Fenomenul Migratiei Si Impactul Asupra Copilului

Capitolul 2

Fenomenul migrației Și impactul asupra copilului

2.1 Migrația: concept, definiție

2.2 Tipurile de migrație și factori implicați în procesul migrației.

2.3 Migrația-factor destabilizator al familiei

2.3.1 Consecințele migrației asupra familiei

2.3.2 Consecințele migrației reflectate asupra copiilor

3.4.1. Anxietatea de separare …………………………………………………………p

3.4.2. Fobiile ……………………………………………………………………………….p

3.4.3. Depresia ……………………………………………………………………………p

3.4.4. Tentative de suicid ………………………………………………………………p

1.1 Migrația: concept, definiție

Migrația este un fenomen complex, ce constă în deplasarea unor persoane dintr-o arie teritorială în alta, urmată de schimbarea domiciliului și/sau de încadrarea intr-o formă de activitate în zona de sosire. Din perspectivă demografică, pin raportare la o populație dată, se poate vorbii despre două forme de migrație: imigrație și emigrație

A imigra reprezintă activitatea prin care se intră într-o țară, alta decât cea în care cetățeanul își are domiciliul stabil, pentru a se stabilii acolo.

A imigra reprezintă activitatea prin care intri într-o țară, alta decât a ta, pentru a te stabili acolo definitiv sau pentru o perioadă semnificativă de timp. În acest sens nu trebuie confundat termenul de „străin” cu „imigrant” cum uneori o fac administrațiile care îi contabilizează pe deținătorii de permise de ședere ca emigranți.

A emigra semnifică acțiunea de părăsire a propriei țări pentru altă țară. Orice migrant este în același timp imigrant, pentru țara de destinație, și emigrant, pentru țara de origine. (Alexandra Sarcinschi op. cit. 4)

A emigra semnifică acțiunea de părăsire a propriei țări pentru a te stabili în altă țară, preponderent definitiv, dar și pentru perioade extinse de timp. Presupune o decizie uneori dureroasă,întotdeauna traumatizantă de rupere de tot ceea ce înseamnă reperele esențiale ale existenței: locul nașterii, limba maternă, familia, prietenii, mediul cultural în care ai crescut. Presupune,de asemenea, curajul de apleca,încrederea în forțele proprii și,mai ales,capacitate de adaptare într-un mediu cu totul nou.Aș îndrăzni să spun că presupune spirit de aventură

Migrația populației este un fenomen complex având conotații multiple și interferând cu arii diverse de studiu. Există aspecte juridice, sociologice, psihologice, economice și, fără îndoială, politice, culturale etc. Toate acestea merită studiate și luate în considerare. Dar mai întâi vom îcerca o definire a conceptului de migrație din perspectivă sociologică. Dicționarul de sociologie Oxford oferă următoarea încercare de a defini migrația: „Migrația implică mișcarea mai mult sau mai puțin permanentă a indivizilor sau a grupurilor dincolo de granițele simbolice sau politice spre noi comunități și arii rezidențiale.”( Dicționar de sociologie Oxford,Editat de Marshall,Gordon,(2003).București: Univers Enciclopedic, p.598.)

Migrația este un “fenomen social total” prin care pot fi „citite” oportunități și probleme,istorie, prezent și viitor la nivelul societății românești. (Dumitru Sandu, Lumile sociale ale migrației românești în străinătate, Editura Polirom, 2010, p. 35).

A.G.Johnson definește migrația drept o „deplasare fizică a oamenilor înăuntrul sistemelor sociale și între ele”. Această deplasare are o mare influență asupra compoziției sociale a populației, modificând relațiile de natură rasială, etnică și relațiile de clasă, fiind în același timp o sursă importantă de creștere numerică a populației urbane (Johnson, 2007, 215-216).

De asemenea, poate fi reținută opinia profesorului V.Miftode care consideră că „migrația este o expresie spațială a mobilității sociale" (Miftode, 1984,154).Este evident faptul că migrația nu este o simplă deplasare în teritoriu. Procesul nu este doar unul fizic, presupunând doar o schimbare a cadrului natural, ci unul complex, cu efecte sociale. O definiție clasică a migrației este dată de sociologul Jan Szczepanski, acesta definind mobilitatea socială prin „seria de fenomene care rezidă în deplasarea indivizilor sau a grupurilor din loc în loc în spațiul social" (Szczepanski, 1972, 402)

De mare actualitate sunt și abordările care privesc migrația ca strategie de viață aceasta reprezentând „o perspectivă a raportului durabil dintre scopuri asumate și mijloace […].Ele sunt structuri raționale de acțiune, relativ durabile la nivelul agentului care le adoptă” (Sandu, 2000, 6) sau ca formă de protest „în fața schimbărilor și de abandon a unei societăți în care nu-și găsesc locul pe care și l-ar dori” (Voicu, 2004, 2).

Abordarea cercetării acestui fenomen ar trebui să pună laolaltă puncte de vedere exprimate de oameni de știință cu pregătire diferită (sociologi, demografi, geografi, economiști, juriști etc.). În realitate aceste abordări sunt, în majoritatea cazurilor, unilaterale ignorându-se astfel detalii semnificative care ar putea întregi imaginea asupra acestui fenomen. Studiile asupra migrației au fost realizate mai ales de către demografi. La modul general se pot identifica două componente majore ale procesului: teritorială (aspect studiat cantitativ în special de demografi, dar se regăsește și în alte studii teoretice aparținând altor discipline) și socială (care nu se reduce doar la aspecte profesionale și procese de socializare, ci implică în aceeași măsură sisteme și opțiuni valorice, interacțiuni și raporturi de interese, etc.).

Perspectiva sociologică evidențiază faptul că definirea migrației se bazează pe argumente economice, sociale, culturale. A.G.Johnson definește migrația drept o „deplasare fizică a oamenilor înăuntrul sistemelor sociale și între ele”. Această deplasare are o mare influență asupra compoziției sociale a populației, modificând relațiile de natură rasială, etnică și relațiile de clasă, fiind în același timp o sursă importantă de creștere numerică a populației urbane (Johnson, 2007, 215-216).

De asemenea, poate fi reținută opinia profesorului V. Miftode care consideră că „migrația este o expresie spațială a mobilității sociale" (Miftode, 1984,154). Este evident faptul că migrația nu este o simplă deplasare în teritoriu. Procesul nu este doar unul fizic, presupunând doar o schimbare a cadrului natural, ci unul complex, cu efecte sociale. O definiție clasică a migrației este dată de sociologul Jan Szczepanski, acesta definind mobilitatea socială prin „seria de fenomene care rezidă în deplasarea indivizilor sau a grupurilor din loc în loc în spațiul social" (Szczepanski, 1972, 402). De mare actualitate sunt și abordările care privesc migrația ca strategie de viață aceasta reprezentând „o perspectivă a raportului durabil dintre scopuri asumate și mijloace […]. Ele sunt structuri raționale de acțiune, relativ durabile la nivelul agentului care le adoptă” (Sandu, 2000, 6) sau ca formă „de protest în fața schimbărilor și de abandon a unei societăți în care nu-și găsesc locul pe care și l-ar dori” (Voicu, 2004, 2).

Studiile geografice asupra migrației (pentru care se mai folosesc termenii de mobilitate teritorială sau mobilitate geografică) pun accentul mai mult pe deplasarea teritorială propriu-zisă, fie individuală, fie în grup a mai multor indivizi și pe schimbările produse în mediu în urma acestei deplasări. Aspectul social (profesional, educațional, cultural) este mai puțin luat în calcul, dar nu ignorat. De altfel, înțelegerea actului de migrație necesită definirea și lămurirea unor concepte ce derivă din acesta, adică : emigrația, imigrația si remigrația (Raboca și Surdu, 1989, 86).

1.2 Tipurile de migrație și factori implicați în procesul migrației.

În România după 1989 s-au manifestat următoarele tipuri de migrație (Constantinescu, M., 2006):

• Migrația etnică a germanilor, maghiarilor și evreilor către statele-națiune a dominat primii ani de după 1989. Plecările legale, definitive în bună parte, s-au derulat în cadrul unor politici active de încurajare a migrației din partea statelor de destinație (Germania, Ungaria, Israel);

• Deplasările repetate, pe perioade scurte pentru comerț în țările apropiate (fosta Iugoslavie, Polonia, Turcia, Ungaria, Republica Moldova). Redusă astăzi mai degrabă la fome specifice zonelor din vecinătatea granițelor, „migrația cu valiza" a antrenat la începutul anilor '90 sute de mii de români;

• Migrație clandestină pentru munca numită în perioada de început migrație de oportunitate (pentru că deplasările de acest gen se bazează în primul rând pe speculație și inventivitate în convertirea unor circumstanțe nefavorabile sau neutre în situații favorabile care să permită realizarea unui proiect de migrație acolo unde, legal, el nu era posibil;

• Migrația definitivă către state tradițional de emigrație apare în mod firesc în ansamblul deplasărilor de început și continuă pe parcursul celor 15 ani. Canada, Statele Unite ale Americii, Australia, Noua Zeelandă nu sunt destinații care atrag un număr ridicat de indivizi, însă sunt semnificative sub aspectul tipului de deplasare. Plecările de acest tip răspund unor criterii de selecție concepute în conformitate cu evaluarea necesităților țărilor-destinație. Sunt plecări legale, de regulă definitive ca intenție (și tocmai de aceea pot fi plecări ale tuturor membrilor familiei) care beneficiază de scheme de suport, în funcție de importanța atașată imigrării în momentul respectiv în țara de destinație.

• Migrația pe baza unui contract de muncă se caracterizează prin legalitatea ieșirii din țară și a șederii pe perioada contractului de muncă. Deplasările sunt, în general, asociate cu sancțiuni în cazul abaterii de la termenii contractului (în special a depășirii perioadei stabilite de contract), implică un grad ridicat de siguranță legată de condițiile de viață pe perioada petrecută în străinătate (specificarea conditiilor de cazare, a salariului, a numărului de ore de muncă etc.) și presupun o selecție ridicată în raport cu vârsta, ocupația și nivelul de pregâtire profesională. Deplasările sunt, în această situație, reflexia necesităților definite oficial pe piața forței de muncă din țara de destinație care pot fi: slujbe în segmentul secundar al pieței forței de muncă (construcții, agricultură, menaj, servicii de îngrijire a bătrânilor/copiilor, munci cu caracter sezonier etc.) și slujbe în segmentul primar al pieței forței de muncă: sectoarele economice de vârf, cu o dinamică accentuată, pentru persoane supracalificate (în special IT, telecomunicații); Plecările prin intermediul contractului de muncă pot fi: mediate de stat (Germania, Spania), plecările mediate de firme de intermediere care asigură contracte de muncă în străinătate (Israel) și individuale pe baza unui contract de muncă, fără o formă legală de intermediere (mediatorii pot fi clandestini sau migrantul își asigură singur plecarea în virtutea contactului pe care îl are în viitoarea țară de destinație).

• Migrația pentru studii este un tip de deplasare specific spațiului românesc imediat după 1989. Este o migrație legală, care vizează indivizii implicați în niveluri superioare de educație și se bazează deopotrivă pe stimulente ale țării de origine și ale țării de destinație (statele dezvoltate ale Europei sau Americii de Nord). ”. Printre cele mai importante cauze care îi determină pe români să plece la muncă în străinătate se numără: lipsa unui loc de muncă, veniturile mici, nevoia de stimă profesională sau personală, inflația excesivă din România, în special în plan legislativ, existența statului de drept doar pe hârtie, insecuritatea în spațiul social, corupția, injustiția, birocrația, o viață mai civilizată, o poziție socială mai bună, și mai ales sărăcia, determinată de lipsa unor măsuri de guvernare, a unor politici care să creeze oportunități de dezvoltare profesională și umană

Factorii care determină migrația pun în evidență numeroase elemente a căror importanță este considerată determinantă în funcție de perspectiva de abordare a fenomenului.Astfel sunt evidențiați factorii geografici (care privesc trăsăturile fizice ale cadrului natural), economici, demografici, psihologici.

lipsa de perspectivă de ascensiune socio-profesională;

insatisfacția economico-materială (salariile mici…);

insecuritatea în spațiul social (al străzii, al familiei, al gospodăriei, al locului de muncă, etc.);

contagiunea, influența sau interacțiunea trans-națională (cu emigranții de succes …) „predicatorul” cel mai bun pentru emigrație este schimbul de bani între membrii familiei extinse aflați în „diverse colțuri ale lumii”;

lipsa alternativelor sau a oportunităților profesionale – căutarea unei poziții sociale mai bune, începând cu o poziție favorabilă în cariera profesională: – diaspora se implică în acest proces socio-cultural.

inflația legislativă, injustiția și lipsa „statului de drept”;

o viață mai civilizată, mai sigură, mai liberă;

corupția, injustiția, birocrația, „barierele” puse în calea afirmării și a realizării obiectivelor familiale și individuale (îndeosebi tinerii cu studii superioare);

rețele de migrare, maturizarea și funcționalitatea lor

1.3 Migrația-factor destabilizator al familiei

Din cauza instabilității situației financiare , din ce în ce mai mulți români au ales să plece peste hotare pentru a asigura un venit constant si mai bun familiilor rămase în țară. Astfel, migrația a devenit unul dintre cele mai complexe și puternice fenomene din cadrul societății moderne.

Alături de efectele asupra pieței forței de muncă și cele ale banilor trimiși din străinătate, migrația are efecte complexe, poate cele mai “dureroase”, asupra structurii, dinamicii, funcționalității familiei în general și minorilor, în special

Unitatea familială este cea care suferă transformări multiple în cazul plecărilor în străinătate. Desigur, este necesar să discernem între migrările temprorare și cele definitive, cele în care pleacă un singur membru al familiei și cele în care părinții aleg să plece împreună cu copiii. În fiecare dintre aceste situații aveam de-a face atât cu avantaje cât și dezavantaje.

Familiile, din ce în ce mai numeroase, care au trăit sau trăiesc experiența migrației la muncă în străinătate s-au confruntat cu probleme de o gravitate ridicată, materializate în decizii de divorț, micșorarea ratei natalității, încurajarea vieții libertine, reducerea numărului căsătoriilor, creșterea vârstei de întemeiere a famiilor. Pe de altă parte, deplasarea unuia dintre membrii familiei pentru o perioadă în străinătate poate să ducă la modificări de roluri și funcții în familie: cel care rămâne în țară preia funcția de cap de familie iar efortul membrilor familiei de a îndeplini sarcinile celui plecat este adesea resimțit negativ.30(Maria Pescaru, Consecințele migrației familiei contemporane asupra creșterii și educării copiilor, Conferința Internațională a Societății Sociologilor din România- Reconstituind Socialul. Riscuri și solidarități noi, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea “Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, 2-4 decembrie 2010.)Funcționalitatea optimă a sistemului familial este asigurată

. Fenomenul migrației s-a extins mult în ultimii ani, iar motivul plecării este în principal câștigul financiar care nu poate fi obținut de familie în țară, problemă care este foarte bine cunoscută de copii. Este adevărat că ”românii pleacă, părăsesc țara, caută o portiță pentru a se scutura de sărăcie, necazurile și neliniștea de acasă…, fug în locuri unde se căsătoresc în altă limbă, unde oamenii se roagă altfel, unde de multe ori scapă ca prin urechile acului ascunzându-se și sfidând legile locului”. Dar ce lasă ei în urmă? De multe ori tot ce au mai scump … copii și părinții și aici apare adevărata problem; cine va răspunde la întrebările generate de noul tip de relație nepoți – bunici sau poate ale copiilor rămași în grija “nimănui”?

Numărul părinților care optează pentru a pleca la muncă în străinătate este semnificativ mai mare în mediul urban (20,6%) , față de cei din mediul rural (7,4%). Plecarea la muncă în străinătate pare să fie influențată și de sexul și vârsta copilului. Astfel, decizia de a pleca la muncă în străinătate pentru ambii părinți este mai frecventă în familiile în care sunt fete ce urmează cursuri liceale (68,2%), față de familiile unde sunt băieți care urmează aceleași cursuri (31,8%). (Miftode Vasile, Tratat de Asistență Socială, Ed. Lumen, Iași, 2010, p.530)

Cercetarea efectelor migrației internaționale asupra minorilor rămași în România a evidențiat o serie de aspecte specifice, cum ar fi: (Irimescu, G., 2006):

părinții care se hotărăsc să plece la muncă în străinătate formează familii tinere cu doi sau trei copii, în general organizate;

sunt frecvente situațiile în care amândoi părinții se hotărăsc să plece lăsând copii în grija altor persoane;

separarea copiilor de unul sau ambii părinți plecați la muncă în străinătate pe o perioadă prelungită de timp generează sentimentul de abandon cu repercusiuni asupra personalității;

principalele probleme ale acestore copii identificate în mediul școlar se referă la modul de relaționare cu colegii și, în special, la modul de împlinire a cerințelor didactice.

2.3.1 Impactul migrației asupra familiei

Familia este instituția cea mai afectată întrucât, de regulă, migrează unul dintre soți, fapt ce deteriorează grav ansamblul relațiilor intra-familiale și, deci, funcționalitatea grupului de bază al societății;

Printre primele consecințe directe și negative ale plecării unuia sau ambilor părinți în străinătate asupra familiei și copiilor rămași acasă sunt cele referitoare la evoluția cuplului parental. Plecarea unuia dintre părinți, îndeosebi a mamei, conduce la o deteriorare, la ”o răcire” a relației dintre cei doi parteneri. Aceasta conduce în unele situații la divorț, copilul ajungând să fie încredințat unuia dintre părinți. (Albu Alexandru, Humzescu Ion-Roșu , Migrația forței de muncă, Ed.Științifică și Enciclopedică, București, 1987, p.11)

Pe lângă riscul disoluției familiei, migrația părinților poate conduce și la o redefinire a relațiilor de rudenie, în sensul în care copii, în special dacă sunt lăsați în grija rudelor atunci când sunt mici, ajung să nu se mai raporteze la părinții lor biologici ca la niște părinți. Cei în grija cărora rămân, în cele mai multe cazuri bunicii, sunt considerați de către copii ca fiind părinții lor și li se adresează cu ”mamă” și ”tată”. Plecarea părinților pe termen mai lung în condițiile în care copilul este la vârste foarte fragede poate deci determina o rupere a legăturii părinte – copil.

Dincolo de cazurile în care migrația conduce la disoluția familiei, plecarea unuia sau ambilor părinți este de așteptat să aibă un efect de diminuare a capacității de control, de supraveghere exercitate asupra copilului. ( Călin apud Badea Camelia Virginia, Migrația de revenire.Studii de caz în satul Speriețeni,un sat de tranziție, Ed. Lumen, Iași, 2009, p.25)

Lipsa controlului poate determina asupra copilului efecte în planul rezultatelor școlare sau a adoptării de comportamente deviante. De asemenea lipsa afectivității parentale ca și consecință implicită a plecării părinților în străinătate este în măsură să producă efecte de natură psihologică sau comportamentala

Riscurile la care sunt expuși direct copiii și care determină la rândul lor alte consecințe negative potențiale sunt cele legate de privarea de afectivitate precum și de lipsa de supraveghere

Fenomenul migrației a stârnit multe controverse nu numai în cercurile politice, ci și în straturile societății, adică la nivel interpersonal, divizând fizic si emoțional prieteni, familii și comunități. Efectele negative ale emigrării se observă și asupra familiilor care, de multe ori, se destramă, se micșorează rata natalității, se încurajează viața libertină reducând numărul căsătoriilor și creșterea vârstei de întemeiere a familiilor. Deplasarea unuia dintre membrii familiei pentru o perioadă în străinătate poate să ducă la modificări de roluri și funcții în familie: unul dintre membrii familiei rămași în țară preia funcția de cap de familie. Efortul membrilor familiei de a îndeplini sarcinile celui plecat este adesea resimțit negativ.

2.3.2 Impactul migrației  asupra copiilor

Copiii sunt persoanele cele mai afectate atât în relațiile familiale, cât și în statutul lor școlar, în percepția publică și, mai ales, în starea lor emoțională (ruptura de un părinte provoacă stres, emoția deprivării, șocul etc.);

Copiii respectivi, spun psihologii și sociologii, dezvoltă personalități dizarmonice și, în consecință, este posibil ca, odată ajunși la maturitate, să formeze o generație de adulți cu probleme de integrare socială. ( Huditeanu, A., 2001, p. 112)

"Initial copilul se autoizoleaza, apare apoi scaderea randamentului scolar si
apoi schimbarea anturajului, a grupului de prieteni

Iata cateva din consecintele care deriva din despartirea temporara a familiei:

– copilul se simte abandonat, parasit, dorul de parinti il face sa se insingureze, sa se izoleze;
– devine irascibil, convins fiind ca i s-a facut o mare nedreptae;
– isi neglijeaza pregatirea pentru scoala;
– poate intra in grupuri periculoase;
– simte nevoia sa le arate colegilor ca nu le este inferior si incearca sa epateze prin diverse gesturi, mai ales daca parintii ii trimit bani;
– situatia este si mai grava daca traverseaza adolescenta, la problemele varstei adaugandu-se si problemele departarii de parinti;
– au fost cazuri extreme cand copiii au fugit de la persoanele in grija carora au fost lasati;
– lipsa afectivitatii parentale poate avea consecinte pe termen lung, poate influenta dezvoltarea normala a copilului, atat in privinta dezvoltarii fizice, cat si celei psihice;
– pot ajunge sa fie supusi unor abuzuri din partea adultilor;
– risc de consum de droguri;
– lipsa posibilitatii de a se consulta cu cineva in luarea unor decizii importante;
– copiii pot ajunge sa aiba comportamente deviante sau neconcordante cu varsta de copil;
– de multe ori s-a intamplat ca familia sa se destrame, de aici decurgand o alta serie de efecte negative asuora copilului. 
– unii parinti se marginesc sa trimita bani din cand in cand, considerand ca in acest fel si-au indeplinut statutul de parinte;
– se intampla ca familia la care ramane copilul sa fie interesata doar de avantajele materiale pe care le are de pe urma acestuia, lasand libertate totala copilului;
-exista cazuri si mai grave, cand acesti copii sunt parasiti total.

In ultimul timp problema copiilor cu parintii plecati pentru a munci in strainatate a intrat in atentia forurilor responsabile si a opiniei publice. Scoala, institutiile pentru protectia drepturilor copilui au inceput sa-si faca simtita prezenta

Efectele asupra copilului sunt evidente: pe plan fizic copiii nu se mai
ingrijesc, nu mai sunt atenti cu modul in care se imbraca; pe plan
comportamental devin delasatori, parerea celorlalti nu-i intereseaza, nu mai
socializeaza cu colegii; pe plan educational se constata o scadere a
rezultatelor la invatatura; in plan emotional-afectiv isi creeaza propria lume,
se autoizoleaza (…) reactiile copiilor au caracter repetitiv (…) initial se
observa aceste schimbari la copil si apoi afli ca unul dintre parinti a plecat,
iar daca mama este cea plecata schimbarile sunt mai evidente. psiholog scola"

Copiii ai căror părinți sînt plecați la muncă în străinătate au un tip de comportament care transcende profilul psihologic al celor de vîrsta lor. Sînt copiii unei narațiuni economice, care i-a transformat în mesaje financiare, în purtători de atribuții cu un scop precis eficientizat. Sînt copii care spun povești în cifre, contabilizîndu-și resursele de venit și încercînd să se adapteze unor imperative pe care le învață din mers. Maturizarea lor afectivă este sinonimă cu o maturizare economică abruptă, care îi golește, de cele mai multe ori, de orice sens. Copilăria devine astfel o temă de dezbatere politică. Pentru copiii rămași acasă, sistemul social din România trebuie să construiască o platformă de educație participativă, care să-i reprezinte substanțial

O zi din viața unui copil cu părinți plecați: Se trezește dimineața și nimeni nu i-a pregătit micul dejun, cu o mână mănâncă ce e la îndemână, cu cealaltă își îndeasă în ghiozdan cărțile și caietele cu temele poate nefăcute. Alege din maldărul de haine ce nimerește și pleacă spre școală. Dacă are chef, ajunge și la ore. Dacă se întâlnește pe drum cu „gașca" în care a învățat să fumeze, amână pe altădată mustrările profesorilor. Oricum n-are cine-l lauda dacă ia o notă mare. După ce pierde toată ziua cu nimicuri amăgitoare, se-ntoarce acasă, îi minte pe cei cu care a fost lăsat că n-are teme de făcut, mai pierde ceva vreme uitându-se poate la televizor, apoi adoarme întrebându-se când o să-l sune mama sau tata și dacă părinții lui se mai gândesc la el.

Efecte pe termen scurt:

Pericolul este mai mare la copiii mici, a căror personalitate se formează de la început dizarmonic. Mulți dintre ei au tulburari de somn, devin agresivi, nu au încredere în ei – din cauza lipsei modelului parental. Copiii din ciclul primar încep să mintă, să frecventeze grupuri stradale pentru că nu mai pot comunica bine cu ceilalți membri ai familiei, încep să fie agresivi și labili emoțional. Elevii de gimnaziu, din cauză că rămân nesupravegheați de părintele de care obișnuiau să asculte, pot deveni agresivi verbal și fizic, din cauza frustrărilor, a anxietății și marginalizării care încep să se manifeste. Aceste nereguli pot fi recuperate cu consiliere serioasă. Un copil din zece chiulește de la școala în mod constant după plecarea părinților la muncă în străinătate, iau note mici și pot ajunge chiar la abandon școlar.

E drept că o parte din copiii celor plecați duc o viață mai bună grație banilor pe care îi trimit părinții. Și totuși, spun psihologii, banii nu țin locul afecțiunii.

Efecte pe termen lung:

Pe termen lung, aceasta generație de copii lipsiți de iubirea părinților și de armonia familială poate deveni una de adulți-problemă. Psihologii nu exclud posibilitatea ca unii să ajungă infractori.Agresivitatea multor copii din generația „Singur acasă", refuzul lor de a accepta că au probleme, durerea cauzată de lipsa părinților îi transformă, la maturitate, într-o generație de adulți neintegrați social. Copilul care crește fără părinți sau numai cu unul dintre ei va deveni un adult care nu înțelege sensul căsătoriei, nu va avea încredere în instituția căsătoriei.

Migrația-factor destabilizator al familiei

Din cauza instabilității situației financiare , din ce în ce mai mulți români au ales să plece peste hotare pentru a asigura un venit constant si mai bun familiilor rămase în țară. Astfel, migrația a devenit unul dintre cele mai complexe și puternice fenomene din cadrul societății moderne. Migrația internațională a „forței de muncă” , prin amploarea dinamismului și consecințele profunde pe care le generează se impune tot mai mult atenției publice din mai toate țările lumii. Prin migrația internațională a forței de muncă se înțelege, în general, deplasări de persoane, singulare sau de grupuri, familii în afara granițelor naționale, în speranța unor condiții de trai mai bune.

Din perspectivă demografică, migrația este definită ca formă de mobilitate “teritorială” a populației, însoțită de schimbarea domiciliului obișnuit între doua unități administrativ-teritoriale bine definite.

Societatea românească nu a fost pregătită să suporte fără riscuri șocul unor asemenea migrații cu care nu a fost obișnuită în deceniile vechii societăți. Costurile cele mai mari sunt suportate, din păcate, de populații și grupuri sociale vulnerabile și “nevinovate”, astfel:familia este instituția cea mai afectată întrucât , de regulă, migrează unul dintre soți sau dacă nu chiar ambii; copiii sunt persoanele cele mai afectate atât în relațiile familiale, cât și în statutul lor școlar și mai ales în starea lor emoțională. Unele anchete au arătat că rolul părinților migranți este suplinit de rude, mai ales de bunici sau, în procente mai reduse(se estimează între 15-20% din totalul cazurilor) copiii au fost plasați sub protecția statului.

Pentru mulți dintre români, in funcție de contextele personale și familiale și de oportunitățile existente în țară în localitățile de proveniență, migrația a constituit si constituie în continuare singura variantă de supraviețuire și de depășire a propriei condiții, cam singurul răspuns, în fața unui viitor lipsă într-o Românie cu probleme.

Numărul părinților care optează pentru a pleca la muncă în străinătate este semnificativ mai mare în mediul urban (20,6%) , față de cei din mediul rural (7,4%). Plecarea la muncă în străinătate pare să fie influențată și de sexul și vârsta copilului. Astfel, decizia de a pleca la muncă în străinătate pentru ambii părinți este mai frecventă în familiile în care sunt fete ce urmează cursuri liceale (68,2%), față de familiile unde sunt băieți care urmează

aceleași cursuri (31,8%).

Migrația internațională si problemele pe care le generează ocupă un loc din ce în ce mai important pe agendele de lucru ale organizațiilor internaționale și ale guvernelor din întreaga lume . Prezint următorul tabel (tabelul1. 1) pentru a putea observa amploarea fenomenului cu care se confruntă țara în ultimii ani .

Tabelul 1.1

Fluxurile de migranți români în anii 1998-2009