Fiabilitatea sistemelor de canalizare [311393]

[anonimizat]. nnnnnnnnnnnnn

student: [anonimizat]

2016

Cuprins lucrare

Capitolul 1

[anonimizat], este o problemă cu caracter nu numai național ci și internațional. [anonimizat], chimia.

[anonimizat]: apa, aerul, solul, microorganismele, etc.

În ultimii 30 de ani problematica protecției mediului a devenit o componentă esențială a [anonimizat]. [anonimizat].

Stabilirea originii și a caracteristicilor calitative ale apelor uzate necesită cunoașterea procesului tehnologic industrial pentru o proiectare judicioasă a stațiilor de epurare. Deci este necesară cunoașterea originii principalilor afluenți și caracteristicilor lor principale pentru definirea modului de epurare.

Apa este un vector important al agenților de poluare. Deși răspândirea lor prin apă se face cu viteză mai redusă decât prin aer ea are totuși unele caracteristici ce sporesc impactul agenților poluanți. [anonimizat], [anonimizat] s-a [anonimizat], [anonimizat].

În zilele noastre în țările dezvoltate există sisteme performante de canalizare și epurare a apelor uzate consecințele asupra sănătății publice fiind mult reduse.

Se deosebesc trei categorii de ape:

pentru alimentarea potabilă

pentru arboristică și piscicultură

pentru irigații

Epurarea apelor uzate urbane și industriale este o necesitate a societății contemporane în permanență dezvoltare. Creșterea populației și industrializarea continuă indispenabilă modernizării societății au condus la creșterea consumului de apă, a volumului de ape uzate, a nmărului și complexități poluanților din aceste ape uzate.

Lucrarea urmărește prezentarea elementelor celor mai importante implicate într-o stație de epurare a apelor uzate

Ca obiective în ceea ce privește proiectul de licență putem preciza următoarele:

[anonimizat] a apelor uzate Grupul Schaeffler.

Însușirea terminologiei

Însușirea valorilor legale precizate prin NTPA 001, 002/2002, reactualizat în 2005 – [anonimizat];

• Dezvoltarea capacității de calcul inginerești pentru procesele unitare din tehnologia de epurare;

Însușirea principiilor de alegere a echipamentelor specifice conform datelor calculate în procesele unitare;

Cunoașterea modalităților de abordare a [anonimizat] ([anonimizat], [anonimizat] m3 de apă epurată).

Sănătate și siguranța muncii

Acest subcapitol tratează procesul de Sănătatea și Siguranța Muncii care este folosit să asigure că toate activitățile de operare la Stația de Epurare din Grupul Schaeffler sunt îndeplinite fără a pune în pericol sănătatea și siguranța angajaților, contractorilor, vizitatorilor și a publicului în general. Acesta cuprinde standardele care trebuie folosite pentru managementul sănătății și siguranței. Fiecare secțiune din acest subcapitol asigura informația specifică unei teme anume. De fiecare data când o trebuie consultat un alt capitol se face o notă. Informația se găsește într-o secțiune anume și nu se repeta în alta parte. Mai multe capitole se aplica de obicei la orice activitate.

Igiena

Informații generale

Igiena săracă poate cauza infecțiuni sau boli. Întregul personal care lucrează îndeaproape cu deșeuri sau nămol este în pericol.

Principalele căi de îmbolnăvire sunt.

Mâncatul alimentelor fără spălare prealabila a mâinilor;

Înghițirea accidentala a unor particule de deșeuri sau nămol;

Infectarea prin împroșcare cu deșeuri sau nămol în ochi, nas sau gură.;

Infectarea cu maladiei prin tăieturi;

Purtarea echipamentelor de protecție murare cu deșeuri sau nămol.

Chimicale, solvenți, substanțe de curățat, uleiuri, grăsimi și combustibili pot cauza de asemenea probleme de sănătate.

Persoanele care dau primul ajutor sunt și ele în pericol de a fi infestate cu HIV sau hepatita B prin contact cu sângele bolnavului.

Urmările expunerilor

Contactul cu deșeurile sau nămolul.

Principalele infecțiuni care se pot transmite prin contactul cu deșeurile sau nămolul sunt:

Toxiinfecții alimentare, voma, diaree și crampe abdominale de la consumarea alimentelor infestate.

Leptospirosis (Boala lui Weils) – are simptome asemănătoare cu icterul și gripa și se transmite mai ales prin urina animalelor (șobolani)

Hepatita A – are simptome asemănătoare cu icterul și gripa și se transmite prin fecale;

Exista și un risc de infectare cu poliomielită sau tetanus prin contactul cu deșeurile și nămolul.

Contactul cu uleiuri, grăsimi, solvenți, și combustibili lichizi.

Aceste materiale pot deshidrata pielea și pot provoca eczema sau alte infecții și în final pot cauza cancer de piele. Cremele protejează împotriva acestui risc.

Zdrențe contaminate ținute în buzunarul pantalonilor pot cauza cancer de scrot și cancer testicular.

Condiții igienico sanitare

Toți angajații trebuie să poarte echipamentele de protecție necesare. De asemenea trebuie asigurate condiții necesare pentru spălarea rufelor.

Angajații trebuie să dispună de grupuri sanitare corespunzătoare. Acestea trebuie păstrate curate.

Crema de protecție trebuie asigurata pentru acei angajați care lucrează cu deșeuri , nămol, uleiuri, grăsimi, solvenți, și combustibili lichizi.

Tuturor angajaților trebuie să li se asigure săpun și prosoape.

Tuturor angajaților trebuie să li se asigure plasturi rezistenți la apă în caz de tăieturi etc.

Curățenie

Toate suprafețele de lucru trebuie ținute mereu curate și ordonate. Nici o sarcină nu trebuie considerată finalizata atâta vreme cât resturile, gunoiul și rebuturile nu au fost înlăturate.

Pericole

Acumularea de gunoi, echipament în exces sau demontat, containere uzate etc. pot cauza următoarele pericole

de incendiu;

de împiedicare și alunecare;

blocarea ieșirilor de urgenta;

formarea de refugii pentru paraziți.

Lipsa echipamentelor de protecție sau echipamente deteriorate ori prost întreținute (trusa de prim ajutor, extinctoare) pot duce situațiile de urgenta la eșec.

Containere

Managementul trebuie să asigure pubele corespunzătoare și golirea regulata a acestora.

Manevrare

Depozitarea deșeurilor trebuie să fie conform legislației.

Proces

Inspecții regulate a locului de munca trebuie făcute către supraveghetori și manageri conform unui program. în acest sens se întocmesc tabele nominale.

Capitolul 2

Despre epurare – Stații de epurare

Primele stații de epurare au apărut în Anglia în secolul XIX. Inițial s-au realizat canalizări, care au rezolvat problema epidemiilor hidrice, dar au făcut din Tamisa un râu mort ce degajă miros pestilențial, încât în geamurile parlamentului au trebuit atârnate cârpe îmbibate cu clorură de calciu. Abia atunci s-a trecut la realizarea de stații de epurare.

Tot în Anglia s-au pus bazele monitoringului pentru stațiile de epurare. Parametrul "consum biochimic de oxigen" CBO5 a fost introdus în 1898 – temperatura de 20 C, timp de rezidență în râu 5 zile, tip de poluare predominantă fiind cea fecaloid – menajeră și a devenit foarte important pentru proiectarea unei stații de epurare.

În SUA, în 1984 existau 15438 de stații de epurare care deserveau o populație de 172 mil. locuitori, adică 73,1%. Procentul de epurare a apelor din stațiile de epurare din punct de vedere al încărcării organice măsurate prin CBO5 a fost de 84% iar din punct de vedere al suspensiilor de 86,3%. Pentru anul 2005 se prevede atingerea unui nivel de 16980 de stații epurare care să deservească 243 mil. locuitori, adică 86,6% . Procentul de epurare a apelor în stațiile de epurare din punct de vedere al încărcării organice măsurate prin CBO 5 este planificat să atingă 89,9% iar din punct de vedere al suspensiilor de 88,9%.

În SUA tot mai puține ape din stațiile de epurare se descarcă din nou în emisar. Acestea se infiltrează în sol sau se utilizează pentru irigații, în industrie, pentru recreere (lacuri), pentru piscicultură, și chiar ca sursă de apă potabilă, după descărcare în lacuri sau injectare în sol sau chiar direct, dar cu supunere la preepurare avansată.

De exemplu în SUA se utilizează ape uzate la prepararea de apă potabilă în orașe ca Palo Alto, Denver, El Paso și chiar Washington DC .

Aceasta soluție e destul de scumpă, dar totuși mai ieftină decât desalinizarea apei marine, de aceea tehnologia reciclării apei din stațiile de epurare se răspândește și în țări arabe și africane.

Epurarea – reprezintă procesul complex de reținere și neutralizare a substanțelor dăunătoare dizolvate, în suspensie sau coloidale prezente în apele uzate industriale sau menajere, în stații de epurare. Principalul scop este de a îmbunătății calitatea acestor ape pentru a putea fi deversate în emisar fără a prejudicia flora sau fauna. După ce apa este epurată în stații de epurare, ea poate fi chiar refolosită în anumite domenii sau procese tehnologice.

Considerente privind epurarea apelor

Poluanți caracteristici

Apele uzate cu cea mai mare încărcătură de poluanți sunt apele uzate menajere și cele industriale. O parte din poluanți le sunt comuni:

Principalele categorii de poluanți care conferă apelor ce îi conțin, caracteristici de ape uzate, prin alterarea caracteristicilor fizice, chimice și biologice ale acestora, sunt:

Reziduri organice provenind din apele uzate menajere, industriale și complexe de creștere a animalelor. Cele mai încarcate sunt cele din industria alimentară, cea organică de sinteză și de hârtie. Impactul acestor compuși constă în reducerea concentrației de oxygen dizolvat cu repercursiuni asupra florei, faunei. Prezența acestor compuși este indicată de CBO5.

Nutrienți: azotul, fosforul, compușii cu azot și fosfor, siliciul și sulfații. Principalele surse de generare le constituie apele uzate menajere și efluenții din industria îngrășămintelor chimice. Azotul și fosforul stimulează creșterea algelor provocând fenomenul de eutrofizare.

Substanțe toxice (poluanți prioritari) respectiv metale grele, ciauri, compuși organici clorurați , lignina, proveniți din industria chimică, celulozei și hârtiei, petrochimică. Acești poluanți sunt denumiți și compuși toxici (refractari) și se găsesc în majoritatea cazurilor în apele uzate industriale, fiind însă uneori depistați în cantități foarte mici în apele alimentare fie datorită unor infiltrații, fie epurării necorespunzătoare a apelor din amonte. Impactul este deosebit asupra cursurilor de apă, asupra oamenilor și asupra organismelor acvatice. Încetinesc sau stopează procesele de autoepurare sau epurare biologică și pot da produși de dezinfecție.

Suspensii inerte, materii coloidale sau materiale fin divizate rezultate ca urmare a proceselor de spălare din diverse industrii. Prin depunerea solidelor în suspensie se perturbă viața acvatică normală (înfundarea branhiilor peștilor) în emisarul în care a fost deversată apa uzată.

Alți compuși cum ar fi: sărurile sau agenții reducători (sulfiți sau săruri feroae) acizi, baze, uleiuri, care apar în efluenții rezultați din diverse industrii. În cantități mici, sărurile nu au efecte negative asupra mediului înconjurător, dar compușii reducători, prin consumarea oxigenului dizolvat micșorează capacitatea de autoepurare a emisarului.

Apa caldă produsă de mai multe industrii care utilizează apa ca agent de răcire. Deversarea ca atare a apei calde în emisar perturbă desfășurarea proceselor biologice de autoepurare (temperature maximă admisă 30°C).

Contaminarea bacteriologică poate fi produsă de către industriile alimentare, crescătoriile de animale sau canalizarea apelor menajere și industriale în sistem combinat.

Impactul poluanților asupra mediului

Odată cu creșterea numărului populației și necesității ei se înregistrează o creștere considerabilă a producerii diferitor substanțe și articole sintetice în compoziția cărora intră compuși chimici care în timpul fabricării și utilizării prezintă un pericol mare pentru sănătatea oamenilor și mediul ambient.

O categorie deosebit de periculoasă a compușilor menționați o prezintă poluanții organici persistenți (P.O.P) care se utilizează în industrie și agriculură și în unele cazuri se generează în cadrul proceselor industriale. În majoritatea bazinelor acvatice, cursurilor de apă, mărilor sunt depistate diferite concentrații de pesticide și alte substanțe organice persistente.

În cazul unor cantități mai mari de pesticide apa capătă un miros specific, caracteristic acestor tipuri de substanțe. Datorită proceselor de migrare,pesticidele impreună cu apa de ploaie se infiltrează în straturile freatice și chir în cele arteziene.

Sursa cu cel mai mare număr potențial de poluare este agricultura. Reziduurile netratate de la formele zootehnice sunt împrăștiate pe terenuri și o parte își croiesc drum până la cursul de apă.

Necesitatea epurării apelor uzate

Pentru asigurarea cantitativă și calitativă apei necesare tuturor folosințelor (industrii, irigații, orașe) este necesar, ca pe lângă alte lucrări și măsuri de gospodărire a apelor, să se asigure utilizarea cu randament maxim a instalațiilor de epurare existente și să se dezvolte noi tehnologii de epurare capabile să asigure din apa epurată o nouă sursă de apă pentru alimentarea sistemelor de irigații sau pentru industrii.

Procesul de epurare constă în îndepărtarea din apele uzate a substanțelor poluante, în scopul protecției calității apelor și a mediului înconjurător. Epurarea constitue unul din aspectele poluării apei. Stabilirea comportarii multiplelor substanțe care poluează apele de suprafață, precum și efectelor asupra organismelor vii fac obiectivul epurării apelor.

Epurarea apelor uzate se efectuează în construcții și instalații grupate într-o anumită succesiune tehnologică în cadrul unei stații de epurare. Mărimea stației de epurare va depinde de cantitatea și calitatea apelor uzate ale receptorului, de condițiile tehnice de calitate, care trebuie să le îndeplinească amestecul dintre apa uzată și a receptorului în aval de punctul de deversare a apelor uzate, astfel încât folosințele din aval să nu fie afectate.

O caracteristică a stațiilor de epurare o reprezintă “materia primă” care este apa uzată a cărei puritate este destul de ridicată. Randamentul impus la eliminarea poluanților din apă (gradul de epurare) este adesea la ordinul a 80% și chiar peste 95%, valori superioare celor obișnuite în prelucrărle industriale. Una din metodele de bază aplicate pentru eliminarea poluanților organici din apele uzate, epurarea biologică operează cu populații de microorganisme, cu evoluție deosebit de greu de dirijat.

Stațiile de epurare se realizează cu costuri de investigații mari și cu cheltuieli de exploatare ridicate, care, numai parțial pot fi recuperate. Se impun studii tehnicoeconomice aprofundate în vederea găsirii soluțiilor care să contribuie la reducerea diferitelor costuri.În acest scop se are în vedere aplicarea unor măsuri preliminarede prevenire a poluării apelor, respective ușurarea epurării apelor uzate.

Variante tehnologice de epurare a apelor uzate

În funcție de caracteristicile apelor uzate definite, la care se adaugă condițiile de calitate la deversare în receptori impuse de STAS 4706-88, procedeele de epurare pot fi:

mecanice,

chimice,

biologice,

Procesele tehnologice de epurare a apelor uzate realizează eliminarea completă a impurităților de natură minerală, organică și bacteriologică astfel încât apele epurate să nu afecteze caracteristicile calitative ale emisarilor în care se evacuează.

Epurarea apelor uzate, indiferent de procedeele utilizate, are ca obiective:

reținerea substanțelor poluante sau a celor ce pot fi valorificate ulterior având ca efect final obținerea apei epurate ce poate fi reintrodusă în circuitul natural sau recirculată în procese tehnologice;

prelucrarea depunerilor (nămolurilor) rezultate din epurarea apelor.

Procedeele tehnologice de epurare realizate în cadrul stațiilor de epurare municipale sau industriale utilizează operații unitare (bazate pe fenomene fizice de reținerea poluanților) sau procese unitare (bazate pe procese chimice și biologice de transformare a poluanților în compuși mai simpli, sau chiar molecule de CO2 și H2O.

Epurarea mecanică

Asigură reținerea prin procese fizice, a substanțelor solide (solide de dimensiuni mari, nisip, pietriș, solide în suspensie) din apele uzate.

Pentru reținerea corpurilor solide de dimensiuni mari se folosesc grătare și site;

Pentru separarea, prin flotație sau gravitațională, a grăsimilor și uleiurilor care plutesc în masa apei uzate, se folosesc separatoare de grăsimi.

Sedimentarea materiilor solide în suspensie, are loc în deznisipatoare, decantoare, fose septice. În epurarea mecanică (decantoare) se reține și o parte din material organică biodegradabilă, datorită asocierii acesteia cu aolidele în suspensie.

Dacă în canalizarea orășenească sunt deversate mari cantități de ape uzate industriale, pentru a proteja desfășurarea normală aproceselor de epurare în treaptă mecanică, se prevede o treaptă preliminară, realizată în bazine de egalizare (uniformizare) a debitelor și a concentrațiilor.

Epurarea chimică

Se aplică pentru poluanți dizolvați în apa, sau în suspensii foarte fine. Înainte de stația de epurare, apele acide, sau alcaline sunt neutralizate.

Epurarea chimică propriu-zisă, constă într-o serie de tratări ale apei, în funcție de natura și concentrația poluanților. Procedeele mai des utilizate sunt:

Oxidarea – se realizează cu oxigenul din aer, sau cu ozon. Se aplică atât apelor acide cât și a celor bazice. Se realizează în cascade sau bazine specifice.

Precipitarea – urmărește realizarea unor particole sedimentabile, folosind reactivi adecvați.

Coagularea – utilizează săruri solubile de fier și aluminiu. În apă, materialele menționate formează precipitate voluminoase, care atrag substanțe coloidale, ce dau tulburența apei și se depun împreună, în decantorul primar.

Clorurarea – utilizează ca reactive clorul într-un utilaj, sau mai multe utilaje, în serie.

Epurarea biologică

Epurarea biologică urmărește eliminarea poluanților organici, biodegradabili cu ajutorul microorganismelor. Au loc pocese de fermentație aerobă, sau anaerobă, din care se formează compușii aglomerați, care se separă de apă, alături de săruri minerale și gaze.

Epurarea biologică se poate realiza pe cale naturală și artificială. Pe cale naturală, apa epurată mecanic este colectată întrun bazin colector și utilizată la irigații. Apa nu trebuie să conțină germeni patogeni, paraziți, să nu aibă miros neplacut și se aplică numai culturilor de porumb și sfeclă de zahar.

Epurarea biologică artificială utilizează fie filtre biologie, fie bazine cu nămol active. Filtrele biologice (biofiltrele) sunt bazine umplute cu roci minerale, cocs, caramidă spartă, material plastic. Biofiltrele au prevăzut sisteme de ventilație, pentru eliminarea gazelor.

Bazinele cu nămol activ utilizează fermentația aerobă a substanțelor organice din apa reziduală. Ca bazine de aerare se mai folosesc: șanțuri în teren impermiabil, gropi, canale de beton.

Principiul constructiv al unei stații de epurare a apelor uzate

Deși diferă prin dimensiuni și tehnologii folosite, cea mai mare parte a stațiilor de epurare a apelor uzate au o schemă constructivă apropiată. Există și unele realizate pe verticală, tip turn, dar majoritatea sunt pe orizontală. Ocupă relativ mult teren, dar o parte din instalații se pot realiza în subteran, cu spații verzi deasupra.

Distingem o treapta primară, mecanică; o treaptă secundară, biologică; și la unele stații (deocamdată nu la toate!) o treapta terțiară – biologică, mecanică sau chimică.

Treapta primară constă din mai multe elemente succesive:

Grătarele rețin corpurile plutitoare și suspensiile grosiere (bucăți de lemn, textile, plastic, pietre etc.). De regulă sunt grătare succesive cu spații tot mai dese între lamele. Curățarea materiilor reținute se face mecanic. Ele se gestionează ca și gunoiul menajer, luând drumul rampei de gunoi sau incineratorului.

Fig. 2.1 Schemă bloc de principiu.

Gratarele sunt:

gratare rare, care au interspatii mari care permit trecerea unor materii cu dimensiuni de 50-100 mm, curațarea lor este manuală. Se urmărește avansarea tehnologiei către gratare rare cu interspații cu dimensiuni de 20 mm, prevazute cu un sistem de curațare mecanică.

Fig. 2.2 Gratare rare și dese.

gratare dese, care au interspații cuprinse între 16 și 20 mm, iar curațarea lor se face manual sau mecanic. Soluțiile moderne includ gratare dese din oțel inoxidabil sau alte materiale rezistente la coroziune, prevăzute cu dispozitive pentru deshidratarea reținerilor.

Fig. 2.3 Sistem de curățare mecanic.

Sitele au rol identic grătarelor, dar au ochiuri dese, reținând solide cu diametru mai mic.

Fig. 2.4 Site.

Deznisipatoarele sau decantoarele pentru particule grosiere asigură depunerea pe fundul bazinelor lor a nisipului și pietrișului fin și altor particule ce au trecut de site dar care nu se mențin în ape liniștite mai mult de câteva minute. Nisipul depus se colectează mecanic de pe fundul bazinelor și se gestionează ca deșeu împreună cu cele rezultate din etapele anterioare, deoarece conține multe impurități organice.

Fig. 2.5 Deznisipator.

Decantoarele primare sunt longitudinale sau circulare și asigură staționarea apei timp mai îndelungat, astfel că se depun și suspensiile fine. Se pot adăuga în ape și diverse substanțe chimice cu rol de agent de coagulare sau floculare, uneori se interpun și filtre. Spumele și alte substanțe flotante adunate la suprafață (grăsimi, substanțe petroliere etc.) se rețin și înlătură ("despumare") iar nămolul depus pe fund se colectează și înlătură din bazin (de exemplu cu lame racloare susținute de pod rulant) și se trimite la metantancuri.

Treapta secundară constă și ea din mai multe etape:

Aerotancurile sunt bazine unde apa este amestecată cu "nămol activ" ce conține microorganisme ce descompun aerob substanțele organice. Se introduce continuu aer pentru a accelera procesele biochimice.

Fig. 2.6 Bazin cu nămol activat cu aerare pneumatică

cu tuburi cu membrane elastice perforate.

Decantoarele secundare sunt bazine în care se sedimentează materialele de suspensie formate în urma proceselor complexe din aerotancuri. Acest nămol este trimis la metantancuri iar gazele (ce conțin mult metan) se folosesc ca și combustibil de exemplu la centrala termică.

Treapta terțiară nu există la toate stațiile de epurare. Ea are de regulă rolul de a înlătura compuși în exces (de exemplu nutrienți- azot și fosfor) și a asigura dezinfecția apelor (de exemplu prin clorinare). Această treaptă poate fi biologică, mecanică sau chimică sau combinată, utilizând tehnologii clasice precum filtrarea sau unele mai speciale cum este adsorbția pe cărbune activat, precipitarea chimică etc. Eliminarea azotului în exces se face biologic, prin nitrificare (transformarea amoniului în azotit și apoi azotat) urmată de denitrificare, ce transformă azotatul în azot ce se degajă în atmosferă. Eliminarea fosforului se face tot pe cale biologică, sau chimică.

Fig. 2.7 Eliminarea azotului și fosforului.

În urma trecerii prin aceste trepte apa trebuie să aibă o calitate acceptabilă, care să corespundă standardelor pentru ape uzate epurate. Dacă emisarul nu poate asigura diluție puternică, apele epurate trebuie să fie foarte curate. Ideal e să aibă o calitate care să le facă să nu mai merite numite "ape uzate" dar în practică rar întâlnim așa o situație fericită. Pe de o parte tehnologiile de epurare se îmbunătățesc, dar pe de altă parte ajung în apele fecaloid-menajere tot mai multe substanțe care nu ar trebui să fie și pe care stațiile de epurare nu le pot înlătura din ape.

În final apa epurată este restituită în emisar – de regulă râul de unde fusese prelevată amonte de oraș. Ea conține evident încă urme de poluant, de aceea este avantajos ca debitul emisarului să fie mare pentru a asigura diluție adecvată.

Alte soluții propun utilizarea pentru irigații a apelor uzate după tratamentul secundar, deoarece au un conținut ridicat de nutrienți. Acest procedeu e aplicabil dacă acele ape nu conțin toxice specifice peste limitele admise și produsele agricole rezultate nu se consumă direct. În acest caz nu mai este necesară treapta a III-a și nu se mai introduc ape în emisar (fapt negativ din punct de vedere al debitului dar pozitiv pentru calitate, deoarece apele epurate nu sunt niciodată cu adevărat de calitate apropiată celor naturale nepoluate antropic). Se experimentează și utilizarea apelor uzate ca sursă de apă potabilă, desigur cu supunerea la tratamente avansate de purificare.

Nămolul din decantoarele primare și secundare este introdus în turnuri de fermentație, numite metantancuri. De obicei sunt rezervoare de beton armat de mari dimensiuni, unde se asigură temperatură relativ ridicată, constantă, și condiții anaerobe, în care bacteriile fermentează

nămolul și descompun substanțele organice până la substanțe anorganice, rezultând un nămol bogat în nutrienți și gaze care, conținând mult metan, se utilizează ca și combustibil.

Capitolul 3

Cerințe de performanță pentru epurarea apelor uzate industriale

Ape uzate

Definiție

Activitățile umane domestice, agricole și industriale produc o serie întreagă gamă de deșeuri de reziduuri care sunt transportate pe cale lichidă. Acestea sunt susceptibile de producerea a diferite tipuri de poluare și de probleme în mediul receptor. Acest ansamblu de ape rejectate și deșeuri constituir ceea ce se numește ape uzate [1].

Apele uzate se clasifică în patru categorii:

Apele uzate domestice. Acestea sunt apele uzate care provin din clădirile și serviciile rezidențiale, produse în principal de metabolismul uman și de activitățile menajere (apele menajere și de toaletă) [2].

Apele uzate industriale. Sunt apele uzate care provin din locațiile care constituie finalul activităților industriale, locațiile comerciale, artizanale sau prestatoare de servicii, constituite din apele utilizate la răcire și la climatizare.

Înainte de e fi deversate în reteaua publică, trabuie să fie supuse unui tratament adaptat naturii lor poluante, în scopul protejării mediului receptor [2]. Compoziția acestor ape este legată de natura activității industriale, fiind clasificate după cum urmează:

Fabrici de paste făinoase și de hârtie;

Rafinării de petrol

Ramurile industriei metalurgice primare;

Ramurile industiei chimice (organice și anorganice, cu excepția rafinăriilor de petrol);

Industria transformării metalelor (metalurgie secundară, producătoare de mașini, producătoare de echipamente electronice, de materiale de transport, instrumente de măsură, etc.);

Industria agro-alimentară;

Industria textilă și de îmbrăcăminte;

Industria de prelucrare a lemnului (gatere, fabricile de mobilă, etc);

Ramuri industriale divesre, neclasificate în categoriile expuse anterior, cum ar fi de exemplu prelucrarea pietrei, a argilei, imprimeriile, etc).

Apele pluviale. Sunt apele uzate care provin din precipitațiile atmosferice, fiind încărcate de minerale în suspensie, de hidrocarburi.

Poluanții de origine agricolă. Sunt afluenți care provin de pe terenurile agricole cultivate în urma fenomenelor de scurgere și spălare a solului. Aceste ape sunt bogate în elemente fertilizante (azotat de fosfor) și în poluanți organici (pesticide).

Caracterizarea calitativă a apelor uzate

Caracteristicile fizice ale apelor uzate

Culoarea: gri care devine neagră în timp;

Mirosul: neplăcut, grețos (H2S). aceste două caracteristici se pot modifica în funcție de reziduurile industriale pe care le conțin;

Temperatura: ridicată, în raport cu temperatura apei potabile;

Materii solide: compuși ai materiilor dizolvate (sucuri, săruri), materii coloidale (turbiditate – modificarea proprietăților de a absorbi sau difuza lumina incidentă), materii în suspensie (hârtie), materii flotante (grăsimi).

Caracteristici chimice ale apelor uzate

Printre parametrii chimici ai apelor uzate se pot enumera:

Compușii azotului. În aceste ape se găseste azot de proveniență organică (provenit din celulele organice) azot amoniacal (NH4+), azot nitros (NO2-), azot nitric (NO3-)și azot gazos (N2), acesta din urmă fiind un gaz puțin solubil în apă dar foarte prezent în aer.

NTK (azot Kjildhal) = N organic + M amoniacal (NH4+) (1)

NGL (azot global) – NTK + NO2- + NO3- (2)

Compușii fosforului. Sunt produși ai fosforului organic (reziduu al ființelor vii) și ai fosforului mineral sau ortofosfații (PO43- – agent fertilizant).

P total = P organic + P mineral (3)

Fosforul mineral reprezintă între 50 și 90% din fopsforul total.

Compușii organici ai carbonului. Cantitatea de compuși ai carbonului se caracterizează esențial prin cererea de oxigen care ii este asociată. Este evaluată în CDO5 (cantitatea de oxigen consumată în 5 zile de bacteriile aerobe pentru a descpmpune nateria organică biodegradabilă prezentă în apele uzate) și prin NCO (necesitatea chimică de oxigen). Aceasta corespunde cantității de oxigen consumată în condiții particulare, de către materiile oxidabile prezente în apele uzate, adică de o parte considerabilă a compușilor organici și de o cantitate mică de săruri minerale.

Micropoluanții. Se disting micropoluanți organici (hidrocarburi, pesticide fenoli, detergenți, etc.) și micropoluanți anorganici cum ar fi: Fe, Cd, Se, Mn, Hg, B, Pb, Zn … .

Caracteristicile biologice ale apelor uzate. În apele uzate se decelează numeroase microorganisme: bacterii virusuri, microciuperci și paraziți.

Caracterizarea cantitativă a apelor uzate

Pentru determinarea debitelor apelor uzate se utilizează mai multe metode, printre care:

a) Limnimetria

Această metodă constă în măsurarea în mod continuu sau discontinuu a distanței dintre suprafața unei ape și un reper fix. Cunoașterea acestei distanțe permite ca pe baza unei relații stabilite experimental sau matematic să se determine debitul afluentului respectiv. În cazul utilizării unor dispozitive etalonate anterior, se poate ca prin măsurarea acestei distante să se obțină direct debitul. Se folosește scara limnimetrică, limnimetrul cu bule și limnimetria cu ultrasunete.

b) Metoda secțiune – viteză

Aplicarea legii Q = V∙S la curgerile cu suprafață liberă necesită cunoașterea secțiunii udate a canalului pe de o parte și cunoașterea vitezei medii a afluentului pe de altă parte. În cele de mai sus, Q – reprezintă debitul apei uzate, V – viteza medie a afluentului, iar S – secțiunea udată.

c) Sisteme cu ultrasunete

Un semnal acustic care se propagă printr-un fluid își va modifica viteza în funcție de viteza avestuia. Viteza semnaluluii acustic crește dacă semnalul se propagă în același sens cu sensul de curgere al fluidului și descrește dacă propagarea se face în sens invers. Diferența dintre vitezele semnalului acustic în cele două cazuri este proporțională cu viteza de curgere a fluidului respectiv.

Epurarea apelor uzate

Misiunea sistemului de curățare a apelor uzate nu se limitează numai la realizarea unei rețele de sisteme colectoare cu rolul de a deplasa apele poluate cu problemele lor către exteriorul aglomerațiilor umane. Ea are și scopul nobil de a proteja locul unde se recepționează aceste ape și de a menține calitatea mediului înconjurător.

Stația de epurare (STEP) permite tratarea apelor poluate astfel în scopul reducerii considerabile a nivelul lor de degradare, și prin acestea să poată fi reutilizate sau deversate în mediul înconjurător fără vreun impact negativ asupra acestuia. Normele de deversare precizează caracteristicile acestor ape în funcție de utilizarea lor ulterioară și impun în consecință nivelul de epurare ce trebuie atins.

Procedeele de epurare cele mai frecvent utilizate se bazează pe principiul biologic (microorganismele absorb poluarea) și se prezintă sub forma a două sisteme diferite:

Sistemele intensive (sau sistemele compacte), care fac apel la tehnologii corespunzătoare și necesită un plus de energie;

Sistemele extensive, care fac apel la puterea purificatoare a naturii, dar necesită un plus de spațiu [3].

O stație de epurare urmărește în general următoarele etape de tratament:

Pretratamente;

Tratamente primare;

Tratamente fizico – chimice;

Tratamente secundare;

Tratamente terțiare;

Tratamente cu nămol.

1) Pretratamentele

Obiectivul principal al acestei etape constă în separarea stării lichide de materiile solide grosiere. Printre etapepe pretratamentelor se pot enumera: strecurarea, eliminarea nisipului, eliminarea uleiurilor și degresarea.

1.1. Strecurarea

Strecurarea are drept scop eliminarea tuturor impurităților care ar putea prin obstrucție să provoace dificultăți în funcționarea pompelor. Această etapă este foarte importantă deoarece permite ca apele uzate să fie supuse fără multe probleme unor tratamente ulterioare.

1.2. Eliminarea nisipului

Sistemele de eliminare a nisipului sunt folosite pentru sedimentarea particulelor minerale conținute în apele uzate, particule cu dimensiuni cuprinse între 0,2 mm și 2 mm. în funcție de principiul de funcționare se disting două tipuri de bazine de sedimentare a nisipului (de desablare): bazinele de desablare longitudinale și bazinele de desablare circulare [4].

1.3. Eliminarea uleiurilor și degresarea

Separatoarele speciale de separare a uleiurilor au fost realizate pentru separarea uleiurilor minerale și a produselor petroliere care provin din apele reziduale de la rafinării. Separarea uleiurilor se face în această etapă prin flotare și din această cauză se impune curățarea corespunzătoare a suprafaței și a fundului bazinului. Pentru curățare se utilizează poduri racloare cu lanțuri și lame [4], conform Fig.3.1.

Fig. 2.8 Sistem de eliminare a uleiurilor utilizat pentru epurarea apelor uzate.

2) Tratamente primare

Capitolul 4

Studiu de caz Grupul Schaeffler

Grupul Schaeffler este un renumit furnizor la nivel mondial în sectorul auto și industrial. Compania pune valoare pe cea mai înaltă calitate, pe o tehnologie remarcabilă și o puternică forță de inovație.

Grupul Schaeffler are o contribuție decisivă în ceea ce privește ”mobilitatea pentru ziua de mâine”, prin componente și sisteme de înaltă precizie pentru motoare, prin transmisie și aplicații pentru șasiu, precum și prin soluții de rulare bazate pe rulmenți, pentru o paletă largă de aplicații industriale. Compania a generat vânzări de aproximativ 13,2 miliarde de Euro în 2015. Cu aproximativ 84,000 de angajați în întreaga lume. Schaeffler este una dintre cele mai mari companii industriale din Europa, în proprietate familială. Grupul a dezvoltat o rețea mondială de locații de producție, centre de cercetare și dezvoltarea și societăți de vânzare în aproximativ 170 de locații din 50 de țări.

Schaeffler România este una dintre cele mai mari investiții în capacități de producție ale Grupului și produce în Brașov componente pentru industria automobilistică și constructoare de mașini și pentru industria eoliană. Înființată în anul 2002, Schaeffler Romania prevedea realizarea unei fabrici cu 3 hale de producție cu o suprafață totală de 55.000 mp. Astăzi, după o investiție ce depășește 500 milioane euro, fabrica ocupă o suprafață de 42,5 hectare, din care aproximativ 100.000 de metri pătrați construiți și își desfășoară activitatea în 6 hale de producție la locația de la Cristian, de unde își desfășoară producția din 8 octombrie 2004 – ziua oficială a Schaeffler România.

Înregistrată inițial sub numele de INA Schaeffler Brașov ca filială a Grupului Schaeffler, întreprinderea a fost redenumită în anul 2006 primind numele de Schaeffler România.

Schaeffler România produce componente de tehnică liniară pentru industria de mașini-unelte, componente pentru industria de autovehicule și rulmenți de mari dimensiuni pentru diferite aplicații industriale. Atât gama produselor cât și divizia de inginerie sunt în continuă dezvoltare, Schaeffler inaugurând propriul Centru de Inginerie în 2012. Compania are o prezență extrem de activă în mediul universitar și preuniversitar, precum și multiple acțiuni și proiecte de implicare socială conform tradiției companiei familiale.

Ca firmă orientată spre viitor, Schaeffler România pune mare accent pe calitate și profesionalism. Folosind cele mai noi tehnologii și investind în continuu în dezvoltarea profesională a personalului, compania a demonstrat că echipa sa face parte dintr-o elită profesională a cărei profesionalism maxim și rezultatele excepționale sunt un stil de lucru consacrat.

Politica de protecție a mediului înconjurător și a muncii la Grupul Schaeffler

Protecția mediului și a muncii este parte componentă a principiilor fabricii de conducere. Prin crearea și menținerea unui mediu de muncă sigur, sănătos și performant și prin principiile de protecție a mediului compania contribuie la continuitatea și succesul propriu.

Pe plan mondial compania aplica un sistem de management al protecției muncii și al mediului pe care îl îmbunătățeste în permanență. Dezvoltarea unor concepte vizionare și transpunerea în practică împreună cu partenerii contractuali.

Efecte reduse asupra mediului și produse ecologice

Compania doreste să previna efectele dăunătoare asupra mediului înconjurător în toate activitățile. Economisirea materiei prime și a energiei, reducerea la maxim a cantitatii de deșeuri, ape uzate, zgomote și alte tipuri de poluanți. Producerea de produse ecologice și luarea în considerare a întregului ciclu de viață.

Verificarea arsurilor cu acid azotic (HNO3) a suprafetelor rectificate

Această metodă este aplicabilă pentru detectarea schimbărilor structurale locale și a defectelor de pe suprafața rectificată. Se aplică pentru atacul cu acid a oțelurilor de cementare și a oțelurilor de rulment.

Modul de lucru

Descrierea etapelor procesului

Baia 1- Spălare cu ultrasunete în baia cu apă calda și detergent BONDERITE C-AK 5805.

Baia 2- Spălare în baia cu apă calda și detergent BONDERITE C-AK 5805

Baia 3- Clatire in baia cu apa la temperatura mediului, piesele se vor agita pe cat posibil, in timpul procesului de clatire, timpul min. de expunere: 10 sec .

Suflare cu aer pana la uscarea suprafetelor (de apreciat)

Baia 4- Atac cu acid HNO3 cu concentrație 0.2÷0.6%, piesele vor fi agitate in solutia de corodare pana cand se obtine o coloratura gri uniforma; un timp de corodare precis nu poate fi indicat, deoarece timpul de corodare este puternic influentat de stadiul baii (concentratia acidului, impurificare, temp. baii, temp. piesei).

Baia 5- Clatire in baia cu apa la temperatura mediului, piesele se vor agita pe cat posibil, in timpul procesului de clatire, timpul min. de expunere: 10 sec .

Baia 6- Neutralizarea în soluție bazică de Na2CO3concentrație 50g/l (Ph 9÷13), timp de 1-2 min.

Baia 7- Clatire in baia cu apa la temperatura mediului, piesele se vor agita pe cat posibil, in timpul procesului de clatire, timpul min. de expunere: 10 sec.; de asemeni piesele dupa clatire se vor sufla cu aer comprimat, minimizand astfel cantitatea de apa ce poate fi introdusa in baia de conservare.

Baia 8- Conservare în solutie de conservare tip Castrol Safecoat DW 16 VC, minimum, 2 min.

Etapele procesului sunt prezentate schematic mai jos:

Inregistrari si decizii ale personalului QS – verificare arsuri

Verificarea pieselor la fisuri / arsuri se face in doua situatii :

– Pentru aprobarea procesului – prima piesa din comanda respectiva

– Pentru verificarea conform planului de verificare

Personalul QS – verificare arsuri

Verificarea pieselor la arsuri, se face doar cu personal instruit in conformitate cu cerintele instructiunilor aplicabile la verificarea arsurilor (functionarea instalatiilor, modul de apreciere al defectelor, etc.).

Personalul trebuie sa aiba vederea buna iar iluminarea la locul de verificare trebuie sa fie suficienta.

Controlul instalatiilor si mediului de lucru

Parametrii chimici ai tuturor mediilor de lucru ai instalatiei sunt determinati lunar de catre laboratorul de analize chimice din companie.

Frecventa de determinare, responsabilitatile laboratorului si ale segmentului de productie, limitele si tolerantele parametrilor sunt definite in Parametrii chimici de functionare si planul de inspectie ai instalatiei de control arsuri.

Daca unul sau mai multi parametri au valoarea in afara limitelor se va proceda astfel:

– Operatorii au obligatia sa efectueze corectiile date de laborator, inscrise la rubricile “Masuri recomandate” si sa consemneze acest lucru (data si semnatura) in acelasi Plan de inspectie la coloana „Realizat”.

Daca unul sau mai multi parametri au valoarea in afara tolerantelor se va proceda astfel :

– Se evalueaza impactul lucrului cu mediul in parametrii n.i.o., asupra pieselor verificate. Evaluarea va fi efectuata de reprezentantii segmentului si ai laboratoarelor de fizica si chimie, care vor lua o decizie referitoare la tratarea pieselor in cauza.

Schimbarea continutului bailor se va face de catre operatori sub directa supraveghere a sefului de schimb si a tehnologului.

Este obligatorie o verificare saptamanala a ferestrei de vizualizare din bazinul 8 situata in partea inferioara a bazinului. Daca faza apoasa are nivelul maxim admis, atunci se anunta tehnologul de proces care va solicita serviciului IH eliminarea fazei apoase. Acest nivel maxim admis este marcat pe fereastra de vizualizare.

Faza apoasa separata in bazin se poate evacua cu ajutorul unor ventile situate la baza bazinului.

Procesul de corodare se poate verifica si cu un etalon master, de verificare a bailor. Etalonul este compus din 4 inele. Aceste inele sunt supuse unui tratament termic specific pentru a produce 4 stadii diferite structurale care corespund in diferite situatii, arsuri de slefuire. Cele 4 inele reacționează diferit la atacul chimic și prezintă diferite modificări de culoare. Inelele sunt șlefuite după verificare și pot fi utilizate din nou pentru un test de corodare.

Suplimentar verificarea baii de acid se realizeaza cu esantioane ce prezinta arsuri naturale. Acestea se realizeaza prin compararea pozei etalon cu esantionul corespunzator.

In figura de mai jos sunt prezentati timpii de mentinere in bazine si temperatura acestora.

In imaginea de mai jos sunt prezentate riscurile nerespectarii timpului de mentinere a pieselor in baia nr. 4 cu atac NHO3.

Supravegherea bazinelor

Verificarea bazinelor este efectuata cel putin o data pe saptamana si este consemnata in tabelul de mai jos.

Bibliografie

[1]. D. D. Mara, “Sewage treatement in hot climates”, Ed. John Wiley & Sons, 1980.

[2]. Directive Européene du 21 mai 1991 (91/271/CCE) relative au traitement de eaux urbanes résiduaires.

[3]. “Guide d’assainissement”, Direction Assainissement et Envireonnement de l’ONEP.

[4]. Institut fresenius GmbH Taunusstein-Neuhof W.Fresenius et W.Schneider Forschungsinstitut fur Wassertechnologie an der RWTH Aachen (FiW) B.Bohnke et K.Poppinghaus, “Technolodi des eaux résiduaires (production, collecte, traitement et analyse des eauc résiduaires)”.

[5]. H. Aussel, Graziella Dornier, “Le traitement des eaux usée”, Institut National de Recherche et de Sécurité, Paris, novembre, 2004.

[6]. Fondation de l’eau potable sure (FEPS), “Traitement des eaux usée”, Canada.

[7]. Gouvernement du Québec, “Guide pour l’étude des technologies conventionnelles de traitement des eaux usées d’origine domestique”, 2002.

[8]. Chaisemartin David, ingénieur d’études de la spécialités Eau et Environnement de l’ENSIL, “La dénitrification”, octobre 2005.

[9]. J. Michelin, “La qualité de l’eau et assainissement en France, la dénitrification naturelle”, Institut agronomique de Paris –Grignon.

[10]. A. Bernal-Martinez, “Elimination des hydrocarbures aromatiques polycycliques présents dans les boues d’épuration par couplage ozonation-digestion anaérobie”, Thèse en génie des procèdes, MONTPELLIER II (2005) France.

[11]. A. Duvand, E. Mugnier, E. Gazzo, A. Aubain, P. Wiart, “Situation du recyclage agricole des boues d’épuration urbaines en Europe et dans divers autres pays du monde”, Agence de l’Environnement et de la Maîtrise de l’Energie ADEME, Centre Angers, 1999.

[12]. V. Mathevon, “Les techniques existantes d’élimination et de traitement des boues. Station d’épuration, comment maîtriser à la source la qualité et la quantité des boues?”, Journée technique nationale du 29 avril 1999. INSA, Toulouse.

[13]. M. Satin, S. Belmi, “Guides des procédés épuratoires intensifs proposés aux petites collectivités”, Agence de l’eau Seine-Normandie, Nanterre.

[14]. M. Ferchichi, A. Ghrabi, A. Grasmick, “Epuration d’eau usée urbaine par biodisques et lit bactérien”, Water research, volume 28, February 1994, p. 437-443.

[15]. Chaisemartin David, ingénieur d’études de la spécialités Eau et Environnement de l’ENSIL, “Role des bassins à boues activées classiques”, décembre 2005.

[16] Dégrénent, “Mémento Technique de l’Eau”, Neuvième Edition, 1989.

[17]. J. S. Devinny, M. A. Deshusses, T.Webster, “Biofiltration for air pollution control”, University of California, USA, August 31, by CRC press 1999 – p299.

[18]. MEEDDM: Ministère de l’Ecologie, de l’Energie, du Développement Durable de la Mer, France, 2007.

[19]. Y. Charbonnel, “Manuel de lagunage à macrocytes en régime tropical”, Agence de coopération culturelle et technique, 1989, 37 p.

[20]. L. Mandi, J. Darley, J. Barbe, B. Baleux, “Essais d’épuration des eaux usées de Marrakech par la jacinthe d’eau (charge organique, bactérienne et parasitologique)”, Revue des Science de l’Eau, 1992, p. 313-333.

[21]. AERM (Agence de l’Eau Rhin-Meuse), “Procédés d’épuration des petites collectivités du bassin Rhin-Meuse”, France, juillet 2007.

[22]. E. Tilley, et al., “Compendium des systems et technologies d’assainissement”, Edition Sandec (The Department of Water and Sanitation in Developing Countries of Ewag), the Suiss Federal Institute of Aquatic Science and Technology, 2008.

[23]. B. Baudot, P, Perera, “Procédés extensifs d’épuration des eaux usées, adaptés aux petites et moyennes collectivités (500 à 5000 eq-hab)”, mise en oeuvre de la directive du conseil nr. 91/271 du 21 mai 1991.

[24]. Conseil Général de Seine et Marne, “Technique sur l’assainissement collectif; la filière filtres plantés de roseaux”.

[25]. Agence de l’Eau et Ministere de l’Environnement, “Epuration des eaux usées urbaines par infiltration percolation, état de l’art et étude de cas”, Etude inter agences nr. 9, France, 1993.

[26]. J. P. Bechac, P. Boutin, B. Mercier, P. Nuer, “Traitement des eaux usées”, Editura Eyrolles, Paris, 1987.

[27]. R. Disjardins, “Le traitement des eaux”, Edition de l’École Polytechnique de Montréal, 1989.

[28]. M. Ez-Zahery, “Caractérisation et influence de la hauteur du sable utilisé dans le procédé d’infiltration percolation”, DESA, 03 Décembre 2004, Université Ibn Zohr Agadir.

[29]. Ministère de l’Aménagement du Territoire et de l’Environnement, Agence de l’eau, France, “Epuration des eaux usées par infiltration percolation”.

[30]. Rachida Mimouni, “Etude microbiologique des eaux usées dans le Grand Agadir: épuration par infiltration-percolation, impact sur l’environnement marin et réutilisation en agriculture”, Thèse de microbiologie, 2004.

[31]. J. Degremont, “Mémento technique de l’eau”, 5ème édition, 1989.

Anexa 1

Terminologie

Anexa 2

Abrevieri

Anexa 3

Cuprinsul figurilor

Fig. 2.1 Schemă bloc de principiu. 14

Fig. 2.2 Gratare rare și dese. 14

Fig. 2.3 Sistem de curățare mecanic. 15

Fig. 2.4 Site. 16

Fig. 2.5 Deznisipator. 16

Fig. 2.6 Bazin cu nămol activat cu aerare pneumatică 17

Fig. 2.7 Eliminarea azotului și fosforului. 18

Fig. 2.10 Sistem de eliminare a uleiurilor utilizat pentru epurarea apelor uzate. 24

Bibliografie

[1]. Rusu Tiberiu, “Tehnologii și echipamente pentru tratarea și epurarea apelor”, vol. I, U.T.Press, Cluj-Napoca, 2008.

[2]. Rusu Tiberiu, “Procedee și echipamente pentru tratarea și epurarea apelor”, suport de curs, U.T.Cluj.

[3]. Simona Avram, “Procedee și echipamente pentru tratarea și epurarea apelor”, suport de curs, U.T.Cluj.

[4]. Negulescu M., ,,Epurarea apelor uzate orășenești“, Ed. Tehnică, București, 1971.

[5]. Robescu Dan, Robescu Diana ,,Procedee, instalații și echipamente pentru epurarea avansată a apelor uzate“, Ed. Bren, 1999,

[6]. Stoianovici Șerban, Robescu Dan ,,Procedee și echipamente pentru tratarea și epurarea apei“, Ed. Tehnică, București, 1982.

[7]. Carta Universitatii Tenice din Cluj-Napoca.

[8]. Victoria Cotorobai, „Lucrări tehnico-edilitare. Sisteme de canalizare”, curs.

[9]. ***, "Normativ privind proiectarea, execuția și exploatarea sistemelor de alimentare cu apă și canalizare a localităților. Indicativ NP 133–2011”