Fertilizarea In Vitro

Terapia FIV11

Prezentare

Evoluția și tehnologia

Scurt istoric și contextul științific al apariției FiV

FIV in lume

FIV în România

Considerente etice

Crioconservarea

Donarea de material genetic

Copiii din lumea de dincolo

Screening-ul

Diagnosticul preimplantator-designul de copii

ADN-ul mitocondrial

Maternitate de împrumut

Perspective religioase asupra FIV

Unul dintre noi

Inițiativa cetățenească europeană „Unul dintre noi”

Celulele stem

Bebelușul medicament

Terapia regenerativă

3.3. Reducția embrionară (eugenismul modern)

Aspecte psihologice, emoționale

Legislatie

Statutul embrionului uman

Terapia FIV

Sub termenul generic de terapie este prezentat ansamblul de intervenții care au ca obiectiv obținerea unei sarcini și, în final, nașterea unui copil în cazul unui cuplu diagnosticat cu o formă de infertilitate. Vindecată sau nu, această disfuncție, prin mijloacele tehnice actuale, nu mai reprezintă un obstacol în dobândirea bebelușului dorit. Astfel, procrearea se transpune într-o tehnologie de reproducere umană medical asistată.

Infertilitatea este definită ca „inabilitatea unui cuplu de a concepe după un an de raporturi sexuale fără contracepție sau, în alt mod, ca o capacitate redusă de concepere comparativ cu populația generală. Infertilitatea poate surveni pe cale masculină, feminină sau poate avea cauze necunoscute (10-15 %).

Tratamentul trebuie recomandat numai în cazurile în care s-a demonstrat că ar avea vreun rol în îmbunătățirea fertilității. În celelalte cazuri se indică stimulare ovariană și inseminare intrauterină. După cel mult șase astfel de cicluri, fără apariția sarcinii, se face apel la tehnici de reproducere asistată medical mult mai sofisticate, cum este cazul fertilizării in vitro (FIV).

Prezentare generală

In vitro descrie procesul biologic survenit, în afara corpului viu, în aparatură de laborator. Fertilizarea in vitro (din lat în eprubetă) face posibilă obținerea, în condiții de laborator, a ceea ce în mod obișnuit se petrece tainic și misterios în interiorul corpului viitoarei mame: ovule mature sunt prelevate din ovarele unei femei și fertilizate în exterior; blastocistul (embrionul) rezultat este apoi implantat în uterul său, de aceea denumirea completă a procedurii este „fecundare in vitro cu transfer de embriononi”.

Ca o variantă a acestei metode este ferilizarea in vivo: materialul genetic masculin și feminin este pus în contact în afara organismului viu și apoi este transferat, într-o capsulă specială, în mediul natural de fertilizare. După timpul aferent fecundării, capsula este scoasă, iar blastocistul rezultat este transferat în uter. (vezi alt dictionar)

Prima fecundare in vitro a fost efectuată în 1978, de doi medici din Marea Britanie. Aceștia o tratau pe d-na Leslie Brown de o formă de infertilitate cauzată de blocajul tuburilor falopiene. Ei au creat, într-un așa-numit „incubator”, un mediu propice realizării fecundării. Aici au pus în contact gameții proveniți de la soții Brown Embrionul rezultat a fost implantat ulterior în uterul viitoarei mame Brown care, nouă luni mai târziu, împreună cu soțul său, își admira fiica abia născută.

Fecundarea se poate realiza prin punerea în contact a materialului genetic masculin și feminin, sau prin injectarea artificială în ovul a unui spermatozoid (tehnica ICSI).

După proveniența materialul genetic, fertilizarea in vitro poate fi:

– omologă, când materialul genetic sau embrionii provin de la soți;

– heterologă, când fertilizarea se realizează cu cel puțin unul dintre gameți donați sau cu embrioni donați.

Metoda urmează un parcurs alcătuit din mai mulți pași și participă o întragă echipă.

Etape:

– selectarea cuplurilor infertile;

– stimularea ovariană pentru obținerea mai multor ovocite;

– prelevarea materialului genetic și pregătirea lui pentru fecundare;

– fecundarea ovocitelor

– pentru dezvoltarea embrionilor în mediul de cultură special

– transferul embrionilor;

– susținerea fazei luteinice;

– nașterea și rezultatele obstreticale

Actori implicați în FiV:

– bărbatul și femeia care pun la dispoziție materialul genetic;

– bărbatul și femeia cu probleme de infertilitate

– embrionii rezultați în urma fecundării;

– femeia în uterul căreia vor fi implantați 1, 2-4 embrioni;

– consilierul;

Întrucât acest lucru este dificil de realizat, se creează o rezervă de gameți, respectiv de embrioni, pentru ulterioare încercări. Pentru aceasta au fost create condiții și spații speciale de depozitare numite bănci, dezvoltându-se o adevărată industrie.

O altă situație care însoțește acest fenomen este aceea a imposibilității purtării unei sarcini de către femeia care dorește să devină mamă, caz în care din nou se face apel în exteriorul cuplului, la o terță persoană, de data aceasta o așa-numită mamă substitutivă sau purtătoare.

Nu puține sunt problemele apărute odată cu aplicarea acestei metode de tehnici, care pot fi de natură juridică, morală, psihologică.

Întrucât se bazează pe manipularea materialului genetic uman, această practică a atras numeroase dezbateri etice. De aceeea au fost înființate comitete etice la nivel național și internațional, iar religiile și cultele nu au întârziat să-și exprime părerea în privința acestui subiect.

In 2008 o companie americana specializata in echipamente medicale a reusit sa creeze dispozitivul INVO cell si sa puna la punct tehnica de fertilizare numita INVO. Compania INVO Bioscience a patentat apoi tehnica si dispozitivul aferent în Uniunea Europeana și SUA.

Tehnica INVO (In-Vivo-Fertilization) – fertilizare in vivo- este o metodă simplă, complementara, care poate fi utilizata si in combinatie cu alte proceduri. Imediat ce incep procesul de fertilizare, materialul genetic se introduce in capsula INVO cell, creată special pentru a asigura un mediu propice dezvoltării embrionilor. Capsula este introdusa încorpul viitoarei mame, asigurându-se mediul natural formării embrionilor până la faza de implantare. După, timp în care diviziunile celulare transformă celulele-ou în pre-embrioni, caspula este scoasa 1-2 embrioni sunt transferați în uter în modul caracteristic fertilizării in vitro, iar daca rezulta mai multi embrioni sunt congelati in vederea unui transfer viitor in corpul mamei.

Dispozitivul INVO cell constă într-o capsulă alcătuită dintr-o microcameră și un microincubator; materialele din care sunt confecționate, valvele și mediul de cultură permit menținerea unui climat propice formării blastocistului.

Evoluția și tehnologia

Problematici legate de FIV care se află în dezbatere în societățile contemporane, multe dintre ele referitoare la filiația biologică și socială, în unele comunități din Africa reprezintă comportamente obișnuite, fiind practicate chiar cu multă transparență. Spre deosebire de ultimele, cele din prima categorie s-a descoperit a fi posibile datorită noilor tehnologii și constituie importante cuceriri ale științei.

O caracteristică fundamentală a societăților umane este aceea de a se reproduce, să dăinuie în timp. Se creează, astfel, un sistem de rudenie care definește apartenența fiecărui membru la un grup, care determină cum sunt clasate rudele, de același sânge sau prin alianță, niște reguli care să stabilească formele alianței matrimoniale, respectiv persoanele compatibile pentru căsătorie.

La populația samo din Burkina Faso, fiecare tânără este căsătorită de timpuriu, dar, înainte de a megrge să locuiască la soțul său, ea trebuie, timp de aproximativ trei ani, să aibă ca partener un bărbat cu care va avea un copil. Acesta va fi considerat primul născut din relația legitimă. Un bărbat poate avea mai multe soții legitime și, chiar dacă acestea îl părăsesc, el va rămâne tatăl lor legal. O femeie fecundă poate, în schimbul unei recompense, să poarte copilul unui bărbat al cărei soție este sterilă și apoi să doneze copilul cuplului. Astfel, soțul legitim este donator inseminator iar femeia își închiriază pântecele unui cuplu fără copii.

Populația nuer din Sudan asimilează femeia sterilă cu un bărbat, căpătând astfel calitatea de unchi pe linie paternă. Ea primește vitele care reprezintă „prețul miresei” plătit pentru căsătoria nepoatelor sale și se folosește de ele ca să cumpere o soție care îi va dărui copii având colaborarea unui bărbat, adesea străin, pe care îl plătește pentru aceasta.

În urmă cu câteva mii de ani, o lege a vechilor evrei, legea leviratului, permitea, și uneori chiar impunea ca fratele mai mic să procreeze în numele fratelui mai mare decedat, copilul fiind considerat fiu legitim al defunctului.

În toate aceste exemple, statutul familial și social al copilului este determinat în funcție de tatăl legal, chiar dacă acesta este o femeie. În aceste societăți considerate primitive nu sunt cunoscute posibilitățile aduse de noile tehnologii în domeniul reproducerii.

Cum contribuie știința în acest domeniu? Ingineria genetică simplifică, clarifică sau complică și mai mult lucrurile?

Scurt istoric și contextul științific al apariției FiV

De obicei, reproducerea în afara corpului are loc la ființele care nu aparțin speciei mamiferelor. Dar s-ar putea aplica și mamiferelor? Primele observații, raportate de Nelson în 1851, au furnizat date în această direcție. Gregory Pincus, de la Institutul Worcester pentru experimente biologice din S.U.A., descria, în 1935, primele condiții experimentale care permit ovocitelor de iepure să se maturizeze in vitro.

Min Chueh Chang, de la același institut ca și Pincus, a arătat în 1959, că ovocitele de iepure maturate în vitro ar putea fi chiar fertilizate in vitro și să dea naștere unor embrioni viabili. Aceasta s-a și întâmplat, când acești embrioni au fost transferați în uterul unei femele și au rezultat pui viabili. El nu a mers mai departe cu experimetele în această direcție deoarece exista concepția, la acea vreme, că este necesar ca sperma să acționeze mai întâi in vivo pentru a avea capacitatea de a fertiliza in vitro.

În 1963, împreună cu Ryuzo Yanagimachi a arătat că această dogmă nu este corectă, când au identificat experimental condițiile in vitro prin care sperma de la hamster, fără a fi anterior activată in vivo, a putut fertiliza ovocitele și a dat naștere la embrioni.

In prima parte a secolului al XX-lea, în studiile privind cercetările în domeniul reproducerii, începea să se discute despre posibilitatea definirii condițiilor care ar permite ovocitelor umane să fie fertilizate in vitro, aceasta reprezentând o mare provocare. Totuși, imensa complexitate a procesului de fertilizare nu a permis avansarea cercetărilor nici până la mijlocul secolului.

Robert Edwards, care lucra la institutul Național Medical de Cercetări Medicale în Londra la sfârșitul anilor 1950, fuese angajat să dezvolte o metodă care ar putea ameliora infertilitatea umană.

Prima preocupare a sa a fost obținerea ovocitelor mature necesare fertilizării, care i-a luat câțiva ani de cerecetare. Spre sfârșitul anilor 1960, citind un articol științific scris de Dr. Patrick C. Steptoe, care lucra la Oldham and District General Hospital, a luat cunoștință despre metoda laparoscopiei. Steptoe era un chirurg și obstretician care introdusese și dezvoltase laparoscopia în Anglia. Edwards a considerat potrivit ca această metodă să fie aplicată și în cerecetările sale. În continuare el va colabora cu Steptoe cercetând și experimentând până în 1978 când prima sarcină obținută prin fertilizare in vitro a fost dusă până la capăt și a avut ca rezultat nașterea unei o fetițe. La 25 iulie 1978, la Old Ham General Hospital din Manchester s-a născut Louise Brown.

De aici, tehnica a fost dezvoltată și diversificată, găsindu-se soluții diferitelor situații. Astfel, pentru situațiile de lipsă a unui dintre gameți, s-a apelat la un donor. Această tehnică era deja aplicată în cazul inseminării artificiale, iar prima pentru care s-a făcut apel la o terță persoană i-a fost atribuită de mulți dintre scriitorii științifici medicului William Pancoast care în 1884, în S.U.A., a efectua prima inseminare de acest tip.

La 67 de zile după nașterea Louisei Brown, se năștea în India Durga, primul copil conceput in vitro din India, iar în 1980 primul copil conceput în eprubetă venea pe lume în Australia.

În 1946, Jean Rostand a intuit posibilitatea congelării și păstrării în azot lichid a celulelor reproducătoare de ovine și bovine. Această descoperire a fost transferată la om lăsând loc creării centrelor de congelare și conservare a spermei umane. În S.U.A. în 1953, au fost create primele bănci de spermă.

FIV în lume

Prima clinică de FIV- Bourn Hall- a fost înființată in Cambridge, Anglia, în 1978, după nașterea micuței Louise Brown.

În 1983 erau deja 139 de nașteri și 1000 de nașteri în 1986.

Prin rapiditatea avansării perfecționării practicii FIV, în Marea Britanie, unul din 80 de copii născuți, în 1997, era rezultatul unui tratament de fertilizare in vitro, iar în Danemarca, 1 la 38.

În 2012, în Franța erau deja peste 150 de centre de fertilizare in vitro, unde se realizau peste 40.000 de cicluri FIV pe an, iar în Grecia, la o populație de 10 milioane de locuitori în 2012 au fost realizate 10.000 de cicluri de FIV.

Statisticile din 2012 arătau că, la nivel global, începand cu 1978, s-au născut peste 5 milioane de bebeluși prin proceduri de fertilizare in vitro, adică aproximativ 140.000 de copii pe an.

Există un sistem de monitorizare a activităților clinicilor de Fiv la nivel național și apoi la nivel european: datele sunt colectate de The Society's European IVF Monitoring (EIM) Consortium, care este în al cincisprezecelea an de colectare a datelor și reprezintă monitorizarea a 80% a activității europene a tehnicilor de reproduere asistată. „ Date nu au fost primite încă din Slovacia și Malta, care au aderat recent la Consorțiu, în timp ce Albania, Bosnia, Croatia, Cipru, Letonia, România și Turcia trimit date doar în mod sporadic, dar au reprezentanți naționali care participă la întâlnirile Consorțiului, iar datele prezentate de ei aduc vești îmbucurătoare de progres”, declara șeful Consorțiului, Marcus Kupka, la întâlnirea din noiembrie 2014 la Leuven-Belgia la întâlnirea europeană a Consorțiului.

Începând cu anul 1980 au fost organizate Congrese Internaționale ale FIV. Anul 2015 este anul celui de-al 18-lea congres, găzduit de Danemarca.

La nivel internațional, datele sunt colectate de ICMART, pe le care primește de la American Society for Reproductive Medicine (ASRM), the Society for Assisted ReproductiveTechnology (SART), the European Society for Human Reproduction and Embryology (ESHRE), the Fertility Society of Australia (FSA), The Latin American Network of Assisted Reproduction (RED), the Japan Fertility Society (JFS), and the Middle East Fertility Society(MEFS). Primul volum a fost publicat în anul 2006.

FIV în România

În România, primul centru de fertilizare in vitro a început să funcționeze la Timișoara, în 1995, iar primul român conceput în eprubetă, s-a născut în 1996. Începând cu 1995, au mai apărut patru astfel de laboratoare la București.

În 1999 a fost înființat Departamentul de Reproducere Umană Asistată, pe parcurs apărând și multe clinici private răspândite în țară. În prezent, majoritatea clinicilor din România se află în București, dar sunt și în Iasi, Constanța, Timișoara, Cluj-Napoca, Brașov, Sibiu, Dolj si Craiova.

Rezultatele FIV în România sunt monitorizate și publicate anual de către Agenția Națională de Transplant pe site-ul aferent, www.transplant.ro.

În anul 2011 a fost inițiat Subprogramul Național de Fertilizare in vitro și Embriotransfer, care a funcționat în perioada iulie 2011-decembrie 2012. Finanțarea pusă la dispoziție prin acest program a contribuit la nașterea unui număr de aproximativ 300 de copii. Pentru fiecare procedură realizată, Ministerul Sănătății, prin Autoritatea de Sănătate Publică, a decontat suma de 4.920 de lei (1300 euro din totalul de 2000 de euro) după efectuarea fertilizării și încă 1.230 de lei în cazul unui rezultat cu sarcină. În septembrie 2014 s-a anunțat reluarea acestui program începând cu anul 2015.

În România se efectuează anual 5.000 de fertilizări in vitro, de 10 ori mai puțin decât în Europa de Vest.

În domeniul procreării se constată, în momentul prezent, pe de parte, un efort al multor persoane de a-și învinge incapacitate de procreare, pe de altă parte, un număr tot mai mare de vieți refuzate: 88.130 avorturi, 5405 inițieri cicluri de fertilizare în 2012 în România.

Considerente de natură etică

Multe dintre tehnicile implicate în procedurile de reproducere umană medical asistată sunt încă experimentale sau se află în stadiul în care nu au depășit cu mult acest statut, și, din cauza noutății lor, nu există suficiente date pentru a determina consecințele pe termen lung pe care le vor genera.

În paralel cu dezvoltarea tehnicii FIV au apărut și controversele etice. Cât de lipsită de etică poate fi aducerea pe lume a unui copil? Există și persoane care își pun întrebări și caută răspunsuri în legătură cu domeniile și limitele aplicării rezultatelor cercetărilor științifice. Știința și tehnica au lărgit foarte mult cunoașterea asupra lumii fizice și biologice. Omul a căpătat o putere care n-ar fi fost bănuită cu un secol în urmă. Dar cum va fi lumea peste încă un alt secol? Deja se pune problema în mod foarte serios despre efectele nefaste ale acestor cuceriri științifice care pun în pericol însăși specia umană. Atentatele la viața umană nu par să mai țină cont nici de jurământul lui Hipocrate, darămite de o lege divină. Omul vrea să stăpânească tot, chiar și pe Dumnezeu.

Dacă tehnologia care se interpune între om și natură îl ajută să obțină cu mai puțin efort bunurile necesare vieții, cum se pune problema în domeniul procreării?

Ce semnificație poate avea noținile de „reproducere umană”, „tehnici de tehnici de reproducere umană asistată”? FIV este, până în prezent tehnica ce înglobează toate descoperirile și procedurile aplicate până acum în acest domeni.

Dintre toate ființele care populează pământul, doar omului îi este specific de a căuta adevărul, stabili relații interpersonale, de a trăi comuniunea cu Divinitatea. Ce alură au aceste caracteristici umane în prezența tehnicii?

Odată pusă în aplicare procedura FIV, aceasta se constituie ca un bulgăre de zăpadă care, în alunecare liberă pe o pantă, este în situația de a produce o avalanță. De aceea, pe lângă fericirea adusă cuplurilor infertile de a avea-mai mult sau mai puțin- proprii copii, tot ce este în legătură cu metoda FiV se pare că provoacă dispute de ordin etic și moral, pe tot parcursul procedurii: fertilizarea în exteriorul corpului, hiperstimularea organismului pentru obținerea materialului genetic, prelevarea ovocitelor și a spermei, donarea de material genetic, respectiv înființarea băncilor de depoziatre a acestuia, obținerea embrionilor supranumerari și păstrarea lor prin crioconservare, reducția embrionară, cercetările pe embrioni, prelevrea celulelor stem embrionare, bebelușii medicament, screeningul preimplantator, maternitatea de împrumut.

Odată cu noile tehnici de reproducere au apărut și noi termeni: donatori de gameți, bănci de gameți, donatori de embrioni, maternitate de substituție, mama purtatoare, părinți biologici, părinți sociali, etc.

Crioconservarea

www.bioetica.ro/index.php/arhiva-bioetica/article/download/274/462

Crioconservarea este o metodă de păstrare a viabilității unui țesut după înghețare cu azot lichid la -196 ºC și dezghețare. În cadrul FIV sunt supuse, după caz, acestui procedeu atât gameții, cât și embrionii.

Când celulele sunt supuse temperaturii sub 0 C, se produc două reacții: formarea cristalelor intracelulare și deshidratarea. În 1940 Audrey Smith a folosit pentru prima oară crioprotectanți care revin aceste inconveniente. Aplictă mai întâi pe celulele de animale, a fost apoi folosită pentru reproducerea umană, ducând la apariția băncilor de spermă dar și de ovocite.

Donarea de material genetic

Cât de importantă pare să fie cunoașterea originilor?! Ce percepții are un om care știe că a fost conceput prin donor, dar care este anonim?

Un părinte poate spune adesea copilului său despre asemănarea cu tatăl, mama, sau cu alt membru al familiei, și aceasta îi conferă sentimentul că aparține unui grup, unei familii.

Mii de oameni concepuți cu donatori au o dorință profundă de a ști cui aparțin, cui seamănă.

În Marea Britanie, copiii concepuți FIV cu donor de spermă își vor putea contacta tatăl după împlinirea vârstei de 18 ani, dar efectele acestei legi vor fi cunoscute abia începând cu 2023.

Copiii din lumea de dincolo

Fiv realizată cu material genetic congelat și utilizat după moartea donatorului

Screening-ul

http://www.zenit.org/en/articles/breaking-the-bonds-of-biological-parenthood

Diagnosticul preimplantator –designul de copii

Așteptarea venirii pe lume a unui copil este prilej de profunde emoții. Astăzi părinții vor să aibă certitudinea unui copil sănătos.

Diagnisticul genetic al preimplantării poate fi folosit de cuplurile cu risc crescut de transmitere a unui defect genetic, care doresc să se asigure de nașterea unui copil sănătos. Se realizează prin analiza unei singure celule, obținută prin biopsia unui embrion obținut in vitro.

Numai embrionii fara anomalii sunt transferați in uterul mamei, iar ceilalți sunt distruși. Pentru „bebelușii-medicament”, metoda este aceeași, în afara faptului că embrionii implantați trebuie să fie „compatibili din punct de vedere imunologic” cu fratele sau sora bolnava.

http://www.zenit.org/en/articles/breaking-the-bonds-of-biological-parenthood

2.2.2. Copii cu două mame-ADN-ul mitocondrial

Marea Britanie este, în prezent, prima țară din lume care a pus în discuție legalizarea controversata metodă de reproducere umană numită „trei părinți”. Aceasta s-a întâmplat în 24.02.2015.

Metoda vrea să elimine riscul nașterii unui bebeluș cu boli genetice cu transmisie pe linie maternă. În principiu, riscul se poate înlătura prin înlocuirea ADN-ului mitocondrial bolnav cu ADN mitocondrial sănătos, preluat de la o mamă donatoare. În acest fel, metoda a fost numită „trei părinți” pentru că participă trei persoane. Specialiștii spun însă că aportul mamei donatoare este de 0,1%, material genetic ce se transmite și generațiilor viitoare. Există 2 proceduri ale acestei înlocuiri de ADN mitocondrial: una aplicată pe ovulul nefecundat, alta pe embrion.

Dilema bioetică este următoarea: este moral este să iei un ovul donat de o altă femeie, pentru a vindeca un ovul cu probleme? Posibilul răspuns pozitiv ar putea fi justificat doar de faptul că nu avem de-a face cu embrioni gata fecundați (deci persoane) și că, oricum, un ovul are un termen limită în care poate fi fecundat. Dacă femeia donoare nu dorește un copil, oricum organismul îl va elimina mai târziu. Prin urmare, s-ar putea prelua pentru a repara un alt ovul, pe care părinții și-l doresc un copil sănătos.

Dacă se aplică aceeași înlocuire de ADN mitocondrial, cu diferența că, de această dată nu mai avem un simplu ovul nefecundat, ci un embrion, adică el deja este o persoană, nu o potențială persoană ca în cazul ovulului, perspectiva etică se modifică.

Maternitate de împrumut

Maternitatea de împrumut sau de substituție constă în acceptul unei femei de a purta o sarcina (implantarea unui embrion) la cererea unui cuplu steril, in cele mai multe cazuri contra cost, si in angajamentul acesteia de a ceda neconditionat, după naștere, nou-născutul cuplului cu care a încheiat contractul.

Dacă înțeleptul Solomon ar mai trăi acum, ar avea mult mai mult de reflectat înainte de a se pronunța asupra apartenenței unui copil.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru Italia a hotărât îndepărtarea unui copil dintr-un cuplu care l-a cumpărat pentru 49.000 de euro iar Italia a fost condamnată la plata 30.000 de euro despăgubiri.

În martie 2011, la Moscova, un cuplu a cumpărat un copil de la o companie specializată în surogat. Din certificatul de naștere al copilului rezultă că el era rezultatul unui cuplu italian. În Italia, înregistrarea certificatului de naștere rus a fost refuzat. A fost deschisă o anchetă iar testul ADN a dovedit că între copil și cuplu nu exista vreo legătură genetică. Copilul pur și simplu a fost produs la comandă și vândut. Judecători italieni, care au consideră că au fost încălcate normele de adopție internațională și de ordine publică italiană, au decis – în interesul copilului – să-l retragă de la cumpărători lui și să-l încredințeze spre adopție.

Curtea a apreciat că interdicția ordinii publice a surogatului și vânzarea de copii nu sunt suficiente motive pentru a retrage copilul, având în vedere interesul său să rămână cu cumpărătorii.

Aspecte religioase privind FIV la religiile monoteiste

Relația omului cu divinitatea l-a însoțit de-a lungul întregii istorii a vieții sale. În diversele culturi, oamenii au elaborat și dezvoltat tradiții ale înțelepciunii prin care ei își exprimă viziunea și percepția despre lume, despre locul pe care omul îl ocupă în societate. Aceste tradiții recunosc că existența unor comportamente etice universale cerute de însăși natura umană: ele exprimă maniera în care omul trebuie să se insereze, într-un mod creativ și, totodată, armonios, într-o ordine cosmică sa metafizică ce îl depășește și dă sens vieții sale.

De aceea vor exista și diferite poziții față de FIV, în funcție de valorile culturale și religioase asimilate în raport cu valoarea și demnitatea vieții umane.

iudaismul

Există trei principii care favorizează tratamentelor pentru fertilitate:

– îndemnul „Fiți rodnici și înmulțiți-vă!”

– porunca iubirii

– integritatea familiei.

De aici și discuțiile asupra aplicabilității acestora

Deoarece potrivit religiei iudaice infertilitatea este un fel de blestem iar fertilitatea este considerată o binecuvântare, există o deschidere spre procedura FIV, dar sub condiția ca materialul genetic să aparțină soților.

Potrivit legii iudaice, un cuplu infertil trebuie să suporte diagnosticul și tratamentul ca o singură unitate, deși tratamentul medical este diferit pentru bărbat și femeie. Din motive strict religioase, prima este examinată femeia și, dacă nu este găsită o cauză patologică, este examinat și bărbatul.

Dacă se recurge totuși la donare, aceasta nu trebuie să rămână sub anonimat.

Dacă se apelează la o mamă purtătoare, copilul care se va naște va fi considerat evreu dacă aceasta este evreică. În scopul păstrării neamului, femeia destinatară este mama mai degrabă decât donatorul, deși aceasta din urmă este cu siguranță părintele genetic.

Întrucât embrionul este considerat a fi „doar apă" în primele 40 de zile de sarcină., crioprezervarea este permisă. Materniatea surogat nu este interzisă, atât timp cât copilul revine tatălui. Copilul aparține bărbatului care a donat materialul genetic și femeii care l-a născut.

Utilizarea de spermatozoizi si ovule de la un donator anonim nu este autorizată; la fel și reducția embrionară, cu excepția cazului în sarcina pune în pericol viața mamei.

Distrugerea sau utilizarea unui embrion este interzisă doar dacă are posibilitate de implantare. Este permis screeningul pentru bolile genetice, dar avortul se efectuează doar dacă pune viața mamei în pericol.

islamul

În societatea islamică religia reprezintă și legea statului, iar structurile sociale sprijină fertilitatea asociată cu poligamia.

Când procrearea nu se realizează pe cale naturală, islamul încurajează tratamentele care sunt considerate niște datorii, întrucât adopția nu este permisă.
FIV este permisă doar între soț și soție. Orice practică cu donor sau mamă substitutivă este considerată adulter. Embrionii în exces pot fi congelați și folosiți de același cuplu, dar numai în timpul vieții soților, sau, cu acordul cuplului, pot fi dați spre cerecetare. Terapia genică trebuie să se limiteze doar la indicațiile terapeutice Avortul este acceptat doar dacă este în pericol viața mamei.

c) Creștinismul

– protestantism

În protestantism, care conferă o mai mare lejeritate în interpretarea personală a preceptelor religiose, va exista și o mai mare permisivitate în acceptarea problemelor conectate cu reproducerea medical asistată, respectiv FIV. Cele mai multe tehnici sunt permise, inclusiv donația de spermă, ovocite și embrioni. Singurele restricții sunt că aceste tehnici ar trebui să fie folosite numai pentru cuplurile heterosexuale și că nu trebuie să servească altor interese decât cel de a da viață unui copil.

În legătură cu reducția embrionară există păreri împărțite, ca urmare a libertății de a interpreta scrierile și de a găsi convingeri proprii.

Majoritatea denominațiunilor se opun pierderii de embrioni și a meternității surogat.

– Biserica anglicană

Permite FIV și reproducerea asistată și colectarea spermei prin masturbare, dar nu permite donarea de gameți. Nu acordă un status moral embrionului.

– Biserica ortodoxă

Este de acord cu tratamentul medical al infertilității. Este împotriva FIV și a altor tehnici de reproducere asistată și se opune donării de gameți și inseminării de gameți de la donor, considerând acest lucru un adulter.

– Biserica catolică

Argumentarea poziției Bisericii Catolice în discuțiile de ordin moral pornesc de la noțiunea de lege naturală. Aceasta reprezintă criteriul decisiv în chestiunile legate de morala conjugală, izvorul autorității civile ale cărei limite este desemnată să le stabilească. De aceea se consideră că FIV separă procrearea de relația sexuală care trebuie să se manifeste între un bărbat și o femeie în cadrul căsătoriei. Originea persoanei este rezultatul dăruirii reciproce care se realizează în actul conjugal al soților în cadrul căsătoriei ca sacrament și în care soții participă la creație în calitate de colaboratori și nu de stăpâni.

Etica creștină catolică pune accent pe o procreare responsabilă iar Biserica Catolică se exprimă, prin Magisteriul său, în favoarea respectării, protejării vieții de la începutul existenței sale de o singură celulă.

În procreare persoana umană este implicată în totalitatea ei ca unitate dintre trup și suflet. Sexualitatea este parte constitutivă a persoanei.

Darul relevă o caracteristică particulară a existenței personale, ba chiar a înseși esenței persoanei. Dăruirea conjugală se configurează ca dăruire inseparabil interpersonală și transpersonală. Interpersonală pentru că cei doi devin un singur trup și transpersonală pentru că soții sunt complet implicați și trec dincolo de darul lor, prin aceea că ei se continuă și se „consumă” în darul viu al fiului lor. Prin totala și reciproca dăruire soții se cunosc pe ei înșiși, cunosc pe celălalt și fiecare se face cunoscut într-un al treilea, copilul, care-și are originile în amândoi.

Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și asemănarea sa (Gen 1, 26) și l-a chemat la viață din iubire și pentru iubire. Iubirea este, prin urmare, vocația fundamentală și nativă a fiecărei ființe umane. Soții, în calitate de colaboratori la opera creației, nu pot avea decât o motivație pentru aducerea pe lume a unui fiu: iubirea care urmărește binele persoanei spre care se îndreaptă.

…………………………………………..

Unul dintre noi

Profesorul Jérôme Lejeune, descoperitoru cromozomului 21 responsabil de sindromul Down, spunea: „Calitatea unei civilizații este dată de respectul pe care îl are pentru cei mai slabi membri ai săi. Mă întorc în istorie și-i amintesc pe spartani, singurii care își aruncau copiii pe care la naștere, ei îi considerau incapabili de a deveni soldați veritabili”.

Inițiativa cetățenească europeană „Unul dintre noi”

Stabilit prin articolul 11 al Tratatului de la Lisabona și pusă în aplicare din aprilie 2012, inițiativa cetățenească europeană este un nou instrument de participare democratică și permite ca un milion de cetățeni europeni din cel puțin șapte state memebre să invite Comisia Europeană să facă o propunere pe un subiect considerat de ei foarte important. . Nu există nicio garanție că legiuitorii o vor adopta, însă ei vor fi obligați să o supună spre dezbatere în Parlamentul European.

La sfârștul lunii decembrie 2012, autoritățile europene au certificat caracterul legal și conform cu directivele comunitare Inițiativa cetățenești „Unul dintre noi” („One of Us”). Inițiativa își propunea să adune, până în luna mai 2013, un milion de semnături prin care să ceară Comisiei Europene și Parlamentului European „protecția juridică a demnității, a dreptului la viață și a integrității fiecărei ființe umane din momentul concepției, în domeniile de competență ale Uniunii Europene”. Inițiativa a fost formată din cetățeni din 20 de țări europene (între care și România). Petiția putea fi semnată on-line pe pagina Comisiei Europene sau pe pagina inițiativei, www.Oneofus.eu.

Organizatorii doreau ca aceasta să fie cea mai amplă mobilizare europeană în favoarea vieții. Deși UE nu poate impune țărilor membre o legislație unitară în domeniul avorturilor, reglementările în acest domeniu fiind exclusiv de competența statelor membre, s-a considerat că reușita inițiativei „Unul dintre noi” ar putea determina uniformizarea unui standard de etică la nivelul întregii Uniuni Europene.

Cu 7 luni înaintea audierii publice a inițiativei în Parlamentului European , care a avut loc pe 10 aprilie 2014, ESHRE (European Society of Human Reproduction and Embryology) a trimis o scrisoare deschisă membrilor acestuia prin care își exprima

îngrijorarea în legătură cu această inițiativă și atrăgeau atenția asupra implicațiilor pe care oprirea finanțării ar avea-o asupra cerecetării și sănătății europene:

„Infertilitatea afectează mai mult decât unu din zece cupluri europene iar bolile cronice provoacă 87% din decese. Cercetările pe embrionii și celule stem embrionare umane au condus deja la noi abordări diagnostice si terapeutice și sunt susceptibile de a aduce progrese suplimentare. Ca atare, inițiativa "Unul dintre noi" nu este doar o amenințare la adresa cercetării în infertilitate si medicina regenerativă, dar, de asemenea, și la adresa milioanelor de pacienți care suferă și mor de boli cardiovasculare și neurodegenerative. Progresele în tratamentul bolilor, și infertilitatea degenerativă pun viața în pericol, iar remediul depinde în cea mai mare parte de cercetările pe celulele stem embrionare. Suporterii "Unul dintre noi" susțin că cercetarea pe celule stem adulte produce aceleași rezultate ca și cercetarea pe celulele stem embrionare. Cu toate acestea, s-a demonstrat în mod clar ca celulele stem adulte și chiar celule stem umane pluripotente induse nu sunt încă identice cu celulele stem embrionare, care sunt considerate de comunitatea de cercetare ca fiind vitale pentru progresul în acest domeniu. În plus, nu considerăm inițiativa „Unul dintre noi” că reprezintă opinia cetățenilor europeni. Eurobarometrul din 2010 a arătat că cei mai mulți cetățeni continuă să aprobe cercertările pe celulele stem embrionare. http://www.euractiv.fr/sections/priorites-ue-2020/le-parlement-se-prepare-reformer-linitiative-citoyenne-europeenne-312492

3.2. Celulele stem

Un studiu al cercetătorilor americani, publicat în revista Nature Medicine, relevă posibilitatea creării unei rezerve nelimitate de ovule umane, în scopul combaterii infertilității, cu ajutorul celulelor stem.

Până acum se credea că femeile se nasc cu un număr predefinit de ovule, însă, pentru a contrazice această teorie, echipa de cercetători condusă de dr. Jonathan Tilly, de la Massachusetts General Hospital, a identificat celulele stem responsabile de producerea ovulelor de către ovarele femeilor fertile. Descoperirea lor s-a făcut căutând proteina DDX4, unică pe suprafața acestor celule.

În momentul în care au crescut celulele în laborator, acestea au generat imediat ovule imature (oocite), identice ca aspect și comportament cu cele produse „natural”.

Având în vedere restricțiile de ordin legal și moral cu privire la cercetarea ovulelor umane, experimentele au continuat pe șoareci. Acestea au demonstrat posibilitatea inseminării ovulelor și producerii de embrioni.

„Dacă rezultatele studiului sunt confirmate, aceasta ar reprezenta înlăturarea uneia dintre marile asimetrii din biologia reproductivă și anume că rezerva feminină de gameți poate fi reînnoită, la fel ca cea a bărbatului”, susține dr. Stuart Lavery, ginecolog în cadrul Spitalului Hammersmith.

…………………

Bebelușul medicament

Cu „bebelusul-medicament” sau „bebelusul celei de-a doua sperante”, se doreste nasterea unui copil „compatibil” sau dotat cu caracteristici care ar permite tratarea fratelui sau a surorii sale, care sufera de o maladie grava.

Terapia regenerativă

3.3 Reducția embrionară (eugenismul modern)

Când, printr-o singură naștere veneau pe lume doi-șase copii, era un eveniment rar. Astăzi, prin FIV se implantează intenționat mai mulți embrioni pentru a avea de unde alege.

Aspecte psihologice, emoționale

De obicei, fertilizarea nu reușește de la primul ciclu, ci două sau trei sau chiar mai multe. La primul ciclu este mai mult pentru acomodarea cu procedura, când medicii monitorizează reacțiile la medicamente și verifică calitatea materialului genetic.Șansa de a sarcina să-și înceapă evoluția în ciclurile doi și trei este cam aceleași. Dacă se decide recurgerea la mai multe, șansele se diminuează. Pe măsură ce numărul de cicluri crește, crește și stresul, întrucât nu puține sunt cazurile când aceste situații se sfârșesc cu depresie, anxietate sau chiar boli fizice. Sunt și cazuri în care jumătate de cuplu vrea să continue, iar celaltă jumătate nu.

omului a fost dezvăluită la nivel de celulă și chiar mai mult, Ce ar face omul de astăzi fără tehnică? Dar ce face omul cu tehnica de astăzi?

Prima sarcină obținută prin FIVET a urmat un ciclu fără stimulare ovariană dar metoda a fost abandonată ulterior din cauza creșterii productivității prelevării de ovocite și a unei rate mai mari de sarcină în ciclurile stimulate. Stimularea ovariană are însă și o serie de dezvantaje: costurile mai mari datorate medicamentelor folosite și scăderea receptivității endometrului. După implantarea mai multor embrioni pot apărea sarcini multiple care cauzează probleme obtetricale și eventual necesitatea unei reducții embrionare

Bibliografie

– Ștefan Buțureanu, Gabriela Lupșan, O provocare interdisciplinară: reproducerea medical asistată, Junimea, Iași 2001.

– Claude Levi-Strauss, Antropologia și problemele lumii moderne, Polirom, Iași 2011,

– Arthur Kermalvezen, Né de spermatozoid inconnu…, J’ ai lu, 2010, fără localitate.

– Margaret Tighe, „IVF: A debate”, în Helga Kuhse, Peter Singer (ed.), Bioethics, an anthology, Princeton University, Blackwell Publishing, 91.

– Brigid Moss, An emotional companion, 87.

– Denisa marina Protopopescu, Fertilizare in vitro și reproducere asistată, Meteora Press, București 2001, 344.

– Dionigi Tettamanzi, Il procreare umano. Verità e responsabilità, Piemme, 1985.

– Ioan Paul al II-lea, Iubirea umană în planul lui Dumnezeu, Sapientia, Iași 2013.

– Evangelium vitae,

– Donum vitae,

– Dignitas peronae,

– Humanae vitae(1968),

– Familiaris consortio(1981),

– Gaudium et spes(1965)

– Comisia teologică internațională, În căutarea unei etici universale, Sapientia, Iași 2013

www.infertilitate.com

www.fiv.fr/fiv-religion

www.ijgo.org

www.BBCnews

– www.zenit.org

www.stiintasitehnica.

– www.eshre.eu

– www.scientificindians.com

– www.nobelprize.org

– www.encyclopedia.com. (28.02. 2015).

www.isivf.com

www.icmartivf.org

– www.infertilitatea .ro

www.medicinareproductiva.ro

www.provitabucuresti.ro

www.transplant.ro

www.ivf-embryo.gr