Fenomenul Politicianului Blogger ÎN Blogosfera Moldovenescă
MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
Facultatea Jurnalism și Științe ale Comunicării
Departamentul Radio și Televiziune
FENOMENUL POLITICIANULUI BLOGGER ÎN BLOGOSFERA MOLDOVENESCĂ
Teză de licență
Coordonator științific
Lector univ., Corlat Sergiu
Autorul:
Burbulea Victoria, Jurnalism FJȘC
CHIȘINĂU,2016
CUPRINS
Pag.
INTRODUCERE………………………………………………………………………………3
CAPITOLUL I. Media Digitală……………………………………………………………….6
Istoricul apariției……………………………………………………………………………………………………6
New Media………………………………………………………………………………………………………….10
Blogul – Fenomen de masă……………………………………………………………………………………16
Concluzii Capitolul I…………………………………………………………………………………………………….24
CAPITOLUL II. Bloggingul de la general la particular………………………………………………..26
2.1 Bloggingul în Moldova.Domenii.Categorii.Dezvoltare…………………………………………………26
2.2 Politicieni – bloggeri.Apariția blogurilor politice moldovenești……………………………………29
2.3 Profil de politician blogger: Vitalia Pavlicenco și Igor Dodon.Interviu cu V. Pavlicenco…31
Concluzii Capitolul II……………………………………………………………………………………………………38
Concluzii și recomandări……………………………………………………………………………………………..40
Bibliografie………………………………………………………………………………………………………………….42
INTRODUCERE
Trăind într-o eră în care viața umană este dominată de online, blogging-ul reprezintă un compartiment aparte,ce merită o atenție sporită,în special în Republica Moldova. Un proces special este și fuziunea politicienilor în lumea virtuală. Astfel incursiunea acestora e un fenomen ce trezește semne de întrebare,care vor fi cercetate, analizate, comparate și studiate în lucrarea de față.
Actualitatea temei. Începuturile blogosferei cu iz politic din Republica Moldova datează de ceva timp,iar șase ani în urmă au apărut primele blogguri ai unor politicieni autohtoni. Indiferent de acest fapt, este un subiect destul de actual fiindcă apar fețe noi, dispute, polemici referitor la originalul materialelor publicate dar și desigur de interesul vădit atât al oamenilor către paginile web ai politicienilor cât și a acestora, având scopuri clare, bine definite. Astăzi avem o multitudine de bloguri, deținute și scrise de către politicienii moldavi, fiind chiar un pic dificil să ții pasul cu acestea. Tema de față este nemijlocit foarte populară între rîndurile jurnaliștilor autohtoni, ai bloggerilor generaliști, personalităților cunoscute și internauți.
Obiectul tezei de față îl constituie mediul online și anume blogul, ca platforma de comunicare între politician și audiență, precum și instrument PR în campaniile electorale și spațiul virtual.
Scopul lucrării e de a înfăptui o cercetare cu amănuntul asupra subiectului de față, de a scoate la iveală unele lucruri mai puțin cunoscute și de a înțelege și totuși decide dacă e sau nu un fenomen și ce impact are acesta asupra cetățeanului de rând. Deasemenea de a face cunoștință de aproape cu lumea bloginggului autohton, cu tentă politică prin intermediul unui politician. Lucrarea respectivă își propune ca scop următoarele sarcini:
Analiza cantitativă și calitativă a materialelor bibliografice
Studierea blogurilor politice autohtone și analizarea în profunzime a două bloguri de autor pentru studiul de caz.
Identificarea factorilor care stau la baza creșeterii blogosferei și a bloggerilor politicieni moldavi.
Elaborarea unor concluzii, recomandări și sfaturi în vederea îmbunătățirii blogingului autohton dar și în eficientizarea folosirii blogului a politicienilor în crearea unui instrument puternic pentru cetățeni.
Gradul de investigație a temei. În vederea acestei teme s-a apelat la următorii autori pentru cercetarea temei: Dorina Guțu, M. Marinescu, Gheorghe Cristina-Gabriela, M. Miculescu, M. Coman, Nicolaescu L, John V Pavlik, Hârțescu I. Deasemenea dat fiind faptul că tema este legată de online, s-a apelat la numeroase surse din internet ca wikipedia, scribd, civic.md, diverse bloguri și portaluri autohtone și de peste hotare.
Obiectivele cercetării. Pentru realizarea acestor sarcini se va recurge la analiza materialelor jurnalistice de tematică ca broșuri, manuale de specialitate, reviste, portaluri politice web, pagini personale și bloguri. Pentru analiza în profunzime se vor analiza două blogguri authtone, scrise de doi politicieni destul de activi în mediul online. Acesta va fi studiul de caz și se va baza pe următoarele criterii:
Design-ul blogului. Lizibilitate, consistența, reprezentarea personalității, profesionalismul design-ului, atractivitatea design-ului.
Funcționalitate. Claritate, acces rapid, nivelul interacțiunii, navigarea
Strategie. Identificarea target-ului specific, identificarea căilor optime de comunicare, identificarea mesajului.
Conținut. Conținut variat, calitatea conținutului, gradul de acoperire, actualizare.
Metodele de cercetare.Abordarea empirică. Pentru realizarea lucrării sunt aplicate următoarele metode de cercetare:
Analiza și generalizarea datelor literaturii de specialitate;
Observația directă;
Conversația;
Convorbirea;
Ancheta;
Baza informațională înfățișează sursele bibliografice, infograficele, blog-urile personale, conversația directă cu autorul blogului.
Valoarea aplicativă a cercetării este una înaltă, dat fiind faptul că la momentul actual nu există careva cercetări și studii amănunțite asupra politicianului blogger în Republica Moldova. Se pune accentul pe analiza și observația personală dar și pe date și informații concrete venite direct de la sursă.
Cuvintele-cheie: blog, blogosferă, new media, hyperlink, media digitală, pagină web, social media, design, PR, blogroll, world wide web, bookmark, microblogging, multimedia, online.
Structura lucrării este următoarea: teza este compusă din pagina de titlu, cuprinsul, introducerea, primul și al doilea capitol urmate de către concluzii la sfîrșitul fiecăruia. Concluzii și recomandări finale și bibliografie. Introducerea reprezintă activitatea succintă a autorului asupra lucrării de față. Primul capitol este intitulat Media Digitală și cuprinde subcapitolele: Istoria apariției a mediei digitale, al doilea subcapitol intitulat New Media este materialul ce difenește media online sub toate aspectele sale. Al treilea subcapitol este intitulat Blogul – Fenomen de masă, și reprezintă informații despre blog și particularitățile sale. Primul capitol se finisează cu concluzii. Capitolul doi este intitulat: bloggingul de la general la particular și cuprinde următoarele subcapitole: Bloggingul în Moldova ceeia ce include domenii, apariția blogurilor și dezvoltarea acestora. Cele mai cunoscute blogguri din diferite domenii ca lifestyle, politică, societate dar și autorii acestora. Al doilea subcapitol este intitulat Politicieni bloggeri, apariția blogurilor politice moldovenești. Acest subcapitol include scurt istoric despre cei mai activi politicieni bloggeri, despre cei care au cea mai multă experință în blogging dar și o scurtă analiză a celor mai cunoscuți politicieni ce scriu pe blog și date despre paginile lor. Al treilea subcapitol este intitulat Profil de politician blogger: Igor Dodon și Vitalia Pavlicenco. Interviu cu Vitalia Pavlicenco. Acest subcapitol reprezintă analiza blogurilor deținute de către cei doi politicieni, deasemenea mai include și un interviu cu ex-deputata și președintele partidului Național Liberal – Vitalia Pavlicenco. Lucrarea se finalizează cu concluzii finale și recomandări, bibliografia și declarația de onestitate.
CAPITOLUL I.MEDIA DIGITALĂ
Istoricul apariției
În timp ce media digitală a intrat în uz comun la începutul anilor 1950, conceptul fundamental al mediei digitale este trasat de activitatea omului de știință și inginer Vannevar Bush și eseul său celebru: „Așa cum am putea crede”, publicat în Atlantic Monthly din 1945. Bush a imaginat un sistem de dispozitive care ar putea fi folosite pentru a ajuta oamenii de știință, medici, istorici și alții, să stocheze, analizeze și comunica informații. Denumind, pe acele vremuri dispozitivul „memex”.Bush a sperat că creația acestui memex va fi invenția oamenilor de știință, după cel de al doilea război mondial. Eseul a anticipat potențialele beneficii, sociale și intelectuale ale mass-mediei digitale, și chiar a oferit cadrul conceptual pentru burse digitale, World Wide Web (prin intermediul internetului), și chiar a rețelelor de socializare. În anii ce au urmat, inventarea primelor calculatoare digitale, puterea de calcul și capacitatea de stocare au crescut exponențial. Calculatoarele personale și telefoanele inteligente au creat abilitatea de a accesa, modifica, stoca și partaja media digitală în mâinele a miliarde de oameni. Multe dispozitive electronice, de la camere digitale la drone au capacitatea de a crea, transmite și vizualiza media digitală. Combinat cu World Wide Web și Internet, media digitală a transformat societatea secolului 21 într-un mod care este frecvent comparat cu impactul cultural, economic și social al tiparului. Schimbarea a fost atît de rapidă și de larg răspîndită că a lansat o tranziție economică, de la o economie industrială la o economie bazată pe informație, creînd o nouă perioadă în istoria omenirii, cunoscută sub numele de epoca de informare sau revoluția digitală. Tranziția a creat o oarecare incertitudine cu privire la definiții. Digital media, new media, multimedia și termenii similari, au toate o strânsă relație cu inovațiile de enginerie cât și cu impactul cultural al mediei digitale. Fuziunea mediei digitale cu alte medii, precum și cu factorii culturali și sociali, este deseori cunoscută sub numele de New Media sau „noile mijloace de comunicare”.În mod similar,media digitală pare să ceară un nou set de abilități de comunicare, numit „transliteracy” (abilitatea de a înțelege și comunica), competența mediatică sau alfabetizare digitală. Aceste competențe includ nu numai capacitatea de a scrie și de a citi, tradițional alfabetizare. Dar abilitatea de a naviga pe Internet, să evalueze surse și de a crea conținut digital. Ideea este că, ne îndreptăm spre o eră digitală totală,denumită „societatea fără hîrtie” ,care este însoțită de temerea că foarte curând sau chiar curent, vom face față unei „ere digitale negre” ,în care media veche nu va mai putea fi accesibilă în dispozitive moderne sau pentru uzul metodelor de predare.Media digitală are un impact semnificativ, amplu și complex asupra societății și culturii.
Toate tipurile de media sunt reînventate sau provocate să se reinventeze prin intermediul tehnologiilor digitale și a Internetului. Un teren fertil pentru inovație este Internetul. Acesta nu ar fi existat dacă doi pioneri ai științelor informaționale, Vinton G. Cerf și Rober E. Kahn. Împreună, aceștia au inventat în anii 1970 comunicațiile protoculare, pe baza cărora astăzi internetul funcțonează. Controlul transmisiunilor protoculare și protocolul internetului sunt baza pe care astăzi comunicațiile de rețea funcționează. Cerf și Kahn au realizat multe în inovații,щ pe cînd colaborau cu Departamentul American de Proiecte de Cercetare și Apărare (DARPA) De aici a apărut celebra expresia „a naviga pe internet” ,care a provenit din datele pe care Vin Cerf le-a trimis peste Internet. Bazându-se pe eforturile de pionerat ale lui Cerf și Kahn, omul de știință Berners-Lee a inventat tehnologia de publicare on – line, cunoscut sub numele de World Wide Web. Acesta a subliniat ideea de web în 1989, pe când activa la Consiliul Europei pentru Cercetare Nucleară, mai bine cunoscut ca CERN, un laborator de fizică în Geneva, Elveția, deasemenea și cel mai mare punct al internetului în Europa.Berners-Lee a dezvoltat primul browser dar și editor, deasemenea și primul server web, denumit: „httpd” ,care s-ar descifra („Hyper Text Transfer Protocol Daemoon”) .El a lansat primul web site pe data de 6 August în 1991. În rest, totul e istorie. Dar Beners-Lee continuă să inventeze și să inoveze.
La șapte ani după trimiterea primului email (1971), americanii Ward Christensen și Randy Suess au pus bazele primului sistem de partajare a anunțurilor și informațiilor prin intermediul postărilor,numit BBS (Bulletin Board System). Utilizatorii puteau descărca diverse programe, puteau trimite și primi mesaje, participa la discuții și chiar juca jocuri. Se prefigura, astfel, ideea de comunitate virtuală. Un alt precursor al interacțiunii virtuale a fost Compu Serve, primul furnizor de servicii de internet. Dezvoltat în anul 1969, acesta a câștigat popularitate pe parcursul anilor `70-`80 deoarece a oferit posibilitatea utilizatorilor de a partaja fișiere, precum și de a avea acces la informații(știri și evenimente). Însă, conștientizarea statutului de membru al unei comunități, precum și aceea de participant activ în cadrul acesteia au fost facilitate prin serviciile oferite de compania America Online, (AOL), fondată în anul 1985. Anii ce au urmat, până în anul 2002 au reprezentat o perioadă de dezvoltare intensă a facilităților oferite de site-uri precum Amazon, Yahoo, Google, Wikipedia. În acest timp AOL atingea cifra de 34 de milioane de membri.
Televiziunea digitală terestră este un sistem de televiziune digitală care folosește normele DVB-T, ISDB și ATSC în benzile de unde VHF-III / UHF-V deja utilizate la transmisiile terestre analogice. Aici „terestru” se referă la difuzarea (prin aer) a semnalului pe baza unor antene amplasate la sol (nu pe sateliți sau altcumva). Tehnologia DVB-T a apărut pentru prima dată în anul 1997 în Anglia, ca o necesitate de a transmite mai multe posturi de televiziune într-o calitate superioară, în același spațiu spectral necesar unui singur program transmis analogic.
La începuturile radiodifuziunii, rețelele se bazau pe prelucrarea analogică a semnalului, iar în timp acestea au utilizat diferite benzi de frecvență.Multe dintre acestea funcționează și în prezent. Acțiunea de înlocuire a rețelelor analogice prin rețele de prelucrare digitală a semnalului este o acțiune care se desfășoară în prezent.DVB-T se dezvoltă pe baza unor principii noi, moderne de prelucrare digitală a semnalului. Televiziunea digitală folosește mai eficient spectrul de frecvențe și oferă servicii multimedia și interactive pe care televiziunea clasică nu le poate pune la dispoziția utilizatorului. În prezent functionează pe baza unor parametri tehnici reglementați prin standarde si reglementări internaționale. Imagine de calitate superioară, mai multe programe de televiziune pe un singur canal, la care se adaugă servicii interactive, sunt câteva dintre avantajele televiziunii digitale, pe care telespectatorii de astazi le cunosc deja. În funcție de mediul de transmisie, există trei tipuri de transmisii digitale:
Televiziune digitală prin satelit DVB-S;
Televiziune digital terestră DVB-T;
Televiziune digital prin cablu DVB-C;
Televiziunea digitală prin satelit e cea mai avansată dintre cele trei, fiind utilizată pe scară largă pe tot globul. Televiziunea digitală terestră (DTT) și prin cablu sunt mai puțin răspândite, dar în plină dezvoltare și implementare. Toate aceste trei sisteme au inerente avantaje și dezavantaje, atât pentru telespectatori, posturi de televiziune cât și pentru autoritățile guvernamentale. Televiziunea digitală folosește mult mai bine spectrul radio, dând posibilitatea transmiterii unui număr mai mare de programe, în condițiile unei calități superioare, a diversificării serviciilor oferite și a micșorării costurilor de transmisie, creând astfel premizele creșterii profiturilor. De asemenea, recepția mobilă, din mașină, autobuz sau chiar tren de mare viteză, este posibilă cu noua tehnologie digitală. Aceasta deschide o nouă piață și noi posibilități de a obține profit.
Audio digital este o tehnologie care poate fi folosită pentru a înregistra, stoca, de a genera, manipula și reproduce sunetul cu ajutorul semnalelor audio care au fost codate în format digital .Ca urmare a progresului semnificativ în tehnologia audio digitală în timpul anilor 1970, a înlocuit treptat, în multe zone de producție a sunetului, de înregistrare a sunetului (sistemele de bandă au fost înlocuite cu sistemele de înregistrare digitală), inginerie de sunet și de telecomunicații în anii 1990 și 2000.Modulația pulse-code a fost inventată de savantul englez Alec Reeves în anul 1937 și a fost utilizată în telecomunicații mult timp, înainte de a fi utilizat în translații comerciale și înregistrări.Înregistrarea comercială digitală a fost cunoscută pentru prima dată în Japonia și Nippon Columbia, cunoscut ca Denon, în anii 1960. Primele înregistrări digitale au fost lansate în 1971.BBC a început să experimenteze cu audio digital în anii 1960.La începutul anilor 1970, a dezvoltat primul înregistrator cu 2 canale, iar în 1972 a implimentat un sistem de transmisie audio digital,care face legătura dintre centrul lor de difuzare a transmitătoarelor de la distanță. Prima înregistrare PCM de 16 biți în Statele Unite, a fost făcută de Thomas Stockham la Santa Fe Opera în 1976, pe un Soundstream recorder. O versiune îmbunătățită a sistemului Soundstream a fost utilizat pentru a produce mai multe inregistrari clasice de Telarc în 1978. Primul album complet digital înregistrat pe această mașină a fost a lui Ry Cooder, intitulat “Bop till you drop” în 1979. Casa de discuri britanica – Decca, a început dezvoltarea propriilor aparate de înregistrat audio în 1978 și a lansat prima înregistrare digitală europeană în 1979. În anul 1982 a fost introdus CD-ul pe piață, ceia ce popularizat tehnlogia audio digitală cu consumatorii.În prezent se cunosc următoarele tehnologii de difuzare:
Transmisiunea audio digitală;
HD Radio
Radiou digital la nivel mondial (DRM)
In band on-channel (IBOC)
Iar dintre tehnologiile de stocare:
Player audio digital
Audio Digital Înscriere
Casetă digitală compactă
Disc compact
Înregistrare de hard disk
DVD-audio
MiniDisc
Super Audio CD
Blu-ray Disc
Diverse formate de fișiere audio
Sistemele audio digitale pot include compresie, stocare, prelucrare și transmitere a componentelor. Conversia în format digital permite manipularea convenabilă, depozitarea, transportul și regăsire a unui semnal audio. Spre deosebire audio analogic, în care se realizează copii ale unei înregistrări conduce la degradarea calității semnalului, atunci când se utilizează audio digital, un număr infinit de copii poate fi făcută fără nici o degradare a calității semnalului.
New Media
Dezvoltarea tehnologiei informației și a comunicațiilor a facilitat extinderea Internetului și apariția aplicațiilor Web 2.0, a căror implementare a condus la apariția new media. Deși nu există o definiție general acceptată a new media, acestea fiind percepute diferit de diversele categorii de utilizatori, ele sunt apreciate ca reprezentând orice produs media digital care este interactiv și distribuit prin rețele informatice sau totalitatea textelor, sunetelor, imaginilor și elementelor grafice prelucrate pe computer și reunite în baze de date.
Ca și in cazul altor termeni din internet, “noile media” sunt definite diferit de categorii diferite de utilizatori.Astfel, oamenii de afaceri vor veni cu un set de definiții, cercetătorii din domeniul academic cu altul, specialiștii din domeniul IT vor aduce in discuție definiții bazate pe elemente tehnice, iar „utilizatorul oarecare” va pune accent pe cu totul și cu totul alte aspecte.
În aceste condiții, a pretinde existența unei definiții atotcuprinzătoare și satisfăcătoare pentru oricine, de oriunde, ar fi un demers în cel mai bun caz utopic și naiv, iar în cel mai rău caz, unul arogant și complet inutil.
Putem regăsi însa o serie de elemente comune pentru mai multe definiții (la fel cum găsim și multe suprapuneri între definițiile noilor media și definițiile altor termeni; de exemplu, accentul pus pe formele online de colaborare și interacțiune între indivizi este comun pentru definițiile noilor media, web 2.0 și social media). Definiția cea mai generală pornește de la un consens asupra faptului că noile media se referă la formele inovatoare de interacțiune dintre oameni și tehnologie, la relația dintre oameni și instrumente de comunicare folosite în mod creativ pentru a îndeplini nevoile elementare de informare, comunicare și relaționare.
Există și păreri conform cărora noile media sunt mijloacele de comunicare care se bazează pe canale digitale precum internetul, televiziunea digitală, hârtia electronică, telefonia digitală. Alte definiții sunt chiar și mai vagi, considerând că noile media reprezintă toate textele, sunetele, imaginile și formele grafice transformate de computer. Ele ar reprezenta, de fapt, adevărate baze de date și existenta lor depinde în mod absolut de existenta computerelor și a Internetului.
Ca și in cazul web 2.0, noile media nu se referă la tehnologii complet noi, aparute recent, ci la tehnologii care existau de ceva vreme și care, printr-un mod creativ de utilizare și prin multiple imbunătățiri, au intrat in atenția opiniei publice, capatând popularitatea uriașă de care se bucură astăzi.
În cadrul tradițiilor empirice ale cercetării new media, natura și rolul destinatarilor – sau ale publicului – au fost examinate foarte detaliat. Metode variate de cercetare au fost folosite pentru a studia factori precum mărimea și alcătuirea publicului, gradele de atenție și de înțelegere manifestate de destinatari, nevoile sociale și psihologice satisfăcute de consumul produselor media și așa mai departe.Această cercetare a produs o însemnată cantitate de materiale interesante și importante. Dar o mare parte din această cercetare comportă anumite deficiențe.Una dintre acestea următoarea: căutând mai presus de toate măsurarea și cuantificarea publicului și a răspunsurilor lui, o mare parte din cercetarea anterioară a tins spre neglijarea a ceea ce am putea descrie drept caracterul mundan al activității receptive. Prin aceasta înțeleg faptul că receptarea produselor new media este o activitate practică, de rutină, pe care indivizii o înfăptuiesc ca pe o parte integrantă a vieții lor cotidiene. Dacă dorim săînțelegem natura receptării, atunci trebuie să dezvoltăm o abordare care este sensibilă laaspectele practice și de rutina ale activității receptive.Cele mai incitante studii ale produselor de receptare au folosit o varietate de metode, incluzând chestionare, observarea participativă și interviuri extinse, pentru a proba în detaliu condițiile în care indivizii primesc produsele new media, ceea ce fac cu ele și modul în care le înțeleg. Aceste studii au înlăturat cu fermitate ideea că destinatarii produselor new media sunt consumatori pasivi; ele au arătat în repetate rânduri că receptarea produselor mass-media este un proces mult mai activ și mai creativ decât sugerează mitul receptorului pasiv. Ele au arătatși faptul că modurile în care indivizii înțeleg produsele noile media variază în funcție de fundalul și circumstantele sociale, astfel încât același mesaj poate fi înțeles diferit în funcție de context.
Lumea în care trăim este avidă de informație, iar noile media au grija să-i alimenteze continuu această sete, stimulându-i curiozitatea, curiozitate de multe ori sterilă, dacă nu chiar malefic într-o formă sau alta, new media este omniprezentă societate, întinzându-și influența direct sau indirect asupra tuturor. Omul modern, omul de masă, este supus unui bombardament continuu de informații care-l depersonalizează, îl face să-și piardă constiința de sine prin patru moduri:
1. Dezvoltarea noilor media a sporit mult capacitatea de a transmite mesaje (în cazul nostru cu caracter negativ) pe mari întinderi de spatiu și timp și de a reintroduce aceste mesaje într-o multitudine de locuri particulare.
2. Deși disponibilitatea produselor new media servește la îmbogățirea și accentuarea organizării reflexive a sinelui, în același timp ea face această organizare reflexivă tot maidependentă de sistemele asupra cărora individul are relativ puțin control.
3. Disponibilitatea sporită a materialelor simbolice mediate nu doar îmbogățeste procesul formării sinelui: ea poate avea și un efect de dezorientare.
4. Dezvoltarea mijloacelor noilor media creează ceea ce numim cvasiinteracțiuneamediată. Cei ce privesc la televizor sau primesc alte mesaje socotesc aceste materiale ca niște resurse care fac parte din proiectele lor de formare a sinelui.
Niciodată de-a lungul istoriei ei, umanitatea nu a ajuns la un asemenea nivel al comunicării: prin intermediul Internetului, am intrat într-o adevărată cyber-lume.Economia, comerțul, munca, arta și cultura s-au conectat la și în rețea, pășind în era mondializării.Ansamblul mijloacelor de comunicare în masă se vede zguduit din temelii de două fenomene paralele: revoluțiile tehnologice în lanț (informatizarea galopantă a tuturor sectoarelor de activitate, autostrăzile informației, sistemele digitale) și seria de fuzionări și comasări ale unor mari companii aflate în relație directă sau doar tangențială cu vastul domeniu al comunicării.Altădată autonome, aceste industrii sunt bulversate de sinergiile induse de revoluția digitală, care aruncă în același malaxor, fără nici o distincție, cuvântul, sunetul și imaginea.Astăzi, vectorii comunicării nu se mai reduc la literă, vibrația aerului sau culoare. Primordial a devenit bițul (binary digit), constituit din 0 și 1.
Conform unor convingeri, new media este divizată în trei părți mari: Web 2.0, rețelele de socializare și jurnalismul cetățenesc.Rețelele de socializare sunt instrumente mediate de calculator, care permit oamenilor sau companiilor să creeze, să distribuie, să schimbe informație, interese de carieră, idei, poze și sau videoclipuri în comunități virtuale și rețele.Social media este definit ca un grup de aplicații bazate în internet, care construit pe ideologiile și fundația a web 2.0, care permite crearea și schimbul content-ului de către utilizatori. Jurnalismul cetățenesc este exprimat prin diferite tipuri ale new media, care includ: blog-urile și rețelele de socializare.Blog-ul este un grup online sau un jurnal personal, unde fondatorul sau fondatorii distribuie informative personală bazată pe activitatea lor.Fiecare din acestea a contribuit la scăderea interesului populației către media tradițională.Televiziunea a pierdut teren în fața jocurilor de calculator.Ziarele au fost înlocuite de noutățile instant din internet.Cărțile au fost uitate în librării.Fiecare din aceste schimbări a fost cauzată de digitalizarea informației cu trăsăturile specifice ca interconexiunea, accesibilitatea ușoară individuală, utilizatori ca expeditori și sau receptori, interactivitate, multitudine de utilizare, character deschis și accesibilitate cu costuri reduse.
Pentru a reuși să definim corect termenul de social media trebuie să privim dincolo de o simplă alăturare a celor doi termeni, social, respective media.Când ne referim la media, suntem înclinați a ne gândi la massmedia în sensul consacrat, de furnizare de conținut și anunțuri. Însă, în cazul de față, rețelele sociale sunt mai mult decât atât, ele reprezintă suportul creării unor rețele, reale platforme de interacțiune.Definițiile social media pot fi numeroase, în funcție de facilitățile
oferite de fiecare rețea:
Interacțiune socială care, prin intermediul unor tehnologii web se transformă într-un dialog interactiv între utilizatori.Între aceștia se produce nu numai o partajare de impresii, opinii, ci și
de conținut audio, video ori text.
Instrument de marketing, adresat publicului țintă, folosit în scopul creșterii vizibilității unei companii.
Modalitate de comunicare și de constituire a unor grupuri care împărtășesc interese comune.
Interacțiunea se produce în timp real, între persoane care pot fi în orice parte a Pământului, fapt care crește valoarea intrinsecă a unui astfel de grup.Fiecare utilizator poate avea o definiție proprie, adaptată uneia dintre principalele funcții ale platformelor social-media, și anume:
publicare
partajare
discuții
marketing
realizare de evenimente
grupuri
jocuri
Așadar putem spune că sunt mai multe tipuri de social-media:
– Rețele sociale – oferă posibilitatea interconexiunii dintre oameni care împărtășesc interese, preocupări similare. Printre cele mai populare sunt Facebook și LinkedIn.
Bloguri și forumuri – comunicarea dintre utilizatori se realizează
prin postarea de mesaje dedicate temei principale a forumului de discuții ori mesajului principal exprimat în blog.
Microbloguri – reprezintă u n tip de blog prin i ntermediul căruia utilizatorii pot publica scurte actualizări denumite micropostări (microposts). Cel mai popular din această categorie este Twitter.
Partajare conținut media – utilizatorii pot descărca, partaja, viziona sau asculta conținut media (melodii, filme, fotografii), având totodată posibilitatea de a aprecia ori comenta respectivul material. Printre cele mai populare sunt YouTube și Flickr.
Site-uri de bookmarking – oferă posibilitatea de a căuta, organiza și salva linkurile preferate. Cele mai cunoscute sunt: Delicious și StumbleUpon.
Știri de interes social – aceste site-uri promovează cele mai citite, de impact știri ale momentului, sortate în funcție de preferințele cititorilor și de numărul de partajări. Cele mai cunoscute sunt: Reddit și Digg.
De remarcat este faptul că aceste tipuri de social media nu sunt de sine stătătoare, între ele existând interconexiuni. De exemplu, Digg are un serviciu prin intermediul căruia afișează cele mai promovate informații ale persoanelor aflate în lista de prieteni de pe Twitter. De asemenea, Facebook folosește o caracteristică de microblogging, denumită Status Update, iar sistemul de postare a comentariilor pe Flickr și YouTube este asemănător aceluia de pe bloguri.
Deseori, o persoană nu se limitează în a folosi un singur instrument social media și, în această categorie intră și firmele ori instituțiile.Nevoia de a fi cât mai bine informat, vizibil ori competitiv dirijează către alegerea mai multor platforme social media ce completează cerințele individului.A analiza punctele forte ale tipurilor de platforme social media, a urmări tendințele de dezvoltare ulterioară, dar a fi și atent la posibilele riscuri pe care le implică, reprezintă cheia succesului în alegerea unei variante potrivite.
Noile media sunt un termen-umbrelă, care înglobează tehnologii diverse. Unii specialiști sunt de părere că pot să fie considerate noi media atât blogurile, podcasturile, jocurile video, lumile virtuale, enciclopediile de tip wiki, dar și orice dispozitiv mobil, televiziunile interactive și chiar siteurile și emailul. Alții consideră că blogurile și lumile virtuale își au locul mai degrabă în categoria social media, pentru că și ele încurajează formarea de comunități virtuale și rețele sociale. În ciuda diferențelor, o serie de cercetători au identificat două caracteristici comune majorității definițiilor:
– difuzarea informației către un număr, teoretic, infinit de receptori, în moduri personalizate, în funcție de specificul categoriilor vizate;
– deținerea unui controlul egal asupra informației atât al emițătorilor, cât și al receptorilor. În viziunea lui Alain Joannes, rețeaua mondială rămâne, în principal, o țesătură de portaluri și de site-uri care pot fi accesate prin linkuri hipertextuale. Transformarea sa derivă din convergența între anumite tehnologii și utilizări inedite, de exemplu, între programe de editare simplificată și dorința de a partaja fișiere. Această convergență a introdus în compoziția web-ului structuri din ce în ce mai dense. Este vorba despre versiunea 2.0, care ar putea fi numită ,,web dinamic”, pentru a o deosebi de web-ul tradițional bazat pe site-uri statice. Elementele vii care animă această structură electronică deosebit de efervescentă sunt: RSS-urile – linkuri care semnalează actualizările; aplicatiile de actualizare – interfețe care găzduiesc link-urile RSS și permit vizualizarea actualizărilor; ,,Wiki”-urile – tipuri de bloguri colective; ,,Tag”-urile – termeni inserați sub formă de legături hipertextuale pentru a servi drept indicatori într-un document. (Cu cât un termen este mai frecvent ,,accesat”, cu atât locul unde apare într-o listă sau într-o mulțime de cuvinte este mai evident marcat); ,,folksonomiile”- utilizarea tag-uriIor pentru a semnala și a partaja sursele; social networks – anglicism tradus de obicei prin ,,rețele sociale” sau ,,rețele de sociabilitate”. Internauții partajează resurse și date pe care le culeg sau le produc ei înșiși. Rețelele de socializare, cum ar fi Facebook, favorizează și partajarea, dar sunt prin excelență spații de întâlnire prin cooptare; blogurile – agende on-line care pot fi oricând modificate și care semnalează orice actualizare.
Un alt membru al marii familii web 2.0, cu o mare popularitate (desi mai mica decat a blogului), este podcastul. Termenul desemneaza o inregistrare audio digitala, pusa la dispozitie pe Internet pentru a fi descarcata in computer sau pe un alt mijloc de redare audio (MP3 Playere, IPod etc).
Ceea ce diferentiaza podcastingul de alte forme de distribuire a fisierelor digitale audio si video sunt feed-urile RSS. El nu are o singura utilizare, ci poate fi folosit si la editarea fisierelor audio-video, cu ajutorul unor simple aplicatii software sau playere de muzica digitale dotate cu functia de inregistrare. Este bine de stiut ca termenul e folosit pentru a numi atat mijlocul de distributie, cat si continutul propriu-zis.
Desi distribuirea fisierelor audio si video a fost posibila inca de la inceputurile Internetului, podcastul a aparut abia in august 2004, prin imbinarea a doi termeni: iPod (music player-ul portabil Apple) si broadcasting (a transmite un semnal radio catre o audienta dintr-o anumita arie geografica, la un anumit moment). Desi oficialii Microsoft au cerut ca podcast sa fie tradus ca personal on demanding broadcasting (adica „productie proprie de continut digital la cerere”) pentru a evita asocierea termenului cu Apple, podcasting-ul ramane, in mare parte, un fenomen asociat cu Apple, datorita produselor iPod si iTunes. Astazi insa, intre termenul podcasting si iPod nu mai exista o asociere stricta, deoarece el se refera la orice combinatie de software si hardware care permite utilizatorilor sa descarce si sa stocheze fisierele multimedia pe care le doresc.
Parintele termenului fost Adam Curry, fost prezentator la MTV, care si-a folosit celebritatea si blogul pentru a populariza noul instrument de comunicare si a impune termenul. A reusit atat de bine, incat a ramas in istoria web 2.0 drept the Podfather. Podcastul sau, The Daily Source Code este in continuare ascultat in mod constant si are o audienta de cateva milioane de ascultatori din intreaga lume.
Termenul de "blog" a apărut în anul 1997, când John Berger și-a denumit propriul site "weblog".Dacă la început blog-urile erau actualizate manual, cu timpul au apărut „unelte” (programe și metode) care să automatizeze acest proces. Utilizarea unui astfel de software bazat pe browsere Internet este acum un aspect obișnuit al blogging-ului.Există mai multe platforme pentru blog-uri, de exemplu Wordpress (cea mai cunoscută și folosită platformă de blogging), Blogspot, Blogger.
Scopul blog-urilor variază foarte mult, de la jurnale personale și până la „armele” publicitare ale campaniilor politice, ale programelor media sau ale diverselor companii comerciale. De asemenea ele variază și în funcție de autor – de la unul singur la o comunitate întreagă. Blogurile pot constitui și o sursă importantă de venituri pentru cei care le administrează.
Multe blog-uri permit vizitatorilor lor să răspundă prin comentarii, care sunt și ele publice, creându-se astfel o comunitate de cititori centrată în jurul blog-ului; alte blog-uri nu sunt interactive.
Totalitatea blog-urilor și a autorilor de blog-uri a fost denumită „blogosferă”.Pe lângă asta, blog-urile constituie una din numeroasele fațete ale fenomenului numit Web 2.0.
Blogul – Fenomen de masă
Odată cu apariția unor tehnologii mai simple (Web 2.0), mai ușor de folosit de către utilizator, prin simplitatea lor, blogurile au facilitat dezvoltarea bloggingului, înțeles uneori și ca metarmofoză a cetățenilor pasivi offline în indivizi activi online.Blogul, aplicație Web 2.0, s-a tranformat într-un fenomen social prin participarea unui număr mare de cititori și a generat blogosfera (totalitatea weblogurilor) prin unirea comunităților de bloguri. Particularitatea e aceea că ele nu sunt legate doar ca pagini Web, ci și prin legături între persoane, ceea ce creează rețeaua socială.Blogurile pot fi clasificate în: personale, de business sau organizaționale. Atunci când nu sunt ocupați de entertainment, bloggerii fac investigații, interoghează autoritățile, divulgă informații, se reunesc în comunități de social-networking și comentează evenimente.
Fenomenul de blogging este relativ nou, blog-urile fiind de fapt apanajul ultimilor ani.Este remarcabilă evoluția rapidă a blogurilor, atât din punct de vedere numeric, cât și din perspectiva utilizarii lor.Blog-urile actuale au evoluat practic din jurnalele on-line, personale, primul blog aparând in 1994.Technorati monitoriza in luna ianuarie 2006 un numar de aproximativ 27.2 milioane de bloguri în intreaga lume, de 60 de ori mai multe bloguri decât in urma cu 3 ani, o evoluție intr-adevar spectaculoasă.De asemenea, tot conform datelor oferite de Technorati, zilnic apar aproximativ 75.000 de bloguri în toata lumea, ceea ce înseamnă aproximativ un blog pe secundă în fiecare zi.Poate fi ignorat un astfel de fenomen? Cu siguranta ca nu!
Părerile sunt împarțite însa în ceea ce privește blog-urile în sine, și cu atat mai mult în ceea ce privește blog-urile abordate ca element al activității de PR. De ce am folosi blog-urile drept instrument de PR? În primul rând datorită posibilității obținerii unui feedback direct. Indiferent că vorbim de o organizație neguvernamentală, sau de o companie din sectorul business care utilizează blog-ul pentru un produs nou lansat de exemplu, există posibilitatea obținerii feedback-ului în timp real, ceea ce, trebuie sa recunoaștem, reprezintă un avantaj al blog-urilor față de celelalte forme de interacțiune cu publicurile organizației.
Este foarte simplu că în momentul în care dorim un feedback direct, onest din partea publicurilor organizației să utilizăm blog-ul drept instrument de comunicare. Este adevarat că avem această posibilitate și prin intermediul paginii web oficiale, însă procesul în sine nu este atât de simplu ca și blogging-ul și cu siguranță nu are avantajul rapidității.Chiar și atunci cand există formular de contact pe site, mesajul se materializează sub forma unui e-mail, care ajunge la una sau mai multe persoane din cadrul organizației, fiind apoi direcționat după caz catre responsabilul programului/produsului în discuție. Iar aceasta ia timp.
De asemenea, nu trebuie uitată una dintre cele mai importante caracteristici ale unui blog- tonul. Comunicarea cu publicul țintă este adusă la un nivel personal.În momentul în care comunicăm prin intermediul paginii web, redactarea textului, ca de altfel și tonul și modalitatea de adresare sunt supuse unor constrângeri, în special în cazul organizațiilor sau companiilor internaționale, care sunt în marea lor majoritate nevoite să respecte anumite specificații de ordin tehnic. Tonul în cazul redactării unui text pentru pagina oficială a organizației este mult mai formal, punând de multe ori o oarecare distanța între organizației și publicul care accesează pagina web, acest impediment fiind însă depășit în cazul blog-urilor.
Nu in ultimul rând, blog-ul umanizează organizația, care nu mai este acea instituție impersonală, oficială, ci capată o voce care comunică la un alt nivel cu publicurile sale.
Pe lângă avantajele de care vorbeam însă, sunt voci care susțin faptul ca sfârșitul blog-urilor nu este prea departe.Printre problemele blog-urilor, pe care oponenții lor le semnalează în principal cele legate strict de tehnica, de construcția acestora, care în unele cazuri nu permite decât un număr limitat de comentarii pentru un post, prin urmare in cazul în care dupa o perioadă de timp cititorii doresc sa aducă informații noi privitoare la un post, este imposibila afișarea acestora. De asemenea, anonimatul cititorilor este privit drept o problemă, la fel ca și comentariile rau-voitoare. Pe de altă parte, acestea sunt riscuri inerente pe care organizația și le asuma în momentul in care decide utilizarea acestui instrument de comunicare.
Companiile folosesc blogurile în cea mai mare parte pentru comunicarea cu clienții. Avantajul este că blogurile favorizează o comunicare mai liberă, iar clienții își pot da cu părerea prin intermediul funcției de comentarii. Bineînțeles că acest lucru poate fi și periculos uneori, acesta fiind motivul pentru care multe companii ezită încă să facă marele pas către enterprise 2.0 Totuși, nici o companie nu își poate permite măcar să urmărească ce se scrie despre ea în blogosferă (blog-monitoring). Pe de altă parte, răspândirea virală face foarte atrăgătoare blogurile pentru sfera marketing-ului. Și în cazul căutărilor pe internet, blogurile joacă un rol tot mai important. Deseori, articolele de pe bloguri apar pe paginile de rezultate ale motoarelor de căutare chiar pe primele poziții. Și pentru că deseori este vorba despre contribuții cu iz personal și/sau opinii subiective, se înțelege că informațiile de pe bloguri trebuie asimilate cu prudență. Dar în afara nenumăratelor jurnale personale, există și multe bloguri profesionale, care sunt considerate a fi printre cele mai bune surse de informare în cadrul domeniilor lor de specialitate. Totodată, mulți bloggeri se consideră a fi o alternativă la presa convențională. Ei raportează despre subiecte și evenimente neacoperite de mass-media. Astfel, rolul mass-media de gatekeeper și agenda setter este pus la îndoială. Numărul blogurilor politice care prezintă și comentează evenimente curente este în permanentă creștere. Indiferent de conținutul lor, unul dintre avantajele principale ale blogurilor este faptul că sunt foarte actuale, reprezentând astfel un mijloc excelent de a te ține la curent cu domeniile de interes (de exemplu, prin abonare prin RSS feed. În plus, la fel ca și în cazul celorlalte aplicații Web 2.0, pot fi identificate cu ușurință persoanele care se ocupă cu aceleași subiecte. Blogurile pot fi valorificate în moduri multiple și mai ales în domeniul educației. Ele pot fi folosite la nivel individual, de exemplu ca jurnale care să însoțească procesul de învățare. În ceea ce privește clasele sau grupele de seminar, ele pot însoți procesul de documentare pentru proiecte, seminare sau ore de curs. Chiar și școlile pot întreține bloguri dedicate întregii comunități școlare. Competența mediatică, educația în spirit participativ și de cooperare pot fi stimulate. Totodată, tot ce este creat pe o pagină de internet se arhivează în mod automat. De aceea, scrisul pe bloguri este cât se poate de recomandat.
Renunțând la ipoteza consumatorului pasiv, blogurile au schimbat modalitatea de circulație a informației pe internet prin susținerea interacțiunii blogger-cititor sau blogger-alți bloggeri. Blogurile au fost la început simple jurnale web ale unor indivizi. Potențialul lor pentru companii (corporate blogs), asociații, ONG-uri a fost însă curând recunoscut..Acest nou format îi răsplătește pe cei foarte activi în postarea informațiilor, orientați către dialog și motivați în a stabili relații sociale durabile. În epoca web 2.0 ei sunt considerați noii formatori de opinie și „a cincea putere în stat”. Jurnaliștii văd uneori blogurile ca surse alternative de știri, alteori ca pe niște “capete de rețea” în lansarea de zvonuri, ori mai simplu spus ca surse de dezinformare. Oamenii de afaceri le consideră un mediu favorabil schimbului de cunoștințe sau informații, în vreme ce oamenii obișnuiți percep blogul mai ales ca pe un mediu (jurnal) care îi ajută să se exprime.Un weblog poate fi catalogat în primul rînd ca fiind un website, el regăsindu-se în același serviciu al internetului și în același format de pagini HTML, citite printr-un browser.Blogurile au apărut oficial în decembrie 1997, când John Barger, editor la RobotWisdow.com, a folosit termenul de weblog pentru a defini o pagină web unde un utilizator introduce alte pagini web pe care le consideră interesante.Doi ani mai târziu, Peter Merholz a despărțit cuvântul în we și blog. Blogul e un spațiu al exprimării publice. După cum societatea este o sumă de personalități diferite, blogosfera este o sumă a unor forme de exprimare diferite. Este, prin urmare, firesc ca unii bloggeri să își asume afirmațiile, iar alții nu, așa cum este firesc că pentru unii blogul să fie folosit ca un spațiu al dialogului, iar pentru alții să fie un spațiu semiprivat, destinat exprimării (și expunerii publice a unor gânduri). Atât avantajele, cât și dezavantajele depind de alegerea obiectivelor de comunicare. Feedback-ul rapid este avantajul invocat cel mai des. În același timp, dacă dialogul online nu este gestionat corect, pot apărea situații de criză care se pot extinde și în mediul offline. Expresia “internetul nu uită” este adevărată. Pe internet nu se pierde nimic, totul poate fi recuperat, chiar și informațiile care au fost șterse.
Ca instrument ce permite răspândirea publică a informațiilor cu o viteză foarte mare, blogul începe să reprezinte o sursă credibilă pentru media clasică, dar și pentru publicul a cărui încredere în media tradițională se află în declin. Lumea s-a săturat de știri, la care să i se „servească” ceva. Totuși, nu putem vorbi de o deturnare a audienței dinspre media tradițională spre bloguri, decât poate la nivel de nișă. Dar, cu siguranță, edițiile online ale ziarelor și blogurilor redactorilor ‘mănâncă’ mulți cititori reali…” De când s-a lansat, acum cinci ani, blogging-ul a remodelat web-ul, a influențat politica, ascuturat practica tradițională a jurnalismului și a făcut posibil ca milioane de oameni să seexprime și să conecteze cu alții.Mulți oameni folosesc blogul doar pentru a-și organiza propriile gânduri, în timp ce alții îlfolosesc pentru a se adresa unei audiențe globale, dorind să propage un mesaj influent. Jurnaliștii profesioniști sau amatori folosesc blogurile pentru a publica breaking news sau chiar gânduri personale.Weblogurile ocupă acele nișe care nu mai sunt acoperite de mass media clasică. Estevorba în principal de știri locale, care nu suscită interesul presei scrise, audio sau video. Aici este locul unde intervin oamenii implicați, cu ajutorul unui software de weblog. Aceștia își fac singuriștirile.De asemenea, mulți oameni de știință sau experți au propriile bloguri, unde relatează sau discută despre munca sau specialitatea lor. De aceea, weblogurile nu sunt medii de masă. Ele nu costă mai nimic și este perfect legitim să scrii pentru un grup țintă de numai 20 de persoane sau de 20.000. Există o miză a blogurilor. Mai ales când ne referim la blogurile politice. Un politician nu comunică de dragul de a comunica, ci pentru a-și atinge un obiectiv de comunicare. Însă, nu putem vorbi de o miză proprie doar blogului. Miza e a întregii strategii de comunicare politică,strategie care include și comunicarea online prin intermediul blogului. Conform unei statistici a site-ului www.technorati.com, în ultimii trei ani numărul blogurilor s-a dublat o data la șase luni, 75.000 de bloguri sunt create în fiecare zi, 3,9 milioanede bloggeri își actualizează zilnic blogurile, iar estimările susțin că se înregistrează în jur de 50.000 de noi însemnări pe oră, la nivel mondial.
De când s-a lansat, acum cinci ani, blogging-ul a remodelat web-ul, a influențat politica, a scuturat practica tradițională a jurnalismului și a făcut posibil ca milioane de oameni să se exprime și să conecteze cu alții.Mulți oameni folosesc blogul doar pentru a-și organiza propriile gânduri, în timp ce alții îl folosesc pentru a se adresa unei audiențe globale, dorind să propage un mesaj influent.Jurnaliștii profesioniști sau amatori folosesc blogurile pentru a publica breaking news sau chiar gânduri personale.Weblogurile ocupă acele nișe care nu mai sunt acoperite de mass media clasică. Estevorba în principal de știri locale, care nu suscită interesul presei scrise, audio sau video. Aici estelocul unde intervin oamenii implicați, cu ajutorul unui software de weblog. Aceștia își fac singuri știrile. De asemenea, mulți oameni de știință sau experți au propriile bloguri, unde relatează saudiscută despre munca sau specialitatea lor. De aceea, weblogurile nu sunt medii de masă. Ele nu costă mai nimic și este perfect legitim să scrii pentru un grup țintă de numai 20 de persoane sau de 20.000. Există o miză a blogurilor. Mai ales când ne referim la blogurile politice. Un politician nu comunică de dragul de a comunica, ci pentru a-și atinge un obiectiv de comunicare. Însă, nu putem vorbi de o miză proprie doar blogului. Miza e a întregii strategii de comunicare politică,strategie care include și comunicarea online prin intermediul blogului.
Un factor important îl constitue capacitatea bloggerilor de a furniza informații de prima mână,deseori fiind martorii unor evenimente importante.Un alt factor important ce oferă credibilitate blogurilor este dat de sinceritatea cu care autorii își recunosc interesele sau orientările politice.Deși pare bizar, în comparație cu media tradiționale care clamează obiectivitatea,dar o încalcă deseori,franchețea bloggerilor și percepția asupra orientărilor asumate le conferă o autoritate,atâta vreme cât argumentele prezentate sunt inteligibile.Un factor de risc în ceea ce privește păstrarea credibilității este că,pe măsură ce anumiți bloggeri devin populari,încep să dezvolte relații de simpatie cu elitele,asemeni relațiilor existente în cazul jurnaliștilor tradiționali.Alte elemente de credibilitate pot fi pot fi: autenticitatea discursului care, deși preia anumite elemente din discursul jurnalistic clasic,este mai personal și cu o încărcătură emoțională mai puternică; popularitatea unor bloguri și recomandările prietenilor; și nu în ultimul rînd, încurajarea participării audienței la realizarea conținutului.În orice comunitate de bloguri există câteva figuri proeminente, ale căror bloguri funcționează ca o lentilă, concentrîndu-și atenția asupra unei probleme, până când aceasta ia foc, iar articolele sunt citite în mare parte de și de jurnaliștii profesionaliști.Așa cum organizațiile mass media convenționale construiesc cutume în interiorul cărora operează actorii politici, la fel se relevă și capacitatea blogosferei de a influența media tradițională, datorită abilității blogurilor de a semnala probleme sau evenimente trecute cu vederea sau inaccesibile presei offline.De multe ori, când vine vorba despre forța de influență a blogurilor, datele problemei se pun greșit.În 10 martie 2008, Reuters făcea publice rezultatele unui sondaj online, realizat de Harris Interactive în SUA, care evidenția că doar 22% din respondenți citesc în mod regulat bloguri politice. Foarte puțini știu că blogurile influențează indirect electoratul, prin capacitatea lor de a exercita presiuni asupra mijloacelor de comunicare în masă.La modul cel mai general,comunitățile virtuale reprezintă grupuri caracterizate de o comunicare mediată de calculator.Quentin Jones consideră că pentru a putea înțelege cel mai bine ce sunt și cum funcționează comunitățile virtuale, mai înâi trebuie să avem în vedere așezările virtuale în care au loc interacțiunile dintre membrii comunității.În opinia aceluiași autor, ceea ce diferențiază comunitatea virtuală de un grup virtual obișnuit este existența unor sentimente și relațiile sociale în cadrul așezării respective.Atunci când un blogger găsește o informație relevantă sau o idee inspirată pe un blog vecin și decide s-o expună pe blog-ul personal, se așteaptă ca el să facă trimitere, printr-un hyper-link, către sursa respectivei informații.Principiul funcționează în ambele sensuri și devine cu atât mai important cu cât unul din bloguri este mai popular decât altul.Un soi de ritual de inițiere întâlnit în blogosferă se relevă atunci când un blogger nou creează link-uri către alții mai vechi și de multe ori mai importanți, anunțîndu-și în acest fel intrarea în blogosferă.Avem de-a face cu o ierarhie, sub forma unei structuri piramidale, în vîrf aflându-se bloggeri cei mai vechi și mai populari, iar spre bază, bloggerii noi sau mai puțin cunoscuți, care urmăresc să trimită cât mai multe link-uri către cei din fruntea structurii, cu scopul de a-și spori notorietatea.Sistemul are un rol important când vine vorba despre blogurile cu caracter politic. Politicienii de astăzi au la dispoziție o gamă foarte vastă de metode pentru a-și convinge electoratul să le acorde votul. Mediul online a cunoscut în ultimii ani o evoluție spectaculoasă la nivel mondial, tradusă prin milioane de noi utilizatori în fiecare an. Internetul a fost adoptat rapid de industria advertisingului, a relațiilor publice și,inevitabil, a marketingului politic.Totodată, mesajele din media tradiționale s-au adaptat caracteristicilor mediului online, căpătând valori precum relevanță, concizie și, foarte important, interactivitate.Începînd cu anul 2004, blogul a început să fie utilizat ca mijloc de promovare neconvențională a politicianului pe Internet. Primii care au adoptat rapid acest media nou au fost politicienii americani. Odată cu succesul dovedit de unii ca bloggeri, interesul altor oameni politici din întreaga lume pentru o comunicare spontană, caracterizată de naturalețe, a crescut semnificativ.Blogul politic reprezintă o pagină web care cuprinde o serie constantă de însemnări cu subiect politic, iar totalitatea blogurilor deținute de persoanele care dezbat cu precădere astfel de subiecte formează blogosfera politică. Politicianul-blogger are posibilitatea de a-și mobiliza simpatizanții și votanții, de a atrage sponsorizări, de a oferi informații sau teme de dezbatere pentru mass-media și alegători, de a se prezenta într-o manieră pozitivă opiniei publice. În cazul comunicării politice, un blog aduce beneficii prin energia creată de experiența nemijlocită. Conștientizarea aparentă a unui flux nefiltrat de informații îi face pe cititori să creadă că iau parte din interior la evenimentul real. A menține comunicarea cât se poate de reală a devenit elementul cel mai atractiv al stilului de comunicare prin blog.Există politicieni care s-au adaptat destul de ușor stilului de redactare cerut de un blog. Stilul se bazează pe concizie și pe factorul emoțional.Lawson-Borders și Kirk sunt de părere că originile prin intermediul blogului se regăsesc în tradiția de redactare jurnalistică. Stilul gazităresc se observă de cele mai multe ori încă din titlu, deoarece titlul adesea încearcă să îi atragă pe cititori și să îi determine să descopere povestea de la care bloggerul a pornit. Criteriile cuantificabile care dau măsura eficienței unui blog se referă la numărul de vizitatori, la evoluția sau inevoluția acestuia, la numărul de însemnări, comentarii sau răspunsuri la comentarii, precum și la raportul dintre mesajul politic, informații diverse și informații personale. O altă metodă eficientă de măsurare a eficienței unui blog politic mai poate fi și gradul în care mesajele blogului ajung în media tradițională. Având în vedere că mare parte din blogurile politice sânt moderate de către deținător, iar răspunsurile primite de la vizitatori sunt filtrate, criteriul cantitativ ar trebui să i se confere o notă de eficiență relativă. Cât despre numărul de vizitatori, există bloguri politice care nu oferă statistici despre evoluția vizitatorilor pentru că nu sunt înregistrate în cadrul unor platforme specializate în analiza numărului de utilizatori (Alexa.com, wordpress.com). Motivele lipsei de transparență sunt variate și țin fie de dorința bloggerului de a nu face publice aceste informații, fie de platforma folosită pentru blogging, care nu permite existența anumitor statistici.
Exemplul deja clasic pentru folosirea blogului în politică, mai precis într-o campanie electorală, îl reprezintă blogul lui Howard Dean, candidat democrat, devenit foarte popular și de succes în 2004. Și republicanii au încercat să se folosească de acest nou instrument, însă blogurile lansate de echipele de campanie ale lui George W. Bush și Dick Cheney au fost mai mult niște site-uri oficiale de știri, fără opțiuni pentru comentarii său linkuri către alte bloguri. Politicianul trebuie să devină un internaut obișnuit, dar în același timp, respectat, al comunităților online centrate pe interese și preocupări comune. Membrii acestor comunități online sunt oameni interesați de ceea ce se întâmplă în politica românescă. Câștigarea încrederii lor, produce efectele unei campanii tradiționale de masă încununată de success. Blogurile politice, de exemplu, pot fi create pentru a îndeplini obiective precum creșterea notorietății unui politician, promovarea anumitor inițiative politice sau personale sau comunicarea cu anumite segmente ale publicului (activul de partid, tinerii). Blogul vine să completeze gama de mijloace de comunicare pe care un politician le are la îndemână și, ca urmare, devine o necesitate.
Concluzii
Media Digitală a evoluat substanțial în ultimul deceniu.Aceasta constituie baza tuturor activităților online și este „mama” a ceia ce numim New Media.Astfel datorită dezvoltării acesteia, toate operațiile din spațiul virtual s-au triplat și au invadat viața omului sub orice aspect al său. Datorită inovațiilor tehnologice, apariției cât mai multor dizpozitive de ultimă generație, gadget-uri și diferite mașinării, New Media este parte componentă vitală în ziua de astăzi. Dezvoltarea mediei noi a favorizat apariția unor multitudini de rețele de socializare și aplicații. Dacă media digitală include toate dispozitivele electronice, atunci new media este fructul activității a tuturor acestor mașinării. Dezvoltarea acestor două componente a favorizat apariția și evoluția primelor blog-uri în spațiul virtual. În scurt timp, blog-ul a devenit fenomen de masă, ceia ce înseamnă mult mai mult decât un simplu jurnal online, ceia ce și defapt era la început. Blog-ul face parte din new media și oferă o multitudine de avantaje autorului, începând de la business pînă la PR și publicitate gratuită. În prezent New Media nu a fost definită în totalitate cu toate componentele acesteia. Este cert că blog-ul este foarte înrudit cu aceasta. Orice blog, care se respectă include și butoanele sociale de distribuiere, fiind practic într-o simbioză. Pe bună dreptate, blog-ul este un fenomen de masă deoarece în dependență de domeniu, acesta stîrnește discuții, fie prin comentarii obișnuite, fie prin subiectul abordat în intermediul rețelelor de socializare. Acestea pot creea celebrități, pot aprinde controverse, promova personalități și chiar creea propagandă. Totul în dependență de domeniul și tipul blog-ului. Este fenomen de masă findcă mereu masele sunt provocate la acțiuni în mediul online, dacă nu e vorba de mase atunci nu e fenomen. New Media înlocuiește treptat media obișnuită, astfel numărul celor ce utilizează internetul, rețelele de socializare a crescut extraordinar de mult. Și nu doar pentru recreere, oamenii interacționează prin mesaje, poze, apeluri voice etc. Ceia ce privește bloggingul politic, acesta a prins rădăcini demult în Statele Unite, mult mai târziu a ajuns în România și Republica Moldova. Acesta este un instrument excelent de PR și publicitate, apoi de comunicare. Puțini bloggeri au darul de a scrie dar și mai important, de a menține viu acest blog.
În concluzii finale, New Media a favorizat și mai mult dezvoltarea blogging-ului. Cele mai mari și populare blog-uri astăzi sunt create pe platformele gratuite blogspot și wordpress, care s-au dezvoltat o dată cu noile tehnologii. Un avantaj mare fiind și aplicațiile mobile rapide, care cu ajutorul lor orice deținător de blog poate posta în doi timpi și trei mișscări. Media digitală a fost imboldul dezvoltării New Media, iar aceasta la rândul ei, a fost baza blogging-ului actual contemporan.
CAPITOLUL II.BLOGGING-UL DE LA GENERAL LA PARTICULAR
2.1 Bloggingul în Moldova.Domenii.Categorii.Dezvoltare
Spre deosebire de alte state, în Republica Moldova bloggingul a intrat foarte greu, abia prin 2006-2007 s-au conturat primele blog-uri. În 2007 s-a conturat și blogosfera moldovenească, ceeia ce reprezintă totalitatea blog-urilor înregistrate în țară, formând o rețea și cuprinzând bloguri din toate domeniile. Una din aceste rețele sau pagina home a blogosferei moldovenești este Blogosfera.MD Aceasta a fost creeată de un grup de bloggeri autohtoni: Valeriu Tihai și Vladislav Namașco. Prin intermediul acestei platforme se dorește dezvoltarea comunității de bloggeri din Republica Moldova și atragerea unui număr cât mai mare a celor ce vor să-și expună gândurile pe internet. În prezent sunt înregistrate 1806 blogguri, împărțite în 24 de categorii, având în totalitate 322289 de postări publicate. Din păcate nu se cunoaște câte blog-uri din acestea sunt active. Fiecare care dorește să fie promovat trebuie să se înregistreze și să adauge wigdet-ul acestui site pe blog-ul personal, ca mai apoi postările noi să apară pe prima pagină a plaftormei. Un subproiect al acestei platforme este Blogovăț, este o inițiativă a acelorași autori și are ca scop promovarea și consolidarea bloggingului în spațiul virtual moldav. Tot în 2007 a avut loc și prima întîlnire a bloggerilor, mai precis pe data de 15 mai, iar la 16 mai s-a lansat Blogosfera, menționată mai sus. În 2008 s-a lansat site-ul oficial al concursului Blogovăț, iar în Ianuarie, în același an bloggerii au primele apariții la TV și Radio, se conturează prezența lor în media, iar în Martie, au loc primele prezentări despre bloggeri și blogosferă.
De curând, din 2015 a apărut o nouă platformă numită Blogogo.md, creată de Grigore Duca și are ca scop identficarea celor active blog-uri. Orice persoană se poate înregistra, însă se verifică dacă blogul înregistrat este personal, înainte de verificare. Iar domeniile sunt diferite: de la călătorii, fotografie pînă la politică. Un alt portal de promovare blog-urilor autohtone este moldo.net, care se vrea a fi un directoriu al internetului moldov. A fost creat în 2009 de către Sergiu Țurcanu. Aici fiecare își poate adăuga un site, cu condiția ca acesta să fie în limba română, activ în Republica Moldova. Un directoriu mai amplu care nu are doar bloguri, ci și site-uri din domeniile: Afaceri și economie, Mass-media, anunțuri online, Moldova oficială, odihnă și distracții, companii și servicii, politică și drept, comunități online, referințe și informații, cultură și artă, regional, divertisment, sănătate, educație, social, internet, sport, magazine online și turism. La rândul acestora, aceste domenii sunt împărțite în alte sub-categorii. Blog-uri înscrise sunt puține și sunt divizate în bloguri personale, bloguri tematice, fotobloguri și persoane publice.
Ca și în oricare domeniu, în blogging-ul autohton se cunosc veteranii, cine scrie veridic și cine pentru vizualizări. S-au format numeroase grupuri, unde cei mai influenți se cunosc și deseori organizează offline-uri sau alte evenimente. Un trend al ultimilor ani este recenzia blog-urilor a diferite evenimente, localuri, brand-uri, produse, după ce aceștia le-au testat sau vizitat. O tehnică comună folosită de mult timp peste hotare. Acești blog-uri formează o rețea, care este prezentată deseori pe blogurile lor ca „Ce citesc” , „Blogroll” sau „Prieteni” cu hyperlink la aceste bloguri, deseori persoane cunoscute din anturajul lor. Ca și celelalte mijloace de informare media, blogosfera își poate informa și dezinforma cititorii. Dacă de la început aveam bloguri limitate în domenii, astăzi acestea au crescut și s-au dezvoltat uimitor. În 2008 erau doar bloguri personale, politică, societate, divertisment, religie, administrare locală. Acestea se pot vedea în graficul 2.1
Graficul 2.1
Iar acum domeniile au crescut simțitor. Astfel cei mai cunoscuți și activi bloggeri în Republica Moldova scrie despre multe și despre toate.Acestea sunt cele mai importante și cunoscute blogguri autohtoni:
Bloggeri de Politică/Societate: Dumitru Alailaba cu alaiba.wordpress.com, Oleg Brega cu brega.wordpress.com, Denis Cenușa cu cenusadi.wordpress.com, Victor Chironda cu victorchironda.eu, Victor Ciobanu cu victorciobanu.eu, Vlada Ciobanu cu vladaciobanu.com, Tudor Darie cu tudordarie.md, Igor Dodon cu dodon.md, Andrei Fornea cu andreifornea.com, Natan Garstea cu natangarstea.blogspot.com, Eugen Luchianiuc cu luchianiuc.com, Sorin Hadârcă cu madrizen.com, Viorel Mardare cu posmotrel.eu, Roman Mihăieș cu romanmihaes.wordpress.com, Natalia Morari cu natmorar.livejournal.com, Vitalia Pavlicenco cu pavlicenco.md, Bogdan Țîrdea cu bogdantsirdea.eu, Corneliu Gandrabur cu gandrabur.net
Bloggeri de Lifestyle/General: Nata Albot cu blogul nataalbot.md, Sergiu Beznițchi cu beznitchi.com, Lilia Calancea cu blogdevineri.wordpress.com, Doina Cernavca cu doinacernavca.eu, Oleg Ciubotaru cu ciubotaru.eu, Dragoș Galbur cu blog.galbur.md, Alexandru Grecu cu sandugrecu.blogspot.com, Ion Grosu cu iongrosu.com, Mihaela Roșcov cu mihaelaroscov.com, Nicolae Apostu cu nicoleapostu.com
Bloggeri de Culinărie: Ana Gulica cu bucataresele.md, Elena Madan cu blogepicurian.com, Ceslava Bodu cu gustosel.com, Sorina Nidelcu cu gusturisiculori.wordpress.com, Valeria Țurcan cu valeriesfood.md, Diana Gorda cu kitchenfeelings.net
Bloggeri de Modă: Gabriela Atanasov cu sweetpaprika.ro, Ana Ciorici cu ana.ciorici.com, Daniela Culev cu theflavourstyle.com, Beatrice Gutu cu thefashioncuisine.com, Doina Ciobanu cu thegoldendiamonds.com
Acestea fiind la ora actuală cele mai cunoscute, vizitate și active bloguri din Republica Moldova. Deasemenea la o simplă căutare pe google, acestea sunt blogurile care apar în majoritatea topurilor create de reviste și portaluri autohtone pentru tineret, femei. Chiar dacă piața blogurilor autohtone a crescut simțitor din 2010 pînă astăzi, în prezent nu avem o comunitate a blogerilor solidă ca în România. Sau dacă și există, nu este pentru fiecare, mici bisericuțe. Iar aceste portaluri dacă promovează, atunci promovează une și aceleași fețe, nu există entuziasm și interes pentru descoperirea unor fețe noi, fiindcă astăzi apar mai multe bloguri decât cred jurnaliștii autohtoni, deși multe apar, puține care sunt menținute și au succes. Nu există un portal, platforma sau website care să monitorizeze activitatea bloggerilor și să-i claseze într-un top. Există o mică statistică de postări și comentarii pe blogogo.md la sfîrșitul fiecărei luni, dar sunt incluse doar blogurile înregistrate, deci nu se știe cu siguranță câte bloguri active sunt și care sunt cele mai active.
2.2 Politicieni – bloggeri.Apariția blogurilor politice moldovenești
Primele bloguri deținute de către politicienii autohtoni au apărut în 2007.Primii care și-au creat un blog au fost Vlad Filat și deputata liberală – Ana Guțu. Ana Guțu deține blogul anagutu.net, unde publică foarte des părerile ei asupra unor evenimente ce au loc în societate, întruniri la care participă și în general despre activitatea ei. Blogul lui Vlad Filat – filat.md, nu mai este activ, dată fiind situația de față. A fost foarte activ în trecut, publicând chiar câte trei articole pe săptămână. Ultimul articol a fost publicat pe data de 17 Octombrie 2015. Se spune că blogul lui nu a fost administrat de el. În 2008 a venit în lumea blogosferei președintele partidului Național Liberal, Vitalia Pavlicenco, cu blogul respectiv pavlicenco.md. Este și în prezent unul din cele mai active bloguri deținute de către un politician de la noi. Aceasta publică articole practic peste o zi, despre activitatea ei, viața personală și viața partidului. Aceasta este o veterană a bloggingului autohton, spre deosebire de alte bloguri este încă activ. Și este un blog scris și administrat de ea. În 2009 în blogosferă vine politicianul Iurie Roșca, fostul lider al Partidului popular creștin democrat. Blogul iurierosca.md este scris în două limbi și e un blog activ dar acesta publică practic doar materiale cu emisiuni televizate unde a participat ca invitat. Deasemenea acesta își promovează și canalul personal pe youtube. Liderul mișcării antimafie, Sergiu Mocanu deține un blog din 2009 și este un blog disponibil doar în limba română. El publică articole cam de 3-4 ori pe lună. În ultimul timp e din ce în ce mai puțin activ. Un an mai târziu în blogosferă intră liderul socialiștilor Igor Dodon – dodon.md. Blogul este în două limbi – moldovenească și rusă. Acesta publică frecvent, articole despre activitatea sa, a partidului și evenimente ce au loc în societate. Deși se spune că nu este administrat și scris de către el. În medie publică un articole la 3-4 zile. Tot în 2009, președintele partidului liberal, Mihai Ghimpu își lansează blogul ghimpu.wordpress.com. El scrie în limba română, destul de rar, în dependență la ce evenimte participă. Sloganul care întâmpină cititorii pe prima pagină este Sunt liberal, îmi place libertatea. Se zvonește că blogul nu este administrat de el. Un alt membru PL, vicepreședintele Veaceslav Untilă deține blogul untila.md, unde scrie despre evenimentele din societate și activitatea sa. Articolele sunt publicate frecvent, cam de 5 ori pe lună, scrise în limba română. Pe pagina principală Veaceslav Untilă ne întâmpină cu sloganul: Politica e un joc serios. Un alt membru al partidului PL ce deține un blog este actualul ministru al mediului Valeriu Munteanu – munteanu.md. Acesta nu este activ pe blog din Ianuarie 2016, dar în trecut a scris foarte frecvent, cel mai des despre problemele din societate și aparițiile sale în media. Acesta ne îndeamnă în sloganul său să trăim simplu căci viața are grijă ca să fie complicată. Fostul ministru al justiției Oleg Efrim deține un blog care actualemente nu este activ, ultimul articol fiind publicat pe 10 Februarie 2014. Acesta a fost activ din 2010 pînă în 2014. A scris cel mai mult despre probleme în justiție iar desing-ul blogului său este unul atipic unui politician de la noi, cu un slogan în limba latină, fără poza sa pe pagina principală. Președintele curții constituționale, Alexandru Tănase deține blogul tanase.md, unde scrie despre evenimentele care au loc curent și participarea sa la acestea, precum și știri despre activitatea sa. Acesta fiind mai mult un site decât un blog personal. Pe acest site este incorporată secțiunea blog, unde scrie cam un articol pe lună, ce reprezintă părerile sale referitor la domeniul unde activează. Sloganul care întâmpină cititorii este dreptatea este rigoarea mea. În 2012 a venit în lumea blogosferei Tudor Deliu, membru al partidului liberal democrat din Moldova cu blogul deliu.pldm.md. Acesta scrie foarte rar iar dacă scrie, scrie despre ce-l deranjează cel mai mult în societate. Blogul este scris în română și este unul pasiv. Tudor Deliu, pe lângă postări obișnuite mai publcă și poezii din creația proprie. Un blog mai recent este cel al Tatianei Potîng – tatianapotyng.wordpress.com, aceasta face parte din partidul liberal reformator. Blog-ul nu este foarte activ, publică articole din lună în luna sau chiar și mai rar, cel mai des despre nemulțumirile sale față de actuala majoritate parlamentară și problemele legate de aceasta. Se pare că ce-i mai mulți bloggeri sunt în rândul partidului liberal. Un blog creat recent este cel al actualului ministru a transporturilor și infrastructurii drumurilor, Iurie Chirinciuc – chirinciuc.md, sloganul blogului este tinerii și diaspora vor salva țara și neamul. Scrie mai mult despre opoziție și nemulțumirile față de aceasta, blogul este mai mult de tipul unui site, având o structură complexă cu categorii, blogroll și sondaje. El și promovează ceilalți colegi de partid care dețin un blog. Un alt liberal care deține un blog este Ion Cebanu, este un blog din 2012, ceva mai consistent, publicând articole mari despre activitatea lui ca președinte al organizației teritoriale a partidului liberal din centru și cea a partidului liberal. Sloganul blogului este Investind în tineri, investim în viitor. Ultimul articol a fost publicat pe data de 15 Iunie 2014, deci un blog abandonat. Un blog simplisist dar activ în prezent aparține deputatului partidului liberal reformator – Valeriu Saharneanu. Acesta scrie din 2013 despre diferite evenimente sociale și politice dar și despre sărbători și nu numai. Un blog minimalist, fără slogan sau poze. Un veteran al blogosferei este și controversatul fost deputat al partidului popular creștin democrat din Moldova, Vlad Cubreacov. El deține un blog pe wordpress, unde publică în ultimul timp documente istorice despre școli, limba română dar și personalități istorice.
În ultimii ani s-a dezvoltat tendința printre politicienii moldavi să-și creeze adevărate siteuri pentru comunicare și publicitate. Printre aceștia se numără liderul partidului democrat – Marian Lupu, vicepreședintele al parlamentului și al partidului liberal democrat – Liliana Palihovici, președintele academiei de științe – Gheorghe Duca, deputatul partidului liberal democrat – Iurie Chiorescu, liderul partidului NOI – Victor Alexeev. Prim vicepreședintele partidului democrat, Vlad Plahotniuc deține un site, care conține postări scrise de el, dacă să judecăm după stilul în care se scrie. Sloganul lui este Despre politică și ceva mai mult. Acesta are postări atât personale cât și preluate, mereu citînd sursa. În trecut, Vlad Plahotniuc a deținut un blog cu hostul pe blogspot unde scria doar el, acum prin intermediul site-ului și-a lărgit aria de publicistică în mediul online. Polticianul este însă mai activ pe pagina sa de facebook, pe care și-o administrează singur. Președintele parlamentului și vicepreședintele Partidului Democrat din Moldova, Andrian Candu deține un blog care împărteșește pînă și design-ul partidului din care face parte. Postează dar el este cel care scrie textele, deci un blog de autor. Este de genul unui site, ca și al lui Plahotniuc, cu galerie de poze și meniu viu. Blogul său a devenit mai faimos după ce a publicat raportul Kroll la el pe pagină.
Multe bloguri s-au lansat dar puține care au rămas. Astăzi îi putem număra pe degete pe politicienii moldoveni care scriu pe o pagină personală. Mai mult se publică pe facebook și pagini personale findcă e mult ușor și rapid. Astfel printre cei mai activi politicieni bloggeri sunt:
Vitalia Pavlicenco cu 2269 de postări la activ
Valeriu Munteanu cu 438 de postări
Ana Guțu cu 435 postări
Valeriu Saharneanu cu 245 postări
Valeriu Ghilețchi cu 204 postări
Dintre aceștia doar Ana Guțu și Vitalia Pavlicenco sunt cei mai activi bloggeri-politicieni. Postează frecvent, costant, despre ultimele evenimente, despre viața personală și problemele din societate. Sunt probabil unicele bloguri de la noi care ar merita de urmărit fiindcă sunt scrise sută la sută de către ele, își administrează singurele blogurile și au o viziune cât de cât europeană. Nu sunt simple pagini online pentru a-și face publicitate și a lustrui imaginea. Nu sunt superficiale și scriu din dorința de a scrie și nu din dorința de a publica cât mai mult. Sunt într-adevăr bloguri personale de autor, ceia și defapt este menirea blogginului în sine. O pagină online sau un jurnal online reînnoit des.
Unele bloguri nu conțin arhive, sau nu sut afișate pe blog, deci imposibil de aflat cu exactitate numărul postărilor. Cum ar fi blogul lui Igor Dodon, cu siguranță ar fi printre primii cu cele mai multe postări.
2.3 Profil de politician blogger: Vitalia Pavlicenco și Igor Dodon
Doi poiticieni total opuși prin viziune și acțiuni. Vitalia Pavlicenco este președinte al Partidului Național Liberal și deține un blog încă din 2008, fiind un veteran în blogosfera moldavă și unul din cei mai activi bloggeri la momentul actual. Este unionistă și pro unirii cu România și pro Europa. Este activă chiar dacă conduce un partid extra-parlamentar. Blog-ul este administrat de ea în totalitate ș îi aparține fiecare postare. Deasemenea postează și pe voxpublica, unde este pe primul loc cu 985 postări. Blogul ei are peste 2275 de postări și 52537 de comentarii, cifrele vorbesc de la sine.
Design-ul blogului pavlicenco.md este minimalist, culorile predominante sunt albastru și gri. Header-ul blogului este format dintr-o fotografie a Vitaliei pe fundalul altei fotografii alb-negru, cel mai probabil fiind România, țara de suflet a ex deputatei. Primul lucru ce-l putem remarca pe blog este sloganul: „Viața nu merită decât să o trăiești în demnitate” Are rubrica de c[utare dar ;i cea cu articole recente. Nu are arhivă, ceia ce este un minus fiindcă Conține și un meniu cu următoarele categorii: contacte, despre mine, galerie foto, galerie video, istoric PNL, progrm politic și statut, scrie o petiție. Are și un banner cu hyperlink către consiliul unirii, website pe care îl administrează și scrie și acolo când au loc careva manifestații legate de unire. Reprezentarea personalității este consistentă, se poate ușor de găsit biografia dumneai și date personale. Lizibilitatea este bună, ușor de citit. Design-ul este unul primitiv, cum era pe primele bloguri lansate, însă asta nu-l face mai puțin atractiv. Este funcțional și ușor accesibil, nu este încărcat și deaceia poate fi citit și de pe dispozitive mai vechi căci nu se va bloca. Nu conține slide-uri sau alte elemente web care l-ar putea face greu de accesat, deci este accesat rapid. Navigarea este ușoară, pagina nu este suprasaturată cu postări, pe o pagină avem circa 10 postări, un număr constant. Navigarea este acceptabilă, nu frânează și este lejer. Target-ul blogului este preponderent public ce împărtășește aceleași idei unioniste, de pro-unire. Numărul mare de comentarii de pe blog, demonstrează că este o interacțiune cât de cât solidă, o comunicare obișnuită pe blog: comentariu-răspuns. Există acea conexiune între autor și cititor. Mesajul este unul clar, concis, despre ideile și viziunele doamnei Pavlicenco. Toate aceste detalii sunt desfășurate pe larg în interviul cu dumneai de mai jos. Ceia ce se referă la comentarii, a afirmat că pe cele negativiste și foarte răutăcioase le șterge, aceasta este o practică des întîlnită în lumea blogerilor. Conținutul este solid, reînnoit la fiecare două,trei zile. Este variat, de la tematici personale până la politică, evenimente și partide. Conține atât text, cât și fotografii și videoclipuri, unul variat ca media. Mesajul este unul evident încă din primele momente ale vizitării blogului, design-ul vorbește și trădează mesajul pe care autoarea vrea să ni-l spuie. Calitatea conținutului este destul de înaltă, dat fiind faptul că nu folosește blogul pentru publicitate personală și PR. Actualizarea este poate cea mai frecventă din spațiul blogosferei moldave. După unele observații, blogul Vitaliei Pavlicenco are întâetate la postări, atât la conținut cât și la frecvența și calitate a postărilor.
Igor Dodon este președintele partidului socialiștilor din Republica Moldova. Deține un blog din anul 2010, deci nu este unul din greii blogosferei autohtone. Este pentru un parteneriat cu Rusia și aderarea Republicii Moldova la uniunea vamală. Blogul este administrat și scris de el chiar dacă se speculează că nu el scrie toate postările. Este un blog fără personalitate și în totalitate un instrument de publicitate și PR. Culorile predominante ale blogului sunt roșu și gri. Design-ul este unul simplist, header-ul este fotografia lui Dodon, iar mai jos meniul în culoarea roșie, care este alcătuit din rubricile: despre mine, economic, politic, presa, diverse, video, foto și concurs. Sloganul său este: Igor Dodon pentru Moldova. Blogul este în două limbi: moldovenească și rusă. Se remarcă și un citat de Napoleon Bonaparte mai jos de meniu, care este: Zece oameni care își exprimă părerea în public sunt mai puternici decât alte sute de mii care tac. În partea dreaptă este rubrica de căutare plus ultimele articole din rubricile: economic, politic presa dar și cele mai populare articole. Deasemenea conține și rubrica link-uri utile, prevalând siteuri de știri în limba rusă și găgăuză. Reprezentarea personalității este solidă, aceasta poate fi contactată ușor, hyperlink-ul fiind afișat sus, fiind vizibil încă de la primele momente de nevigare pe blog. Design-ul este unul modern, dar lasă de dorit la capitolul atractivitate. Este destul de lizibil, însă lasă de dorit faptul că pe o pagină sunt afișate o sumedenie de postări, ceia ce îl face să frâneze, se încarcă greu și nu are aspect estetic. Se lasă impresia că sunt o mulțime de postări adunate de dragul a câtor mai multe postări. Acest lucru îl face nefuncționabil pentru calculatoarele și dispozitivele mai vechi, ceia ce îl face să-și piardă din atractivitate. Fiecare postare conține fotografii și doar titlul postării, fără un preview câtuși de mic. La fiecare postare sunt afișate vizualizările și comentariile, iar comentatorii sunt cei care au un profil pe facebook, acesta fiind un plus, căci nu ești nevoit să-ți creezi account pentru a te loga și comenta. Accesul este rapid, dar iarăși te împiedici de problema frânării site-ului din cauza zecilor de postări pe o pagină. O pagină conține în jur la 125 de postări, ceva anormal pentru un blog. Navigarea este extrem de anevoiasă fiindcă postările sunt tare haotice: unele sunt simple doar cu titlu, alte cu titlu și fotografii, altele cu video și fără fotografii plus titlu. Nu are un șablon sau o standardizare tipică pentru postări. Este o harababură adevărată, ca și politica pe care o duce. Toate acestea duc la o funcționalizare proastă, grea și extrem de lentă. Nivelul interacțiunii este scăzut, practic nu există această interacțiune. Claritatea este medie iar accesul rapid inexistent, acest blog ar putea primi premiul pentru cel mai anevoios mod de navigare din blogosfera autohtonă. Se pun semne de întrebare la identificarea targetului specific deoarece majoritatea comentariilor de pe blog sunt negative, unele deocheate și necenzurate. Simpatizanții lui Dodon și al partidului socialiștilor lipsesc pe blogul acestuia, spre deosebire de mitingurile la care participă. Mesajul este unul destul de clar, fără oligarhi și unioniști, alătura de mama Rusia. Conținutul blogului este variat dar calitatea este proastă. Postările nici măcar nu sunt delimitate. Indiferent de faptul că se actualizează destul de des, conținutul blogului este mediocru, fără analiză sau sinteză, fără articole profunde. Doar anunțuri, comunicate de presă și felicitări cu ocazia a fel de fel de sărbători. Postările lui demonstrează că nu el este autorul la ceea ce se postează, ci doar semnează fiecare postare și atât. Acest blog este doar un mijloc de a-și mai face cunoscute acțiunile și ideile, deja arhicunoscute și răsuflate. În concluzie, blogul lui Igor Dodon este o adevărată pierdere de timp. Nemaivorbind de faptul că design-ul acestuia te face să închizi imediat pagina sa, la cât de dezastros este aranjat. Prima impresie, este nemijlocit creeată de design, și cum acesta este deplorabil așa și conținutul nu este atractiv.
Interviu cu Vitalia Pavlicenco – Blogger, președinte al Partidului Național Liberal.
Ce va determinat să vă lansați un blog personal?
Eu am făcut întotdeauna parte din partid a opoziției, și dacă suntem de-acord, în Republica Moldova la conducere au fost mereu forțele sistemului, care sunt forțele pro-rusești, forțele moldoveniste iar opoziția națională nu prea dispune de televizuni, posturi de radio și are posibilități limitate de a-și expune punctele de vedere. Și în sensul acesta, când tinerii de la Unimedia, care era un portal într-adevăr de știri atuncea, mi-au propus ca să îmi facă blog. Eu am acceptat și în felul acesta am învățat cum să-l administrez, am început să public ceia ce aveam eu, materiale, ce-mi plăcea, ce credeam că trebuie de transmis societății.
Care sunt subiectele preponderente pe blog-ul d-voastră?
Dacă aș spune că subiectele pe teme personale, mai sensibile, mai intime, constituie vri-o 15-20 la sută, cred că n-aș greși. Iar în rest sunt problemele care sunt acute pentru lupta politică, pentru a formula ideile partidului pe care îl reprezint, fiindcă sunt președinte din 2006 ales, iar blog-ul l-am deschis în 2008. Deci el este în totalitate subordonat sau exprimă, este un instrument pentru a exprima convingerile noastre, punctele noastre de vedere, declarațiile, pozițiile, descrierea evenimentelor, comunicate de presă, atitudinea față de diferite evenimente sau fenomene în societate.
Care sunt beneficille unui politician care deține un blog?
Eu aș vorbi mai curând de defavoarea lor. Defavoarea este că este foarte mult de lucru dacă vrei să ții ritmul, și deobicei eu îmi administrez singură blog-ul și nu doar blog-ul. Noi avem site dar și site-ul consiulului unirii. Am mai avut un blog românesc dar acum l-am blocat un pic. Și-n sensul acesta este foarte mult de lucru, te acaparează, iar ca președinte de pardtid mai ai și altceva de făcut. Deaceia de multe ori lucrez noaptea, că aici, că peste hotare, unde mă aflu. Partea bună, sigur este că ai o posibilitate de a-ți exprima pozițiile și în sensul acesta, articolele care de exemplu au întrunit pînă la cinci mii sau șapte mii de vizualizări sunt articole care se cunosc. Noi nu putem nega că blog-ul meu nu-i cunoscut, nu putem nega că lumea îl vizitează, poate în ultimul timp mai puțin fiindcă i-a schimbat sistemul un băiat, și am impresia că de atunci nu este vizitat, trebuie să iau o decizie. Dar înafară de aceasta mai public pe Voxpublica și înafară de aceasta, toți acum au Facebook și dacă pui pe Facebook titlul, cine este interesat accesează și blog-ul.
Urmăriți blog-uri de politicieni din Republica Moldova? Dacă da, care?
Mai puțin, în primul rând nu prea cred că sunt blog-uri pe care le administrează și le scriu chiar politicienii. Nu cred că au timp de aceasta. Cum spunea Dan Puric: „Politicienii noștri de dimineața pînă seara obosesc la scheme cum de furat și nu cum să spună o poziție pe blog” Deaceia ele sunt plate, afectate de virusul platitudinii, nu sunt interesante, nu sunt sincere, sunt doar așa pentru a lustrui imaginea, ceeia ce nu este cazul blog-ului meu.
Sunteți președinte al PNL. Cum e să combini calitatea de membru de partid cu cea de blogger?
Caatare e greu, dar mă supără faptul că în anii când blog-ul a fost foarte vizitat, comentat, comunitatea bloggerilor totuși nu a avut curajul să remarce că este un blog vizitat și important. Pentru mine oricum este interesant fiindcă este parte dintr-un întreg. Adică ceia ce facem în cadrul partidului postez pe site-ul official al PNL ș pe blog-ul meu. Mai postez pe Voxpublica, pe Facebook, uneori pe consiliul unirii dacă e ceva mai comun Așa la general e greu, fiindcă la un partid extra parlamentar, mai ales că noi existăm de zece ani, îi foarte greu ca să găsești mijloace pentru a funcționa dar oamenii s-au selectat, sunt cei mai devotați și dacă nu prea ai mijloace, că pentru unioniști nu prea se găsesc bani în Republica Moldova, atunci nu-s mulți tineri sau angajați care să se ocupe de mai multe aspect ale activității partidului. Și atunci practic iesă, că aceeiași oameni fac mai multe lucruri.
Sunteți, poate cel mai active și longeviv blogger politician de la noi. Care este imboldul d-voastră de a scrie? Chiar dacă blog-urile au cam pierdut din strălucire.
Da, este adevărat. Problema este că, dacă partidul pe care îl conduc nu se numea PNL, pentru care noi avem o venerație deosebită ca și partid istoric, și dacă nu eram convinsă că mesajul nostru unionist este correct, atunci cred că nu eram atît de atașată și consecventă în menținerea blog-ului. Dar pentru că noi totuși avem un partid care considerăm noi este curat, chiar dacă nu este vizibil întotdeauna fiindcă nu are bani. Dacă ne uităm la 27 martie, noi am avut 200 de oameni în sală la Sfatul Țării 2, și am avut o coloană care a venit de la universitatea Creangă la opera. Alte partied românești unionist nu au făcut acest lucru. Deci suntem active și oamenii noștri răspund la apel. Deci dacă nu era PNL și dacă nu era PNL unionist și dacă nu eram o femeie cu ambiție, care să poată rezista atunci poate nu rezistam cu blog-ul și cu partidul. Dar eu mi-am propus mort-copt, cât voi duce acest partid, să îl pot menține și să nu moară. Pentru că dacă moare partidul, moare idea. Dar dacă vă uitați mai atent la partidele care au apărut, căci noi suntem din 2006, partidele care au apărut de exemplu după 2009, și dacă le enumerăm: PAD, PLR, partidul lui Leancă, dreapta acum au apărut, le este foarte greu ca să se mențină. Și perpectiva de a fi zece ani în opoziție extra palamentară probabil că-i ucide. Iată noi zece ani am rezistat. Unii spun că nu-I cel mai mare rezultat să reziști fără rezultate, dar noi am rezistat ca idee, ca demnitate, ca și consecvență. În acest sens, suntem mândri de ceeia ce am făcut, ne revendicăm de la cei zece ani ai noștri de activitate. Am creat și platform consiliul unirii, în parallel activează sfatul țării doi. Am marcat cei 200 de ani de ocupație ruso-sovietică în 2012, atunci când am creeat consiliul unirii. Am făcut multe acțiuni, marșuri, noi suntem active, pur și simplu televiziunile și sondajele sunt controlate de alte centre, pe care nu le consider naționale și în acest sens, tot ce este national tind să anihileze și să omoare.
Care este mesajul din spatele blog-ului d-voatră? Exprimă sloganul în totalitate ceia ce postați pe blog?
Sloganul blog-ului meu este defapt ceia ce a spus Ion Antonscu: “Viața nu merită să o trăiești decât în demnitate”, dar un alt slogan care ar răspunde mai exact la chestia aceasta este ceia ce este amplasat pe partea dreaptă a blog-ului. Am găsit-o și am preluato: “Nu am să renunț niciodată la ceea ce-mi doresc să fac, am să mă ridic de atâtea ori, încât până și viața se va plictisi să mă doboare” E foarte pretențios dar și foarte dureros, pentru că este o metaforă extraordinară. Se are în vedere toți dușmanii, nu aș spune concurenți politici, ei te doboară prin diferite metode, dar nu reușesc să o facă. Printre meritele mele personale, este faptul că am demonstrat cu documente în Republica Moldova și România și cu decizie de judecată în justiție revocabilă că nu sunt KGB-ist și nu am avut nici un trecut KGB-ist, așa cum eram în proces cu Ghimpu, cu Șelin l-am câștigat, nu execută. Acum Lucinschi m-a dat în judecată și cu Voronin, pe același subiect. În acest sens sunt unică, și-ar putea fiecare să urmeze precedentul meu, cine se vede afectat în lista Șandrovschaia, fost invalidată de justiție în privința numelui meu sau în privința altor făcături. Al doilea lucru cu care mă mândresc este că am cetățenie din 92, odată cu fiica, când ea învăța în România, este violonistă. Toată familia și-a făcut cetățenie. Sunr prima cu familia mea, care m-am autodentificat ca româncă, conform unei legi, promovate de către la inițiativa Anei Guțu, alții au făcut după noi, drumu-i lung și e făcut așa că să fie dar nimeni să nu facă. Mai am un ordin național al României, cu care mă mândresc. Am fost redactor la Mesageru iar vri-o 3 ani am avut cel mai mare tiraj în Republica Moldova și în rest, deja că am avut curajul ca să promovăm unirea atunci când toți ne dădeau cu pietrele în cap.
Este blogging-ul pentru d-voastră o continuare a activității de jurnalist, din trecut?
Într-un fel da și într-un fel nu. Eu ca jurnalist nu-am conceput niciodată. Eu am terminat facultatea de limbi străine – franceza, ca profesară de limba și literatura franceză, dar nu mi-a plăcut să predau și viața m-a aruncat ca să lucrez redactor-stilist la „Limba și literatura moldovenească” cum era atunci. După care am lucrat la ATEM, Valentin Mândăcanu m-a invitat și după acea am mers la Mesagerul. Practic am lucrat în ziaristică, dar ca să spun că sunt specialist în ziaristică nu. Este adevărat că atunci, când i-am întrebat pe niște colegi, dar am făcut un colectiv foarte bun pentru Mesagerul. Acolo a fost Vlad Pohilă, Tamara Gorincioi, Rodica Iuncu, Igor Nagacevschi, Ilie Lupan, Cristian Prohib. Le-am spus: „Fraților, eu ziaristica n-am terminat-o” Că m-au numit cu dea-sila redactor-șef, nu vroiam să accept dar Valeriu Matei m-a rugat și Hadârcă la fel. Iar eu le-am spus că nu aș avea dreptul moral ca să vă conduc. Iar ei au spus că, ziaristica pe care am învățat-o noi este sovietică, noi trebuie să facem acum altă ziaristică. Și așa s-a întâmplat că am modernizat și ziarul și machetarea, acum sunt alte sisteme, alte programe, atunci era începutul începutului. Era anul 1994, foarte greu, dar iată că am reușit și am demonstrat și acolo că am făcut bine. În general am avut obiceiul și principiul, de unde plec să las mai bine decât am găsit. Cred că mi-a reușit deocamdată.
Credeți că politicienii bloggeri de la noi au vreo perspectivă în blogosferă?
Nu, pentru că există niște găști, ca să le spun așa, care fac atmosfera pe internet, facebook, pe blogosferă, care nu sunt cei mai corecți. Chiar dacă sunt capabili, dar capacitatea lor nu se îndreaptă încotro trebuie. Sărăcia noastră în Republica Moldova este proverbială și din păcate corupe foarte mult. Cei care au bani îi corup pe cei săraci. Omul preferă banul decât principiul.
Ce nu v-om vedea vreodată pe blogul Vitaliei Pavlicenco?
Nimic absolut ceia ce ar contraveni mesajului nostru pro-european, pro-românesc, pro-nato, de unificare cu România. Așa ceva niciodată. Este adevărat că unii mai postează comentarii, nu am obiceiul să le șterg, doar pe cele care sunt foarte urâte, și demonstrează că în spate stă o persoană rudimentară, primitivă, așa nu. Chiar foarte mulți mi-au scris că s-au mirat de libertatea care au dat dovadă, dar vă spun că blog-ul meu, dacă e din 2008 pînă acum, este o sursă de informație extraordinară. Aș putea face nuștiu câte cărți, dar cum am spus eu: alții au scris mai bine decât mine și nu am ambiția de a face cărți.
Concluzii
Șase ani în urmă noțiunea de blogging era practic necunoscută în Republica Moldova, puteai număra blogurile existente pe degete. Astăzi lucrurile s-au schimbat radical. Deși nu avem o platformă solidă unde să putem vedea cu adevărat toate blogurile autohtone, pot afirma cu siguranță că sunt bloguri, și sunt bloguri bune. De la lifestyle până la societate și culinărie, bloguri sunt cu duiumul. Chiar dacă există o tendință pe portalurile mediei autohtone ca să fie promovate unele și aceleași fețe. În ultimul timp chiar și vlogurile au prins putere, deși acesta este un compartiment aparte de blogging, dar mult asemănător. Cei mai de succes bloggeri de la noi, indiferent de domeniul în care scriu, nu se află în țară. Chiar și în România comunitatea de bloguri este mult mai dezvoltată decât la noi, nemaivorbind de țări ca Marea Britanie sau Statele Unite ale Americii. Bloguri cu tematici ușoare ca fotografia, călătoriile sunt multe, chiar și la noi și ușor de menținut. Totul ce atrage la ele este imaginea vizuală și puțini care atrag atenția la text. De altfel e mai ușor să menții un astfel de blog decât unul de politică sau societate. Ca să scrii ceva cu adevărat bun e nevoie de gândire critică, de analiză, cunoștințe și în general cultură generală bogată. Puțin care dispun de așa ceva, deci și astfel de bloguri sunt foarte puține. Bloguri scrise de politicieni avem multe, chiar prea multe pentru a le urmări pe toate. Și nici toate nu merită de urmărit. Multe din ele sunt doar publicitate pură adusă personalității care ar deține blogul. Cei ce scriu de mult timp, cei care într-adevăr sunt autori și le aparțin textele, nu sunt promovați. Ceia ce nu este o noutate, indiferent de domeniu sau categorie. Astăzi chiar și blogurile au pălit, dat fiind faptul că e mai ușor oameilor să comunici ce ai de spus prin intermediul unii pagini personale de Facebook. În prezent mulți afirmă că din cauza a social media, bloggingul moare încet dar sigur și că acestora le-a trecut timpul. Politicienii la noi sunt mai slabi în blogging decât alte persoane din spațiul public, internauți, foști jurnaliști care scriu despre și cu politică. Mulți politicieni de la noi sânt mai mult comentatori politici pe blogurile lor. După o observație mai profundă asupra acestor bloguri, dacă două sau trei bloguri ar merita de citit cu regularitate e bine. Practic la toate le lipsește interacțiunea din autor și cititor, sunt lansate și abandonate, nu sunt reînnoite cu regularitate, sunt seci, fără conținut solid, fără personalitate și caracter. Unele se numesc bloguri însă sunt doar niște siteuri care informează publicul despre activitatea persoanei respective. Multe bloguri au fost creeate doar de dragul de a avea blog și de a fi în rând cu toți ceilalți politicieni. Nemaivorbind de faptul cel mai important, nu au darul de a scrie, de a intriga cititorul, sunt reci și neintersante. Nu am găsit un blogger de politician autohto care s-ar merita de urmărit. Fiecare apără interesele partidului la care aparține. Nu au acel ceva pe care îl au bloggerii internaționali care sunt urmăriți de mii de oameni. După observații asupra bloggerului Dodon, pot afirma că este unul din cele mai slabe bloguri de politician de la noi, nu atrage și nu incită deloc, iar toată ura găsită în comentarii demonstrează încă o dată acest fapt. Este un exemplu de blog doar de dragul de a avea blog. Dar va folosi foarte bine acest blog în cadrul campaniei electorale pentru alegerea șefului statului, cine îl admnistrează va fabrica multă publicitate pentru acesta. Chiar dacă în timpul acestor campanii electorale, bate vântu prin bloguri. E mai rezonabil să faci publicitate la televizor, radio și ziar. Oamenii în etate nicidecum nu vor accesa blogul acestor politicieni. Blogul Vitaliei Pavlicenco este într-adevăr o sursă majoră de informații și are personalitate. Se simte că este scris de ea și nu conține doar texte seci și comunicate de presă. Are latura ei personală, ceia ce este un mare plus pentru un politician blogger, fiindcă oamenii mereu caută să știe mai multe despre viața acelui om și de a se identifica într-un fel sau altul cu acea persoană. Mai ales că viața personală a fost mereu un interes pentru public, mai ales a cea a demitarilor. Se promovează mult unionismul și deci iarăși se divid cititorii, dacă îi împărtășesc aceleași viziuni atunci îi va avea, dacă nu, nu. E un blog cu o vechime majoră care este reînnoit și interesant cât de cât.
Sunt bloguri care merită de urmărit, dar foarte puține. Și mai puține sunt cele care nu cad în latura comercialului și își mențin maniera și stilul de a scrie.
Concluzii și recomandări generale
Dezvoltarea mediei digitale a favorizat apariția a noilor media iar noile media au favorizat dezvoltarea bloggingului. Deși apogeul bloggingului a fost printre anii 2008-2009, când s-a început valul de bloguri în toate sferele, se menține și astăzi. La noi ca deobicei, a apărut mult mai greu, ca și toate celelate lucruri. Astăzi practic social media a luat locul bloggingului tradițional, cel puțin peste hotare, unde Instagram este platforma cu cei mai mulți utilizatori, luându-i locul bloggingului obișnuit de fotografie iar Facebook este pricipala platformă de comunicare pentru poiticieni și nu numai. În prezent avem o multitudine de bloguri, cele mai cunoscute fiind bineînțeles a persoanelor publice și internauți. La fel și cu politicienii, blogurile celoră cărora sunt activi în viața publică cât și în parlament, se bucură de vizualizări în continuare. Cei ce nu sunt activi, sunt uitați de societate și respectiv și blogurile acestora. Multe bloguri au dispărut, adică nu sunt reînnoite și abandonate. Din acestea putem menționa blogul lui Vlad Filat sau blogul regretatului deputat PLDM, Ion Butmalai. Majoritatea poiticienilor care dețin astăzi un blog sunt din opoziție, cei din frunte au alte canale de comunicare media, mai eficiente și mai ușor accesibile. La noi blogurile sunt subapreciate, nu sunt folosite la adevărată lor putere, dacă mă refer la politicienii bloggeri, deși după statistică anume politicienii prezintă cel mai mare interes în mediul online. Blogurile generaliste de la noi se bucură în prezent de o popularitate mai mare decât a politicienilor sau cele tematice. Autorii acestora scriu despre ce e arzător în societate la moment și acoperă toate tematicile, spre deosebire de celelalte, sunt active și există acea interacțiune între cititor și autor, ceia ce lipsește cu desăvârșire blogurilor cu iz politic. Politicienii de la noi, marea majoritate nu sunt curați, deci se tem a vorbi cu adevărat în bloguri. Un blog ar implica nemijlocit și responsabilitatea postării, nimeni nu vizitează un blg dacă nu este împrospătat minim de două ori pe săptămână, ceia ce este încă o bătaie de cap pentru un politician de la noi. Ei nu conștieentizează că lumea îi poate descoperi mai mult, poate din altă latură a lor, la rândul lor și ei pot descoperi altă lume prin intermediul bloggingului. Aceștia nu folosesc bloggingul ca pe oportunitate de a se face auziți mai mult, de a se exprima mai des și comunica cu electoratul și simpatizanții acestuia. Minusul blogurilor existente deja, e că folosesc un limbaj de lemn, sec, care respinge orice potențial cititor. Mulți nu creează bloguri fiindcă e mai ușor să ai un purtător de cuvânt care să comunice totul despre și în locul tău, mai ales când nu ai acest dar. Mulți dintre politicieni consideră bloggingul ceva sofisticat și nou, chiar dacă marea majoritate folosesc calculatorul și nemijlocit dețin pagini de socializare personale, fiindcă trăim într-o eră în care acest lucru este imposibil. Dacă peste hotare vocea bloggingului e atât de puternică că însăși mass-media preia sau citează articole, la noi e departe de acest lucru. Chiar și în România, politicieni ca Năstase, Băsescu sau Udrea au valorificat această puter a exprimării online, având în spate echipe întregi de consultanți profesioniști.
După observații și analize minuțioase vin cu următoarele recomandări pentru actuali politicieni bloggeri dar și potențiali:
Nu transformați blogurile în instrumente de publicitate și PR. Nimănui nu-i place să citească venerații și laude, mai ales când se știe cine și ce scrie.
Dezvăluiți o latură personală, care atrage orice cititor. Este important ca aceștia să se identifice cu persoana despre care citesc
Excesul de publicitate al unui partid dăunează vizualizărilor, deci ar trebui să fie o anumită norma în postarea despre activitatea partidului cutare.
Limbajul trebuie să fie unul accesibil, fără formalități și exces de zel.
Cât mai mult material personal este esențial. Comunicate de presă și alte informații oficiale pot fi găsite oriunde, nu e necesar să fie postate de zeci de ori online.
Postarea regulată este esențială în orice tip de blogging. Nimeni nu vizitează pagini cu postări de luni vechime.
Bloggingul la noi, în prezent înflorește, însă nu și în domeniul politicului. Mai mulți bloggeri-internauți scriu despre politică decât însăși politicienii. Este un fenomen, care ia amploare prin diferite evenimente, work-shopuri, offline-uri și alte activității vii, însă nu în politică. În politică are loc mai degrabă o stagnare a bloggingului, un declin. Nu există o forță, o putere bine definită a politicianului blogger în spațiul virtual moldav. Din păcate nu ai pe cine să citești, mulți sunt comentatori politici, lideri de opinie și mai puțin bloggeri. Toți uită defapt că bloggingul este un instrument de comunicare încă de la începuturile începuturilor, dar nu publicitate în plus în cadrul campaniilor electorale. La blogurile politicienilor noștri lipsește substanța, analiza, căci după alegeri sunt uitate și date nepăsării. Avem de lucrat mult la capitolul exprimare publică, stil și alte aspecte esențiale ale bloggingului. Suntem departe de calitatea unui blogger model și cred că v-or trebui să treacă ani bunicei, ca ceva să înflorească la acest capitol, atât de valoros peste ocean și Europa.
Bibliografie:
Cărți:
John V Pavlik.Media in the digital Age.Ed. Columbia University Press, 2008
Guțu D.New Media.Ed.Tritonic, 2007
Marinescu V.Efectele comunicării – o perspectivă culturologică.Ed.Tritonic, București, 2002
M. Miculescu S.Relațiile publice internaționale în contextul globalizării.Ed. SNSPA, București, 2001
Manual de Jurnalism.M. Coman.Ed. Polirom
Burcea C, Hârțescu I.Manual de utilizare a Social Media în administrare publică.Fond ONG
Gheorghe Cristina-Gabriela, Nicolaescu L.Televiziunea digitală terestră.Ed. Agir,2008
Bloguri,facebook și politică.T. Sălcudeanu,P. Aparaschivei,F. Toader.Ed. Tritonic 2009
Articole, studii:
Jurnal Național, 2 Decembrie 2007
Revista Sfera Politicii.Alexandru Radu.Nr. 159
Resurse Internet:
https://en.wikipedia.org/wiki/Digital_media
https://ro.wikipedia.org/wiki/Televiziunea_digitală_terestră
http://electronica-azi.ro/2003/02/20/televiziunea-digitala-terestra/
https://en.wikipedia.org/wiki/Digital_audio
https://en.wikipedia.org/wiki/Social_media
http://comstudies.files.wordpress.com/2007/09/new-media-theory.pdf
http://rebuildingmedia.corante.com/archives/2006/04/27/what_is_new_media.php
https://ro.wikipedia.org/wiki/Blog
http://www.civic.md/util/375-blog-ul-ca-instrument-de-pr.html
http://www.dadalos.org/web_20_rom/elemente_web_20.html
https://www.academia.edu/3855499/Comunicarea_politica_in_mediul_virtual_Influenta_blogurilor_in_campaniile_electorale
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Fenomenul Politicianului Blogger ÎN Blogosfera Moldovenescă (ID: 115487)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.