35-40.000

de persoane, ceea ce ar acoperi necesarul de forță de muncă locală, chiar și în contextul menținerii fenomenului migrației la cote înalte în următorul deceniu.

Fig.15 Ponderea pensionarilor din municipiul Ploiești, pe sectoare de recenzare, în anul 2011

Aspectele geografiei sociale

În ceea ce privește rata șomajului, aceasta s-a redus semnificativ în ultimul deceniu, ajungând de la 14% în 2002, la 8,8% din populația activă la recensământul din 2011, aproape dublă față de rată de circa 5% comunicată de Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă, care raportează doar persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă înregistrate în

evidențele sale. O contribuție importantă la scăderea ratei șomajului din zonă, chiar și în contextul instalării crizei globale, l-a avut creșterea mobilității forței de muncă locale, atât din perspectiva practicării navetismului către municipiul București, cât și a migrației externe temporare sau definitive, care a redus presiunea asupra pieței locale a muncii.

Fig.16 Ponderea șomerilor din municipiul Ploiești, pe sectoare de recenzare, în 2011

În ceea ce privește structura ocupării, sectorul serviciilor a ajuns să asigure 57% din totalul locurilor de muncă din Polul de Creștere Ploiești, urmat de industrie, cu 28%, agricultură și silvicultură, cu 8%, respectiv de sectorul construcțiilor, cu 7%. Față de perioada comunistă, se constată o dublare a ponderii populației ocupate în servicii, în detrimentul celei active în industrie, existând o tendință de reorientare a forței de muncă către sectorul serviciilor, specifică marilor aglomerări urbane.

Delicvența

Actele infracționale din municipiul Ploiești sunt înfăptuite în general de către comunitatea rromă a orașului care reprezintă 2,3% din populația totală a Ploieștiului. Aceasă comunitate este răspândită în mai multe cartiere din oraș printre care se-numara: Mimiu, Bereasca, Radu de la Afumați, Râfov, Pictor Rosenthal și Petrolul, aceste cartiere numărându-se printre cele mai periculoase. Deși numărul rromilor este ridicat numărul de infracțiuni nu este unul ridicat, acest lucru datorându-se organelor aflate în putere să prevină actele de delicvență. Un exemplu este DIICOT Ploiești care sunt faimoși pentru prinderea faimosului interlop dâmbovițean zis Ghenosu sau numeroaselor raiduri efectuate în oraș pentru prevenirea traficului cu droguri. În Prahova, așa cum o arată și statistica Poliției Românie, în top sunt infracțiunile industriale. Interlopii prahoveni sunt mai puțini excentrici și mai firavi, trăind mai mereu la umbra „vecinilor” din București, Ilfov sau Brașov.

Fig.17 Harta fricii municipiului Ploiești(realizat in Qgis)

În toamna anului 2011, Ploieștiul fierbea după ce polițiștii, la îndemnul procurorilor DIICOT, au dat iama prin doua grupări importante infracționale prahovene, cele conduse de Nicolai Bârsan și, respectiv, Nicolae Manea. Numiții, precum și gealați de-ai lor, “lucrau” cu cardul. Ei s-au făcut vinovați de săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire grup infracțional organizat, acces ilegal la sistemele informatice, deținere de echipamente în vederea falsificarii de instrumente de plată electronice, retragere ilegală de numerar. Cele mai importante lovituri le-au dat în perioada 2008 – 2010, prin Austria, Cehia, Belgia, Olanda, Grecia și Portugalia.(sursa http://verticalnews.ro/harta-clanurilor-interlope-din-romania/).

Economia orașului

Analiza principalilor indicatori macro-economici de la nivel județean indică faptul că economia Prahovei, în general, și a Polului de Creștere Ploiești, în special, a avut o evoluție puternic ascendentă în ultimul deceniu, întreruptă însă în 2008 de instalarea crizei economice și financiare globale. Astfel, PIB/locuitor în prețuri curente de la nivelul orasului a înregistrat o creștere de 333% în intervalul 2000-2011, inferioară ritmului de creștere de la nivel regional (340%) și național (344%), cauzele fiind legate de ajustarea mai accentuată a economiei județului pe durata crizei (2008-2010). Cu toate acestea, Ploiestiul continuă să rămână unul dintre primii 10 poli economici ai României și cel mai mare din regiunea Sud Muntenia, contribuind cu 3,5% la PIB național și cu 30,1% la cel regional.

De asemenea, structura economiilor locale variază semnificativ de la un pol de creștere la altul. Astfel, orașele care au fost cele mai dinamice din punct de vedere economic în ultimii 10 ani (București și Cluj-Napoca) au o economie dominată de sectorul terțiar (al serviciilor), care are în mod tradițional cea mai mare valoare adăugată, cel mai înalt nivel de salarizare și oferă cele mai bune perspective de dezvoltare. La polul opus regăsim o serie de orașe cu performanțe economice mai scăzute și mai puțin dinamice, precum Craiova și Ploiești, în care sectorul industrial continuă să genereze peste jumătate din producția economiei locale. Excepție de la această regulă fac Timișoara, cu o pondere ridicată a industriei, dar cu o reorientare către ramuri mai tehnologizate (componente auto, echipamente electrice și electronice etc.) și cu un nivel foarte ridicat de investiții străine, care a continuat să performeze economic și în ultimii ani, respectiv Constanța, cu un sector al serviciilor bine reprezentat, mai ales în domeniul transporturilor, dar cu performanțe economice mai scăzute.

Prin urmare, municipiul Ploiești trebuie ca, pe lângă reorientarea sectorului său industrial către ramuri care înglobează un nivel mai înalt de tehnologie și care să fie mai competitive la nivel global, să-și diversifice profilul local prin susținerea sectorului serviciilor.

Fig.18 Număr de firme active la 1000 de locuitori stabili la nivelul polilor de creștere din România în anul 2013

(Sursa: SIDU Ploiești)

Industria

Municipiul Ploiesti, oras de resedinta la judetul Prahova, oras al petrolului si al chimiei, al constructiilor, centru universitar, se prezinta cu noi si noi valori care intra cu prestigiu in circuitul avutiei nationale. Asezarea geografica a permis, industrializarea complexa a zonei inconjuratoare si dezvoltarea orasului ca exponent principal si coordonator al celor mai importante ramuri industriale din zona si din judetul Prahova.

În perioada regimului comunist municipiul Ploiești ocupa primul loc, după București, în privința valorii producției industriale realizate.

Fig.19 Parcul Industrial Vest(Sursa Google Images)

În prezent principalele domenii de activitate sunt:

Industria petrolieră :

– rafinare la: PETROM S.A. Membru OMV Group – Rafinaria PETROBRAZI, PETROTEL – LUKOIL, S.C. Rafinăria „ASTRA ROMÂNĂ” S.A. Ploiești, ROMPETROL Rafinăria VEGA

Ploiești, transport țiței și produse petroliere finite prin conducte: S.C. CONPET S.A Ploiești, S.C. PETROTRANS S.A. Ploiești;

– utilaje de extracție, foraj, chimic și petrochimic: S.C. UPETROM S.A. Ploiești, S.C. UZTEL S.A. Ploiești, UZUC S.A. Ploiești;

– construcție de pompe și conducte de petrol: S.C. CIPROM S.A. Ploiești, INSPET S.A Ploiești;

– cercetare și proiectare în domeniul petrolier: IPIP S.A. Ploiești, ICERP S.A. Ploiești, PETROSTAR S.A. Ploiești, IPCUP Ploiești. Industria constructoare de mașini: – mașini unelte: S.C. UPETROM S.A. Ploiești;

– rulmenți: S.C. TIMKEN S.A. Ploiești;

– echipament tehnologic, de ridicat, echipament de construcție: S.C. UBEMAR S.A. Ploiești, "24IANUARIE" S.A Ploiești, S.C. TROMET S.A. Ploiești, UZINA MECANICĂ Ploiești;

– echipamente de automatizare: AMPLO S.A. Ploiești;

Industria constructoare de mașini și componente (Upetrom, Uzuc, Ciprom, Ubemar, Amplo, Uztel, Amplo, Timken, Yazaki, Cablul Românesc)

Industria chimică :

– Rool;

– detergenți: UNILEVER ROMANIA;

– îngrășăminte chimice: S.C. ROMFOSFOCHIM S.A. Valea Călugărească (capacitate închisă);

– materiale plastice: S.C. ARPACOR S.A. Bucov;

– alte produse: S.C. PROGRESUL S.A. Ploiești.

Industria alimentară (Coca-Cola, Efes Pilsener, Unilever, Extrapan, Di Apollo)

Industria tutunului (BAT)

Industria construcțiilor ( Inspet, Contrasimex, Constil, Nova-Cons, Monticor, Tiab)

Industria IT (Asesoft)

Industria materialelor de construcție (Feroemail)

Industria textilă (Dorobanțul Ploiești, Modexim)

Industria ceramică (Bianca România)

Industria mobilei (Anteco, Incocnept)

Industria ambalajelor (Mayr-Melnhof Packaging Romania, Politeh)

În apropiere, la Crângul lui Bot (pe șoseaua spre Târgoviște) se află „Parcul industrial Ploiești” în cadrul căruia activează peste 28 de companii.

Fig.17 Parcul Industrial Vest

Rafinăria Astra-Română

Prima fabric de gaz din Ploiești a fost cea a fraților Marin și Teodor Mehedințeanu. Despre aceasta au scris mult autorii unor lucrări despre petrol, din care îl amintim pe C. Boncu, M, Apostol, Floricia Dumitrică, Valerian Popovici, etc. Frații Mehedințeanu, proprietari de terenuri petrolifere, locuiau în cartierul Precista din Ploiești, și au trecut primii la rafinarea petrolului, realizând, dupa 1861, iluminatul cu petrol a Bucureștiului și a Ploieștiului. Rafinăria, din care se va dezvolta mai târziu rafinăria “Astra Română”, avea 5 blaze orizontale a câte 2.000 de kg fiecare și prelua zilnic un vagon de țiței , după afirmațiile economistului Ion Tiriboi, a afirmat în lucrarea sa “Le petrole en Roumanie”, că rafinăria avea la înființare o capacitate de 44.980 de tine și un capital investit de 1.043.000 lei. (Sursa: Istoria Rafinăriei“Astra Română ” Constantin Dobrescu.)

Beneficiile mari obținute i-au permis proprietarului să treacă la extinderea fabricii, drept pentru care în perioada 1884-1889 a cumpărat mai multe terenuri vecine cu rafinăria. Intuind dezvoltarea industriei de petrol, el a vândut în anul 1887 fabrica, pentru suma de 80.000 de lei. În urma Primului Război Mondial, societatea Astra Română a suferit pagube în valoare de 25.587.085.474 de lei. Odată cu terminarea războiului se încheia o perioadă importantă din istoria rafinăriei și începea alta, care va marca un salt calitativ în afirmarea sa.

Pentru “Astra Română”, atacul aerian din 1 august 1943, acea “duminică neagră”, cum este cunoscută în istorie, a fost devastator. Rafinăria a fost atacată de 12 bombardamente americane care au lansat 48 de bombe care au explodat. Producția a scăzut la 70%, pentru ca în 1944 să ajungă la 29,4%/

În toamna anului 2004, rafinăria Astra Română a intrat în conservare. Potrivit unei hotărâri a Adunării Generale a Acționarilor, rafinăria și-a încetat activitatea de producție, iar întregul parc de instalații și utilaje a intrat în conservare.

Ulterior, în iunie 2014, Tribunalul Prahova a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva societății Rafinăria Astra Română, Via Insolv SPRL fiind desemnată administrator judiciar.

Fig.20 Rafinaria Astra(Sursa Google Images)

Rafinăria Petrotel-Lukoil

Petrotel-Lukoil este una dintre cele mai mari rafinării de petrol din România. Rafinăria Petrotel-Lukoil a fost fondată în anul 1904 de către Societatea Româno-Americană sub numele de Rafinăria Româno-Americană. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial rafinăria a bombardată de puterile aliate în iunie 1942. În decursul anilor rafinăria a fost redenumită sub numele de Rafinăria Teleajen, după numele râului ce străbate orașul Ploiești.

Rafinăria Teleajen a fost preluată de compania petrolieră rusă Lukoil în anul 1998. A fost repornită la sfârșitul lui 2004 după un amplu program de modernizare, care a durat circa doi ani și jumătate. Lukoil a investit aproximativ 120 milioane de dolari pentru retehnologizarea rafinăriei. Platforma rafinăriei deține și o centrală electrică (CET) aflată pe platforma rafinăriei, cu o capacitate de 61 MW. Energia electrică și termică produsă de CET asigură în totalitate necesarul rafinăriei. În anul 2006, Petrotel a rafinat 2,3 milioane de tone de țiței. LukOil Europe Holdings BV, subsidiara înregistrată în Olanda a grupului petrolier rus, deține 94,66% din capitalul Petrotel-Lukoil SA.

La momentul privatizării, au existat temeri că rușii nu vor decât blocarea rafinăriei, în condițiile în care făceau profit în alte părți, cu scopul de a scoate România din cărțile care se jucau pentru stabilirea „drumului petrolului” dinspre spațiul ex-sovietic în Europa de Vest. Petrotel era la acel moment și singurul producător de uleiuri pentru armată.

Rafinăria Petrotel dispunea de instalații petrochimice care produceau etilenă, propilenă și polietilenă. Aceste instalații au fost închise după ce rafinăria a fost preluată de rușii de la LukOil.

Fig.21 Rafinăria Petrotel Lukoil(Sursa Google Images)

Comerț

Unul din cele mai importante locuri de pe vremuri unde se practica intens comerțul, era repzentat de Halele Centrale ale Ploieștiului. Hala continuă să fie și astăzi locul unde se practică comerțul.

Perioada de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX a fost pentru Ploiești una de transformări radicale benefice pentru imaginea generală a urbei. S-a construit și amenajat Bulevardul Independenței, artera principală care a legat centrul orașului de gară și ulterior, a fost regândită zona centrală a orașului, zona comercială, în conformitate cu planul de sistematizare al cărui autori au fost arhitecții Toma T. Socolescu, I. Davidescu și S. Vasilescu. Acest plan a fost aprobat de Consiliul Tehnic Superior.

Halele Centrale

Edificiu emblematic pentru orasul Ploiesti, Halele Centrale au constituit o oferta generoasa a municipalitatii pentru comertul alimentar. Lucrarea a fost incredintata arhitectului Toma T. Socolescu. Saparea temeliilor a inceput in 1929, iar lucrarile propriu-zise in 1930, desfasurandu-se cu intensitate mai ales in 1934-1935, cand halele au inceput sa functioneze.

Piesa principala a complexului are un plan patrat, cu latura la parter de 50 m. Legatura acestui parter cu subsolul si cu etajul balcon o fac patru scari si patru lifturi pentru marfuri.

In coltul de sud-vest se ridica un corp cu mai multe etaje din care porneste un turn de plan patrat, incununat cu un orologiu si terminat cu o terasa. Halele Centrale au fost reparate radical in anii 1982-1983 si partial in mai multe randuri, dar si-au pastrat aspectul initial care le-au facut unul dintre simbolurile orasului.

Costul complexului, clădiri și instalații, era estimat la 59.000.000 lei (dacă se scoteau câteva articole de lux prevăzute pentru restaurante costul scădea la 57.000.000 lei). Serviciul Primăriei a calculat numărul de prăvălii, pe specialități, care urmau să fie adăpostite în viitoarea construcție a Halelor. Astfel, erau măcelarii cu 47 prăvălii, zarzavagii detail-iști cu 104 prăvălii, brânzarii cu 12 prăvălii, fructarii cu 10 prăvălii, articole băcănie cuprinse în 23 prăvălii, olarii cu 7 prăvălii, fructari engros-iști cu 7 prăvălii, zarzavagii engros-iști cu 26 prăvălii și pescarii 14 prăvălii.

Fig.22 Halele Centrale în trecut, prezent și viitor

Modernizarea Halelor Centrale

Primăria Ploiești va aloca suma de 70.000 de euro, din bugetul pentru anul 2018, pentru proiectul de modernizare a halelor centrale, urmând ca anul viitor să demareze lucrările de renovare a actualei clădiri, monument de arhitectură, vechi de peste 80 de ani.

Lucrările propuse pentru investiția “Modernizare imobil Halele Centrale”, care stau la baza întocmirii documentației de proiectare sunt refacerea rețelelor tehnico-edilitare de la subsol, refacerea din punct de vedere arhitectural a interiorului, schimbarea pavimentului, înlocuirea tâmplăriei din metal, redimensionarea și amenajarea standurilor de la parter și etaj.

Lucrările exterioare constau în reparații capitale la terasa necirculabilă și la cupolă. Întocmirea documentației de proiectare va oferi o imagine de ansamblu a investiției pe care beneficiarul și-a propus-o, din punctul de vedere al resurselor care trebuie alocate, eșalonarea în timp a alocării acestora și a etapelor care trebuie parcurse pentru realizarea investiției, potrivit directorului societății Hale și Piețe Ploiești, Valentin Spânu. La începutul acestui an, au demarat alte lucrări de modernizare a celor șapte căi de acces în clădire, care au fost dotate cu uși automate și perdele de aer cald.

În decursul anilor, comerțul în orașul Ploiești a evoluat, fiind necesare construirea unor piețe noi, acestea fiind dispuse în fiecare cartier. Numărul piețelor a crescut proprțional cu numărul populației, dar și cu cererile acesteia. Există peste 3.000 de unități comerciale individuale sau asociații cu capital privat. Deși are numai 28% din populația județului Prahova, orașul Ploiești realizează peste 80% din valoarea comerțului din județ. Marii retaileri Carrefour, Metro, Selgros, Kaufland, Billa, Bricostore, Artsani, Dedeman, Leroy Merlin, Praktiker, Profi, Delhaize, Lidl, XXL Megadiscount, Auchan, Jumbo, PENNY Maya Supermarket, Mega Image, au magazine deschise aici.

În centrul orașului sunt două mall-uri moderne, Winmarkt Grand Center și Ploiești City Mall. În nordul orașului, lângă hypermarketul Carrefour, se află Ploiesti Shopping City iar în vest Westmall. În partea estică a orașului se află AFI Palace Ploiești care este al doilea centru comercial ca mărime din Ploiești. Ploiești Value Center urmează să fie construit pe platforma fostei uzine 1 Mai, în apropiere de actualului supermarket Kaufland Sud.

”Prima schiță cu cel mai nou mall al orasului, Ploiesti Value Center, care urmează să fie construit pe o suprafață de 9.5 hectare de teren aparținând fostei platforme industriale a Uzinei 1 Mai.  Noul centru comercial va conține un numar însemnat de chiriași și va fi situat în proximitatea magazinului Kaufland Sud lângă care urmează să fie ridicat și un supermarket LIDL”

a

Fig.23 Schița noului mall din Ploiești

Transportul

Municipiul Ploiești este un important nod de legătura rutier cât și feroviar din Muntenia. Acesta face legătura cu DN1, DN1A, DN1B și Autostrada A3, toate fiind legate printr-o centură ocolitoare asemănătoare Bucureștiului, fiind de tip orbital. Pentru fluidizarea traficului intens aproape toate intrările din oraș sunt sub formă de pasaj suprateran. Ultimul pasaj de acest gen a fost inaugurat în anul 2017, în zona de Vest a orașului unde înainte se creau cozi la trecerea cu cale ferată deoarece acel drum făcea legătura cu centura orașului în acea parte a orașului.

Fig.24 Pasajul Vest Ploiești(Sursa Google Images)

Tot în Ploiești a fost inaugurat și primul sens giratoriu suspendat din România, construit cu scopul de a fluidiza traficul de pe DN1A, drum intens circulat de camioane. Pasajul a fost inaugurat în anul 2015.

Fig.25 Sensul Giratoriu Suspendat Păulești(Sursa Google Images)

În ceea ce privește rețeaua de cale ferată, aceasta este una densă, municipiul Ploiești fiind unul dintre cele mai importante noduri de cale ferată din România, aflat la întretăierea magistralelor care leagă Transilvania de Muntenia,București și Moldova. De altfel, relațiile București – Ploiești – Brașov și București – Ploiești – Buzău sunt cele mai circulate din România, cu peste 8.000 de pasageri pe zi. Ploiștiul dispune de 4 gări: Gara de Sud, Gara de Vest, Gara de Nord și Gara de Est. Din acest motiv a fost propusă creerea unei centuri feroviare în jurul orașului pentru deplasarea mai ușoară a ploieștenilor.

Fig.26 Proiectul centurii feroviare Ploești(Sursa Observatorul Prahovean)

Serviciile de transport în comun se prestează exclusiv în municipiul Ploiești, de către o societate comercială aflată în subordinea Consiliului Local – SC Transport Călători Express SA (TCE), cu o tradiție de peste 80 de ani. Aceasta operează 2 trasee de troleibuze, cu o lungime de 25,3 km, 2 trasee de tramvaie, cu o lungime de 24 de km și 41 de autobuze. Circa 75% din veniturile realizate de companie în semestrul I al anului 2014 au fost reprezentate de subvenții, numărul de salariați fiind peste 1.000. Societatea se confruntă cu probleme financiare, fiind necesare măsuri urgente de eficientizare a activității.

În contextul discuțiilor despre o eventuală achiziție de mijloace de transport în comun la Ploiești, Primăria a comandat un studiu, care să evidențieze variantele de cumpărare și cheltuielile necesare, experții analizând și situația actuală a parcului auto de la Transport Călători Express. Documentul arată că multe dintre autobuzele, troleibuzele și tramvaiele de la TCE și-au depășit de multă vreme durata estimată de folosire. Zeci dintre acestea au un grad de uzură de 300% sau mai mare. Cea mai recentă achiziție a TCE sunt troleibuzele NeoPlan care circulă pe traseele 44 si 202. În ultimii 2 ani au fost reabilitate si liniile de tramvai, schimband astfel fața orașului, dar tramvaiale au rămas aceleași însa au fost recondiționate, la momentul actual sunt demarate proiecte pentru achiziționarea de noi tramvaie.

Fig.27 Troleibuzele 202 și 44(Sursa TransPloiesti)

Fig.28 Autobuzul 30 și tramvaiul 101(Sursa TransPloiesti)

Parcul de vehicule al TCE este unul extrem de învechit, ceea ce generează costuri ridicate cu mentenanță, timpi lungi de așteptare în stații și pune în pericol siguranța pasagerilor. Cele mai noi autobuze din flota companiei sunt 50 de unități BMC, cu o vechime de 9 ani, iar cele mai vechi au circa 40 de ani vechime. În ceea ce privește troleibuzele, celemai noi 24 de unități marca Neoplan au fost cumpărate în 2009. Flota de tramvaie second-hand a fost achiziționatăîn urmă cu 13 ani din orașul german Potsdam, vagoanele fiind fabricate între 1977 și 1985. De asemenea, vehiculele nu dispun, în general, de instalații de climatizare, ceea ce afectează negativ confortul pasagerilor. Prețul unui bilet pentru o călătorie este de 2 lei , comparabil cu alți poli de creștere din România. În toamna anului 2014 și până la sfârșitul lui 2015, călătoria cu mijloacele de transport în comun au fost gratuite pentru cetățenii cu venituri mai reduse de 3.000 de RON, pentru a compensa neplăcerile legate de lucrările la infrastructura de transport cu tramvaiul, darși la alte obiective, precum pasajul din zona Gării de Vest. În anul 2012, a fost implementat un proiect-pilot de sistemde ticketing electronic pe troleibuzele din municipiu, care nu acoperă însă întreaga rețea, iar din 2014, a fost pusă înpractică și plata prin SMS a biletelor.

Fig.29 Harta transportului în comun a municipiului Ploiești(Sursa Trans Ploiesti)

Gara Ploiești Sud se află în zona de sud a municipiului Ploiești, în Piața 1 Decembrie 1918. Este cea mai mare gară din județul Prahova și cea mai importantă din Ploiești. Gara se află pe Magistrala CFR 500 care asigură legătura dintre București și Moldova. Din 1879 până la darea în folosință a triajului Ploiești în anul 1915 trenurile care circulau din București spre Transilvania opreau în stația Ploiești Sud, unde locomotiva era cuplată la capătul opus al garniturii, astfel încât ultimul vagon al trenului venit de la București, devenea primul. De la această manevră provine expresia „a o întoarce ca la Ploiești”.

A doua gară, cea mai frecventată în Ploiești, este Gara de Vest. Ploiești Vest este gara aflată pe magistrala care face legătura între București și zona de sud a României cu Valea Prahovei și Transilvania. Aceasta se află pe magistrala CFR 300, care are cel mai mare tranzit de pasageri și mărfuri din România.

Fig.30 Gara de Sud(Sursa Google Images)

Fig.31 Gara de Vest(Sursa Google Images)

Municipiul Ploiești beneficiază de o autogară în zona Gării de Sud, precum și de mai multe stații de îmbarcare/debarcare a pasagerilor în diferite puncte din oraș (Gara Est, Gara Vest, Gara Nord, Str. Găgeni, Bariera Bucov etc.). Cu toate acestea, nu există terminale intermodale cu o infrastructură corespunzătoare, care să permită transbordarea rapidă și în siguranță a pasagerilor de pe un tip de transport pe altul (de ex. cale ferată – transport în comun).

În zona de Nord sunt amplasate două autogări, fiecare primind navetiști din diferite comune și sate din apropierea Ploieștiului. În zona de Vest, navetiștii sunt lăsați la „Podul Înalt“, lânga fabrica Coca-Cola și supermarketul Selgros. În Est, navetiștii care vin dinspre zona Urlați sau Mizil sunt lăsați lângă Afi Palace Ploiești. În zona de Sud, vin oameni din satele care se află în apropierea șoselei București-Ploiești, exemplu: Bărcănești, Brazi, Românești.

Agricultură

Deși orașul este situat într-o zona în care agricultura, legumicultura, pomicultura, viticultura și zootehnia reprezintă activități economice importante, pe teritoriul lui sunt amplasate doar câteva unități de colectare și depozitare a produselor agricole. Suprafața agricolă este redusă, 2217 ha repartizate astfel: arabilă 2034 ha, livezi și pepiniere pomicole 16 ha, vii și pepiniere viticole 13 ha, pășuni 148 ha, fânețe 6 ha. Atât în oraș cât și în zona periurbană există capacități de prelucrare a producției agricole pe următoarele profile: morărit și panificație, centru de vinificație, fabricarea uleiului, prelucrarea laptelui, abatorizarea și fabricarea preparatelor din carne. În zona de Nord a Ploieștiului, se află crama Halewood România(Figura 31). Halewood detine cinci divizii în România si este una dintre cele mai mari companii de bauturi, cu un portofoliu complex de vinuri, bauturi spirtoase si ape. Pe langa vinurile proprii, compania din Romania este unul dintre cei mai mari importatori de vinuri, distribuind branduri de la cele mai faimoase case de vinuri din toata lumea.

Turism

Turismul joacă un rol marginal în economia Ploieștiului, care ocupă ultimul loc în rândul polilor de creștere din România din această perspectivă. Deși se află pe axa de dezvoltare care leagă principalii doi poli turistici din România-Municipiul București, dominat de turismul de afaceri și de weekend, respectiv stațiunile de pe Valea Prahovei și din zona Brașov, municipiul Ploiești are o piață turistică foarte limitată, care se rezumă la turismul de afaceri și cel de tranzit.

Numărul de unități de cazare din Ploiești a crescut cu 288% în perioada 2007-2014, pe fondul inaugurării de noi unități turistice atât în municipiul Ploiești, cât și în localitățile din jurul acestuia. În Ploiești, funcționează 52 de unități de primire a turiștilor. Conform evidențelor Institutului Național de Statistică , la nivelul Polului de Creștere Ploiești existau, în 2014, unnumăr de 2.749 de locuri de cazare, în creștere cu 162% față de anul 2007. Cea mai mare parte a locurilor de cazare se regasește în hoteluri (66%), moteluri (14%) și hosteluri (10%).

Fig.32 Hotel Central Ploiești(Sursa Info Hoteluri)

Fig.33 Hotel Prahova (Sursa Booking.com)

Conform evidențelor INS, în Ploiești existau, în 2014, un

număr de 2.749 de locuri de cazare, în creștere cu 162% față de anul 2007. Cea

mai mare parte a locurilor de cazare se regasește în hoteluri (66%), moteluri (14%)

și hosteluri (10%). În ceea ce privește circulația turistică , în anul 2014 au fost raportate 62.768 de sosiri turistice, în scădere cu 1,7% față de anul 2007. Această dinamică negativă poate fi pusă pe seama crizei globale, care a afectat și piața turistică începând cu anul 2009. În acest interval, numărul de turiști cazați a crescut la nivelul municipiului Ploiești (+7,1%), al orașelor Boldești-Scăeni și Plopeni, respectiv al comunelor Blejoi, Păulești, Târgșoru Vechi și Valea Călugărească, aici fiind inaugurate și numeroase unități noi de cazare.

În conformitate cu datele colectate de Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului Prahova, principalele obiective turistice din municipiul Ploiești sunt cele din sfera culturală, în lipsa unor obiective naturale de mareinteres: Muzeul Casă de Târgoveț, Muzeul Ceasului Nicolae Simache, Muzeul I.L. Caragiale, Muzeul Județean de ArtăIon Ionescu-Quintus, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie, Muzeul Memorial Nichita Stănescu, Muzeul MemorialPaul Constantinescu, Muzeul Național al Petrolului, Teatrul Toma Caragiu, Palatul Culturii. Acestea sunt amplasate, cu precădere, în zona centrală a orașului, unde există și o serie de lăcașuri de cult care ar putea atrage atenția vizitatorilor. Acestea sunt adecvate pentru includerea în trasee de turism cultural-religios.

Fig.34 Muzeul de Arte(Sursa fotografie personală)

Fizionomia orașului

Zone funcționale

Fig.35 Cartierele orașului Ploiești

Municipiul Ploiești, în prezent, are în alcătuirea sa 51 de cartiere conform datelor distribuite de către storia.ro.

În evoluția teritorială a orașului se pot deosebi o serie de etape, care au lăsat urme suprapuse în fizionomia actuală:

Centrul Civic al Ploiestiului a cunoscut in ultimul timp o refacere deosebita, menita sa aduca certe imbunatatiri aspectului sau urbanistic, realizindu-se astfel:”Palatul Politico-Administrativ”, “Hotelul Prahova”, magazinul “Omnia”, “Casa de Cultura a Sindicatelor”, doua blocuri de locuinte moderne, la parterul carora se afla magazinele comerciale “Mercur” si “Unirea”, extindere “Hotel Berbec”. Aceste constructii impreuna cu cladirea monumentala a Palatului Culturii, Halele Centrale si noile blocuri ce se vor realiza pe Buleverdul Republicii intre anii 1981-1990, vor definii zona centrala, care ii va conferi municipiului un aspect placut, specific zonei geografice in care este amplasat.

Orasul Ploiesti n-a intrat in epoca moderna cu un inventar arhitectonic bogat. Curtile lui Mihai Viteazul au existat numai in legende, iar palatele Muruzestilor, destul de modeste, au durat numai doua decenii si ceva.

Casa Hagi Prodan este singura locuinta medievala pe care o pastreaza orasul. Ea a fost construita in 1785 pentru mestarul caldarar Hagi Ioan Prodan sau cumparata de acesta. Dupa mai multe reparatii care I-au alterat caracterul, casa si-a recapatat aspectul initial in urma lucrarilor din anii 1953-1956. In prezent, a fost din nou renovata si adaposteste colectia muzeala “Casa de targovet din secolul XVIII”.

Casa Dobrescu a apartinut unui orasean instarit sau unui boieras, schimbindu-si apoi propietarii, care I-au modificat mult infatisarea. Abia in deceniul al saselea, din initiativa profesurului Nicolae Simache, ea a fot restaurata, fiind afectata Colectia “I.L.Caragiale”.

Palatul prefecturii este una dintre cele mai frumoase constructii din Ploiesti, un mic palat. Cladirea, aflata chiar in capatul bulevardului, a fost proiectata de arhitectul Inegrescu din Bucuresti, pentru Ghita Ionescu, fost negustor toptangiu, devenit petrolist, bancher, chir primar al orasului. Dupa moartea propietarului, urmasii sai, solicitati de prefectul C.D.Anghel, au vindut aceasta mostenire. Timp de sase decenii, pina in 1968, Prefectura Judetului Prahova, apoi Sfatul Popular Regional au avut unul dintre cele mai frumoase sedii din tara. Din anul 1968, localul a fost atribuit Muzeului de Arta.

Casa Casatoriilor a fost contruita cu un secol in urma, pentru Radu Stanian, om politic cunoscut. Dupa 1910, urmasii acestuia au vindut-o avocatului si petrolistului N. Constantinescu-Bordeni, politician liberal, ajuns si el deputat si senator. Acesta a renovat-o radical in perioada interbelica, cu concursul arhitectului N.Z.Smina. Dupa renovare, cladirea adaposteste Oficiul Starii Civile al municipiului Ploiesti.

Palatul Culturii a fost construit pentru Tribunalul judetului. Cladirea, una dintre cele mai impunatoare dintre constructiile cele mai vechi ale minicipiului a fost realizata pe baza planurilor arhitectului francez E.Doneaud, care a colaborat in definitivarea lor cu arhitectul ploiestean Toma T.Socolescu. Lucrarile au fost terminate la sfirsitul anului 1930. In anii 1951-1953, cladirea a fost destinata Palatului Culturii.

Palatul Justitiei a fost construit de Ministerul de Finante pentru Administratia Financiara prin anii 1934-1936, autorul fiind S.Cioran. Localul a fost atribuit in 1951 Tribunalului, care a inceput sa se mute in anul urmator, transformindu-l in Palatul Justitiei.

Palatul Postei-prin anii 1952-1953 s-au facut planurile, realizate de arhitectul Enrico Fanciotti, iar in a doua jumatate a deceniului al saselea s-a realizat lucrarea, sub conducerea inginerului Elizeu Oanta.

Palatul Politico-Administrativ a fost construit in ultimii ani ai deceniului al saptelea, iar finisarea s-a facut in primii ani ai deceniului al optulea.

Casa de Cultura a Sindicatelor-lucrarea a fost incredintata T.C.M.Prahova, a inceput in 1968-1972.

Statuia Libertatii a fost cumparata in 1876 si daruita, in numele tuturor cetetenilor Rominiei. Lucrarile au inceput abia la 1 septembrie 1879, cind s-a pus piatra fundamentala in Piata Unirii si au avut loc sub conducerea arhitectului Toma T.Socolescu. In prezent este reinstalata in scuarul din fata Palatului Culturii si a Palatului Politico-administrativ.

Muzeul de Istorie si Arheologie a fost executat din intiativa lui Toma T. Socolescu si datorita stradaniei lui Nicolae Simache. Aici s-a deschis la 10 ianuarie 1955, Muzeul Regional de Istorie Ploiesti. Muzeul ofera 10000 de exponate de mare valoare istorica, documentara si artistica, constituind un mijloc de instruire si educare.

Muzeul “Ceasul de-a lungul vremii”-lucrarile s-au terminat in 1971 si s-a deschis in 1972 . In prezent muzeul are aproximativ 1000 de piese care dateaza din 1634, 1654, 1693 etc.

Muzeul de Arta a fost faurit la propunerea lui Toma T. Socolescu in 1928. Este alcatuit in mare parte din donatii facute de straini. Colectiile muzeului, imbogatite continuu prin achizitii, donatii si transfer, sunt educative si finalizate in conditii optime.

Liceul”I.L.Caragiale” -aprobarea infiitarii a avut loc in toamna anului 1864.Unii dintre absolventi au fost: I.L.Caragiale, Iosif Iser, Toma Ionescu, Fory Etterle, Stefan Popescu, Mihail Sorbu etc.

Liceul”Mihai Viteazul”- institutia a lut fiinta in 1874 ca scoala secundara de fete. Lucrarile au inceput la 9 septembrie 1890, pe locul donat de Sectiunea Ploiesti a Societatii pentru Invatatura Poporului Romin, dupa planurile arhitectului Ioan N.Socolescu, elaborate gratuit. In 1944 a fost distrus de bombardamente, iar dupa un deceniu si jumatate, in care a fost gazduita in Palatul Scoalelor Comerciale, scoala a primit fostul local, unde s-a asezat statornic.

Institutul de Petrol si Gaze a luat fiinta la 15 septembrie 1967, cind Facultatea de Utilaj Petrolier s-a desprins de Institutul de Petrol, Gaze si Geologie din Bucuresti, dind nastere Institutului de Petrol Ploiesti. La 28 decembrie 1973, cele doua institutii s-au unificat sub denumirea de Institutul de Petril si Gaze.

Teatrul Municipal-Scena Teatrului Municipal Ploiesti a fost slujita de Toma Caragiu(si director intre anii 1953-1965). El a indrumat activitatea artistilor amatori din Ploiesti sau din alte localitati. Din 1957 a luat fiinta si o sectie de estrada, cu un colectiv propiu. Spectacolele sale la sediu si in enenumarate turnee au obtinut succese remarcabile.

Filarmonica de stat-In prezent, Filarmonica dispune de 90 de instrumentisti, dintre care 68 in orchestra simfonica. A crescut mult numarul concertelor, multe dintre acestea fiind date in multe dintre intreprinderi sau in turneele incununate de succes intreprinse in tara si peste hotare.

Biblioteca “Nicolae Iorga”-Aceasta institutie a aparut la inceputul periodei interbelice, ca urmare a initiativei unor intelectuali locali. Biblioteca s-a deschis festiv la 20 martie 1921, printr-o serbare data chiar in localul ei. A crescut necontenit numarul cititorilor, ajungand la peste 20000 anual, ca si al cartilor imprumutate care a fost in 1982 de 474534. Cea mai importanta realizare este publicarea anuala, incepand cu 1968 a volumelor “Bibliografia Prahovei”.

Biserica Sfanta Vineri-face parte din bisericile noi ce a fost facuta in 1875-1880. Este una dintre cele mai mari biserici ale orasului, dar nu se integreaza tipului obisnuit aici. In 1880, biserica a fost pictata de Gheorghe Tattarescu, care a realizat aici una dintre cele mai bune lucrari ale sale.

Biserica Sfintii Imparati este una dintre cele mai importante biserici din Ploiesti, avand proportia unei catedrale si o infatisare care incearca sa imite pe cea a Manastirii Curtea de Arges. Ea a fost zugravita de binecunoscutul pictor local Toma Vintilescu si terminata si inaugurata in 1902.

Biserica Sfintii Voievozi- Dupa traditie si dupa cateva insemnari pe cartile de cult, aici a existat o biserica de lemn ridicata in 1948. Actula biserica se pare ca dateaza din 1827-1835. Biserica, alba, discreta, armonios construita, reprezinta un foarte raspandit tip de biserica ploiesteana.

Marile ansambluri urbanistice aparute in zona Ploiesti-Nord, Andrei Muresanu, vest I, vest II, Malul Rosu, Postei-Bucov, Mihai Bravu, Bulevardul Bucuresti, Bulevardul Republicii etc., subliniaza caracterul profund al arhitecturii noi, moderne, caracter menit sa imbunatateasca necontenit aspectul orasului, potrivit specificului local, sa-l situeze la un nivel cit mai inalt, potrivit importantei ce o detine in dezvoltarea economiei nationale.

Dotarile pentru sport: Complexul Sportiv “Petrolul”, moderna sala a sporturilor “Victoria” si Patinuarul artificial. In parcul Tineretului sunt amplasate 28 de sali de sport, 36 terenuri de sport, 12 sali de popice si 2 stranduri.

Parcul Tineretului si Sala Sporturilor-cea din urma s-a construit intre anii 1968-1970 de catre arhitectul Gherghe Dumitrescu. Cladirea dispune de terenuri sportive (baschet, handbal, volei, tenis de cimp etc., cu o capacitate de 2111de locuri). A fost inaugurata in 1970 prin meciurile de tenis disputate de Ion Tiriac si Ilie Nastase, care au jucat pentru Cupa Davis. In 1972 complexul s-a imbunatatit cu o pista de karting si cu turnul de parasutism. In 1974 s-a dat in folosinta Patinoarul artificial, iar in 1976 s-a realizat lacul de agrement.

Compexul Sportiv Petrolul-a fost dat in folosinta in 1936, avand 3 hectare, dupa planurile arhitectului D. Munteanu, de catre inginerul Luclescu. Dotat pentru variate discipline sportive, stadionul a fost la vremea respectiva una dintre cele mai remarcabile realizari de acest fel din tara. Sala poate fi bine utilizata pentru antrnamente si concursuri de gimnastica, scrima, haltere, atletism, lupte, judo.

Hipodromul Republican-este un asezamant din perioada interbelica. Parcul are circa 12 hectare si adoposteste un hipodrom, un restaurant, un spatiu pentru expozitiile

economice si grajdurile comunale. Lucrarea a fost executata sub egida lui Toma T. Socolescu. Hipodromul a gazduit si gazduieste importante competitii hipice interne si internationale.

Zonele funcționale urbane sunt dispuse concentric și reflectă atât evoluția orașului, cât mai ales adaptarea spațiului urban la apariția unor funcții economice de-a lungul timpului.

Zona administrativă- Palatul administrativ, numit și Casa Albă, cu Prefectura Prahova, consiliul județean și local, precum și Primăria Municipiului, Tribunalul Prahova, Administrația Fiscală, poliția județeană și municipală, sediul Poștei Centrale.

Zonele rezidențiale evidențiază cel mai bine evoluția orașului. În principal, Ploieștiul a avut la început o vastă zonă rezidențiale de tip cartier. Zonele rezidențiale tradiționale păstrează tema stradală a târgului cu funcții comerciale și meșteșugărești. Zonele rezidențiale moderne, din perioada 1870-1950 sunt suprapuse celor tradiționale, deși nu alcătuiesc spații compacte, fapt pentru care pot fi recunoscute mai ales prin trama stradală cu tendințe de organizare în plan geometric, rectangulară sau liniară. Caracteristică este partea de la sud de centrul orașului, polarizată de axa bulevardului Independenței, în lungul căreia s-a dezvoltat șiruri de vile și case moderne. În perioada comunistă s-au ridicat mari ansambluri de locuințe, mai ales în partea de nord și de vest a zonei centrale, corespunzând cartierelor Găgeni, Nord, Andrei Mureșanu, Republicii Vest I, Malu Roșu, Ienăchiță Văcărescu, Peneș Curcanul, Vest I, Vest II, 9 Mai. După 1989, zonele de locuit s-au dezvoltat cu precădere către nord (cartierele Eden, Carino etc.). În total, municipiul dispune, conform PUG, de 19 cartiere(Figura 34) de locuințe și 5 unități de locuit (Calea București, CFR Depou, Rafinorilor, Mihai Bravu-Teleajen, Vega).

Zonele rezidențiale socialiste au rezultat prin creșterea orașului pe fondul industrializării din perioada 1950-1990, ce a impus atragerea de forță de muncă din județ, dar și din țară, specializată în ramuri industriale tehnologizate.

Zonele rezidențiale recente, apărute după 1900, sunt legate mai ales de investițiile imbobiliare pe terenul vilan sau agricol, care au început să apară în 2001-2002, la limita de nord a orașului (Cartierul Carino).

Centrele comerciale noi s-au dezvoltat recent în toate zonele municipiului, dar mai ales în zona de vest (Auchan, Selgros, Kaufland, Billa, West Mall, Balif City), nord (Kaufland, Baumax, Praktiker, Carrefour, Ploiești Shopping Citty), dar și de est (Dedeman, Afi Palace).

Zona de industrie, depozitare și transport, este foarte extinsă, fiind dispusă radial în jurul zonelor construite în zona periferică a municipiului. Cele 4 platforme industriale majore ale municipiului sunt(Figura 35): Platforma Ploiești Est-Teleajăn, zona Industrială Ploiești Sud, zona Industrială Ploiești Vest, zona Industrială Nord.

După 1990, zonele industriale s-au extins preponderent către vest, unde s-a construit un parc industrial nou, cu o suprafață de peste 160 ha, la care se adaugă mai multe parcuri private pe teritoriul comunei Ariceștii Rahtivani, cu peste 300 ha. Acestea au devenit principalul pol de afaceri al orașului, atrăgând investitori străini și autohtoni de calibru (Yazaki, Cameron, Kaufland, Johnson Controls, Calsonic Kansel etc.) și creând mii de locuri de muncă.

Zonele de est și de sud ale municipiului, aparent mai puțin atractive, sunt subiectul interesului investițional începând cu ultimii ani, odată cu delimitarea perimetrelor zonelor infestate cu produse petroliere, care pot face obiectul unor proiecte de decontaminare și regenerare urbană, precum și odată cu finalizarea unor proiecte strategice de infrastructură și a clarificării regimului proprietății. Stimularea și accentuarea acestei tendințe va conduce la stabilirea unei competiții locale în dezvoltarea spațială a zonei de NV față de zona de SE. Aceste elemente pot conduce la echilibrarea dezvoltării teritoriale a municipiului, ceea ce poate constitui punctul de inițiere a dezvoltării controlate pe direcția de sud. Această dezvoltare poate realiza pe termen mediu legătura fizică între municipiul Ploiești și capitală, concretizând astfel scenariul promovat de schema de dezvoltare policentrică la nivelul spațiului european și a strategiei de dezvoltare națională a României pe termen mediu.

Orașul și zona sa de influență

Anchetă realizată la Piața Malu Roșu

Piața Malu Roșu este locul principal de unde locuitorii din cartierul cu același nume vin zilnic să-și procure fructele și legumele, piața având o gamă variata de produse, de la taraba cu fructe și legume până la magazine generale, pescărie sau brânzărie. Deși piața nu este foarte aglomerată este recomandat ca oamenii să vină în orele dimineții pentru a găsii marfă proaspătă.

Piața nu a fost lipsită nici de incidente. În urma cu aproximativ 3-4 acoperișul a luat foc rezultând într-o refacere totala, timp în care oamenii au fost nevoiți să meargă la alte piețe precum Piața Aurora sau Halele Centrale. În această perioadă se vând cartofii noi, așadar am întrebat vânzătorii de cartofi de unde provin cartofii pe care îi vând, cei mai mulți spunându-mi cand din județul Brașov. Alții au spus că sunt de producție proprie, dar nu putem avea siguranța că este adevărat ceea ce spun deoarece majoritatea comercianților din piețe procură marfa de la Piața Cocoș cu un preț mult mai bun cu marfă cel mai probabil de import. Mai departe am întrebat doamne mai în vârstă despre cireșele sau verdețurile pe care le vând, cele mai multe fiind nevoite să le vândă în afara pieței deoarece vânzătorii cu marfă multă sau din alte motive nu vor să le ofere tarabe. Marea nemulțumire a comercianților a fost aceea că precipitațiile puține i-au făcut să mărească prețurile, chiar și așa banii dobândiți nu îi ajută să-și amortizeze cheltuielile.

Anchetă realizată la autogara de la Podul Înalt

Această autogară, daca poate fi numită așa, se află în zona de vest a orașului, în vecinătatea fabricii Coca Cola. Acolo se află capătul traseului 202, dar este folosită pe post autogară pentru navetiștii care se duc ori la muncă în parcul industrial sau acasă în comunele aflate în apropiere. Cum am spus mai sus, majoritatea celor care folosesc acea autogară sunt muncitori la depozitele din Parcul Industrial Vest, care mi-au spus că transportul este asigurat de firma la care sunt angajați. Majoritatea celor care fac naveta spre comunele din apropierea orașului sunt elevi care învață la liceele din preajma autogării. Mulți dintre ei provin din comune din județul Dâmbovița precum Finta sau Dărmănești. Pe lângă elevi, cei care mai fac naveta din mediul rural sunt și oamenii care vor să-și câștige un trai lucrând în oraș deoarece după cum bine știm în România în mediul rural nu sunt dispuse și locuri unde oamenii pot lucra, astfel sunt nevoiți să vină în orașe.

Toate aceste activități desfășurate în zonele de influență ale orașului, aduc acestuia un aport economic considerabil, ajutând la dezvoltarea continuă a orașului care primește zilnic un flux mare de oameni. Astfel, economia Ploieștiului trebuie să țină pasul, oferind oamenilor așteptarile pe care aceștia le au.

Concluzii și mulțumiri

Analiza Swot a orașului

Puncte tari ale orașului

-Poziția geografică favorabilă atragerii de investiții: Ploiești este amplasat la doar la 60 km de municipiul București, capitala României și una dintre cele mai mari metropole din sud-estul Europei, cu o piață de aproape 3 mil. de consumatori, principalul centru administrativ, economic, universitar, cultural, medical și nod de transport din țară. Polul de Creștere Ploiești este parte integrantă a unui sistem urban cu o populație de peste 4 milioane de locuitori și care generează circa 50% din veniturile firmelor din România împreună cu municipiile București și Târgoviște și face parte din Axa de dezvoltare Brașov-PloieștiBucurești-Giurgiu, cel mai important coridor de transport și de dezvoltare al României

-Tradiția în sectorul extractiv și energetic: Dezvoltarea economică a municipiului este strâns legată de avansul industriei de extracție și de procesare a hidrocarburilor, în anul 1857 aici fiind înființată prima instalație de rafinare din lume. La nível local au fost construite 4 rafinării, cu o capacitate de procesare de peste 10 mil. tone/an, dintre care doar trei mai sunt funcționale în prezent.

-Existența unei rețele solide de parcuri industriale: În Ploiești funcționează 8 parcuri industriale, dintre care 4 sunt publice și 4 private. Acestea ocupă locul I la nivel național din perspectiva suprafeței ocupate (circa 800 ha) și a numărului de locuri de muncă (peste 10.000). În plus, acestea au constituit principalul avantaj în atragerea de investiții străine directe, de circa 500 mil. de euro.

Puncte slabe ale orașului

-Spații verzi deficitare: La nivelul municipiului Ploiești, zonele verzi și de agrement ocupă doar 2% din intravilan, fiind mult subreprezentate în raport cu zonele construite. Suprafața medie de spațiu verde per locuitor este de circa 7 mp/locuitor, față de media de circa 20 mp a celorlalți poli de creștere din România și de standardele internaționale de 25-30 mp/locuitor.

-Declin demografic accentuat și îmbătrânirea populației: între 2002 și 2011, populația municipiului Ploiești a scăzut cu 9,7%, iar cea a Polului de Creștere, cu 7,5%, ca urmare a sporului natural negativ, a migrației interne și externe, care a antrenat circa 10% din populația domiciliată în zonă.

-Infrastructură de sănătate deficitară și lipsa cadrelor de specialitate: Ploiești nu dispune de nicio unitate medicală de categoria I sau II, localizate în general în centrele universitare (București, Cluj-Napoca, Iași). Din această cauză, un număr însemnat de pacienți din zonă și care necesită consultații și intervenții mai complexe se îndreaptă către clinicile universitare din capitală. Infrastructura medicală de la nivel local este, în general, uzată fizic și moral, în pofida unor investiții realizate în ultimii ani, în condițiile în care Spitalul de Pediatrie sau Secția Buna Vestire a Spitalului Județean nu dispun de un spațiu adecvat.

Oportunități:

-Proximitatea față de București – relocarea de activități economice: Ploiești se află la doar 60 km de municipiul București, arealele de influență ale celor două orașe fiind practic alipite. Aceasta reprezintă principala zonă de concentrare și dezvoltare economică a României, precum și principala piață de desfacere pentru produse și servicii, cu cei circa 4 milioane consumatori.

-Dezvoltarea infrastructurii majore de transport: Master Planul General de Transport al României prevede pentru zona Ploiești, în perioada 2014-2020, investiții masive în extinderea și modernizarea infrastructurii de transport, precum: construcția autostrăzii Ploiești-Brașov, cu legături ulterioare către polii urbani din Transilvania și cu conectarea la rețeaua majoră de transport din Europa Centrală și de Vest.

Amenințări:

-Risc seismic ridicat: La nivelul anului 2011, 65,5% dintre clădiri (printre care și peste 100 de blocuri) erau ridicate înainte de cutremurul din 1977, prin urmare nu au fost proiectate să reziste la seisme de mare magnitudine, mai ales în contextul în care municipiul Ploiești se află în zona cea mai expusă riscului seismic din România, alături de municipiile Buzău și Focșani.

-Schimbări climatice: Schimbările climatice reprezintă cea mai mare amenințare asupra mediului înconjurător cu care se confruntă umanitatea. Ultimul deceniu a cuprins nouă din cei mai călduroși zece ani din istoria înregistrată. La nivel local, aceste fenomene globale sunt agravate de existența unor insule de căldură urbane, accentuate de eficiența energetică redusă a clădirilor, de valorile foarte ridicate ale noxelor emise de autovehicule, de deficitul de spații verzi și plantate etc.

Orașul Ploiești a cunoscut de-a lungul timpului o evoluție considerabilă. Astfel, dacă în al doilea capitol menționam orașul ca fiind unul părăsit de război, nu foarte populat, de la un simplu loc unde oameni făceau negoțuri , acesta a devenit astăzi un oraș puternic industrializat. Un moment care a marcat definitiv ascensiunea orașului a fost anul 1857. În acest an în Ploiești se stabilește o premieră mondială, deveniind primul oraș cu rafinărie. Evoluția industriei petroliere i-a adus acestuia numeroase avantaje, care au atras cu sine o dezvoltare economică considerabilă. Cu timpul, unele rafinării s-au închis din lipsă de fonduri, fapt care a afectat întreaga economiei a orașului, mii de oameni rămânând fără locuri de muncă(Exemplu: Rafinăria Astra).

Astăzi, din analiza swot scrisă mai sus, orașul se confruntă cu o serie de probleme care dacă nu vor fi rezolvate la timp, prin abordarea unor planuri de Planificare teritorială, economia va avea de suferit, acest lucru reflectându-se și asupra oamenilor. Investițiile în domeniul recreerii nu au reușit să pună în valoare patrimoniul natural. Intervenții viitoare sunt necesare în acest domeniu, coroborate cu acțiuni de depoluare a solurilor contaminate și cu o politică pentru spațiile verzi. Într-un oraș puternic industrializat ca Ploieștiul, amenajarea a mai multor spații verzi este o necessitate. Un alt factor care ar trebui să pună pe gânduri autoritățiile Ploieștene este reprezentat de declinul demografic accentuat și îmbătrânirea populației. Astfel, persoanele calificate aleg să migreze către alte orașe, sau chiar țări, unde salariile sunt mai mari. Pierderea acestor persoane din oraș, va reprezenta un aspect negativ, deoarece serviciile își vor pierde din eficiență.

Pentru a combate toate aceste lipsuri, autoritățile ploieștene au întocmit un plan de dezvoltare(pentru anii 2014-2020), care prevede câteva obiective precum: diversificarea economiilor locale prin dezvoltarea durabilă a turismului, promovarea energiei curate și eficienței energetice în vederea susținerii unei economii cu emisii scăzute de carbon, dezvoltarea capitalului uman prin asigurarea accesului egal al tuturor cetățenilor la servicii publice de calitate, Inițiativa Locuri de muncă pentru tineri (Sursa: Strategia integrata de dezvoltare a polului de crestere Ploiesti). În concluzie, autoritățile sunt responsabile de bunăstarea acestui oraș, dar și cetățenii în egală măsură, de aceea este nevoie de încredere reciprocă și implicare pentru ca Ploieștiul să prospere.

Mulțumiri

Acest studiu nu a putut fi realizat fără ajutorul oamenilor care s-au oferit să-mi răspundă întrebărilor, precum vânzătorii din piață sau elevii care făceau naveta de la autogară. Doresc să le mulțumesc și părinților care mi-au oferit informații noi despre trecutul orașului cât și despre prezent. Vreau să-i mulțumesc în special domnului profesor doctor Ion Nicolae care m-a îndrumat în pregătirea acestui studiu, oferindu-mi surse de unde am putut să procur informații legate de Ploiești, informații despre istoria orșului și sfaturi în legătură cu structura proiectului.

Bibliografie

Ion Nicolae, 2011, Antropogeografie, Editura Universitară, București

Mihail Sevastos, 1937, Monografia orașului Ploiești, Editura Cartea Românească, București.

G. Zagoriț, 1914, Din trecutul Ploieștiilor, „Editura Progresul”, Societate Anonimă, Ploiești

http://muzeuvirtualploiesti.ro/

http://www.ploiesti.ro/Ploiesti_SIDU.pdf

http://www.ploiesti.ro/PUG/1.2.3%20PUG_Pl_F1_SE2_Capitel_analiza%20economica_05.pdf

http://www.ploiesti.ro/SPCLEP/index.htm

http://republicaploiesti.net/

https://www.observatorulph.ro/

http://www.ploiesti.ro/

http://blog.storia.ro/orase-cartiere/ploiesti/