Fierbatoriile Urbane de Bere

Fierbatoriile Urbane de Bere

Byadmin ianuarie 1, 2024

BIBLIOGRAFIE

[NUME_REDACTAT] monumentelor din județul Bihor, [NUME_REDACTAT] Crișurilor, Oradea, 1974

[NUME_REDACTAT], Ronald, Contribuție la o istorie a industriei de fabrică la Oradea în perioada 1848-194, Ed. [NUME_REDACTAT] Crișurilor, Oradea, 2010

Bruno, Zevi, [NUME_REDACTAT]: limbajul modern al arhitecturi, Ed. Paideia, București, 2000

Drăgan, Radu, Augustin, Ioan, Ființa și spațiu, [NUME_REDACTAT], București, 1992

Eliade,M., Mitul eternei reîntoarceri. Arhetipuri și repetare, Ed. [NUME_REDACTAT], București, 1999

Sandu, Alexandru, Sâmburele care face să crească, Ed. Arhitext, București, 2010

Vais, Gheorghe, Programe de arhitectură, Ed. U.T.[NUME_REDACTAT] Napoca, 2008

Vlad, Gaivoronschi, Matricile spațiului tradițional, Ed. Paideia, București, 2002

Thomas W. Kavanagh, [NUME_REDACTAT] For the Origins of Beer.

[NUME_REDACTAT] – Contributie la o istorie a industriei de fabrica la Oradea in perioada 1848-1948. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], 2010

[NUME_REDACTAT]- Obiective industriale bihorene de odinioara. Fabrica de bere Oradea-Seleus. [NUME_REDACTAT], 2001, Nr. 31

[NUME_REDACTAT]

L'Architecture d'Aujourd'hui

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] Web

http://inhabitat.com/jean-nouvel-jazzes-up-moritzs-19th-century-subterranean-brewery-in-barcelona/ (accesat la data de 19 februarie 2014)

http://inhabitat.com/abandoned-pearl-brewery-adapted-into-a-vibrant-mixed-use-project-in-san-antonio/ (accesat la data de 19 februarie 2014)

http://inhabitat.com/boulevard-brewery-expands-with-a-light-and-hop-filled-addition-in-kansas-city/ (accesat la data de 18 februarie 2014)

http://www.catavencii.ro/Baruri-europene-cafeacute-tramvaj-11praga_0_10182.html (accesat la data de 17 februarie 2014)

http://ro.wikipedia.org/wiki/Bere (accesat la data de 21 februarie 2014)

http://www.oradeamea.com/o-scurta-istorie-a-berii-la-oradea/ (accesat la data de 19 februarie 2014)

http://www.berariiromaniei.ro/cultura-berii/istoria-berii/

LISTA DE ILUSTRATII

s

Contents

PLAN DE IDEI

INTODUCERE

CAP.I. INTRODUCERE

1. ARGUMENTE

2. MODALITĂȚI DE ABORDARE

CAP.II. EVOLUTIA INDUSTRIEI BERII

1. ASPECTE GENERALE

2. ISTORIC – EVOLUȚIE: DE LA GOSPODĂRIE LA CENTRU DE PRODUCȚIE

3. SCHEMA TEHNOLOGICĂ DE OBȚINERE A BERII

4. CRITERII DE PROIECTARE ȘI TIPOLOGII SPAȚIALE DESTINATE PROCESULUI DE FERMENTARE

CAP.III. PEISAJUL URBAN ORADEA VS INDUSTRIA BERII

1. PEISAJUL URBAN ORADEA

1.1. ISTORIC

1.2. POSIBILITĂȚI DE DEZVOLTARE

CAP.IV. ARHITECTURA INDUSTRIALĂ – TENDINȚE EUROPENE

1. FABRICILE DE BERE DIN ROMANIA – PRIVIRE DE ANSAMBLU

2. STUDII DE CAZ

2.1. FABRICA URSUS DIN CLUJ

2.2. REAMENAJAREA BERARIEI MORITZ – BARCELONA

2.3. FIERBĂTORIA DE BERE DIN ORADEA

CAP.V. MOTIVAȚIE ȘI CONCEPT

1. SITUAȚIA ACTUALĂ

2. ATITUDINE PERSONALĂ – CONCEPT

2.1. MOTIVAREA ALEGERII AMPLASAMENTULUI

2.2. CONCEPT URBANISTIC

2.3. CONCEPT VOLUMETRIC

CONCLUZII GENERALE

BIBLIOGRAFIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

FIERBĂTORIILE URBANE DE BERE

ARHITECTURA INDUSTRIALĂ ÎN PEISAJ URBAN

CUPRINS

Contents

PLAN DE IDEI

INTODUCERE

CAP.I. INTRODUCERE

1. ARGUMENTE

2. MODALITĂȚI DE ABORDARE

CAP.II. EVOLUTIA INDUSTRIEI BERII

1. ASPECTE GENERALE

2. ISTORIC – EVOLUȚIE: DE LA GOSPODĂRIE LA CENTRU DE PRODUCȚIE

3. SCHEMA TEHNOLOGICĂ DE OBȚINERE A BERII

4. CRITERII DE PROIECTARE ȘI TIPOLOGII SPAȚIALE DESTINATE PROCESULUI DE FERMENTARE

CAP.III. PEISAJUL URBAN ORADEA VS INDUSTRIA BERII

1. PEISAJUL URBAN ORADEA

1.1. ISTORIC

1.2. POSIBILITĂȚI DE DEZVOLTARE

CAP.IV. ARHITECTURA INDUSTRIALĂ – TENDINȚE EUROPENE

1. FABRICILE DE BERE DIN ROMANIA – PRIVIRE DE ANSAMBLU

2. STUDII DE CAZ

2.1. FABRICA URSUS DIN CLUJ

2.2. REAMENAJAREA BERARIEI MORITZ – BARCELONA

2.3. FIERBĂTORIA DE BERE DIN ORADEA

CAP.V. MOTIVAȚIE ȘI CONCEPT

1. SITUAȚIA ACTUALĂ

2. ATITUDINE PERSONALĂ – CONCEPT

2.1. MOTIVAREA ALEGERII AMPLASAMENTULUI

2.2. CONCEPT URBANISTIC

2.3. CONCEPT VOLUMETRIC

CONCLUZII GENERALE

BIBLIOGRAFIE

PLAN DE IDEI

INTRODUCERE

Tema aleasă are în vedere creearea unei clădiri memorial a [NUME_REDACTAT] de Bere cândva existentă în Oradea. Țelul principal al disertației și proiectului în sine este acela de a da naștere unui spațiu nou care să aparțină timpului trecut, prezent și viitor în același timp.

Mediul urban orădean face parte din realitatea cotidiană, pe care marea majoritate o conștientizează. Traiectoria lui este modelată puțin câte puțin, de acțiunile oamenilor care fac parte din acest mediu, însă aceștia, de cele mai multe ori uită că și mediul urban are nevoie să-și păstreze amintirile. De aceea, consider că atunci când vine vorba despre păstrarea vestigiilor vechi sau restaurarea acestora, direcția în care se îndreaptă momentan nu este cea potrivită. Se caută o metodă prin care putem modela acest proces și de a-l influența, implicând comunitatea și oferindu-i control asupra propriului viitor.

ECOLUȚIA INDUSTRIEI BERII

Înțelegerea sistemului de funcționare a berăriilor în mod general, și a criteriilor de proiectare, necesită o cunoaștere a evoluției lor. Prin aceasta se urmărește realizarea unui spațiu util din punct de vedere funcțional, dar și modul în care aceste instituții se integrează în viața oamenilor.

De asemenea se urmărește intersecția dintre ariile avute în vedere – om, cultură, mediul rural și turism – ce conlucrează pentru a concluziona proiectul propus. Fiecare dintre aceste categorii, raportate la arhitectură, se poate dezvolta într-o lucrare de sine stătătoare, dar în contextul de față se caută identificarea metodei cele mai bune în care acestea se suprapun în același cadru.

În această parte, este descris modul în care berea a luat naștere, procedeele și pașii de fabricare a acesteia, dar și modul în care berea ajunge să influențeze viața oamenilor.

PEISAJUL URBAN ORADEA VS INDUSTRIA BERII

Pentru a putea susține ipotezele teoretice prezentate, este necesară cunoașterea istoriei orașului din care amplasamentul ales face parte, dar și a amplasamentului în sine. Fără a da piept cu istoria locului, ipotezele nu pot fi susținute.

Faptul că există potențial enorm din punct de vedere turistic și cultural, mediul urban ales devine combustibil pentru un sistem ce are nevoie doar de un imbold pentru a genera dezvoltarea necesară. Limbajul prin care reunirea acestor forțe se poate exprima cel mai bine, este arhitectura – aceasta fiind mijlocul prin care se configurează un mediul propice unde comunitatea să participe activ astfel conturându-se posibilități de amplificare.

Este necesar să se înțeleagă care sunt modalitățile de a ajuta mediul urban pentru a reintegra amintirea unei clădirii și industrii cândva existente aici. De aceea, acest capitol studiază meticulos istoria și posibilitățile de dezvoltare ale orașului Oradea, având în vedere industria berii.

ARHITECTURA INDUSTRIALĂ – TENDINȚE EUROPENE

În această parte este prezentată apariția și evoluția fabricilor de bere din România, dar și industria care i-a naștere odată cu ele. Nu au putut fi trecute cu vederea câteva exemple contemporane, dar și istoria fostei Fierbătorii de Bere din Oradea.

Pentru a putea contura un proiect de înalta calitate, este necesară identificarea și prezentarea unor exemple contemporane, fiecare fiind relevant din perspectiva modului de intervenție în cadrul urban și în contextele sociale respective. În același timp se urmărește modul prin care proiectul susținut de această lucrare, se poate raporta la alte exemple contemporane.

Studierea acestor elemente definitorii ajută la stabilirea parametrilor proiectului, caracterizând perimetrul ideologic și conceptual.

MOTIVATIE SI CONCEPT

Studiile teoretice realizate ajută la formularea unei atitudini corecte față de proiectul de arhitectură și de relația acestuia cu amplasamentul ales. În același timp se conturează și tema de proiectare pentru realizarea unei clădiri memorial dedicate fostei fabrici de bere din Oradea, astfel fiind înșiruite conceptele principale asupra modului de tratare a proietului ales.

CONCLUZII GENERALE

Concluziile acestui studiu reprezintă o serie de ipoteze și modalități de abordare ce pot susține proiectul propus dar și modul de abordare a acestuia.

INTODUCERE

CAP.I. INTRODUCERE

ARGUMENTE

Disertația de față își propune să analizeze viabilitatea unei clădiri care să comemoreze fosta Fierbătorie de bere din Oradea, cu atenție sporită acordată unei viziuni arhitecturale noi exprimată printr-un limbaj clar și “lizibil” pentru toată lumea. Raportându-se la standarde europene, această nouă abordare are ca țel deschiderea porților cunoașterii către o mică parte din istoria orașului și către procesul de fabricare a berii, pentru toți oamenii care doresc să afle mai mult.

Plecând de la premisa că există o ruptură în cursul de ducere mai departe a poveștii Fierbătoriei de Bere din Oradea, doar că nu s-a ajuns într-un punct fără întoarcere. Ipotezele se concentrează în jurul ideii că este necesar o abordare mult mai clară și bine evidențiată astfel încât toți oamenii să înțeleagă și să nu dea uitării fala de altă dată a acestui edificiu.

În cadrul centrului comercial existent pe terenul fostei fierbătorii era o cafenea/berărie care se presupune că era menită să aducă aminte despre povestea berii din Oradea. Aceasta nu a reușit să-și îndeplinească funcția, scopul ei a pălit în fața magazinelor de haine, încălțăminte și a celorlalte cafenele prezente în incinta respectivă. De la bun început această cafenea a făcut ca fabrica de bere existentă în acest oraș să-și piardă din strălucirea pe care vremea i-a dat-o.

MODALITĂȚI DE ABORDARE

Ca prim pas în redactarea acestei lucrări este necesară cunoașterea amănunțită a istoriei berii și în mod implicit a evoluției acestei noi industrii care ia naștere odată cu ea. De asemenea a fost necesară cunoașterea istoriei berii pe plan local.

În mod evident a fost cercetat și modul în care arhitectura a adoptat această industrie a berii, și în același timp modul în care oamenii au perceput acest lucru.

Pentru a putea realiza un produs de calitate nu puteau fi trecute cu vederea standardele internaționale și câteva exemple din Europa. Documentarea și raportarea la ceva existent sunt esențiale atunci când dorești să prezinți un produs nou care dorește să fie considerat un factor de concurență.

Ultimul capitol prezintă produsul slefuit, rezultat în urma studiilor realizate. Concluziile acestui studiu prezintă o serie de ipoteze și modalități de intervenție ce pot susține proiectul propus pentru a comemora fosta Fierbătorie de Bere din Oradea.

EVOLUȚIA INDUSTRIEI BERII

CAP.II. EVOLUTIA INDUSTRIEI BERII

ASPECTE GENERALE

Amăruie, spumoasă, rece, blondă sau brună, berea este o băutură care a depășit demult orice granițe prin darul ei de a aduce prietenii împreună.

Există legende conform cărora fabricarea berii reprezintă un pas important în evoluția omenirii. Cea mai veche scriere a Sumerului, “Epopeea lui Ghilgameș”, îl prezintă pe Enkidu, o arătare sălbatică, ospătându-se cu bucate alese și sorbind din lichidul amărui.”Mânca până se sătura, bea lapte și cupe de bere…”, intrând astfel în lumea oamenilor.

De altfel, faimoasa “lună de miere” își are rădăcinile în obiceiul sumerienilor de a da tinerilor căsătoriți bere îndulcită cu miere cât să le ajungă o lună.

Legende și teorii despre prima apariție a berii sunt multe însă un fapt cert este că berea a fost consumtă de om încă de la începuturile civilizației, chiar înainte să fie inventată scrierea. Dacă primele scrieri datează din anii 3.400 î.Hr., prima dovadă a existenței berii este cu 600 de ani mai veche: este vorba de o pictogramă descoperită în nordul Irakului, în [NUME_REDACTAT], datată în jurul anului 4.000 î.Hr. Aceasta înfățișează două persoane servind bere prin paie de stuf dintr-un vas de dimensiuni mari (paiele fiind necesare pentru a evita resturile care pluteau la suprafața lichidului).

Cele mai vechi urme de bere

Cercetările arheologice efectuate de francezi la începutul sec. al XX-lea, în vestul Iranului, au scos la lumină modul în care se consuma berea acum 3500 de ani. În timpul săpăturilor din orașul Suza au fost descoperite în subsolurile caselor vase mari din lut, de formă sferică. Aceste vase de bere erau acoperite cu plăci din ceramică gaurite în mijloc, prin intermediul căreia era extrasă berea.

Alternativ, în gaură era introdus un pai special prin care berea era băută nemijlocit. Se presupune că berea era băută prin pai din cauză că pe fundul vasului se depuneau sedimente în cantități mari. Se pare că berea din acele vremuri era asemănătoare unei grăsimi groase de culoare întunecată, fără să conțină o cantitate mare de alcool însă foarte hrănitoare. Datorită gustului deosebit, ea ocupa un loc important în dieta oamenilor.

La început, egiptenii procurau berea din Babilon, dar o dată cu răspândirea acesteia, ei au învățat ulterior să o prepare și singuri. Cea mai veche rețetă de bere egipteană se crede că datează din anul 3500 î.Hr.. Deși berea era o băutură foarte populară în [NUME_REDACTAT], nici unul dintre faraoni nu s-a gândit să o supună impozitării. Taxa pe bere a fost introdusă de faimoasa Cleopatra care își dorea să continue construcția piramidelor, iar pentru aceasta avea nevoie de bani. Astfel a fost introdus primul impozit pe băuturi.

Civilizația greco-romană considera berea o băutură a săracilor. [NUME_REDACTAT] și ale Atenei erau pline de mici fabrici de bere care aprovizionau mai multe cârciumi. Un celebru împătimit al berii se pare că a fost [NUME_REDACTAT].

Cea mai mare realizarea a romanilor în ceea ce privește berea a fost predarea rețetei în nordul Europei, popoarelor germanice. Germanii au făcut ca berea să devină un meșteșug, transformând-o în băutura lor națională. În plus față de ceilalți fabricanți de bere, germanii au reușit să obțină beridiferite în funcție de lemnul din care erau confecționate butoaiele în care era pus mustul la fermentat.

Datorită expansiunii culturii europene, tehnologia de fabricare a berii s-a răspândit treptat în Anglia și Scandinavia, iar, după aceea, în toată lumea,. Grație acestui fapt, se consideră că patria berii este Germania.

[NUME_REDACTAT] Mediu, berea era cea mai întâlnită băutură, fiind considerată o resursă de calorii. Călugării catolici din nordul Europei și-au dat seama că numărul mare de calorii permite berii să fie un aliment desăvârșit pentru perioada postului. Fiecare mănăstire s-a specializat în producerea unei beri cu o anumită aromă. Și pentru că de cele mai multe ori rețetele s-au transmis din generație în generație, berile călugărești au rămas unele dintre cele mai apreciate de-a lungul timpului.

Comerțul cu bere începe să înflorească în secolul al XI-lea astfel că în Anglia medievală berea era apreciată în funcție de modul în care era uscat malțul; despre galezi se spunea că doar ei pot să bea berea pe care o făceau din malț uscat cu turbă, bere cu o aromă aparte și extrem de puternică. În schimb, erau foarte apreciate de către englezi, berile făcute din malț uscat la foc din lemn importat din Norvegia.

La sfârșitul secolului al XVII-lea, alocația elevilor de toate vârstele de la o școala din Anglia consta în două sticle de bere pe zi deoarce era considerată ca fiind neinfectată și mai bună la gust decât apa potabilă disponibilă.

Berea era de asemenea o băutură comună și la locul de muncă. Omul de stat și de știință, [NUME_REDACTAT] a înregistrat consumația zilnică de bere într-o tipografie din Londra pe care a vizitat-o. Fiecare dintre angajați consumau o halbă înainte de micul dejun, o halbă între mic dejun și prânz, o halbă la prânz, o halbă la ora 6 și o halbă când terminau lucrul.

Producția de masă a berii pe teritoriul [NUME_REDACTAT] datează de la începutul secolului al XIX-lea când Johann de Gotha a inaugurat, în 1809, la marginea Bucureștilor o fabrică de bere. Începând cu a doua jumătate a sec. al XIX-lea, apariția câtorva fabrici de bere se traduce prin inaugurarea a numeroase berării, nu toate dintre cele deschise rezistând trecerii timpului. Astfel, foarte repede berăria devine o “instituție” și mai ales un punct de întâlnire important al ziariștilor, politicienilor sau oamenilor de teatru. Așa s-a creat și un limbaj specific, cum era de exemplu denumirea măsurilor de vânzare a berii.

Ambianța berăriilor bucureștene de la cumpăna dintre cele două veacuri, transpare deseori în nuvelele lui Caragiale datorită în mare parte experienței sale de “vânzător de bere”.

ISTORIC – EVOLUȚIE: DE LA GOSPODĂRIE LA CENTRU DE PRODUCȚIE

După ce au inventat berea, oamenii din neolitic au depus eforturi continue pentru a-i îmbunătăți gustul și calitatea. Dovezile istorice atestă faptul că producerea berii a cunoscut o dezvoltare extraordinară, băutura răspândindu-se în tot [NUME_REDACTAT].

Deși berea era cunoscută înaintea scrierii, povestirile păstrate în scrierile timpurii menționează că această băutură a avut întotdeauna un statut special. În multe culturi berea era considerată, de origine divină. De aceea se folosea în cadrul ceremoniile religioase ce marcau momentele importante din viață. De altfel, cea mai veche rețetă descoperită, este o rețetă de bere, descrisă într-un imn sumerian de acum patru milenii închinat lui Ninkasi, zeița berii.

Se pare că berea a avut un rol important în alegerea oamenilor de a deveni agricultori, aceștia lasând în urmă viața de vânători-culegători pentru a se stabili în sate făcând astfel primul pas spre dezvoltarea civilizației. Cu trecerea timpului berea a început să joace un rol din ce în ce mai important în ritualurile sociale și religioase ale comunităților umane, acestea fiind încurajate să cultive mai multe cereale, pentru a putea spori cantitatea de producție a aceastei băuturi prețioase. Astfel, berea a devenit un factor suplimentar care i-a îndrumat pe oameni să adopte un stil de viață mai sedentar. La început, oamenii pe lângă agricultură își continuau și vechile activitați de vânatori și culeagători de plante sălbatice, însă adoptarea agriculturii pe scară mai largă a făcut incomodă revenirea la vechiul stil de viață. Populația comunităților stabilite în sate a început să crească cu trecerea timpului, devenind prea numeroasă pentru a-și putea satisface nevoia de a se hrăni doar din vânătoare și cules, astfel agricultura a devenit principala sursă de hrană.

Berea era considerată un factor important ce a influențat trecerea de la vânătoare la agricultura, deoarece nu putea fi stocată pe termen lung, iar fermentarea completă a berii poate dura și o săptămână, este foarte probabil ca această băutură să fi fost servită în timp ce încă se găsea în procesul de fermentare. În felul acesta, berea avea un conținut scăzut de alcool, dar în același timp și un conținut semnificativ de drojdie, fiind bogată în vitamina B și compensând consumul mai redus de carne, principala sursă pentru această vitamină până la adoptarea agriculturii. Pe lângă îmbunătățirile alimentare pe care le aduce, berea a mai oferit un important avantaj oamenilor sedentari din sate: era mult mai curată decât apa, care era ușor contaminată cu bacterii din materii fecale. Pentru că berea era fabricată prin fierberea apei, era singura băutură care nu constituia un risc pentru sănătate.

Comerțul cu bere a explodat în secolul al XI-lea. Tot în această perioadă prind formă și primele asociații ale comercianților, care încercau astfel să facă față puterii feudale sau guvernamentale. Așa numitele “bresle ale negustorilor” au devenit destul de influente în comerțul acelor vremuri, au depășit granițele orașelor, ajungând să formeze chiar frății. Una dintre cele mai importante era “[NUME_REDACTAT]” și cuprindea opt din cele mai importante orașe al Germaniei. Toate aceste avantaje au dus la răspândirea rapidă a berii în [NUME_REDACTAT], pe măsură ce agricultura a fost adoptată pe scară tot mai largă. Noul stil de viață a permis acumularea unor surplusuri de alimente, astfel că unii membri ai societății nu au mai fost nevoiți să se ocupe constant de procurarea hranei, având posibilitatea să se specializeze în diferite meșteșuguri, un pas esențial pentru dezvoltarea comunităților umane.

Odată cu revoluția industrială care aduce mari schimbări economice și industriale ale secolului al XIX-lea, berea devine o industrie în sine. În aceste condiții, unele mărci trec de la statutul de produse locale la cel de mărci naționale și internaționale.

Chiar dacă astăzi berea nu mai este considerată un dar divin, putem recunoaște că a jucat un rol important în dezvoltarea omenirii, sprijinind-o în lungul drum spre lumea modernă.

SCHEMA TEHNOLOGICĂ DE OBȚINERE A BERII

Principalele materii prime folosite la fabricarea berii sunt:

orzul (orzoaica) – materie primă pentru fabricarea malțului;

înlocuitori ai malțului;

hameiul – materie primă specifică pentru fabricarea berii;

apa;

drojdia de bere;

preparatele enzimatice, ș.a.

Prof. dr. [NUME_REDACTAT] din München, într-o expunere privind importanța calității materiilor prime utilizate la fabricarea berii arată că "malțul este sufletul berii, hameiul este condimentul, drojdia este spiritul și apa este corpul berii "

CRITERII DE PROIECTARE ȘI TIPOLOGII SPAȚIALE DESTINATE PROCESULUI DE FERMENTARE

Cele mai vechi berării, comune secolului al XVI-lea, erau în mod normal construcții mici dar bine ventilate, amplasate fie ca o structură individuală sau atașate unei case, ferme sau alte departamente. În interior se găsea un recipient cilindric înconjurat de o structură din cărămidă sau piatră, unde se făcea focul direct sub recipientele respective , încăperea mai adăpostea și diverse cuve, conducte pentru instalații și vase de răcire.

În secolul al XVIII-lea, berăriile au devenit o parte integrantă a departamentelor anexate locuințelor mari de la țară. De obicei acestea erau construcții cu o înălțime de două etaje, cu ferestre mari închise cu obloane și lucarne de ventilare dispuse pe coama acoperișului. Cum în acea perioadă pompele erau fie inexistente sau inadecvate, datorită înălțimii interioare din berărie se folosea gravitația pentru a transporta lichidele în timpul procesului de fabricare a berii. Aceste prime berării locale, de multe ori construite într-un stil clasic mai puțin conturat, au stabilit modelul Georgian al fabricilor de bere.

[NUME_REDACTAT], a trebuit să ia în considerare nevoia de încălzire, răcire, mutare/deplasare și depozitare a unor volume mari de lichide într-un mediu în care ventilația și temperatura să poată să fie controlate. Numeroase recipiente metalice sau din lemn de dimensiuni mari, conducte, ascensoare, și sisteme de pompare au trebuit aranjate în așa fel încât să se profite pe cât de mult posibil de gravitație. Rezultatul final a fost tradiționala berărie turn victoriană, deși au existat mai multe variante cu privire la acest proiect, model regăsit numai la fabricile de bere de dimensiuni mai mici din cauza spațiului necesar pentru răcire și fermentare. Energia putea fi furnizată de mână, mori de apă, cai sau de un motor cu aburi, necesitând un cazan și un coș de fum. Turnul de apă a fost deseori o caracteristică importantă a amplasamentului berăriei. Odată cu procesul de fabricare a berii a urmat și procesul de ambalare, erau necesare spații destinate pentru linii de îmbuteliere și zone de depozitare. Distribuția se făcea cu ajutorul căruțelor – acum cu camioane și cisterne – acestea la rândul lor necesitau grajduri sau garaje.

De asemenea erau și birourile fabricii, în unele cazuri o locuința pentru maiștrii berari sau alte locuințe pentru muncitori. Aceste construcții erau de multe ori dispuse în jurul unei curți, cu drum de acces și cale ferată, sau în unele cazuri accese pe cai navigabile. Fabrica de bere fie că era turn fie că nu, a fost cu siguranță cea mai distinctivă clădire din punct de vedere al structurii și funcțiunii.

La mijlocul secolului al XIX-lea a urmat o perioadă de dezvoltare a fabricilor de bere. Odată cu introducerea motoarelor cu aburi, au apărut ingineri care au reușit să stăpânească foarte bine în scurt timp domeniul proiectării fabricilor de bere. Până la sfârșitul anilor 1860, inginerii s-au bazat mult pe proiectele precedente, păstrând formele fabricii de bere Georgian: arcade goale, ferestre boltite la partea superioară și repetarea acestora, ornamentele erau doar interioare în cazul unor feronerii, sau externe – litere sau cifre pe fațadă semnificând ori numele berăriei, data construcției sau marca comercială.

Arhitectura tipică a fabricilor de bere a început să se schimbe odată cu ani 1870, de la clădiri joase la volume înalte ce aveau să domine curțile proprii. Multe dintre aceste noi fabrici de bere au fost construite de către arhitecți și ingineri specializați în construcția și amenajarea acestora, urmând ca acestea să fie mai bogate în decorații și mai avansate din punct de vedere tehnic decât cele precedente. Cum înălțimea fabricilor era mai mare, instalațiile erau poziționate pe verticală: în partea superioară a volumului erau montate cazanele de încălzire, din care lichidele erau transportate prin cădere liberă în malaxoare iar mai apoi, în vase de răcire și fermentare. Detalii exacte variau de la o berărie la alta, dar turnul era un element comun întâlnit și la fabricile de dimensiuni mici. Multe berarii în anii 1870 au fost în curs de transformare, s-a trecut de la metoda încălzirii directe a cazanului, fie la utilizarea unui înveliș al acestuia în care era introdus aburul, sau prin introducerea unor conducte închise în interiorul cazanului. Alte progrese în instalațiile de fabricare a berii au fost introducerea de noi încăperi de răcire, frigidere, ce au luat locul vaselor de răcire deschise.

Forma fabricilor de bere era determinată de sistemul de instalații folosite în procesul de fabricare, fie ea dezvoltată pe verticală (turn) fie pe orizontală în cazul acelora ce foloseau sisteme de pompare. Marele avantaj al fabricilor de bere de tip turn era acela că gravitația făcea o mare parte din muncă, vasele și distanța de cădere dintre ele erau pe cât de mici posibile, pentru a reduce înălțimea totală a turnului. Singurul dezavantaj era în cazul în care se dorea extinderea capacității fabricii respective. La un moment dat s-a ajuns la concluzia că sistemul implementat construcțiilor de tip turn era potrivit doar pentru fabrici de dimensiuni mai mici și că sistemele noi de pompare ofereau o mai mare flexibilitate a spațiului. Aceste sisteme trebuia să pompeze apă în rezervoarele cu lichid rece, în cele cu must fierbinte, din cazane în vasele de răcire, dar în unele părți ale instalației se folosea căderea liberă. Au existat numeroase variante de sisteme de pompare de bază. Zona destinată producerii aburului: cazanul, motoarele și pompele se obișnuia a fi amplasate într-o construcție anexată volumului principal care adăpostea butoaie de depozitare și sortare ingrediente, mori pentru măcinarea malțului; un al treilea corp de clădire cu o înălțime mai mică și cu o lungime mult mai mare decât turnul, în care se găseau vasele sau tancurile de fermentare și o încăpere cu rafturi în zona destinată ambalării produsului.

Stilul fabricilor de bere construite din anii 1880 până spre sfârșitul secolului poate fi descris ca unul ornamental, deși multe fabrici au continuat să se extindă treptat de la an la an, structuri bogat decorate formau noile fabrici de bere. Până la începutul secolului al XX-lea au existat numeroase experimente asupra stilului și structurii în cadrul constrângerilor impuse de procesul de fabricare a berii. Inevitabil, multe dintre acestea au ajuns să dobândească de-a lungul timpului un amestec de stiluri arhitecturale, datorită dezvoltării fabricii și prin adăugiri de noi volume anexate volumului principal.

După perioada de vârf de la sfârșitul secolului al XIX-lea a urmat un declin al industriei producției de bere. În perioada interbelică construcția de fabrici de bere a fost limitată la modernizarea celor existente. Progresele tehnice a anilor 1930 au introdus unități noi de producție din aluminiu, urmate la scurt timp de vase din oțel inoxidabil. De asemenea au apărut schimbătoarele de căldură ce răceau mustul de bere mult mai eficient și mai igienic. Multe fabrici au continuat procesul de modernizare treptat dar perioada interbelică nu aduce nimic nou în arhitectură unităților de producție a berii.

Până în zilele noastre tehnologia a evoluat mult și foarte repede, fapt pentru care multe companii producătoare de bere au fost nevoite construiască noi clădiri sau anexe modernizate fabricilor existente, pentru a putea menține standardele ridicate de calitate.

PEISAJUL URBAN ORADEA

VS INDUSTRIA BERII

CAP.III. PEISAJUL URBAN ORADEA VS INDUSTRIA BERII

PEISAJUL URBAN ORADEA

ISTORIC

Oradea, oraș al județului Bihor, este situat la intersecția unor importante drumuri comerciale din nord-vestul țării si reprezintă cu mândrie un important centru cultural, economic și comercial al țării.

Printre cele mai de seama monumente ale orașului se numară și: clădirea primăriei din Oradea (construită în stilul neo-clasic, după planurile arhitectului [NUME_REDACTAT]. În partea superioară, fațada este decorată cu statui și cu un balcon, de asemenea și turnul cu clopot, înalt și bogat decorat), [NUME_REDACTAT] (este cel mai însemnat monument de arhitectură populară din partea de vest a țării, distrus de tătari în 1241), [NUME_REDACTAT] – Catolică (este cea mai mare catedrală în stil baroc din România; a fost construită între anii 1752-1780 și a fost ridicată la rangul de bazilică în 1991 de către papa [NUME_REDACTAT] al II-lea ), Biserica ortodoxă cu Lună ’1784-1790’ ( sub orologiul din turnul bisericii se află o sferă care, atunci când se rotește, arată toate fazele lunii ), [NUME_REDACTAT] Crișurilor (este o copie a [NUME_REDACTAT] din Viena).

Prima menționare documentară a toponimului Oradea (Varadinum) apare la 1113 într-o diplomă a abației benedictine din Zobor, în care este menționat numele episcopului [NUME_REDACTAT] și al comitelui Saul de Bychar.

[NUME_REDACTAT], ale cărei vestigii se pot vedea și astăzi, este menționată pentru prima dată în 1241, cu ocazia efectuării unor reparații pentru a face față unui iminent atac tătaro-mongol. Construirea ei este atribuită [NUME_REDACTAT] I (1077-1095) care a hotărât să ridice o mănăstire în cinstea [NUME_REDACTAT], pe un loc numit Varad conform Cronicii pictate de la Viena. În jurul vechii cetăți, cea de formă neregulată, ușor ovală, s-a ridicat noua cetate, pentagonală, cu scopul protejării edificiilor interioare și a așezărilor din jur. Abia în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, în plină ascensiune a [NUME_REDACTAT], încep lucrările de fortificații, care vor dura până în 1618. Cetatea, în forma exterioară de azi, a fost asediată de mai multe ori, dar n-a fost cucerită decât de două ori. În toamna lui 1598, cetatea a fost asediată cinci săptămâni de oștile turcești, fără a fi cucerită.

Așa cum o dovedește întreaga sa istorie, orașul Oradea este rezultatul unei îndelungate evoluții, punctată de succesiunea unor evenimente ce i-au favorizat dezvoltarea sau, dimpotrivă, i-au frânat-o. Ca oraș, Oradea s-a format în timp, parcurgând diferite etape, de la faza așezărilor grupate în jurul cetății, fiecare având o administrație proprie, la orașul unificat, ajungând apoi, iarăși, la separarea acestora pentru ca reuniunea definitivă să se realizeze abia la mijlocul veacului al XIX-lea.

Zona centrală a orașului are o mare valoare istorică, culturală și urbanistic-arhitecturală, ea cuprinzând nuclee de așezări, vestigii arheologice și monumente de arhitectură și urbanism începând cu secolul al XVI-lea. Inginerul constructor vienez [NUME_REDACTAT] Hillebrandt a proiectat cele mai importante monumente în stil baroc. Începând din 1752, s-au construit Catedrala romano-catolică, Șirul canonicilor și Palatul episcopal, azi, Muzeul "[NUME_REDACTAT]".

Inundații frecvente au produs pagube importante orașului, până la mijlocul secolului al XIX-lea, când autoritățile locale au întărit digul [NUME_REDACTAT]. Pe de altă parte, în 1836, un foc mistuitor a distrus aproape toată zona centrală a [NUME_REDACTAT]. Stilul clădirilor acelei vremi era stilul clasicist, caracterizat prin fațade cu puține decorațiuni, un exemplu elocvent fiind mănăstirea Capucinilor.

[NUME_REDACTAT] Mare, formată în 1870 prin unirea cartierelor, stilul clasicist a fost abandonat treptat în favoarea stilului romantic, arhitectura din această perioadă manifestând o tendință de glorificare a stilurilor [NUME_REDACTAT], cu accent pe elemente romanice și gotice. Astfel, [NUME_REDACTAT] greco-catolic (azi Biserica ortodoxa Sf. [NUME_REDACTAT] Gheorghe) a fost reconstruită în 1858, în stil neo-romanic, interiorul rămânând baroc, [NUME_REDACTAT] (azi [NUME_REDACTAT] Endre), construită în stil baroc a fost transformată în stil neo-gotic, [NUME_REDACTAT] transformat și extins cu elemente neogotice și neoromanice, fațada Gării, construită în 1860 în stil neo-romanic, a fost simplificată cu ocazia reconstrucțiilor.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, stilul romanic a fost înlocuit cu stilul eclectic, manifestat fie prin recurgerea la un anumit stil istoric, fie prin folosirea elementelor aparținând unor stiluri diferite: Sinagoga israelita neologă (1878), Academia de drept (azi [NUME_REDACTAT] Eminescu, 1874), [NUME_REDACTAT] Superioară de Stat ([NUME_REDACTAT] Gojdu, 1895), Camera de Comerț (azi Facultatea de Medicină, 1894), [NUME_REDACTAT] Publice (1890), [NUME_REDACTAT] (1894), Muzeul (1896), Palatul episcopal greco-catolic (1903), Tribunalul (1901, azi, Prefectura). În 1890, Rimanóczy Kálman senior a construit aripa dinspre Criș a actualului hotel "[NUME_REDACTAT]", având la parter [NUME_REDACTAT]. În 1900 hotelul s-a extins înspre strada Republicii, la parter funcționând renumita cafenea "Royal" (azi, [NUME_REDACTAT]), ale cărei decorații interioare s-au păstrat până astăzi. Unul dintre cele mai reușite exemplare ale eclectismului în Oradea este Teatrul (1899-1900).

În această perioadă s-a pus accent nu doar pe construcții, ci și pe îmbunătățirea și modernizarea serviciilor către populație. Din 1852 se introduce iluminatul stradal, primele 25 de lămpi fiind montate în [NUME_REDACTAT] ([NUME_REDACTAT]); în 1870 s-a extins iluminatul stradal, cu lămpi de gaz, modernizarea lui urmând în 1907. În 1903 se construiește [NUME_REDACTAT], în 1906 se montează primele linii de tramvai și prima rețea de canalizare. În a doua parte a secolului al XIX-lea începe pietruirea străzilor, iar în 1913 se asfaltează primele străzi. Sunt amenajate piețe, parcuri, pasaje, străzi, poduri și sunt instalate obiecte de artă monumentală.

La începutul secolului al XX-lea, în Oradea se răspândește un stil nou, diferit de cele academice, creând premisele unei diversificări stilistice bazate pe invenții și originalitate. Stilul nou creat, Secession-ul, a avut doua mari perioade, cea curbilinie și florala si cea geometrică cu forme epurate. Arhitecții mai importanți ce reprezintă acest curent sunt: [NUME_REDACTAT], Jakab Dezsö, [NUME_REDACTAT], Mende Valér, Vágó József si Laszló, Rimanóczy Kálman junior. Cea mai importantă realizare în acest stil este [NUME_REDACTAT] Negru (1907-1909), cu pasajul acoperit cu sticlă ce face legatura între trei străzi. Clădirea este multifuncțională, cuprinzând, la vremea aceea, cazino, hotel, birouri, restaurant, grupate în trei corpuri asimetrice. Emblema ansamblului, vitraliul cu vulturul negru, a fost executat în 1909, în atelierul orădean Neumann K.

Tot în stilul Secession au fost construite: Camera de Comerț și Industrie, Casa Füchs cu motive florale și ciorchini de struguri, Casa Adorján (1904-1906), [NUME_REDACTAT] (1908-1909), cu un turn circular, bogat decorat sub streașină cu motive folclorice, [NUME_REDACTAT] (Emke, 1902), cu renumita cafenea, [NUME_REDACTAT] (Libraria "Eminescu", 1910-1911), [NUME_REDACTAT], cu întreaga fațadă decorată cu motive populare florale. [NUME_REDACTAT], construit în stil secession vienez (1913), are un parter înalt placat cu faianță verde-albăstruie, fațada sobră, decorată cu medalioane în relief de stuc și butoni de cărămidă. Caracteristic acestei clădiri este basorelieful reprezentând leul nubian și sfeșnicul cu șapte brațe realizat din ceramică cu smalț metalic bronz-verzui. Lucrări inspirate din Secession-ul austriac și german sunt: Casa Vágó (1905), [NUME_REDACTAT]-[NUME_REDACTAT] (sediul clubului F. C. Bihor, 1911-1912) cu fațada placată cu plăci pătrate din piatră de calcar, prinse la colțuri cu butoni ceramici, [NUME_REDACTAT].

Arhitectul Rimanóczy Kálman junior, reprezentant al eclectismului orădean, a realizat și câteva construcții în stil Secession: Baroul de avocați (1909), mult mai simplă în decorații, interesantă ca volumetrie și textura fațadei, [NUME_REDACTAT].

În 1912 se proiectează Școala de jandarmi ([NUME_REDACTAT]), cu o volumetrie interesantă și o tratare mult mai sobră și mai simplificată a fațadelor. Între 1912 și 1914 se construiește [NUME_REDACTAT], în stil Secession berlinez. Secession-ul s-a manifestat într-o perioadă relativ scurtă, cam 15 ani, după care se va reveni la stilul eclectic.

Orașul de azi poartă, în plus, amprenta celor 50 de ani de comunism. Construcții moderne de utilitate publică sau blocuri de locuințe au fost integrate în peisajul orașului vechi, iar cartiere întregi de blocuri de locuințe au fost construite la periferie. Orașul are azi, pe lângă zona centrală, cinci cartiere: Rogerius, Nufărul, Ioșia, Ioșia-Nord, Velența.

În secolul al XVI-lea, Oradea a cunoscut o activitate economică și comercială înfloritoare, dovadă fiind numeroasele bresle și târguri menționate în documentele vremii. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea sunt deja conturate asociații profesionale cum ar fi: Societatea medicilor, farmaciștilor și naturaliștilor, Corpul profesoral, Baroul avocaților, Asociația juriștilor, Asociația chelnerilor, Corpul meseriașilor, Asociația micilor comercianți, Asociația ziariștilor, Asociația pompierilor voluntari și altele.

Oradea s-a bucurat de o viață socială și spirituală variată și complexă încă din secolul al XIX-lea. Existau asociații, societăți culturale și publicații încă din anii 1850, unele având rezonanțe în viața orașului și în prezent. Pe lângă asociații culturale, s-au înființat diferite asociații profesionale, societăți publice de binefacere, cercuri, cluburi și asociații de agrement, fundații. Revista "Familia", cea mai importantă revistă de cultură românească din Oradea și una din cele mai importante din peisajul publicisticii românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea, este cea mai veche revistă de cultură ce apare, încă, în țară. Editată inițial la Pesta, a fost mutată de [NUME_REDACTAT], redactorul șef și susținătorul ei, la Oradea. Meritul deosebit al lui [NUME_REDACTAT] a fost acela de a publica poezia "De-aș avea" a lui [NUME_REDACTAT], în nr. 6, anul 1866, al revistei "Familia", lănsând astfel pe cel mai mare poet al românilor. Această revistă apare, în serie nouă, începând din 1965.

Instituțiile de cultură au început să apară în aceeași perioadă: [NUME_REDACTAT] "[NUME_REDACTAT]" (1903), Teatrul de Stat (1899 – 1900), Cinematograful (este menționat în presa anului 1906), Filarmonica, Muzeul "[NUME_REDACTAT] (activitatea muzeistiă își are începutul în 1871), Case de cultură (Casa de Cultură a Sindicatelor, Casa de Cultură a Municipiului etc.).

Mișcări artistice cu o activitate remarcabilă sunt: Corul "[NUME_REDACTAT]", Corala "[NUME_REDACTAT]" a [NUME_REDACTAT]-catolice, Corul "Angeli" al Facultății de [NUME_REDACTAT], Corul "[NUME_REDACTAT]" al [NUME_REDACTAT].

Păstrarea tradițiilor populare se face prin formații ce activează în unele din instituțiile amintite: Ansamblul folcloric "Crișana", orchestră și dansuri (Filarmonica de Stat), Ansamblul "Bihorul" (Casa de Cultură a Municipiului), Ansamblul "[NUME_REDACTAT]" (Casa de Cultură a Sindicatelor), Ansamblul folcloric "Vergelul" ([NUME_REDACTAT]), Ansamblul folcloric de copii și tineret "[NUME_REDACTAT]" (Palatul copiilor), Orchestra populară "Folclorica" (Universitatea), Grupul vocal folcloric al Școlii de [NUME_REDACTAT].

Tradiția universitara a orașului ne duce în prima jumătate a secolului al XIX-lea, la Academia de drept, ce a funcționat întâi în limba maghiară, cu o scurtă perioadă de predare în limba germană (1850-1861) și care avea, la sfârșitul secolului, mai mult de o treime studenți români. Academia orădeana de drept s-a bucurat, în acea perioadă, de un bine meritat prestigiu în lumea universitară din Europa centrală, ea formând importanți avocați, ziariști sau oameni politici. Universitatea din Oradea are astăzi 15 facultăți și 5 colegii, două centre de cercetare (geotermală, medicală), aproape 19000 de studenți și 2000 posturi didactice (1000 de profesori). Alte forme de învățământ sunt studiile aprofundate și doctoratele.

Oradea este un oraș privilegiat prin poziția geografică, trecutul istoric, frumusețea arhitecturală a clădirilor; clima blândă și apele geotermale cu efecte miraculoase, care au dus la dezvoltarea în zonă a unor stațiuni balneo-climaterice favorizând potențialul turistic al orașului.

O plimbare prin partea centrală a orașului dă posibilitatea vizitatorului să ia contact cu principalele obiective de interes turistic. Restaurante, cluburi de noapte, baruri cochete, unele cu un anumit specific, discoteci și cazinouri, oferă momente de relaxare și distracție pentru familii sau grupuri de prieteni. Bucătăria românească este o surpriză plăcută pentru oricine, ea satisfăcând toate gusturile.

[NUME_REDACTAT] și Băile 1 Mai sunt două stațiuni ce îmbină posibilitățile de distracție cu cele de tratament, fiind renumite pentru apele geotermale, ce au efecte benefice în diverse afecțiuni. Se spune că izvoarele de apă termală au fost descoperite accidental, de câțiva soldați români, în anii 1000, cu mult înainte ca aceste meleaguri să fie menționate în documente. Abia la începutul secolului al XVIII-lea, ele au început să fie exploatate, vizitatorii răspândindu-le faima în toată Europa. Lacurile naturale din zonă adăpostesc o specie rară de nuferi, Nimphae lotus thermalis.

[NUME_REDACTAT] se poate ajunge la [NUME_REDACTAT], unde pot fi văzute fenomene carstice și relicvele unei specii de urși, [NUME_REDACTAT], ce a dispărut cu mai mult de 150.000 de ani în urmă. De când a fost parțial electrificată și deschisă pentru public, peștera a fost vizitată de mai bine de douăzeci de milioane de turiști români și străini.

POSIBILITĂȚI DE DEZVOLTARE

Datorită multiplelor etape prin care orașul a trecut, azi, înfațișarea Oradiei de astăzi stă sub semnul multiplelor influențe înregistrate de istorie, nu doar în plan arhitectural – cel mai evident în prezent – ci și structural, economic, social și nu în ultimul rând, cultural.

Un tur al orașului oferă șansa de a admira clădiri deosebite, cu arhitectură specifică: Complexul baroc format din [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]-Catolică – cu numeroase fresce realizate de J.N. Schöph și [NUME_REDACTAT] – și [NUME_REDACTAT], ansamblu construit în a doua parte a secolului al XVIII-lea, fostul Palat al Finanțelor (1890, stil eclectic, actualmente adăposteste Policlinica), [NUME_REDACTAT] (1837, construită în stil neoclasic), Teatrul (1899-1900), palatele: Astoria (1902-1906, secession), Rimanoczi (1903), [NUME_REDACTAT] (1907-1909), Moskovits (1905), Ulmann (1913), Apollo (1913-1914), Palatul de Justiție (1898), Sinagoga neologă (1890), [NUME_REDACTAT] (1902-1903), [NUME_REDACTAT] Greco-Catolice (1903-1904), Biserica romano-catolică Olosig (1876,1903-1905); Biserica romano-catolică Sf.Ladislau (1723-1742); Biserica cu Lună; Catedrala ortodoxă „[NUME_REDACTAT] Domnului”.

Un alt obiectiv turistic care merită atenție este cetatea fortificată, situată în zona centrală a orașului, este un punct de atracție important, fiind cea mai mare și mai bine păstrată cetate pentagonală din [NUME_REDACTAT], reconstruită în stil italian în secolul al XVI – lea. Iar o mini excursie, pe jos sau cu bicicleta, pe dealul „Pisica”, la restaurantul „Ciuperca”, oferă un loc de belvedere excelent, de unde orașul poate fi admirat în toată splendoarea sa.

Cunoscute încă din antichitate, izvoarele cu apă termală din apropierea Oradiei sunt și astăzi apreciate de către o largă categorie de turiști. Aflate la 8 km de Oradea, stațiunile balneare Băile 1 Mai și [NUME_REDACTAT] beneficiază de prezența nămolurilor sapropelice și a apelor termale oligometalice, bicarbonatate, calcice, sodice, cu temperaturi de 43-49°C.

În împrejurimile orașului găsim cetatea de pământ de la Biharia, turnul de la Cheresig, biserica reformată din Fughiu- sec. al XVIII-lea, biserica ortodoxă cu hramul [NUME_REDACTAT] Domnului din Oșorhei-1710, biserica de lemn „Sf. Dumitru” din sec al XVIII-lea din Păușa, biserica reformată din sec al XV-lea din Livada, toate ușor accesibile cu mașina sau cu bicicleta.

Până și activitățile în aer liber își găsesc loc în acest oraș; printre acestea se numără pescuitul care este posibil de practicat datorită existenței [NUME_REDACTAT] sau la câțiva kilometri de Oradea, unde se află lacuri amenajate: Sântion, Șauaieiu, Paleu, Leș. Situate lângă pădure, aceste lacuri oferă momente de destindere deosebite.

Fiecare obiectiv turistic își are povestea lui, dar de fosta fierbătorie de bere a orașului cine își mai amintește ? În anul 2001 clădirea fostei fierbătorii de bere, încărcată de istorie și amintiri, a fost demolată. În amintirea a ceea ce a fost odată s-a ridicat primul centru comercial al Oradiei în cadrul căruia găsim o cafenea-berărie, "Fabrica de bere" care dorește să comemoreze existența unei foste fierbătorii de bere. Din păcate, foarte puțini oameni cunosc povestea locului și a berii în Oradea, iar acest centru comercial nu este perceput ca un loc care să aducă aminte despre ceea ce acel teren găzduia odată. "Lotus" este perceput ca un centru comercial și atât.

Pentru ca amintirea fostei fierbătorii de bere cândva existente în acest oraș să nu piară, este nevoie de o atitudine mult mai drastică în ceea ce privește limbajul arhitectural, dar și de o perspectivă cât mai clară pentru ca mesajul pe care dorește să-l transmită un posibil nou proiect, să fie cât mai clar astfel încât fiecare persoană care ajunge aici să înțeleagă tot ceea ce se întâmplă în cadrul unei berării/fabrici de bere și să cunoască povestea berii din Oradea.

Se spune că berea aduce oamenii împreună, de aceea considerăm că ar putea să facă acest lucru încă o dată și în cadrul unui astfel de proiect.

ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

-TENDINȚE EUROPENE

CAP.IV. ARHITECTURA INDUSTRIALĂ – TENDINȚE EUROPENE

FABRICILE DE BERE DIN ROMANIA – PRIVIRE DE ANSAMBLU

Cea mai veche atestare documentară a berii de pe teriroiul actual al României, apare pentru prima oară într-un act, datat la 1366, ce precizează că la răscoala țăranilor și meșteșugarilor din Florești (Cluj) a participat și [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT] și în Muntenia, berea a început să se consume odată cu venirea soldaților Austrieci.

Pe undeva în Bucovina istorică, încorporată fiind în [NUME_REDACTAT] în 1775, găsim prima fabrică de bere în târgul Rădăuți, prima fabrică de acest gen din ținut. La 1860 acesteia i se mai adaugă și o distilerie care rafina spirtul brut. Cu această fabrică se pun bazele industriei alcoolice în Bucovina.

Prima fabrică de bere de pe teritoriul țării noastre a fost înființată la Timișoara în anul 1718, și aparținea prințului Eugeniu de Savoya. Producția de masă a berii pe teritoriul [NUME_REDACTAT] datează de la începutul sec. al XIX-lea, când Johann de Gotha a inaugurat, în 1809, la marginea Bucureștilor o fabrică de bere. Cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, apariția câtorva fabrici de bere se traduce prin inaugurarea a numeroase berării.

Mai târziu, pe la 1869 apare fabrica de bere Grivița, situată în apropierea [NUME_REDACTAT]. Aceasta aparținea unui neamț pe nume [NUME_REDACTAT] și producea berea “Luther”, devenind în scurt timp una din cele mai solicitate băuturi în hanurile, restaurantele și localurile capitalei. În câțiva ani “Luther” și-a câștigat statutul de furnizor al [NUME_REDACTAT] a României. După naționalizarea din 1948, fabrica “Luther” devine intreprinderea de [NUME_REDACTAT] – Fabrica “Grivița”, iar în perioada anilor `70, numele a fost schimbat în Fabrica “Gambrinus”. Din mai 2007, fabrica “Grivița” aparține [NUME_REDACTAT].

Odată cu trecerea timpului, datorită unei economii favorabile, România a ajuns să aibă mai multe fabrici și centre de producere a berii astfel putem sa amintim câteva nume de bere fabricate de la la începuturi: Arieși, Astoria, Ateneu, Azuga, Ambasador, Aiudeana, Basarab, Bistrițeana, Bragadiru, Brădet, Bizon, Brăila, Bucur, București, Carpatina, Cazino, Cusma, Dana, [NUME_REDACTAT], Nordic, Napoca, Parc, Ciucaș, Diplomat, Harghita, Nufărul, Bucegi, [NUME_REDACTAT], Silva, [NUME_REDACTAT]. Din păcate, nu toate acestea au reușit sa supraviețuiască trecerii timpului.

De-a lungul timpului multe fabrici s-au închis, deschizându-se sau nu altele noi; însa în urma unui studiu realizat recent, în România s-au desființat peste 100 de centre de producție a berii în ultimele două decenii, ajungând la mai puțin de 20 de fabrici în prezent, în schimb producția a crescut, ceea ce se reiese din statisticile de consum. Astfel, consumul de bere s-a dublat în intervalul anilor 1998 – 2012, potrivit unui calcul al [NUME_REDACTAT] pe baza datelor [NUME_REDACTAT] României.

România se afla printre puținele state în care numărul fabricilor de bere este în scădere, fără ca pe termen mediu sau lung să existe perspective asupra dezvoltării industriei berii. Desființările acestor unități de producție s-au ținut lanț în toată această perioadă, începând din primii ani de după Revoluție, până în 2013.

Anul 2010 a fost cel mai nefast, an în care au fost închise trei fabrici mari de bere din Romania: fabrica din Blaj deținută de Bergenbier, fabrica din Cluj deținută de Ursus și fabrica din Hațeg deținută de Haineken, dar și alte fabrici de dimensiuni mai mici cu sunt cele din Galați și Ialomița. Intenția producătorilor de bere era de a mari capacitatea în fabricile de dimensiuni mai mari, fără a investi în noi fabrici.

Ultima statistică a [NUME_REDACTAT] Europei arată că la nivelul anului 2011 în economia românească funcționau doar 20 de fabrici de bere, care au produs 17 milioane de hectolitri de bere, nivel apropiat de cel al cehilor.

Spre comparație, Cehia (statul cu cel mai mare consum de bere din Europa) are 55 de fabrici (dacă nu sunt luate în considerare și cele 130 de berării) care au producs în anul 2011 18 milioane de hectolitri. Importul berii nu poate fi dezvoltat deoarece fabricile locale acoperă 99% din consumul de bere.Din punct de vedere al consumului de bere, România ocupa locul șase în Europa , anual consumându-se aproximativ 90 de litri pe cap de locuitor.

În prezent în România peste 95% din afacerile ce implica producția berii, este dominat de cinci, șase companii ([NUME_REDACTAT], Heineken, Bergenbier, Tuborg, Romaqua și [NUME_REDACTAT]), iar producătorii mici pot fi numărați pe degete, în comparație cu celelalte state din centrul și estul Europei – Cehia, Polonia sau Ungaria – unde berăriile mici încă reuseșc să mențina un ritm bun pe piețele nationale.

[NUME_REDACTAT] a ramas cu mai puțin de 20 de companii producătoare de bere după cele trei închideri din ultimul an, în Cehia sunt peste 125 de berării, în Polonia 70, iar în Ungaria 55, potrivit datelor asociației [NUME_REDACTAT] care citează un studiu Ernst & Young din anul 2009.

Cu toate acestea, managerul producătorului Tuborg susține că încă există posibilitatea creșterii numărului de fabrici prin dezvoltarea berăriilor regionale, un segment de piață în care nu s-a mai investit în ultimii ani: "În viitor se va putea dezvolta un sistem de berării mici deoarece producătorii care realizează producții anuale de sub 200.000 de hectolitri sunt avantajați de sistemul de taxare în comparație cu producătorii mari. Trebuie să aibă însă produse regionale, cu care să se diferențieze. Spre exemplu, în Belgia foarte mulți producători mici realizează beri speciale. La noi peste 90% din berea vândută este bere lager cu concentrație alcoolică de 5%", a afirmat președintele URBB pentru ziarul financiar.

În prezent, Tuborg, Calsberg, [NUME_REDACTAT], Ursus, Timișoreana sau Bergenbier sunt mărci produse în România, pentru români, de mari companii internaționale. Patru mari asemenea entități domină piața berii din România, respectiv 80% din piață.

STUDII DE CAZ

FABRICA URSUS DIN CLUJ

Un obicei întâlnit în Clujul medieval era că numele unor persoane să fie însoțit de meseria, meștesugul sau ocupația acestora. Astfel, de la 1362 există o referință despre [NUME_REDACTAT], Iacob berarul. Două secole mai târziu, în anii 1573-1574, alte două mențiuni vorbesc despre [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]. Unitatea de măsură folosită atât pentru vin cât și pentru bere, era eitelul, și reprezenta 1,35 litri. Prețul unui eitel de bere era de 1-2 dinari.

Istoria berii URSUS este strâns legată de evenimentele petrecute de-a lungul vremii în Cluj. Conform informațiilor găsite în [NUME_REDACTAT], la începutul secolului al XVIII-lea a fost înființată în oraș o berărie. Ordinul călugărilor iezuiți, cu sediul în Conventul de la Mănăștur, Calvaria, a înființat aici o casă a berii (Sorhaz în maghiară), exploatată prin mijlocitorii care o luau în arendă. În acea perioadă era o practică obișnuită inclusiv alte episcopii din țara aveau în proprietate mai multe berării. Călugării iezuiți au fost expulzați în anul 1773, iar [NUME_REDACTAT] – Catolic a preluat domeniile călugărești din Mănăștur, inclusiv berăria.

În perioada dintre sec. al XVIII-lea și sec. al XIX-lea, în Cluj au funcționat două berării: una aflată pe [NUME_REDACTAT] în zona Parcului I.L. Caragiale, demolată odată cu lucrările de amenajare urbanistică în prima jumătate a secolului al XIX-lea și berăria călugărilor iezuiți și apoi a Statusului romano – catolic, apreciată ca fiind probabil una din cele mai vechi din Transilvania, conform lui [NUME_REDACTAT].

În anul 1878 se pun bazele unei fabrici de bere în adevăratul sens al cuvântului. Drumul URSUS începea și avea să fie plin de încercări. Astăzi, ne bucurăm de inovațiile de peste vreme și de modernizările aduse procesului de fabricație.

Ultimul arendaș al fabricii a fost un brașovean, [NUME_REDACTAT], care la începutul secolului al XX-lea a cumpărat-o, dezvoltând apoi fabrica. Între anii 1909 – 1912 au fost construite clădirea principală cu secțiile de fermentare, pivnițele, secțiile de umplere a sticlelor și butoaielor, clădirile secției de mașini și ale celei de fierbere, precum și birouri sau locuințe.

După modernizare, a funcționat sub denumirea "Fabrica de bere Czell". În clădirea ce adapostea fabrica din Cluj se producea numai berea, malțul necesar fiind primit de la o altă unitate aparținând Concernului "Dr. [NUME_REDACTAT]" din Brașov, din care făcea parte și fabrica. Conform istoricului [NUME_REDACTAT], în anul 1927 a luat naștere firma "URSUS" Fabrica de Bere S.A. în care și-ar fi început activitatea sub acest nume începând cu 1 ianuarie 1928.

Aici, [NUME_REDACTAT] a dezvoltat o fabrică modernă, cu utilaje noi, care producea bere de cea mai bună calitate. După 1929 concernul "Dr. [NUME_REDACTAT]" a vândut acțiunile sale către Fabrică de Bere din Turda, cu care a fuzionat.

Utilajele fabricii din Turda au fost mutate apoi la Cluj, iar aceasta și-a mărit capacitatea de producție. "URSUS" din Cluj producea berile "URSUS", bere blondă (albă) specială, și "Gloria", bere neagră din malț dublu, specialități apreciate nu numai local, ci și în împrejurimi.

Totuși, pentru ceva timp, fabrica URSUS desfăcea bere în Cluj numai în localul din centrul orașului – actualul URSUS – care a fost în proprietatea fabricii, dar a fost apoi vândut.

Din cauza situației economice din acea perioadă, URSUS a încheiat o convenție cu fabrica de bere Dreher – Haggenmacher S.A din Oradea, pentru a comercializa și vinuri și lichioruri. Astfel în incinta fabricii a fost înființată o secție de lichior și un mare depozit de vinuri. Convenția a fost însă reziliată după cedarea părții de N-V a Transilvaniei, în anul 1941, dată de la care a început, din nou, o producție de bere mărită.

În 11 iunie 1948, Fabrica de bere URSUS din Cluj și secția ei producătoare de malț din Turda (care a revenit în cadrul fabricii clujene încă din anul 1945) au fost naționalizate. Ajunsă în proprietatea statului, fabrica a fost organizată sub numele de Întreprinderea "Înainte", cu principal domeniu de activitate fabricarea berii.

[NUME_REDACTAT] este un simbol al Clujului și totodată unul dintre puținele locuri ce fac o legătură certă între trecutul și viitorul orașului. Amplasată în "miezul centrului" istoric al Clujului, berăria este probabil cea mai veche din urbe și una dintre primele din țară.

O fericită colaborare între [NUME_REDACTAT] și grupul de localuri Janis a permis renovarea completă a berăriei începând cu primăvara anul 2011, redând-o astfel orașului, într-o variantă nouă.

Azi, berăria Ursus este un spațiu generos cu aproape 300 mp pentru public și peste 200 de locuri, o atmosferă caldă și prietenoasă, o muzică bună, iar la capitolul "nou" ne este prezentată o sală de circa 90 de locuri destinată fiind "meciurilor și berii", și amenajată inedit, dar cu gust. Aici, pe lângă Berea "autoservită" din dozatoare contorizate, pot fi vizionate atât meciurile importante cât și procesul de fabricare a beri și în același timp oamenii beneficiază și de o bucătărie cu produse bio.

Așadar berăria oferă publicului larg atât un spațiu încărcat de istorie cât și posibilitatea de relaxare și cunoaștere a ceea ce „a fost odată” și ceea ce este azi berăria Ursus.

REAMENAJAREA BERARIEI MORITZ – BARCELONA

În frumoasa Barcelona, nu există pete de avangardă care să atragă privirile, dar renovarea clasică a fabricii de bere subterană Moritz, realizată de [NUME_REDACTAT] a atras destul de mult atenția mulțimii. Inserțiile noi de sticlă și mobilier contemporan contrastează armonios cu elemente deja existente precum piatra naturală din secolul al XIX-lea și rezervoarele de alamă meticulos îngrijite. Punând aceste elemente împreuna arhitectul creează o ambianță caldă, primitoare și de neegalat în acest oraș bogat din punct de vedere cultural.

[NUME_REDACTAT] a fost deschisă pentru prima dată către publicul larg, de către un berar priceput de origine catalană în 1856. Datorită unor probleme economice, fabrica se închide timp de 26 ani pentru ca în 2004 să se redeschidă. Deși principalele operațiuni de fabricare a berii au loc în Zaragoza, Ronda de [NUME_REDACTAT] (Barcelona) găzduiește o fabrică de bere subterană cu un bar unde se poate servi bere, un nou muzeu și un restaurant. Spațiul subteran este luminat prin intermediul unor luminatoare așezate în tavanul berăriei.

Cu toate că sunt expuse publicului, echipamentelor vechi din alamă li s-a acordat o atenție sporită în ceea ce privește conservarea și întreținerea lor. Nouvel a pus rezervoarele strălucitoare în spatele unor pereți de sticlă adiacenți unei grădini verticale înalte; datorită acestei alegeri arhitectul a reușit să creeze și un micro-climat minunat în interiorul berăriei. Mulțumită semnăturii lui Nouvel, odată cu trecerea timpului, berăria Moritz a devenit o bijuterie istorică și un loc dulce pentru a savura berea bună.

Ca o concluzie a acestui subcapitol este evident faptul că modul de tratare a berăriei din punct de vedere arhitectural, este unul realizat cu succes. Prin faptul că berăria oferă spații destinate publicului face ca locul și clădirea în sine, dar și destinația acesteia să crească din punct de vedere istoric dându-i, în același timp un caracter unic și de neînlocuit.

FIERBĂTORIA DE BERE DIN ORADEA

Prima fierbătorie de bere din Oradea datează din anul 1717, situată în apropierea cetății din Oradea, unde, în locul numit “fierbătorie de bere” se producea, având ca proprietari comunitatea orașului și Capitlul romano-catolic. În anul 1727, pe apare a doua fierbatorie oradeană de bere, situată pe partea stângă a pârâului Peța, în Seleuș. Pe acest loc sau în vecinătatea lui va apărea mai târziu o fabrică de bere. Producția locală a durat puțin, iar fabrica a intrat în faliment în perioada anului 1875-1895.

În 1896 are loc reorganizarea fabricii, aceasta căpătând denumirea de Fabrica de Bere, cu aburi, Oradea-Seleus “[NUME_REDACTAT]” și scoțând pe piață, timp de patru ani, bere [NUME_REDACTAT] ([NUME_REDACTAT]) și Marcziusi (Bere de Martie). În această perioadă se deschide și o berărie modernă, cu “culina escelenta si serviciu promt” situată în casa Jiga (pe Str. [NUME_REDACTAT]).

După 1900 fabrica de bere se numea “Hungaria” și avea o producție de bere care în anul 1912 ajungea la 18500 hectolitri, de 10 ori mai mult decât la 1900. Berea produsă în această perioadă purta numele de “Goliath”. Pe parcursul următorului deceniu fabrica își schimba de mai multe ori proprietarii, iar în 1922 devine societate pe acțiuni și capătă denumirea de Fabrica de [NUME_REDACTAT]-Haggenmacher S.A.. Ea îl are în consiliul de administrație și pe [NUME_REDACTAT].

În 1923 firma ia în chirie și fabrica de bere Nopcsa din [NUME_REDACTAT], care devine subunitate a fabricii de la Oradea, unitate folosită pentru fabricarea malțului. Fabrica producea bere blondă și neagră în sticlă precum și bere cu concentrație slabă de alcool. Principalele sortimente erau Berea de Martie și berea Salvator, producția urmând să se diversifice în următorii ani. Mărcile produse la Oradea ajung și pe piața din capitală în jurul anului 1923, concurând puternic sortimentele autohtone Luther și Bragadiru.

Mărcile orădene interbelice erau Dreher-Hanggenmacher, Bak (Țapul – bere suprasaturată cu malț și valoare nutritivă ridicată), Dacia, Herkules, berea blondă specială [NUME_REDACTAT], Tur (Șoimul peregrin), [NUME_REDACTAT] (Perla hameiului) și Gazda. În 1943, fabrica de bere edita pentru clienții săi și un calendar de buzunar. Aceasta cuprindea tot ce trebuia să știe un cetățean respectabil: mersul trenurilor spre și dinspre Budapesta, un tabel caloric, indicații privind modul de calculare al dobânzilor bancare, indicatoare de circulație rutieră, un tabel cu marile orașe ale lumii precum si cu sistemul monetar internațional și unitățile de măsură. Miniagenda conținea informații despre berea produsă de fabrică, valorile nutriționale și temperatura de păstrate a berii în pivnițe precum și numeroase reclame care lăudau calitatea inegalabilă a berii de la Oradea.

Sloganurile publicitare scoteau în evidență proprietățile nutritive ale berii, dovedite de specialiștii berlinezi Dr. Solomon si Dr. K. von Noorden: ”[NUME_REDACTAT]-Hanggenmacher- pâine fluidă!”, “[NUME_REDACTAT]-Hanggenmacher este hrănitoare și dătătoare de energie!”, “Sortimentele de bere Dreher-Hanggenmacher conțin cele mai multe vitamine” și nu în ultimul rând, mesajul cel mai convingator: “Consumul sistematic de bere asigură viață lungă!”.

Cu puțin timp înainte de naționalizare, fabrica a trecut la fabricarea surogatului de cafea, obținut din colții orzului. Tot în acea perioadă a fost reperat și aparatul pasteurizarea berii, deteriorat la debutul recensiunii economice mondiale.

Fabrica de [NUME_REDACTAT]-Haggenmacher a fost naționalizată în 1948 si a mai funcționat încă 52 de ani. În 1955 fabrica trece de la combustibil solid (cărbune) la păcură. În 1972 se unește cu Fabrica de Spirt și Drojdie devenind Întreprinderea de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]. Sortimentele produse în aceasta perioadă sunt: Berea hipoglucidică, Bihor, Sport, Felix, Stăncuța, Carpați și Bucegi.

În data de 1 februarie 2001, Clădirile sale , construite în perioada interbelică, unicate în Romania, au fost demolate fără a se lua în seamă valoarea de monument pe care o aveau, fiind distruse inclusiv obiectele culturale cu importanță tehnică din dotare.

MOTIVAȚIE SI CONCEPT

CAP.V. MOTIVAȚIE ȘI CONCEPT

SITUAȚIA ACTUALĂ

Amplasamentul ales pentru proiectul de diplomă se află în partea de sud a municipiului Oradea, în cartierul Nufărul, în apropierea unei artere de categoria I (strada Nufărului), ce face legătura între central istoric al orașului și stațiunile turistice [NUME_REDACTAT] și Băile 1 Mai, situate pe drumul European E79.

Parcela cu o suprafață de 19.200 mp, face parte dintr-un lot de teren de 96.850 mp, liber de construcții, un teren parcă uitat de-a lungul dezvoltării orașului. La prima vedere pare a fi un gol imens într-o zonă dens populată, dominată de cartiere de locuințe atât colective cât și individuale.

Până în urmă cu doi ani de zile, lotul de teren era de două ori mai mare și din păcate acesta deservea o bună perioadă de timp ca și groapă de gunoi. Actualmente se găsesc trei proiecte în stadiu de finalizare a construcțiilor:

O clinică medicală

Centru de afaceri [NUME_REDACTAT] Salca cu o suprafață de teren de 35.000 mp, deja inaugurat la data de 1 iunie 2014

ATITUDINE PERSONALĂ – CONCEPT

MOTIVAREA ALEGERII AMPLASAMENTULUI

Un factor important ce m-a influențat în alegerea amplasamentului a fost identitatea locului. Terenul in cauză se află la mai puțin de 300 de metri distanță față de locația fostei fabric de bere, construcție demolată în anul 2001, înlocuită apoi de primul mall al orașului, centrul comercial [NUME_REDACTAT].

Un alt argument ar fi că acest lot neconstruit prezintă un potențial ridicat de dezvoltare pentru aceasta zonă a orașului. [NUME_REDACTAT] dispune de două astfel de zone, înconjurate de cartiere rezidențiale, care parcă au fost lăsate în așteptare pentru a deveni noi centre ale orașului, conservând astfel centrul istoric.

Amplasamentul ales permite integrarea ușoară a construcției propuse în traseele turistice, datorită arterei de circulație ce leagă centrul istoric de stațiunile turistice, și prin existența mijloacelor de transport în comun (tramvai, autobus) și a pistei de bicicliști.

Mai pot aminti și vizibilitatea favorabila. Poziționarea în partea centrală a lotului liber de construcții, amplasamentul este ușor de reperat.

CONCEPT URBANISTIC

Dacă e să privim tot acest teren cu o suprafață de aproximativ 100.000 de mp, ca un posibil nou centru al orașului, abordarea mea în privința dezvoltării urbanistice a zonei contă în următoarele soluții:

realizarea unui centru al zonei în care pietonul să fie prioritar; spațiu dominat de alei pietonale și piste de bicicliști și aerisit din punct de vedere al construcțiilor.

dezvoltarea unor activități atractive generațiilor tinere, fie în aer liber fie în spații închise .

integrarea zonei în circuite turistice.

În lipsa unei legături directe între cele doua străzi ce delimitează terenul (la Nord strada Meiului și la Sud strada Lotus), propun un drum de acces și legătură între acestea, o zonă de întâlnire atât a actorilor urbani cât și a autovehiculelor, cu o limită de viteză între 10 – 15 km/h.

În partea de sud a terenului am propus un nucleu de întâlnire/ colectare a pietonilor, un spațiu deschis care să ofere atât perspective cât și trasee pietonale.

Amplasarea volumului propus urmează axa N – S. Am evitat caracteristicile modelelor clasice care erau fie aliniate sau dispuse paralel unor străzi sau clădiri existente. Astfel rezultă o parcelă mult mai aerisită și puncte de perspective ușor de reperat.

Dacă trasăm o axă de la nord la sud putem observa două dominante existente importante:

dominanta de masă – clădirea centrului comercial [NUME_REDACTAT]

dominanta verticală – clădirea centrului de afaceri

în partea de nord propun tot o dominantă de masă, pentru a echilibra cele două zone.

CONCEPT VOLUMETRIC

După o analiză a fierbătoriilor de bere fie tradiționale fie modernizate, prin volumul propus încerc o abordare modernă, exprimată printr-un limbaj clar si lizibil pentru toata lumea, mai exact o reinterpretare a elementelor tradiționale regăsite într-o fabrică de bere, raportate la normele actuale.

Volumul este străbătut de un traseu interior gândit în așa fel încât vizitatorul să poată să cunoască produsul și procesul de fabricare a acestuia de la ingredientele folosite în starea lor naturală până la partea de degustare inclusive. Traseu – cunoaștere: partea de producție se dezvoltă în paralel cu spațiile muzeale și cele de servire.

Proiectul are la bază conceptul de ‘living history’, caracterizat prin spații ce recreează scene, tradiții sau anumite perioade istorice oferind vizitatorului o simulare cât mai reală a unei experiențe istorice. În cadrul propunerii mele urmăresc interpretarea experienței activităților petrecute într-o fierbătorie de bere tradițională, atât prin intermediul materialității spațiilor interioare și utilajelor folosite în procesul de fabricare a berii cât și prin vestimentația și tinuta persoanelor ce vor lucra aici. Astfel îmi propun să creez o punte între prezent și trecut, un spațiu interior în care ‘noul’ să interacționeze cu ‘vechiul’, înglobat de o coajă tratată într-o manieră modernă.

CONCLUZII GENERALE

Berea este cea mai veche băutură fabricată de om, o băutură slab alcoolică obținută prin fermentare, considerată un aliment ce poate aduce numeroase beneficii corpului uman, cum ar fi: prevenirea infarctului miocardic; redarea sănătății masei musculare; sau refacerea unor celule afectate din corp. Calitățile gustative ale berii oferă o largă adresabilitate la mai multe categorii de consumatori, dar în același timp este mult mai accesibilă din punct de vedere al costului în comparație cu alte băuturi alcoolice.

După ce a fost descoperită berea, oamenii, maiștrii berari, producătorii de bere, au depus eforturi pentru a-i îmbunătăți gustul și calitatea. Datorită evoluției tehnologiei și a standardelor de calitate, construcțiile ce adăposteau astfel de funcțiuni erau într-o continuă schimbare. În zilele noastre spațiale de bază aferente unei fabrici de bere sunt proiectate în funcție de capacitatea de producție a acesteia. Din punct de vedere arhitectural, tratarea spațiilor si a formelor, relaționarea obiectului si a funcțiunii cu mediul înconjurător va ramâne întotdeauna la latitudinea arhitectului.

Fierbătoria de bere din Oradea a rezistat de-a lungul timpului unor numeroase schimbări de proprietari, recensiunii economice, două războaie mondiale, perioadei comuniste și celei de tranziție. A produs o gamă largă de sortimente de bere, unele cu nume de personaje celebre și Berea ei a fost considerată un element nutritiv esențial, nu doar pentru locuitorii orașului, ci în toată țara și chiar în Europa.

Multe s-au schimbat în mediul nostrum, dar cel puțin un lucru a rămas același: Berea – un produs de masă, consumat indiferent de momentul zilei și indiferent de starea sufletească. Poate la un moment dat va reveni la viață fabrica de bere din Oradea, cu o altă înfățișare arhitecturală dar cu produse unice și cel puțin la fel de căutate ca în perioada ei de vârf.