FENOMENUL OCUPĂRII ÎN ROMÂNIA ȘI DEZVOLTAREA DURABILĂ ANA MARIA PREOTEASA rticolul prezintă situația ocupării în România din perspectiva dezvoltării… [601991]

FENOMENUL OCUPĂRII ÎN ROMÂNIA
ȘI DEZVOLTAREA DURABILĂ
ANA MARIA PREOTEASA
rticolul prezintă situația ocupării în România din perspectiva
dezvoltării durabile și ia în considerare atât problemele
ocupării, cât și politicile de oc upare. Conceptul de ocupare
este descris incluzând indicatorii din sfera ocupării: obiecti vi
(rata ocupării, șomajului, domeniile de activitate economică),
subiectivi (evaluarea condițiilor de muncă, posibilitățile de o bținere a unui loc
de muncă, satisfacția cu locul de muncă și cu profesia). Analiz a politicilor din
sfera ocupării forței de muncă pornește de la direcțiile Uniuni i Europene:
„locuri de muncă mai multe și mai bune”: politici salariale, po litici antișomaj,
politici pentru creșterea calită ții ocupării. Politicile modern e ale ocupării au ca
principii coordonatoare flexib ilitatea și securitatea muncii, i ar noua orientare
instituțional/legislativă din sfera muncii din țara noastră le ia în considerare.
Ultima parte a articolului prezintă principalele probleme ale d omeniului
ocupării din țara noastră precum și măsurile/strategiile necesa re pentru
rezolvarea lor și legislația existentă.
Cuvinte cheie : ocupare, dezvoltare durabilă, condiții de muncă,
calitatea ocupării, politici de ocupare.
CONCEPTUL DE OCUPARE
Obiectivul acestui articol este de a prezenta situația actuală a ocupării, dar și
a politicilor de ocupare din România, urmate de propuneri din p erspectiva
dezvoltării durabile, folosind atât date obiective (indicatori statistici), cât și date
subiective (având ca surse de date Eurostat , și Anuarul Statistic al României ,
precum și cercetarea de Diagnoză a Calității Vieții 1990–2006 și cercetările
internaționale European Quality of Life1).
Conceptul de ocupare este unul extrem de complex, fundamental p entru
natura umană, iar analiza politic ilor sociale de ocupare nu se poate realiza fără a
înțelege foarte bine elementele care îl explică. O abordare din perspectivă
sociologică a ocupării a creat conceptul de „sistem al ocupării ” (Christiansen et al.
1999) și a definit ocuparea, incluzând aici orice tip de activi tate: munca răsplătită
cu salariu, activitățile antreprenoriale dar și activitățile pe cont propriu, munca în
gospodărie, voluntariatu l și orice fel de activitate din afară în piața muncii (Koistinen

A d r e s a d e c o n t a c t a a u t o r u l u i : Ana Maria Preoteasa , Institutul de Cercetare a Calității
Vieții, Calea 13 Septembrie, nr . 13, sector 5, 050711, Bucureșt i, România; e-mail: [anonimizat].
1 EQLS, Fundația pentru Îmbunătă țirea Condițiilor de Muncă și de Viață, Dublin.
CALITATEA VIEȚII, XIX , nr. 1–2, 2008, p. 53–69 A

ANA MARIA PREOTEASA 2 54
2001). În sistemul de ocupare2 au fost incluse: munca productivă și neproductivă;
modul în care populația și structurile sociale stratifică munca și participarea pe
piața muncii; structurile de producție; sistemul de protecție s ocială, educația și
sistemul de relații industriale, statutul social și legal al pe rsoanelor ocupate
economic; maniera în care genul, schimbările în familie ca inst ituție și politicile
familiale au afectat dezvoltarea diferitelor forme de muncă și distribuție a muncii în
societate și gospodărie.
„Munca este aceea care determina volumul, structura și calitate a bunurilor
materiale și spirituale a serviciilor de care se dispune în soc ietate” (Mărginean
2002). Indicatorii din acest domenii sunt legați de ocupare și dependență, de
disponibilitatea locurilor de mun că, structura ocupațională, pr oporția și durata
medie a șomajului (Măginean, op. cit.). În paralel există și st udii referitoare la
calitatea vieții de muncă și includ ca indicatori: condițiile, natura și conținutul
muncii, timpul de lucru, relațiile de muncă, organizarea, condu cerea, recompensele
materiale și alte beneficii, rezu ltatele muncii și satisfacția.
La Consiliul European de la Essen (1995) au fost identificate c inci domenii
prioritare de acțiune pentru ocuparea forței de muncă: promovar ea investițiilor în
învățământul profesional, reducerea costurilor indirecte ale fo rței de muncă,
creșterea economică bazată pe ocuparea intensivă a forței de mu ncă, creșterea
eficienței utilizării forței de muncă, întărirea măsurilor de a jutorare a grupurilor
expuse riscului excluderii de pe piața muncii. Ocuparea forței de muncă a fost
declarată ca obiectiv prioritar al Uniunii Europene, prin modif icările aduse
tratatelor constitutive, prin Tratatul de la Amsterdam. Ca urma re, guvernele statelor
membre au hotărât să sprijine dezvoltarea unei strategii coordo nate la nivel
comunitar privind ocuparea forței de munca.
Filosofia politicilor de ocupare, așa cum este specificată în S trategia
Europeană de Ocupare a UE, are ca element central conceptul de „locuri de muncă
mai multe și de calitate” ( more and better jobs ). Orientarea are două dimensiuni:
una cantitativă, de creare de noi locuri de muncă, dar și una c alitativă de urmărire
și de îmbunătățire a calității locurilor de muncă. Unul dintre izvoarele abordării
occidentale a ocupării provine din Legislația Americană postbel ică ( Full
employment Act 1946). Societatea americană, de după cel de al Doilea Război
Mondial, nu era capabilă să ofere un loc de muncă tuturor celor care își doreau să
lucreze. Marea provocare a societ ății americane a fost aceea de a găsi o soluție fără
a crea presiuni inflaționiste și, în al doilea rând, de a orien ta formările profesionale
și programele de ocupare către cei care pot beneficia cel mai m ult. Scopurile noii
politici de ocupare au fost:
1. de a oferi locuri de muncă;
2. de a crea locuri de muncă mai bune; 3. de a asista persoanele dezavantajate ;

2 Employment system.

3 FENOMENUL OCUPĂRII ÎN ROMÂNIA 55
4. îmbunătățirea funcționării piețelor de muncă și asigurarea u nui tratament
egal pentru lucrători și pentru eficiența economică (Bawden D. L, 1989).
Din punct de vedere sociologic, ocuparea a fost determinată de mai mulți
factori: structurali, instituționali și comportamentali (Koisti nen, 2001). Pornind de
la teoria lui Koistinen și analizând situația specială a Români ei, am construit un
model teoretic explicativ al ocupării forței de muncă. Am păstr at cele trei tipuri de
factori și am adăugat în cadrul factorilor structurali economia informală, element
care a determinat multă vreme piața muncii de la noi, dar și tr anziția la economia
de piață.

(După Koistinen, 2001, p. 3).
În analiza care urmează am ales indicatorii care vin să explice mai bine
ocuparea, din perspectiva dezvoltării durabile. Ca indicatori o biectivi, statistici am
utilizat datele din Eurostat ș i Anuarul Statistic al României (ratele ocupării și a
șomajului), iar ca indicatori subiectivi, date din Diagnoză (da te de calitatea
ocupării) și EQLS. Factori culturali și comportamentali
● Valori individuale și de grup
● Așteptări de la statul bunăstării
● Idei culturale vis-à-vis de rolurile de gen în
familie și societate
● Modul în care oamenii apreciază
importan ța partici pării la muncă Ocuparea Factori structurali:
● Structurile demografice
● Structurile de producție
● Condițiile naționale (economice,
geografice)
● Economia informală
● Tranziția la e conomia de piață
Factori instituționali:
● Sistemul de protecție și securitate
socială
● Sistemele de educație și formare
continuă
● Legislația cu privire la relațiile
industriale și de mobilitate a forței de
muncă
● Politica Uniunii Europene

ANA MARIA PREOTEASA 4 56
OCUPAREA ÎN ROMÂNIA
Situația României de după revoluția din 1989 a fost una special ă, marcată atât
de transformările de la nivel economic, dar și de inexistența u nui sistem de
securitate socială viabil. Practic, până la acel moment, întrea ga populație a țării era
asigurată social, fiind considerată a fi ocupată economic și, i mplicit, nu erau
recunoscute social fenomenele de șomaj sau sărăcie. Trecerea la economia de piață
a presupus o restructurare a economiei comuniste care a provoca t concedieri
masive, urmate de politici repara torii social: pensionări antic ipate, salarii și servicii
compensatorii, programe de reori entare ocupațională. Integrarea României în
Uniunea Europeană a presupus, încă din perioada de preaderare, o adaptare a
politicilor sociale la politica și la valorile Uniunii Europene .
În România, transformările de după 1990 au condus la schimbări sociale
importante, legate de trecerea la economia de piață. Această tr anziție a generat atât
schimbări economice, cât și necesitatea implementării unui sist em de protecție
socială capabil să contracareze efectele economice asupra popul ației. În perioada
postrevoluționară, datorită rest ructurărilor provocate de tranz iția economică, rata
ocupării forței de muncă a scăzut brusc cunoscând o creștere se mnificativă spre
sfârșitul anilor ’90. În 2006, rata ocupării3 î n ț a r a n o a s t r ă e r a d e 5 8 , 8 % ,
menținându-se relativ constantă față de anii anteriori, dar mul t diferită față de
situația dinainte de revoluție. Țările din Uniunea Europeană au o rată a ocupării
mai mare decât cea a României (media EU274 fiind de 64,5%) ( Eurostat 2008 ).
Cât privește rata de ocupare pe sexe a populației, se poate obs erva că femeile
au un grad mai scăzut de ocupare (53%) față de bărbați (64,6%). Aceeași situație se
întâlnește și în țările Uniunii Europene, unde rata ocupării bă rbaților o depășește cu
aproximativ 16 procente pe cea a femeilor. Ponderea populației ocupate din mediul
rural (60,6%) este mai mare cu aproape cinci procente decât cea a celor ocupați din
mediul urban (55,9%), fapt datorat proporției mari de populație ocupată în sectorul
agricol ( Eurostat 2008 ). Structura populației ocupate pe domenii de activitate arată
clar o rată mare a ocupării în agricultură (31,6%)5, în timp ce procentele pentru
celelalte sectoare ale economiei sunt astfel reprezentate: indu strie (26%),
construcții (5,2%), transporturi ( 5%), domeniul financiar și im obiliar (3,5%),
servicii publice (14,2%). Rata ocupării în agricultură are cea mai are valoare din
Europa, fiind urmată de Polonia și Lituania, unde proporția cel or ocupați în
agricultură reprezintă 18% (Comisia Europeană 2005).

3 Calculate pentru popul ația de vârstă activă (15–64 de ani).
4 Media celor 27 de țări me mbre ale Uniunii Europene.
5 Din total popul ație ocupată, Eurostat www.ec.europa.eu/eurostat, 2005.

5 FENOMENUL OCUPĂRII ÎN ROMÂNIA 57
Uniunea Europeana in clude tinerii și vârstnicii între grupurile vulnerabile în
ceea ce privește ocuparea forței de muncă. Rata ocupării tineri lor în România
(15–24 de ani) are o valoare de 29%, în timp ce media aceluiași indicator în
Uniunea Europeana este de 37%. Țările din Europa de Est au, de asemenea, un
grad scăzut de ocupare a tinerilor (21–26%). Proporția vârstnic ilor ocupați este de
37%, situându-se în apropiere mediei Uniunii Europene (40%). Al te țări est-
europene au o implicare mai activ ă a vârstnicilor pe piața forț ei de munca (Ungaria,
57% și Estonia, 52%).
Cercetarea de Diagnoza Calității Vieții (2006) a inclus o întrebare specială
referitoare la suplimentarea ve niturilor prin diferite activită ți (serviciu salariat, alte
activități aducătoare de venituri, închirieri sau activități oc azionale). Rezultatele
arată că 31% din populația investigată au o a doua activitate a ducătoare de venit.
Dintre aceștia, 11% au un al do ilea loc de muncă, ceilalți desf ășurând alte activități.
Din totalul celor 11% care declară că au un al doilea loc de mu ncă, 54% sunt
bărbați, iar restul femei. Din punct de vedere al mediului de p roveniență, 67% sunt
din mediul rural, iar 33% din urban, structura pe domenii de ac tivitate demonstrând
același lucru: o mare pondere a celor cu activitate principală în agricultură.
Indicatori subiectivi ai ocupării
Evaluarea condițiilor de muncă reprezintă un indicator utilizat frecvent pentru
a măsura dimensiunea subiectivă a calității ocupării. Datele di n cercetare (ICCV, 2006)
sugerează o imagine destul de proastă a condițiilor de muncă. D oar 47% dintre
subiecții care au răspuns la aceasta întrebare apreciază poziti v condițiile în care
lucrează, restul având o percepție negativă.
Studiul EQLS, realizat în 2003, a utilizat un model de evaluare a condițiilor
de muncă mai complex incluzând trei indicatori pozitivi (șansel e de avansare în
carieră, salariul, responsabilitatea) și alte patru elemente ne gative (stresul
activității, munca plictisitoare, termenele strânse și condiții le periculoase)
Rezultatele arată că, în România, calitatea locurilor de muncă are nevoie de
îmbunătățiri, datele plasând România sub media țărilor din Uniu nea Europeană.
Analiza variabilelor sociodemografice arată că nu există difere nțe semnificative în
aprecierea condițiilor de muncă între femei și bărbați. În schi mb, în ceea ce
privește domeniul de activitate se pot constata diferențe semni ficative. Cei angajați
în agricultură tind să-și evalueze mai slab condițiile de muncă (o medie de 2,6) în
timp ce populația cu ocupații cu calificare înaltă au scoruri d e peste 3,5. De
asemenea, mediile celor din rural arată că evaluările lor sunt mai joase (2,9) decât a
celor din mediul urban (3.4). A ceasta situație se datorează con dițiilor obiective pe
care le presupune activitatea agricolă: sezonalitatea, dar și s laba dotare tehnica a

ANA MARIA PREOTEASA 6 58
celor care fac agricultură de subzistență. De asemenea, evaluar ea condițiilor de
muncă este mai bună odată cu creșterea nivelului de instrucție a subiecților (vezi
Graficul 1 ).
Grafic 1
Evaluarea condițiilor de munca și a posibilităților de luare a deciziei și nivelul de educație
3,7 3,5 3,5
3,13,0
2,4 2,63,3
2,7 2,82,5 2,7
2,11,9
0.00.51.01.52.02.53.03.54.0
Condițiile de muncă 2.6 2.4 3.0 3.1 3.5 3.5 3.7
Luarea deciziilor 1.9 2.1 2.7 2.5 2.8 2.7 3.3Fără școalăȘcoală
generală
neterminatăȘcoală
generală (7-
8 clase)Școală
profesionalăLiceuScoală
postlicealăStudii
superioare

ICCV, 2006.
Tot pentru a evalua condițiile de muncă s-a folosit în cadrul cercetării ICCV
și „responsabilitatea la locul de muncă” sau „puterea de decizi e”. Întrebarea s-a
referit la „Măsura în care subiectul poate influența luarea dec iziilor în organizația
în care lucrează”. Din totalul populației care a răspuns la ace asta întrebare, 55%
evaluează cel puțin satisfăcătoa re posibilitatea de a lua deciz ii la locul de muncă,
iar 45% consideră că influențează în mică măsură luarea decizii lor la locul de
muncă .
Un alt indicator s-a referit la posibilitatea de a obține un loc de muncă
(Graficul 2 ) pe măsura capacității. Acesta a urmărit să măsoare atât perce pția
indivizilor asupra pieței forței de muncă, dar și modul în care indivizii se
raportează la piața muncii. Rezultatele au indicat o percepție pesimistă. Peste 70%
din populație consideră ca scăzute sau foarte scăzute șansele d e obține un loc de
muncă adecvat.

7 FENOMENUL OCUPĂRII ÎN ROMÂNIA 59
Grafic 2
Caracterizați posibilitatea de a obține un loc de muncă pe măsu ra intereselor și a capacității
(pentru dvs. și cei ap ropiați) (procente)
3043
17
8
2
0,05,010,015,020,025,030,035,040,045,0
Foarte scăzută Scăzută Satisfăcătoare Ridicată Foarte ridicată

ICCV, 2006.
Distribuția răspunsurilor pe vârste indica o singura categorie de populație
puțin mai optimistă cu privire la acest aspect, tinerii cu vârs te între 18 și 20 de ani
(cu o valoare me die de 2,37), în timp ce pentru populația matur ă (cu vârste de peste
30 de ani) valorile sunt de aproximativ 2. Ca și în celelalte c azuri, persoanele cu
ocupații care cer o calificare mai înaltă au o perspectivă opti mistă (medie de 2,7),
comparativ cu cei mai slab calificați (agricultorii, 1,84; munc itorii, 2,1), ca și cazul
celor cu studii superioare (2,5), față de cei fără școală sau c u școala generală
neterminată (1,9). Deși întrebarea s-a referit în general la po sibilitatea de a se
obține un loc de muncă, pare evident că o parte dintre subiecți s-au gândit, mai
degrabă, la situația lor concretă. Este cazul șomerilor care co nsideră foarte scăzute
aceste șanse (o medie de 1,8). Persoanele din mediul rural eval uează ca slabe
șansele de obținere a unui loc de muncă (1,9), în timp ce orășe nii au o medie puțin
mai ridicata (2,2).
Satisfacția față de locul de muncă reprezintă un indicator important în
evaluarea subiectivă a ocupației și este influențat atât de exp eriența personală a
individului cât și de așteptările și aspirațiile sale cu privir e la propriul loc de
muncă. În cercetare s-a utilizat o scală cu 5 puncte de intensi tate pentru măsurarea
acestui indicator (de la Foarte mulțumit, 5 la Foarte nemulțumi t , 1 ) . A n a l i z a
rezultatelor, luând în considerar e variabilele sociodemografice , arată o legătură

ANA MARIA PREOTEASA 8 60
evidentă între tipul de ocupație și satisfacția cu locul de mun că. Activitățile care
presupun o calificare superioară fac indivizii să fie mai satis făcuți, în timp ce
muncile mai grele, necalificate sunt mai nesatisfăcătoare. Așad ar, gradul cel mai
mare de mulțumire îl au cei cu ocupații care necesită studii su perioare (cu o medie
de 3,9), iar cel mai scăzut, a gricultorii (2,7). De asemenea, n ivelul de școlarizare
indică o legătură între educație și satisfacția cu locul de mun că. Persoanele fără
școală au o medie a satisfacției de 2, iar cei cu studii superi oare, de 3,9. Diferențe
semnificative apar și între urban (3,6) și rural (3,3), situați e explicabilă tot prin
natura activității desfășurate, mai solicitantă și prost remune rată în mediul rural.
În ceea ce privește acest indicator, la nivel internațional Rom ânia ocupă un
loc mediu (cu o medie de 7,46), în timp ce în Europa valorile variază de la un
minim de 6,3, în Bulgaria la 7,9, în Finlanda și 8,1, în Danema rca.
Graficul 3
Satisfacția față de prof esie și ocupația (medii)
0.01.02.03.04.05.0
Satisfacția cu profesia 2.8 3.4 3.8 4.0
Satisfacția cu locul de
mu n că2.6 3.3 3.7 3.9Agricultor Muncitor Tehnician,
mais tru , Ocupații cu studii
superioare

ICCV, 2006.
Datele pentru indicatorul satis facția față de profesie, converg într-o foarte
mare măsură cu cele de la satisfacția față de locul de muncă. D e asemenea și
analiza variabilelor sociodemografice indică aceeași factori ex plicativi: ocupația,
nivelul de școlarizare și mediul de rezidență. Persoanele cu ni vel de școlarizare
ridicat au și o satisfacție mai r idicată cu profesia (3,9), în timp ce subiecții fără
școală sau cu un nivel minim de instrucție au pentru acest indi cator o valoare medie

6 Date din EQLS 2003. S -a folosit o s cală cu 10 puncte de intens itate.

9 FENOMENUL OCUPĂRII ÎN ROMÂNIA 61
de 2 și respectiv 2,62. De asemenea, persoanele din mediul rura l sunt mai puțin
satisfăcute cu profesia exercitată (3,24), față de cei din medi ul urban (3,63).
Legătura dintre ocupație și satisfacția față de profesie este p uternică și se poate
vedea clar în Graficul 3 .
POLITICI ÎN DOMENIUL OCUPĂRII FORȚEI DE MUNCĂ
Politica Uniunii Europene pen tru ocuparea forței de muncă
Scopul politicii sociale a Uniunii Europene este de a promova u n standard de
viață decent într-o „societate in clusivă activă și sănătoasă” ( UE, 2000, p. 5).
Ocuparea forței de muncă reprezintă un obiectiv important al Un iunii Europene.
Odată cu adoptarea, în 1997, a Tratatului de la Amsterdam, s-au produs modificări
importante în ceea ce privește abordarea ocupării forței de mun că: corelarea cu
celelalte politici europene, c oordonarea mecanismelor de securi tate socială, dar și
adoptarea de măsuri stimulative novatoare. Tot în anul 1997, a avut loc la Luxemburg
„Consiliul European Extraordinar asupra ocupării forței de munc ă”. Acolo s-a pus
accentul pe ocupare, antreprenor iat, adaptabilitate și egalitat ea șanselor. Importanța
problematicii ocupării a fost reconfirmată prin organizarea Sum mitului de la
Lisabona, din martie 2007, consacrat domeniului ocupării forței de muncă. Aici s-
au stabilit obiective de atins pentru anul 2010: o rată a ocupă rii pentru populația de
vârstă activă7 de 70% la bărbați și 60% la femei. Recomandarea de strategie p entru
atingerea acestor obiective presupune o implicare activă a acto rilor responsabili
(guvern, autorități locale, patronate, sindicate), dar și un ef ort special în direcția
educației și formării continue. Liniile de acțiune pentru dezvo ltarea socială
europeană iau în considerare ca valoare fundamentală legătura d intre performanțele
economice și progresul social:
• locuri de muncă mai multe și de calitate;
• crearea unui echilibru între flexibilitate și securitate;
• lupta împotriva sărăciei și securității sociale;
• modernizarea protecției sociale;
• promovarea egalității de gen;
• accentuarea aspectelor de politică socială a integrării și rela țiilor externe
ale Uniunii Europene.
Pentru realizarea acestor scopuri, s-au identificat patru direc ții de acțiune
(MMSSF, 2007).
1. Creșterea adaptabilității lucrătorilor și a întreprinderilor prin:
• promovarea flexibilității combinat ă cu securitatea pe piața mun cii;
• facilitarea dezvoltării afacerilor;
• asigurarea de salarii corelate cu costurile muncii;
• anticiparea și rezolvarea problemelor datorate restructurării e conomice;
• transformarea muncii nedeclarate în ocupare reglementată.

7 15–64 de ani.

ANA MARIA PREOTEASA 10 62
2. Atragerea cât mai multor persoane pentru a intra și a rămâne pe piața
muncii: transformarea muncii într-o opțiune reală pentru toți, prin:
• întărirea politicilor active pe piața muncii (PAPM);
• valorizarea pozitivă a muncii;
• creșterea participării femeilor;
• realizarea de strategii cuprinzătoare pentru îmbătrânirea activ ă;
• promovarea integrării emigranțilo r și a grupurilor dezavantajat e.
3. Creșterea nivelului și efectivității investiției în capitalu l uman și în
învățarea pe parcursul întregii vieți prin:
• elaborarea de strategii privind învățarea pe parcursul întregii vieți și
investiția în capitalul uman;
• participare pe scară largă și furnizare de educație și formare profesională;
• reducerea numărului de elevi car e abandonează timpuriu școala.
4. Asigurarea implementării efective a reformelor printr-o mai bună
coordonare:
• constituirea de parteneriate pentru reformă;
• definirea țintelor și angajamentelor naționale;
• proporționalitate, transparență și efectivitate în alocarea res urselor
financiare;
• dezvoltarea învățării reciproce.
Un fenomen specific țărilor occidentale îl reprezintă creșterea proporției
persoanelor în vârstă, atât în cifre absolute, cât și ca propor ție față de volumul
populației active economic. Generi c, fenomenul este numit „îmbă trânirea
populației” și are ca efecte scăderea calității vieții populați ei vârstnice, dar și
suprataxarea populației active și, implicit, efecte asupra nive lului lor de trai. În
1990, în România, rata de dependență8 se situa la un nivel de 3,42. Într-un timp
foarte scurt, situația s-a schimbat, iar principalul factor car e a determinat
diminuarea raportului sub o unitate a fost pensionarea înainte de termen, ca măsură
de politică socială. În încercarea de a limita, într-o anumită măsură, șomajul,
autoritățile au emis o serie de re glementări care au permis pen sionarea la o
vechime redusă de muncă. Potrivit acestor noi prevederi, femeil e care aveau o
vechime de minim 20 de ani se puteau pensiona la 50 de ani, în timp ce bărbații
care lucraseră 25 de ani puteau ieși la pensie la 55 de ani. În plus, lista ocupațiilor
cu grad ridicat de periculozitate a fost lărgită (grupele de mu ncă), ceea ce a dus la
pensionarea cu drepturi depline înainte de termen a multor alte persoane. La nivel
european, politicile sociale destinate contracarării acestor ef ecte negative au o
componentă demografică (pro-natalistă) mai slab reprezentată, d ar și una
predominantă, destinată promovării ocupării. Orientarea politic ilor moderne de
ocupare este diferită de cea clasică, de sprijinire a persoanel or neocupate economic.
Noile politici pornesc de la două valori: flexibilizare și secu ritate, dar iau în calcul

8 Raportul dintre volumul populaț iei active și cel a al pensiona rilor.

11 FENOMENUL OCUPĂRII ÎN ROMÂNIA 63
și creșterea calității locurilor de muncă deja existente. În sc hema următoare am
sintetizat sistemul de politici sociale:

Politici moderne/ postmodern e ale ocupării în România
Transformările postmoderne ale economiei au condus la modificăr i
importante ale pieței muncii. Specializarea și calificarea pers onalului sunt
consecințe ale transformărilor economice și generează noi orien tări ale politicilor
de ocupare. Cele mai importante elemente care domină piața munc ii postmodernă
sunt flexibilizarea și securitatea.
Definițiile conceptului de flexibilitate a ocupării sunt foarte diferite. Din
această cauză voi folosi o definiție operațională care explică termenul, luând în
calcul trei dimensiuni: timp, spațiu și condiții contractuale ( Walace, 2002). În
general, prin flexibilitate se în țelege promovarea ocupării și acceptarea locurilor de
muncă atipice: locuri de muncă part-time (program redus de lucru), locuri de
muncă având program variabil de lucru, activitate la domiciliu, activitate pe cont
propriu șamd.
În România de până în 1989, politi ca de ocupare, în concordanță cu economia
planificată socialistă, promova o piața a muncii controlată de către stat, cu locuri de
muncă tradiționale, program strict de lucru și contracte de mun că pe termen
nelimitat. Tranziția la economia de piață a presupus transforma rea pieței muncii și,
implicit, necesitatea modificării abordării clasice a ocupării. Desființarea
economiei socialiste a avut ca efect concedieri masive și oblig ația reorientării
profesionale a celor fără loc de muncă. Inițial, statul a oferi t ajutoare financiare
celor rămași fără loc de muncă, abia mai târziu (după 1995) abo rdând o politică
activă pentru ocuparea forței de muncă. Așadar, în România, ca și în celelalte țări
fost comuniste, flexibilitatea nu a apărut ca un scop în sine ( Walace, op. cit., 2003),
ci ca un rezultat al tranziției. O primă privire asupra legisla ției muncii din România
poate să descopere o linie de fl exibilitate încă de la începutu l anilor ’90. Nu a fost
însă decât un fenomen de cvasi muncă la negru, companiile const atând că pot
folosi un tip de contract semi-legal pentru a eluda taxele: con tracte de colaborare
sau convenții civile. Indivizii erau, în fapt, angajați full-time , dar legal figurau ca Politici salariale Politici
antișomaj Politici pentru creșterea
calității ocupării Politici de ocu pare

ANA MARIA PREOTEASA 12 64
lucrând doar 3 ore pe zi și nu aveau toate drepturile celor ang ajați cu contract de
muncă (asigurări și impozite). Noul Cod al Muncii (2003) a veni t să modifice
această situație obligând angaja torii să încheie contracte de m uncă pe perioadă
determinată și pentru persoanele care lucrează un timp mai scur t.
Pe de altă parte, în epoca gl obalizării, politicile de ocupare trebuie să țină
cont și de interesele angajatorilor, determinându-se astfel apa riția unor măsuri de
flexibilizare benefice ambelor părți implicate în procesul munc ii. Din acest motiv,
politicile de ocupare trebuie să conțină rezultatele colaborări i constante cu mediul
antreprenorial dar și cu reprezentanții lucrătorilor și ai asoc iațiilor profesionale,
pentru reglementarea eficientă a relațiilor de muncă. În Români a, pentru
flexibilizarea pieței forței de muncă s-au adoptat măsuri legis lative, dar și la nivel
instituțional și economico-financiar.
În anul 2003, Codul Muncii s-a modificat și s-au instituit, ast fel, o serie de reglementări
pentru relații de muncă flexibile și instrumente pentru reducer ea barierelor la an gajare, relaxarea
restricțiilor privind contractul individual de muncă pe perioad ă determinată, cu scopul eliminării
muncii la negru; promovarea unor noi forme de angajare prin con tracte de muncă, atât cele cu timp
parțial, prin agent de muncă temporară, cât și cele referitoare la munca la domiciliu; simplificarea
procedurilor de evidență a salariaților prin introducerea regis trului general de evidență a
salariaților; flexibilizarea procedurilor de concediere individ uală și colectivă, precum și garantarea
drepturilor salariaților în cazul acestor concedieri.
În anul 2006, au fost completate prevederile din Codul Muncii ( OUG nr.55/2006 publicat în
MO nr.788/18.06.2006) referitoare la flexibilitatea procedurilo r de concedieri colective (4.1.2.),
astfel încât agenții economici să aibă posibilitatea de a-și re dimensiona în mod ope rativ activitatea,
în funcție de nevoi, asigurându-se, în același timp, protecția lucrătorilor ce urmează să fie
disponibilizați. De as emenea, în cadrul ag ențiilor teritoriale pentru ocuparea forței de muncă
(AJOFM) se dezvoltă serviciile de preconcediere (4.1.3.), desti nate celor care vor fi disponibilizați
în urma operațiunilor de restructurare efectuate de angajatori. Aceste servicii constau în activități
de informare, plasare pe locurile de muncă vacant e existente și reorientare profesională.
În ceea ce privește orientarea forței de muncă către desfășurar ea de activități economice în
mod independent, ca persoane fizice ( self-employed persons ) sau ca asociații familiale, au fost
inițiate o serie de măsuri de simplificare administrativă și de acompaniere pentru operaționalizarea
efectivă a întreprinderii, care constau în acordarea de consult anță inclusiv asupra ideii de afacere în
faza premergătoare înființării firmei.
O altă componentă a flexibilizăr ii pieței forței de muncă o con stituie sprijinirea formării și
obținerea calificărilor manageriale), care să facă din antrepre noriat o opțiune de carieră; această
acțiune are prevăzute alocări din FSE pentru perioada 2007–2013 . Se urmărește încurajarea
responsabilității corporative prin oferirea de stimulente pentr u angajați, în scopul dezvoltării
companiilor și carierelor, dar și pentru conștientizarea angaja torilor și a angajaților cu privire la
necesitatea formării profesionale continue. Din acest punct de vedere, Serviciul Public de Ocupare
(SPO) acordă alocații financiare nerambursabile pentru organiza rea de către angajatori a unor
programe de formare pentru angajați.
MMSSF, 2007.
Simultan cu creșterea flexibilității pieței muncii este necesar ă îmbunătățirea
nivelului de protejare a salariaților: printr-un sistem de securitate a o c u p ă r i i ,
capabil să ofere siguranță persoanelor angajate.

13 FENOMENUL OCUPĂRII ÎN ROMÂNIA 65
În prezent, la nivel guvernamental, se urmărește redimensionare a bazei de referință pentru
calcularea salariului minim pe economie, ca fundament pentru ne gocierea contractelor colective de
muncă. România a transpus în legislația internă cea mai mare pa rte a reglementărilor europene cu
privire la dreptul muncii și se află în etapa punerii în aplica re a acesteia. Cele mai importante
reglementări privesc: organizarea și funcționarea Comitetului e uropean de întreprindere (anul
2005), prin care se instituie această structură sau una similar ă, în scopul informării și consultării
salariaților în întreprinderile de dimensiune comunitară sau în grupul de întreprinderi de
dimensiune comunitară; protejarea drepturilor salariaților în c azul transferului întreprinderii în ceea
ce privește obligațiile cesionarului care decurg din contractel e individuale de muncă sau contractul
colectiv de muncă aplicabil la data transferului (anul 2006); c onstituirea și utilizarea fondului de
garantare pentru plata creanțe lor salariale (anul 2006), din ca re se asigură plata creanțelor salariale
ce decurg din contractele individuale și colective de muncă înc heiate de salariați, în situația în care
angajatorii se află, potrivit le gii, în stare de insolvență; re glementările cu privire la securitatea și
sănătatea la locul d e muncă (anul 2006).
MMSSF, 2007.
Una dintre politicile de ocupare urmărite de România a fost ace ea de stopare
a muncii la negru – Reducerea fiscalității. Până în anul 2000, se estima o ponde re
a economiei informale la nivel național de minim 20% (Stăncules cu M. ș.a., 2001).
În decursul timpului, guvernele au avut poziții foarte clare de luptă cu evazioniștii
fiscali, dar măsurile au avut efecte foarte slabe și situația s -a perpetuat. Efectele
acestei situații erau resimțite atât de forța de muncă angajată ilegal (fără asigurări
plătite), dar și pentru stat, care avea pierderi enorme la buge t (Ministrul de Interne
din 1995 aprecia pierderile datorate economiei subterane la dou ă miliarde de dolari
anual) (Stănculescu, op. cit.).
Din punct de vedere economic, principala măsură luată începând cu anul
2005 a fost instituirea și menținerea cotei unice de impozitare (practic, scăderea
nivelului taxelor). Măsura a avut efecte atât la nivelul compan iilor, prin încurajarea
investițiilor și prin crearea de noi locuri de muncă, dar a și diminuat procentul de
lucrători cu activitate nedeclarată. S-a constatat că această m ăsura a legalizat
situația a circa 150 000 de lucrători (MMSSF, 2007).
Simultan, s-a urmărit atât promovarea campaniilor în rândul ang ajatorilor, cu
privire la stoparea muncii la negru, cât și întărirea capacităț ii instituțiilor de control
(din 2007, introducerea Registrului general de evidență a salar iaților în format
electronic, prin care toți angajatorii sunt obligați să trimită Inspecției Muncii
contractele de muncă ale subordonaților în format electronic) p entru respectarea
legislației fiscale, precum și pe cea a muncii. În contextul me nținerii cotei unice de
impozitare, reducerea costurilor cu forța de muncă reprezintă o preocupare
permanentă. Având în vedere faptul că nivelul ridicat al contri buțiilor la sistemele
de asigurări sociale reprezintă, încă, o barieră în crearea de noi locuri de muncă, se
urmărește reducerea poverii fiscale asupra locului de muncă. În ultimii ani, cotele
de contribuție la sistemele de asigurări sociale au fost reduse , iar această tendință

ANA MARIA PREOTEASA 14 66
va fi continuată în perioada 2007–2009. Se estimează o reducere de două puncte
procentuale, în anul 2007 la angajator, două puncte procentuale în 2008 la angajat
și trei puncte procentuale, din care două puncte procentuale la angajator și un punct
procentual la angajat, în anul 2009 (MMSSF, 2007) Alte căi de r educere a
costurilor se realizează de către SPO prin subvenționarea locur ilor de muncă,
respectiv reducerea pe anumite perioade de timp a contribuției la sistemului
asigurărilor pentru șomaj pentru anumite grupuri-țintă: tineri absolvenți, lucrători
în vârstă de peste 45 de ani, lucrători unici întreținători de familie, persoane cu
handicap (pentru a crește șansele acestora de integrare/reinteg rare pe piața muncii).
Conceptul de calitate a ocupării a fost promovat de către Summitul de la
Lisabona (2000) odată cu lansarea ideii de „locuri de muncă mai multe și mai
bune” ca obiectiv strategic în noua politică europeană de ocupa re. Conceptul de
calitate a ocupării nu a primit, deocamdată, o definiției acade mică, putem în
schimb găsi concepte apropiate: condiții de muncă, calitatea vi eții de muncă șamd.
În decursul celor 17 ani de tranziție, politicile sociale ale G uvernului s-au
aflat într-o etapă de căutare c ontinuă, nu se poate vorbi despr e o politică de ocupare
coerentă, iar aprecierile populației reflectă tocmai acest fapt . Cu toate că datele
indică în continuare o opinie negativă a populației cu privire la activitatea statului
în domeniul ocupării forței de muncă, se poate constata o îmbun ătățire în timp,
consecință firească a transformărilor pe piața forței de muncă, i a r e v a l u a r e a
pesimistă este dată și de o creștere continuă a aspirațiilor po pulației ( Grafic 4 ).
Grafic 4
Evaluarea subiectivă a po liticilor de ocupare
561214
11 1114 14
10
0246810121416
Mulțumiti (procente) 5 6 12 14 11 11 14 14 101998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Sursa: Barometrul de opinie pub lică, Fundația pentru o societat e deschisă 1998–2006.

15 FENOMENUL OCUPĂRII ÎN ROMÂNIA 67
Probleme ale ocupării forței de muncă – măsuri/propuneri
În ultimii ani, situația forței de muncă s-a îmbunătățit, se ob servă o scădere
continuă a ratei șomajului. Fenomenul a apărut ca rezultat al d ezvoltării economice
dar și ca o consecință a migrației economice (controlate sau nu ) din ultimii ani.
Așadar, problemele legate de ocupare s-au modificat în ultima v reme, fiind în mod
special legate de calitatea oc upării dar și de șomajul unor seg mente de populație
(populație de peste 50 de ani și tinerii fără calificare, perso ane cu dizabilități,
persoane discriminate pe piața muncii). În Tabelul nr. 1 am sistematizat principalele
probleme legate de piața forței de muncă, măsurile de rezolvare și legislația existentă.
Tabelul nr. 1
Măsuri în domeniul ocupării
Probleme
identificate Politici Măsuri/ Strategii Legislație existentă
Șomaj Active Participarea la cursuri de
reorientare profesională;
Participarea la incubatoare de afaceri;
Hotărâre a Guvernului Nr.
875 / 2005 privind aprobarea
Strategiei pe termen scurt și mediu pentru formare
profesională continuă, 2005–
2010 MO 747/17 august 2005
Pasive Prestații financiare Legea nr.76/2002 privind
sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării
forței de muncă – MO
nr.103/2002;
Politici pentru securitatea muncii Asigurarea securității și
protecția sănătății lucrătorilor;Prevenirea riscurilor
profesionale;
Informarea și instruirea
lucrătorilor;
Asigurarea cadrului
organizatoric și a mijloacelor
necesare securității și sănătății în muncă. Legea nr. 319 din 14 iulie
2006 a securității și sănătății în muncă
Condiții de
muncă
Politici cu privire la
timpul de muncă și
timpul de odihnă Săptămâna de lucru de 40
de ore;
Dreptul la concediu de
odihnă; Dreptul la repaus săptămânal.Codul muncii 2003, 2006
Salarizare Politici cu privire la
salariu minim pe țară
Politici cu privire la
obligativitatea încadrării oficiale a angajaților Salariu minim pe econom ie Codul muncii 2003, 2006
Discriminare pe
piața muncii Politici pentru preve-
nirea și sancționarea
tuturor formelor de
discriminare Educarea populației în s piritul
egalității de șanse;
Pedepsirea formelor de
discriminare. Legea 48/2002

ANA MARIA PREOTEASA 16 68
CONCLUZII
Indicatorii de ocupare sunt utilizați în analiza dezvoltării du rabile pentru a
măsura dimensiunea socială a a cestui concept atât de larg, cu c ele șase teme:
echitate, sănătate, educație, condiții de locuit, securitate, p opulație. Importanța
ocupării este fundamentală, atât la nivel individual, aducând v aloare individului și
fiind considerată rațiunea „de a trăi”, dar și la nivel de soci etate, în condițiile în
care taxele și impozitele provin în cea mai mare măsură din act ivitățile aducătoare
de profit. Situația ocupării în România se află într-un echilib ru adus de dezvoltarea
economică din ultimii ani, de noul proces de globalizare dar și pus în pericol de
două fenomene de mare importanță: îmbătrânirea populației și mi grația continuă a
forței de muncă. Politicile din domeniul ocupării vin să contra careze efectele
nedorite ale unor fenomene din prezent și se concentrează în pr incipal pe situația
existentă, neluând foarte mult în calcul prevenirea și crearea unei strategii pe
termen lung. Strategia dezvoltării durabile are tocmai acest de ziderat de a fi
„dezvoltarea care satisface nevoile prezentului fără a compromi te capacitatea
generațiilor viitoare de a-și sa tisface propriile nevoi” (ONU, 2008), iar orientarea
actuală a politicilor Guvernului și ale Uniunii Europene se cir cumscriu acestui
model de „Sustainable Development”.
BIBLIOGRAFIE
1. Bawden, L. D., Skidmore, F., Rethinking Employment policy , Washington D.C., The Urban
Institute Press, 1989.
2. Christiansen, J., Koistinen, P., Kovalainen, A., Working Europe: reshaping European
Employment systems , Aldershot Hants, Eng land, Ashgate, 1999.
3. Koistinen P., A future european employment model? , 2001, disponibil online la
http://www.uta.fi/isss/monnetcen tre/wordit/Future11.rtf.
4. Mărginean I., Semnificația cercetărilor de calitatea vieții, î n Calitatea Vieții în România
(coord.: Mărginean, I., Bălașa, A .), București, Editura Expert, 2002.
4. Mederly, P., Novacek, P., Topercer, J., Sustainable development assessment: quality and
sustainability of life indicators at global, national and regio nal level , „Foresight Journal”, 5/2003,
pp. 42–49.
5. Stănculescu, M., Ilie, S., Informal Sector în Romania , CASPIS, 2001.
6. Wallace, C., (editor), Household, Work and Flexibility , research report, 2002, disponibil
online la http://www.hwf.a t/project_report01.html.
7. *** Evoluția politicilor europene î n domeniul ocupării forței de mu ncă, Ministerul Muncii,
Familiei și Egalității de Șanse, Direcția de Programe și Strate gii Forță de muncă, „Observatorul
național al Ocupării și Formării Profesionale a Forței de Muncă ”, august, 2007.
8. *** European employment and social policy: a policy for people , Luxembourg, Office for
Official Publications of the European Communities, 2000.
9. *** Eurostat, Population and social conditions , disponibil online la
http://epp.eurosta t.ec.europa.eu.
10. *** Anuarul Statistic al României 1990–2007 , disponibil online la www.insse.ro.
11. *** ONU Indicators of Sustainable Development: Guidelines and Metho dologies , 2008,
disponibil online la http://www.un.o rg/esa/sustdev/natlinfo/ind icators/guide lines.pdf.

17 FENOMENUL OCUPĂRII ÎN ROMÂNIA 69
his article presents the empl oyment situation in accordance
with the sustainable development strategy and is focused on employment problems, as well as on employme nt policies.
Concept of employment is defined using objective indicators (em ployment
rate, unemployment rate, secto rs of economy) and subjective: (w orking
conditions evaluation, possibili ty to find a job, satisfaction with job and
profession), and the results show a visible growth in employmen t in Romania,
in the last years. Empirical anal ysis is based on statistical a nd survey data.
The employment polic y analysis took into c onsideration the EU e mployment
strategy "more and better jobs": salary policies, unemployment policies and
jobs quality policies. Two principles are important in the mode rn employment
policy philosophy: fle xibility and security of jobs, and now ar e very important
in Romanian institutional/legislation too. A perspective of emp loyment
problems, measures/strategy and actual legislation in Romania i s presented in
the final part of the article.
Key words : employment, sustainable deve lopment, working conditions,
quality of employment, employment policy.

T

ANA MARIA PREOTEASA 18 70